Cronica de cotroceni

altul, în maşină, cu S.P.P.‑ul de faţă. „După tine, trebuia să spun că mergeam la bibliotecă.“ Şi îşi aprinde o ţigară. Ce să mai zic ? După o pauză lungă : „Zici că iese rău ?“.

La 24 de ore după interviu, nici o reacţie defavo­ rabilă. Îmi dau seama că sunt cam depăşită. Un bărbat la bordel sau la pub e ceva normal, chiar o mostră de bărbăţie. El a avut dreptate, conchid în sinea mea. Spre seară mă sună Radu Moraru. Îmi propune ca Traian Băsescu să aibă o intervenţie în emisiunea lui. Tema : aspecte de campanie. Nu am de ce să refuz. Orice posibilitate de promovare trebuie folosită. E de acord şi discutăm ce ar fi de spus. Punctez că, în cazul în care se revine asupra temei homo­ sexualităţii, să păstreze răspunsul iniţial, fiindcă e benign. Aprobă şi mă asigură că nici nu ar avea ce să declare în plus. Intră în direct. Suntem în birou, la Primărie. Radu Moraru tocmai îl întreabă, după ce îl gratulează pentru toleranţa privind homosexualii într‑o ţară homofobă, câţi homosexuali sunt în România.

Mă uit mirată la Traian Băsescu care răs­punde : 20%.

N‑am aer. Îi fac semn să ne oprim aici. Radu Moraru nu se lasă : „Sunteţi de acord cu adopţiile copiilor de către aceste cupluri ?“. Simt că nu e bine. Cel mai teamă îmi e de acest gen de sponta­neitate, care adeseori seamănă cu revolta adolescen­tină, mereu nonconfor­ mistă. Dar nu în campanie ! Radu Moraru, simţind pauza, apelează tocmai la spiritul adolescentin al lui Traian Băsescu : „Haideţi, domnule Primar, spuneţi‑ne care e părerea dumneavoastră, că doar un om ca 90