Ziarul Vaii Jiului
O CARTE VIE A LOREDANEI JUGLEA
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
SPORT PE TOCURI!
Director:
Cătălin DOCEA
Curs valutar:
1€ = 4,8854 lei 1$ = 4,0985 lei 1₤ = 5,7102 lei
luni, 15 martie 2021
Anul XIV • nr. 3042 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
„Eu iubesc orașul, eu iubesc o stradă”...
PROMENADĂ PE UN DRUM ISTORIC AL PETROȘANIULUI
Sunt locuri pustii pe care trecem, fără să bănuim că pe vremuri acestea zumzăiau de căruțe, trăsuri, mașini, popor. Un astfel de loc, astăzi parcă golit de istorie, pe vremuri cel mai important drum comercial al Petroșaniului, este drumul ce duce la gară, mai jos de Biserica Romano-Catolică. Un loc care trebuie musai recuperat nu doar pentru memoria urbei, ci și pentru aspectul ei actual. Mă bucur că postarea pe pagina mea de FB a stârnit reacția nostalgică a petroșenenilor, care au mai prins drumul funcțional, într-una din epocile sale glorioase. „Eu iubesc orașul, eu iubesc o stradă”, spune atât de simplu poetul Adrian Păunescu. Ca petroșenean, născut și crescut în cel mai în vârstă oraș al Văii Jiului, și eu iubesc orașul și eu iubesc o stradă. Stradă pe care mă preumblu mai la vale…
La sfârșitul secolului al XIX-lea
Dintr-o cronică edilitară a Petroșaniului sfârșitului de secol al XI-lea, tradusă de amicul Adi Catană: „Cel mai intens circulat drum din Petroşani este cel care duce spre gară. Acesta urcă lin, dar constant, până în dreptul Bisericii romano-catolice, de unde apoi merge în paralel cu linia ferată într-o pantă coborâtoare accentuată. Între drum şi linia ferată există o
balustradă despărţitoare, dar chiar în porţiunea cea mai înaltă a drumului, pe o lungime de 20-30 m această balustradă lipseşte ceea ce duce la un risc ridicat de accidente. Fie vreun om poate să alunece şi să cadă pe linia ferată, fie un cal să alunece şi atunci tragedia este inevitabilă. Mai ales că în porţiunea menţionată drumul coboră accentuat. Cu siguranţă, completarea balustradei lipsă ar costa mult mai puţin decât pagubele produse de accidentele cauzate de lipsa acesteia”.
În perioada interbelică
Trecerea peste calea ferată se făcea prin intermediul unei rampe. Manipularea defectuoasă a acesteia de către ceferiști încurcă circulația în Petroșani. Cum afacerile societății Petroșani – minele, birourile, separațiile – se află în Colonia de Jos a Petroșaniului, bunul mers al acestora e afectat de acest
comportament al ceferiștilor. De aceea, Direcțiunea Generală București a Soc. Petroșani se adresează, la 19 septembrie 1923, șefului de gară al CFR Petroșani, punându-i în vedere rezolvarea funcționării optime a rampei: „Prin linia ferată comuna Petroșani este tăiată în două părți și comunicația e îngreunată din cauza că numai o singură stradă, adică, un singur drum, leagă aceste două părți. Afară de aceasta, personalul gării care face serviciu la rampa de lângă încrucișarea acestui drum cu linia ferată, se pare că nu cunoaște obligațiunile sale față de public, deoarece ține rampa foarte des prea mult închisă, din care cauză, îndeosebi căruțe și trăsuri, pierd mult timp. De aceea, cu onoare, Vă rugăm să binevoiți a da ordin personalului aplicat la această rampă, ca să închidă rampa numai atunci când este absolută nevoie, iar nu deja atunci când locomotiva sau trenul este încă departe, și atât persoane, cât și vehicule pot să treacă încă linia ferată pericol. Vă mai rugăm a atrage atenția Direcțiunii Generale CFR asupra inconvenientului, (….) din care cauză în cursul zilei în nenumărate rânduri trebuie să se închidă rampa și prin aceea să se împiedice circulația. Pe lângă cheltuielile enorme pricinuite de vizitii și suferă Soc. Petroșani, cât și publicul întreg al comunei mare pierdere și pagubă. De aceea ar fi de dorit să se intervină pe lângă Direcțiunea Generală C.F.R. cu rugămintea a înlătura acest inconvenient prin mutarea dispozitivului liniilor ferate”.
Memoria drumului
Dacă ar putea să vorbească, drumul ar avea ce povesti din istoria Petroșani. Căci pe el își conduceau minerii oaspeții însemnați, cu lămpile aprinse la Casinoul Funcționarilor, pe el au fost aduse într-o ceremonie emoționantă osemintele preotului Avram Stanca, pentru a fi reînhumate lângă Biserica „Sfântul Nicolae”, ctitoria sa, prima biserică ortodoxă de piatră din Valea Jiului.
Înainte de 1989
Drumul, atât de important odinioară pentru petroșeneni, pentru comerț și călători, azi și-a
Volumul poate fi achiziţionat, cu rezervare telefonică prealabilă, de la Redacţia Ziarul Văii Jiului.
pierdut din importanță. Eu am mai prins circulația pe drumul acesta, înainte de 1989, când veneam uneori pe jos, alteori cu taxiul (cred că erau vreo 2-3 în tot orașul...), încărcați cu producția agricolă a Teleormanului. Nu mai eu știu câte bidoane de 20 l cu vin am cărat de la personalul care ajungea la ora 18 (cu întârzierea de rigoare) până pe str. Vasile Roaită. Nu știu astăzi, cu tot antrenamentul meu zilnic, dacă aș mai putea... Tot lângă acest drum, îmi amintește dl. profesor Cristian Lunel, era amplasat un dispensar medical.
În 2021
circulația auto spre gară se face pe str. Timișoara Barieră - Str. Cuza Vodă, sau, per pedes, pe pasarelă. Deși zona a câștigat în atractivitate prin amplasarea statuii Sfintei Varvara în giratoriul din fața bisericii romano-catolică, nu este prea bătută de pașii petroșenenilor. Doar câțiva, care locuiesc în colonie sau care lucrează la CFR, se mai încumetă să mai treacă centura orașului, foarte traficată, și apoi calea ferată, pentru a ajunge în colonie sau la gară. Unii care trec șoseaua, nici nu o mai iau pe stradă, ci preferă să coboare pe scări (și care și ele ar trebui oblojite). Balustrada din care lipseau bucăți în urmă cu 130 de ani, dintre drum și calea ferată, nu mai există deloc. Deci, nu mai trebuie reparată… Însă drumul… Da, drumul ar putea fi îngrijit. Trotuarele ar trebui scoase de sub vegetație. Vegetația ar trebui relocată la groapa de gunoi. Gunoiul, în special peturi și cutii de conservă, și el poate fi adunat de mâini harnice. Nu doar de pe stradă, ci și de pe dâmbul dinspre stradă. Primenită și cu câteva bănci și felinare, străduța care duce la gară, ar putea fi o promenadă fermecătoare a Petroșaniului. Mai ales seara, când luminile bisericii romano-catolice sporesc farmecul acestui colț de istorie edilitară a Petroșaniului, și când Sfânta Varvara pare coborâtă dintre stele printre petroșeneni. Marian BOBOC