268
Sylvia Day
greu, care îmi spunea că nu pot să trăiesc cu strategia lui de supravie uire. Drumul meu spre însănătoşire fusese pavat cu adevăruri dureroase, nu cu negări şi cu minciuni. După ce am trecut de etajul trei, mi-am şters obrajii uzi, respirând adânc, iar când am ajuns la parter îmi revenisem. Portarul mi-a chemat un taxi şi, cum era un adevărat profesionist, s-a purtat de parcă aş fi fost îmbrăcată de lucru, nu în picioarele goale şi în halat de casă negru. I-am mul umit din toată inima. Şi îi eram atât de recunoscătoare taximetristului pentru că m-a dus repede acasă, încât i-am lăsat un bacşiş gras şi nici nu mi-a păsat de privirile furişe pe care mi le strecurau portarul meu şi cei de la pază. Nu mi-a păsat nici măcar de privirea pe care mi-a aruncat-o superba blondă statuară care a ieşit din liftul pe care-l aşteptam, până când am mirosit parfumul lui Cary pe ea şi mi-am dat seama că poartă unul dintre tricourile lui. Ea a aruncat o privire amuzată către neglijeul meu. – Frumos halat! – Frumos tricou! Blonda s-a îndepărtat cu un surâs mali ios pe buze. Când am ajuns la etajul meu, l-am găsit pe Cary sprijinit în uşa de la intrare deschisă. S-a întins şi mi-a deschis bra ele. – Vino-ncoace, feti o! M-am dus drept la el şi l-am îmbră işat; mirosea a parfum de femeie şi a sex la greu. – Cine-i puicu a care a ieşit de aici? – Un manechin. Nu- i bate capul cu ea! M-a dus în casă şi-a încuiat uşa după el. A sunat Cross. Mi-a spus
Atractia_LT.indd 268
06.03.2013 09:25:36