Nicholas sparks miracolul

- Deci să înţeleg că ai cunoscut-o deja pe m inunata noastră bibliotecară, domnişoara Lexie?

- Da. - Este uluitoare, nu-i aşa?

Primarul lăsă să se înţeleagă mai m ulte prin felul în care se exprimase, ceva în genul cu discuţiilor de vestiar.

- A fost foarte serviabilă, zise Jeremy.

Avocatul şi medicul zâmbiră, dar înainte ca discuţia să continue, Rachel apăru târându-şi picioarele prin apro­ piere, puţin prea aproape. Cu o farfurie în mână, îl atinse cu cotul pe Jeremy.

- Haide, scumpule. Ţi-am adus micul dejun.

Jeremy aruncă o privire spre primar.

- Neapărat, zise primarul Gherkin, fluturându-şi mâinile.

Jerem y o urm ă pe Rachel spre masă. Din fericire, ajutorul de şerif Hopper plecase, aşa că Jeremy se strecură pe locul său. Rachel îi aşeză farfuria în faţă.

Gustă asta. Le-ani spus să o facă extrem de specială, pentru că vii în vizită de la New York City. Iubesc la ne­ bunie locul ăla!

- O, ai fost acolo?

- Ei, nu. Dar mi-am dorit întotdeauna să merg. Mi se pare foarte... încântător şi captivant.

- Ar trebui să mergi. Este ca nicăieri altundeva în lume.

Ea zâmbi, arătându-se sfioasă.

- Păi, dom nule Marsh... asta este o invitaţie?

Falca lui Jeremy căzu. „Cum ?“ Rachel, pe de altă parte, nu păru să-i observe expresia.

- Ei, s-ar putea să vreau să te ţii de cuvânt cu treaba asta, se agită ea. Şi aş fi bucuroasă să te conduc prin cimitir în orice noapte ai dori să mergi. De obicei, termin aici pe la ora trei.

- Nu voi uita asta, mormăi Jeremy.