64 / Constantin Rådulescu-Motru
spusele martorilor, sunt, înainte de orice, manifeståri ale unui suflet omenesc. Dacå existå o ¿tiin¡å a sufletului, aceastå ¿tiin¡å trebuie så explice ¿i acest fel de manifeståri. Geneza erorilor ¿i a contradic¡iilor urmeazå unor legi neschimbåtoare ¿i acel ce cunoa¿te aceste legi devine capabil så vadå mai clar în complexul realitå¡ii. Psihologia înarmeazå pe magistrat cu o metodå exactå de cercetare, dupå urma cåreia el nu poate avea decât profit. Aceastå aplicare a psihologiei în practica profesionalå a magistratului ¿i în genere a omului de legi este a¿a de fireascå încât pare ciudat cå în via¡a practicå lucrurile se petrec altminteri de cum le indicå ra¡iunea. ¥n via¡a practicå, juristul, deseori, se crede dispensat de a se ocupa de ¿tiin¡a sufletului. Calitatea de psiholog nu este cerutå nicåieri în mod oficial. Când ea se întâmplå så fie alipitå la aceea de jurist, aceasta este o raritate. Dar aceastå stare de lucruri î¿i are o explicare, care din nenorocire nu este în favoarea psihologiei. ¥nstråinarea juristului de ¿tiin¡a sufletului dateazå de curând. Pe vremea unui Jeremy Bentham (1748 – 1832) ea nu era a¿a de accentuatå. Dovadå avem Tratatul asupra probelor judiciare1 al acestuia, în care se gåsesc cuno¿tin¡e psihologice de o valoare încå neîntrecutå. ¥nstråinarea juristului de psihologie s-a accentuat mai în urmå, cåtre jumåtatea secolului al XIX-lea, din cauza direc¡iei gre¿ite în care a intrat înså¿i psihologia. Din ¿tiin¡å experimentalå ¿i de observa¡ie, cum începuse a se acredita pe timpul lui Bentham, ea ajunse så fie mai în urmå o auxiliarå a specula¡iilor 1
J. Bentham, Traité des preuves judiciaires, 2. vol. Paris, 3e Edit. Trad. Dumont.