I m p o r t u r i l e d e p l e te

„Ardealul care a exportat principatului muntean pe Gheorghe Lazăr, a importat în schimb din vechiul Regat, pe lângă atâtea perle ale culturei românești, și pletele care vor să ascundă sub ele, superficialitatea bulevardieră.

Le vezi din când în când prin orașele timide ale Ardealului, le vezi fluturându-se ca o batistă murdară, prin gări, le vezi mai ales la Cluj. Pletoșii și-au făcut apariția și la noi, după ce au văzut că în vechiul Regat, sunt respinși de societatea acea laborioasă care a făcut războiul.

Pletosul e un tip pretențios. De pe când era pe băncile școalelor, cu riscul de a fi dat afară din liceu, el nu-și tăia pletele. Cu pletele lui spunea: sunt eu! Ca mine altul – nimeni! Astăzi a devenit profesionist sau profesor și ele au crescut mereu așa că se distinge dintr-o mie de oameni. Aceasta a urmărit-o și el.

Față de viață și lumea înconjurătoare el are o atitudine suficientă. Doamna îi spune într-o zi: - Dragă, au ocupat Românii Budapesta!

- Un eveniment la ordinea zilei, - și filosoful pletos face un gest de indiferență.

El e și poet și filosof, de aceea, chiar dacă s-ar izbi două continente între ele, îl lasă rece și indiferent. Plutește în atmosfera categoriilor Kantiene, a elanului bergsonian și tot din vre-o recenzie a auzit și de principiul heterogoniei scopurilor, din Etica lui Wundt. Cu toate acestea el poate ocupa și o catedră. Are la fazivul lui o formidabilă operă în …4 pagini în care definește…ce este filosofia și mai ales are…Speranța de a deveni poet – să zicem – simbolist. Și mai are tendința de a răsturna înțelesul epigramei lui Cuza făcând din jocul de cuvinte al epigramistului…Eu geniu, o realitate care să se simtă.

Eu ori de câte ori îi văd prin Ardealul meu, când mă gândesc la modestia lui Eminescu și la calvarul din trecut al intelectualilor noștri ardeleni, îl ocolesc cât acolo și după ce văd că m-am depărtat bine de el îmi fac cruce și zic: <<Piei drace>>!”.

[„Patria”, Anul I, nr.227, 25 noiembrie 1919].