nu foloseşte limba franceză. Oricum ai lua‑o, tot aroganţă tipic franţuzească se numeşte. Iar rusul a pus întrebarea cu aerul că pune la punct o ţară fostă satelit. Replica Preşedintelui a fost civilizată, dar dură. În plus, faptul că a spus‑o într‑o instituţie europeană, de faţă cu interlocutorul rus, a cântărit şi mai mult. Acasă, cel puţin, mirarea unora, încântarea altora amintesc de efectele replicii doamnei Albright, care vorbea într‑o sesiune O.N.U. de lipsa de cojones, într‑o situaţie care viza Cuba. Rusul nu a avut replică pe moment, dar a încercat să recupereze pe holuri, spunându‑i Preşedintelui că nu Federaţia Rusă ne‑a ocupat, ci Uniunea Sovietică. Preşedintele a avut şi aici răspuns : soldaţii sovietici vorbeau rusa. A trecut neobservat răspunsul Preşedintelui referitor la Consti tuţia Europei. Şi nu ar fi trebuit să se întâmple aşa, având în vedere cât de des a fost sancţionat pentru orice nuanţă proamericană. Dar acum, când a răs puns aproape impecabil, iar René van der Linden1 s‑a foit mulţumit în scaun, analiştii autohtoni nu au remarcat filonul proeuropean. L‑a descoperit însă Adrian Severin, spunându‑mi, la lunch‑ul de după discurs, că a fost plăcut surprins de europenismul Preşedintelui. Uşor ironic, dar bine că a remarcat. Să vedem ce va scrie ! Iar răspunsul dat pe problematica minorităţii maghiare a adunat apaluze. Acasă, văd că U.D.M.R. se simte vizat, dar probabil că Frunda, destul de nemulţumit de discuţia cu Preşedintele şi ceilalţi parlamentari, anterioară discursului, montează 1. René van der Linden, politician olandez, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei între 2005 şi 2008.
293