Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
împotriva LUI! ADEVĂRU
)
Nu există lege
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia:str. Tineretului, nr. 1, parter, camera 307, Petroşani
Vulcan
Director:
Cătălin DOCEA
Curs valutar:
1€ = 5,2524 lei
1$ = 4,5199 lei
1₤ = 6,1135 lei
luni, 7 septembrie 2026
Anul XIX • nr. 4260 • 8 pagini • Preţ: 3 lei
Răspuns lămuritor
Un telefon primit zilele trecute ma lămurit complet în ceea ce privește existența vegetației abundente de pe pârâul Mohora din Vulcan. Cel care mi-a explicat cum stă treaba este domnul ing. Sorin Corici, șeful Sistemului Hidrotehnici Independent Petroșani.
Ca atare,
Ultima dată
când m-am întâlnit cu domnia sa a fost când cu rezolvarea unei situații neplăcute ivite la o gospodărie de la intrarea în Uricani. Un pârâu nărăvăș refuza să-și poarte apele prin noua rigolă de pe marginea DN66A modernizat și, ca atare, a umplut holda unui cetățean. A fost nevoie ca lucrătorii de la SHI Petroșani să refacă, pe un tronson limitat, vechiul șanț, după care pârâul s-a cumințit.
Explicația
oferită de șeful SHI Petroșani este simplă. Cursurile de apă, în cazul de față pâraiele, se împart în două categorii. Pâraiele cadastrate, care au un curs mai mare de cinci kilometri și un bazin hidrografic mai mare de zece kilometri pătrați, sunt administrate de Apele Române, și pâraiele necadastrate, cu un curs mai mic de 5 km și un bazin hidrografic sub 10 km pătrați, a căror administrare cade în sarcina administrațiilor publice locale din localitățile în care ele își poartă apele. Simplu de tot.
Pâraiele cadastrate
din municipiul Vulcan sunt Valea Morii, Crividia și cele două de la limitele estică și vestică, Valea Ungurului și Sohodol, ale municipiului. Lor li se adaugă, desigur, și râul Jiul de vest. Administrarea acestora, repet, cade în sarcina Apelor Române. Pâraiele necadastrate care curg în municipiul Vulcan sunt Valea Lupșească, Valea Arsului și… Mohora. Întreținerea cursului de apă,
decolmatarea și ce mai e de făcut în cazul lor cad în sarcina administrației locale.
deducem de aici, înlăturarea vegetației abundente asemănătoare unei jungle trebuie făcută de primărie. Confuzia, în cazul celor scrise anterior, a fost cauzată de un fapt mai vechi. Acum treisprezece ani, parcă, pe cursul inferior al pârâului Mohora, la vărsarea sa în râul Jiul de Vest, s-a lucrat intens la decolmatarea albiei. Erau acolo fie iertat Gheorghe Ile, utilaje, oameni de la primărie și de la SHI Petroșani. Numai că aceștia din urmă veniseră doar să dea o mână de ajutor… Gheorghe OLTEANU
pentru care o zi de meci este cel mai mare Un punct de vedere eveniment. Am văzut emoția curată de pe chipurile
Dincolo de scorul sec de 0-3 la Minerul UTA pe care presa centrală l-a expediat scurt, am văzut la meciul UTA o stare de spirit pe care nicio transmisie TV nu o poate surprinde.
Am lucrat peste 20 de ani în presa centrală, la cele mai mari trusturi, și știu bine că acolo marfa este brută, iar sentimentul nu există. Goana este doar după o strângere de mână cu Becali sau o navetă rapidă la Giulești. Noi, ăștia mai din provincie, suntem mai melancolici pentru că trăim fotbalul altfel, cu sufletul la vedere. Adevărata cronică a meciului nu a fost despre rezultat, ci despre ce am simțit în tribune. Am văzut copii de țâță aduși de părinți pe brațe, învățând primele lecții de dragoste pentru o echipă înainte de a învăța să meargă. Am văzut copii de școală, echipați de sărbătoare,
seniorilor care au trăit o viață pentru aceste culori. Am văzut doamne și domnișoare frumoase, cochete, care au adus o atmosferă caldă în tribune. Nu am exagerat când am spus că mi s-a făcut pielea de găină. În clipele acelea nu m-am simțit ca un ziarist rece care notează date statistice, ci m-am simțit una de-a lor, de-a oamenilor, parcă împărțeam de o viață întreagă aceeași pită pe masă. Tabela de marcaj se va șterge, iar scorul va deveni o simplă cifră rece într-o arhivă prăfuită de ziar. Dar strânsoarea aceea de inimă, căldura palmelor și lacrima nevăzută care mi-a udat obrazul când am privit în ochii bunicilor de lângă mine... alea rămân. Dacă o să vă uitați vreodată în ochii celui care ține Lupeniul pe brațe, Milu Părău, o să vedeți o luminiță care bate pentru toate sufletele însetate. Căci fotbalul din provincie nu este despre cine câștigă, ci despre cine rămâne să plângă și să spere împreună când lumina nocturnei se stinge. Loredana JUGLEA