137 foto: Gloria Luca
Realizezi că regulile nu înseamnă virtute, dar au o
utilitate care nu poate fi negată și înveți că principiile personale sunt cele mai valoroase reguli - pe care ți le alegi singur și de care nu poți fugi sau pe care nu le poți
omite neobservat. În final, îți îndrepți toată concentrarea asta care se cobora asupra lumii doar asupra ta și îți dai seama că pentru a ajunge să îți câștigi respectul, încre-
derea și compasiunea e nevoie de mai mult decât de a respinge o societate care nu face decât să fie în aceeași oală cu tine.
Am ajuns la finalul acestei mici istorisiri și nu am
scris nimic despre dezavantajele de a fi olimpic, dar, cu siguranță am scris despre avantajul de a nu fi olimpic. E
adevărat, mi-ar fi plăcut să învăț mai multă istorie, să am o cultură generală mai vastă, să citesc un pic mai mult, să
fiu mai disciplinată, dar să vă spun drept, nu aș schimba cu nimic zilele de liceu pe care le-am trăit. Cred că li-
bertatea, plictiseala, dezordinea m-au făcut să gândesc singură și să îmi pun întrebări.
MIROSUL ORAȘULUI PRĂFUIT DUPĂ PLOAIE, RĂCEALA ȘI ROUA DIMINEȚII, MERSUL PE STRĂZI FĂRĂ DIRECȚIE, NEGLIJENȚA CU CARE TRATAM TIMPUL ȘI INFINITUL POSIBILITĂȚILOR PE CARE LE ASCUNDEA, ENTUZIASMUL DESCOPERIRILOR, PRIMELE SENZAȚII ȘI IMPRESII CONȘTIENTE ALE EULUI MEU ADULT S-AU NĂSCUT ÎN LICEU. Iar cum bine știm cu toții, prima impresie contează. Nimic nu s-ar fi întâmplat bineînțeles, fără prietenii care mi-au fost alături. Ne-am schimbat și împărtășit viața într-un mod care nu se poate repeta în nicio altă etapă a vieții. Am trăit într-o complicitate iluzorie pe care neam construit încrederea care ne-a dat curajul să pășim în viață. Ne-am aruncat în prietenie dând totul. Fiind liberi și naivi ne-am deschis și am construit împreună o lume care pentru un moment a fost doar a noastră. Iar amintirea acestei lumi îmi dă speranță și acum și îmi doresc să dăinuie deasupra tuturor celorlalte vieți ale Vieții mele.