Actualitatea literară

Page 1

actualitatea literarã nr. 5, anul II n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n Alex STEFÃNESCU: ,

Sindicatul succesului

n

februarie 2011 www.ziarulactualitatea.ro/al n n poezie:

Paul Aretzu Ionut, Caragea Geo Galetaru Daniel Lãcãtus, Marian Dragomir Sorin Voinea n Nicolae SILADE:

sonetul lunii

n Editorial

La ce bun filosofia ?

n i r Ia

op C a

a r a uz

n prozã:

n Cronica literarã de Constantin BUICIUC

Mircea Cãrtãrescu, de la Totul la nimic

Maria Nitu , Nicolae Toma Dan Predescu

n meridiane:

Afinitãti, poetice în spatii , germane


2 actualitatea literarã

Edi tor ial

Nicolae SILADE

La ce bun filosofia ? E o întrebare care vine, de obicei, din partea oamenilor de rând, a celor fãrã barbã, cum se spune, dar tot mai des, în ultima vreme, ºi-o pun chiar filosofii, care, în încercarea de a-i dovedi utilitatea, au ºi gãsit rãspunsuri gen filosofie aplicatã, consultanþã filosoficã, consiliere conceptualã sau filosofie practicã, rãspunsuri care nu mã mulþumesc. Dacã filosofia este calea ta spre tine însuþi, ieºirea ta din întuneric la luminã, calea devenirii tale, nu o poþi nicidecum aplica altuia. Omul este liber sã gândeascã, sã adere sau nu la principiile tale. Nu trebuie sã-l constrângi. S-a vãzut de atâtea ori în istorie unde se ajunge cu aplicaþiile unor idei. Omul poate fi privat (de cãtre om) de orice fel de libertate, numai de libertatea de gândire nu. Cã ºi asta i-a fost interzisã cândva (de cãtre Dumnezeu), e la fel de adevãrat. ªi aici, cred, cã trebuie cãutat rãspunsul la întrebarea de mai sus. Prin gândire ajungem la noi înºine, la cei care suntem, la adevãrul absolut privind existenþa noastrã. Uneori, însã, pe calea aceasta cheltuim o bunã parte din viaþã, poate chiar întreaga viaþã ºi nici mãcar nu suntem siguri cã vom atinge þinþa, iar dacã am atins-o, la ce bun? Ajunºi, întradevãr, la noi înºine, cei care suntem, nu ne mai putem întoarce la cei care am fost, la fericirea copilãriei ºi bucuriile tinereþii. Vom înþelege cã am pierdut, prin setea de cunoaºtere, cei mai frumoºi ani, cea mai frumoasã parte a vieþii, vom fi cuprinºi de cea mai grea tristeþe, de care nicio filosofie nu ne poate absolvi. Dacã filosofia e cel mai lung drum spre adevãrul la care prin credinþã ajungi într-o clipã, atunci bine a fãcut Dumnezeu cã a interzis cunoaºterea, pentru a ne bucura din plin de tot ce ne-a dat în stãpânire. Stãpâniþi de curiozitate însã, nu realizãm cã, la urma urmei, filosofia tot într-o religie sfârºeºte. ªi ajungem de unde trebuia, de fapt, sã pornim. Într-o deºertãciune a deºertãciunilor, cine mã poate convinge cã filosofia nu e deºartã? Sã ne bucurãm, aºadar, de ceea ce suntem fãrã sã ne întrebãm de ce, sã primim în gazdã un fulg de zãpadã, sã mergem în vizitã la un fir de iarbã, la o floare de cireº, sã udãm cu o lacrimã þãrâna uscatã, sã oferim zâmbete celor din jur ºi sã culegem bucuriile întâlnite în cale. Asta nu înseamnã cã nu suntem inteligenþi, dimpotrivã, aratã cã suntem mai înþelepþi decât alþii. Adicã ºtim cã nu ºtim nimic.

opiniile noastre Alex. STEFÃNESCU ,

Sindicatul succesului

Viaþa literarã de la noi nu mai e inocentã. A fost vreodatã? Da, a fost. De la începuturile ei (azi mitologizate) ºi pânã la încheierea (dezastruoasã, pentru noi) a celui de-al doilea rãzboi mondial na avut nimic vinovat. Bineînþeles cã întotdeauna au existat în lumea scriitorilor orgolii dezlãnþuite ºi istericale, aranjamente de genul celor din „Lanþul slãbiciunilor“ ºi tentative de regizare a succesului. Dar toate aceste încãlcãri ale regulilor aveau, pe vremuri, o anumitã spontaneitate, care le fãcea inofensive ºi chiar simpatice.

În viaþa literarã de la noi funcþioneazã, azi, un „sindicat al succesului“. Dacã faci parte din el, te poþi bucura de cronici literare favorabile, de menþionãri în manualele ºcolare, de premii ºi burse, de traduceri în strãinãtate etc. Dacã nu – nu.

n ilustratiile numarului n Ilustrãm acest numãr cu lucrãri din expoziþia artiºtilor plastici Sorin Nicodim, Adrian Sandu, Sorin Bijan, Petru Galiº, Felicia Sãlãjan, Ela Dar Dar,, Leon Vreme, Monica Dinu, Petru Comisarschi, Maria Bana-Jichiþa, Mihai ªerbãnescu, Doina Moisescu, Matias Laslo, Barbara Briggite, Francisc Matiaº, Suzana Fântânaru, Adrian Raþã, TTraian raian Abruda, Adriana Oancea-ªuteu, Maria Bana I., Cristian Brãteanu, Alfred Iancu, Rodica Ruja, Rafael Matiaº, Sebastian Sãvoiu, Costin Brãteanu, Teodora Kinsky Kinsky,, Cornelia Dedu, Mihai ªerbãnescu, Igor Isac, Ioan Horatie, Dana Stana, Viorel TToma, oma, Manole Munteanu, Elicondiu Iovan, Remus Irimescu, Carol David, Carmen Anutza (pictori),, Remus Irimescu, Petru Comisarschi, Marius Bacriu (sculptori), participanþi la Taberele de creaþie de la Oraviþa, Gârnic (Caraº-Severin) ºi Recaº (Timiº), coordonate de prof. dr. Nicola Trãilã.

nr.5 n februarie 2011

Pânã la instaurarea comunismului, rivalitatea zgomotoasã dintre scriitori, polemicile, fie ºi lipsite de fair-play, influenþarea criticilor literari de cãtre autoare cu gene lungi ºi persiflarea geniilor de cãtre mediocri fãceau parte din pitorescul locului. Nu s-ar fi mirat nimeni dacã turiºtii veniþi din Occident ar fi cerut sã vadã nu numai Delta Dunãrii, ci ºi scene din viaþa literarã româneascã. Partidul comunist a stricat acest farmec al vieþii literare, luând mãsuri brutale de transformare a literaturii într-un instrument de propagandã. Mulþi dintre scriitori s-au opus, fiecare în felul lui, ºi astfel

s-a creat o solidaritate între ei. N-ar fi exagerat sã se vorbeascã, la figurat, de un permanent complot al scriitorilor (nu al tuturor, pentru cã bineînþeles destui au trãdat) împotriva autoritãþilor. Uniunea Scriitorilor, consideratã de partidul comunist un mijloc de înregimentare a scriitorilor, s-a transformat pânã la urmã într-o zonã liberã de comunism. În perimetrul acestei zone s-a reconstituit treptat ceva din culoarea vieþii literare de altãdatã. Dupã 1989, nu ºtiu cum s-a întâmplat, probabil a intervenit diavolul, profitând de momentul de neatenþie al scriitorilor, extaziaþi de posibilitatea de a se exprima liber, dar viaþa literarã ºi-a pierdut treptat ingenuitatea ºi a devenit urâtã, urâtã, urâtã (la fel ca a tuturor locuitorilor României). A fost la început o reprizã de defulãri, care n-a avut nimic mãreþ. Unii au vomitat la scenã deschisã tot ceea ce fuseserã nevoiþi sã înghitã pânã atunci. Nu este plãcut sã asiºti la asemenea spasme, chiar dacã ele le fac bine celor în cauzã, dându-le o senzaþie de eliberare. Alþii ºi-au luat revanºa asupra interdicþiilor, producând o literaturã scabros-licenþioasã sau… denigrându-l pe Eminescu, ca pedeapsã pentru sacralizarea lui înainte de 1989 (care fusese, ºi ea, o formã de a-l denigra). Întrutotul nefastã pentru viaþa literarã a fost promovarea „corectitudinii politice“, formã perfidã de reintroducere a „realismului socialist“, sub pretextul occidentalizãrii literaturii române. A izbucnit, apoi, în forme nemaiîntâlnite la noi, barbare, conflictul dintre generaþii. A luat amploare ceea ce s-ar putea numi un „rasism al vârstei“, sumbru ºi terifiant. Unii nou-veniþi, porecliþi de Daniel-Cristea Enache în mod inspirat „rogozanii“, nu aveau nimic din cruzimea impetuoasã ºi la urma urmelor tonicã a „lupilor tineri“, ci se dovedeau a fi de o rãutate bãtrânicios-vicleanã. Lipsiþi de acei dinþi albi ascuþiþi care fac gloria tinereþii, muºcau – ºi continuã sã muºte ºi azi – cu proteze dentare. Dar toate astea încã ar fi suportabile dacã nu s-ar fi constituit pe neobservate în viaþa noastrã literarã o reþea de susþineri reciproce (care nu au drept criteriu valoarea literarã) ºi de excomunicãri nedrepte, nefastã pentru creaþia literarã. Constatarea mea plinã de tristeþe poate fi (ºi va fi) respinsã cu un zâmbet subþire, fãcându-se observaþia cã se numãrã printre acele teorii ºi scenarii fanteziste de care este plinã mintea românilor. Dar… aproape toatã lumea ºtie cã am dreptate (chiar dacã foarte puþini o spun).

Practic, în viaþa literarã de la noi funcþioneazã, azi, un „sindicat al succesului“. Dacã faci parte din el, te poþi bucura de cronici literare favorabile, de menþionãri în manualele ºcolare, de premii ºi burse, de traduceri în strãinãtate etc. Dacã nu – nu. Existã, desigur, ºi excepþii (de exemplu, victoriile romantice ale unor solitari), dar ele sunt puþine ºi nesemnificative. Acest sindicat nu are un statut scris, nu este înregistrat la tribunal ca persoanã juridicã, dar funcþioneazã mai riguros decât o organizaþie propriuzisã. Membrii sãi se recunosc înainte de a se cunoaºte, iar coordonarea acþiunilor lor se realizeazã parcã de la sine, din aproape în aproape, aºa cum spun biologii cã acþioneazã celulele din corpul omenesc. Nu existã o arhivã a acestei activitãþi, astfel încât nimeni nu poate formula vreo acuzaþie în termeni juridici la adresa beneficiarilor ei. Ce cuprinde reþeaua? Câteva instituþii de stat ºi particulare, populate sau înconjurate de câteva sute de autori – toþi privilegiaþi. Þesãtura de interese este complicatã ºi greu descifrabilã. Este vorba de relaþii de genul: obligaþii morale faþã de conducãtori de doctorate sau scriitori cu prestigiu (care pot da diverse recomandãri), curtoazie faþã de ºefi de instituþii, recunoºtinþã faþã de amante tinere, solidaritate creatã din dorinþa de a-i marginaliza pe alþii, teama de a nu fi exclus de pe listele celor favorizaþi etc. Puþinii denunþãtori ºi critici ai existenþei sindicatului au vorbit de o elitã care sfideazã principiile democraþiei. Bine era sã fie o elitã. Este vorba, în realitate, de o reþea care cuprinde ºi intelectuali de elitã, ºi autori mediocri, ºi nulitãþi. Tratarea lor, inclusiv de cãtre adversari, ca o aristocraþie a spiritului dovedeºte ca mistificarea practicatã de sindicat a avut succes. În afara reþelei existã, la fel, intelectuali de elitã, autori mediocri, nulitãþi. Toþi, indiferent de valoare, sunt trataþi ca scriitori de categoria a doua. ªi, mai rãu decât atât, în multe situaþii, sunt ignoraþi cu desãvârºire, ca ºi cum nu ar exista. Cititorii de bunã-credinþã (inclusiv ºeful statului, în mãsura în care poate fi considerat cititor) sunt manipulaþi de sindicatul succesului (literar). Iar acei membri ai sindicatului care nu sunt pur ºi simplu cinici ºi-au însuºit deplin, pânã la orbire, ierarhia de valori stabilitã de grupul din care fac parte. La rândul lor, ziariºtii, complexaþi cum sunt, din cauza inculturii lor cronice, adoptã aceeaºi ierarhie. Viaþa literarã din România este în prezent blocatã de aceastã sindicalizare a succesului, amestec de autoritarism comunist, snobism ºi carierism. Seamãnã cu o încãpere cu ferestrele bãtute în cuie, imposibil de aerisit. Dacã în acest moment aº descoperi un tânãr autor genial undeva, în provincie, ºi aº vrea sã îl prezint, cu un entuziasm care îmi este caracteristic, lumii literare, nu aº avea nicio ºansã sã mã fac auzit. În zadar am atâta experienþã ºi, poate, ºi o anumitã autoritate profesionalã, în zadar sunt în stare sã pledez destul de elocvent pentru un nou-venit, nu aº putea convinge pe nimeni. Niciunul dintre cei cu care aº vorbi nu ar citi textele acelui tânãr, nici mãcar nu ar gãsi energia sã simuleze cã le citeºte. Parcã o ºi vãd pe o cunoscutã a mea, marcantã membrã a sindicatului, ridicând din umeri ºi mirânduse (sincer) cã pierd timpul cu un autor de care ea „nu a auzit“. Iar dacã m-aº adresa cuiva din afara reþelei, mi-ar explica, blazat, cã toatã logistica afirmãrii unui tânãr se aflã („cum bine ºtii, Alex“) în mâinile „lor“. Situaþia în care ne aflãm este cu totul inacceptabilã. Nu vreau sã fac paradã de moralitate ºi, de altfel, nici nu cred cã problema trebuie pusã în termeni morali. Ea trebuie pusã în termeni estetici. Transformatã dintr-un scop într-un mijoc (de situare convenabilã în societate ºi de obþinere a unor avantaje materiale), organizatã într-un mod interesat, literatura devine o îndeletnicire de o urâþenie insuportabilã. Seamãnã cu un fluture cãruia i s-au smuls aripile ºi care se târãºte grotesc pe pãmânt, retransformat în larvã.


cronica literarã

Constantin BUICIUC

nr.5 n februarie 2011

Mircea Cãrtãrescu,

Le-am recitit cu inima strânsã, atât cât mai puteau fi ele citite pe foile galbene ºi friabile, pãtate de cafea, strãpunse de furia micilor litere de metal ale maºinii mele de scris. ªi deodatã mi-am dat seama cã în graffitiurile astea e mai mult adevãr (chiar dacã mult mai puþinã literaturã) decât în toatã poezia mea anterioarã,

din comentariul lui Nicolae Manolescu la volumul Totul, din 1984, cãruia nimic îi este replicã: „Momentele (ciclu din Totul, n.n.) se constituie dintr-un efort de a recupera poetic banalul cotidian. Am semnalat ºi altã datã orientarea „prozaicã” a unei pãrþi din poezia contemporanã (Petre Stoica, Ioana Ieronim, Marin

actualitatea literarã 3

de la Totul la nimic În spirit postmodern, Mircea Cãrtãrescu îºi explicã propriul text, pe coperta a patra a volumului de versuri nimic, apãrut la Editura Humanitas din Bucureºti, în 2010: “Le-am gãsit, uitate, abandonate ºi prãfuite, într-un plic vechi dintr-o cutie de carton, bietele mele ultime – ultissime poeme, care-au zãcut acolo aproape douãzeci de ani, fãrã sã mai spere într-o dezhumare pioasã. de eul liric, într-o poezie domesticã, a banalitãþilor cotidianului, într-un limbaj minimalist. Realul ocupã toate spaþiile poeziei, nemaifiind loc pentru tropi, pentru retoricã, singurul prezent fiind, de cele mai multe ori, inventarul: „dimineaþã rece dar luminoasã de aprilie/ suntem în anul Domnului 1992/ troleibuzul 66 abia se târãºte

sonetul lunii 11 ador deºertãciunea asta goana asta dupã vânt dupã tine dupã iubirea ta dupã urmele paºilor tãi dupã mireasma pãrului tãu risipitã pe strãzi dimineaþa dupã aburul cafelei tale împletit cu fumul þigãrilor mele ador care ador ador

privirile tale parfumul tãu original ador surâsul tãu ºterge lacrimã dupã lacrimã singurãtatea nopþii cuvintele tale îndrãgostite de cuvintele mele tãcerea ta îngemãnatã cu tãcerea mea cu geamãtul nostru ador prezenþa ta în acest oraº în aceastã clipã care se prelungeºte cu dragostea noastrã care se veºniceºte ador deºertãciunea asta numai asta ºi goana dupã vântul oprit în al tãu pãr

Nicolae SILADE nicolaesilade.blogspot.com

cã de fapt aºa am vrut sã scriu întotdeauna, cã aici mã recunosc, cã aici respir, cã aici sunt în sfârºit liber. Le public acum ca pe niºte „postume din timpul vieþii”, pentru beneficiul câtorva prieteni”. Trebuie sã reþinem afirmaþia cã graffitiurile prezentului volum conþin mai mult adevãr (chiar dacã mai puþinã literaturã) decât toatã poezia anterioarã a poetului. Afirmaþia este reluatã, cu alte cuvinte, în ultimul poem al volumului: “poezia cea mai bunã e poezia suportabilã/ nimic altceva: doar suportabilã./ noi am fãcut zece ani poezie bunã/ fãrã sã ºtim ce poezie proastã am fãcut./ am fãcut literaturã mare, ºi acum înþelegem/ cã ea nu poate trece de prag, tocmai fiindcã e mare,/ prea mare, sufocatã de grãsimea ei./ nici poemu-acesta nu-i poezie/ cãci doar ce nu e poezie/ mai poate rezista ca poezie/ doar ce nu poate fi poezie”. (p. 111). Deci, acum e poezie ceea ce nu e poezie. Înþelegem acest lucru ºi

Sorescu). Este o reacþie la modelul dominant în anii ’60 – ’70 al poeziei “lirice”, evazive ºi rafinate. Elemente ale acestei maniere se gãsesc pretutindeni în versurile lui Mircea Cãrtãrescu, dar Momentele le reunesc aproape programatic într-o poezie care se situeazã voit la antipodul evaziunii moderniste, al metafizicii lirice, al miturilor ºi al transfigurãrii de orice fel. Ele privesc realitatea de la nivelul realitãþii, fãcându-se ecoul faptului divers, al biografiei, în sensul cel mai strict”. (Istoria criticã a literaturii române, Editura Paralela 45, Piteºti, 2008, p. 1344). Volumul nimic se aflã în continuarea Momentelor, polemizând cu restul volumului Totul ºi cu alte bune pãrþi din poezia lui Mircea Cãrtãrescu. Tendinþa centrifugã, acaparatoare a eului liric are aici sensul inversat. Acaparator este concretul, în permanentã ofensivã asupra eului devenit pasiv. Infinitezimalele modificãri ale realului sunt receptate

prin mijlocul circulaþiei/ eu, pe banchetã, citesc “Pãianjenul negru”/ mã uit din când în când pe geam la lumea coloratã/ ºi enervarea în mine creºte:/ o sã fac jumãtate de orã pânã la Kogãlniceanu./ Mã duc sã-mi vãd

coperta la cartea de prozã/ ºi mi-o închipui în fel ºi chip”. (p. 13). Poetul viseazã sã-ºi cumpere un magnetofon ºi îl descrie cu amãnunte, banalul aparat devenind o fiinþã devoratoare: „Ah rolele lui de plexiglas hipnotic/ rotirea lor inegalã, liniºtitoare…(p. 16). Alteori discutã cu prietenii, la o votcã, despre femei, descriind-o pe cea idealã: „fata obiºnuitã, care, în blugi ºi tricou,/ stã, nici urâtã ºi nici frumoasã, în staþia de tramvai”. (p. 19). Eul liric ºtie sã suporte cu stoicism agresiunea realului: “Varã galbenã ºi fierbinte/ tricoul nu mai suge sudoarea, e fleaºcã/ aºtept troleul sau pe 21, ce vine, la Teiul Doamnei/ stau în umbra firavã a unui copac/ blugii sunt mai întunecaþi unde s-au atins de picior/ - îmbibaþi de transpiraþie - / îmi arde spatele de urina asta caremi þâºneºte din pori/ fredonez ceva, mã uit la maºinile care trec…” (p. 23). Înfiorãtoarea banalitate invadeazã spaþiul poemului. Clipa trecãtoare este fixatã în unicitatea ei, printr-o fulguraþie îngheþând totul, într-o construcþie care, în momentul urmãtor ºi-a schimbat contururile. Banalitatea este, pentru poet, prilej de calmã aºteptare. Liniºtit, dar nu resemnat, eul liric înregistreazã, inventariazã ºi fixeazã efemerul din care este construit realul. Detalii care, în mod obiºnuit trec neobservate, sunt surprinse cu acuitate, cu precizie, cu fineþe. Ele sunt fixate într-o panoplie a efemerului. Avem de-a face cu derizoriul cotidian, construit din amãnunte insignifiante - la o privire de sus a existenþei (printr-o poezie grasã, cum spune poetul) -, dar din care este fãcutã lumea ºi care îi dau un sens. Poetul, cu calmul sãu imperturbabil ºi receptiv “mai peste marginile ierate”, primeºte realul ºi îi cautã sensul. De cele mai multe ori, sensul este cãutarea însãºi. Detaliile se dovedesc a fi, de fiecare datã, altele, la fel ca în picturile impresioniste suprinzând clipa trecãtoare, unicã, nerepetabilã. Pastiºând titlul unui celebru tablou de Claude Monet, poetul îºi intituleazã un poem Impresie. Amurg de primãvarã. Întregul poem este

pictural, impresionist, cu diferenþa cã eul, pornind de la sine, trecând prin peisajul citadin, sub lumina difuzã, efemerã, ajunge, în final, la autoportretul nonconformist: “Sunt atât de plictisit. E o searã de aprilie./ E medalion Dustin Hoffman la televizor./ O sã am 34 de ani./ Maºina mea de scris uguie/ dar eu/ nu mai ºtiu ce sã scriu.// Mã plictisesc îngrozitor, îngrozitor./ Bazinul de la WC picurã. Pe perdeaua din geam un dreptunghi auriu -/ nimic altceva decât soarele în amurg./ Mã uit afarã: soarele arde peste niºte blocuri, ºi deodatã/ îmi simt faþa caldã ºi mijesc ochii/ ºi-mi vãd genele tivite cu auriu ºi vârful fantomatic al nasului/ auriu, ca al blonzilor./ Mã bate soarele cald de aprilie./ Ghici ce fac. Da, mã cunoºti deja bine tu,/ tu, cititor al poeziei lui M. C.: evident,/ mã duc la oglindã.// Arãt miºto în halatul meu de pâslã verde/ cum sunt pletos ca dracu ºi/ cu lumina aia pe faþã – o pupilã îmi scânteiazã…/ Kitty învaþã dincolo/ ºi brusc încep sã-mi spun cã-n definitiv -/ ºi sã mã simt ok”. (pp. 66 – 67). ªi în acest poem, ca ºi în altele, limbajul este colocvial, argotic, presãrat cu referinþe culturale, cu citate, cu toponime ºi cu antroponime ºi, desigur, cu anglicisme. Poezia postmodernã a lui Mircea Cãrtãrescu are instrumentele la vedere, conþine text despre text: “iar în ochii ei înserarea de octombrie/ înoatã ca doi peºti de purpurã în douã acvarii.// þi-a plãcut cum am întors-o aici, cititoareo?/ pot sã mai fac ºi alte imagini. þii minte:/ „îþi plimbai ochii albaºtri ca douã Mercedesuri spãlate proaspãt/ pe sub nu mai ºtiu ce”?/ am fãcut multe imagini în viaþa mea”. (p. 84). Nu putea sã lipseascã ºi o artã poeticã: “acum le bag în mã-sa de imagini./ trebuia sã ajung ºi aici./ când ai spus totul, te apucã un chef dement/ sã spui ºi nimic”. (p. 84). Am putea repeta concluzia poetului: în volumul nimic, el nu spune nimic. Dar nu e adevãrat. Volumul nimic, prin poezia minimalã, voit nepoeticã, prozaicã la modul sublim, dovedeºte cã Mircea Cãrtãrescu scria, prin 1988 – 1992, ceea ce scriu acum cei mai noi poeþi români.


4 actualitatea literarã S-a nãscut în 1982, la Târgu-Jiu. Este absolventã a Facultãþii de ªtiinþe Politice, Administrative ºi ale comunicãrii, cu masterat în publicitate ºi PR. A publicat versuri în „România literarã”, „Egophobia”, „Argeº”, „Litere”, „Revista nouã” ºi în „Dimineþi literare” - volum colectiv la editura Lumen. A scris, împreunã cu Andrei Roºulescu, „Chitara pentru începãtori” ºi a apãrut (cu versuri ºi voce) pe albumul „Herghelii de sunete îmi ies din piept”, al chitaristului Andrei Roºulescu ºi urmeazã (în aceeaºi formulã) înregistrarea albumului „Onirojazz”.

poezie

Iarina Copuzara Oglinda venise timpul înmormîntãrii bunica þinea o lumînare pe-un suport de zãpadã ceilalþi stãteau la o masã în mijlocul grãdinii din cînd în cînd mama umplea solniþele cu vatã îi ruga sã-ºi punã acolo bijuteriile unul a scos din mînecã o fotografie cît un bob de strugure a împãrþit persoanele imprimate în stînga ºi-n dreapta mi se povesteºte deºi pare greu de crezut cum au început sã-i curgã lacrimi dulci ºi toþi cei care au gustat din ele s-au împuþinat atît de mult pînã nu s-a mai auzit decât un zgomot ca un inel cãzut de pe deget lumea stãtea la priveghiul fãrã mort mã uitam insistent la toþi ai casei erau toþi prezenþi dar bunica mai tare se întrista în vreme ce trãgea cerul de-o sfoarã ºi-l scutura ca pe-un cais se înnoptase iar unul dintre meseni ºi-a amintit o mulþime de întîmplãri amuzante cu rãposatul care lipsea am rîs ºi eu cu toate cã priveam temãtor spre ceaþa pe care mama o rupea fîºii fãcea din ea prosoape ºi batiste mi-a ºoptit atunci despre nu ºtiu ce obicei în faþa fiecãruia dintre noi se înãlþa o oglindã albã.

Lunivar

descifrare Dumnezeul meu e un ursuleþ umplut cu paie ºi pentru cã aº putea trece cu el prin apa aceasta adâncã am un aer serios pe care adulþii nici nu-l observã, ceea ce e perfect pentru înclinaþia mea spre cerul mai puþin îndepãrtat, acela cu o cocoaºã la care ajung mai uºor reparatorul ºi-a dat demisia, pãpuºile lui sunt acum aºezate ca-n burta unei mame vitrege, iar asta îl face sã râdã. eu încã am cinci ani, încã mã dau peste cap de trei ori pentru a învia morþii mei simpatici nu e ciudat pentru o fetiþã sã nu poarte rochiþe ºi nici sã þinã pe umeri un pitic cu pãrul alb ºi lung. aici e ca-ntr -o închisoare unde zi ºi noapte se vede ca-ntr-o doar luna ºi când mi-e rãu vomit un întuneric alunecos ºi dulce precum lichiorul de cireºe. singurul lucru nepotrivit e o scrisoare pe care-o primesc ºi-n care-mi descifrez scrisul de om mare

nr.5 n februarie 2011

Lunivar, e vreme ploioasã odatã cu tine ia-þi înapoi tãcerea nu arãta mai mult suntem aici pentru a pune capãt unei minciuni

de-abia mai tîrziu am vãzut în spaþiul alb ºi gol mi s-a pãrut cã te apropii ca la un priveghi deºi n-am spus nimãnui despre felul în care m-ai chinuit te-ai întors într-un final cu spatele ºi ai plecat te-am mai vãzut o datã pe un cîmp (mergeam spre oraºul fãrã garã) te rostogoleai ca un bezmetic înfigeai ace într-un om de zãpadã nu m-am putut stãpîni ºi-am scos un þipãt de bucurie în buzunar strîngeam lacãtul cãruia demult îi schimbasem încuietoarea.

Limba cu clopoþei cînd marea e gravidã toþi ar vrea sã-i sfîrtece burta pînã ºi eu îmi vãd acolo naºterea chiar dacã visul e însuºi pîntecul pe care-l port sau care mã poartã în trusa de prim ajutor am o pãpãdie - gîdilatã de ea fiind în talpã dupã ce boala îºi întinde botul umed de urs, cocoþatã pe creierul meu – o foarfecã pentru vedeniile aþoase. din ochi mi le scot doar în nopþile împunse-n piept de vîrful unui ac. ruginitã îmi simt pielea ºi-aº vrea s-o mestec dacã ar fi mai elasticã ºi zaharisitã. fiindcã am avut ºi o astfel de piele, ce-mi curgea ca mierea pe oase.

trenul ãsta merge împotriva rotaþiei pãmântului apasã greu pe ºine. sufletul sub un prag vertical. sã nu-mi spui nimic e perioada anului cînd umbrele sunt mai mari decît noi fixeazã ceasul dupã floarea soarelui ºi uitã. dã-le dracului de vise tu încã poþi sã zîmbeºti

Drumul eram aproape la sfîrºitul drumului cînd paznicul mi-a spus despre întoarcerea lui; îl aºteaptau copiii, soþia, dar mai ales cartea cu paginile numerotate invers. bine, omule, dar în faþã e roºu, semn cã animalele vor pradã tînãrã. nu mai e mult ºi-mi vei putea duce hainele înapoi, înþelege, am ºi eu pãrinþi, cãrora le vei dovedi astfel cã am fost împreunã. dar paznicul m-a rugat sã-i dau încã de pe-atunci hainele fiindcã nu mai putea rãmîne nicio clipã.

Lacãtul iarna asta – imensã plantaþie de bumbac stau lîngã trupul pe care l-ai lãsat în urmã din cîntecul meu ies scîntei ca din roþile unui tren unde s-au urcat toþi copiii ce vor sã viziteze cimitirul pãsãrilor cu ciocul lipit de cer tu mã ºtii vesel ca un rîs devorat de corbi eu n-am îndrãznit sã rostesc decît cuvinte mai puþin adevãrate despre mine fiindcã cine sunt eu s-aduc tristeþea în casa celor care m-au primit ºi m-au îmbrãcat cu haine largi pentru a lãsa loc viselor sã se-mplineascã în dimineaþa aceea sãrbãtoream o oarecare vârstã am mers împreunã la crescãtoria de lebede mi-ai oferit un lacãt ce se deschidea cu orice cheie ce-aº fi putut face atunci cu un înger cînd nu ºtiam cum sã-i iau mâinile de pe ochi

în acea luminã sinuciderea venea ademenitoare ca un cuþit uns cu dulceaþã am reuºit sã mã ridic din mijlocul meu creºtea un pom de crãciun înzorzonatã cu clopoþei, limba deloc vineþie mai predicã ºi-acum îndrãgostiþilor despre zãpezile proaspãt îngropate de vii.

Cuibul între ferestrele îngheþate atîrnã o sfoarã puþinii rãmaºi se prefac cã ºtiu doar despre frig ºi uitare îmi ocolesc privirea eu mai tare apãs cuþitul îmi cresteazã carnea nu scot niciun cuvînt deºi aº putea spune multe mai ales din revoltã nodurile se strîng în jurul gleznelor durerea împinge trupul spre mine pe masã e fãrã suflare iar noi pe altã masã mîncãm în bucãtãrie aº vrea sã înceteze nu neapãrat circul cît suferinþa de-a nu fi ajuns pînã acum la capãt afarã copiii mã strigã pe numele de pãpuºã întoarsã cu o cheiþã ruginitã îi las sã-mi vadã doar ochii cel stîng în loc de gurã cel drept în loc de Dumnezeu nu e nimeni o bicicletã uitatã în spatele casei ºi cuibul unde stãteau ºoarecii albi odatã-i þineam pe umãr plecam aºa în cãutare de oameni.


Maria Nitu

nr.5 n februarie 2011

Spre searã, în spitale, e program liber, de voie. Se potoleºte toatã vânzoleala de dimineaþã ºi de dupã prânz. Dimineaþa, bolnavii sunt cantitãþi neglijabile în economia show-urilor. În Babilonul unui spital privit dintrun satelit, bolnavii par niºte piºcãturi de purici pe Marele Zid Chinezesc. Niºte marionete care stau cuminþi ºi umile în saloane, ca niºte cobai în cuºtile lor cu rumeguº, aºteptând smirnã vizita doctorilor cu alaiul de rigoare-fâlfâind o trupã de asistenþi ori eventual de studenþi în practicãtimp în care trebuie sã facã impresie bunã, în poziþie de raport, ca niºte pãpuºi gonflabile la comandã. Trec apoi ºi orele de vizite ale celor din oraº (rude, prieteni), timp semiprivilegiat, când bolnavii sunt amfitrionii saloanelor, iar cei veniþi în vizitã sunt silenþioºi, cu o morgã afectatã, spre a face impresie bunã. Abia dupã masã spitalul e cu adevãrat al bolnavilor, când ei sunt stãpânii saloanelor ºi ai coridoarelor. Spre searã, coridoarele sunt bulevardele Corso. Când în salon nu e sãmânþã de vorbã, locuitorii ies atunci la plimbare, sãºi mai dezmorþeascã oasele, sã mai discute, îºi fac unii altora istoricul bolii ºi-ºi povestesc orice, la fel ca în tren-când ºtiu cã nu se vor mai vedea, astfel cã orice confesiune e fãrã inhibiþie. Chiar se vrea sã fie care mai de care mai spectaculoasã, e doar dominionul durerilor la extreme, nu-ºi are loc cãlduþul, orice cãldicel ar fi penibil de banal, de genul „ce cauþi atunci aici, domnule?!”. O bãtrânã cam rotofeie (cã nu întâlneºti bãnãþence stafidite, orice boalã ar fi sã aibã, musai e sub pliseuri de grãsime) s-a aºezat lângã mine pe un fotoliu de pe coridor, ca ºi când am fi fost pe bancheta de la poartã, vecine de-o viaþã (se pare cã mã cunoºtea bine, doar eu o condusesem de la lift în salonul ei, 26). Bãtrâna se jenase de cãmaºa înfloratã ºi brodatã pe pânzã de la þarã, cu care venise de acasã, din satul ei, ºi se mândrea cã e ºi ea acum ca „doamnele”, cu noua ei lenjerie de noapte, cumpãratã de la biºniþarii ce miºunau ziua prin saloane. Era fericitã cã-i ascultam jelania, oful rinichilor sãi, suferinþã mai veche. Era din Cãpâlnaº ºi ar fi vrut sã ajungã cât mai repede acasã, la gospodãria ei, cã moºul ei era singur, cu toate lighioanele în curte. Auzind cuvântul Cãpâlnaº, m-am scotocit repede de un pix ºi de hârtie pentru notiþe. În varã, chiar în perioada sãrbãtorii de Sfânta Maria, drumeþisem cu un grup ºi pe la castelele pãrãsite de pe Valea Lipovei, iar una dintre expediþiile temerare trecuse pe la foste dominioane ale familiei Mocioni. Dupã castelul de la Bulci, cu firmã de spital TBC, ajunsesem ºi la castelul de la Cãpâlnaº, care avea acum blazonul „Spital de psihiatrie”.

prozã

actualitatea literarã 5

Cãpâlnaº Express Pornisem cu entuziasm, ca Niel Armstrong pe Lunã, parcã injectaþi cu siliconul unei stãri naivoptimiste, ºi aselenizasem într-o stare ca de rubeolã, dezolare ºi depresie, pe solul unor timpuri terciuite. Într-un castel transformat în spital de psihiatrie, þâºnea, în erupþia cea mai cruntã, antinomia dintre aristocraþia arhitecturalã ºi apatia umilã a acelor oameni rupþi de lume ºi de normalitate, care nu aveau nimic comun cu clãdirea ºi istoria ei. Ticãloºia cu aplomb de caritate, de a transforma un castel în spital de psihiatrie, era masca pentru forma cea mai perversã de expresie a dispreþului proletcultiºtilor faþã de aristocraþie, cea mai parºivã desconsiderare, bãtaie de joc ºi sfidare. E drept cã nu aveau nici o vinã sãrmanii bolnavi, locatarii cu „domiciliul forþat” aici, „deþinuþii psihici”. Prin lipsa lor de percepþie realã, se programase anihilarea sigurã a oricãrei posibilitãþi de pãstrare a memoriei a ceva din ce a fost. Ceva din nobleþea parcurilor mai persista strãveziu, ca-n imagini de dagherotip supravieþuind printre buruieni, ca nuferi într-o bãltoacã cu broaºte. A încartirui aici oameni care nu înþeleg ce vãd, era stratagema cea mai cinicã de a face ca acele locuri parcã sã nu mai existe. La intrarea castelului Cãpâlnaº brava o inscripþie comemorativã: „1853-1949 „Iluºtrii românismului bãnãþean” familia Mocioni”. În exteriorul clãdirii, la ferestre, pe pervaz, sticle de lapte, pungi de plastic cu provizii, oale cu mâncare. Prin geamurile de la parter se vedeau în interior paturile de spital, tipice, cu cearceafuri ca niºte ghemotoace de giulgiuri. Bolnavii din curte, aidoma copiilor de prin sate, se þineau dupã noi sã le facem multe fotografii, se chemau unii pe alþii: ”hai, cã ne face la toþi o pozã ºi apãrem în ziare”. Deºi era noroi ºi plin de buruieni, insistau sã ne însoþeascã prin pãdure, la mormântul unei fetiþe, de 3 ani, sora contelui moartã înecatã, spuneau ei, „uite, în bazinul din faþa casei”, ºi la fel, la mormântul tatãlui, pentru cã mormântul mamei, al contesei, era în cimitirul din sat, de pe deal. Ajunsese nebunã, cicã „o luase pe ulei”. Cum casa fusese naþionalizatã, n-o lãsau în interior, atunci ea aducea buchete de numã-uita pentru soþul ei ºi le arunca peste gard. Dar oamenii din Cãpâlnaº au binecuvântat timpul, cã au avut un asemenea grof, asemenea conþi în satul lor… O întreb pe bãtrânica mea despre istoria locurilor, nu ºtia însã prea multe despre castelul Cãpâlnaº: „eram micã pe atunci, dar unchiul meu fusese administrator acolo, ºi ne povestea cum i-o scos afarã, de mai multe ori! Dar ce-or fi avut cu oamenii din castel, cã ei or fost buni, munceau oamenii la ei, ºi socrumeu lucrase la ei la pãdure, la grãdinã, ºi-i plãteau cum se cuvine, n-a fost sã-i înºeluie, sã facã miºmaºuri, dacã te tocmeai cu ceva, ºtiai cã sara îþi da banii”. Citisem despre contele Teleki cãsãtorit cu fiica lui Mocioni, ºi despre impozanta bibliotecã cu

multe cãrþi legate luxos în piele. „Prin 1956 le-au dat foc, administrator era unul Corlie, doar cu patru clase elementare, tatãl lui era din Valea Mare, el fusese când „Comisia muncitoreascã” evaluase ºi tablourile, dupã cât de mari erau ramele.” Ca de obicei, când cineva se porneºte sã depene amintiri, vorbeºti paralel, îºi deruleazã firul indiferent ce-ai spune tu, aºa cã bãtrânica mea continuã: „Apoi toþi care au lucrat acolo au intrat de au luat ce a mai rãmas, dulapuri, credenþe, draperii, haine... Numa’ ce auzeai, când îl vedeai pe unul care a fost îngrijitor de porci acolo, „uite laibãrul ãla a fost al lui Pubi” cã-i fãcuse grofiþa haine þãrãneºti, îi plãcea sã umble aºa prin sat, cã era om bun ºi vorbea cu toatã lumea”. O întreb pe bãtrânicã despre Pubi. Personajul îmi devenise drag ºi apropiat, de când seara, la întoarcere în tabãra de la Lipova, Daniel proiectase un filmuleþ mai vechi, fãcut de niºte studenþi, dupã un text de-al lui, în decorul castelului de la Cãpâlnaº, „Pubi ºi Fiameta”, despre Eugene Teleki ºi Fiameta Vukovici. Ultimul conte de Teleki (nepot al prim-ministrului Ungariei din perioada interbelicã) Pubi Teleki al nostru, ºtia cinci limbi strãineengleza, franceza, germana, maghiara, latina-„povestea în latinã ca în românã”, era din conþi scãpãtaþi, veniþi din Ardeal, tatãl fusese mare entomolog, „el ºi fluturii lui”... Pubi trãia din mila þãranilor, îi plãcea sã trãiascã la fel ca þãranii, lucra ºi ca muncitor drumar, avea o viaþã de hoinar. A murit prin 1980, într-o garã, plecat acolo ca ºi elefanþii sã nu fie vãzut când moare. Fiameta, care mai trãia la timpul filmãrilor, povestea despre Pubi cã nu-i plãcea la ºcoalã matematica, îi plãcea sã trãiascã fãrã rãspundere, nu-i pãrea rãu cã pierduse zeci de hectare, era prea supus „aºa-s vremurile”, parcã se conducea dupã filosofia budistã ºi nu-i pãsa de cele materiale. În film erau inserate pagini din jurnalul lui Pubi, cu un început vitriolant: „prima persoanã pe care am simþit cã o urãsc a fost…mama:

când a spus cã dacã n-ar fi murit Mady, eu nu m-aº fi nãscut. N-am ºtiut atunci ce sã simt!” ºi revenea în imagini stâlpul funerar al fetiþei, cãzut într-o parte, „Mady 19181921”, pe care ni-l arãtaserã fãrã nici o emoþie pacienþii, ca pe un flash din benzile de desene animate. Prin 1965, Pubi îºi propunea în jurnal sã se lase de bãut: „în fiecare zi îmi promit cã dacã vreau, le arãt eu ce pot”, prin 1980 se mai lupta cu balaurul „ceva-mi clocoteºte în plãmâni, când m-am trezit mi-era tare sete, am gãsit în pahar o rãmãºiþã de apã stãtutã”, iar pe 8 octombrie, în acelaºi an, nota: „lumea râde de mine, „o sã mori într-o garã”, chiar aºa vreau sã moarã ultimul conte Teleki.” Bãtrâna ºtia cã fiul grofului a murit ºi avea povestea ei: „Era cam beþiv, umbla ca boscheþii prin gãri, îl gãseai în garã la Sãvârºin, ori în garã la Lipova: „dãmi 5 lei sã-mi iau o pâine” dar el îºi lua de beut, ºi o murit la spital, la Zam, la Hunedoara, pe acolo e îngropat. Cã a avut el niºte fini aici în Cãpâlnaº, ºi le-a trimis vorbã ãstora sã-l aducã aici lângã pãrinþi sã-l îngroape, dar ei n-au putut, sau n-au avut curajul pe atunci, cã nu lau adus. Dar nici n-au spus în sat, cã dacã ar fi ºtiut sãtenii, ar fi pus mânã de la mânã ºi l-ar fi adus, ar fi strâns ºi bani sã-i cumpere sicriu, ar fi pus ºi sã i se tragã clopotele, dar finu ãla n-o zâs nimic. Ion îl chema, Ion Bucur, a stat cam 8-10 ani paralizat pânã a murit, i-a secat o mânã ºi-un picior, zicea lumea cã l-a pedepsit Dumnezeu cã nu l-a adus pe nãnaºu-su sã-l înmormânteze lângã ai lui, unde a vrut. Ei fuseserã cei mai bogaþi dupã grof, de-aia îl puseserã pe grof nãnaº, acum îi da norã-sa oul necurãþat ºi abia îºi miºca mâna, se moºmondea sã-l cojeascã cu gura, cu dinþii, ori sã îndoaie cotul. Aºa-i când n-ai credinþã. ªi grofica s-a stricat la cap, umbla aºa teleleu pe drum, da’ la ea o fost de marea nedreptate ce-o avut parte. Groful a murit atunci când i-au dat afarã, ºi e îngropat acolo, era un gard de sârmã, nici acela nu mai e acum, dar ea a mai trãit apoi. A stat cu fiu-su mai întâi în niºte case care fuseserã grajduri, dar i-au gonit ºi de acolo, ºi au stat apoi la o bãtrânã,

cã ea era singurã, au stat pe nimica, cum sã le cearã platã, cine amaru’ s-ar fi gândit sã le cearã platã, ce mânca ea le dãdea ºi lor. Castelul a fost al contelui Teleki, ºi acum o venit unul ºi l-o cerut, când s-o auzit cã se dau înapoi proprietãþile. E unul fãcut de conte cu o slujnicã, ºi pãsãmne l-o trecut pe numele lui, cã unchiul meu ºtia de el, soþia lui n-o ºtiut, dar el ºtia ºi spunea „dacã s-ar gãta cu regimul ãsta, ar veni ãla”, cã el ºtia ºi cã fiul contelui fãcut cu grofica o murit. Acu’ e spital de cei bolnavi cu nervii, dar nu sunt toþi aºa, cei mai mulþi vin cã vor sã se odihneascã, sã ia concediu medical, sã se pensioneze de boalã...” *** Au urmat zilele libere de învoiri de sâmbãtã ºi duminicã. Luni seara, am aºteptat-o la taifasul de pe coridor pe bãtrânica mea, dar nu am mai gãsit-o, în salon era altcineva internat în patul ei. Cum nu avusese bani pentru operaþie, sã-i spargã pietrele de la rinichi cu laser, o externaserã la prima orã aºa, cu dureri ºi cu sângen urinã, sã se trateze cum o putea ea mai bine, cu ceaiuri, cu plasturi cu sare fierbinte, cum o ºti... Ea era bucuroasã cã se-ntorcea la casa ei. Din drumeþia noastrã, îmi aminteam satul Cãpâlnaº, cu gospodãrii ca o mãnuºã întoarsã (cum erau toate din zonã, ca o scriere arabã, inversã, de la dreapta la stânga) cu toatã ograda - gãini, raþe, porci, câini – mutatã la drum, ºi la fel grãdina din spatele casei la drum, ºanþurile cu gâºte, bãltoacele în care porcii se bãlãceau în voie, ºi undeva, departe, în spate se vedeau casele... Acolo, printre ele, e ºi casa în care bãtrânica mea se-ntorsese la moºul ei ºi la „lighioanele din curte”, dar eu n-aveam sã ºtiu care anume, sã merg sã-mi mai continue poveºtile despre Pubi... Poate când o fi sã mai trec pe acolo, o sã gãsesc însemnat un mormânt proaspãt pentru Pubi, din osârdia unor urmaºi de suflet ai finilor lui... Chiar dacã, de fapt, ºansele ar fi de unu la milion, în aceastã generaþie conectatã la Internet, într-o lume a chat-urilor, unde nu e Pubi.


6 actualitatea literarã

remember

nr.5 n februarie 2011

100 de ani de la naºterea lui George Drumur Scriitor, publicist, muzicolog ºi traducãtor român, George Drumur1 este pseudonimul literar al lui George Pavelescu (n. 14 martie 1911, Horecea Mãnãstire, judeþul Cernãuþi, Regatul României – d. 7 iunie 1992, Timiºoara). A fost membru al Societãþii Scriitorilor Bucovineni ºi al Uniunii Scriitorilor din România (Asociaþia Scriitorilor din Timiºoara). Calificarea sa enciclopedicã (licenþiat al Institutului Regal de ªtiinþe Administrative al României, ªcoala superioarã de documentare ºi de ºtiinþe administrative, licenþiat al Conservatorului de muzicã ºi artã dramaticã din Cernãuþi, absolvent al Facultãþii de matematicã– fizicã din Timiºoara–Bucureºti) i–a marcat activitatea multiculturalã, exhibatã în articole conforme, semnate Gh. Pavelescu, texte pentru cântece noi2, traducerea unor librete de operã3 sau poeþi centraleuropeni4, cursuri de popularizare muzicalã, uneori versuri semnate George Drumur, cu câteva ecouri respectuoase în presa vremurilor… prezenþã onorabilã, fãrã îndoialã, dar care nu justifica faptul cã era adnotat în majoritatea istoriilor ºi enciclopediilor literare, aºa cum nu era nici un alt membru al Asociaþia Scriitorilor din Timiºoara; despre el scrisese majoritatea criticilor literari, de la Mircea Streinul, George Cãlinescu, D. Murãraºu, Perpessicius, George Muntean ºi Ion Rotaru pânã la Emil Satco, Mircea A. Diaconu, Adrian Dinu Rachieru, Nicolae Þirioi, Olimpia Berca ºi Nicolae Havriliuc. Ba, în Istoria sa literarã5, Ion Rotaru6 aprecia cã doar patru poeþi ai Asociaþiei Scriitorilor din Timiºoara (constituitã în mai 1969) meritau adnotaþi – Alexandru Jebeleanu (n. 7 octombrie 1923, ªipet, Timiº), George Drumur (n. 14 martie 1911, Horecea, Cernãuþi), Petre Stoica (n. 15 februarie 1931, Peciu Nou, Timiº), Anghel Dumbrãveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, Olt); ori, la vremea publicãrii volumului cu pricina, asociaþia avea peste 90 de membri ºi se mândrea cu 18 premii ale Uniunii Scriitorilor din România… iar George Drumur era singurul de pe listã fãrã nici o funcþie literarã sau premiu… ba chiar intrase în Uniune abia la 58 de ani, tocmai în 1969. Fiindcã George Pavelescu era un refugiat din Cernãuþi, ajuns în 1946 la Timiºoara cu familia ºi naturalizat (încã o datã) român; motivul: persoanele din teritoriile ocupate definitiv (Basarabia ºi Bucovina de Nord) erau vânate, triate ºi obligate sã se repatrieze urgent (considerate cetãþeni sovietici deplasaþi în strãinãtate). Cei mai norocoºi ºi–au falsificat identitãþile, sperând sã scape de braþul discreþionar al NKVD–ului, pentru care „a repatria” era echivalent cu trimiterea în Gulagul siberian. Ocupaþia imperialistã sovieticã a produs migrarea unei pãrþi importante a intelectualitãþii româneºti; în felul acesta a ajuns ºi Timiºoara sã gãzduiascã numeroºi bucovineni, care însã n–au reuºit nici la celãlalt capãt al þãrii sã fie la adãpost de persecuþii. Cei ce au scãpat au tãcut ani de zile, fiindcã regimul din þarã nu se deosebea prea mult de cel al „fratelui mai mare” iar interdicþia sovieticã ºi comunistã de a pronunþa cuvântul „Bucovina” s–a perpetuat. Sub presiunea vremurilor azilanþii s–au disimulat, s–au adaptat, au fost mimetici, umili ºi fãrã însuºiri vizibile; când, în sfârºit, au putut sã vorbeascã, nu au mai avut despre ce... tratate bilaterale, reticenþe, trecute istorii... ce sã mai recuperãm?! Aºa cã... s–au integrat dezintegrându–se. Dar nu trebuie uitat cã au adus cu ei o altfel de conºtiinþã, într–un loc ce datora ºi el Marii Uniri apartenenþa. În 2004 a ieºit de sub tipar o lucrare–eveniment de mare întindere7 (peste 1400 de pagini, circa 1000 de personalitãþi) ce concentreazã istoria ºi cultura din nordul Moldovei, denumit Bucovina de cãtre imperiul habsburgic dupã raptul acestui teritoriu. Cine va parcurge cu atenþie paginile acestei Enciclopedii va fi uimit câte personalitãþi care au marcat spiritul Timiºoarei (alt fost oraº al Imperiului Austro– Ungar) îºi au sorgintea în leagãnul bucovinean – arte plastice sau teatru, muzicã sau literaturã, ºtiinþe exacte sau umane, nimic nu lipseºte. ªi o conexiune: din vechi timpuri, municipiul Cernãuþi a fost supranumit „Mica Vienã”. Cortina de fier, sintagma folositã încã din 1920 pentru limita vesticã a sferei de influenþã a Uniunii Sovietice, ajunsã linia de demarcaþie între Europa Occidentalã ºi Europa Rãsãriteanã în perioada Rãzboiului Rece, a reprezentat nu doar o stavilã geograficã ci ºi una a memoriei colective. Din decembrie 1947, proclamat era în Republica Popularã Românã cã locuitorii ei se trag din slavi, cultura stindard ºi etalon superior este cea sovieticã iar înainte de „Revoluþia de Eliberare Socialã ºi Naþionalã, Antifascistã ºi Antiimperialistã, de la 23 August 1944” nu existase decât putreziciunea regimului burghezo–moºieresc ºi o pãturã ºovãielnicã de intelectuali promarxiºti. Principiul leninist „Cine nu este cu noi este împotriva noastrã” justifica rãfuiala oficialilor ºi oficioºilor cu politicienii non– comuniºti, chiaburii potrivnici colectivizãrii, în general toate persoanele „socialmente duºmãnoase”, categorie ce includea ca bonus adversarii personali ai activiºtilor regimului. Noua constituþie scotea în afara legii ºi pedepsea orice asociere care avea un „caracter fascist ori antidemocratic”, garanta libertatea presei, a cuvântului, de asociere, dar numai pentru „cei ce muncesc”.

Recuperarea istoriei dupã ce coeziunea lagãrului socialist a început sã se fisureze, reabilitarea tacitã, lipirea dirijatã, sub egida naþionalismului, a cioburilor de înscrisuri antebelice, au dat satisfacþie doar justiþiarilor teoreticieni ai României multilateral dezvoltate... suflete n-aveau cum sã întregeascã, existenþele strivite nici atât... un pom frânt nu mai e aidoma celorlalþi. Nici pânã azi, nu doar oamenii obiºnuiþi, chiar ºi cei instruiþi cuprind cu dificultate proporþiile mistificãrilor succesive. George Pavelescu a debutat în literaturã în 1931, la revista „Junimea literarã”, cu douã poezii semnate George Drumur, în vreme ce frecventa ªcoala normalã din Cernãuþi (1925–1933). A continuat cu prozã, pe vremea când era pedagog la Liceul „Aron Pumnul” din Cernãuþi, paralel cu activitatea la ziarul esperantist „Il Homo”. Frecventeazã cursurile Conservatorului de Muzicã ºi Artã Dramaticã, unde absolvã Secþia Pedagogicã (este ºi profesor suplinitor de muzicã la Liceul de Stat nr. 3) dar încheie în 1938 Secþia de pregãtire a ªcoalei Superioare de documentare ºi de ºtiinþe administrative de pe lângã Institutul Regal de ªtiinþe Administrative al României (echivalentã cu licenþa în ºtiinþe juridice). În aceeaºi perioadã este funcþionar la Mitropolia Bucovinei, profesor de muzicã la trei ºcoli profesionale, director al Cãminului cultural „Egumenul Artemon” din Horecea Mãnãstire. În 1935 apare la Cernãuþi revista „Iconar” ce materializeazã manifestarea mai veche a unui grup8 cu tendinþe naþionaliste de afirmare artisticã. Liderul este Mircea Streinul, revista „Iconar” tribuna iar Editura Iconar – suportul material demonstrativ. Gruparea Iconar a constituit un fenomen producãtor de multe poncife9; cel mai avizat cercetãtor al ei, Mircea A. Diaconu10 afirmã „Fãrã a se raporta direct la o miºcare europeanã de idei, Iconar este, în acelaºi timp, consecinþa unor probleme de un localism incontestabil ºi expresia unui fenomen cu extindere europeanã”. La Editura Iconar a publicat George Drumur primul volum de versuri în 1936, „Solstiþii”, remarcat de criticii marcanþi ai vremii. Activitatea sa literarã este comentatã printre alþii de C. Stelian11, G. Cãlinescu12, I. Biberi13, iar costumul naþional purtat cu obstinaþie când dirijeazã coruri la felurite ºezãtori (ºi turnee peste hotare) îi aduce eticheta (subiectiv preluatã) de „þãran autodidact” deºi, dupã propria–i mãrturisire, cunoºtea vreo ºase limbi strãine. Este cooptat la elaborarea Enciclopediei României (colectivul lui Mircea Vulcãnescu) (vol. 2, Bucureºti, 1938); terminã versiunea româneascã a operei „Orfeu” de Ch. W. Gluck, reprezentatã doi ani consecutiv (1938 – 1940) pe scena Teatrului naþional din Cernãuþi. Contribuind în 1939 la înfiinþarea Societãþii Scriitorilor Bucovineni, ziaristul George Drumur participã activ la nenumãrate întâlniri literare, cenacluri, ºezãtori la sate ºi oraºe cu diverse categorii, depisteazã tinere talente ºi le deschide calea literarã. Scrie mult ºi divers, este implicat în activitãþi publicistice ºi obºteºti, se împarte între sate ºi oraºe, cãlãtoreºte frecvent (uneori ca dirijor de coruri), astfel cã popularitatea sa se datoreazã în mare mãsurã prezenþei fizice ºi contactelor spontane. κi exerseazã talentul în toate direcþiile – cronici muzicale ºi de teatru, editoriale politice, reportaje, analize sociale ºi chiar tablete religioase alternate cu versurile deja „etichetate”14. Refugiat în urma ultimatumului Uniunii Sovietice, George Drumur publicã volumul „Suflete în azur” (Editura „Bucovina”, Bucureºti, 1940). Tonalitatea gravã a versurilor îl impune opiniei publice ºi determinã ecouri în alþi autori. Perioada juvenilã a rãmas în urmã; fostul iconar s-a aºezat pe calea proprie, încã obscurã. Din iniþiativa ministrului Propagandei Naþionale ºi a unui grup de bucovineni se înfiinþeazã, la 14 iulie 1941, sub direcþiunea lui Ion Munteanu, ziarul „Bucovina” – modelator necesar de opinie ºi recuperator de legitimitate, trei sãptãmâni dupã „reîntoarcerea la glie”. Sunt doi organizatori recunoscuþi ai redacþiei: Ilie Mandiuc ºi George Drumur.

Polemistul care ºi-a fãcut ucenicia la „Iconar” cu pagina de „Însemnãri” îºi rezervã acum „File de calendar” pe care aºterne sute de reportaje literare, articole, tãlmãciri, cronici, eseuri, editoriale; când nu mai încap în suplimentul literar apar în ziar; când îi displace o lecturã se revarsã în epitete15. Chiar formula de apariþie aratã dinamica gazetei ºi a iniþiatorului – supliment literar, paginã zilnicã, ziar autonom. I se tipãresc versurile în majoritatea revistelor literare ale timpului16. Pe lângã funcþia de prim redactor la „Bucovina literarã” mai îndeplineºte funcþia de redactor ºef la „Deºteptarea”, revistã bilunarã a cãminelor culturale; este în continuare profesor de muzicã la ªcoala de Ucenici Cernãuþi dar ºi funcþionar la Fundaþiile culturale române.

Într-un teritoriu aflat sub guvernare militarã Cercul „Bucovina literarã” are întâlniri sãptãmânale cu cititorii în diverse localitãþi, invitã personalitãþi sã conferenþieze la Cernãuþi ºi sã scrie pentru ziar, încurajeazã debutanþii17. Au fost invitaþi ºi au venit: Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Gala Galaction, Al. Brãtescu-Voineºti, Nichifor Crainic, Radu Gyr ºi alþii, ale cãror consemnate mãrturii n-au fost niciodatã publicate.

George Drumur devine preºedintele Cercului „Bucovina literarã”, societate legalizatã în mai 1942, care îºi propune sã fie „instrumentul de legãturã cu masa poporului” ºi genereazã secþii în oraºe ºi sate. Ia conducerea Editurii Cercului „Bucovina literarã”, tot de el înfiinþatã ºi finanþatã. Aici publicã volumul de poeme „Vatra cu stele”18 (Cernãuþi, 1942). În octombrie 1942 se cãsãtoreºte cu Aspazia Coºara19. Apogeul activitãþii Cercului îl constituie organizarea, în 14 – 15 august 1943, a unui Congres al scriitorilor români (Sfatul scriitorilor de la Putna) la care au participat delegaþi din întreaga þarã, reeditând sub ochii miilor de spectatori Congresul de la Putna din 1871. Paisprezece ani de incandescenþã, pânã la 33 de ani, au fost îndeajuns ca George Drumur sã fie adnotat în majoritatea istoriilor ºi enciclopediilor literare, însã luptãtorului familiarizat cu literaþii vremii interbelice, de la Tudor Arghezi ºi Octavian Goga la Mircea Eliade ºi Dragoº Protopopescu nu i–a mai rãmas nici o perspectivã dupã „Revoluþia de Eliberare Socialã ºi Naþionalã, Antifascistã ºi Antiimperialistã, de la 23 August 1944”. Tot ce-a publicat ulterior au reprezentat tãciunii existenþiali ai unui creator ce-a ars pentru alþii. Din când în când, a corespondat cu „foºtii” care scãpaserã, ba chiar i-a vizitat pe unii, retraºi sã-ºi consume bãtrâneþile ca ºi el, pânã ce s-a sãvârºit (7 iunie 1992) ºi a fost îngropat în Timiºoara, alãturi de pãrinþii sãi. Marian DRUMUR

1

Wikipedia [http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Drumur] Colaborãri periodice cu Sabin Drãgoi, Mircea Hoinic, Richard Oschanitzky Oschanitzky,, Eugen Cuteanu, Sava Ilin, Ion Criºan, Mircea Stan etc. 3 „Orfeu” de W W.. Gluck, „Pescuitorii de perle” de G. Bizet, „Anotimpurile”, oratoriu de J. Haydn, „Elixirul dragostei” de G. Donizetti, „Norma”, de VV.. Bellini 4 A. S. Puºchin, N. Nekrasov Nekrasov,, M. Isakovschi, K. Krapiva, Al. Jarov Jarov,, N. Uºacov iutcev Uºacov,, St. Scipaciov Scipaciov,, PP.. TTiutcev iutcev,, N. Semenov Semenov,, Franz Liebhardt, Hans Kehrer Kehrer,, Hans Mokka, Grete Gros, PP.. Plavka, M. Kratochvilova etc. 5 Rotaru, Ion „O istorie a literaturii române”, vol. III, editura „Minerva”, Bucureºti, 1987 6 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Rotaru 7 Satco, Emil „Enciclopedia Bucovinei”, Editura Princeps Edit, Iaºi, 2004 8 Mircea Streinul, Ion Roºca, Gheorghe Antonovici, Neculai Popa, George Drumur eofil Lianu, Neculai Roºca, Ghedeon Coca, Nela Drumur,, mai apoi TTeofil Ropceanu, Aspazia Munte, Cristofor Vitencu, Mihai Cazacu, George Nimigeanu, Iulian Vesper 9 TTermenul ermenul „iconar” a fost considerat tabu înainte de 1989, datoritã apartenenþei revistei cu acelaºi titlu la dreapta politicã 10 Diaconu, Mircea A. „Miºcarea Iconar”, Editura Timpul, Iaºi, 1999 11 „George Drumur Drumur,, Solstiþii”, Gând românesc, Cluj, 1936 12 „Tineri poeþi bucovineni”, Viaþa româneascã, Bucureºti, 1938 13 „Tineri poeþi bucovineni”, Viaþa româneascã, Bucureºti, 1939 14 „Lirica bucovineanã de azi pune douã mari probleme de artã: aceea a barocului (în poezia lui Ghedeon Coca, a dlui Gh. Antonovici ºi ”T arot””Tarot”ul meu) ºi a goticului moldovenesc (la George Drumur esper ºi, Drumur,, Iulian VVesper în parte, când nu e eclipsat de tradiþionalismul romantic, la Ion Roºca)”, Mircea Streinul, „Contribuþia Bucovinei tinere la poezia Româneascã” , Însemnãri sociologice, nr nr.. 11, februarie 1938, Cernãuþi. 15 Mihai Beniuc – înþel eptul pitic, elogiatorul secerei ºi ciocanului înþeleptul ciocanului;; Ion Caraion – june trãgãtor de sfori udor TTeodorescu-Braniºte eodorescu-Braniºte – industriaº sfori;; TTudor de maculaturã etc. 16 Argonaut (Rãdãuþi); Convorbiri literare (Bucureºti); Credinþa (Cernãuþi); Cronicar (Sibiu); Curentul (Bucureºti); Deºteptarea (Cernãuþi); Fiii Daciei (New YYork); ork); Gând românesc (Cluj); Glasul Bucovinei (Cernãuþi); Înnoirea (Arad); Junimea literarã (Bucureºti); Pagini literare (T urda); Plai (Cernãuþi); (Turda); Provincia (T urnu Severin); Revista Fundaþiilor Regale (Bucureºti); The (Turnu Severin);Revista News Peoples (New YYork); ork); Þara ªipeniþului (Cernãuþi); Universul (Bucureºti); Viaþa socialã a Bucovinei (Cernãuþi-Bucureºti) 17 Ion Istrati, Dragoº Vicol, George Sidorovici 18 Cronici de Mihai Niculescu (Universul literar literar,, Bucureºti, 1942), E. Ar Ar.. Zaharia (Revista Bucovinei, Cernãuþi, 1942) 19 În viaþã, la Timiºoara 2


Paul Aretzu

buzele ei au patru dimensiuni: prin sãrut dau direct în transcendent. eu am glasul cel mai cristalin fiindcã a trecut prin mine îngerul virgin în jurul ei sunt numeroºi morþi din amor, întorºi cu faþa spre zidul ciuruit, sau acoperiþi de nor, înconjuraþi de picioare iuþi de animale puse pe fugã ºi de plante belalii noaptea pãrul ei e plin de curenþi transoceanici, submarini pielea ei e tãbãcitã cu sãruturi am visat maci de carne într-un lan neliniºtit. eu am nevoie sã aud / cuvinte noi cu sensul ud mari editori îi tipãresc peste tot trupul gol ea se tãvãleºte prin aºternuturi creºtine, prin ape hialine ºi foarte puþin s-a murdãrit de timp rãmânând fatã mare într-o carte pentru copii seara rup cu unghiile din canatele de la uºi cei care au rãmas pe dinafarã, cei duºi. e o zare peste tot iar pe sub streºini dorm peºti. ea stã lângã lampã ºi îºi unge sânii cu pudrã de alaun ºi cu ulei de trandafir pentru a-i menþine mici în poezii îmi pun toatã neºtiinþa ascult vuietul ideilor cu urechile jupuite. un plâns pe înþelesul tuturor ea face dragoste pe stradã, în automobil, în avion. pubisul ei ispiteºte îngerii pe veci. care cotrobãie pe sub dantele cu mâini reci o chem sã îi vãd buzele mult. sã o abia ating. cãci dragostea unui bãrbat este plinã de egoism ea este carne aprinsã care agaþã trecãtorii printr-un balonaº de salivã. ea, doamne melodios, te poate face ºi pe tine gelos ea are bijuterii magice, de la biblice împãrãtese, broºe cu diamante, cercei, brãþãri de aur, lãnþuguri care-i joacã peste sâni ºi peste fese mi-am bãgat ºi eu bagheta înrouratã în eprubeta ei cu alchimii îmbrãþiºându-le blãnurile creþe, ea jupoaie animale cu tandreþe ea stã întinsã-n sticlã pe fundul mãrii devenisem muþi de idei, vii spânzuraþi în suprarealism aveam capul plin de dumnezeu ºi l-am rezemat de abdomenul ei, de buricul ei. creierul meu este în extaz între ºoldurile ei poticniþi în frumuseþe, bãrbaþii prostiþi îi prospecteazã zãcãmintele, îi doresc pepitele când ea se-apleacã despicând marea cu un semn spre ea cautã mici trompe încãrcate cu polen cea care este o electricitate în þãndãri luminiscente sunt pur: un orfeu adolescent printre himene. þinând în braþe lira coapselor ei. atingându-i bucile roz o femeie culcatã de-a lungul ºoselei, pe care o iubesc toate clacsoanele ghilotineazã-mã, i-am zis, ghilotineazã-mã, reginã þanþoºã a ulicioarei ea mi-a arãtat poemul ei foarte secret iar buzele ei erau ireale ca o lucarnã mersul ei de salamandrã ameþeºte livada de meri. ea se vârã în foc. în paradis îºi umple uterul cu pietre preþioase. cea semãnatã cu prunc, cea luminatã de muºuroaiele þâþelor cu lapte

invitatii revistei

actualitatea literarã 7

cântarea cântãrilor sau amantul universal m-am cufundat în apele cele mai adânci unde peºti sticloºi sunt lipiþi bot în bot, unde tot vãzutul este lipit de ochi, unde oamenii au patru picioare zburãtoare, unde pietre verzi corniþe de melci scot vai, am gãsit în aceastã carte scris despre picioarele femeilor care sunt ca niºte lumânãri aprinse tot mai sus, într-o singurã flacãrã. un bal al metaforelor, se rãsfaþã ea ca un fluture sonor zboarã bicicleta ei înspãimântând nounãscuþii. împingând orizontul cu funduleþul, ea cautã imaginile ascunse ale lumii stam spânzurat în veci de arterele ei am scris în ea un alfabet neînchegat ca faþa lui dumnezeu. de o transparenþã vie sau am intrat în cuvântul cutremur, ca un ºaman o carne muzicalã, pusã pe portativ, în care ating cu un diapazon de raze: o ploaie de sunete-lumini îºi ia zborul peste pãrul ei, apoi peste abdomenul ei ameþiþii ãia de planton se cãþãraserã cu bocancii pe realitate ea e sãtulã de dureri de cap ºi de aceea se oferã creatorului de plante. un trandafir: o dezbrãcare a întunericului interior viu de sub patrafir visul ei: sã danseze în chiloþi prin mijlocul fierãriei, printre foale ºi bucãþi de metal înroºit, printre ciocane fragile printre scrisuri morale, printre sinucigaºi ea îºi fluturã coama roºie. printre ochi de alcoolici, printre þigãri el are doi creieri - ca oriºice zeu, doi plãmâni: în cel mare, de sub aripã, locuieºte iubita care-ºi face infiltraþii cu aur îºi þine ulcioarele þâþelor în braþe ºi ºi le leagãnã: nani-nani dupã ce am sãrutat-o: ce ne facem în acest plus minus infinit. umplem timpul somnul ei este fosforescent. când o ating, lumina ei se face verde în tot întunericul nu am întâlnit decât gura ei plinã de conjuncþii ea e tatuajul poeziei mele. e o limbã scrisã cu salive semantice ea e cãlãu de regi. ºi bocitoare. ea calcã desculþã pe sticlã pisatã risipitã prin penitenciare de domni din armatã poartã în sutien o floare deja decolatã pentru a o ajunge din urmã, eu vin cãlare pe un peºte metafizic. ºi am inventat ultimii zece ani. ºi þin în braþe o garã copiii, se ºtie, stricã întotdeauna ordinea. zãpãcesc mersul timpului la români. ei duc dâre de lacrimi pânã la morminte viitoare. doar cu sexul, ea mutã întruna centrul lumii cui dintre naufragiaþii în spaþii efemere îi dãrui ea ovulul cu albãstrie miere printre roiuri de albine, goalã, unde te duci, cu o floare de nu-mã-uita între buci iubita mea înzãpezitã la fereastrã ºi podiditã de virginitate: fãpturã ivitã dintr-o altã realitate ea are trup magnetic, ea înnebuneºte busola una scãpatã dintre zgribuliþi. mult adorata orbilor din sala de aºteptare. mângâiatã printre grilaje. aranjându-ºi rochiþa printre cântare. sãturatã de cântec, având pãpãdii ºi fire de iarbã lipite de spinare. una care de acum rãvãºeºte pe cei vii. lemn de icoanã ea are în minte creioane diafane, doldora, ºi un ceas de cristal montat pe buric ºi lentile de contact ºi un zâmbet mic noi suntem scriitori pentru urechi, suntem artiºti ai pupilei, noi înfiorãm creierul. noi nu scriem nimic. noi cãzusem într-o zare unde viziunile ne încleºtaserã gura. atunci a nãvãlit mam’mare: maicã, sãriþi cã moare literatura eu tot dau un cerc de-a dura peste împietrita mare aveam insuficienþã a sufletului ºi sub unghii aveam vulturi ºi-n carnea mea aveam acoperiºuri zbârlite iar pe limbã mieji de vocale. iar umbra iubitei tremura pe zidul ciuruit îi spun: mi-a trecut, du-te acas‘. ea îmi da cu þâþele pe la nas. mia spus sã mã arunc singur la coºul de gunoi ºi cã din cordul ei sunt ras cu suflarea ochiului eu nu o pot atinge, fiind prea crudã, de-aceea-mi îmblânzesc privirea vãzând-o de departe prin zeci de ochelari de soare. prin meduze din mare ploua cu mierle, cu aghiasmã. mi-a spus cã, de o vreme, mai are pe cineva pe dedesubt ca sã te îmbrãþiºez, ar trebui sã fiu, tot, numai braþe, ca sã te sãrut, ar trebui sã fiu o moriºcã de buze cum toarce pielea ei pregãtindu-se de mieunat pe mânuºa de piele ea þine gândul de pradã, cu capuºonul tras, ca sã poatã visa, ascuþindu-ºi pintenul de diamant, pliscul de peruzea mi-am ºters faþa de lemn în poem, înviind-o creºteau cuvinte din mine ca din stupi albine. spiritul este un piept brãzdat. ce faci aici, în mijlocul parfumului. ce, eºti cal de bisericã, eºti codex scris cu încetul. am spus un cuvânt întrupat. trãgea cu urechea regele porfirogenetul

(fragmente)

nr.5 n februarie 2011

îi respir degetele jucãuºe: ea îmi creºte gravitaþia. genunchii ei picotesc: îndes la dragoste în trupul ei creºtinesc îmi frec bine memoria: râcâi de pe ea cuvintele, propoziþiile, textele: mã invadeazã note muzicale. neume. psaltichii. pa, vu, ga, di, ke, zo, ni [...] era rândul meu: când am dat dintr-un labirint într-altul m-a nãpãdit draga mea. pe stradã trecea un ins sticlos. hai sã plângem toþi oamenii din lume, mi-a spus voi lãsa vorbe urmaºilor mei scrisul oxigeneazã materia, naºte zei despre iubita mea am ochii plini cu linii curbe care dau în somn în pieptul lui aveau loc multiple inimi ce vrãjitorie: femeile pline de sex graþioasã ºi mutã, ea se spalã în cutia de alãutã cãram ochi de boi în spinare ºi ochi de fiare îmi place, spune ea, aici, în infern. ei vor sã facã dragoste. filmul se întrerupe de douã, trei ori, scaunele trosnesc, spectatorii se enerveazã mi-a zis: dã-þi jos sabia ºi pistoalele de pe tine. dã-þi jos armurile, scumpul meu mascul. dã-þi diamantele, fãloºenia. dã-þi. ºi vino de mã fã bucãþi este ora de paradis când mireasa mea face pe gratis striptis tot ce existã este iraþional, gâfâi iubitul. simt cã la noapte va ploua. cãzut pe veci într-un interior, sunt sigur, vãzãtor, oase culcate într-o þãrânã maternã curatã, mai transparentã ca aerul vorbit ºi în timpul ãsta în lume nimic nu seamãnã cu nimic când tatãl meu s-a îmbolnãvit, el a murit ca sã îmi arate mie cum e, sã nu mã înfricoºez la rândul meu ne socoteam geniali creatori de umbrã ºi crescãtori de cuvinte trebuie sã vorbesc cu lucrurile, mã scuzaþi, chiar acum în fiecare zi aveam ora mea de viziuni: atunci cãdeam în parfumate genuni, chiar genuflexiuni am fost uluit când i-am simþit mirosurile de zeiþã, domnule cititor, pardon, bibliotecar general fãceam dragoste în copaci, în sateliþi ea se aflã întotdeauna pe alt pãmânt mi-e dor de niºte abstinenþe, de un ascetism, de o retragere în pustiu, de patul care este în mine de când mã ºtiu aici se face o pauzã pentru o adâncã inspiraþie acum vorbesc urmele paºilor, vorbesc streºinile, crãpãturile, vorbeºte flacãra. inima mea este un miel roºu care pentru voi bate. la începutul poeziei este cuvântul neascultat, încãlcat. apoi cu o bunãvestire este totul însãmânþat. dã-ne, doamne, ºi nouã niþel geniu din coapsele tale divine, din þâþele tale dulbine. el ne-mbrãþiºeazã cu pieptul plin de cuvinte poetice, un ud oxigen. dumnezeu al artiºtilor: trãim în epoca dezîncremenirii, a unui timp, ca alcoolul, înviat. doi copaci în care sunt doi sfinþi sub formã de pãsãri. sub copaci stau un bãrbat ºi o femeie goi. iar ea rãmâne deodatã gravidã poziþia mea de om din groapã ieºit: dumnezeu poate fi cunoscut, primit. cãpãtasem toþi feþe bisericeºti ºi oase invizibile fãcute din fereºti. eram bãgat cu capul într-o stea. cu ce cuvânt sã-l numesc eu pe dumnezeu când toate cuvintele mele sunt încã pline de placenta salivei. de unde sã iau cuvânt nevorbit, curat iar dumnezeu mi-a zis: din toate sã iei, numai din imaginea interzisã nu. ca toþi poeþii el este egoist. eram alb, m-am închinat. eram vopsitor, m-am transformat în chip înfiat. mã voi lepãda de acest timp poetic. voi pune de o parte beþiºoarele de la tobã, instrumentele muzicale din lemn de chiparos, voi gãuri chimvalul rãsunãtor pe cuvântul meu de nefalsificator


8 actualitatea literarã

scoaladepoezie

Ionuþ Caragea

Daniel Lãcãtuº

Colocataire avec Satan

dragoste. Îi vedea faþa apropiindu-se de obrazul ei, ochii verzi ca iarba, sfredelindu-i pe ai ei, buzele se contopeau, devenind una singurã. Când se trezi o durea tot corpul, de parcã ar fi fãcut dragoste toatã seara. κi duse mâna la buze simþind parcã urma sãrutãrilor

înconjurat de libertate iubeºti nespus jungla omului contemporan inflaþie de sentimente trupuri abrutizate colocataire avec Satan drogurile se legalizeazã filmele porno se recomandã curioºilor copii lãsaþi în creºe la mai puþin de un an sacrificiul de Paºte, un gest inuman colocataire avec Satan il faut toujours vivre sans avoir des réticences il faut mélanger le plaisir avec l‘abondance biblia carte sfântã se recicleazã trãim dupã legea zeului ban colocataire avec Satan trupurile noastre case de toleranþã Dumnezeu scârbit de tot ce se-ntâmplã închide ochii cerºeºte la colþ de stradã un ban dragostea ni se pare corvoadã vinde-þi sufletul munca este în van colocataire avec Satan

Îngeri mincinoºi au murit cuvintele hoituri stau întinse la marginea drumului plouã sufletul resemnat aºteaptã finalul viaþa îºi leapãdã karma ca o piele de ºarpe sã crezi în metamorfoze sã crezi adevãruri spuse de dragul minciunii sã fii cu totul alt om pe jumãtate strãin pe jumãtate de pe altã planetã sã huruire ceva în tine ca o moarã stricatã inima sã-ºi achite nota de platã ºi cine semneazã umbra þi-e martor ºi cine semneazã sã vinã îngerii de vatã de zahãr sã vinã îngerii de zãpadã sã vinã îngerii pur sânge diluat în agheasmã

Îngeri cu maturizare forþatã pânã la urmã tot la aceleaºi compromisuri ajungem îngeri cu maturizare forþatã rãtãcind prin lumi virtuale în cãutarea unui dram de tandreþe fericirea o lacrimã prohibitã de zei

Cu toate acestea îºi dorea moartea, o chema, o invoca în nopþile lungi în care se trezea þipând transpiratã ca o fântânã artezianã.

Cu gura flãmândã de viaþã mai aºtept doar moartea Numãr bubuiturile ce rãsunã ca o simfonie a furtunii greºesc din nou socotelile pânã s-o iau de la capãt mã întreb dacã rãzboaiele trebuie sã înceapã dimineaþa sau seara buza neagrã a gropii scoate fum pãmântul se rupe sub mine se aruncã spre cer ca o paraºutã ridicatã de vânt cu gura flãmândã de viaþã mai aºtept doar moartea

Tãcerea mai are ceva de spus Pereþii parcã dispãruserã din faþa ei, trezitã într-o lume irealã încerca sã realizeze unde se aflã, în miezul unei mãri tulburi, bântuitã de cea mai cumplitã furtunã, sau pe-o limbã de pãmânt biciuitã de trãsnete asurzitoare? Globuri de foc se repezeau haotic de pretutindeni, se ciocneau, se striveau între ele. Sparse câteva fiole de morfinã ºi le înghiþi în ultima vreme se gândea din ce în ce mai mult la sinucidere, se hrãnea cu imaginaþia, trãia cumva între hotarul dintre paradis ºi iad În noaptea aceea l-a visat. Visa cã fac

pânã la urmã...

Lumea tenebrelor Tenebrele Marea problemã a acestei planete O lume invizibilã Care se miºcã impredictibil ºi constant În jurul nostru Este blestemul unei generaþii Menitã sã închidã porþi Tenebre încãpãþânate sã tragã cu dinþii De copilul din noi De bãrbatul copil de femeia copil De îngerul care comite adulter Suntem studiul continuu Al disecþiei pe propriul creier Sub protecþia unei iubiri iluzorii Avem un discipol în fiecare dintre noi Eul raportat la celãlalt Eu Mergând pe firul fragil dintre viaþa închipuitã ªi viaþa pe care-o visãm infinitã Un destin între credinþã ºi negarea totalã Dumnezeu un pretext al existenþei Tenebrele o manifestare directã A urii de a nu ºti cine suntem

A avut în mai multe rânduri gândul sinuciderii, însã nu se considera încã pregãtitã pentru o nuntã în cer

Ochii tãi În ochii tãi liniºte ca-n cimitir Întregul univers devine o singurã persoanã Obosit de-atâta lene ceasul are limbile crãpate În faþa durerii cuvintele pãlesc

Simfonie a speranþei La câteva luni dupã despãrþire când rãnile încercau sã se vindece am simþit tâmplele zvâcnindu-mi la vãzul unui afiº luna se rostogolea înaintea mea în serpentine tocmai când treceam printr-un purgatoriu al uitãrii de sine pe o coalã albã imensã sta scrisã o invitaþie la teatrul dramatic priemiera piesei “O simfonie a speranþei”

***** Oricine ar fi intrat în salon îi analiza atent fizionomia Zãcea într-un pat lângã fereastrãpentru el începuse sã devinã o preocupare din a urmãri închiderea ºi deschiderea uºii ªtia cum sã extragã din viaþa monotonã de spital orice crâmpei de variaþie

Marian DRAGOMIR

gesturi mecanice impozit pe cuvinte spuse din inimã chirie pentru lumea pe care-o ducem în spate nu mai conteazã nimic doar legea ºi ordinea chiar dacã sufletul nostru venetic cerºeºte în haosul cãrnii ne ascundem speriaþi visãm cu deºteptãtorul la tâmplã jurnal personal cu tristeþi ºi angoase

nr.5 n februarie 2011

Trãitor din 14 decembrie 1980. Scrijeliri recente prin reviste locale. Prezent în lumea mare a cãrþii cu: Paradigma comunicãrii verbale la adolescenþi, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Bucureºti, 2010; Stihuri pentru viaþa mare, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Bucureºti, 2010; Teatrul Absurdului ºi opera lui Eugene Ionesco, Editura Semãnãtorul, 2010.

suferinþe suferinþã peste coarda de pian interval detaºat de sol aninã ielele evocare albã de mireasmã melancolia sub dealul de sinapse pasiunea este nota din cetate ecoul inimii e mut

cãlãtorie velier cu pânzele de marea furtunã peste cord oamenii cu spasme efemere accidente vasculare portul stã la subsoarã visare

eu rãzvrãtire în confesiunea oglinzii boare a odei scrise pe splinta genei dement cu falangele în cruci spân de stihuri vorbitor lirã peste voci de iarnã

bloc prozaic peste versuri ºi prostii execuþie sub soarele de miere lupii urlã peste creºtet viaþa este mutã în infern izbeºte malul germinal inima

înãlþare þãrmul pluteºte între ochi imaginea se ascunde gândurilor abatele suflã în flãcãri zboarã orb ºi priveºte în soare privirea pironitã pupilele întoarse privesc nu gãsesc raþiunea zãrii ochii - nimic fascinant privesc stelele în unghi în mine ele se simt miracol din neant scris rupt din mine noaptea arde focuri ºi viaþã moartea pãºeºte etern ochii vadã garnizoanã drumul este un mister

ºi era mulþumit urmãrind continuu miºcarea uºii

***** Mã aºez lângã ea fãrã sã o ating prospeþimea unor vânãtãi de pe sân faþa ridatã dupã somnul fãrã vise din acea searã trãdeazã o tristeþe sexualã în ochii ei mã priveºte scurt ºi-ºi reia cãlãtoria spre moarte

***** Aud tropotele cailor ºi scâncetul armelorpeste toate plânge glasul ciocârliei

Ce simplu e sã mori Auzisem un zgomot în curtea spitalului ca tãlãzuirea unei mãri agitate li-ber-ta-te! li-ber-ta-te! mã întrebam dacã nu cumva visez jos dictatorul! jos tirania! pâine pentru copii! o revãrsare ca un torent ieºit din matcã pe trotuar mai multe numere din Drumul Socialismului ºi Scânteia arse parþial în Piaþa Universitãþii se trãgea ca-n filmele cu Rambo a fost poate cea mai lungã noapte din viaþa mea tatã sã nu tragi în oameni

Amorsã de vise Îi sãrut mâna ca ºi cum ar fi chipul ei. Sub pielea tâmplelor calma curgere a sângelui încetinit de somn. Mã-ncumet s-o privesc în ochiaceastã femeie e o amorsã de vise

Cristina Franþescu Influenþe Iubeºte-mã, nu mã zidi în amintiri morbide, Eros împãtimit al Hadesului, îmi dãruieºti agale împletiri de vise zãdãrnicite, închidere de sine îmbrãþiºarea ta îmi pare, Tumult de gândiri ce se-nfiltreazã în vine Sã nascã o sferã de simþiri roinde. Sfioasã inima-mi pulseazã ocarã. La ordinul clar al vocii sordide, Pãleºte smeritã enigma iubirii Cãci totem demonic în schimb se aratã.


nr.5 n februarie 2011

scoaladepoezie

actualitatea literarã 9

Geo Galetaru Aceste dovezi gãlãgioase ale neantului

Sorin Voinea Data naºterii: 24 iunie 1974. Domiciliu: Bucureºti. Studii: „Limbi ºi Literaturi Strãine – Universitatea Bucureºti”. Volume: „Carte de amintiri netrãite”, Ed. Sigma – 2003; „Hoinar”, Ed. Sigma – 2006; „Sufletul meu risipit pe pãmânt”, Ed. Sigma – 2008; „Muzeul viselor neîmplinite”, Ed. Sigma – 2011

Aºa sunt eu Sunt un colecþionar ateu de icoane, sunt Omul Pãianjen arahnofob, mã exprim cursiv în câteva dialecte nefolosite de nimeni, în niciun scop, anonim, invitat în multe saloane, sunt un îndrãgostit mizantrop. Cunosc femeia, din niºte reviste, iubesc mult natura – am insectar, ºi filmele cu happy-end, mai pesimiste, cafeaua o beau dulce ºi ceaiul, amar, dandy modest ºi autor de bancuri triste, sunt un prosper boem solitar. Îmi place sã scriu texte savante, în cel mai simplu stil colocvial, cãlãtoriile? – marea mea pasiune, de-ndatã ce voi pãrãsi oraºul natal, improvizez mereu, cu metode pedante, aºa sunt eu, sunt un original!

Mi se spune „hoinarul” Mi se spune „hoinarul”. Alerg mereu. Drept în faþã, am paradisul promis. Nu pot dormi într-un pat cunoscut, nu pot sta într-un loc fãrã lunã pe cer. Sã-mi vând trecutul nu mi-a fost greu. Nu pot iubi de douã ori într-un vis, nu pot trãi fãrã fior de mister. Mi se spune „hoinarul”. Vin de departe. Când plâng, oraºul plânge ºi el, în trohei, aruncã în mine cu versuri, cu ploi. Când zac, sunt al lui ºi zace ºi el, m-ascunde sub poduri, în mansarde. Când ne iubim, stinge lumina pe-alei, când fug de el, fugim amândoi. Nu-mi vine sã cred uneori cã sunt singur, cã am pereche doar o adiere de vânt, cã orice urmã de gând am pierdut pe drumuri pe care treceam cu alt chip ºi cu alt suflet, de împrumut. Nu am nimic, nicãieri pe pãmânt, doar o clepsidrã cu un fir de nisip.

Salut Salut, sunt eu, din nou, amicul tãu de-un veac ori poate chiar mai mult, acelaºi glas, acelaºi chip, aceleaºi patimi fãrã leac. Îþi povestesc ºi te ascult, mã ºtii – scânteie în priviri ºi ranã-n piept, de netãmãduit.

Hai, camarade! Prietene! Sunt eu, mai vesel, alteori mai trist. Vin cu poveºti. Aceleaºi, vechi. Dar în formule noi, de alchimist. S-o luãm din loc acum, cã e târziu. Ori e devreme, niciodatã n-am ºtiut. Oricare drum e-acelaºi drum, îl ºtii. Locuri comune, în necunoscut. Salut, vino cu mine, n-aºtepta! În seara asta suntem invitaþi sã râdem, sã plângem, sã dansãm cu umbrele din marele oraº. Pe strãzi, prin cârciumi, câte-un înger, ne-aratã locul unde-am risipit vis, vers ori cântec, ca sã putem, cu lãcomie, s-o luãm mereu de la-nceput.

Recviem Te-am purtat mereu cu mine, þi-am mãrturisit închipuiri, nume diferite þi-am dat, dupã cum mã priveai când îmi urmãreai doar buzele dând cuvintelor forme de aripi, aruncând chiote sau vaiere, în extaze amestecate cel mai adesea cu dragoste. Te-am vrut lângã mine mereu ca sã îmi hrãnesc demonii cu prospeþimea chipului tãu, cu surâsul tãu tot mai palid, dar, mai ales, cu luminã, cu strãlucirea ochilor triºti în echinocþiul amãgirilor. Pânã când te confundai cu umbra, te-am purtat cu mine, iar ea, umbra ta, tresãrea prima la întâlnirea cu promisiunile unor miracole care nu se mai înfãptuiau. Nicicând. Într-o zi te-am abandonat în locul pe care îl visai mereu. Te-am lãsat acolo, singurã, în chip de flacãrã micã, plãpândã, în catedrala din Bari Gotic, între ziduri reci, sã te stingi în cel mai frumos oraº al lumii, printre luminile pieritoare ale durerii celor ce-au pãºit pe drumul despãrþirii de viaþã, ... de iubire.

zãpada de anul acesta a venit peste noi ca o floare rãnitã. gesturile tale au gustul înþelepciunii. o apã miratã – cerul fãrã sãrbãtori ºi cine cutreierã întâmplãrile noastre sãlbatice? aºterni mici parabole pe hârtie. (nu ºtiu dacã Dumnezeu e de acord cu asta.) e atâta risipã inutilã de compasiune, ca ºi cum îngerul cetãþii ar plânge încã pe umãrul tãu. acelaºi ritual neîmplinit al amiezii. aceeaºi fastã alunecare în gol. zilele trec pe sub cer – mogâldeþe suave, dar cerul e departe. doar lumea lui e aproape, lumea în care privirea ta inventeazã lucruri de care nu ai nevoie. dacã nu þi-ar creºte în pupile aceste dovezi gãlãgioase ale neantului.

Într-o dupã-amiazã sãlbaticã „sã respiri o clipã gura unei flori pe colina cu îngeri neîndurãtori” am spus într-o dupã-amiazã sãlbaticã o dupã-amiazã cu zumzet cald de miresme ºi pâlcuri de fluturi zburând spre niciunde am spus asta cu sufletul toropit de o bucurie amarã uitând cartea deschisã la pagina o sutã cartea pe care stã aplecatã umbra mea vinovatã

Acolo, ºezum ºi râsem la marginea unei ape triste acolo ºezum ºi râsem era iarbã pânã la cer în dimineaþa sãlbaticã ascultaþi tãcerea ne spuse prizonierul acelei ferocitãþi albastre ascultaþi cum curge vântul peste pleoape de îngeri nu plecaþi încã din gãrile sonore ale lumii nu ridicaþi mâna asupra umbrei rãnite întâmplãrile voastre sunt scuturi fragile ºi dincolo de maluri se-nchid aceleaºi semne cu care nu mai dovediþi nimic (decât poate un triumf al vieþii impudice) la marginea unei ape triste acolo ºezum ºi râsem era iarbã pânã la cer în dimineaþa sãlbaticã ºi noi eram singuri în acea beþie inexistenþã

Ca-n albumele proaste vezi pânã dincolo de fiare ce-þi taie drumul vezi pânã-n pânzele negre candoarea ºi fumul din noaptea de duminicã spre luni (fãrã colivã) ºtii, noaptea aceea parºivã ºi nemilostivã ca un arc voltaic între douã tâmple gemene pe când miss Valahia dã cu bidineaua (sã-þi semene) peste cerul aºezat cuminte (ca un cãþel de pluº viºiniu) pe trotuarul de vizavi al lui nenea zahiu natura cântã din trompeta ei sfântã ºi ce mai triluri de ciocârlie peste marea cea sidefie ca-n albumele proaste cu decoraþiile ºi ticurile noastre cu prietenii alcoolici ºi rubedenii uitate în cutele dintre milenii (un – doi – trei, urcã-te în tei, dã-te jos de-acolo, dragã marco polo)

Inima ta pe colina sãlbaticã lumea aceasta nu mai are nici un sens spui tu are sens doar dezordinea ei premeditatã s-a rãtãcit pe cãrãrile întunecate chiar ºi lumina ochilor tãi ºi îngerul vorbeºte cu feriga dimineþii în faþa cerului orb de parcã ar ºti formula unui secret ascuns muritorilor lumea aceasta e o apã înºelãtoare peste trupurile care nu mai simt decât foºnirea asprã a zilei de ieri (inima ta a rãmas pe colina sãlbaticã)

Mersul pe cer înalþã-te la cer îmi spune îngerul îngerul meu binevoitor ºi tandru nu pot nu pot îi rãspund eu stau aici pe pãmânt doar cu inima mea ca-ntr-o pãdure neagrã – pãdurea regalã a singurãtãþii mele buimace desprinde-te de pãmânt îmi spune îngerul lasã în urmã fructul sumbru al copilãriei tale frenetice nu pot nu pot îi rãspund pe când tãlpile mele exersau deja cu multã siguranþã mersul pe cer

Salutul meu de adio pac-pac-pac se ceartã calul meu cu calul tãu îºi aruncã vorbe grele acuº-acuº se încaierã e de rãu din cer cad vrãbii carbonizate eu le numãr: copil uimit de soare de mere de pere (copil prost ºi fãrã avere) vãd umbra ochiului tãu în aceastã cruciadã târzie împotmolitã-n mlaºtini ca-n oglinzile domnului nicolicea de la televizor care ºtie totul ºi încã ceva în plus ne priveºte de sus dar nu mai tunã nu mai fulgerã editeazã doar fraze avare dã lecþii aprige numismatului din parcare acesta e destinul lui cãlit în luptele de pãianjeni (de la Rio) acesta e cãlcâiul care aºteaptã salutul meu de adio


Magda URSACHE

10 actualitatea literarã

eseu

nr.5 n februarie 2011

EDITORI, TIPÃRITORI, CÃRCÃLICI sau despre putreziciunea „mãrului” editorial un eseu de Magda URSACHE

… Sug din autor fãrã sã facã nimic bun pentru el. Au apãrut, postdecembrist, cu miile: edituri de apartament, de dormitor, ca sã nu spun de WC. Unele, cu nume fãlos, precum, în Iaºi, Casa Editorialã Demiurg. Mi-am spus, descoperindu-le impostura, cã editorul, ca ºi pasãrea, pre limba sa piere. Numai cã aceºti tipãritori, cã editori nu-i pot numi, au fãcut un rãu enorm culturii româneºti. Li se datoreazã o industrie a cãrþii scrise de grafomani ºi de plagiatori, dar ºi mirungerea fitecui ca scriitor. Doar suntem în etapa „democratizãrii literaturii”, ca ºi cum toþi cei tipãriþi ar fi egali. Gunoaiele cãrcãlicilor, nu de mâna a doua, ci de nici o mânã, încarcã rafturile librãriilor, de nu mai poþi gãsi ce vrei decât dupã lungi investigaþii. ªi ce simplu ar fi dacã librarii ar plãti ce-ar comanda ei înºiºi, în întregime. Ar fi mai atenþi cu ce le intrã spre vânzare. Spre nenorocul acestei culturi, s-a regândit complet nepotrivit sistemul de editare ºi de difuzare, conform „tacticii occidentalizãrii”, ca sã-l citez pe Zinoviev. În tactica asta intrã „contaminarea populaþiei cu viciile societãþii occidentale, care sunt înfãþiºate ca virtuþi, ca manifestãri ale libertãþii persoanei”. Colonizarea culturalã a început cu invazia camioanelor cu ajutoare în cãrþi, majoritar rebuturi. „Comerþul de subþire” (de carte) a devenit afacere de tarabã. Editologia nu mai e serviciu naþional. Pentru tipãrirea cãrþilor importante, dar greu vandabile se înhaþã sponsorizãri grele, însã volumele sunt anemic difuzate, spre deloc. Dupã Opere alese, „alese” inchizitorialproletcultist de Leonte Rãutu, ºi croºetele duliºtilor, clasicii ºi, lângã ei, scriitorii români contemporani penduleazã între cenzurã economicã ºi haos. Baºca haosul ortografic. Jumãtate de Românie literarã a rãmas pe stilul ortografiei legiferate în ’53, cu modificãrile din ’65, jumãtate urmeazã legea nouã, în vigoare de la 1 ianuarie ’94, ceea ce e fatal pentru o ediþie serioasã de autor. Navetãm între dulism ºi dualism ortografic. Am ajuns sã importãm hârtie scumpã din Italia ori Austria, produsã loco ºi s-o tocãm cu de toate pentru tonþi. Editarea în afara statului are hibe multe, pe care miniºtrii Culturii (dacã am numãrat bine, 14 în 21 de ani: Pleºu, Spiess, Golu, Sorescu, Sãlcudeanu, Maior, Zanc, Mãrgineanu, Caramitru, Theodorescu, Muscã, Iorgulescu, Paleologu), nu s-au prea strãduit sã le rezolve. Vina fiind una colectivã, responsabilitãþile rãmân neasumate. E rândul lui Kelemen Hunor sã-ºi aplice strategia, clarvãzãtor ºi coerent. Pentru cã o carte (ori o revistã) nedistribuitã nu existã. Bibliotecile cam strâmbã din nas când le oferi volume gratis, cã n-au spaþiu de depozitare. Multe s-au ºi desfiinþat, aruncându-ºi fondul de carte direct în stradã. Depozit legal? Poveste! Toate astea s-au rãs-spus, dar se face ceva ca sã se schimbe în bine situaþia? La noi, e putred mãrul editorial. A, se decreteazã Ziua Culturii Române! De ce nu ora, minutul, secundiþa? Când au apãrut editurile private, m-am bucurat. Cum sã nu fi salutat apariþia lor, când le credeam menite a lega firul cu marea tradiþie a timpului interbelic? Cu atât mai mult cu cât cenzura ceauºie ajunsese la forme aberante. Un editor radical-socialist i-a cerut lui Petru Ursache sã introducã un motto din Ceauºescu la cartea lui, T. Maiorescu – esteticianul. Autorul, nefiind slab de înger, a refuzat: „Doar dacã îmi arãþi unde a scris tovarãºu’ despre Maiorescu”. Am crezut cã am scãpat, în fine, de amânãrile editoriale care îþi încetinesc ritmul, te descurajeazã. N-a fost aºa, dimpotrivã, m-am confruntat cu multe „fapte antieditoriale”, cum le spune Aura Christi. M-am vrut freelancer writer, fãrã o editurã a mea; am croit planuri pentru altele, necesare atestãrii; aplicate, ar fi scos bani din cãrþi bune (acroºante, citite clandestin sub Ceauºescu), nu din maculaturã. N-am þinut cont de faptul cã editorii de vocaþie (ca Rosetti) sunt rari ºi cã, dupã mareea roºie a Editurii politice, exista pericolul sã fim înecaþi de altã maree: a literaturii de consum. USR n-ar trebui sã-i ajute pe autorii escrocaþi de editori? Aceiaºi editori care nu plãtesc timbrul literar sau nu le pasã de copy-right. La Adunarea Generalã din ’90 s-a cerut (ºi s-a obþinut) totala „autonomie economicã” (v. „România literarã” din 26 aprilie, ’90). Cu alte cuvinte, descurcã-te, scriitorule! E chestiune personalã ºi numai personalã sã fii publicat, citit, chiar receptat-evaluat. Trebuie sã reziºti la lupta de piaþã. Fie, e democraþie! Competiþia e beneficã, stimuleazã performanþa, numai cã atâtea cãrþi mediocre, chiar proaste, bine mediatizate ocupã primele locuri în topul vânzãrilor. Acum vãd mai mult rãul decât binele acestui Babel editorial. Selecþia n-a mai funcþionat, subliteratura a câºtigat cursa; alergãtorii de maraton n-au fãcut faþã celor de 100 metri stil plat. Scriitura înaltã a intrat într-un nemeritat con de umbrã, pe motiv cã succes are lectura PC sedatif, ca sã nu-i spun laxativ,

tip Loredana Groza. ªtiþi care: cantatricea larg paparazzatã care a scris o carte de „monoloage” cu sine... înºivã. Convins cã Volga trece prin Chiºinãu, când a fost corectatã de intervievator, a rãspuns cu candoare: „Aaa, nu mai trece?” ªi-mi amintesc de altã dansatoare eroticã, Ana Maria Ferentz, adusã în platoul unei Antene. De ce? De fitze! Fata se apucase de scris-pictat, fãrã feed-back. Un pictor preferat? N-avea. Marele Gatsby? Nu, n-a citit. Atrasã de riturile erotice ºi de magia virilitãþii, îi plãcuse, însã, opera prozatoarei Zully Mustafa, Nopþi orientale, pentru cã autoarea era personaj, aºadar nara tel-quel. Ei da, Ana Maria avea ºi douã cãrþi preferate, dacã se gândea mai adânc, Codul lui Dan Brown ºi Cum sã fii o lady. „Am câºtigat întâi 20 de milioane ca librãreasã (oare ce salariu a avut, ca librar, la Cartea Româneascã, Mircea Nedelciu? – nota mea, Magda U.) la Sibiu, la Cãrtureºti”. Cu care ocazie, îl citise ºi pe Cãrturescu. Deþii un loc pe „sticlã”, o penetrezi, ai succes literar, cum o demonstreazã suveranitatea televiziunii asupra hârtiei scrise. A lui homo videns, mai exact a femeii videns. Curând, o vom vedea pe Gina Pistol, vedeta revelionului 2011, fãcându-ne cu ochiul de pe o copertã de roman. Sofia Vicoveanca scrie poezie ºi o recitã pe scene, în loc sã rãmânã la cântãrile în opinci preistorice. ªi cine credeþi cã ocupã prim loc la noutãþi editoriale, în librãriile Diverta? Creatorul de chiloþi Botezatu (observaþi invazia verbului a crea: avem creatori de lenjerie, de pantofi, de tunsori...). Pedeapsa lui Bote este „excepþionalismul” sãu. ªi câte accese de entuziasm pentru veleitari ºi pentru amatorismele lor rimate ori ba, pentru confesiunile genitale nu se aud în media. Cã nu-þi rãmâne decât sã repeþi lamento-ul lui Cristian Neagu din „Dunãrea de Jos”: „Vai culturã cin’ te face!/ Vai culturã cin’ te scrie!”. Am avut naivitatea sã cred cã o carte bunã e bunã indiferent de tiparniþa care o scoate la luminã. Numai cã a te adresa unui SRL de apartament e ca jocul la roata norocului. Editurile mici ºi incompetente îþi pot distruge truda de câþiva ani. ªi nici dupã un ºir de of-uri editoriale nu m-am învãþat minte. Ce-i drept, aceºti „demiurgi” vicleni, aceºti editori improvizaþi atrag în capcanele lor, în înºelãtoriile lor ºi se pricep la orice: informaticã ºi paranormal, beletristicã ºi teozofie, manuale de vãruit ºi de sexologie, dicþionare de vise ºi reiki, sosuri ºi zodiace, Eufrat ºi castraveþi, ca sã citez asocierea nãstruºnicã a lui Topârceanu. Conteazã pe faptul cã, dupã ce pune punct final unei cãrþi, autorul este foarte vulnerabil: epuizat psihic, ca sã nu mai vorbim de uzura fizicã (mi-am schimbat dioptriile dupã fiecare ediþie). Scriitorul e un extraneu, om singur într-un anumit spaþiu, pe o boabã de piper, într-un labirint, la zid chiar. Când iese din lumea de hârtie, se gândeºte la interesul operei, nu la al sãu. ªi pentru cã nu-i place tihna, e fãrã tihnã, trece repede la scrierea altei cãrþi. κi oxigeneazã existenþa scriind (Serge Dubrovsky). De vindecat, se vindecã tot prin tratament fabulatoriu. Balzac, pe moarte, ºi-a chemat doctorul pe care-l inventase, pe cel ficþionat de el însuºi. De aceastã imunitate scãzutã profitã sereliºti, puºi sã te treacã strada spre print. Numai ce semnezi învoiala ºi încep maºinaþiunile editoriale care-þi anuleazã munca. Sã te fereascã Dumnezeu de „dragostea moldavã” a directoarei Casei editoriale Demiurg, Alexandrina Ioniþã. Te asurzeºte cu vuvuzeala complementardã, cu laudele despre reþeaua ei de difuzare, despre profesionalismul propriu. Îþi promite cã n-ai

sã vezi „rânduri spânzurate”, nici alte greºeli de tipãrire. Bazne, desigur. Dupã încheierea contractului, încep pe datã vãicãrelile: cã i-a scumpit hârtia ºi librãria, cã au nãpãdit-o retururile, plus toate necazurile de familie. E strategia micã a negustoresei mãrunte, cu tot alaiul ei sonor. În preludiu, îºi exprimã maxima preþuire (ºi-mi transmite ce simte prin interjecþii scrise pe marginea preprintului), ca apoi sã treacã la dubii: Cine mai citeºte azi? Ea, în nici un caz. ªi câþi editori de aceastã facturã nu fac parte din categoria necititorilor, fiind convinºi cã nu a scrie o carte e greu, ci a o citi. Þinem aproape de inculturã, iar imbecilitatea agresivã se felicitã cã nu citeºte, cã n-are habar, cã dispreþuieºte cartea... Sã nu-mi spuneþi cã Alcalay – anticar, librar, editor ori fraþii ªaraga erau o leacã analfabeþi. Cu siguranþã, aveau lectori de carte ºi corectori avizaþi. Acum, la referenþi se apeleazã din ce în ce mai rar. Atât de rar, încât un comentator le spunea referaþi. Aºadar, am încredinþat Sã citiþi bine! Eseuri epice, lirice ºi dramatice proprietãresei de Demiurg, doamna doctor Ioniþã. Carte preprintatã impecabil de Doina Buciuleac, plus coperta. N-a avut de fãcut decât s-o ducã la tipografie, la o staþie distanþã de locul predãrii: Pizza Family, pentru cã aceastã Casã Editorialã n-are casã, dar stilul de editare e pizza, pe formula câte ceva din toate: istorie-pieces, 5 linguri de gramaticã la un kil de documente, un strop de Dumnezeu, sos nu de ketch-up, ci de kitsch-up ºi profit cât încape. Surpriza? Un volum care a costat aproximativ 11 lei noi a cãpãtat preþul umflat de 46 de lei. 460.000 de lei vechi. Ajungi, din vina ta, în coºul cu cãrþi reduse la 1 euro (sau mai rãu) ori din vina editorului lacom, care îþi îndepãrteazã cititorii prin preþuri ºocante, îþi expulzeazã cartea din circuitul viu? Ce sã mai spun decât: fugiþi de femeiaDemiurg! În vilele acestor librovori sunt banii mei ºi-ai dumneavoastrã. E de precizat aici cã am fãcut ºi facem (eu ºi Petru U.) muncã voluntarã obligatorie, tautologie moºtenitã din comunism. Petru Ursache ºi cu mine am fost dintre cei care au contribuit la prosperitatea Casei Editoriale Moldova, cu antologia Mircea Eliade, Arta de a muri (3 tiraje) ºi cu ediþia Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului. Cei mai sãraci proprietari sunt proprietarii de metafore, cu excepþia a 2-3 piariºti buni, ca Mircea Dinescu, prosper om de afaceri, fost „proprietar de poduri”, care-ºi protejeazã poemele ca pe soiurile de vinuri proprii. Îndemnul podgoreanului, Citiþi ºi beþi poezie!, la o lansare de carte, are ecou garantat, poemul de dragoste fiind asortat cu orchestra Mambo Siria. Alþii (ca Tudor Octavian) se simt ca-n raiul gãinilor în emisiunea Rãi da’ buni. Cei mai mulþi, însã, care n-au vânt sã le sufle-n pânze, fac parte din categoria numitã de Nichita Stãnescu „om neavut”. Neavut a fost ºi Luchian. Arghezi scria cã luchienii erau etalaþi în saloane de lux, unde autorul n-a pãtruns nicicând. Mi-am asumat o existenþã modestã, în numele texistenþei. Nu-mi plac defel contabilii, mai ales contabilii-rectori, cei care pun Universitatea pe lei. În termeni de rentabilitate, n-am gândit niciodatã; nici n-o sã ajung pe listele vânzãrilor mari. Parcurg enorm de multã hârtie tipãritã (nu numai cãrþi bune), ascult strada, pierd timp la TV – toate pentru romanele mele, pentru „urechea” mea de scriutor. Când sã mai fiu ºi imagolog al propriei persoane, agent literar în propriul beneficiu? N-aº fi rãspuns chemãrii sirenei Cristian Tabãrã, din vremea ProTV, care, acum 3-4 ani, cã nu mai ºtiu câþi, trimisese o ofertã de publicitate: anunþ cã a apãrut cutare titlu, contra cost în euro. Voiai sã te prezinte Tabãrã – dãdeai obolul. Plãteai, aveai parte de critic. Mai bine aº fi sunat-o pe doamna Cireºica sã-mi facã „dã prosperitate pã telefon”. Prefer succesul nu de masã, ci de masã de scris. Incorigibilã utopicã aºa cum mã aflu, îmi spun cã recunoaºterea breslei ar trebui sã vinã de la sine, fãrã trucuri, mai mult sau mai puþin subtile, fãrã diversiuni, fãrã triºerii. ªimi place sã-mi aduc aminte povestea unui premiat de acum... 65 de ani, poetul Mircea Popovici. În juriul care i-a acordat puþin cunoscutului provincial premiul Fundaþiilor Regale (1946) erau: Vianu, Perpessicius, Streinu, Cioculescu, Ion Biberi, Camil Petrescu ºi Petru Comarnescu. A luat premiul întâi. Premiul doi – Geo Dumitrescu; 3 – Pavel Chihaia. Al. Rosetti, directorul Fundaþiilor, i-a trimis autorului plachetei


nr.5 n februarie 2011

interviu

Nicolae TOMA

Dupã 20 de ani, pe strada Dostoievski

Viaþa ºi moartea fãrã de glorie a lui Papadache U I. Domnul Papadache U ºi Calofira

Mircea Anghel, în dialog cu scriitorul Marian Odangiu Neodihna spiritualã a personalitãþii complexe care este Marian Odangiu, „developatã” în impresionantul dumneavoastrã CV, aparþine trecutului. Cred cã ar fi foarte interesant pentru cititorii „Actualitãþii literare” sã afle ce mai face acum Marian Odangiu. Despre ce face scriitorul Marian Odangiu? Face ceea ce face de 30 de ani, adicã „pãstoreºte” viaþa literarã din partea de vest a þãrii, vorbesc de Filiala Uniunii Scriitorilor, are grijã de scriitori ºi are grijã ca viaþa literarã sã intre ºi sã fie în normalitate. Eu cred cã prin destinul meu de scriitor mi s-a dat sã fac acest lucru ºi îl fac aºa cum l-am fãcut întotdeauna în aceºti 30 de ani, cu mare drag, cu mare înþelegere, cu mare toleranþã faþã de ceea ce este, întâi de toate ca fiinþã umanã, scriitorul român. ªi ce mai face Marian Odangiu? Ce mai face scriitorul Marian Odangiu? Sigur, încearcã sã aibã grijã de cãrþile lui, încearcã sã ducã la capãt un roman pe care-l scrie de vreo 20 de ani, un roman din care, datoritã insistenþelor câtorva prieteni foarte apropiaþi, au ºi apãrut pagini în diferite reviste literare. „Strada Dostoievski” se numeºte aceastã carte ºi cred cã va fi pânã la urmã cartea care va sintetiza ceea ce a fost ºi este trecãtoarea mea fiinþã prin lume. Sigur, mai sunt ºi cãrþile de sertar, pe care, însã, într-un moment important, am decis sã nu le mai public niciodatã în timpul vieþii mele, câteva cãrþi de sertar despre literatura românã a deceniului opt, despre generaþia mea, despre literatura românã de dupã 1989. Una din acestea se intituleazã „Arhipelagul de hârtie”. Cam asta ar fi, cam asta e ceea ce face scriitorul Marian Odangiu. Poate greºesc, dar mi se pare cã sunteþi o prezenþã relativ discretã (poate autoimpusã) pe tãrâmul literar. Care este starea de fapt? Tot scriitorul Marian Odangiu, dupã o lungã ºi enormã parantezã, încearcã sã revinã din viaþa literarã cea de fiecare zi, în viaþa literarã care se „vieþuieºte”, cum zicea Mateiu Caragiale, dar cu siguranþã ca dupã o experienþã eroticã, spre o alta ne, cu poate mai multã înþelepciune ºi mai multã toleranþã. Ce a însemnat aceastã parantezã ºi când aþi „deschis-o”? Vorbeam de parantezã? Paranteza asta am deschis-o atunci în ’89, când am vãzut oameni murind pe stradã, dupã o rãbufnire teribilã a spiritului care a devenit piesa Timiºo ara Timiºoara ara, care acum este istorie, atât de istorie încât autorii ei nici nu mai existã, autorii ei nici nu mai sunt cunoscuþi. Vreau sã spun cã piesa Timiºoara, Imnul Revoluþiei Române, este ca un soi de cântec popular. Mã bucur sã fie aºa, chiar dacã, fireºte, o anume zonã a orgoliului normal al oricãrui scriitor, al oricãrui creator suferã, dar e bine ca atunci când ceea ce gândeºti, ceea ce simþi, ceea ce aºezi pe hârtie devine folclor, ajungi în zona superbã care se numeºte, dupã spusa unui poet important, „bucuria anonimatului”. Ca sã sintetizez, cam asta ar fi Marian Odangiu, încearcã sã trãiascã „bucuria anonimatului”. Am fãcut o lungã parantezã dupã ’89 ºi dupã întâmplarea cu piesa Timiºoara Timiºoara, fãcând jurnalism, pentru cã, aºa cum foarte mulþi din generaþia 80 au simþit acest lucru ca pe o nevoie imperioasã, eu cred cã misiunea noastrã de scriitori era sã ne implicãm atunci în ceea ce se numeºte massmedia, ceea ce pânã la urmã se numeºte libertatea cuvântului, a rostirii, de care noi nu prea am avut ºansa sã ne bucurãm, dar ca generaþie aveam aceastã conºtiinþã a libertãþii cuvântului ºi ea nu putea fi atunci, în ’90, ’91, ’92, cuprinsã altfel decât în presã. Prin urmare, am fãcut 16-17 ani presã, am încercat sã pun cât s-a putut umãrul la construirea noii prese româneºti, au fost ani absolut

actualitatea literarã 11

extraordinari, mai ales ultimul deceniu al secolului 20. Miam deturnat chiar scrisul literar în scris despre presã, despre regulile presei, despre ceea ce trebuie sã fie presa într-o lume cu adevãrat liberã, ceea ce înseamnã cu adevãrat libertatea cuvântului, adicã asumarea responsabilitãþii libertãþii cuvântului. Bãnuiesc cã aceasta a fost doar o etapã importantã, poate chiar obligatorie pentru un „sclav” al scrisului, pentru un rãzvrãtit, pentru un veºnic nemulþumit de realitatea durã, înconjurãtoare, pentru un om a cãrui neliniºte a fost ºi este un perpetuum mobile. Care mai este starea acestei etape? E o etapã care s-a terminat dupã aproape 20 de ani, am socotit cã experienþa mea jurnalisticã a ajuns la capãt, cã trebuie nu sã mã întorc la lumea literarã, ci sã redevin scriitorul care n-am încetat niciodatã sã fiu. Asta, probabil, implicã ºi renunþãri, nu? Aveþi dreptate. Am renunþat brusc la tot, m-am întors la literaturã, încerc sã o caut, încerc sã o gãsesc, puþin cam greu, poate, zic unii, cã pentru mine nici nu existã noua literaturã românã. ªi cred cã aºa se ºi întâmplã, noua literaturã românã nu existã, dar existã o dorinþã, o forþã, o voinþã extraordinarã de a face literaturã ºi de a face culturã. Acest lucru l-am constatat, acum, la prima mea ieºire în public, dupã 20 de ani, aici la Lugoj. Cred în asta ºi sunt plin de speranþe, sunt dintre cei optimiºti, care îndrãznesc sã spere cã undeva, spre amurgul vieþii lor, vor putea spune: „iatã literatura, ea existã!” ºi cã toþi suntem într-o zi Eminescu, sã pot spune, ca sã pot muri liniºtit: literatura sieºi redã-o, Doamne! O spun cu foarte mare tristeþe, sunt 20 de ani în care, cel care spune cã în România nu s-a întâmplat nimic bun ori este stupid, ori nu vede ceea ce se petrece în jur, dar sunt 20 de ani în care, cum spunea un jurnalist francez, „România a mers în vitezã înainte, dar cu frâna de mânã pusã”. Nu ºtiu cui se datoreazã faptul cã societatea româneascã de astãzi este una total abulicã, total contradictorie, total incoerentã ºi, aº îndrãzni chiar sã spun, total inconsistentã. Sunt 20 de ani în care pofta de politicã a românilor a explodat. Dacã de pe vremea lui Alecsandri s-a pãstrat vorba „românul s-a nãscut poet”, probabil cã dupã ’90 românul s-a nãscut politician. Sunt 20 de ani din destinul unui neam, ani în care românii ºi România au pierdut enorm, 20 de ani de incoerenþã, de lipsã de strategie, de politicã fãcutã amatoristic. Politicienii, ajunºi în funcþii foarte înalte, nu au nicio legãturã cu ideea de politicã, în sensul profund al cuvântului „politicã” (de la grecescul polis, adicã cetate), de a fi util cetãþii. Probabil cã e valabilã ipoteza prietenului meu Ioan Morar, cã nouã, românilor, ne mai trebuie încã 20 de ani ca sã fim poporul ales, pentru cã poporului ales i-au trebuit 40 de ani pentru exodul din Egipt, aºa cã ºi nouã ne mai trebuie încã 20 de ani sã ieºim din „Egiptul” acesta, care a fost comunismul românesc, absolut specific, absolut autohton. Prin urmare, mi-aº dori ca Dumnezeu sã-mi dãruiascã zile suficiente sã apuc mãcar normalitatea de peste 40 de ani. Am convingerea cã ne trebuie aceºti ani, pentru ca aceste douã generaþii, care înseamnã câte 20 de ani fiecare, sã disparã. Probabil, o sã dispãrem ºi noi, cei care purtãm încã în sânge ceauºismul. Este nevoie ca acei care s-au nãscut în anii ’90 sã ajungã undeva la 40-45-50 de ani, adicã oameni înþelepþi, oameni cu altã viziune, oameni care sã înþeleagã cu adevãrat ce înseamnã lumea cea nouã în care trãim. Din pãcate, politicienii noºtri, indiferent de denumirea partidului, nu au reuºit sã o facã. ªtiu cã puterea este un cârcel, ºtiu cã puterea îmbolnãveºte, ºtiu cã puterea corupe, dar mi se pare deja prea mult ºi exasperant.

Calofira, singurã, cu ochii plânºi, priveºte prin geamul de la sufragerie. Afarã plouã, ca în romanele proaste de dragoste, în ochii ei plouã. Râuri de lacrimi, înnegrite de rimel, se scurg pe obrajii dolofani ºi, din când în când, suspinã. Inima ei e tristã iar ea stã abandonatã în mijlocul camerei pe covor ºi priveºte prin geam cum plouã. Pare detaºatã, dar în sinea ei cautã o soluþie, o rezolvare a problemelor care o macinã ºi o întristeazã. Acum gândurile ei iau forme diferite, ba de iubire, ba de urã ºi nu se poate rupe de amintirea lui Papadache U. Ea crede cã nu mai gândeºte limpede, cã Papadache U a pãtruns în mintea ei ca un drog ºi a devenit dependentã de el. Deodatã se scuturã ºi strigã: ”Ce poþi sã faci? Aºa e viaþa! Unii se gândesc câteodatã la soarta lor, alþii deloc“. De undeva, din interiorul creierului ei, o idee începe sã devinã obsesivã, gata sã þâºneascã: “Ce aº putea sã-i fac lui Papadache U? Nu ceva simplu ca sã uite imediat. Ceva care sã-l facã sã sufere ºi sã rãmânã cu sechele toatã viaþa, pentru tot ce i-a oferit eu, care am renunþat la virginitate pentru un Capsoman cu c mare. Vreau sã sufere, iar eu sã mã simt rãcoritã ºi fericitã. Ce a crezut mitocanul de Papadache U? Cã o sã fiu mereu o proastã ºi o sã-i cad în genunchi ºi o sã mã împace cu un sex oral? Gata! M-am hotãrât sã pun punct relaþiei noastre. Ce sãi fac? O sã-l las ºi sãrac ºi departe de toþi prietenii.” Ideea deveni atotstãpânitoare ºi iarãºi strigã: “Am sã-l dau în judecatã, pentru nereuºitele sale sexuale, pentru orgasmele pe care nu mi le-a produs, pentru toate nopþile când pândeam o erecþie, pentru toate sãrutãrile care i le-am dat în ultimii douãzeci de ani ºi pe care se vede cã le-am irosit în van.” Domnul Papadache U stã la o masã. În faþa lui, ca în romanele poliþiste de duzinã, o sticlã cu douã pahare. Din când în când le umple pe amândouã ºi, dupã ce le goleºte pe rând, mai trage o duºcã din sticlã. Când sticla e goalã, se apleacã ºi ia o altã sticlã dintr-o navetã aºezatã la îndemânã. Cu timpul, criza relaþiei sale cu Calofira s-a acutizat, lãrgind prãpastia dintre ei. În ultima vreme bea mereu ºi se gândeºte la soarta lui de familist rãtãcit, trãitor sub papucul Calofirei. E o clipã rarã, când cântãreºte ºi pe cele bune ºi pe cele rele, dar mai ales îºi aduce aminte cu precãdere numai de cele rele. “Era inevitabil sã ajungem la rãzboi. Prea mulþi nervi mi-a fãcut. Când eu vroiam sex, pe ea o durea capul, când vroia ea sex eu eram prea beat ºi nepotrivirile astea au devenit o obiºnuinþã. Care pe care? ªi uite aºa s-a bãgat dracul între noi ºi nu mai merge nimic. S-a îngrãºat ºi a devenit geloasã, pânã ºi pe prietenii cu care merg la un pahar. Cred cã am tot dreptul sã o dau în judecatã pentru nopþile în care mã masturbam, pentru picioarele luate în testicule, pentru degetele strivite cu tocurile ei protejate cu fier, dar mai ales pentru muºcãturile din locurile celor „sfinte”, cicã sã mã lecuiascã de amante. Am sã o dau în judecatã ºi am sã public sentinþa ca sã-i fie de învãþãturã, ca nici un bãrbat sã nu mai treacã prin ce am trecut eu.”

Peste treizeci de zile, Papadache U ºi Calofira au ajuns la tribunal. Papadache U stãtea în partea dreaptã, iar Calofira în partea stângã a sãlii. Judecãtoarea, o doamnã înaltã, care parcã sta cocoþatã pe douã scaune, privi la ei ca la doi delincvenþi ºi îi întrebã cu o voce seacã despre pretenþiile lor. Când au început sã vorbeascã amândoi deodatã le-a tãiat-o cu o ameninþare: - Aici vorbiþi când vã întreb eu, cã altfel ajungeþi la închisoare. Scurt! Am analizat cererile voastre ºi vom stabili valoarea daunelor morale ºi materiale, printr-o evaluare corectã, aºa cã sunt necesare câteva expertize. Vom începe cu Calofira ºi vom reconstitui un sãrut, o partidã de sex ºi normal ºi... ºi toate astea aici în faþa mea, pentru o evaluare cât mai corectã... Papadache U face un pas înainte. - Cu mine nu! Eu nu mã mai apropii de Calofira, chiar dacã voi merge la puºcãrie. Judecãtoarea miratã. - ªi cine a spus cã e obligatoriu ca tu sã participi la expertizã? Avem grefier, avem jandarm... - ªi cum o sã vã daþi seama dacã o va face cu un strãin? întrebã Papadache U. - Pãi dacã tu nu vrei, ce sã fac? Spune dumneata! - Cred cã ne putem opri numai la un sãrut, cã restul sunt intimitãþi. - Dacã sunt intimitãþi de ce le-ai pus într-o plângere publicã? - Eu renunþ la celelalte pretenþii, rãmân la sãrut, spuse ºi Calofira. - Mã rog, dar nu mai trageþi de timp, veniþi în faþa mea ºi sãrutaþi-vã sã vedem cum vom stabili valoarea daunelor morale ºi materiale, deºi va fi destul de greu. Papadache U, ca sã scape din aceastã situaþie penibilã, o înºfãcã pe Calofira ºi o sãrutã ca-n prima zi, pe buzele arse de aºteptare. ªi a rãmas mirat cã ea l-a primit ca pe un iubit venit de departe. ªi s-au sãrutat minute întregi, pânã când judecãtoarea ºi-a pierdut rãbdarea, dar ei nu s-au oprit ºi au ieºit din sala de judecatã, gurã în gurã, ochi în ochi ºi, pânã sã-ºi dea seama ce se întâmplã, duºi au fost. Într-un târziu, liniºtea a fost spartã de indignarea judecãtoarei. - Doi tâmpiþi au venit sã se hârjoneascã la tribunal. Caz închis.


12 actualitatea literarã

meridiane

nr.5 n februarie 2011

Afinitãti, poetice în spatii , germane:

Friederike Mayröcker,, nãscutã la 20 decembrie 1924, în Viena, este consideratã drept una din cele mai importante scriitoare contemporane din spaþiul lingvistic german. Acest rang ºi l-a dobîndit mai ales prin poezie. S-a afirmat îns însãã cu succes ºi ca autoare de prozã, de literaturã pentru copii ºi teatru radiofonic. Patru piese de acest gen le-a scris împreunã cu Ernst Jandl, «partenerul ei de mânã ºi inimã», cu care a convieþuit din 1954 ºi pînã la moartea acestuia în anul 2000. Este membrã a Academiei de Arte Berlin, a Asociaþiei autorilor din Graz ºi a Academiei germane pentru limbã ºi creaþie literarã din Darmstadt. Din 1946 pînã în 1969 a lucrat ca profesoarã de limba englezã. S-a pensionat de timpuriu, pentru a se putea dedica exclusiv scrisului. Primele texte literare le-a scris la vîrsta de 15 ani. ªapte ani mai tîrziu avea sã debuteze în revista Plan. Dintre numeroasele ei opere publicate de-a lungul vieþii amintim: Larifari. O carte confuzã (schi (schiþþe, 1956) 1956);; Moartea adusã de muze (poezii, 1966) 1966);; Copilãrie comunã (teatru radiofonic, cu Ernst Jandl, WDR 1971) 1971);; Versuri alese, 1944-1978 (Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1980). Despãrþirile (roman, 1980) 1980);; inima mea camera mea numele meu (1988) (1988);; Naturã staticã (prozã, 1991) 1991);; Lecþie (prozã, 1994) 1994);; Brütt sau oftatul grãdinilor (roman, Suhrkamp 1998) 1998);; Requiem pentru Ernst Jandl (prozã ºi versuri, Suhrkamp, 2001) 2001);; Tirolul meu de muncã, poezii 1996-2000 (Suhrkamp, 2003) 2003);; Vasele comunicante (Suhrkamp, 2003) 2003);; Poezii adunate, 1939-2000 (Suhrkamp, 2004, editie îngrijitã de Marcel Beyer) Beyer);; ªi am scuturat un drag (carte de amintiri) amintiri);; Poezii de dragoste (Suhrkamp, 2006, alese de Ulla Berkéwicz) Berkéwicz);; Paloma (Suhrkamp, 2008) 2008);; Notiþe de cabinet, dupã James Joyce (teatru radiofonic, 2008) 2008);; Scardanelli (poezii, Suhrkamp, 2009) 2009);; aceastã jacheþicã (ºi anume) a pãsãrii grifon, poezii 2004-2009 (Suhrkamp, 2009) 2009);; Sunt la casa de nebuni. Note de subsol la o operã nescrisã (Suhrkamp, 2010). I-au fost conferite prestigioase distincþii ºi premii, printre care: 1977 - Premiul Georg Trakl pentru Poezie; 1982 - Marele Premiu de stat al Austriei;; 1993 - Premiul Friedrich Hölderlin;; 1996 - Premiul Else Lasker-Schüler;; 2001 2001-- Premiul Georg Büchner,, Darmstadt; 2010 - Premiul Horst Bienek pentru Poezie al Academiei bavareze de Arte frumoase; 2010 - Premiul Peter Huchel pentru „„dieses Jäckchen (nämlich) des Vogel Greif““. Iatã cum îºi descrie marea poetã propriul concept ºi maniera de lucru: „T „Trrãiesc în imagini. Vãd totul în imagini, tot trecutul meu, amintirile sunt imagini. Iar imaginile le transform în cuvin cuvin-te…“ Despre textele ei s-a spus cã se sustrag intervenþiei raþiona raþiona-le, sunt o þesãturã poeticã, preponderent melancolicã, sunt vise, care ne încântã - ºi elibereazã. „Bun „Bunãã ca Mayröcker“ era expresia supremei laude printre avantgardistele din Viena postbelic ã... postbelicã...

THEO BREUER Note despre operele lui Friederike Mayröckers scrise dupã 2000 pentru CF dimineaþa foarte devreme e aceasta 1 poezie, spune CF CF,, da aceasta e 1 poezie : atunci când spun cã aceasta este 1 poezie de-abia atunci este ea 1 poezie. Doctoriþa mea spunea, mâncaþi 1 poezie, dar nu ºtiu cum se gãteºte, spun eu. Când Antoni Täpies spune, aceastã formã albã este 1 scaun, recunosc în aceastã formã albã un scaun, readus în centru. Atunci când spun despre piºoar cã este 1 operã de artã, spune Marcel Duchamps, este acesta 1 operã de artã. Când spun, oiþele albe pe cer cer,, atunci sunt oiþe albe pe cer

2. Dupã câteva sãptãmâni din plinã varã, în care m-am aflat întro neputinþã aproape absolutã [îngrozitoare] de a citi (în astfel de momente sunt fericit când, eventual, reuºesc sã parcurg o paginã, douã, dupã ce mi-am petrecut ziua întreagã dând târcoale cãrþilor pe furiº, încercând sã mã apropii de ele, fãrã a reuºi nici mãcar sã iau una în mânã ºi sã o deschid, ca ºi cum aº fi Cãlãtorul prin vânt negru al lui Trakl), care mã tot asalteazã din când în când în ultimii ani [ca sã nu mai spun despre scris], am început de vreo douã sãptãmâni sã citesc din nou, într-o oarecare mãsurã, aºa cum am citit eu dintotdeauna (ºi cum vreau, nu, cum trebuie sã citesc), de când ºtiu sã citesc, carte dupã carte, abia am pus una pe raft, cã o ºi apuc pe urmãtoarea, ºi aºa citesc de vreo câteva zile cu mare pasiune excepþionalul roman al lui Ernst Wiechert Viaþa simplã – – –, ºi citesc în timp ce afarã cade din cer o ploaie frumoasä (foarte puþini dintre oamenii pe care îi cunosc ºtiu sã preþuiascã ploaia, eu o iubesc, mã simt aproape de ea, de multe ori ies afarã în ploaie, chiar ºi în mijlocul nopþii, chiar ºi dupã ce m-am lungit deja în pat, într-o dupã-amiazã târzie de la începutul lui iulie mã uitam la cerul vineþiu în timpul unei furtuni ºi deodatã apare un fulger ca o minge de foc direct deasupra mea, cum nu mai vãzusem încã niciodatã, tunetul instantaneu aproape cã-mi smulge picioarele de sub trunchi ºi fug dupã colþul casei, dupã care Nãscut în 1956 în Bürvenich (Renania), Theo Breuer trãieºte pândesc câteva secunde mai târziu cerul, sã vãd dacã vãzduhul ºi scrie din 1994 în Sistig (Eifel). Sub semnãtura sa au apãrut s-a limpezit), proza liricã a lui Friederike Mayröcker sunt în casa numeroase versuri, recenzii, eseuri literare despre lirica ºi proza de nebuni ºi sunt fericit, înot complet gol în aceastã mare de contemporanã. În antologii, cataloage de artã, calendare de poezie, cuvinte în care doar atunci ºi numai atunci o întâlnesc pe Swantje reviste literare ºi -din 1987- pe internet este prezent cu tãlmãciri Lichtenstein, mã scufund în cuvinte, când cu ochii mari deschiºi, din lirica englezã, poezie ºi prozã. Dintre publicaþiile mai recente când cu ei închiºi, când clipind, când cu privirea fixã, ºi cascada se impun a fi amintite textele apãrute în „Marele Conrady. Cartea de cuvinte ºiroindu-mi înnebunitoare pe piele. Dacã în momentul poeziilor germane. De la începuturi pînã în prezent.“ (2008) sau în scrierii unei poezii nu ard, atunci acea poezie nu este bunã ºi-l va interesanta antologie a lui Axel Kutsch „Versnetze. Poezia germanã lãsa pe scriitor rece. (Aici este scriitoarea, ca de multe ori ºi cu contemporanã.“ (2010). Începînd cu 1988 se face remarcat pe atâta plãcere, foarte aproape de Augustin: Ceea ce vrei sã aprinzi scena literarã cu mai multe volume de poezie ºi monografii. Din în alþii, trebuie sã ardã în tine.) Pe ici pe colo mã las purtat în voie 1999 îngrijeºte seria de carte artisticã edition bauwagen (Itzehoe). de valuri, cuvintele precum apa limpede se nãpustesc peste mine, Este editorul incomparabilei Edition YE ºi al revistei literare Faltblatt. mã strãbat în vârtejuri fierbinþi ºi era un zbucium în mine, dar nul puteam înãbuºi, ºi inima mea clocotea, presiunea-n artere crescuse ºi mâna îmi tremura atât de tare cã nu-mi mai puteam „sunt 1 cerºetoare a cuvântului” poezia ei a atins înãlþimi care-mi frâng gâtul, descifra scrisul ºi vârfurile degetelor rãtãceau în pachetul de unt ºi iar intenþia ei este de a continua sã urce pe lingura de supã în borcanul cu miere ºi cilindrii imprimantei nu culmi atât de înalte, încât a proclamat cã va mai puteau prinde hârtia introdusã în aparat ºi ultimele zile din atinge vârsta de 150 de ani. Ernst Jandl mai erau reci ºi era 1 soare rece ºi 1 vânt furios ºi 1 greaþã a nãpãdit peste mine. Azi e 30 august 2010, 8 , plouã ºi e vijelie, 1. Dupã o plimbare divinã pe poteca din pãdurea albã ºi tãcutã, ascult Simfonia a 8-a a lui Schubert ºamd. cu priveliºti neliniºtitoare, m-am întors acasã, spaþiul spiritual în [...] ºi apoi ne scãldãm în Balaton ºi îmi dau seama cã nu mai ºtiu sã centrul cãruia se aflã work in progress a lui Friederike Mayröcker, înot, aºa cã sunt la fel de nesigurã la înotat, pe cât sunt la mers, ºi una bogatã în aluzii, sinesteticã [abundând în catahreze], de o sonoritate o condiþioneazã pe cealaltã, ºi cuvântul Balaton l-am inserat numai aparte ºi emanând o puternicã senzualitate, alcãtuitã din cãrþi de pentru cã este 1 piatrã albastrã semipreþioasã ºi pentru cã se oglindea poezie ºi prozã (liricã), în preajma cãrora mã simt precum familia atât de violent în albastrul lui încât mã dureau ochii, Balaton, spune de pãsãri în cuibul ei din pinul uriaº (copacul din curtea noastrã), el, nu am fost acolo niciodatã, dar acesta strãluceºte în imaginaþia în care locuieºte de ani de zile, ºi-mi întind din nou mâna dupã mea ca 1 lãstar în 1 tufiº din primãvarã ºi apoi face zdrang în ochii volumul care a exercitat o fascinaþie incredibilã asupra mea încã mei pentru cã lucarna sub care stãteam s-a spart ºi eu m-am speriat de la prima întâlnire. aceastã jacheþicã (ºi anume) a pãsãrii grifon pentru cã grindina de sticlã îmi era în ochi ºi eram deodatã ca 1 a lui Friederike Mayröcker dominã toate volumele de liricã pe care potârniche ºi a trebui sã stau în colþ le-am citit în anul 2009 cu o suveranitate care mã face sã percep premiul Peter Huchel ca fiind aproape prea mic pe lângã aceastã 3. Friederike Mayröcker (Cuvinte izbindu-se ca niºte meteoriþi carte uriaºã ºi plinã de viaþã. ªi în acest moment al scrierii, aº dezlãnþuiþi) se gândeºte, probabil, rar sã renunþe la o poezie (spre merge chiar un pas mai departe, declarând cã aceastã jacheþicã deosebire de mine care o fac mereu / în 2010 am scris pânã acum (ºi anume) a pãsãrii grifon este pentru mine cel mai plin de inspiraþie – azi e 31 august – douã poezii), oricum, ea parcã trudeºte mereu, volum de poezie din spaþiul vorbitor de limba germanã, dintre zi de zi, doar la prima ei poezie (am acum un flow de poezii) pe toate operele lirice care mi s-au perindat prin faþa ochilor dupã care a nãscocit-o de timpuriu ºi pe care a tot finisat-o întreaga ei 2000. De fiecare datã când am ocazia, îmi face o mare plãcere sã viaþã. În clipa aceasta o vãd zâmbind liniºtitã ºi extrem de repet: Friederike Mayröcker (Omul ar trebui sã trãiascã cel puþin concentratã, cum tasteazã relaxatã ºi cu consecvenþã ºamd.-ul ei douã sute de ani): cel târziu din 1999 una dintre marile mele iubiri inconfundabil, de multe ori despãrþit printr-o virgulã, pe foaia de din domeniul liricii... [Citatele FM (n.t. Friederike Mayröcker) hârtie fixatã în maºina de scris: Pot sã absorb totul în mine cu montate în acest eseu le extrag, cu o plãcere deosebitã, dintr-un ochii ºi sã scriu totul afarã din mine. Din 1939, deci de peste interviu, ca ºi din cãrþi de poezie ºi prozã de-ale lui Friederike ºaptezeci de ani, scrie aceastã neobositã rapsoadã a vieþii (cu Mayröcker publicate în perioada 2000 - 2010]. adevãrat cea mai tânãrã – nu mã simt bãtrânã ºi câteodatã merg

Prezentarea autorilor: Francisca Ricinski-Marienfeld Traducerea textelor din limba germanã: Claudia Befu atât de departe, pânã când alerg din nou desculþ în Deinzendorf ca ºi copil. ªi aceasta nu este obiºnuita amintire a amintirii unui om bãtrân, ci chiar copilãria. Am sentimentul cã încep de-abia acum – printre numeroasele tinere poete din spaþiul vorbitor de limba germanã, ºi anume, una de talie mondialã: atunci când citesc cele 99 de scrisori din Paloma, sunt întotdeauna captivat de montajele de cuvinte diafane, uºoare ca pana, melodioase ºi totuºi atât de rezonante) în acest WORK IN PROGRESS extrem de sonor, care vibreazã pe culmi tot mai înalte, acest montaj de poezie cu metricã liberã, versuri lungi care penduleazã între sinestezie ºi catahrezã. În 2009, poeta îºi extinde opera impozantã din toate punctele de vedere cu alte douã cãrþi, Scardanelli ºi aceastã jacheþicã (ºi anume) a pãsãrii grifon, a cãror transpunere virtuoasã a lumii de zi cu zi, tot mai fãrâmiþatã, în limbajul lui Mayröcker mã vrãjeºte ca întotdeauna. dragã prieten, liliecii albi pe care mi i-ai lãsat la uºã sunt un adevãrat deliciu pentru camera mea de scris, plini de strãlucire ºi parfum: asta mã va aþâþa sã scriu, altfel, îmi merge bine, scriu aproape numai poezie. La mine, pe colþ, tocmai a izbucnit liliacul. Varietatea din fereastra de vis-a-vis mã face sã-mi þin respiraþia (doctor ºi alzheimer): acolo se schimbã lucrurile precum culisele scena, corso,, este foarte înãlþãtor: azi o stropitoare galbenã lângã tufiºul de azalee ºi pata galbenã a unei persoane care tocmai a apãrut, un interior crepuscular crepuscular,, te îmbrãþiºez

4. Ieri au cãzut primele castane din aceastã toamnã / la picioarele mele, erau unsprezece, tot unsprezece sãptãmâni pânã / în noiembrie, ceþurile ar fi oaspeþi bineveniþi / la ziua mea de naºtere, citesc la Francisca Ricinski ºi mã întreb în aceelaºi moment: este poezia o formã de atingere a unor lumi posibile ºi reale? Tot astfel se exprimã ºi Friederike Mayröcker (titlurile ademenesc însã uriaºele cãrþi necitite, pe podea lângã pat), care pare, în noile sale poezii, ºi mai proaspãtã ºi mai diafanã ºi mai eliberatoare ca niciodatã (pe 20 decembrie 2014 va împlini vârsta de 90 de ani, la care reflecteazã în scris în sunt în casa de nebuni). Dar ce sunt lumile posibile, ce sunt lumile reale? Probabil cã nici ea nu ºtie ºi nici eu. ªi nici nu mai e important. Exitã, din fericire, aceastã lume a treia, în care ambele lumi se ating, se contopesc într-o nouã lume. ªi ce lume. CÂTEODATÃ, CÂND FAC CÂTE O MIªCARE ÎNTÂMPLÃTOARE mâna mea îþi atinge în treacãt mâna dosul mâinii sau trupul meu vârât în haine se reazãmã aproape inconºtient o clipã de trupul tãu în haine aceste miºcãri imperceptibile aproape vegetale privirea ta care-ºi îndepãrteazã unghiul ºi ochii care se uitã dinadins în gol întreabarea ta frântã de la început unde mergi în vara asta ce citeºti acum mi se înfig direct în inimã ºi în beregatã ca un cuþit dulce ºi mã usuc ca o fântânã într-o varã fierbinte

5. Nu pot sã descriu decât foarte greu în cuvinte, ce-mi dãruieºte Friederike Mayröcker cu atingerile sale lirice ºi contopirile sale poetice. Citesc din Richard Dove, poetul englez cunoscãtor al limbii germane ºi traducãtorul lui Friederike Mayröcker, la pagina 170 din extraordinarul sãu volum de poezii Skyline sirian: FM c’est moi. Poeziile lui Mayröcker, încheiate mereu, nemijlocit, întro camerã mortuarã, concepute într-un limbaj plin de vervã ºi o formã capricioasã, produc un efect total ºi originar, iar sunetul lor se deschide în toatã splendoarea sa prin aliteraþii, anafore, antiteze, asonanþe, rima interioarã care strãfulgerã pe alocuri, paronomazã, variaþie, aglomerare de cuvinte, citat (înstrãinat, retuºat) ºamd., asocieri îmbinate, în care absolut TOT ce se aflã între cer ºi pãmânt – cotidian, ciocnire, extaz (înverºunata expresie liricã a lui T. S. Eliot April is the cruellest month o îmbatã cu extaz: pe mine mã ameþeºte acest aprilie, aceastã dulce lunã atât de verde ºi de gingaºã), emoþie, amintire, culoare, prietenie, iubire, literaturã, corespondenþã, artã, melancolie (plâng mult), muzicã, naturã (copac, pasãre, plantã), cãlãtorie, nostalgie (vreau sã trãiesc mânã în mânã cu Scardanelli), limbaj, vis, mediul înconjurãtor, vânt ºi nori, întâmplare, »ºamd.« – se contopeºte într-un tot sinESTETIC abundând în catahreze (n.t. în orig. synÄSTHETIKatachresischen) care mã lasã sã particip cu plãcere creatoare la conceperea cosmosului lui Friederike Mayröcker: Mã las purtatã de cuvintele mele, ca ºi cum aº avea aripi care mã poartã în vãzduh, dar eu nu pot sã le vãd ºi ele trebuie sã vinã de la sine... În memoria lui Oskar Pastior Stoluri de pãsãri negre de varã respiraþie de miere pe lângã hibiscusul roºu în verde stufãriº aceste simþiri libere precum pãsãrile: anume cu ochi ager inima ta preaînaltã o frunzã de la un prun dintr-un izvor vopsit verde gutui glicine înflorite ºi octombrie incunabul vai ofrandele votive ale verii pãsãri lirice versurilor tale pulsând o vioarã pe cer

6. Cu Simfonia a 8-a a lui Schubert pentru a mia oarã în urechi (în unele zile de cinci, ºase, ºapte ori: sunt acestea primele semne


nr.5 n februarie 2011

meridiane

actualitatea literarã 13

Theo Breuer despre Friederike Mayröckers ale demenþei?), o ascult în acelaºi timp ºi pe Friederike Mayröcker vorbind: […] vai aceastã lecturã, lipsã de lecturã, pentru cã nicio carte nu e cititã pânã la sfârºit, cu 1-a duzinã de cãrþi stivuite la marginea patului, deschise una dupã alta, citite parþial, închise din nou, cu semnul de carte pus, mormoloc, ineluº ºi broºã, vai aceste atacuri de febrã a cititului, aceastã încetare a febrei cititului, fire de aþã, creion cu culoare de corciturã, aceste multiple semne de carte în aceeaºi carte, pentru a marca locurile care þi-au tãiat respiraþia, ca melodii încrustate, arii de-ale lui Maria Callas puse printre paginii, care încep sã cânte imediat ce deschizi cartea, cã iese imediat afarã învârtindu-se HERMES sau un covor de nori, un covor de nori proaspãt încrustat ºi el. Imediat mã gândesc, fireºte, la Ernst Jandl: Vreau sã spun cã, lirica sau orice tip de literaturã, proza sau orice altceva, poate fi creat doar pe fondul sau având la bazã toatã literatura ºi lirica scrisã pânã acum. Sã facã ceva puþin mai altfel decât l-au fãcut alþii, decât era deja, este cam singurul obiectiv pe care un om îl poate atinge. A face ceva puþin mai altfel. Mici mutãri. A-þi imagina cã poþi face totul total diferit, înseamnã a face ceva, ce nu mai poate fi identificat ca poezie sau prozã. E ca ºi un obiect de artã plasticã, care rãmâne un obiect de artã plasticã, chiar dacã este total diferit decât orice alt obiect de artã plasticã de pânã atunci. ªi artistul se înfiinþeazã în acelaºi templu al muzelor, fie el Beuys, Rühm, Schwitters, Artmann sau Webern. Toþi în acelaºi templu al muzelor, unde sunt depozitate deja secolele ºi mileniile. Friederike Mayröcker, în a cãrei operã se recunosc influenþele unor oameni precum H. C. Artmann, Roland Barthes, Georges Bataille, Samuel Beckett, Hélene Cixous, Jean Cocteau, Jacques Derrida, Gerhard Rühm, Friedrich Hölderlin, Ernst Jandl, Marguerite Duras, Jean Paul Sartre, Arno Schmidt, Claude Simon ºi Gertrude Stein, se numãrã printre cei mai iubiþi autori de poezie de pe lista mea. ªi, fireºte, verdictul meu de o subiectivitate radicalã este cã, trebuie sã citesc neapãrat fiecare nouã carte scrisã de Mayröcker. În aceastã jacheþicã (anume) a pãsãrii grifon dau peste aceastã poezie »sunt mai adâncitã în mâhnire decât crezi« (Dusan Kovacivics) þeastã în vâlvãtaie, a mea. De dimineaþã o razã oblicã a soarelui în fereastrã un nor gri cu patru colþuri... gingaºa siluetã a prietenului prietenei, mulþumesc copile : vocea din telefon, bãtrâna femeie de serviciu cãreia i-am promis 1 pic de bani, mulþumesc copilul meu – mi-a amintit de T.S.Eliot ºi WASTE LAND(mulþumesc copilul meu) oh stau în mica grãdinã la Marea Mediteranã, astãzi încã pe drum cãtre tine dar spre Ischl. Discursul despre meridiane al lui Paul Celan, aruncate pe jos pãsãri. Port vechiul hãlãtuþ : ar fi mai cãldurose ca hainele noi ºamd., (de)scriu forma adevãrului, mã uit pe fereastrã sângeroasã cu o plãcere bolnãvicioasã ºi vântul jeleºte (»vreau sã studiez mereu«) atrage-mã rapid / mare de nori religioasã, mã gândesc atât de mult la tine vreau sã te revãd, atât de plinã de vrajã camera de scris cã-mi vine sã plâng . . aceastã înmormântare bãtutã la maºinã: un fel de maºinã a codrului, cum trec în grabã norii peste cer cer,, în timp ce eu în friguroasa camerã (din Nässjö) sub pãturã (prãduiam) CITIND în timp ce rândunelele scânteiau ºi eu mã uitam în calendar sã vãd al câtelea august, Klaus Schöning spunea cã la vârsta noastrã totul este simbolic

7. Sunt din nou însufleþit de lectura extrem de concentratã, permanent vibrantã a liricii lui Friederike Mayröcker (acest paradis de un albastru luminos din fereastra deschisã) ºi a lui Gerard Manley Hopkins (Sweet fire the sire of muse), a cãror volume de poezie mã umplu de atâta fericire ºi mã desfatã pentru a nu ºtiu câta oarã în aceste zile de varã târzii din 2010 care invitã toamna, încât trec prin faze în care par a fi alcãtuit doar din simþuri ºi citesc poeziile îndelung, fãrã întrerupere, pânã când cuvintele sunt învolburate precum frunzele sãþiate de verde pe o furtunã care dureazã de zile întregi. (FM: engleza, o limbã atât de mobilã) Lumea nu m-a dezgustat niciodatã. Am preluat întotdeauna în poeziile mele tot ce înseamnã afarã, ºi mai ales în ultimii ani, poeziile mele cuprind foarte mult lumescul. Îmi place sã ies mult în aer liber liber.. Am sentimentul cã inspir toatã lumea în mine. ªi ea este înãuntru, în mine. Este foarte important pentru mine sã privesc cu ochi mari ceea ce lumea are sã-mi ofere. Altfel, sunt înfricoºãtor de timidã ºi aproape cã am uitat cum sã comunic cu oamenii. Îmi este fricã atunci când trebuie sã mã rãsfrâng în afarã, exact, este cu adevãrat o rãsfrângere-în-afarã.

8. Câteva din semnele emblematice ale poetei Friederike Mayröcker: spaþiul liber din faþa dublului punct, sz(1), ºamd., jumãtate de parantezã (dupã ce am citit articolul despre recenta mea carte în 1 cotidian (»ce s-a întâmplat cu a 2-a parantezã? «) mi-am propus sã-i explic acelui critic cã »e ca ºi cum aþi lãsa uºa întredeshisã atunci când treceþi dintr-o camerã într-alta« ºi am simþit totodatã (fragila) dorinþã de a-l cunoaºte pe autor – ceea ce era 1 dorinþã ciudatã, deoarece mã retrãsesem de tot ºi nu doream sã întâlnesc pe nimeni ºi nici noi contacte), cursivele – ºamd.: Cursivele le simulez pe maºina mea de scris subliniind cuvintele. ªi asta înseamnã cã acestea sunt foarte importante ºi cã trebuie sã fie rostite altfel. Atunci când folosesc litere mari, înseamnã cã acestea trebuie sã fie rostite tare, aproape urlate. Mã bucur mereu de nou, sã-l însoþesc pe ºamd., mã lasã (ca ºi paranteza finalã omisã sã fiu pe drumuri deschise, sã mã târãsc, sã mã rãsucesc, sã mã ºerpuiesc, sã mã încolãcesc, sã mã îndoi, sã mã unduiesc, ºamd.

La începutul anilor ºaizeci aveam sentimentul cã nu pot continua sã scriu ca în anii cincizeci. Aºa cã, am decis sã am, în primul rând, încredere în limbajul cotidian ºi m-am bazat complet pe latura emoþionalã. Dar asta a acþionat deodatã contra mea. Mi se pãrea cã vreau prea mult ºi cã nu totul intrã în vechile canoane. Era un protest în mine, un protest la adresa propriului meu limbaj. ªi atunci am încercat pentru prima datã tehnicile de montare, ceea ce m-a ajutat sã fac un salt colosal înainte. Privind înapoi, trebuie sã spun cã erau montaje hibride, am montat, literal, totul: numele strãzilor strãzilor,, discuþiile, scrisorile, cãrþile. Era începutul literaturii experimentale. ªi pentru mine nimic nu putea sã fie de-ajuns de experimental. Ernst Jandl a început tot în acea perioadã cu poeziile sonore.

9. Friederike Mayröcker este fireºte descoperitoarea originarului * aparentului * neînfrumuseþatului * sincronului Eu liric: acest FM-EU este întotdeauna cufundat în liricã, ATOTprezent, indiferent de locul în care se aflã, indiferent dacã acest Eu liric (Eul ca punct central al lumii, Annette von Droste-Hülshoff) vorbeºte, gândeºte, scrie (extrage, monteazã, noteazã), hoinãreºte, doarme, mãnâncã ºi bea, iubeºte, corespondeazã, telefoneazã sau udã flori – cât de fragilã devenisem, cu toate cã. Aceste poezii care îmbãrbãteazã, încãpãþânate, primejdioase, de-o îndrãznealã nebunã, direct înrudite cu naturalul proces de respiraþie, gândire ºi vorbire, cuprind în ele totul ºi îmi dau voie sã particip la crearea unei a treia lumi ce poartã numele de libertate. unele versuri lipsesc ne rezemãm la fereastrã afarã ploaia, acest da ºi totuºi nu, aceste lucruri ºi totuºi fantome, îl am pe Beckmann am împrumutat 3 volume de Beckmann, pietre din Corsica, Creta, o piatrã legatã la inimã inimã grea ca piatra,vreau sã-þi aud vocea la telefon dar nu ºtiu ce sã spun, cute în paharul de bãut, e 1 zi în abis, pergolã cu clematis ºi curpen alb, grozamã. Furnici în bucãtãrie ºi peste piciorul gol, furnici de pe pajiºtea cu fluturi efeverscenþi, aºa ºoptesc florile pomilor (Thomas Kling) – îmi îndes rufele ude în buzunarul tãu, spune el, doctoriþa ciocãneºte pieptul sãu umed, prin crâng se leagãnã harlock(2), atunci când omul e (etern) singur singur.. deci ºuieratul, ºuºotitul coroanelor copacilor copacilor,, cineva murmurã la masa alãturatã : eu scriu ºi mãnânc. TTuu mã vã vei acoperi, dar el spune : eu vreau la spital, acolo am mese regulate, ºi carne-n obraji. Ploaia bate la geam, pantofii de sport picurã în fereastra alãturatã, acest element din toatã povestea asta cu Maria, aºa pot acoperi groapa ºi . .

10. Deja ºtiþi asta demult, ºi totuºi trebuie sã o scriu mereu ºi mereu: Friederike Mayröcker este unul dintre scriitorii mei de poezie, respectiv prozã liricã, deosebit de apreciaþi. Anunþul de lansare al fiecãrei noi cãrþi îmi provoacã o nouã dozã de endorfinã. În anii care s-au scurs tot mai rapid dintre 2000 ºi 2010 au fost publicate în jur de o duzinã de titluri noi. (Ce lecþie de scriere, incredibil. Acesta este un scris cronic, inveterat, necontenit, non stop, zi ºi noapte ºi evident dincolo de asta.) Pe nouã dintre acestea le-am citit deja cu un beneficiu nespus de mare: Pagini vrãjite I – V, Tirolul meu de muncã (care cuprinde, printre altele, o serie de poeme dedicate lui Ernst Jandl), ºi cele aproximativ o mie de poezii editate de Marcel Beyer în volumul Colecþie de poeme (care, alãturi de noua ediþie a volumului Cãtre vest 1 & 2 de Rolf Dieter Brinkmanns, Kaddish a lui Paulus Böhmers, ca ºi A lua cuvântul a lui Felix Philipp Ingolds, alcãtuieºte trifoiul meu cu patru foi al celor mai bune volume de poezie apãrute dupã 2000), ªi am scuturat un dragã, Pagini vrãjite VI, Paloma, Scardanelli, aceastã jacheþicã (ºi anume) a pãsãrii grifon ca ºi sunt în spitalul de nebuni. Notele de subsol ale unei opere nescrise, cartea care mã face sã cânt aceastã jubilare. [...] înainte de a pleca, o întreb ce haine, oare fularul negru sau basca pardesiul gros sau mai degrabã pelerina paltonul geaca de piele oare cizmele de zãpadã sandalele cu aripi cizmele cu ºireturi sau mai bine mânecuþele tricoul cardiganul O INIMÃ CURATÃ ºi apoi luarea de notiþe (»mâzgâleala«) cel mai important lucru de pe lume = dupã o abstinenþã de la scris de 2 zile, vreau sã spun cã nu este nimic altceva ºi mã regãsesc în centrul existenþei mele

11. Se numãrã Friederike Mayröcker printre cei mai expresivi, însufleþiþi, plini de viaþã poeþi ºi poete, se numãrã volumele ei mustind de liricã publicate dupã 2000 printre cele mai

pãtrunzãtoare, intense ºi durabile pe care le are de oferit lumea aceasta? Eu bãnuiesc cã da. Cuvintele ei fremãtãtoare reuºesc întotdeauna sã mã facã fericit (fãrã a fi neapãrat mai puþin melancolic, fondul melancolic este fondul pe care se petrece întreaga mea viaþã, adicã mereu prezent, se pare cã pe lumea asta nu existã eliberare condiþionatã pentru comportament bun), sã-mi clarifice, deschidã ºi lãrgeascã lumea ideilor. Chipuri în solul pãdurii, poartã de viorele la marginea grãdinii, am trecut prin 1 uliþã pãduroasã, mã strecor în ambulanþã, uitasem rufele în maºina de spãlat rufe uitasem vasele în maºina de spãlat vase dar perniþa de la baza degetelui mare de la mâna dreaptã era lipicioasã de la miere în timp ce m-am prãbuºit 1 datã : am avut al 11-lea acces de furie, ºi din cauza vremii reci 81.5.09) îmi doresc zile calde ºi lãptoase, în care pãrul fluturã uºor, ºi CÂNTECUL PÃSÃRILOR. Mi-o imaginez pe Friederike Mayröcker în locuinþa ei suprasaturatã de foiþe ºi cãrþi, cãlcând peste munþii de hârtii, înlãturând pagini din calea ei, ºi plicuri în teancuri unele peste altele. Cuvintele ei notate în nenumãrate caiete o înfãþiºeazã atât de umanã, încât, cred cã, deºi se bucurã de premii ºi laude, nu se lasã ridicatã în slãvi. Cu toate cã, ce ar fi rãu în asta? Eu o ridic în slãvi: o vienezã în slãvi. Aleluia. sub copaci o dimineaþã în lacrimi stãteam sub copaci ºi vuietul pãdurii sub copaci vorbind unul cu celãlalt în tãcere priveam în pãdurea care-ºi lepãda deja frunzele ºi cernea flori de tei pe cãrãri sub copaci stãteam noi ºi am tãcut sub copaci singurã ºi în tãcere fãrã tine sub copaci tu singur ºi tãcut fãrã mine

12. sunt 1-a cerºetoare a cuvântului, îi spun lui Ely, stau în cãmãruþa de lucru, IZVORAªELE sunt: Jacques Derrida, Jean Genet, Roland Barthes, Giogio Agamben, Milorad Pavic - poate cu fotografia 1-ului mic izvor pe fundal (19.11.09) Thomas Kling sublinieazã: Mayröcker aparþine tagmei artiºtilor unici, ºi respectul de care se bucurã de mult timp din partea autorilor care au jumãtate din vârsta ei sau poate chiar ºi mai tineri, se datoreazã, nu în ultimul rând, meritului ei în promovarea neobositã a experimentalului. I-a influenþat pe mulþi dintre aceºti autori, asta a fost întotdeauna clar. Printre ei se numãrã Marcel Beyer, Richard Dove, Ulrike Draesner, Michael Donhauser, Thomas Kling, Michael Lentz (Poezia germanã este, în prezent, cea mai importantã la nivel internaþional. E de ajuns sã o numim pe Friederike Mayröcke) ºi Peter Waterhouse Waterhouse. Pe data de 3 noiembrie 2009 s-a nãscut prima variantã a acestui poem, pe care l-am prelucrat ultima datã pe 10 iunie 2010: abendfühlend wenn ich hier »»funk funk nd« no TIER funknnschlagnd« noTIER TIER:: kstat einn funkekstat kstatisch sprüht denn ei mürrisch sch in fiesem spe lunkeneck] und trink schwitz ich [[in spelunkeneck] nur bier (kann auch sein: wein) sch idabel) schreib ((formidabel) ~ schlingernd rnd zzwisch wisch en synästhesie und katchrese ~ wischen ich möchte leben hand in hand mit scardanelli die zeigefingerbeere tastet an der mau mauss – – – das llichtt ggeht eht au auss ? »usw«

Aºa cã mi-o imaginez pe Friederike Mayröcker (un moment nesfârºit: aceasta este descrierea vieþii mele, un moment nesfârºit) în continuare în familiara sa locuinþã vienezã suprasaturatã de cãrþi, scrisori, caiete, foiþe, aºezatã în faþa maºinei de scris ºi scriind * tãcând * scriind: fiecare poezie un chip plin de graþie ºi iubire ºi melancolie ºi gingãºie, întinzându-se, dormind pe pat (noaptea visez întotdeauna în propoziþii ºi cuvinte, ºi mã trezesc în timpul nopþii ca sãmi iau notiþe, pentru cã dimineaþa nu-mi mai amintesc nimic), în camera de lucru se aude muzicã, de exemplu Johann Sebastian Bach (am pus Bach), ºi Sufletul (ei) ºi-a întins / aripile departe / ºi zbura prin þãrile liniºtite, / ca ºi cum ar fi zburat acasã, º.a.m.d. – Aª FACE TOTUL NUMAI de-ai mai trãi! primul lucru ar fi sã mergem la Albertina, la Museumscafe ºi apoi la Feldhasen, 1 privire în ochii tãi mi-ar spune dacã obosit eºti sau putem merge mai departe. De plâns tot am mai plânge des, pentru cã despãrþirea încã ne-ar sta în faþã -

Dacã se întâmplã sã nu pot scrie nimic una sau douã zile, mã simt deznãdãjduitã ºi mi-e fricã cã s-a terminat. ªi apoi, cu ajutorul a ceva, o scrisoare, cel mai des prin lecturã, reîncepe totul. Jacques Derrida m-a emoþionat cu textele sale literare. Beckett ºi-a pus adânc amprenta asupra mea. Roland Barthes m-a fermecat. Claude Simon, Marguerite Duras ºi Georges Bataille, în special romanul sãu Albastrul cerului. Îmi notez toate aceste lucruri. Dacã nu pot extrage nimic dintr-o lecturã, atunci nici nu mai citesc. Ca o adunãtoare de petice, îmi notez fraze ºi cuvinte, pe care, deseori, le prelucrez ºi în întregime. (Friederike Mayröcker)


14 actualitatea literarã

consensuri

nr.5 n februarie 2011

Revista revistelor literare „Tãceri în doi: tãceri în noi” România literarã În numãrul 6, din 11 februarie 2011, George Neagoe semneazã un amplu material, numit “Prinþul – consort”, Cenzura ºi tributul, în care sunt folosite extrase din dosarul de securitate al poetului ªtefan Augustin Doinaº. Este impresionantã ºi pilduitoare situaþia valorosului poet echinoxist. Dupã ce a ieºit din închisoarea comunistã, Doinaº a trebuit sã facã numeroase compromisuri pentru a putea publica: a semnat un angajament cu securitatea ºi a scris destul de multe versuri subjugate realismului socialist. ªi totuºi, cenzorii l-au privit cu neîncredere. Îl considerau nesincer. În noua rubricã “Scripta manent”, criticul Alex ªtefãnescu, în articolul „Vorbitul ºi lãtratul”, îi face o corecþie necesarã jurnalistului Dan Ungureanu, care, pe blogul revistei Cultura, atacã, nefondat, amintirea marelui om politic Corneliu Coposu. Pagina de poezie este redusã, de data aceasta, la jumãtate (restul ocupându-l continuarea editorialului directorului revistei, Nicolae Manolescu). Jumãtatea de paginã de poezie este ocupatã de un poem în prozã de Ruxandra Cesereanu, intitulat Scrisori cãtre Anne Thorazine, din care citãm: “Inima ta e doar a ta ºi e furioasã. Inima mea e a altcuiva ºi tremurã pe un câmp de maci. Între noi se gãseºte un om negru cu ochi umezi. Între noi se gãsesc picãturi de salivã cu gust de acvariu. Tot ce se aflã înãuntru e dureros ca un dinte”.

Orizont Primul numãr pe anul în curs conþine ancheta “Cãrþile anului 2010”. Rãspund 26 de scriitori din Banat ºi nu numai: poeþi, prozatori, dramaturgi, critici literari. Printre cele mai bune cãrþi ale anului trecut au fost numite multe apariþii ale autorilor bãnãþeni, ceea ce l-a iritat oarecum pe cronicarul României literare literare. Douã volume de poezie au întrunit sufragiile multora dintre cei anchetaþi: cartea Alcool de Ion Mureºan, apãrutã la Editura Charmides ºi Moartea parafinã de Robert ªerban, apãrutã la Editura Cartea Româneascã. Criticul ºi istoricul literar Cornel Ungureanu face o retrospectivã, în inconfundabilul sãu stil asociativ, în care erudiþia ºi finul umor de idei se împletesc, a ediþiilor premiului naþional de poezie “Mihai Eminescu”. Mircea Mihãieº comenteazã volumul de versuri Paloarea de Ioan Morar, apãrut la Editura Brumar din Timiºoara. Concluzia criticului este revelatoare: „Însoþitã de desenele lui Constantin Rãducan, ca întrun dialog între sensibilitãþi ce evolueazã în limitele unei disperãri asemãnãtoare, Paloarea lui Ioan Morar e un excepþional document poetic ce vorbeºte despre viaþa fãrã de moarte a obsesiilor vieþii ºi morþii”. Laureatul Premiului Nobel Gunter Grass este prezent cu câteva povestiri dintre cele o sutã din volumul Secolul meu. Întregul volum este în curs de apariþie la Editura Polirom, în traducerea Gabriellei Eftimie.

iniþial în revista Drum nou din 10 februarie 1924 ºi reluat în volumul 16 de Opere, ediþia Niculae Gheran. Dintr-un rãspuns al lui Liviu Rebreanu aflãm cã “nimic nu este nou sub soare”: “Printre atâtea crize ce bântuia în þarã, criza aceasta a cãrþii româneºti e poate cea mai îngrijorãtoare, fiindcã efectele ei, mai puþin simþite azi, se vor rãzbuna în viitor. Rarificarea cãrþii româneºti nu va putea fi compensatã prin nimic. Într-o bunã zi ne vom gãsi complet dezarmaþi culturaliceºte în faþa minoritãþilor care se hrãnesc sufleteºte de peste graniþe. Apoi pierderea cititorilor înseamnã ºi pierderea scriitorilor”. Lingvistul Stelian Dumistrãcel publicã studiul Paremiologia în publicistica eminescianã. Un grupaj de poeme este semnat de: Tucu Moroºanu, Arcadie Suceveanu, Dumitru Vacariu, Alexandru Ovidiu Vintilã ºi Ilie Tudor Zegrea. Criticul ºi istoricul literar Alexandru Zub ne convinge asupra actualitãþii operei istoricului Nicolae Iorga.

Poesis În numãrul dublu, 11 – 12 (noiembrie – decembrie 2010) al revistei care apare la Satu Mare, pot fi citite, cum e ºi firesc, numeroase poeme. Printre semnatari se numãrã: Gheorghe Mocuþa, Daniel Corbu, Gellu Dorian, Adriana Weimer, Cristina Onofre, Constantin Hrehor, Alexandru Vãsieº, Nicolae Tzone. Citãm acest Lied de Daniel Corbu: “Mi-aranjam cu grijã sfîntã/ Franjurii unui destin/ Tu erai aleasa lumii/ Pregãtitã de festin.// Curgeau primãveri ºi toamne/ Din Galata în Copou/ Semãnam cu tine, Doamne,/ Cînd mai vechi ºi cînd mai nou.// Venea înserarea, potopul de ºoapte/ Stãtea nedezlegat misterul/ De din noapte pînã-n noapte/ Tremura în ceruri cerul”. ªi poezia universalã este foarte bine reprezentatã. E suficient sã amintim traducerea unor versuri de Carlos Drumond de Andrade ºi Alan Brownjohn. Multe cronici literare sunt consacrate unor volume de versuri. Printre semantari: Viorel Mureºan, George Vulturescu, Alina Costea Dorle, Eugen Evu. Dupã atâtea versuri ºi texte despre versuri, putem citi ºi un studiu al germanistului Simion Dãnilã, intitulat Friedrich Nietzsche în presa româneascã dintre cele douã rãzboaie mondiale.

Ateneu Numãrul din ianuarie 2011 al revistei care apare în oraºul lui Bacovia cuprinde grupaje de poeme de Carmen Veronica Steiciuc ºi Ion Fercu. Douã temeinice studii sunt închinate unor mari clasici. ªtefan Munteanu, cunoscut stilistician timiºorean, scrie despre raza gândului etern eminescian, iar Ion Gãnguþ ne vorbeºte despre modernitatea viziunii estetice a lui I. L. Caragiale asupra personajului dramatic. Ionel Savitescu scrie cronica unei traduceri de mare interes: Gestapo. Istoria poliþiei secrete a lui Hitler de Rupert Butler.

Contemporanul

Nord Literar

Editorialul numãrului unu (ianuarie 2011) este semnat de directorul revistei, prozatorul Nicolae Breban, ºi se numeºte Stafia prezentului. Parafrazare la stafia comunismului care cutreiera cândva Europa, “stafia prezentului” nu este altceva decât revoluþia noastrã, care îi bântuie ºi acum pe români. Cãci mulþi dintre ei ar fi vrut ca, dupã revoluþia din decembrie 1989, sã se producã “un fel de îmbinare între mecanica arbitrarã, foarte adesea abuzivã a hiper – centralismului comunist ºi formele de libertate burghezã vest – europeanã”. Ceea ce, desigur, nu s-a întâmplat. Criticul literar Alex ªtefãnescu subliniazã încã o datã valoarea romanului Un port la rãsãrit de Radu Tudoran. Apãrut în 1941, romanul a fost interzis sub comunism ºi a fost reeditat abia în 1991 ºi în 2010. La ambele reeditãri, Alex ªtefãnescu a arãtat cã romanul este valoros prin arta scrierii, ca a maeºtrilor de altãdatã ai scrisului, ºi prin reliefarea neaderenþei spiritului românesc la lumea slavã. Criticul ºi sociologul timiºorean Adrian Dinu Rachieru traseazã profilul prozatorului bãnãþean Sorin Titel, iar criticul Daniel Cristea – Enache analizeazã poezia tânãrului Nichita Stãnescu. Fragmentul din jurnalul Abisul luminat de Nicolae Balotã care poate fi citit în numãrul pe ianuarie al revistei poartã un titlul cât se poate de sugestiv: “Din teroare s-a nãscut Securitatea”.

Primul numãr pe acest an al revistei care apare la Baia Mare cuprinde partea a doua a cronicii lui Gheorghe Glodeanu asupra jurnalului lui Marin Preda. Întrebându-se dacã Eminescu mai este actual, Sãluc Horvat comenteazã cartea Interviuri eminesciene, cu subtitlul Actualitatea lui Eminescu, aparþinând criticului ºi istoricului literar timiºorean Alexandru Ruja. O paginã întreagã de poezie ne oferã Vasile Igna. Citãm din începutul unui poem de dragoste: “Tu eºti mai frumoasã ca noaptea risipindu-ºi/ stelele-n poala de smoalã a cerului, ca Venus/ eºti aplecându-ºi obrazul în volbura spumei/ murmurând ezitant “ei, ºi?”, povestind întâmplãri/ din trecutul recent despre sãrãcie ºi dragoste”.

Dacia literarã Numãrul pe ianuarie 2011 se deschide cu o evocare a evenimentului unirii celei mici, de la 24 Ianuarie 1859, semnatã de Dumitru Ivãnescu. Sub titlul “Liviu Rebreanu ºi cãrþile sale…” este reprodus un scurt interviu luat cunoscutului romancier interbelic, apãrut

Ramuri Numãrul aniversar 105 (decembrie 2010) al revistei craiovene cuprinde pagini întregi de versuri. Printre semnatari: Gabriel Chifu, Gheorghe Grigurcu, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Nichita Danilov, Florea Miu, Dumitru Chioaru, Marin Sorescu, Mircea Bârsilã, Nicolae Tzone, Cassian Maria Spiridon. Citãm finalul poemului Dimineaþa în Urbe de Adrian Popescu: “Nori ºi aripi încãrcate de umezealã deasupra Forului,/ Templul lui Romolo cu faþa plinã de frigul lunii noiembrie,/ Spate în spate cu biserica sfinþilor doctori fãrã arginþi,/ Moartea ºi Învierea, lectio divina.// Ceva care apasã de peste tot, ca un spin în carne,/ ca o mustrare,/ Nu tot ce-am fi putut face am ºi fãcut”. Printre prozele revistei se aflã ºi o excelentã schiþã de Remus Valeriu Giorgioni, numitã Îngerul bun al urbei. Avem de a face, desigur, un produs postmodern, întrucât cel care dã titlul schiþei este “marele scriitor”.

sau paradoxul iubirii

„Nu vorbele, tãcerea dã cântecului glas” (Ion Pillat – „Artã poeticã”) Primul contact cu acest volum de poeme te surprinde prin paradoxala coabitare a imaginii din titlu ºi vivacitatea discursului, adesea agresiv prin retorica lui. Formula aleasã de Patricia Lidia – „Tãceri în doi: tãceri în noi” - învãluie însã într-un lirism pur feminin eterna „poveste de dragoste” („fiecare cu a noastrã mânã dreaptã/ la un semn/ am scris aceeaºi poveste de dragoste” – Predestinaþie), cu bucurii, iluzii, dezamãgiri, speranþe, luciditate sau delirconfesiune de jurnal intim. Tãcerea, multiplicatã în „tãceri” – de fapt un summum de trãiri – „dã glas” cântecului de iubire, generând o stare de graþie propice introspecþiei („tãceri în noi”), confesiunii lirice. Departe de ceea ce înseamnã

Existenþa este de neconceput în afara iubirii: „Datoritã þie,/ minunea de a fi/ e o eternitate/ dumnezeiascã” (Minunea de a fi”). Ascensiunea iubirii la veºnicia creaþiei este posibilã doar prin fiinþa iubitã. Deºi eternizatã, iubirea nu capãtã consistenþã decât în paradisul terestru constituit din realitatea imanentã: prospeþimea primãverii, frunzele toamnei, luna, „o fãrâmã de cer”, mirosul „de pãdure de conifere dupã furtunã”, „apele învolburate”, „un strop de ploaie”, „izvoare de soare”, „cascade de luminã”. Iubirea teluricã transgreseazã acest univers, protagoniºtii ei asumânduºi un demers demiurgic ºi mirajul unei protoiubiri: „Noi am conceput pãmântul aºa cum este”, „Adam ºi Eva nu s-au

înstrãinare devastatoare, tãcerea devine, prin demersul artistic al autoarei, însãºi matricea iubirii. „Tãceri în doi” presupune complicitate ºi reciprocitate (Cântec cronologic) pe tot parcursul travaliului iniþiatic („tãceri în noi”) în care sunt implicaþi protagoniºtii, într-un timp materializat, umanizat, care „are deseori febrã”: „Dumnezeu îmi dãdea sfaturi/ unde sã te caut” sau „învaþã-mã sã te gãsesc/ în tâmpla dreaptã,/ în ochiul stâng/ în ambele palme” (Contrasens). Dincolo de zbuciumul unor stãri de ambiguitate din care se încheagã „povestea de dragoste” domneºte TÃCEREA - o realitate stabilã ºi promiþãtoare. Este partea durabilã a iubirii pe care poeta o protejeazã prin evocarea unor episoade lirice ireversibile: „Îngenunchiam undeva la un colþ de univers,/ tu îmi puneai o floare în pãr,/ soarele îþi apunea în ochi” (Mai aveam atât de multe sã ne spunem…) sau „Prin venele mele curge/ imaginea ta în reflexie,/ descãtuºatã ºi tãcutã” (Reîntregire); „…plânge cu noi fericirea/ de a tãcea în doi…”. Volumul se deschide cu un text pe care l-am putea numi programatic – „Anatomia gândului de amor” – un fel de artã poeticã ce eºueazã în paradox, având în vedere incursiunea autoarei într-un tãrâm atât de vulnerabil precum cel al sentimentelor. Poemul schiþeazã un decor livresc, focalizat pe cuvânt cuvânt: „Noi, niºte cuvinte”, „cu un cuvânt Dumnezeu m-a creat,/ tot cu un cuvânt mã vei anula tu” (Fatalism).

cunoscut înaintea noastrã” (Doi). Fluxul erotic îl antreneazã pe celãlalt într-o complicitate tacitã: „desenez/ umbra zâmbetului tãu pe pielea mea” Discursul poetic centrat pe nostalgia iubirii trecute este înseninat, de-a lungul întregului volum, de o sinceritate exuberantã, juvenilã, excluzând orice urmã de cabotinism ce ar putea umbri puritatea sentimentelor. Lacrimile, plânsul, amãgirile înfloresc „în buchete”, „în prima zi de primãvarã”, într-un peisaj edenic. Ca o baghetã magicã, iubirea preface „paºii pierduþi” (obsesia paºilor) în „brãþãri, cãtuºe de flori” (În cãutarea paºilor tãi). Expresivitatea limbajului se particularizeazã ºi printr-o accentuatã tentaþie a ludicului: calamburul, metateza (gentile/ prelinge), tautologia („ªi-am tãcut tãcerea/ mi-ai luminat lumina”), o oarecare apetenþã pentru cuvântul desuet (amor, iubite), pentru expresii comune (începutul sfârºitului, sala paºilor pierduþi, nu mai vãd pãdurea de copaci). Excesul acestora face ca uneori imaginea sã cadã în derizoriu: „Plouã cu tine peste mine/ Ninge cu mine peste tine” . Platitudini precum „Te iubesc/ Da, te iubesc…/ Da, te iubesc/ nu mã mai întreba atâta…/Da, te iubesc,/ de câte ori sã îþi repet?” (Da, te iubesc), „te iubesc infernal” (Scrisoare) pot sã dãuneze receptãrii inefabilului propus de autoare. Dincolo de acestea, rãmâne prospeþimea lirismului, savoarea ameþitoare a unor ierburi sãlbatice strânse în buchetul iubirii care dãinuie. Ioana VARGA

n Primul Festival Internaþional de Poezie, la Timiºoara, Reºiþa ºi Caransebeº Filiala Timiºoara a Uniunii Scriitorilor pregãteºte un eveniment special, o adevãratã premierã pentru Banat. În perioada 20-26 mai 2011, Timiºoara, Reºiþa ºi Caransebeºul vor gãzdui prima ediþie a unui Festival Internaþional de Poezie, la nivel regional. Aceastã primã ediþie va fi intitulatã „Literatura anului 2011. Poezia regiunilor de contact etnic” ºi, pe lângã poeþii români, va aduce în Banat invitaþi din mai multe þãri, printre care Ungaria, Serbia ºi Germania. Evenimentul reprezintã un efort comun al Uniunii Scriitorilor din România, al inspectoratelor ºcolare din regiune ºi al unor institute culturale.


Remus V. GIORGIONI

nr.1 n nr.5 n octombrie februarie 2011 2010

Radu Paraschivescu, Fluturele negru, Humanitas, 2010 Lansatã de curând la Lugoj ºi Timiºoara, cartea lui Radu Paraschivescu, Fluturele negru, apãrutã la Humanitas, în 2010, a cunoscut un deplin succes de librãrie. Culminând un itinerar literar scurt, dar fulminant (debuteazã ca scriitor

în anul 2000 cu romanul Efemeriada), Fluturele negru este cel mai bun roman de pânã acum al lui Radu Paraschivescu – mai bun decât Cu inima smulsã din piept, nominalizat pentru Cartea anului în 2008 de România literarã. La fel ca acesta, Fluturele negru dezvoltã un subiect istoric exotic: epoca lui Caravaggio ºi a papei Paul al V-lea (1605-1621). Spre deosebire de alte romane de gen, cartea în discuþie chiar reuºeºte sã re-creeze o epocã (o cetate, Cetatea Eternã) ºi un personaj istoric în contextul epocii sale. Fãcând figura unui artist-brigand, în genul lui Francois Villon, suflul înnoitor adus în arta picturii de Caravaggio se izbeºte de obtuzitatea desãvârºitã a contemporanilor invidioºi, care merg de la contestare la adulare/ imitare. Obsedat de negru pânã în… pânzele albe (pânã la sfârºitul destinului sãu zbuciumat, de om ºi artist), pictorul damnat are un vis care revine mereu: un fluture negru, aducãtor de nenorociri ºi moarte – emblemã a artei sale de original tenebrist. Scrisã cu mânã forte de artist al cuvântului, Fluturele negru este o carte despre destinul dramatic al artei/artistului dintotdeauna – carte numai bunã de citittradus-premiat!

Cenaclul „Atitudini”. MALANCOLIE DIESEL, Karta Graphic, Ploieºti, 2010 Cartea pe care o am în faþã îmi aduce aminte cu nostalgie de Cartea poeþilor lugojeni (1997), despre care au scris C. Ungureanu în Orizont ºi G, Grigurcu în Luceafãrul („Un septet”). Prin – sau cu – diligenþa confratelui I.V. Fintiº a ajuns la noi aceastã frumoasã Antologie de versuri a Cenaclului „Atitudini” din Ploieºti, care cuprinde 20 de autori, în majoritate tineri – plus amintitul antologator. Dintre aceºtia, câþiva reprezintã coloanele care

carti / edituri

actualitatea literarã 15

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine ! „susþin edificiul”, ca „mai vechi ºi buni combatanþi” pe frontul de zi cu noapte al Poeziei: Martin Culcea (membru USR), Filip Kolo, poet ºi pictor, membru UAP, prezent în mai multe reviste din þarã, dar ºi realizatorul copertei cãrþii, Marian Zmaranda. Gelu Nicolae Ionescu, de curând publicat ºi de noi este realizatorul proiectului. Mezinul grupãrii este Mihai Adrian Stanciu, (încã) elev la Colegiul Naþional „Nichita Stãnescu” din Ploieºti. Mulþi dintre cei antologaþi au absolvit Facultatea de Litere ºi ªtiinþe din cadrul Universitãþii Petrol ºi Gaze Ploieºti (iatã o modalitate fericitã de a uni utilul cu plãcutul, iatã cum „gazul” se poate transforma în parfum…). O prefaþã, din care am citat mai sus, semnatã de Constantin Hârlav ne introduce în tabla de materii, prezentându-ne un

manifestãri intitulate „Toamna poeþilor” din Smederevo publicã un volum, de versuri bilingv, care s-ar traduce în româneºte: Poeme de dragoste despre rãzboi. Din poemul preliminar, „Instead of preface” („În loc de prefaþã”) – încercãm ºi noi sã – citãm câteva versuri în limba românã: „Astãzi e ziua mea/Referindu-mã la tine/În legãturã cu inima mea care, odatã pãrãsitã, multe cercuri crease/Însã eu mã gândesc doar la tine/M-am nãscut într-o zi de sãrbãtoare, ca urmare a unei revelaþii, dupã calendarul vechi/Fapt care atrage atenþia asupra noastrã./Având o predestinare evidentã, atunci când cerurile se deschid./ M-am nãscut într-o vineri…” Cu regretul cã nu putem spune mai multe despre o realizare editorialã remarcabilã, în calitate de (mai vechi) cititori ai poetei, aºteptãm cãrþile Liubiþei în româneºte.

toate într-un nimb”; „În timp ce cu mâna stângã/smulge mãtrãguna/craniul de fapt/ îi luceºte liber/în secolul urmãtor… dar degeaba/pentru cã de fapt/sunt douã/ planuri/absolut/distincte”. Ca toþi poeþii, Raul are impresia cã tot ce scrie e inteligibil ºi pentru alþii ºi atunci se trezeºte cã încuie poemul, aruncând cheia în lac… Deºi suprarealiste, poemele sale trezesc interesul cititorului ºi a criticii de poezie (ne aducem aminte cã primul volum era prezentat de C. Ungureanu).

istoric al cenaclurilor ploieºtene, de pe vremea când Ploieºti era „mai aproape” de Bucureºti. Dar cartea în discuþie meritã o cercetare mai amplã ºi la obiect-ul creator.

Valeriu Valegvi, Istorii înainte de marele clic/ Histoires before the big click, Ed. Opera Magna, Iaºi, 2010

debuteazã cu ºapte povestiri la editura lugojeanã, dupã ce a publicat 15 cãrþi despre limbã ºi stil – dar ºi una de criticã literarã (Scriitori ºi cãrþi, Nagard, 2008). Din cele „Câteva precizãri” preliminare, înþelegem cã autorul a simþit o chemare irepresibilã cãtre gestul acesta de a aºterne pe hârtie „niºte amintiri dureroase” ale copilãriei, pe care le redã integral ºi fãrã cosmetizarea specificã literaturii: „Ceea ce eventualul cititor va gãsi în paginile cãrþii e adevãrul gol-goluþ”. Autorul aplicã scrisului sãu principiul raþiunii suficiente, prima prozã din conþinut fiind cea care dã titlul volumului.

Iacob Roman, Mere în iarbã, Brumar, Timiºoara, MMX Un poet care ºi-a urmat steaua nestingherit, fãrã surle, tobe ºi alte cele e reºiþeanul Iacob (Biþã) Roman, iar cartea pe care o publicã acum la una din cele mai prestigioase/luxoase edituri din þarã este poate o culme a creaþiei sale. Avându-l în genealogia poeticã pe Roman Melodul, I.R. cultivã o poezie mitico-misticã, aplicatã pe un caroiaj social-politic: fiecare poem deschide o proiecþie miticã, fereastrã decupatã în zbuciumatul cotidian. Despre aceastã poezie de calitate ºi autorul ei sau exprimat de-a lungul timpului Cornel Ungureanu, Lucian Alexiu, Ion Cocora, Constantin Buiciuc, Ioan Ardeleanu. În 118 pagini, cartea cuprinde 3 secþiuni: ORAªUL, MUNTELE, EXILUL. Încercândule sunetul (acestor poeme), uitându-te cu insistenþã la ele, poþi constata cã nu le lipseºte nici mãcar un vârf/o dungã de cuþit, spre a fi declarate (cvasi)geniale… Dar iatã ºi un mic decupaj realizat în cadrul mitico-mitic-ºi-social: „Câinele exilat în parc se descurcã/Clopotarul, cu o singurã mânã,/el poate: sã cânte din fluier ca ªiva/ Sã numere banii, sã plece, sã vinã…/… iubito,/la braþul altuia tu/eºti cea mai frumoasã…” ªi cea mai devreme acasã!

Liubiþa Raichici, Liubavne pesme o ratu (Love Poems on War), Meridijani, 2010 La Smederevo, în Sârbia, Liubiþa Raichici – o altã autoare aflatã în topul „Oraºului cu poeþi”, în cadrul unei

Iatã cã, fiind la modã ediþiile bilingve, avem prilejul sã mai prezentãm o asemenea carte, româno-englezã (în traducerea lui Petru Iamandi), a lui V.V., de mai multã vreme prietenul grupãrii de poeþi lugojeni – cartea fiind dedicatã lui Nicolae Silade. Atrage atenþia stilul alert, aproape colocvial, poemele având un înalt grad de implicare în socialul cotidian: „Cu un cap peste alte/ºi alte lucruri trãsnite sã fii/aºa spunea profesorul//pe aceste locuri/ seduse de stângãcii…//apoi sã zâmbeºti într-o luminã/repede/în faþa uºii întredeschise…” (Sã zâmbeºti într-o luminã/repede). Placheta de 50 de pagini a lui V.V. cuprinde 20 de poeme, cu titluri care de care mai incitante: Pentru libertatea trupului meu mã ruºinez, Umãrul înfrãgezit se afundã, Istorii pentru aflarea învinsului. Valeriu Valegvi nu se dezminte nici prin aceastã nouã apariþie, rãmânând poetul inspirat cu care ne-am obiºnuit.

Raul Bribete, SPADDA, Eubeea, Timiºoara, 2010 La editura Ninei Ceranu ºi a lui Ilie Chelariu, aflatã sub egida fundaþiei culturale a revistei „Orient Latin” apare o nouã carte a orãviþeanului (student la Timiºoara) Raul Bribete. Raul Bribete scrie o poezie încifratã, livrescã ºi cerebralã, cu reale posibilitãþi ºi propensiuni spre real. Deºi nu se raliazã curentului principal (mainstream) al generaþiei sale, douãmiistã, poezia practicatã de R.B. este interesantã, incitantã – în sensul cã provoacã la meditaþie: „ Nu cunosc un/vers mai/ simplu:/decât pe acela/care face sã se surpe/un cuib/în pântecul/ altui cuib/

Livius Petru Bercea, Moara, Nagard, 2010 Este al doilea volum de prozã – prozã scurtã - pe care îl prezentãm în acest numãr de revistã, un debut întârziat. Profesorul ºi lingvistul timiºorean L. P. Bercea

Alexandru Buican, Teatrul onoarei (Încercarea, Neînþelegerea), Risoprint, Cluj Napoca, 2010 Dupã poezie ºi prozã, încheiem prezentãrile din acest numãr cu un volum de teatru – cuprinde cele douã piese din parantezã. În ceea ce priveºte autorul, bucureºteanul Alex. Buican este autor de eseuri, biografii ºi articole despre Brâncuºi, Bacovia, Vlad III Dracul, G. Cãlinescu; are în pregãtire romanul Un om între români. O cronicã a deceniului 7. A mai publicat piesa Încercarea la Editura Polemici din New York, în 1987 ºi Neînþelegerea la Ed. Eminescu în 2000. O prefaþã de autor (ca ºi în cazul precedentului volum), plaseazã conþinutul cãrþii „în cadrul etnicitãþii româneºti”. În cazul primei piese ne aflãm pe timpul regalitãþii, „cãci suntem la Cluj, în inima Transilvaniei, la 11 septembrie 1940” – diktatul de la Viena. Dupã mãrturisirea autorului, cele douã piese se raliazã ideii de „dramã a absolutului”, scuturate – într-un fel anume ºi la modul pozitiv – din mantaua lui Camil Petrescu. Ca un fapt anecdotic: autorul are stofã de dramaturg ºi (pentru cã) locuieºte pe strada Mihail Sebastian…


16 actualitatea literarã n Celþii cuceresc România! 8 spectacole incendiare, 8 oraºe “asediate” de Compania Naþionalã de Dansuri a Irlandei În doar câteva zile, Compania Naþionalã de Dansuri a Irlandei ne provoacã la un rãzboi… în paºi de dans. Pe 21 februarie, de la ora 19, Sala Capitol din Timiºoara va deveni, pentru douã ore, “câmpul de luptã” al artiºtilor irlandezi, care vor sosi în România pentru a cuceri publicul din marile oraºe ale þãrii cu un spectacol premierã. Muzica, dansul, costumele ºi ritmurile frenetice sunt îmbinate cu mãiestrie de cãtre celebra coregrafã DOIREANN CARNEY. Ca dansatoare, am fost destul de norocoasã cã m-am nãscut cu abilitatea de a simþi muzica ºi de a crea ritmuri; dar magia intervine când ne sincronizãm toþi dansatorii – precum o formaþie muzicalã – folosindu-ne picioarele ca pe niºte instrumente! În ipostaza de coregraf, am vrut sã aduc noi forme de dans, sã adaug varietate dar, în acelaºi timp, sã arãt ceea ce dansul irlandez poate oferi, a declarat artista, adãugând cã aºteaptã cu nerãbdare întâlnirea cu publicul din România, cãruia sã-i dezvãluie “magia Rhythm of the Dance”. Experienþa “Rhythm of the Dance” continuã cu o serie de spectacole extraordinare. Strãvechea poveste a celþilor ºi cele mai moderne tehnici scenice vor putea fi urmãrite de publicul din alte 7 oraºe ale þãrii: pe 22 februarie, la Arad, pe 23 februarie, la Târgu Mureº, pe 24 februarie, la Cluj, pe 25 februarie la Braºov, pe 26 februarie la Bucureºti, pe 27 februarie, la Constanþa ºi pe 28 februarie, la Craiova. Încã de la debut, spectacolele Rhythm of the Dance au fost urmãrite de mai mult de 5 milioane de spectatori, din peste 33 de þãri, acestea numãrându-se printre show-urile care au deschis o nouã erã în lumea spectacolului de divertisment.

meridiane

nr.5 n februarie 2011

Carmen Doreal ºi adevãrata sa identitate „Poeme în culori – Poémes en couleurs”, editura Nemesis, 2010 Volumul „Poeme în culori/Poémes en couleurs”, publicat în anul 2010, la editura Nemesis din Montréal, conþine 22 de poeme în limbile românã ºi francezã. Autoarea, Carmen Doreal, poetã ºi pictoriþã, a ales câteva tablouri personale pentru fundalul grafic al poemelor ºi nu a greºit. Cele douã tipuri de creaþie se îmbinã întro armonie perfectã. Înfrumuseþatã de dorul/rodul real al cuvintelor, dupã „O altfel de ninsoare”, în care „altcineva locuieºte / pe dinãuntru / ireversibil”, Carmen Doreal ne face pãrtaºii jurnalului sãu liric: „jurnalul meu de poetã / mã risipeºte peste inima ta / la limita serii / mizând pe o singurã noapte”. Cititorul se regãseºte de cele mai multe ori în postura de iubit sau confident aºezat „La masa tãcerii”, privind „asfinþitul... o ranã / din care / o umbrã a plecat”. Poezia în cazul de faþã este o tandrã resemnare, o acceptare a compromisului devenit creaþie artisticã, pe fondul unei nevoi acute de identificare în timpul/spaþiul prezent. Este, pe alocuri, un dulce catharsis, în care autoarea îºi declarã credinþa trecutã ºi redobânditã: „cred în tine, poezie / eºti prietena mea cea mai bunã / în nopþile albe / îmi þii empaticã / volubilã companie / cred în tine poezie / îmi dãruieºti aripi complimentare / anticipând fericirea în sine / îmi demonstrezi cã viaþa ar fi / un ºir de întâmplãri / declanºatoare” („Cred în tine poezie”). Elementele prin care se recurge la analiza eu-lui cât ºi situarea/ raportul în(tre) dimensiunile existenþiale sunt reprezentate de douã

motive principale: imaginea în oglindã ºi dedublarea. La poluri opuse, oglinda poate însemna înfierare amoroasã – „oglinda are douã feþe / îmi tatueazã cuvântul / un înger / o datã pentru tine însuþi / o datã pentru mine („Oglinda are douã feþe”), sau eliberare – „oglinda decantãrilor fine / elibereazã poeta din mine / levitaþie cu inima la cer / geminidã” („Cred în tine poezie”). Dedublarea se realizeazã într-o vânzãtoare de iluzii – Siddartha, „dedublatã de un iubit secret / îmi invadeazã sângele / cu telepatii halucinante / o altã toamnã mã regãseºte / înveºmântatã / în rochiþa de frunze / coloratã rebel / de un pictor impresionist” („Siddharta”). Poeta „reinventeazã iubirea sub Poartã de sãrut / pe malul fluviului Saint-Laurent” ºi trãieºte „Transcendenþa” – „divaghez în vers alb cu Pierre Morency” – fãrã sã uite numele lui Eminescu, Arghezi, Sorescu, Nichita Stãnescu sau experienþa din Paris, acolo unde „Dali, Elytis, Claude Debussy, / agãþau oglinzi suprarealiste înalte / deasupra patului meu...”. Poezia poetei Carmen Doreal, cu fine inflexiuni întâlnite în opera Valeriei Coman, dar ºi cu influenþa „exilului creator”, vine sã ne prezinte un suflet cald, dedicat culorilor ºi cuvintelor într-un rogvaiv al luminii ºi al iubirii. Trãind între prezent ºi trecut ca între douã oglinzi în care (se) priveºte concomitent, autoarea nu este capabilã sã facã o alegere ºi devine un continuu „metamorf”, poezia ei fiind o lungã cãlãtorie, asemenea unui fluviu de sentimente. Ionuþ CARAGEA, Montréal

Un roman românesc publicat în Franta , À VOTRE SANTÉ, POOR YORICK!, Éditions Baudelaire, Lyon, 2011

n European Facebook Poetry Festival, Novi Sad Poeþi din toate þãrile europene sunt invitaþi la cea de a doua ediþie a Festivalului European de Poezie Facebook, care va avea loc pe 26 ºi 27 februarie 2011 la Novi Sad Fair, în cadrul celui de-al 17-lea Târg Internaþional de Carte. Festivalul este organizat de Centrul Cultural Banat (BKC) ºi Târgul Novi Sad. Festivalul va fi difuzat în direct pe www.bkc.devbin.org, pentru poeþii care nu pot participa în persoanã, dar ºi pentru publicul din întreaga lume. Creaþiile poeþilor participanþi la festival vor fi publicate de cãtre BKC într-o antologie, iar autorul celor mai bune poeme se va bucura de publicarea lor într-un volum de poezie (nu mai mult de 64 de pagini). Editor va fi tot Centrul Cultural Banat (BKC).

actualitatea literarã Revistã a Unirii Scriitorilor din România editatã de Asociatia Culturalã Actualitatea cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

À VOTRE SANTÉ, POOR YORICK! este versiunea francezã a romanului TATÃL MIELULUI, publicat în 2005 de editura Theka din Bucureºti. “Este povestea unui bufon, o bucatã din viaþa unui Yorick contemporan aruncat în universul ubuesc al României lui Ceauºescu, în anii ’80, într-o lume încremenitã sub un acoperãmânt de plumb, într-un paradis al delaþiunii. O scriere greu de categorisit: pamflet, satirã, sau pur ºi simplu un roman despre un avort clandestin? Câte ceva din toate astea, un amestec în care treci de la umorul cel mai negru la tirade suprarealiste ºi la dialoguri argotice... Un text de

citit dintr-o suflare, lãsându-te zgâlþâit, antrenat în sarabanda lui nebunã, în acest turbion iscat în jurul unui profund vid existenþial. Râzând, plângând, rãmâi cu un gust dulce-amar, care te apropie de acea vreme din existenþa românilor”, scrie Véronique Malengreau în prefaþa versiunii franceze, iar Radu Cosaºu, în Dilema Veche, noteazã: “Sub un titlu departe de savoarea cãrþii, mizeria sentimentalã de pe vremea lu’ Ãla, tratatã în vitezã viteazã, cu aprigã ºi binefãcãtoare obrãznicie. Cãci “la Bucureºti totul e atît de omenesc, încît nimic nu e scandalos”. Pe bune, de zece ori mai tare ºi mai cinic decît Beigbeder, fie vorba-ntre noi”.

Director: Nicolae SILADE

Adresa redacþiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, cod 305500

În atenþia colaboratorilor:

Redacþia: Constantin BUICIUC Mircea ANGHEL Nicolae TOMA Cornel DRINOVAN

Telefoane: 0256 35 66 26, 0744.575.853 e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com web: www.ziarulactualitatea.ro/al

Romanul TATÃL MIELULUI a apãrut cu un an înaintea filmului 4 LUNI 3 SÃPTÃMÂNI 2 ZILE (Palme d’Or la Cannes, în 2007), care pornea de la un pretext identic, avorturile clandestine în România lui Ceauºescu. Lansarea romanului a avut loc la 31 mai 2005. Titlul traducerii publicate de Éditions Baudelaire în 2011 evocã un pasaj din carte. Personajul povestitorului, care este un om de teatru, are un coºmar: într-o noapte, el se aflã pe fundul unei gropi, cu o cazma în mânã. Deasupra, pe marginea gropii, se aflã aºezat secretarul PCR cu Propaganda, þinând în mânã un craniu omenesc, în care toarnã whisky dintr-o sticlã de Johnny Walker. El îl invitã pe povestitor sã bea o înghiþiturã de acolo, în sãnãtatea bietului tovar㺠Yorick.

Redactor ºef: Remus V. GIORGIONI

Responsabilitatea juridicã pentru materialele publicate aparþine autorilor Tiparul: West Tipo Internaþional Timiºoara ISSN 2069 - 1645

Materialele trimise prin poºtã trebuie sã fie însoþite de un suport electronic. De asemenea, cele expediate prin email trebuie neapãrat sã fie scrise cu diacritice. Vã rugãm sã adãugaþi la materialele trimise spre publicare un mini CV literar (eventual referinþe critice), o fotografie ºi adresa la care doriþi sã primiþi exemplarul tipãrit.


Millions discover their favorite reads on issuu every month.

Give your content the digital home it deserves. Get it to any device in seconds.