CMYK
Tipar digital
Cel mai bun preţ din judeţ!
Transmite cererea ta de ofertă la office@zvj.ro
Ziarul Vãii Jiului
Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!
MIERCURI
8 februarie 2012
Anul V Nr. 882 12 pagini Preţ: 1 LEU www.zvj.ro
Răsărit: 07:40 Apus: 17:39
ZIARUL POPORULUI Citeşte şi dă mai departe!
Cotidian regional * * * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului * * * Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
R
Director: Cătălin DOCEA
Curs valutar: 1€ = 4,3483 lei 1$ = 3,3088 lei 1₤ = 5,2329 lei
MARCĂ ÎNREGISTRATĂ
În 17 februarie, la Petrila
Pagina 2 Se va redeschide Casa de Cultură „Ladislau Schmidt”
Omagiu sublocotenentului iubit Nu a trecut cine ştie cât timp de când sublocotenentul Angela Stoica a îmbrăcat uniforma militară, că un admirator a şi avut grijă să-i urce pe peretele contului ei de Facebook o poză - o făcătură, un trucaj, e adevărat - de milioane.
Cunoscând-i admiraţia
viceprimăriţei pentru preşedintele rus Putin, lucru pe care nu se fereşte să-l facă public însăşi doamna sublocotenent (r) Angela Stoica, cineva a avut grijă să-i zgândăre orgoliul vicesei cu o imagine cool de tot. Ce vedem în poza respectivă? În timp ce, într-o imensă piaţă publică, are loc o defilare militară, undeva în spate, pe un bloc, atârnă o fotografie imensă înfăţişând-o pe
Câtă vreme n-a existat vreo miză, precum cea a postului de Rector şi de a obţine controlul Senatului şi implicit accesul la fondurile pe care - prin efortul valoroasei sale echipe didactice - instituţia le colectează prin taxe de la studenţi, nici dracu’ de prin presa locală n-a făcut efortul să urce dealul şi să întrebe de sănătate actuala echipă de conducere ori cadrele didactice care fac cinste acestui centru universitar. Multor angajaţi din presa locală le-a fost, din motive lesne de înţeles, ruşine să dea ochii cu foştii lor dascăli. Când îţi spune un profesor universitar că mai bine nu distrugeai visul familiei şi rămâneai un lăcătuş destoinic decât să devii un inginer prost, economisind astfel banii pe care statul îi pune la bătaie să te ţină moca la prima facultate, e clară treaba că nu îţi poţi privi în ochi dascălii. Acum însă, când când nişte grupuri interesate financiar şi politic plănuiesc să transforme Universitatea într-o feudă uneperistă, mulţi presari de mâna a
dumneaei în haine militare şi făloasă de nu se poate. Omagiu sublocotenentului iubit, ce mai!
Ţinând seama că,
dacă s-ar fi simţit ofensată, doamna viceprimar Angela Stoica dădea rapid jos de pe perete fotografia aceasta, rămâne de înţeles că, într-adevăr, chiar i-ar surâde
ideea. În definitiv, fiecare om are un vis tainic al său. Groaznic ar fi, însă, dacă, Doamne, fereşte! ne-ar fi dat să vedem pe viu sau la televizor astfel de imagini. Şi nu neapărat cu preşedintele Coreii de Nord, sau cu Putin. Ci cu unul de la noi care, pare-se, îl imită tot mai mult de ceva vreme pe rus. Gheorghe OLTEANU
Lupte pe la spate în deal. La Universitate.
doua le-au sărit în ajutor să critice atât o instituţie pe care nici măcar nu au avut curiozitatea de a o cunoaşte, cât şi pe dascălii care - din milă ori din pură neatenţie - i-au lăsat pe nemerit pe unii presari să devină ingineri proşti din lăcătuşi buni. Personal, un singur lucru reproşez tuturor conducerilor Universităţii din Petroşani de după 1990: că nu au ştiu să atragă de partea lor oameni care să relateze, în presa locală ori naţională, despre performanţele profesorilor şi studenţilor. Suntem în faţa unei situaţii de un grotesc aparte, de care îmi este scârbă pentru că o cunosc în detaliu. În lupta lor pentru un loc mai în faţă, un grup de nemernici (pentru că dascăli, fără supărare, nu le mai pot spune) înjură de vreo câteva zile, inclusiv astăzi, presigioasa instituţie de învăţământ superior din Petroşani. Treaba asta se întâmplă cu ajutorul unor grohăitori modeşti şi înfometaţi din presa locală. Aceşti oameni n-au înţeles că succesul
lor în demersul de a prelua Universitatea din Petroşani ar fi fost garantat dacă, în ultimii ani, ar fi ieşit la scenă deschisă şi ar fi vorbit despre activitatea ei, despre munca de cercetare, despre performanţele studenţilor. Dacă ar fi adus, prin ideile lor, un plus de prestigiu şi de imagine acestei instituţii care a dat mari valori ale vieţii economice actuale din toate colţurile lumii. Prin politica lor, de a denigra Universitatea, aceşti oameni nu fac decât rău. Dacă ar sta în puterea mea, oameni de acest gen ar preda, de maine, la o şcoală de sat. Să înţeleagă că nu ei au făcut Universitatea cu care această Vale se mândreşte, ci ea i-a făcut pe ei oameni! Cu privire la efectele acestei campanii de denigrare a Universităţii, rămâne să mai discutăm. Îmi este greu să cred că, în demersurile lor de a decide ce este sau nu bine pentru instituţia în care profesează, universitarii au nevoie să li se spună, prin nişte adevărate mizerii publicate în presa locală, cum este mai bine să voteze.
Evit, după cum probabil aţi observat în ultimele zile, să-i nominalizez pe cei care se ocupă cu denigrarea Universităţii. Se ştiu ei mai bine. Este, cred, evident că aceia care denigrează actuala conducere a instituţiei nu sunt decât cei ce doresc să îi ia locul. Iar acest loc poate fi meritat, repet, prin lupte de idei, nicidecum prin atacuri mârşave care afectează grav imaginea Universităţii. Nişte oameni care o târăsc în noroi nu îi pot dori, în niciun caz, binele. Voi fi, cu siguranţă, nevoit să revin asupra subiectului. Drept urmare, consideraţi următorul punct ca nefiind cel final. Cătălin DOCEA Nu sunt, ţin neapărat să spun asta, un partizan al actualei conduceri. Nu-i cunosc îndeajuns performanţele ori neajunsurile încât să pot face asta. Sunt însă adeptul unui transfer decent, firesc, de putere. Aşa cum îi stă bine unei instituţii de învăţământ.