ZIARUL VĂII JIULUI – CEL MAI LONGEVIV COTIDIAN PRIVAT DIN VALEA JIULUI
Astăzi se împlinesc 10 ani de când a ieșit de sub tipar „Ziarul Văii Jiului”, ediția nr. 1. Până acum, niciun alt cotidian privat tipărit din Valea Jiului nu a reușit să fie la întâlnirea cu cititorii săi neîntrerupt
timp de un deceniu. Faptul că ne aflăm în fruntea topului, ne obligă să nu uităm sacrificiile pe care le-am făcut cu toții, dar și bucuriile pe care munca la un cotidian ca „Ziarul Văii Jiului” le
Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
De 10 ani în presă
furnizează. La ceas aniversar, mulțumim prietenilor, amicilor, partenerilor, tuturor colaboratorilor noștri. La Mulți Ani, ZVJ!
Director: Cătălin DOCEA
Redactor şef: Marian BOBOC
Curs valutar: 1€ = 4,6426 lei 1$ = 4,0024 lei 1₤ = 5,1656 lei
joi, 9 august 2018
Anul XI • nr. 2467 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
Jurnalismul nu a fost prima mea opțiune profesională. Aș fi vrut să lucrez în Asistență Socială, dar am constatat cu stupoare că eram… supracalificată pentru acest domeniu după ce terminasem Facultatea de Sociologie la Sibiu. Nici posturile de sociolog nu erau cuprinse în organigramele instituțiilor de stat, așadar am ales alt domeniu. Primul meu articol a fost despre Monica Iacob-Ridzi, un personaj politic pe val atunci, care tocmai fusese aleasă în funcția de președinte la organizația de femei a partidului. A fost și prima mea lecție despre cum se formulează un articol predată de Cătălin Docea. Eu am intrat în această branșă când deja presa era într-un proces amplu de schimbare, grupurile vechi de presă se scindau, dispăreau publicații vechi, apăreau unele noi. Și acum presa este într-o continuă tranziție, de la presa scrisă la cea online. Beneficiul presei online este acela de a fi mereu la îndemână, în permanentă actualizare, dezavantajul este că publicul, dezorientat, nu mai face diferența dintre presă și propagandă, dintre informația veridică și blogurile ori postările oportuniste, care caută doar publicitate. Cred că viitorul presei este online și că în timp presa care se va putea vinde online va fi singura care va conta. Spre deosebire de alți colegi, nu mă vad îmbătrânind în acest domeniu al presei cotidiene. Cred că presa locală scrisă va intra la apă din ce în ce mai mult, pentru că presa, chiar dacă multe persoane nu înțeleg acest lucru, este un business privat. Ca orice business privat, dacă nu are profit, nu este rentabil, își reduce activitatea. Acum ziarele nu mai sunt ale partidelor politice, ale unor instituții sau persoane influente, deci banii pentru „presari” trebuie munciți. Oamenii nu mai cumpără presă, pentru că informația le este furnizată și din alte surse, mai accesibile și gratis. Din acest motiv sunt pregătită mereu pentru altceva în afară de presă. Până atunci, ne mai vedem! Alina PIPAN
expune câteva clișee dintr-o viață dedicată scrisului. Și poate că e totuși. Când a început totul pentru mine?
Când mică fiind tata m-a luat de mână și m-a dus pe stadionul Jiul să văd un meci de fotbal dintre Jiul și Steaua. Fiind de-o șchioapă, nu prea am înțeles atunci mare lucru, dar cu timpul am început să învăț despre tumultuoasa lume a sportului și să o transmit și altora prin scrierile mele. Când, în sfârșit, mi-am dat seama că această meserie mi se potrivește ca o mănușă eram în liceu și scriam la acea vreme la o revistă a clubului Steaua. Eram mândră nevoie mare că toți colegii de liceu îmi scriau la despărțirea de clasa a XII-a: Baftă jurnalistei noastre! Deja visul meu începea să prindă contur. (continuare în pagina 2) Loredana JUGLEA
Fotbalul pe tocuri
Recunosc că atunci când redactorul șef mi-a cerut să scriu povestea mea de gazetar sportiv m-a prins puțin în offside, ca la fotbal, pentru că mă gândeam, oare o să pot să scriu în câteva rânduri o întreagă poveste de viață?! Dar apoi același redactor șef m-a liniștit și mi-a spus că mă pot desfășura atât cât vreau. Bine, mi-am zis în sinea mea. Nu cred că până la urmă e nevoie de o întreagă filozofie pentru a
ZVJ să trăieşti, că ne trebuieşti!
Acum realizez că de aproape un sfert de veac lucrez în mass-media. Cum trece timpul! Nu mi-am dat seama că sunt atâţia ani decât atunci când Marian Boboc, redactorul şef, ne-a cerut să deschidem cutia cu amintiri la aniversarea de 10 ani a ZVJ. Un număr din două cifre! Ce frumos! Sunt ani cu multă muncă, pasiune, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu bune şi cu rele, dar într-un colectiv cu oameni frumoşi, la suflet şi chip. Cum scrierea nu este punctul meu forte, eu fiind tehnoredactor şi nu redactor, la ceas aniversar spun doar LA MULŢI ANI, Ziarul Văii Jiului! La cât mai mulţi ani să trăieşti, că ne trebuieşti! În 1993 am intrat în presă, la săptămânalul „Curierul Văii Jiului” - patronat de Ştefan Nemecsek, Dumnezeu să-l ierte! - ca secretară-dactilografă. A fost ceva nou şi frumos, iar de la ziariştii
Ioan Mustaţă, Ioan Dubek – Dumnezeu să-l odihnească!, Nicolae Stanciu şi Viorel Străuţ, şi alţii, am învăţat din tainele acestei nobile meserii. Aşa au trecut 9 ani, timp în care am trecut de la maşina de scris la calculator, de la dactilografă la tehnoredactor, şi am semnat şi câteva articole. Apoi am trecut la cotidianul „Gazeta Văii Jiului”, începând cu al doilea număr, ca tehnoredactor, unde au fost alte cerinţe. Am lucrat aproape trei ani sub coordonarea lui Gică Chirvasă, apoi a preluat colectivul ca director Cătălin Docea, cel mai tânăr director din presă la acel moment. Din 9 august 2008 suntem „Ziarul Văii Jiului”. La plural, pentru că suntem o echipă. O echipă care a rezistat şi rezistă cu stoicism, care şi-a schimbat, desigur, componenţa de-a lungul timpului, doi plecând să scrie în stele. Din păcate, nu ştiu ce viitor va avea presa scrisă în Valea Jiului, va rămâne cea online, dar nu e acelaşi lucru pentru că scripta manent doar pe hârtie. LA MULŢI ANI, ZVJ! Daniela FILIMON