Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Frații vor rămâne frați pe vecie!
Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,7450 lei 1$ = 4,2472 lei 1₤ = 5,3695 lei
marţi, 4 iunie 2019
Anul XII • nr. 2658 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
Trista și incredibila poveste a fraţilor de cruce Nicolae Stoi și Pantelimon Hamz
Interviul pe care l-a realizat scriitorul Ion Hirghiduș cu dl. Nicolae Stoi, martorcheie la evenimentele din perioada 1941-1945, continuă seria mărturisirilor marca „Nicolae Stoi”, inaugurate de cunoscutul scriitor uricănean în „Ziarul Văii Jiului”. Venerabilul domn Stoi este printre ultimii cetățeni ai Uricaniului, cunoscător și chiar participant la evenimentul tragic prin care a trecut familia lui Hamz Ion din Cîmpu lui Neag în 1945. Este impresionant cât de viu povestește dl. Stoi, care, recent, a împlinit 90 de ani. Povestea, care reprezintă un crâmpei dramatic din viața comunității uricănene, ar trebui cercetată și în arhive. Se încumetă cineva? (M. BOBOC) Ordinele de încorporare – în fața cârciumii lui Maxer Trifu
Ion HIRGHIDUȘ: Domnule Nicolae Stoi, dumneavoastră, în anul 1941, aveați vârsta de 12 ani. Cum vă aduceți aminte de evenimentele care au marcat intrarea României în război, știut fiind faptul că și locuitorii din Cîmpu lui Neag și-au trimis fiii pentru a lupta pe front? Nicolae STOI: Cu mare emoție trebuie să merg înapoi în timp, în anii adolescenței, să privesc imaginea
NICOLAE STOI momentului 1941, când s-a dat semnalul mobilizării generale, începutul celui de-al doilea război mondial. Trăiesc și acum cu mare emoție și văd grupuri de tineri localnici din Uricani și Cîmpu lui Neag îmbrăcați în portul lor tradițional, însoțiți de părinți, frați, soții cu copiii lor, prieteni și toți localnicii cu sufletul îndurerat. Peste tot era jale, plânsete, îmbrățișări, urări după obiceiuri și datini. Îmi amintesc cu tristețe înnourată, îndoliată locul de adunare din centru comunei Uricani, în fața primăriei, jandarmeriei, prăvăliei, cârciumii lui Maxer Trifu, unde autoritățile locale eliberau ordinele de încorporare în armată pentru tinerii care aveau vârsta corespunzătoare.
Cu căruțele la Petroșani
Ion HIRGHIDUȘ: Atunci erau lucrurile diferite față de acum. Cât de ușor putea fi realizată deplasarea la Petroșani, unde era Centrul de încorporare? Nicolae STOI: Deplasarea spre Comisariat, Centru de Încorporare Petroșani, s-a făcut cu mijloacele locale: căruțele cu cai. La Petroșani s-a făcut repartizare pe unități militare.
Despărțirea de Pantelimon Hamz. Efuziuni prietenești PANTELIMON HAMZ
Ion HIRGHIDUȘ: Ne puteți da mai multe informații? Ce v-a impresionat mai mult? Nicolae STOI: Este greu să redau toate informațiile din acele vremuri, după o perioadă de aproximativ 70 de ani. Totuși, mai rețin și acum învălmășeala de atunci formată din tineri cu aspect fizic și
În atenţia primarului Gheorghe Ile
Am receptionat e-mail-ul dvs. În spiritul respectului față de cititori, ne arătăm disponibilitatea de a publica orice material menit să lămurească/ îndrepte/ completeze etc. informațiile publicate în „Ziarul Văii Jiului”. Cum textul transmis de dvs. nu conține asemenea elemente, fiind mai degrabă o corespondență de ordin privat între dvs. și dl. Gheorghe Olteanu, vă invităm să îi transmiteți direct orice chestiuni de ordin personal. Vă retransmitem explicit disponibilitatea noastră de a publica orice material menit să lămurească/ îndrepte/ completeze etc., orice informație publicată în „Ziarul Văii Jiului”, fie că este vorba de PRECIZĂRI, RECTIFICARE sau DREPT LA REPLICĂ. Spor în toate! Cătălin DOCEA, Director „Ziarul Văii Jiului”
comportament diferit. S-a remarcat un tânăr cu tânăr cu înfățișare plăcută, frumos, îmbrățișat de foarte mulți prieteni. El s-a remarcat printr-un comportament și o cultură locală aleasă, însoțit de părinții Hamz Ioan și Hamz Eva, surorile Ana și Mărioara. Alături erau părinții mei Nicolae Stoi și Maria Stoi. La vârsta mea de adolescent, elev în clasa a șaptea, am reținut cu mare atenție că între cele două familii era o mare prietenie. La inițiativa mea, am intrat între participanți și l-am luat în brațe pe tânărul Hamz Pantelimon, fiul lui Hamz Ion. L-am sărutat, i-am urat multă sănătate și i-am spus că am să mă rog la bunul Dumnezeu să-l apere și să-l ajute să se reîntoarcă acasă. (continuare în pagina 3) Ion HIRGHIDUȘ