Tratamentul topic al durerii

Durerile musculo-scheletale sunt cele mai frecvente dureri pentru care ne adresăm medicului. Fie că sunt cauzate de traumatisme, entorse sau luxaţii, fie de afecţiuni cronice reumatismale, acestea pot afecta negativ calitatea vieţii, provocând tulburări ale somnului, dificultăţi motorii şi chiar izolare socială.

Durerile musculo-scheletale devin mai frecvente şi mai generalizate odată cu înaintarea în vârstă şi cu apariţia altor afecţiuni cronice, care necesită urmarea unor tratamente medicamentoase.

Administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau analgezice orale poate avea efecte adverse la nivel gastrointestinal, cardiovascular, hepatic sau renal, pot crea dependenţă şi prezintă interacţiuni medicamentoase cu alte substanţe. Aşadar, se impune prudenţă în administrarea lor.

Ce presupune

tratamentul topic al durerii

O alternativă viabilă a AINS orale sunt antiinflamatoarele topice sub formă de gel, cremă, unguent sau plasturi, destinate aplicării pe piele în zona dureroasă. Ingredientele active, ce ameliorează durerea, reduc inflamaţia locală şi ajută în recăpătarea mobilităţii pot fi: diclofenac, ketoprofen, piroxicam, dar şi extracte din plante precum capsaicină (din ardei iute), gheara-diavolului, arnică etc.

Compoziţia (substanţa activă, alături sau nu de un facilitator de permeabilitate, anestezic local, sau stimulanti al termoreceptorilor: mentol sau camfor), tipul de substanţă activă, concentraţia şi forma farmaceutică influenţează eficacitatea tratamentului topic. Este esenţial sfatul medicului sau al farmacistului în alegerea tratamentului, în funcţie de cauza, tipul şi localizarea durerii.

Analgezice topice –avantaje în tratamentul durerii

Tratamentele topice ale durerii prezintă o serie de avantaje faţă de administrarea AINS orale. Acestea sunt:

∙ Nu creează dependenţă;

∙ Absorbţia cutanată şi eliberarea în ţesutul dureros este mai mare şi mult mai precisă;

∙ Absorbţia sistemică este mult mai redusă, iar riscul de efecte adverse gastrointestinale este limitat; ∙ Riscul de interacţiuni medicamentoase este foarte mic, concentraţiile plasmatice ale AINS topice fiind mai mici cu 10% faţă de cele AINS orale;

∙ Eficienţă crescută în funcţie de tipul de tratament topic utilizat pentru diferite tipuri de dureri localizate: articulare, cervicale, musculare.

Limitări ale tratamentului topic al durerii

Unele persoane vor obţine ameliorarea durerii după mai mult timp de utilizare sau după o serie de tatonări ale diferitelor compoziţii şi tipuri de produse. De asemenea, persoanele gravide, cele alergice sau cu piele sensibilă vor trebui să obţină acordul medicului curant, respectiv să utilizeze cu precauţie acest tip de tratament.

Multe persoane se confruntă cu dishidroză, un tip de eczemă necontagioasă, ce se observă la nivelul mâinilor şi al tălpilor, mai ales primăvara şi vara. Se manifestă prin apariţia de vezicule mici, cu lichid, însoţite de prurit, durere şi înţepături, localizate pe palme, pe degete şi chiar pe tălpi. Acestea se usucă, după 2-3 săptămâni, descuamând pielea şi lăsând-o solzoasă. Mâncărimile pot creşte riscul de rupere a veziculelor şi de infectare. În plus, calitatea vieţii are de suferit, prin teama de afişare în public.

Cauzele nu sunt cunoscute, însă factorii de risc includ alergii şi dermatita de contact (expunerea la metale precum cobalt, nichel, crom), vârsta 20-40 de ani, genul feminin, un nivel crescut de stres, piele sensibilă şi hiperhidroză.

Opţiuni de tratament

şi îngrijire a pielii în dishidroză

Dishidroza este recurentă şi poate să nu dispară în totalitate între momentele de apariţie a veziculelor, aşadar un tratament local este necesar pentru a menţine eczema sub control.

Tratamentul medicamentos include aplicarea de creme şi unguente cu corticosteroizi pentru a reduce inflamaţia şi a calma pruritul. În cazuri severe, medicul dermatolog poate recomanda, pe termen, scurt, corticosteroizi orali. De asemenea, un tratament cu antihistaminice poate ajuta în controlul pruritului.

Fototerapia şi unguentele imunosupresoare pot fi utilizate, la recomandarea medicului, însă pot provoca arsuri, respectiv pot scădea rezistenţa la infecţii. Dacă dishidroza este asociată cu transpiraţia palmară excesivă se poate apela şi la injecţii cu botox.

Îngrijirea pielii este esenţială pentru a preveni crăparea şi infectarea tegumentelor, precum şi modificările provocate de boală: adâncituri şi proeminenţe atât la nivelul pielii, cât şi al unghiilor, în zonele afectate.

Aplicarea de comprese reci şi umede cu apă sau apă de hamamelis pe tegumentele afectate, de 2-4 ori pe zi, timp de 15 minute, poate diminua mâncărimile. Lăsaţi mâinile să se usuce parţial, apoi aplicaţi o cremă emolientă, hidratantă sau reparatoare cu glicerină, dimeticonă sau alte ingrediente neiritante şi hipoalergenice. Utilizaţi crema de mâini ori de câte ori este necesar.

Măsuri de protejare a pielii afectată de dishidroză

∙ utilizarea de săpunuri blânde, dedicate pielii sensibile, pentru igiena corporală;

∙ purtarea de mănuşi de menaj fără latex, pentru a evita intrarea pielii în contact cu substanţe iritante sau toxice;

∙ îndepărtarea inelelor, ce menţin umezeală şi pot provoca iritaţii;

∙ purtarea de şosete şi mănuşi din bumbac.

O pauză de relaxare, inclusiv de la treburile casnice, va diminua nivelul de stres şi va susţine procesul de vindecare.