Ziarul Vaii Jiului
2011–2022: o poveste lungă de 11 ani…
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
UI! DEVĂRUL
A
)
împotriva
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Director:
Cătălin DOCEA
Curs valutar:
1€ = 4,9480 lei 1$ = 4,4218 lei
1₤ = 5,9187 lei
luni, 1 august 2022
Anul XV • nr. 3352 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
Cum s-a ajuns și s-a pus în practică legiferarea și introducerea revoltei minerilor din Valea Jiului – Lupeni August 1977 în „Legea recunoștinţei” nr. 341/ 2004
P. 2-3-4
întâlnim. Bucuros că urma să mă întâlnesc, în sfârșit, cu eroul central al revoltei despre care scrisesem atâta, am mai împărtășit această intenție amicilor, prietenilor mei. Cei mai mulți mi-au recomandat să fiu prudent, că au auzit ei cine e și Dobre ăsta. Am fost chiar atenționat să nu merg, că o s-o pățesc… Orice om normal la cap, dacă ar fi fost în locul meu, la auzul atâtor recomandări și atenționări amenințătoare, nu ar mai fi vrut să-l întâlnească pe Constantin Dobre. În cele din urmă, am luat hotărârea să îl întâlnesc. Mam urcat într-un vagon, în care eram singur. Cum ațipeam un pic, cum mă trezeam leoarcă de transpirație. Drumul până la București a fost o înșiruire de coșmaruri, cu securiști care, mai rău ca în filmele comuniste, intrau în compartimentul meu cu pistolul și mă amenințau și-mi furau sacoșa cu cărțile pregătite pentru Dobre; sau mă luau în brațe și mă duceau forțat la ușa vagonului să mă arunce din tren… În cele din urmă, am scăpat cu bine…. Trenul ajunge în București. Unde am continuat să transpir, dar nu din cauza coșmarurilor, ci din cauza caniculei. Era miezul zilei, când lângă vagonul meu garat în Gara de Nord a apărut un domn, mic la stat, vânos, vioi, cu o cămașă albă, care s-a recomandat: Sunt Constantin Dobre… Sunteți domnul Marian Boboc?. După consumarea momentelor minimal protocolare, dl. Dobre m-a invitat la o cafea. Eu i-am acceptat invitația, dar în Gara de Nord. Eram încă sub influența coșmarurilor și mă gândeam că cine știe unde vrea să mă ducă, iar din Gara de Nord, loc populat la maxim, i-ar fi fost mai greu să mă răpească. Până la urmă, într-un moment de curaj și de luciditate, am acceptat invitația de a merge la un local aproape de gară, fostul Hotel-Restaurant Nord. Acum avea un alt nume și era un local cu dichis. Eram destul de încordat. Așteptam să mi se întâmple ceva, mai ales când mergeam la baie, unde eram singur. Mi s-a părut suspect că dl. Dobre mergea destul de des la grupul sanitar. Îmi închipuiam că merge așa des, să dea raportul și să stabilească momentul când voi fi răpit. Între două spaime, am purtat o convorbire, pe care am înregistrat-o pe un reportofon, despre anii petrecuți în Lupeni de Constantin Dobre. Când am plecat din Petroșani, soția mea, născută și crescută la Lupeni (pe deasupra și participantă, ca și copil, la revolta din 1977…), mi-a furnizat câteva amănunte mai speciale despre Lupeni, pe care nu aveai cum să le cunoști, dacă nu ai fi locuit acolo. După cum se vede, scenariul că, de fapt, Dobre nu mai există, încă era în mintea mea. Până la urmă, m-am mai liniștit. Dl. Dobre trecuse cu bine, fără să știe, testul amintirilor. Spre liniștea mea, Dobre era chiar Dobre. Drept pentru care, detensionat, de bucurie, am trecut la discuții stropite cu șprițuri răcoritoare și de limbă dezlegătoare. O altă amintire de la masa de la Nord este aceea că în sala unde ne aflam, un rând de mese era pentru fumători (eu fumam în acea vreme, fuma și domnul Dobre), alt rând pentru nefumători. Și din când în când, eram anunțați că se schimbă rândurile. Rândul de fumători devenea de nefumători și cel de nefumători - de fumători, un chelner ne muta la o altă masă. Și așa am făcut ocolul localului. Aceasta a fost prima și singura mea întâlnire cu dl. Constantin Dobre”. Marian BOBOC
Gânduri și rânduri la 45 de ani de la revolta muncitorească anticomunistă Valea Jiului – Lupeni, august 1977
Sâmbătă am primit din tipografie volumul „Revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni, august 1977. O biografie”, apărut la Editura „Universitas” din Petroșani. Pe parcursul a aproape 300 de pagini format A4 (din totalul de 676) cartea conține și prima parte a autobiografiei lui Constantin Dobre, liderul revoltei, scrisă la îndemnul și la repetatele insistențe ale mele și ale soției mele Irina. Addenda la autobiografia liderului Constantin Dobre
În edițiile de astăzi și de mâine, „Ziarul Văii Jiului” vă oferă, în exclusivitate, o poveste primită cu „poșta” de ieri de la Constantin Dobre. Un text edificator, cum nu se poate mai oportun, acum la ceas jubiliar, 45 de ani de la revoltă, pentru că devoalează întâmplări deloc știute până acum în întregul ei despre „Cum s-a ajuns și s-a pus în practică legiferarea și introducerea revoltei minerilor din Valea Jiului-Lupeni-August 1977 în LEGEA RECUNOȘTINȚEI NR. 341/ 2004”. Povestea lămurește, cu lux de amănunte, ceva ce nimeni (sau
foarte puțini) cunosc: rolul jucat de Constantin Dobre și în acest atât de necesar gest de reparație morală a celor care au suferit la revoltă și a urmașilor acestora. Povestea legiferării revoltei de la Lupeni este o addenda la consistenta (și uneori suculenta) mărturie din volumul abia apărut. Cu certitudine, cine va avea răbdarea să citească biografia și addenda lui Constantin Dobre va ieși mai bogat din această întâlnire cu un personaj al istoriei anticomuniste și îi va remarca caracterul, sinceritatea și voluntariatul. Practic, cel care a avut curajul să-l înfrunte pe Ceaușescu, nu a profitat cu nimic de pe urma sacrificiilor sale de ordin existențial. Comportament demn, în totală disjuncție cu acela al unora (din Valea Jiului și de-aiurea), care, pe fondul micimii lor de caracter și a lipsei de informații, încă mai perorează la adresa sa minciuni care mai de care…
Câte puțin din prefață
Redau câteva fragmente din prefața cărții „Revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni, august 1977. O biografie”, pe care Cosmin Budeancă, reputat istoric și expert la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc București, și subsemnatul o vor prezenta mâine la Muzeul „Mineritului” din Petroșani. Tot mâine se va vernisa și expoziția „Constantin Dobre – liderul revoltei muncitorești anticomuniste din Valea Jiului – Lupeni, august 1977 – în documentele Securității”. „În anul 2007 am fost acreditat la Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) pe tema revoltei de la Lupeni din august 1977. Mi-au fost aduse două dosare. După ce le-am cercetat, am fost foarte bucuros. De ce? Deoarece, întradevăr, am avut dreptate: Constantin Dobre, liderul revoltei, nu fusese colaborator, turnător, securist. Exact ceea ce eu susținusem cu tărie și convingere și până în momentul când am avut acces la dosarele de la C.N.S.A.S. În Valea Jiului exista o ocultă formată din securiști decazarmați, turnători, istorici ratați, care susțineau că Dobre nu ar fi fost tocmai curat și că știm noi cine a fost Dobre ăsta. În vara anului 2007 am pus cap la cap documentele de la C.N.S.A.S., dar și altele, și am publicat volumul, Strict secret. Lupeni 1977. Filajul continuă, care demonstrează, fără putință de tăgadă, că Dobre a fost o victimă a sistemului securisto-comunist, și nu un securist. După apariția volumului, am vorbit la telefon cu Constantin Dobre, care mi-a spus că a venit în România și că mai stă câteva zile la București și că ar fi încântat să ne