Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
Vulcan
Director: Cătălin DOCEA
Redactor şef: Marian BOBOC
Curs valutar: 1€ = 4,6622 lei 1$ = 3,7691 lei 1₤ = 5,2636 lei
joi, 15 martie 2018
Anul XI • nr. 2371 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
Trei tineri de la Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” Petroşani
Au reprezentat cu cinste şcoala hunedoreană la Pag. Chemnitz 4-5
„Realizarea unui amfiteatru natural” pe un loc care el însuşi este un amfiteatru natural
Un cititor isteţ mi-a trimis pliantul pe care Ile şi oamenii lui l-au împrăştiat în Vulcan în campania electorală pentru alegerile locale din 2016 şi mi-a sugerat să mă uit atent peste „Direcţiile de acţiune ale Partidului Social Democrat”. Le-am parcurs pe fiecare şi mi-am dat seama ce a vrut să-mi sugereze respectivul. În cei aproape doi ani care au trecut de la lansarea promisiunilor, primarul şi echipa sa au atacat destule de puţine dintre cele paisprezece direcţii pe care şi le-au propus s-apuce.
Una dintre direcţiile,
promisiunile, mă rog, de atunci era „Realizarea unui Amfiteatru natural vis-à-vis cu Cinematograful Luceafărul (pentru serbările Nedeii)”. Vulcănenii şi-au dat imediat seama că este vorba despre dealul de peste drum de cinematograf. Locul era şi încă mai este cunoscut ca „la Baba”. Acesta fiind numele medicului care a locuit, până-n 1965, sper să nu fi greşit, în vila naţionalizată care domina toate clădirile din împrejurimi. Locul acesta era o adevărată livadă în care ajungeai după ce treceai pe sub o poartă de lemn impozantă. Ceva în genul celor din Maramureş. La stânga şi la dreapta vilei, pe strada 7 Noiembrie, erau casele unor oameni gospodari care au avut mare grijă de tot ce era în jurul lor.
Buldozerele au ras
tot ce era pe acest loc în august 1989. Cu câteva luni înainte de Revoluţie. Asta i-a adus sfârşitul prematur unchiului meu Traian, care a suferit enorm văzând cum munca lui era făcută una cu pământul. În locul caselor şi al clădirii sanatoriului, aflat cam pe unde-i acum „Mini-Max”-ul, au rămas grămezi de moloz. La fel ca pe strada Platoului, pe care erau case frumoase şi grădini printre care şi eu treceam ori de câte ori duceam la brutăria lui Guţui aluatul de pâine făcut de bunica. Anii au trecut şi da’ de unde să se mai construiască, „la Baba”, casa de cultură despre care se tot vorbea. Locul a rămas cum se poate vedea şi acum. În afară de biserică şi de magazinul cu cele mai mici preţuri, acum închis, nu a mai fost ridicată nicio clădire. S-a conturat, în schimb, un fel de alee care urca de la bulevard la deal. Ea a fost făcută nu fiindcă era neapărat nevoie de ea. Trebuia să li se dea de lucru primilor disponibilizaţi din minerit, aşa că cineva a zis hai, să-i punem să sape aici! Inutilitatea efortului muncii lor se vede şi acum când treptele s-au deteriorat vizibil, iar în unele locuri nu mai există deloc.
Cât despre
„Amenajarea unui amfiteatru natural”, ce să zic? Locul este, într-adevăr, optim pentru vizionarea spectacolelor care au loc cu ocazia nedeii vulcănene.
Iarbă, aer curat! Numai că nu înţeleg de ce treaba asta a fost trecută ca una dintre „direcţiile de acţiune”? În afară de cositul ierbii şi de tăiatul unor pomi, care se execută cu ceva timp înainte, nimic altceva nu se face pe acest loc care, el însuşi, este un amfiteatru natural. Mai bine s-ar avea grijă ca, şi peste an, locul să fie curăţat de bălării şi de gunoaie. Gheorghe OLTEANU