Ziar ul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,8336 lei 1$ = 4,0757 lei 1₤ = 5,3448 lei
joi, 6 august 2020
Anul XIII • nr. 2898 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
sărbătorirea Sf. Varvara ca zi a minerilor scade din intensitate. În schimb, o altă sărbătoare îşi face loc şi în Valea Jiului după 1918: 1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii. Pe fondul importurilor masive din URSS, România importă şi… “Ziua Minerului Sovietic” (în unele relatări apare şi sub forma Ziua Minerilor Sovietici”). Aceasta este sărbătorită în România pentru prima dată la 29 august 1948. În anul următor, în 1949, minerii Văii Jiului sărbătoresc cu mare zarvă propagandistică Ziua Minerului Sovietic duminică, 28 august, din simplu motiv că 29 august pica într-o luni şi s-ar fi deranjat producţia. Nu ştim din ce motive în 1950 minerul sovietic îşi schimbă data zilei sale din 29 august, punând-o la 27 august. Şi aceasta este marcată cum se cuvine de minerii români. Încă de la începutul lunii iulie a anului 1951, autorităţile române decretează Ziua Minerului la 12 august în prima duminică după 6 august. Atât, Ziua Minerului. Nu a minerului român, ori sovietic. Din iulie şi până la 13 august 1951, fochiştii propagandei năduşesc la greu, alimentând zilnic rotativele presei. Maşina propagandei duduie. Un exemplu cât se poate de grăitor că, odată cu înfiinţarea Zilei Minerului (român), Ziua Minerului Sovietic cade în desuetitudine, devenind caducă, este acela că din 1952 aceasta este ejectată succint în ultimele pagini ale publicaţiilor vremii. Interesant de remarcat cum, după 1989, când au fost aruncate în lada de gunoi a istoriei toate simbolurile comuniste (statui, nume de străzi, cărţi), Ziua Minerului deşi de sorginte comunistă, inventată de propaganda sovietică şi importată şi asimilată de români - a scăpat neatinsă de furia istoriei, dăinuind până în zilele noastre. Tot după 1989, minerii se reîntorc la cele sfinte, repunând-o în ramă pe protectoarea lor, Sf. Muceniţă Varvara. Explicaţia că după 1989 până în prezent minerii din Valea Jiului au oarecum nefiresc două zile de sărbătoare - Ziua Minerului şi Sfânta Varvara - trebuie căutată în (vechile) prevederi ale Contractului Colectiv
Ziua Minerului - sărbătoare sau comemorare?
Ca de obicei, de câțiva ani încoace în preajma Zilei Minerului (re)public acest text. Până când își va face „efectul” în comportamentul și discursul public.
Dacă la 3 august 1977 aproape toată suflarea Văii Jiului a fost solidară cu protestul minerilor, în curtea minei Lupeni adunându-se zeci de mii de cetăţeni din toate localităţile Văii, trebuie amintit că în zilele de 5-6 august 1929 greviştii lupeneni nu au avut parte de solidaritatea ortacilor lor de la celelalte mine. Deşi revendicările minerilor lupeneni din 1929 erau valabile şi pentru ortacii de la celelalte mine ale Văii Jiului, aceştia nu s-au deplasat la Lupeni, văzându-şi în mod obişnuit de şut. Totuşi, ziua de 6 august, „ziua de sânge” sau „ziua măcelului” de la Lupeni, cum titrau ziarele vremii, a rămas întipărită în memoria colectivă a tuturor minerilor. Bineînţeles că la aceasta a contribuit şi dibacea propagandă comunistă, care a reuşit să deturneze adevărul istoric al grevei, cei 22 de mineri morţi prin împuşcare devenind adevărate simboluri ale luptei muncitoreşti, în fapt doar nişte marote ale unei istorii falsificate. Din 1929 şi până la instalarea comuniştilor la putere, greva din 1929 ocupă spaţii modeste în presa timpului. Situaţia s-a „remediat” după venirea comuniştilor la putere, când Cimitirul Central din Lupeni, unde sunt îngropaţi cei 22 de mineri ucişi la 6 august, a devenit până în 1989 un loc favorit de pelerinaj al comuniştilor. Încercând să răspundem la întrebarea din titlu, Ziua Minerului - sărbătoare sau comemorare?, facem un scurt istoric al zilelor de sărbătoare ale minerilor. Prima sărbătoare a minerilor a fost „Sf. Varvara”, ocrotitoarea minerilor, celebrată an de an la 4 decembrie. În perioada antebelică aceasta era sărbătorită cu mare fast în Valea Jiului. După 1 decembrie 1918, şi pe fondul naţionalismului,
De ziua Schimbării la Față a Muzeului Mineritului,
Mesaj din United Kingdom de la Constantin Dobre, liderul grevei minerilor din 1977 de la Lupeni
Constantin Dobre este liderul grevei minerilor din 1977. Nu o spunem doar noi, ci, în primul rând, documentele fostei Securități păstrate la CNSAS. În această ipostază, alături, de ceilalți mineri adevărați care au dat cu pumnul în masa regimului comunist, Constantin Dobre este personajul viu al celui mai important moment din istoria mișcării minerești anticomuniste. Aflând că astăzi se inaugurează Muzeul „Mineritului”, Constantin Dobre a așternut pe hârtie câteva rânduri despre cel care se va ocupa de viața acestei instituții culturale, cu un profil unic în România.
Joi, 6 august 2020, de Ziua Schimbării la Față, va avea loc, după o perioadă fastă de reconstrucție și modernizare, inaugurarea Muzeului Mineritului din Petroșani. Cu această ocazie am aflat, cu plăcută surprindere, de faptul că dl. Marian Boboc va fi cel care va veghea cursul istoriei la Muzeului Mineritului. Salut acest fapt și îl felicit călduros pe dl. Marian Boboc pentru asumarea responsabilității de a se angaja la un
nou început în cariera domniei sale. Cunoscut ca și Cetățean de onoare al municipiului Petroșani și, mai nou, al județului Hunedoara, dar mai ales în calitățile de maestru al literelor și al construcțiilor de cuvinte, de poet multipremiat, de zelos cercetător și documentarist de fapte, locuri și întâmplări din trecutul istoric recent și mai îndepărtat al Văii Jiului, și de scriitor al istoriei evenimentelor în centrul cărora s-au aflat minerii Văii Jiului – istorie concretizată în zeci de cărți scrise și în peste 550 de articole, publicate în prestigiosul cotidian „Ziarul Văii Jiului”, la rubrica „Prăvălia cu istorii”, dl. Marian Boboc este cea mai importantă personalitate a Văii Jiului și a județului Hunedoara care merită să se afle în fruntea Muzeului Mineritului din Petroșani. Și care, cu certitudine garantează, prin acțiunile și activitățile ce le va întreprinde înscrierea Muzeului Mineritului din Petroșani în circuitul muzeelor moderne și similare,
de Muncă, la capitolul „beneficii”… Pe fondul recursului la trecut, după revoluţie este recuperat un alt moment important al istoriei minerilor: greva din 1977, prima mişcare muncitorească anticomunistă din România. Cum aceasta s-a desfăşurat la 2-3 august, marcarea momentului a fost comasat cu ziua de 6 august, ziua măcelului de la Lupeni. De aici intervine talmeş-balmeşul organizatoric al Zilei Minerului în Valea Jiului. Greva minerilor din 2-3 august 1977, reprezentând un strigăt curajos de libertate rostit într-un sistem concentraţionar, trebuie, prin urmare, sărbătorit. Iar greva din august 1929, sfârşită tragic, prin moartea a 22 de ortaci, trebuie comemorată. E comic să auzi câte un lider sindical sau vreun primar când spune că „sărbătorim greva din 1929”. E ca şi cum la parastas o arzi pe cântece de petrecere, iar la petrecerea de ziua de naştere dansezi, Doamne iartămă!, pe prohod… Prin urmare, este nevoie de puţină decenţă şi… informaţie. P.S. Normal ar fi ca Ziua Minerului să fie sărbătorită la 3 august, iar la 6 august aerul cernit, funerar, comemorativ să se aştearnă peste Lupeni. Că doar acolo au fost omorâţi minerii. În restul Văii Jiului, în 1929, după cum am mai spus, s-a făcut şut normal… Marian BOBOC
europene și globale, precum și garantarea stimulării curiozității vizitatorilor locali, naționali și străini. Ca o notă distinctă și particulară a acestui mesaj de felicitare și de descriere meritorie, în prea puține cuvinte, a uriașei personalități ce se va afla în fruntea Muzeului Mineritului din Petroșani și, ca de obicei, în slujba urbei Văii Jiului, țin să menționez și să evoc un Noroc bun! memento de neuitat al primei și ultimei mele întâlniri cu domnul Marian Boboc, când mi-a oferit în dar cartea domniei sale intitulată „Strict Secret Lupeni 1977. Filajul continuă!” cu următoarea dedicație: „Liderului COSTICĂ DOBRE, cel care, pentru prima oară în istoria comunistă, a reușit să-i adune pe minerii Văii Jiului, cei mai curajoși dintre români, pentru a deschide un nou defileu al libertății și demnității ROMÂNILOR. Dimpreună cu recunoștința pentru suferințele dumnealui și dumnealor, MINERILOR. București, Restaurantul NORD, 2007, 20 August”. Cu deplină stimă și respect, Constantin DOBRE