PIEŢE VOLANTE CLUJ P. 41 Implementare
poate deservi întreaga populaţie, cel puţin ca distanţă, deoarece transportul produselor pînă acasă necesită efort, în cazul în care cumpărătorii nu deţin autoturism personal. Se consideră că astfel de pieţe ar trebui să existe în primul rând în cartierele Iris şi Bulgaria, deoarece acestea sunt cartiere extinse, la marginea oraşului, în care nu toţi oamenii au posibilitatea de deplasare până în centru sau la alte pieţe. Alte locaţii posibile pentru pieţele temporare sunt zonele din apropierea căminelor studenţeşti precum Piaţa Lucian Blaga, din faţa Casei de Cultură a Studenţilor şi în Hajdeu, fiindcă altundeva aproape de camine nu sunt pieţe – agroalimentare. Prin urmare, aceste zone ar fi extrem de benefice studenţilor din cămine. Astfel, putem spune că majoritatea cumpărătorilor sunt încântaţi de ideea de piaţă temporară. Insă condiţia pe care aceşti cumpărători o pun este aceea ca în pieţele temporare produsele să fie tradiţionale, ecologice, proaspete, de calitate, româneşti şi bineînţeles, ieftine iar cei ce le vând să fie producători şi nu societăţi comerciale. Sistemul de piețe temporare (piața mobilă) ( Alex Meseșan- student sociolog) Sistemul de piețe temporare din Cluj-Napoca este un sistem pentru un oraș mai funcțional și practic. Prin sistemul de piețe temporare vrem să denumim o piață (de legume și fructe, produse ecologice, produse tradiționale, etc.) care își schimbă locul în fiecare zi, pentru a asigura un Cluj bine aprovizionat și sănătos. Diferența între o piață temporară (care este deschisă o dată la un anumit interval de timp, ex: o dată pe săptămână) și un sistem de piețe temporare este rotația locației. Un sistem de piețe temporare vine cu un avantaj deosebit. Vânzătorii care ar trebui să-și părăsească taraba o dată pe săptămână (costul chiriei rămânând același) pentru a frecventa astfel de piețe temporare, pot să vândă într-un loc sigur și stabil: sistemul de piețe temporare, sau piața temporara mobilă. A avea un loc stabil nu înseamnă neaparat un loc specific în oraș, ci un loc în piața, chiar dacă aceasta se mută dintr-un cartier în altul, pentru a deservi populația pe o arie mai extinsă. Dar unde este problema la acest sistem inovator? Problema este ca noi, clujenii, nu-l avem și nici nu-i simțim lipsa (doar avem supermarket-uri). Și pentru a avea un astfel de sistem avem nevoie de vânzători (marfa ar trebui să vină odata cu ei), clienți, locurile pentru piață și mobilierul de piața, neluând în calcul aprobările necesare, de tot felul. Și de ce n-am putea să avem o astfel de piață? Ei bine, în primul rând, pentru că noi nici nu știm de ea. Dar aceasta (necunoștință) se poate schimba prin ceea ce citiți chiar acum. Voi încerca să expun câteva aspecte ale unei piețe temporare/mobile. Primul element al unei piețe, mobile sau nu, îl reprezinta vânzătorul care poate fi producător sau un intermediar între client și producător. Majoritatea vânzătorilor, ca mulți români de altfel, nu s-ar avânta într-o afacere de genul unei piețe temporare, riscând să-și piardă locul din piața lui și clienții fideli. Cum am amintit mai sus, o piață temporară, prima dată ne duce cu gândul la ceva “temporar”. O piața care funcționează periodic sau ocazional. Într-adevăr, acest tip de afacere nu ar fi destul de profitabil poate, pentru că vânzătorii ar trebui să-și mute marfa din piața fixă până în locul unde se desfășoară cea temporară, fără clienții lor fideli, să stea acolo o zi, în care poate nimeni nu-i “recunoaște” marfa ca fiind cea mai bună, iar între timp, salvează 3 lei, taxa/zi pentru a vinde în piața fixă, dar plătind chiria pentru masă, chiar dacă nu o folosește pentru a vinde în acea zi. O altă posibilitate pentru ei ar fi să aibă pe cineva care să vândă în locul lor acea zi. Dar avantajul este că într-o piața temporară vin mai mulți clienți, unii din curiozitate, alții că sunt în trecere, iar alții pentru ca acea piață este mai aproape de ei. Dar dacă acest vad comercial, flux de clienți ar fi constant, în fiecare zi? Prin sistemul de piețe temporare, sau piață mobilă, acest lucru este posibil, deoarece vânzătorul stă permanent în piață, indiferent de locul unde se află piața. Iar clienții care îl știau și veneau de mai departe pentru produsele sale, acum pot ști în care zi din săptămână vânzătorul respectiv este cel mai aproape de ei, poate “la poarta lui” și astfel, într-o perioadă scurtă de timp, vânzătorul își crește numărul de clienți, acoperind o zonă mai mare din oraș și în acelați timp menținându-și toți sau o mare parte din clienții fideli din piața fixă. Un client (cumpărător), nu frecventează piața în fiecare zi, ci o dată sau de două ori pe săptămână, în funcție de nevoi. Astfel, piața temporară mobilă, săptămânală, i-ar acoperi nevoia de a merge la o piață normală, care se află la o distanță mai mare. Un alt aspect important este acela că nu trebuie să meargă de doua ori pe săptămână la piața, sau de trei ori la două săptămâni, deoarece poate cumpăra cantități mai mari, distanța mică permițându-i acest lucru și fără un mijloc de transport în comun sau personal. Bineînțeles că acest lucru impune o perioadă de testare a pieței, a zonelor unde se desfășoară activitatea pieței mobile, perioadă în care se presupune că vânzătorii și organizatorii investesc, pentru a găsi zonele cele mai profitabile și cu cerere mai mare, pentru a crea un sistem care să deservească populația, să nu uităm că acesta este scopul principal. Mai mult decât atât, costul unei tarabe în piața temporară mobilă, contrar opiniilor unor vânzători din piețele normale, pot fi mai mici, o tarabă sau o remorcă specială, putând fi achiziționată la un preț modic, sau închiriată pe oră sau pe zi, ajungându-se la un moment în care profitul sa fie net superior costului pe care vânzătorul îl suportă. Un avantaj major pentru piața mobilă îl reprezintă concurența. Concurența nu este de dorit, mai ales dacă concurentul reprezintă o “amenințare” la adresa profitului propriu. Dar concurența este bună. Ea ține o piața sub control și avantajează clienții. O piață temporară, care se desfășoară cum am prezentat pe scurt în paragraful anterior, va ridica o concurență pentru toate piețele fixe. Nu una amenințătoare, deoarece populația din zona va opta în continuare pentru acea piață, dar clienții care veneau altădată din celălalt capăt de cartier sau oraș, s-ar putea să se mai gândească ce piață să aleagă, cum am amintit, poate “vânzătorul preferat” vine chiar lângă blocul/casa lui. De asemenea fluxul clientelar va avea un debit mai mare, ținând cont că este o “ocazie unică” (pe săptămână) de a merge la o piață care te avantajează ca și client, din toate punctele de vedere. Și un flux mai puternic și mai concentrat, înmulțit cu zilele din săptămână în care funcționează piața mobilă, poate rezulta un profit net superior celui din piața fixă.