CMYK
Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
Director: Cătălin DOCEA
Redactor şef: Marian BOBOC
Curs valutar: 1€ = 4,4549 lei 1$ = 3,9450 lei 1₤ = 5,2165 lei
vineri, 26 august 2016
Anul IX • nr. 2008 • 8+8 pagini • Preţ: 1 leu
Te-a prins radarul pe DN 66A, în dreptul localităţii Aninoasa? Ai mari şanse să scapi de amendă. Află cum
O recentă Decizie definitivă (nr. 629/A/2016 din 16.05.2016) a Tribunalului Hunedoara, motivată la începutul acestei luni, aruncă un puternic con de umbră asupra temeiniciei proceselor verbale de contravenţie întocmite de către lucrătorii IPJ Hunedoara pentru depăşirea vitezei legale pe sectorul DN 66A, în dreptul localităţii Aninoasa. Prin Procesul verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. 5551612 s-a reţinut faptul că un conducător auto a rulat pe DN 66A, pe raza localităţii Aninoasa, pe sensul de mers Petroşani – Vulcan, cu viteza de 68 km/h în condiţiile în care, pe respectivul segment de drum, viteza legală admisă ar fi de 50 km/h. În primul rând, judecătorii Tribunalului Hunedoara au
constatat că există un acest tronson întrucât se dubiu cu privire la viteza află în afara localităţilor”. înregistrată de aparatul Pe cale de consecinţă, astradar. Mai exact, dacă fel stând lucrurile, viteza aceasta se referea sau nu legală admisă nu mai este la autoturismul condus de cea de 50 km/h. De altfel, către şoferul amendat. tot în sprijinul acestei Maşina condusă de contesipoteze, vă reamintim un tatorul sancţiunii era urma- aspect de notorietate: în tă de o alta, la o foarte respectiva zonă, CNADNR a mică distanţă. În plus, cele amplasat în mod repetat două autoturisme care autospeciale pentru verifirulau în acelaşi sens s-au carea achitării taxei de intersectat cu alte două, acces pe drumurile auto. iar vizibilitatea era Cum, chiar pe acel segobturată de fix trei stâlpi. ment de drum, mulţi Nu acesta este însă motivul şoferi au fost amendaţi principal pentru care, prin pentru că nu aveau rovidecizia citată, procesul nietă, e clar că drumul se verbal a fost anulat, iar află în afara localităţilor, amenda va fi restituită. La iar deplasarea cu o viteză dosarul cauzei au existat de 68 de km/h nu trebuie două adrese. Prima spune sancţionată. Asta-i una. că administratorul drumului este CNADNR, ceea ce, Cătălin DOCEA cităm, “duce la concluzia logică că continuare în pagina 3 se percepe rovinietă pentru
Vând depozit materiale de construcţii, hală de producţie, cu vad format, şi teren zona Livezeni – 6000 mp.
Relaţii la telefon 0751 199 100
2
LA ORDINEA ZILEI
Consilierilor locali vulcăneni le-au fost oferite fărâmituri bine alese din Raportul Curţii de Conturi
Consiliul Local Vulcan a aprobat, joi, angajarea unui avocat care să reprezinte interesele Primăriei Vulcan în dosarul cu nr. 3737/97/2016.
Nu este dosarul în care primarul Gheorghe Ile este trimis în judecată pentru fals intelectual. Acela-i treaba lui, iar pentru apărarea proprie şi-a luat deja avocat, după cum el însuşi a declarat. Dosarul mai sus amintit a fost întocmit în urma controlului pe care Curtea de Conturi l-a făcut la Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Vulcan şi pentru care a emis Decizia nr.12/11.02.2016 privind înlăturarea deficienţelor constatate şi consemnate în Raportul de control nr. 38862/22.12.2015. Primăria vulcăneană respinge măsurile luate în urma controlului şi, ca şi în alte cazuri anterioare, îşi caută dreptatea în justiţie. Cum niciunul dintre
juriştii primăriei nu poate reprezenta instituţia în proces, este necesară angajarea unui avocat. Interesându-se pe ce criterii va fi ales avocatul, doamna consilier liberal Daniela Boţoroga a primit un răspuns scurt de la Ile. “Îl vom lua pe cel mai bun!”, i-a zis primarul.
Ciudat este că se continuă o “tradiţie” mai veche. Consilierii locali nu primesc nici acum, în scris, raportul Curţii de Conturi. Ieri, bunăoară, secvenţe din acesta, subliniate cu galben,
Primăria Lupeni a demarat
ului
Ziarul Văii Ji
gent angajează ur rienţă. pe ex cu redactori cu numărul/ Plata în raport ialelor audienţa mater e sau lin publicate on tă. ri pă ti în ediţia imite CV tr t po ţi Cei interesa zvj.ro către office@
au fost citite, la sfârşit de tot, de către doamna director economic Luminiţa Leonte, iar aleşii locali o ascultau şi nu. Nu o dată, îmi amintesc, doamna Alina Anamaria Cîrstoiu a cerut să le fie înmânate consilierilor locali copii ale raportului. Pentru ca fiecare să-l studieze şi să-l rumege în linişte. Ca şi atunci, şi în cazul de faţă conducerea primăriei vulcănene le oferă consilierilor locali doar fărâmituri bine alese, deşi, după cum scrie chiar la începutul raportului Curţii de Conturi, acesta este adresat Primăriei şi Consiliului Local Vulcan. Mai e ceva de spus? Gheorghe OLTEANU
Reabilitarea infrastructurii în cartierul Bărbăteni
Cartierul Bărbăteni a fost cel mai tare afectat de ploile care au căzut în municipiul Lupeni, inundaţiile produse atentând grav la infrastructura rutieră şi trotuarele de aici. Autorităţile lupenene au început cu puţin timp în urmă derularea unui amplu proiect de reabilitare a infrastructurii acestui cartier, proiect care constă în reabilitarea şi bordurarea trotuarelor şi asfaltarea străzilor. Pentru a aduce un plus de confort cetăţenilor care locuiesc în acest cartier, Primăria Lupeni a derulat
)
Ziarul Vaii Jiului
în paralel cu acest proiect şi o serie de activităţi edilitare prin care au fost tăiaţi, la cererea cetăţenilor, copacii care prezentau risc de accidente, a fost scos gardul viu, au fost demolate construcţiile care nu aveau autorizaţii şi afectau aspectul zonei. De asemenea, un alt proiect vizează extinderea reţelei de iluminat şi înlocuirea corpurilor de iluminat cu lămpi moderne, cu un consum redus de energie. Lucrările de asfaltare şi reabilitare au intrat într-o fază nouă,
Editor: SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani RO24348364 n J20/1310/2008
Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro
Redacţia şi administraţia: 332025 Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II, jud. Hunedoara Telefon / fax / linie mobil: 0254.549020, 0735.727264 Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com
facebook.com/ziarulvaiijiului
aceea de montare a bordurilor şi asfaltare a trotuarelor, astfel că proiectul a început să prindă contur. Primar Cristian Resmeriţă ne-a declarat: „Proiectul avansează în Cartierul Bărbăteni. Într-o primă fază au fost scoase bordurile vechi şi au fost pregătite zonele unde va fi turnat asfalt. Constructorul a respectat până acum graficul de lucrări şi deja proiectul începe să prindă contur. Având în vedere că în acest cartier au fost efectuate şi o serie de acţiuni edilitare pe un proiect de modernizare a iluminatului public, în paralel cu lucrările de
Redactor şef: Marian BOBOC zvjro2008@yahoo.ro
Colectivul de redacţie:
Alina PIPAN - 0766.678380
reabilitare şi reparare a infrastructurii, la finalizarea proiectului locuitorii din acest cartier se vor putea bucura de condiţii sporite de confort”.
Căsuţa Albastră angajează barman ospătar. Relaţii la telefon
0723.347852
COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008. ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României
Colaboratori permanenţi: Mircea ANDRAŞ , Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Corneliu BRAN - 0766.728688 Ioan LASCU, Ion HIRGHIDUŞ, Sonia LIBERESCU, Alin RUS, Loredana JUGLEA - 0763.673727 Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA loredanajuglea@yahoo.com DTP: Robert BOGDAN şi Bogdan SOVAGO Gheorghe OLTEANU - 0724.930338 Administrativ / Publicitate: Daniela FILIMON - 0735.727264 Mihaela PETROŞAN - 0732.413134 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839 alinapipan@yahoo.com
Intotero, preferata preşedintelui Nistor, a rămas pe vară. Hărău i-a dat fum în nas şi anul acesta
În politica hunedoreană se vorbeşte despre o aşa-zisă rivalitate între EleonoraCarmen Hărău (PNL), deputat de Hunedoara, şi NataliaElena Intotero (PSD, adică de la comunişti), deputat mai mult comunal decât orăşenesc şi municipal. Fiind preferata preşedintelui Nistor, fost primar comunal, este evident că – în profunzime – pe madam Intotero nu o deranjează nicio asemănare ori apropiere de personajul care, imediat după prima jumătate de secol de viaţă, a reuşit să finalizeze şi prima facultate. Sigur că, atunci când vine vorba despre o comparaţie, ar trebui să avem ce măsura. Pe de o parte, deputatul Hărău este doctor în economie şi conferenţiar universitar, iar Intotero – deşi are un purcoi de diplome în CV, nimic de zis! – n-a aflat la timp nici măcar că Suedia, monarhie constituţională fiind, are rege. Nicidecum preşedinte. Chiar dacă diferenţele de valoare dintre parlamentari sunt, în multe cazuri, ca de la cer la pământ, Institutul pentru Politici Publice (IPP) se încăpăţânează ca, peri-
urmare din pagina 1 A doua treabă, şi mai şi, este că la dosarul cauzei a mai existat un document. Care spunea, negru pe alb, faptul că intersecţia DN 66 cu DN 66A, respectiv DN 66A la km 0+300 – 3+805, se află pe raza oraşului Aninoasa. În atare condiţii, se impunea respectarea limitei legale de viteză de 50 km/h. Cum, în lumina informaţiilor existente la dosar, nu-i clar pentru nimeni dacă locul în care Rutiera stă la pescuit cu radarul este ori ba pe un sector de drum situat într-o localitate, nu vă rămân decât două variante: fie circulaţi pe DN 66A cu viteza melcului, adică până-n 50 de km/h, fie vă pregătiţi de proces şi invocaţi Decizia nr. 629/A/2016 din 16.05.2016 a Tribunalului Hunedoara.
8
www.zvj.ro vineri, 26 august 2016
odic, să calculeze Indicele agregat al Activităţii Parlamentare. Mai exact, un clasament valoric al grupurilor parlamentare şi al parlamentarilor. Specialiştii IPP răscolesc activitatea parlamentarilor şi ţinând cont de iniţiativele legislative, luările de cuvânt, declaraţiile politice, întrebările / interpelările şi moţiunile semnate de fiecare parlamentar în parte – ne spun cine a fost harnic, cine a cam lălăit-o şi cine a cam tras chiulul. Deşi, la horă în sat, zici că-i cea mai harnică dintre parlamentarii hunedoreni, calculele pur ştiinţifice ale celor de la IPP o readuc pe Intotero cu picioarele pe pământ.
Tabelul din facsimil, anexă la raportul IPP pe tema activităţii parlamentare din perioada 22 decembrie 2012 – 30 iunie 2016, ne arată electronic şi negru pe alb cum stau lucrurile. Chiar dacă se gâdilă când este comparată cu deputatul Hărău, pesedista Natalia de la comunişti (cunoscută în presa naţională şi ca “Nuţi de la Externe”) ar trebui să mai stea o tură pentru partid ca să egaleze măcar numeric activitatea deputatului liberal. Să vedem, aşadar, cifrele: Hărău – 117 iniţiative legislative, Intotero – 81; Hărău – 154 de luări de cuvânt, Intotero – 110; Hărău – 111 declaraţii politice, Intotero – 87; Hărău – 188 de întrebări şi interpelări, Intotero – 43; Hărău – 13 moţiuni semnate, Intotero – 1. Precizăm că activităţile
anterior menţionate reprezintă principalele preocupări de ordin parlamentar. Indicele agregat al Activităţii Parlamentare, calculat ca o medie ponderată a activităţilor enumerate mai sus, o plasează pe Eleonora-Carmen Hărău pe locul 4 în topul celor mai active 15 femei parlamentar, în timp ce Intotero se află pe locul 13 în acelaşi clasament. În cazul deputatului PNL, Indicele agregat al Activităţii Parlamentare se ridică la 125.3, în timp ce - în cazul deputatului PSD – respectivul indice este 75.75, de unde rezultă că Hărău a fost cu aproape 60,46% mai activă decât Intotero. Cu alte cuvinte, ca să vorbim pe înţelesul institutoarei Intotero, preferata ex-primarului comunal a rămas pe vară. Hărău i-a dat fum în nas şi anul acesta.
Cătălin DOCEA
ACTuALITATE
3
4
actualitate Parcul Copiilor din Petrila
Departe de cerinţele celor care-i trec pragul Parcul Copiilor din Petrila are de toate. Are şi serioase lipsuri, de care ne vom ocupa în continuare, dar, în primul rând, are viaţă, zburdălnicia copiilor şi animaţia creată de prichindei mai ales acum, pe timp de vară, dând oazei de verdeaţă un aer aparte. La ora la care l-am găsit, parcul cel mai popular din Petrila doar şi pentru faptul că se află lângă strada principală şi într-un cartier cu multe blocuri, Parcul Copiilor, era destul de populat, în mod special de copii sub 10 ani. Unii erau însoţiţi de părinţi sau de bunici, alţii singuri, multe din jocuri fiind ocupate, soarele mângâietor şi nu prea fierbinte aducând celor prezenţi o şi mai mare bucurie, într-o zi de vacanţă de vară obişnuită.
Fântână arteziană fără apă, alei praf, câini „cu stăpân” liberi Primul lucru care îţi sare în ochi odată ce intri, în afară de agitaţia permanentă a copiilor şi a chiotelor de bucurie, este faptul că toate aleile parcului sunt praf şi pulbere. copiii nu ţin seama de asta, după cum se ştie, însă un bunic venit cu prichindelul de mână se poate împiedica în mod cert. Nu ştim cum arată aceste alei când plouă, sau după vreo ploaie mai sănătoasă, dar ne închipuim. un al doilea lucru sesizat, care ţine doar de poliţia locală şi de nimeni altcineva, este faptul că parcul e plin de câini cu aşa-zişi stăpâni, care-i lasă să circule şi să-şi facă nevoile pe oriunde... chiar şi în locurile unde copiii mai cad când se hârjonesc. ceea ce nu-i deloc normal, să recunoaştem. „Dacă poliţia locală se face că nu observă acest lucru, oare ce-o face primăria?”, ne întreabă o doamnă între două vârste auzind că suntem de la ziar şi văzându-ne că facem câteva poze. Nu i-am dat niciun răspuns. Poate citind aceste rânduri, administraţia locală îi va da prin fapte concrete, că de răspunsuri gen vom face şi vom drege e plin carul, inclusiv la Petrila. intrând mai în interiorul parcului, n-ai cum să nu observi că, deşi e
facebook.com/ziarulvaiijiului
vară, fântâna arteziană nu funcţionează. Pe lângă faptul că arată urât şi strică din plin imaginea parcului, apa se pare că nu mai curge demult în ea, după cum ne spun câţiva localnici. „Poate va merge la iarnă...”, spune un şugubăţ venit împreună cu fiica sa la o mică joacă de vacanţă. ca să fim corecţi, trebuie remarcat faptul că băncile sunt în bună stare, la fel şi coşurile de gunoi, iar curăţenia e la ea acasă din punct de vedere al deşeurilor... Mai puţin din punctul de vedere al „măslinelor” de câine.
Primarul Jurca susţine că la anul parcul va fi modernizat Fireşte că după scurtul nostru raid prin acest popular loc de recreere pentru copiii şi tinerii din Petrila l-am întrebat pe primarul localităţii, Vasile Jurca, dacă are în vedere repunerea în funcţiune a fântânii arteziene – care ar necesita şi o oarecare reabilitare la cât de jalnic arată şi modernizarea acestui parc. „am vrut de anul acesta, dar la începutul anului nu ne-au ajuns banii când am trasat bugetul local. Dar la anul, cu siguranţă, vom asfalta aleile, poate punem pavele, să vedem, vom face toate reparaţiile jocurilor copiilor şi vom aduce poate şi altele şi, nu în ultimul rând, vom reabilita fântâna arteziană, care vara viitoare va fi în mod cert funcţională. Sper să avem înţelegere din partea populaţiei şi le promit un viitor parc cochet, amenajat şi modernizat. cu siguranţă, încă de la începutul anului viitor vom cuprinde în buget sumele necesare reabilitării acestui parc din centrul oraşului nostru”, a declarat primarul Vasile Jurca. Corneliu BRAN
„Scârţ!”
Publicație a Societății „Academia Liberă Veche Păstorel” - Iași
În iulie 2012, primeam prin poștă o revistă nouă, numită „Scârț!”, editată de umoriștii ieșeni, însoțită de o scrisorică în care cititorii eram rugați să primim cu îngăduință acel prim număr și ni se promitea că numerele următoare vor oferi un conținut îmbunătățit, pe măsura unei publicații de umor. Cum ziua bună se cunoaște de dimineață, dincolo de modestia redactorilor, încă de la primul număr, „Scârț!” a avut tot ce-i trebuie unei reviste de înaltă ținută: aspect, prezentare grafică, hârtie și – nu în ultimul rând – texte, toate de calitate. Până și plicurile în care sosește revista sunt scrise atât de frumos de maestrul George Petrone, renumit pentru scrisul caligrafic, încât nu mă încumet să le arunc. Mă bucur că am colecția completă a revistei și că multe dintre scrierile mele au fost publicate în ea. Menținând ștacheta sus, în cei patru ani, „Scârț!” s-a bucurat de aprecierea cititorilor, dar nu a scăpat nici de înțepăturile confraților. Vă prezint câteva șarje amicale, adunate în timp, iar redactorilor (Adrian Grăjdean – redactor-șef, Vasile Vajoga – redactor-șef adjunct și Dumitru Grumăzescu – secretar responsabil de redacție) le urez putere și entuziasm, pentru editarea revistei, mulți ani de acum înainte!
La Iaşi apare revista… „Scârţ” Aud un „scârţ” în vâlvătaia Acestei înfocate zone; o fi peniţa lui Tataia… Sau sunt pantofii lui Petrone?! În mijlocul acestei zone, un „scârţ” domină hărmălaia: o fi peniţa lui Petrone… Sau sunt pantofii lui Tataia?!
Studii la “Academia Păstorel” La Iaşi, aşa precum se ştie, Sunt doar studenţi de nota zece Cu Studii la “Academie” (Şi practică … la “Bolta rece”) Academia Liberă Veche Păstorel e nepereche Şi rămâne-n aste zone, Ca Academie veche (De pe vremea lui Petrone) Vivat Academia! La Iaşi, oraşul de magie, Cu edificii epocale, E-o singură “Academie”... Şi multe facultăţi mintale. (Nicolae Bunduri – Braşov)
Şarjă amicală Ieşenii din „Academie” „La Grumăzescu” dau năvală; Discută despre prozodie, Dar fără apă minerală!... (Ionel Iacob-Bencei – Timişoara)
Vivat Academia Veche Păstorel! Gândind la voi, mă trec fiori, Că în cenaclul de valoare, La patruzeci de anișori, Sunteți cu toții încă-n floare! (Florina Dinescu – Ploiești)
Editorilor Revistei „Scârţ”, cu ocazia apariţiei celui de-al 50-lea număr Sunt chiar 50 de numere frumoase, Le-aţi izvodit prin muncă inspirată,
8
www.zvj.ro vineri, 26 august 2016
Iar în atâtea trebi anevoioase, n-am auzit să SCÂrŢÂIŢI vreodată! (Ion Diviza – Chişinău)
Despre revista ”Scârț” umorista voastră ceată Scrie cu talent și sârg, În alesul dulce târg, o revistă minunată, Însă denumirea ”SCÂrȚ” nu prea merge-a fi rimată! (Mircea Ionescu-Quintus – București)
Didactic As este în oratorie! Cu firea lui didactică, ne face-o-ntreagă teorie De cât de bun e-n practică. (Daniel Bratu)
Turism electoral Deși promoții uimitoare Sunt în sezonul estival, Aștept oferta cea mai tare: un circuit... electoral! (Nicolae Peiu)
Relaţie conjugală nu-i respectat, dar nu se pune, Că-n modul cel mai consecvent, De mare-atenţie dispune: E monitorizat atent! (Adrian Grăjdeanu)
Președintele Senatului Domnul cu purtări avide Și interesat, cum este, A schimbat cam trei partide (Ca și când i-ar fi neveste). (Nicolae Stancu)
Schimbare Camerei făcând ocolul o vădană-n gând constată: Toate s-au schimbat. Violul nu-i nici el ce-a fost odată! (Ioan Frențescu)
Consumatorul de droguri nu c-aș avea eu un capriciu, Da-ntreb pe unul mai cu plete: – Muncești pe undeva, băiete? – Da, pot să zic c-am un SEr-VICIu! (Mihai Olaru)
Rugă pentru Domnul Cum ieri din flotă n-a rămas o șaibă, Iar cel ales acum vânează case, noi ne rugăm ca cei ce vin să aibă Doar slăbiciuni mai economicoase... (Cătălina Orșivschi) Pagină
Senectute Sortit, probabil, unei scheme A existenței echivoce, Eu m-am maturizat devreme Și am îmbătrânit precoce. (George Petrone)
Șeful despre dragoste Ține să se manifeste Către noua secretară: – Dacă dragoste nu este, nu-i nimic... Te dau afară! (Ioan Toderașcu)
Ghinionistul Când a pășit pe-a vieții poartă, Lui zodia i-a fost nefastă, Că-ntâi a fost bătut de soartă, Apoi, de soacră și nevastă! (Vasile Vajoga)
realizată de Petronela Vali SLAVU
Precizare revista „Scârț!”, e important să știi, Când la 50 de numere-a ajuns, Că, după nume, pare-a scârțâi, Dar tot ce-i scris, acolo, merge... uns! (Vali Slavu – Aninoasa) Ingenioasei reviste ”Scârț!” E-o revistă necesară, răspândirea ei nu-i grea: Scârțâie-n Iași, bunăoară, Și se-aude-n Turburea. (Nelu Vasile – Turburea)
Doar c-o revistă... Întreb pe-ai epigramei ași, C-o ironie dulce-amară: Ce-i o revistă ”SCÂrȚ!” la Iași, Când scârțâie atâtea-n țară? (Vasile Vajoga – Iași)
*** Epigrame scrise de umoriștii de la Academia Liberă Veche Păstorel Iași Descurcăreața Disperată că nu poate Să străbată prin nevoi, De nevoie... dă din coate Și din părțile mai moi. (Ion Bolocan)
uMor În hA... MAjor
5
6
SPORT
Societatea Comercială Visa SA angajează personal în domeniul construcțiilor:
- Zidari; - Fierari-betonişti; - Dulgheri; - Instalatori; - Finisori.
„Vrem să începem cu dreptul”
Persoanele interesate îşi pot depune CV-urile la adresa de email office@visa-sa.com sau la sediul societății din Petroșani, strada Independenței nr. 5, până cel târziu în data de 01.09.2016. Mai multe detalii la telefon 0254.545454.
Competiţie de alergare, la JIUL
Vineri, 26 august, ora 16:00, doritorii de mişcare sunt invitaţi să ia parte la COMPETIŢIA DE ALERGARE, care are loc pe Stadionul Jiul Petroşani. Întrecerea este organizată de Primăria Municipiului Petroşani în cadrul Zilelor Municipiului Petroşani. Competiţia de alergare se adresează atât copiilor, cât şi seniorilor iubitori de mişcare, pe categorii de vârstă: categoria pitici: 50 m, categoria 6-8 ani: 100 m, categoria 9-10 ani: 200 m, categoria 11-13 ani: 400 m, categoria 14-17 ani: 800 m, categoria 18-35 ani:
Campionatul Naţional de popice pentru seniori şi senioare va debuta pe 3 septembrie 2016, cu participarea a şapte echipe, patru în competiţia masculină şi trei în întrecerea feminină. Vor lua startul ediţiei 2016-2017 echipele CFR Olimpia Iași, CFR Cluj & CSM Câmpia Turzii, Inter Petrila şi Electromureş Tg. Mureş (la masculin), respectiv Electromureş Romgaz Tg. Mureş, Conpet Petrolul Ploieşti şi Rapid Bucureşti (la feminin). Inter Petrila va fi gazda etapei a doua, pe data de 24 septembrie, când va întâlni popicarii de la CFR Cluj sub arbitrajul lui Fekete Iosif din Tg. Mureș. În Campionatul Naţional pentru echipele de tineret (U23) Inter Petrila va participa la masculin, în Grupa B, grupă în care, pe lângă Inter Petrila, vor evolua și Siderurgica Hunedoara, CSM Satu Mare, CFR Cluj & CSM
1000 m, categoria peste 35 de ani: 2000 m. Înscrierile încep la ora 15:00 şi se fac tot pe Stadionul Jiul Petroşani, iar doritorii trebuie să aibă la ei un act de identitate. Se vor premia primele 3 locuri la băieţi şi fete pentru fiecare categorie de vârstă. Premierea sportivilor va avea loc duminică, 28 august, în Sala de Marmură a Primăriei Municipiului Petroşani, ora 10:00.
Pagină realizată de Loredana JUGLEA
Ştiinţa, cantonament la mare
Dat fiind faptul că în etapa a treia din Campionatul Naţional de Rugby în 7 Ştiinţa Petroşani va sta, gruparea petroşeneană va merge într-un cantonament la mare. Antrenorii au decis ca astfel să comaseze atât cantonamentul, cât şi meciurile de peste o săptămână de la Năvodari la un loc. Săptămâna viitoare
facebook.com/ziarulvaiijiului
Ştiinţa va juca la Năvodari în cea de-a patra etapă a Campionatului Naţional. Campionatul Naţional de Rugby în 7, rezervat echipelor din DNS, cuprinde cinci turnee care vor avea loc la Năvodari, Petroşani, Bârlad, Năvodari şi Galaţi. Primele două au avut deja loc.
Câmpia Turzii. Prima etapă în care ar fi evoluat popicarii Inter Petrila avea startul pe 27 august, în compania CSM Satu Mare, dar a fost amânată pentru data de 10 septembrie la solicitarea popicarilor sătmăreni din motive financiare. Cupa României, la seniori şi senioare, va avea loc în patru etape, iar câştigătoarea competiţiei va putea evolua în Cupa NBC. Primele runde sunt programate în zilele de 10 septembrie 2016 (la feminin) şi respectiv 11 septembrie 2016 (la masculin). Turneul primei runde din Cupa României se va disputa în sala de popice a clubului Inter Petrila. “Sperăm să începem cu dreptul în Cupa României și să ocupăm o poziție bună încă din prima etapă cu toate că avem o echipă foarte tânără”, a declarat antrenorul Marcel Dobrică.
Activităţi sportive intense la Zilele Uricaniului
Campionatul de şah organizat de Primăria și Consiliul Local ale orașului Uricani, în cadrul Zilelor Orașului Uricani, ediția 2016, a stârnit un mare interes. Evenimentul, găzduit de Sala Pensionarilor de la Casa de Cultură, a adunat mulţi participanți care s-au întrecut pe sine. Astfel primele locuri au fost ocupate de Raul Gino, în întrecerea tinerilor activi, şi Nicolae Trif, în competiția destinată pensionarilor. Activitățile sportive din cadrul Zilelor Orașului Uricani continuă și în zilele următoare, fiind programate finalele la concursul de tenis cu piciorul, dar şi finale ale campionatului de fotbal.
Hercules aduce întăriri de la Uricani şi Vulcan
Campioana judeţului Hunedoara, Hercules Lupeni, strânge rândurile şi vrea să lupte din nou pentru locurile fruntaşe din Liga a IV-a în viitorul sezon. Antrenorul Dan Voicu va continua la cârma echipei, deşi aceasta se confruntă cu mari probleme de lot, cu 10 zile înaintea debutului sezonului. „Din păcate, ne confruntăm cu mari probleme de efectiv. Din lotul sezonului trecut, opt jucători de bază au plecat să muncească în străinătate. O parte dintre ei va reveni în septembrie, dar până atunci lucrăm cu ce avem. Am cam opt jucători la antrenamente, facem pregătire şi dimineaţa şi după-masa, în funcţie de serviciul lor”, a spus Dan Voicu, care a precizat că este în discuţii cu alţi jucători, pentru întărirea lotului. „Sunt în discuţii cu Raul Cismaşiu, de la Minerul Uricani şi Gabriel Rădulescu, de la CS Vulcan. Cel din urmă are însă probleme, pentru că cei de la Vulcan nu vor să-i dea dezlegarea, deşi clubul e în Liga a V-a. S-ar putea să mai vină şi ceva ju-
niori de la Jiul Petroşani”, a explicat antrenorul lui Hercules. Acesta a mai precizat că „Obiectivul pentru viitorul sezon e o clasare pe locurile 1-3. Vom strânge rândurile şi Hercules va merge mai departe. După ce revine o parte din jucătorii sezonului trecut, vom arăta mai bine. Eu cred că ne putem lupta pentru acest obiectiv. La situaţia actuală din fotbalul românesc, aceste meciuri de baraj nu-şi aveau rostul. Federaţia caută acum echipe pentru Liga a III-a, dar nu le găseşte, pentru că nu sunt bani. Înainte de alegeri şi noi am primit promisiuni că vom fi susţinuţi pentru Liga a III-a. Din păcate, cum se întâmplă în România, acestea au rămas doar promisiuni, nimeni nu se înghesuie să ne mai ajute”, a încheiat Dan Voicu. Campionatul Judeţean va debuta pe data de 3 septembrie.
Bogdan și Ștefan își petrec sfârșitul verii într-o tabără de studiu la Oxford, districtul cu cel mai ridicat IQ pe cap de locuitor din Europa
experiențe inedite. Oxfordul va fi una dintre ele, este sigur. A aplicat pentru această bursă la finele anului școlar, trimițând o scrisoare de intenție organizatorilor, care a cuprins o retrospectivă a premiilor obținute atât la școală, cât și extrașcolar, motivul pentru care își dorește participarea și hobby-urile. „Pentru a putea să beneficiez de această bursă a trebuit să trimit o scrisoare de intenție Școala de vară organizată la care să cuprindă Oxford a fost creată exclusiv diferitele premii pentru liceenii din România, obținute atât la și va avea loc între 28 august activitățile școlare, cât și 4 septembrie. Cei doi au și cele fost selecționați alături de alți Ştefan extraşcolare, 19 din țară pentru a participa Bodgan motivele penla aceste cursuri, din cele tru care doresc să particip şi peste 100 de cereri depuse. abilitățile și hobby-urile mele. Acest Pentru orice licean serios, când lucru s-a întâmplat cam pe la spunem serios ne gândim la cei care pun ceva încheierea anului şcolar, luna iunie”. preț pe educație, școala este o oportunitate. Fratele lui, Ștefan, este cu un an mai Bogdan și Ștefan sunt dintre cei serioși. O mic. Cu toate acestea este mai conversație simplă cu ei m-a făcut să înțeleg că analitic, precaut, tratează școala cu lejeritate, pentru că înțeleg riscă mai puțin, de că este doar o etapă frumoasă și necesară a parcă el ar fi fratele formării lor, nu un chin, o obligație. Bogdan Găman este un licean, din septembrie va mai mare. Nu știe în ce domeniu se va speîncepe clasa a XII-a, care dă importanță curcializa, dar are două surilor, tratează cu seriozitate atât intelectul, dar și fizicul, pentru că face sport - karate. Dacă opțiuni, farmacie sau științe economice. acum este la etapa testării limitelor fizice ale Oricum, are cel puțin corpului uman, în viitor ar vrea să testeze limiun an plin să aleagă, nu tele structurii umane din postura de chirurg. este cazul să se grăbească. „Am aflat despre Fiind cale lungă până acolo, între timp vrea să proiect de la domnul director al Liceului Teoretic savureze din plin adolescența încărcată de "Mircea Eliade" Lupeni. Am aplicat deoarece aceasta este o ocazie unică pentru mine de a lucra la un alt nivel, de a acumula experiențe noi, și de a-mi ușura alegerea domeniului de studiu pe viitor”, spune Ștefan. Programul școlii de vară „Oxford for Romania” va include cursuri multidisciplinare, seminarii, ateliere și tutoriale „1 la 1” inspirate de modelul de predare folosit în mod tradițional la Oxford. Astfel, pe lângă cei trei cercetători care au inițiat proiectul, vor fi implicați în această inițiativă alți 19 membri ai comunității românești, având roluri de lectori, responsabili logistică sau lideri de activități. În Anglia nu au mai fost până acum, deci experiența va fi completă. „Eu am practicat karate timp de mai mulți ani și am avut ocazia de a participa la diferite competiții organizate în afara țării”, spune Bogdan. De la cursurile oferite la Oxford se așteaptă să fie o experiență inedită, așa cum îi vezi pe unii extaziați de oportunitate, în filme. „Având în vedere faptul că școala de vară este organizată de Oxford, o universitate cu un imens prestigiu, sunt absolut sigur că așteptările mele vor fi cu mult depășite de profesionalismul cu care se vor ocupa ei de noi”. Pe lângă cursuri și eminențe, elevii vor avea parte de excursii în Londra, la muzee. „Întotdeauna mi-a plăcut cultura Londrei și aş vrea să văd mai mult din felul cum trăiesc oamenii acolo, particularitatea culturală a localnicilor, diferențele, bune sau rele, dintre Frații Bogdan și Ștefan Găman sunt din Lupeni, studiază la Liceul Teoretic ”Mircea Eliade”. Anul școlar 2015-2016 s-a încheiat bine pentru ei, nu neapărat datorită rezultatelor bune, cu care erau obișnuiți, ci pentru faptul că au aflat de oportunitatea de a participa cu bursă la cursurile de vară de la Oxford. Cum sună asta, să fii licean și să îți petreci sfârșitul verii la Oxford? Sună bine de tot!
8
www.zvj.ro vineri, 26 august 2016
ei și noi”, spune Bogdan. Ștefan a înțeles că obiectivul principal al acestui proiect social realizat din inițiativa unor medici români, cu ajutorul și sponsorizarea a numeroși parteneri, este acela de a arăta elevilor români cu potențial care sunt alternativele lor în formarea viitoare, având astfel șansa să își schițeze un drum profesional rectiliniu, ușor de urmat. Dr. Monica Enescu, dr. Ciprian Ploștinar și Șandor Kruk (drd.) au dorit să ofere unui număr de 21 elevi de liceu cu potențial academic și mijloace materiale modeste șansa de a experimenta pentru o săptămână mediul universitar de la Oxford. Așadar, de la Oxford așteaptă răspunsuri, inițiere. I-am întrebat pe cei doi frați, încă neatinși de mreaja Oxford, dacă ar vrea pe viitor să plece din țară, să profeseze în străinătate. Să călătorească, să experimenteze, da. Dar vor să trăiască și să profeseze românește, pentru că este cel mai natural lucru din lume. Nu trasează granița construirii unui viitor în Valea Jiului, dar vor în România. Este o opțiune sănătoasă și predictibilă pentru un adolescent care deja are un bagaj de valori la care nu vrea să renunțe. Este bine să credem că nici nu vor fi forțați să o facă. ”Știu că toată lumea dorește să plece din România, motivând proasta conducere din spitalele noastre și condițiile nu tocmai optime sau salariile mici, însă eu doresc să termin facultatea în țară și să profesez tot aici, deoarece dacă toți tinerii pleacă cine s-ar mai ocupa ca toate lucrurile să devină mai bune? Consider că schimbarea stă în noile generații, și depinde doar de noi să facem ca totul să fie mai bine”, iată vorbele cu sens ale unui viitor chirurg, dr. Bogdan Găman, care are în vizor Facultatea de Medicină din București. Ștefan Găman cercetează tot universitățile din țară, cum spuneam, fire analitică, nu dă un verdict până ce nu vede toate opțiunile. Și-ar dori să rămână în țară, nu neapărat la Lupeni, orașul care pentru el înseamnă amprenta natală, dar totuși o rampă de lansare către o universitate din țară. Alina PIPAN
ANGAJĂRI
mica publicitate
• Hotel Gambrinus angajează recepţioner, cu experienţă minim 3 ani în domeniu. Relaţii la telefon 0721.322662.
• Firmă de transport cu acţionariat german angajează şoferi profesionişti, categoria C+E, posesori atestat profesional şi cartelă tahograf, experienţă minim 2 ani, pentru comunitate. Plata la zi. Telefon 0729.272272.
ACTUALITATE
7
cMYK
8
actualitate
Bucurie mare la Vulcan:
A ieşit actul de naştere al Clubului Sportiv Municipal “Mihai Viteazu”
Până aproape de ora două după-amiaza s-a întins şedinţa ordinară de ieri a Consiliului Local al municipiului Vulcan. E drept, nu a început fix la 11:00, cum era prevăzut, dar au existat puncte la ordinea de zi peste care nu s-a putut trece ca gâsca prin apă.
<<Aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli din venituri proprii şi subvenţii (sursa 3), a organigramei şi a statutului de funcţii pentru clubul Sportiv Municipal “Mihai Viteazu” Vulcan>> a fost proiectul de hotărâre care li s-a alăturat ieri celorlalte despre care consilierii locali luaseră deja la cunoştinţă. există o motivaţie temeinică în privinţa asta. certificatul de identitate Sportivă a sosit, miercuri, iar în lipsa acestuia proiectul de hotărâre băgat la înaintare în ultimul moment nu putea fi discutat. a fost mai mult decât o favoare pentru cei din noul club şi din primăria vulcăneană faptul că Ministerul tineretului şi Sportului le-a trimis, prin fax, documentul în cauză. asta s-a putut realiza doar după rugăminţi lungi adresate unei doamne secretar de stat, care, apoi, a intervenit unde trebuia. Mă rog, bine e că, acum, noul club sportiv, pritocit încă de la începutul anului, a ieşit din găoace şi are certificat de naştere. Mai bine mai târziu decât niciodată. Suma de bani alocată sportului vulcănean pentru lunile rămase până la sfârşitul anului este de 230.000 de lei. Două miliarde şi trei sute de milioane vechi, pe înţelesul celor care încă socotesc pe stil vechi. Banii aceştia sunt exclusiv pentru ce este de acum încolo în cadrul noului club şi nicidecum pentru plată sau cheltuieli făcute pe seama fostului club sportiv, decedat din momentul în care s-a facebook.com/ziarulvaiijiului
luat în calcul înfiinţarea altuia. Nu pe râu în jos, ca-n poezie, ci unul subordonat direct administraţiei publice locale. c-o fi mai frumos rămâne de văzut. Discuţiile pe marginea subiectului repartizării celor peste două miliarde de lei au vizat mai mult împărţirea lor pe secţiile sportive: 13.000 de lei pentru atletism, 9.000 de lei la baschet, 73.000 de lei pentru fotbal, 13.000 de lei la handbal, 22.000 de lei artelor marţiale şi 32.000 de lei secţiei de şah. consilierul local angela Stoica s-a arătat mirată că, în sală, nu este prezent preşedintele desemnat al noului club sportiv şi a vrut să afle sumele pe care le iau lunar preşedinţii de secţii. i s-a răspuns că aceştia sunt onorifici şi că nu primesc un bănuţ pentru prestaţia şi strădania lor în a dirija secţiile sportive. Salarii ia doar personalul contractual
trecut pe statul de funcţii: director, contabil, administrator, cinci antrenori, antrenor principal, antrenor secundar şi doi îngrijitori. aici s-a iscat un pic de ciondăneală, pentru că, la fotbal, nemaifiind echipă de juniori, schema statului de funcţii duce în spate prea mulţi antrenori.
S-a oferit răspuns şi la întrebarea de ce unele secţii beneficiază de sume de bani mai mari? Repartizarea s-a făcut de către conducerea clubului, împreună cu preşedinţii de secţii sportive. S-a ţinut seama de numărul competiţiilor la care trebuie mers până la finele anului în curs şi de durata acestora. În plus, la şah, secţie căreia nu ar putea careva să-i aducă vreun reproş, este nevoie urgentă de material sportiv de specialitate: ceasuri şi pachete
de jocuri de şah în număr suficient, pentru organizarea, în orice moment, a unei întreceri şahiste aşa cum zice regulamentul. Totuşi, unii consilieri locali au rămas suspicioşi chiar dacă li s-au oferit aceste clarificări. liberalul Mihai costel a atras atenţia că a fost uitată redactarea unui regulament de ordine interioară, iar colegul său Dănuţ anghel a rămas la părerea exprimată în plen. aceea că handbalul vulcănean, care a mers până în faza campionatelor naţionale, a fost cam erodat în ceea ce priveşte bugetul alocat.
Gheorghe OLTEANU
Publicaþie de istorii din Valea Jiului l Anul VIII l Nr. 240-241 l 26 august 2016 l 8 pagini l Supliment al Ziarului Văii Jiului
În urmă cu 100 de ani, pe meleagurile noastre…
Din volumul „Zile de zbucium şi glorie pe Valea Jiului” de Ion D. Isac (I)
MOBILIZAREA. 15 august 1916
În zorii zilei, am ajuns acasă. Venisem de la Schela-Rugi, unde era cantonat batalionul 3/18 din care făceam parte. Toţi ai mei sînt sănătoşi şi cu voie bună. Iulia împlineşte aproape doi ani şi vorbeşte mai bine. Costică, al doilea moştenitor, merge pe 7 luni şi e voinic. Cumnatul meu, Nicolae Cocheci, îmi aduce jurnalul „Dimineaţa“. La Bucureşti, Consiliul de Coroană: intrăm în război, poate pînă mîine se mobilizează. Ana, nevasta mea, la primirea acestei veşti, începe să plîngă. Iulia plînge şi ea. Prezice ceva plînsul ei nevinovat. Înduioşat de cele ce se petrec, rog pe Iulia să-mi spună dacă vrea să meargă cu mine la război. Ea îmi întinde mîna-i drăgălaşe şi-mi zice: „Adă mîna !“. O iau în braţe, o sărut, voiesc să o las jos, ea nu mă lasă să mă despart. Presimte că o să ne despărţim pentru multă vreme! Vin rude şi prieteni. Vorbim de război şi de alte lucruri mai mici în comparaţie cu cele ce aveau să înceapă a doua zi. Seara mă hotărăsc să rămîn acasă; iar a doua zi în zori să fiu la Rugi la companie... Noaptea pe la ora 12 1/4 socrul meu Const. Gărăiacu, veteran de la 1877, intră în cameră, mă deşteaptă şi-mi spune: „Trag clopotele, s-aude goarna, bat tobele,
s-a declarat mobilizarea!”. Primul moment sublim e momentul despărţirii de familie. Las pe tata-socru trist, pe Ana cu ochii scăldaţi în lacrimi, pe Iulia şi Costică culcaţi în leagăn şi plec... La poartă, îmi ţine calea nenea Ioniţă Caragea, fratele mamei, cu nevasta şi copiii, mama mare, alte rude, prieteni şi vecini. îmi iau rămas bun de la toţi şi plec. Cu lacrimi în ochi, mă petrec rugînd pe Dumnezeu să mă aibă în pază. Tata Dumitru, fraţii Vasile şi Gheorghe, emoţionaţi, nu-mi pot spune decît: „Să fii cu grije, Domnul să-ţi ajute!”. Dau pinteni calului, s-ajung mai devreme la companie. Văile răsună de. dangătul clopotelor. Lumea umblă de colo pînă colo, uluită de ce se petrece. Se despart părinţii de copii, fraţii de fraţi şi surori, copiii de părinţii lor, cărora singuri le mai erau de ajutor; şi, dîndu-şi ultimul sărut poate, pleacă la împlinirea datoriei, pentru care s-a dat semnalul! La ora 3 1/2 ajung la Rugi. Compania plecase de cu seară, împreună cu batalionul la hotar, - luînd direcţia Buliga. Calul nu mai poate merge, plec pe jos spre hotar. Nu simţeam oboseala, nu-mi dam seama în amănunţime de ce mă înconjura... mergeam grăbit, cu privirea îndreptată spre muntele Straja şi cu gîndul la batalion. Unde o fi ajuns? O fi trecut hotarul?...
Las în urmă mulţi soldaţi, ce doreau să-şi ajungă camarazii, plecaţi înainte. Trec pe lîngă Pichetul Buliga, adăpostul meu de iarna şi primăvara trecută, timp de cinci luni, cît am stat de pază pe muntele Buliga, la Pasul Vîlcan, şi la ora 10 ajung la frontieră, la stîlpul de fier, suit, pe care am cîntat cu Ursu de la Ceaur, cu Strinu de la Strehaia şi cu Ticu de la Turceni, astă-primăvară: „Munte, munte brad frumos, ia mai pleacă-ţi vîrful jos; să mă sui pe vîrful tău, să mă uit în satul meu!”. Şi într-adevăr, de aici se vede biserica din satul meu. La 400 metri înainte, văd compania în coloană. După 60 km. de marş forţat (40 km. călare şi 20 km. pe jos), în acest moment, mă simt uşor ca şi cum m-aş fi sculat dintr-un somn plăcut, iau pas alergător şi nu stau locului pînă nu ajung compania. Avem direcţia satul Bărbăteni între Vulcan şi Petroşani. În direcţia Vulcan merge batalionul 4/18, iar spre Petroşani merge batalionul 1 şi 2/18 şi parte din regimentul 58. ÎN LEAGĂNUL POPORULUI ROMÂN
Sîntem pe munţii Ardealului, leagănul poporului român în formare; sîntem prin locurile care, prin frumuseţea lor, au semănat în inima vlăstarului în creştere, viersul doinii din caval, cu care acesta s-a mîngîiat în vremuri de restrişte. Locurile acestea, udate odată, în tim-
II
PRăVăLIA CU ISTORII
pul năvălirilor barbare, de lacrimile poporului român - copil în faşe, - udate a doua oară de lacrimile românilor robiţi de un duşman aspru şi fanatic, veacuri în rînd, vor fi udate acum, pentru a treia oară, de sîngele şi lacrimile celor ursiţi să împlinească prescripţiunea lăsată de strămoşi prin testamentul sfînt, ca o condiţie a stăpînirii plaiurilor frumoase, graiului dulce şi credinţei curate, pentru care au pierit ei: - împlinirea idealului naţional prin dezrobirea românilor subjugaţi. La dreapta sus, vîrful Dumitra. La el ridicăm ochii; şi mai sus de el, la Dumnezeu, ridicăm gîndul, rugîndu-l să primească jertfa de sînge şi suferinţi ce neamul românesc începînd de azi o face pentru împlinirea năzuinţelor lui. La stînga, peste păduri de fag, în vale, Vulcanul, orăşel frumos, ale cărui case ne atrag privirea... şi ni se umple sufletul de bucurie, nădăjduind că peste cîteva ceasuri vor fi ale noastre. UN SIMŢĂMÎNT SFÎNT
Soldaţii sînt stăpîniţi de un simţămînt sfînt. Nu sînt trişti că au plecat de acasă, ori pentru cei ce au rămas acolo: „Domnul să-i aibă în pază!”. Nici veseli nu sînt. Veselie nu poate avea nimeni decît atunci cînd isprăveşte cu bine un lucru pentru care a muncit din greu. Ei simt acum că nu mai sînt ai lor, nici ai familiilor lor, ci că sînt simple instrumente în mîinile neamului, singur îndreptăţit să facă cu ei ce vrea, pentru binele lui. De greutăţi nu ştiu, de moarte nu le pasă, de ea e nevoie... căci numai prin ea şi prin multe suferinţi se va cîştiga întregirea şi fericirea neamului românesc. Viaţa lor nu mai are altă importanţă decît aceea că e folositoare Patriei. Soldaţii sînt toţi una. Grijile mici, condiţiunile vieţii care-i deosebeau pînă acum pe unul de altul, s-au şters din sufletele lor, rămînînd legaţi printr-o singură dorinţă, aceea de a-şi împlini datoria cum vor putea mai bine. Nu mai sînt bogaţi ori săraci, funcţionari, meşteşugari ori plugari, gradaţi ori soldaţi, veseli ori trişti - sînt o singură fiinţă, avînd o singură uniformă şi o singură misiune de îndeplinit. PE CÎNDET ÎN VALE...
Animaţi de aceste simţăminte, străbat poienile şi tufişurile muntelui Cîndet, pe potecuţe înguste, printre stînci şi printr-un codru bătrîn, coboară spre valea părăului Cîndet. Călăuza greşeşte drumul. Coborîm pe brînci, agăţîndu-ne cu mîinile de pietrii şi arbori. Maiorul C. Pleşoianu, comandantul batalionului, greu de drum, fiind şi suferind, abia merge, sprijinit de un ofiţer şi un soldat. Calul dînsului a alunecat, a căzut, sa dus de-a-n-prăvala, geme greu, se scoală şi abia se mai ţine pe picioarele-i sîngerate. Primul rănit din batalion este acest animal, care se uită înspăimîntat înainte, căutînd pare-se drumul pe unde are să meargă mai departe. Stînci mari, prăpăstioase, sînt aşa de aproape, că e imposibil să meargă pe aici animale. Soldaţii se iau de mînă, formează un lanţ lung, în care cei din urmă ţin cu mare greutate pe cei care s-au dat pe povîrniş, ca să nu se ducă pînă jos fără voie şi poate să nu se mai scoale. Coborîm aşa vreo trei ceasuri, parcurgînd o distanţă maximă de
900 m. Ieşim spre gura văii, ne oprim, stăm o oră pînă se strînge tot batalionul. Trimitem patrule şi apoi pornim în coloană de marş. Cinci minute şi primul tunet de armă inamică se auzi. E semnalul de începutul luptei. Luăm formaţie de luptă, soldaţii se închină, înaintăm. Compania 9 formează flancul stîng al batalionului. Plotonul meu în linia I. Trimitem patrule pe flanc. Inamicul trage. Înaintez prin salturi cu plotonul, prin gloanţe, şi ajung la un gard de mărăcini, ce se află paralel cu frontul. Pe lîngă acest gard, în partea dinspre noi, un şanţ de scurgere... adăpost; îl ocupăm. Inamicul trage foc repede. Gloanţele spintecă aerul pe lîngă noi, producînd un fluierat scurt şi înţepat. Ansamblul acestor şuierături formează un cîntec nou, cîntecul sublim al morţii, care împreună cu glasul asurzitor de tun, răscoleşte sufletul soldaţilor în lupte, în momentul cînd calcă pe pragul dintre viaţă şi moarte. E cîntecul ce va înlocui bocetul mamei scumpe, al soţiei iubite, al copiilor drăgălaşi, la trecerea din viaţa aceasta în viaţa viitoare... a eroilor a căror jertfă se va cere pentru făurirea României mari. La doi paşi în dreapta mea, soldatul Vlad C. Ion din Ioneşti, nu mai poate ţine arma; se rostogoleşte şi se văietă. Mă apropii de el; e rănit în abdomen; îl mîngîi şi îl rog să nu se mai vaiete, că întristează camarazii. Îl încurajez, spunîndu-i că are să se facă bine. Vreau să-l pansez, îl întreb de pansament, îmi spune că nu are... că nu i s-a dat. Trimit după brancardieri. PRIN SATUL BĂRBĂTENI
Înaintea noastră, o vale lungă, străbătută de Jiul Românesc şi de cale ferată, în care e aşezat satul Bărbăteni. Dincolo, la nord de Bărbăteni, un deal înalt, pe a cărui culme descopăr poziţia inamicului. Comand unei grupe foc de salvă, pentru aprecierea distanţei, apoi foc de voie. Raportez la batalion; vine comandantul batalionului, însoţit de o mitralieră. Mitraliera e pusă în bătaie şi sub protecţia ei părăsim şanţul, în care las pe Vlad rănit, gemînd, nepansat încă, şi prin salturi cu plotonul, peste garduri, peste uluci, prin sat, prin porumbi, prin gloanţe, înaintăm către inamic. Înaintează şi flancul drept, înaintează tot batalionul, urcăm repede dealul... Un „Ura“ puternic iese din piepturile soldaţilor şi în cîteva clipe sîntem pe culme, stăpîni pe poziţia părăsită în grabă de inamic. Plotonul meu prinde patru prizonieri. Sînt unguri. Spun că au fost în număr de 240, conduşi de un căpitan. în timpul nopţii formez postul No. 4, flancul stîng al sectorului. Patrulele prind patru prizonieri unguri. Ştiu româneşte, spun că au fost trimişi de comandantul lor, un căpitan, în patrulă la Vulcan. Nu-i nimic clar. Mă aşez pentru odihnă în lanţul de trăgători al postului mic, între nişte pietre. Plouă mărunt, adie un vînt rece. Batalioanele 1 şi 2 din reg. 18, împreună cu un batalion din reg. 58 susţinute de o baterie din regimentul 5 artilerie, au înaintat pe defileul Jiului spre Petroşani. La Polatişte, infanteria a înaintat cu greutate şi încet, din cauza podului distrus de inamic cu dinamite. Artileria a rămas aci, pînă s-a reparat podul, lucru care s-a făcut în cîteva ore. Pe botul dealului de lîngă vama Surduc, inamicul a oprit înaintarea infanteriei, ţinînd-o în loc pînă în minutul sosirii artileriei,
vineri, 26 august 2016
cînd a fost forţat să se retragă în dezordine, lăsînd Petroşanii in mîinile noastre. În această luptă, dimineaţa, la primul atac, moare slt. Panţu Paul din regimentul 58. În acest sector, şi poate din toată Armata Română, e primul ofiţer mort. După luptă, i se face o înmormîntare cu pompă. O companie dă onorul. Toţi ofiţerii sînt prezenţi. Colonelul Cocorăscu rosteşte discursul funebru, terminînd: „Nu vă urez viaţă, căpitanii mei, dimpotrivă moartea, iată ce vă cei!”. 16 august. Zi frumoasă cu cer senin şi soare strălucitor. De prin tufişuri, din văi, de pe coline, coboară în vale, spre satul ce părea pustiu, bătrîni, femei şi copii. Dormiseră în ascunzătorile plaiului lor de frica ungurilor, care voiau să-i ia cu ei, dîndu-le ordin să evacueze satul. La ora 7 şi jumătate, Grupul de acoperire Jiu ordonă urmărirea inamicului. Batalionul 1/18 în rezervă, batalionul 3 din 18 se pune în mişcare către dealul Faţa, nord-vest Petroşani. Cu serviciul de pază înainte şi pe flancuri, trecem văi şi dealuri, prin păduri şi poieni. Ici, colo, pe lîngă case de ciobani, răzleţite, învăluite aproape de pruni brumării, cîte o româncă, „cu şorţul negru prins în brâu”, ne arată cărarea pe unde avem să mergem, ne spune cum fugeau ungurii şi ne urează: „Drum bun, Domnul să vă ajute!”. Trecem pe lîngă tranşee lucrate de curînd. Cum de nu se găseşte, nici un ungur în ele? Facem legătură de vedere cu trupele amice, care înaintau la dreapta noastră prin Petroşani. Prindem cîte va patrule inamice, vreo 12 soldaţi la număr. Suim pe culmea dealului. Inamicul deschide un foc ucigător. Ne aşezăm înapoia unei cute de teren. Domnul maior, comandantul batalionului, fiind bolnav, pleacă la spital. Domnul căpitan Nestor ia comanda batalionului; trimite patrule în recunoaştere şi ne spune că vom sta aci pînă va veni o baterie de artilerie. „Trebuie să vină artileria, să tragă în tranşeele inamicului şi, după ce s-a simţit efectul ei, să înainteze infanteria. Aşa s-au dat luptele şi numai aşa s-au cîştigat toate victoriile de pînă acum, din războiul european”. Aşa ne-a spus dînsul, avea multă dreptate, iar noi, ofiţerii şi trupa toată, aveam încredere că sub aşa comandă nu ne vom sacrifica niciodată fără folos. Vine artileria, trage. Înaintăm, şi la apariţia noastră ungurii fug. Plutim într-un elan de bucurie. Cum nu se încumet ungurii să stea la luptă cu noi? De ce fug? „ori fi auzit că sîntem flămînzi”, zice un soldat, schimbînd realitatea crudă - flămînzi, fiindcă nu mîncasem de alaltăieri - în glumă [...] Ocupăm cota 936, unde întîlnim batalionul 2/18, care primeşte ordin să cantoneze noaptea, împreună cu, batalionul 1/18, în Petroşani. Batalionul 3/18 primeşte ordin să înainteze şi să ocupe Cetatea Bolii. SPRE CETATEA BOLII
Noaptea începe să-şi întindă vălul negru peste locurile cucerite de noi. Coborîm către drumul ce duce de la Petroşani la Cetatea Bolii, compania 11 făcînd serviciul de siguranţă înainte. Mergem pe o poiană, mai bine zis pajişte, îmbrăcată cu o haină de iarbă mare, verde şi mătăsoasă. Intrăm într-o pădure - codru bătrîn, şi pe o potecuţă, tot batalionul, înşirat prin flanc
vineri, 26 august 2016
cîte unul, înaintează. Înnegurează aşa de rău că nu ne mai vedem unul pe altul. Compania 10 pierde legătura cu a 11-a şi a 12-a, care erau înainte. Ne credem rătăciţi. Trimitem patrule pe drum înainte. Aşteptăm ştiri la un canton, foarte îngrijaţi de consecinţele acestei întîmplări. Companiile dinainte au băgat de seamă că s-a pierdut legătura. Au trimis patrule înapoi şi ne-au găsit. Ne strîngem tot batalionul şi aşteptăm să vină artileria de munte, care coboară cu mare greutate, cu felinarele aprinse, dînd o privelişte deosebită pădurii. Întunerec. Poziţii înfricoşătoare. Şoseaua, rîul şi calea ferată merg una pe lîngă alta, despărţind două dealuri prăpăstioase, înalte şi stîncoase, pe unele locuri fără păduri, numai cu stînci. Înaintăm în coloană de marş. La ora 11 noaptea ajungem la Cetatea Bolii. MĂSURI DE PAZĂ
Compania 9-a intră în avanposturi. Formez cu plotonul meu un post înaintat pe şosea. Aleg poziţia. La răsărit o ridicătură mare şi înaltă; trebuia să ridici ochii bine ca să priveşti deasupra ei; formată din stînci, avea aspectul unei cetăţi vechi, acum ajunsă în ruină. La miazănoapte valea Baniţa, la apus dealul Faţa, care se leagă cu ridicătură de la răsărit printr-o mică şea. În acest loc aşez postul mic. Formez patrulele, instalez santinele îndoite, fixez schimburile, pun oamenii la postul mic, în trăgători şi mă aşez în mijlocul lor. Frig... nu-i nimic, în curînd, cred, am să mă obişnuiesc cu el. Mai privesc cetatea, poziţiile de prin împrejurimi, şi mă întreb: să nu fie oare inamicul pe aici prin apropiere? Mă gîndesc la serviciul de pază şi plec să-l inspectez. Amintesc din nou fiecărui soldat datoria ce o are, şi-l fac atent asupra nenorocirii ce s-ar întîmpla batalionului nostru, cînd s-ar culca şi inamicul va veni să atace. După ce termin, mă aşez din nou la locul meu.
PRăVăLIA CU ISTORII III
O PATRULĂ INAMICĂ
Peste cinci minute, aud caporalul, a cărui grupă era de santinelă, strigînd: „Stai!”. Intrigat, mă scol şi o iau într-acolo să văd ce s-a întîmplat. O patrulă inamică înapoia santinelelor îndoite! Erau patru unguri, îi cercetez de unde vin şi ce grad i-a trimis. Caporalul Andriţa Gheorghe îmi spune cum voiau să-l amăgească cu tutun, ca să-i lase să treacă. Îi trimit înapoi în siguranţă. Focuri dese de armă. Santinelele deschid focul şi se retrag. Previn soldaţii să fie liniştiţi şi gata de luptă. Punem o mitralieră în bătaie. Cîteva minute şi se face linişte. Ce fusese? Patrula îmi aduce ştirea că o coloană inamică înainta pe şosea spre noi. Se poate, şi acum înţeleg rostul patrulei inamice prinse, care minţise. Atrag din nou atenţia gradaţilor şi soldaţilor asupra datoriei ce o au şi-mi reiau vechiul loc. DATORIA DE OSTAŞ
La frigul de peste noapte, la foamea pe care începusem a o simţi de-a binelea, pentru că de la trecerea frontierei nu mîncasem decît mergînd pe drum, cîte o bucăţică de pesmet, dată de vreun soldat, se adaugă emoţia momentelor ce trăim în apropierea inamicului. Somn nu mai avem acum aproape deloc. Îmi fac socoteala. Frigul, foamea, apropierea inamicului, lupta cu el departe cu glonţul, ori de aproape cu baioneta, precum şi toate greutăţile inerente războiului, trebuiesc suportate de ostaş. E laş cel ce plînge de aşa viaţă, sau fuge. Tot stînd şi gîndind aşa, adorm. Nu ştiu cînd, cred că la ora 1 1/2 - 2 după miezul nopţii. La ora 4 dimineaţa, în a treia zi de luptă, 17 august, mă deştept strîns din toate părţile de frig. Întunericul ţine încă sub vălul lui cenuşiu „poziţia cetate” de la răsărit şi dealul Faţa cu învelişul lui de păduri tăinuite, ce poate păstrează în sînul lor tainic mişcările duşmanului, care aşteaptă ziua să înceapă atacul. Am presimţirea - despre ziuă - trebuie să se
Podul de la Dărăneşti bombardat
mai întîmple ceva! Inspectez serviciul de pază. Cu mîinile încleştate pe armă, cu privirea continuu cercetătoare, cîţiva paşi la dreapta, cîţiva la stînga, dar cu faţa neclintită dinspre locul de unde se aşteaptă primejdia, stau santinelele hotărîte să-şi îndeplinească - cu preţul vieţii, de va fi nevoie - unica datorie ce o au în aceste momente sublime, datoria de ostaşi în război. SPRE NECUNOSCUT
Cam la 80 metri pe şosea înainte, - patrula. Mă apropii, o zăresc prin întunerec. Nici un zgomot nu se aude. Şi bătăile inimii pare a şi le fi oprit aceşti copii buni ai Patriei scumpe, cuprinşi de dorul să descopere ceva, în întunerecul, care se tot prelungeşte, ca şi cum ar vrea să încerce puterea lor de veghe. Se bucură mult cînd mă văd în mijlocul lor. Le cer să meargă cu mine pe şosea înainte, să recunoaştem cîteva sute de metri. îmi răspund grăbit şi încet: „să mergem”. Şi, încercuindumă, pornim pe vîrful picioarelor, cu arma la mînă, cu inimile strînse, cu răsuflarea ţinută în frîu, spre necunoscut. O sută de metri şi un zgomot mic, venit de pe şosea, întrerupe liniştea. La cîţiva metri înaintea noastră, doi cai mari înhămaţi la un camion şi-au oprit pasul. Trebuie să fie ceva! Şi, aproape involuntar, în pas alergător, mă înapoiez la pluton, ordon să fie gata de luptă, iau şase soldaţi, şi tot în fugă mă duc la patrulă şi cu ea la camion. Ordon patrulei de cinci să facă recunoaştere pe şosea înainte, alteia de trei să cerceteze casele ce se aflau în vale, la cîteva sute de metri, spre răsărit de şosea; trei soldaţi ce mai rămăsese să ia caii şi camionul, de altmintreli, se şi apucase să cerceteze camionul, după obicei. ÎN LUPTĂ CU OPT
Unde sînt soldaţii duşmani care au fost cu trăsura? Desigur, s-au ascuns prin pădurea de pe
IV PRăVăLIA CU ISTORII
marginea şoselei. Plec spre ploton, cu hotărârea de a veni în ajutorul soldaţilor de aci, la primul foc de armă, desigur, cu altă patrulă, căci nu puteam părăsi adevărata poziţie de luptă a plotonului. Cîţiva paşi şi focuri de armă inamică ce vin dinspre plotonul meu îmi răscolesc sufletul. Răsunetul ecoului de pocnituri din ridicătura cetate dau colorit mai puternic emoţiilor ce am. Am impresia că acea ridicătură e ocupată de inamic. Caut să-mi stăpânesc emoţiile şi să descopăr ce este... Alţi cîţiva paşi mai în grabă făcuţi, şi ca la opt metri înaintea mea, coboară din tufişul ce era pe marginea şoselei, o grupă de opt unguri. Mi-au tăiat calea la ploton! Fulger săgetător îmi străbate corpul. Respiraţia mi se opreşte. Nu mă mai simt. În cea mai mare grabă intru în marginea tufişului. Datorită mantalei ungureşti ce aveam pe mine, chipiului cu colţul dinainte ridicat, şi mai mult, cred, voinţei divine ca să scap de pericol, reuşesc să nu fiu observat. Apucă şoseaua drept către cai şi camion. Merg cu ochii ţintă acolo. Soldaţii mei sînt în pericol... Eu singur, ei opt!... Îi las să treacă de mine cîţiva paşi, potrivesc să nu fie în linie dreaptă cu mine şi camionul, ca să nu lovesc soldaţii; apoi, pe un cap! Doamne ajută! Trag trei focuri repede, strig cît pot de tare: „Stai”, „Halt!”. Şase din ei s-au lăsat pe panta nord-şosea, cînd au băgat de seamă că-i atacă cineva din urmă; nu-şi dau seama cîţi! Doi merg mai departe la camion. Mă reped între ei strigînd: stai, cît îmi permiteau coardele vocale. Nu mai eram eu, care în timp de pace nu voiam să supăr pe nimeni nici cu vorba, dar să-l lovesc! Îmi pieri frica de doi şi învîrt baioneta. Unul, cel din urmă, îmi zice: „Mă dau !“... într-o românească stricată. „Arma jos, mîinile sus!“. Îmi pricepu comanda şi execută. Celălalt nu vrea să se predea. Vrea luptă. Face împunsoarea cu baioneta, vrea să mă lovească. Îi parez lovitura şi, printr-o mişcare reuşită, îl lovesc cu baioneta în piept, la ţîţa stîngă. Un: „Au!”... slab scos din pieptu-i acum sîngerînd, mă fixează cu privirea, vrea să lovească din nou cu arma, dar puterile nu-l mai ajutau. Mîinile i se lasă în jos, picioarele abia îl ţin. Soseşte ordonanţa mea, Cocheci Gheorghe, nearmat; dă brînci rănitului, care cade jos, tînguindu-se. Se produce învălmăşeală la sosirea soldatului Dina Ion, care, crezînd că am de luptă cu ungurul, ce se predase prizonier, se repede şi din greşeală - loveşte, pe ordonanţa care sta alături, cu baioneta în mînă. Agitat peste măsură, într-o stare sufletească ce nu avusesem în viaţa mea, nu voiam să mai aud gemetele muribundului, care îmi făceau rău. Iau prizonierul şi plec la ploton. Prizonierul îmi spunea că cel omorît de mine este căpitan. La auzul acestui lucru, mă cutremur. O părere de rău îmi cuprinde sufletul. Îmi revin la întrebarea: Ce stric eu? Am strigat aşa de tare, că acum scuip sînge. El a vrut luptă. Înaintea morţii, am vrut ce vrea şi el. Datoria mă obliga la aceasta.
SOSEŞTE PRADA!
Se lumină binişor de ziuă. Tot batalionul era deştept. Toţi erau îngrijoraţi de cele ce aveau să se întîmple. Prizonierul ne spune că acel căpitan era comandantul batalionului ce luptase pe dealul Faţa. Dormise noaptea într-o casă din valea Baniţa. Despre ziuă, voia să meargă la batalion, avînd agenţii de legătură cu el. Simţise patrula noastră şi voia să o prindă. Le povesteşte cum a fost omorît căpitanul. Soseşte prada: doi cai nemţeşti, de aproape doi metri înălţime, graşi şi frumoşi. Un camion, în el un butoi plin cu ceai cald cu rom. Se împarte ceaiul la batalion şi ajunge la toată lumea. Era absolută nevoie de acest ceai, ce a înviorat soldaţii, care începuseră, ca şi noi ofiţerii, să flămînzească de-a binelea. Provizia nici pînă acum nu venise. Mai era binevenit ceaiul, căci de!... era dimineaţa! În camion se mai găsea ceva pîine şi şapte lăzi cu cartuşe. Ordon sergentului Sîrbu Nicolae să ia trei soldaţi şi să înmormânteze pe căpitanul ungur. Găsesc la el fotografia familiei. Mă înduioşează mult faptul; dar el este vinovat. Datoria şi instinctul de conservare nu-mi puteau determina purtarea în altfel. Se ordonă întărirea poziţiei. Se zvoneşte că avem să stăm aici mai multe zile, pînă sosesc noi forţe. Ocup cu plotonul sectorul indicat pentru întărire. Fac traseul tranşeului. Dau explicaţii soldaţilor cum au să lucreze. Mai liniştindu-mă puţin, mă dau la o parte şi încep să gîndesc din nou la întâmplarea de dimineaţă. Îmi vine în minte momentul cînd eram în faţa a doi. Soldatul ungur se predă, stă cu mîinile sus, în timp ce eu lupt cu superiorul lui. Îl răpun. El nu se mişcă! Laşitate! Să fi săvîrşit a doua crimă, să fi omorît şi pe acest nemernic. Nemernici au fost şi ceilalţi şase, care s-au lăsat pe panta de nord-şosea, părăsindu-şi comandantul. Pentru a treia oară mă întăresc în convingerea ce căpătasem, că în armata maghiară sînt mulţi soldaţi laşi. Mi se strînge inima constatînd că sînt şi la noi cîţiva fricoşi; desigur, poate unde nu sînt deprinşi cu războiul. Soldaţii de la căruţă, scăparea cărora m-a făcut să mă hotărăsc la luptă cu opt, trebuia să sară imediat la strigătele mele. E absolut necesar ca în educaţia militară să se insiste cu deosebire asupra ajutorului reciproc, ce trebuie să-şi dea camarazii la luptă. Nimic mai înălţător pentru mine, decît gestul făcut de Cocheci Gheorghe, care - deşi tîrziu - totuşi a venit. În repauz strîng soldaţii şi le vorbesc despre modul frăţesc cum trebuie să luptăm, sărind - la nevoie - cît se poate de repede în ajutorul camaradului. DE DORUL CELOR RĂMAŞI ACASĂ
Patrulele mişună pe valea Baniţei în sus. Cu îndemînare şi voioşie se strecoară pe sub perdeaua frunzişului pădurei, prin locurile tăinuite ale dealurilor, prin văi, şi nicăieri nu se află urmă de duşman, ce s-au făcut?... Şanţurile se măresc din ce în ce, gata să primească în sînul lor pe
vineri, 26 august 2016
luptătorii doritori să împrăştie moartea în duşmani, fără să vrea să o primească ei cu uşurinţă. Colo în vale, la garda mare, unde brancardierii şi-au ales postul de prim-ajutor, izvoreşte - ca din pămînt - viers duios de caval: de dorul celor rămaşi acasă... Cerul e senin; peste tot linişte. Aerul e rece. În jurul unui foc ne strîngem cîţiva ofiţeri şi discutăm de-ale războiului, de ale ungurilor şi cît de voinicos se bat. La ora 11 a.m. provizia! Mare bucurie pe toată lumea. Le-a dat cîte două pîini de soldat. Ne punem bine cu stomacul, apoi ne apucăm iar de lucru la tranşee. PE VALEA BANIŢEI
La ora 5 1/2 seara soseşte batalionul 3 din regimentul 26, cu care formăm detaşament sub comanda maiorului Truşculescu. Avem ordin să înaintăm şi să ocupăm poziţia întărită, cum credeam noi, de la Merişor. Străbatem valea Baniţa, pe o şosea bine pietruită. Satul Baniţa, cu o bisericuţă românească lîngă şosea, iar în mijloc cu una catolică, pare pustiu. Nici ţipenie de om. Trecem pe lîngă marea fabrică de cărămidă, unde admirăm mulţimea decovilelor. Intrăm în pădure. Drumul începe a face coturi, pînă ajungem a nu mai vedea la 100 metri înainte. Înnegurează. Ne apropiem de o strîmtoare şi luăm formaţia de luptă sub focurile artileriei. OCUPAREA MERIŞORULUI
Nu e nimic. La ora 10 ajungem în satul Merişor. Inamic nici pomeneală. Nu se găseşte pe aici. În sat sînt puţini oameni. I-au luat ungurii cu forţa. Cei rămaşi aici spun că ziceau ungurii: „Fugiţi că vin unii cu unu şi opt la chipiu şi cu coarne în cap”. Ocupăm poziţia. Compania 9-a din batalionul 3/18 va lua măsuri de siguranţă pe şosea înainte. Locotenentul Haralambescu Titică ordonă ca fiecare ploton să dea cîte un post de subofiţer. Aşez postul indicat şi mă înapoiez la garda mare lîngă tunelul defileului Merişor. Frigul se făcea din ce în ce mai aspru. Pe mine nu aveam decît vestonul. Trimit ordonanţa să-mi aducă mantaua. Începe să plouă. Bate vînt rece. Ordonanţa nu mai vine. Intru lîngă un soldat în foaia de cort. Ploaia răzbeşte şi mă udă pînă la piele. Intru sub tunel. Amărît peste măsură de frig, sar în sus, umblu de colo pînă colo, tremur. Frigul are să mă răpună. Cîteva ceasuri de chin şi se face ziuă. Abia acum vine ordonanţa, plîngîndu-se că santinelele din 26 n-au lăsat-o să treacă cu haina la mine. Nu zic nimic, mulţumit că am început a mă întrema. Socotesc că tot ce am păţit astă-noapte e numai un exerciţiu în vederea altor nopţi mai aspre, dacă-mi va fi dat să trăiesc pînă la sfîrşitul războiului. 18 august 1916. Ultimele rămăşiţe ale întunerecului nopţii se răspîndesc de prin văi. Haina albă a zilei se întinde, dîndu-ne putinţa să cercetăm poziţia în care ne aflăm. Sîntem pe panta de nord a dealului Merişor. În faţă Dealul Crivadiei, la răsărit Dealul Băloi. În fund, mai departe - între nord şi est - îşi ridică creasta albă şi pleşuvă dealul Pietrosu. Între miazănoapte şi apus, dincolo de dealul
vineri, 26 august 2016
Crivadiei, dealul Bran. Şoseaua îşi face loc printre dealuri, lăsînd în stînga pe al Crivadiei şi Bran, în dreapta pe Băloi; apoi străbate satul Crivadiei, trece valea largă a Streiului şi urmează mai departe spre orăşelul Pui, în spre valea Mureşului. Dealurile acoperite cu păduri, ici mai mari, dincolo mai mici, cu poieniţe tăinuite, cu pruni brumării şi cu case izolate, se bucură, pare, de boarea valului energiei româneşti, desfăşurat cu îndrăzneală şi măiestrie de eroii ce vor fi legendari. Ei calcă cu mîndrie în urmele legiunilor şi cohortelor Romei, săditorii vlăstarului din care a ieşit arborele pentru care se bat acum. De dimineaţă se determină sectorul companiilor, plotoanelor, secţiilor, şi începem să facem tranşee, pentru întărirea poziţiei. Pămîntul e pietros. Lucrul merge greu, dar stăruinţa soldaţilor învinge. Noile adăposturi omeneşti, în care vom trăi zile de zbucium şi nopţi de emoţie, se adîncesc. Înaintea liniei de luptă, santinele îndoite; dincolo de ele mişună patrulele. Din cînd în cînd, ropotul tîrnăcoapelor şi al lopeţilor Linemann încetează. Soldaţii îşi ţin respiraţia. Foc de arme se aude. Prin desişurile ce acoperă dealurile şi văile dinaintea frontului, patrule inamice se simt şi se iau la harţă. Artileria inamică trage. E un îndemn pentru soldaţi să grăbească lucrul la tranşee şi să întărească blindajele. Cerul e încărcat cu nori. Vine noaptea. Orînduiesc serviciul de pază. Mă aşez în tranşeu. Aţipesc din cînd în cînd, stînd mai mult de veghe. Trebuie să deprind soldaţii cu viaţa de tranşeu. Observ cum îndeplinesc instrucţiunile ce le-am dat în serviciul de pază, cum dorm în tranşee cu arma în mână, gata de luptă. 19 august 1916. Violent duel de artilerie. Avem trei răniţi uşor. Ne obişnuim cu şuierul proiectilelor de tun. Sosesc efecte pentru soldaţi şi mic pansament; mulţi intraseră în luptă fără acest strict necesar. 20 şi 21 august 1916. Continuă lucrul la tranşee, lupte violente între patrule; bombar-
PRăVăLIA CU ISTORII
dament de artilerie. Un rănit. O patrulă a surprins alta inamică, luînd patru, prizonieri. Un sergent şi trei soldaţi înconjoară o casă ocupată de unguri în satul Crivadia. Nu se predau; se luptă şi sînt omorîţi toţi doisprezece. Aceste fapte entuziasmează şi mai mult soldaţii. Ei sînt plini de voie bună şi de dorinţa de întrecere în fapte eroice. GERMANIA NE-A DECLARAT RĂZBOI!
Germania, adevărata provocatoare a cataclismului mondial, imensul laborator de chimie şi fizică, în care tot ce a descoperit ştiinţa pentru fericirea omenirii a fost pus în slujba geniului rău, tocmai să distrugă operele de artă, de ştiinţă, templele de cultură, la care se adăpa omenirea cu viaţă nouă, - ca cerbul cu apă limpede din stîncile cristaline, - ne-a declarat război. Voind ca toată lumea să piară, numai ea să trăiască, să-şi plimbe corpul îmbrăcat în zale şi casca cu turlă peste ruinile omenirii şi ale civilizaţiei, neţinînd seama de dreptatea sfintei noastre cauze, de sufletul poporului român ţinut în cătuşele robiei, pentru că afară de ea nu-i mai e îngăduit nimănui să aibă idealuri, vine cu maşinărie infernală, să verse foc asupra noastră şi, ridicând pe unguri şi bulgari, să ne înmormînteze pentru vecie. Poporul român, plin de dor, de avînt şi de iubire de ţară, primeşte vestea, se reazimă în lopata cu care lucrează tranşeul, strînge în mîini arma, mitraliera şi tunul, cu care a plecat să-şi apere fiinţa, se descopere în faţa voinţei divine, îngînă cu smerenie „Doamne ajută” şi, ridicând fruntea zice cu tărie ce a învăţat din gura strămoşilor: Vie valuri mari de foc, Nici că m-or clinti din loc! 22 august 1916
Continuăm să întărim poziţia. Blindajul la
V
tranşee şi adăposturi e gata. Facem abatise. Patrulele inamice fac dese recunoaşteri şi, în diferite puncte ale frontului, se întîlnesc cu ale noastre. Se hărţuie. Avem informaţii că inamicul întăreşte dealul Bran şi o ramificaţie a dealului Băloi. Colegii învăţători Segărceanu Şt. şi Niţă, ofiţeri în regimentul 41 şi Iscrulescu în 58, vin să recunoască linia frontului. Plini de voie bună şi mulţumiţi sufleteşte că ne-am întîlnit, ne povestim cele petrecute pînă acum pe front. Artileria inamică trage, din ce în ce mai violent, pe dealul Gura Şipotului, unde nu e nimic altceva, afară de nişte corturi puse anume ca să fie distruse de ea. 23 august 1916
Tranşeele sînt gata. La flancul stîng atac violent dat de inamic; foc viu de mitraliere şi arme detunături de grenade. încearcă să se apropie la baionetă. Compania 12-a condusă cu mult tact, pricepere şi eroism de căpitanul Amzulescu Dumitru, în care trupa şi ofiţerii au mari nădejdi, fiind comandant bun şi cu suflet ales, respinge atacul cu pierderi pentru inamic. Noaptea de 23-24 a fost o continuă încordare, din cauza patrulelor inamice, care se trudesc să se apropie de tranşeele noastre. 24 august 1916
Atac al inamicului în flancul drept. Este respins. Artileria inamică trage cu repeziciune în direcţia artileriei noastre. Avem informaţii precise că populaţia civilă care se mai află prin apropierea frontului, în satul Crivadia, ne spionează. Primarul a indicat inamicului locul artileriei noastre. [...] De faptele nesocotite ale unor inconştienţi faţă de interesele lor, inculţi şi fără ideal, nu ţinem socoteală noi cîţi am plecat la luptă, avînd în suflet căldura şi entuziasmul unui ideal binecunoscut, moştenit odată cu fiinţa, cu credinţa şi cu portul, de la strămoşii morţi cu
VI PRăVăLIA CU ISTORII
strălucirea lui în suflet. Noaptea, în tranşee, cîteva ceasuri de somn, întrerupt de ceasuri de grije. Plouă. Întunerec, frig, din cînd în cînd pocnet de armă. Ce fac santinelele? Ştiu că sînt la locul lor. Niciodată pînă acum nu mi-au lăsat nimic de bănuială că poate fi altfel. Uzi, chinuiţi de frig şi oboseală, concentrându-şi toate puterile fizice şi toate speranţele sufletului, stau neclintiţi la datorie. Mă duc să-i văd. Ştiu că le place mult prezenţa mea. Cîteva vorbe şi apoi „Mergeţi Ia tranşeu, domnule sublocotenent, că avem noi grijă”. Ce poate fi mai frumos, mai înălţător, mai sublim decît urmele ce-mi lasă în suflet acele vorbe pline de curăţenie sfîntă? Viaţa de şcoală mi-a procurat multe mulţumiri. Piesele de teatru, concertele care mi-au răscolit sufletul, în tinereţea apropiată, de asemenea; dar nici una din toate acelea nu mi-au procurat fericirea pe care o simt astăzi, dovedind calităţi atît de scumpe în sufletul acelora pe care societatea mai înaltă i-a socotit dezmoşteniţii soartei, robii pămîntului. Ei dovedesc acum că sînt moştenitorii idealului naţional şi că tot ce au îndurat în cursul deceniilor de la străinii fără suflet, de la cîrmuitorii nerecunoscători şi fără milă, au făcuto numai ca să-şi păstreze şi întărească fiinţa, pentru momentul încercării cînd va trebui să întregească neamul. LUPTA DE LA DEALUL BRAN
Grupul de acoperire Jiu ordonă înaintarea la ora 3 p.m. şi ocuparea poziţiei inamicului. Batalionul 1/18 obiectiv cota 987, vest părăul Şgheabului şi apoi cota 1002 pe dealul Băloi. Batalionul 3/18, trebuia să ocupe cota 738 pe dealul Bran, iar batalionul 4/18 Coasta Laturii. În dreapta regimentului nostru atacă regimentul 26; în stînga regimentul 41. La ora 3 p.m. începe bombardamentul artileriei. Trebuie să atac cu plotonul meu centrul poziţiei. Sîntem în prima linie. În linia II-a plotonul 3 şi 4. La ora 3 1/2 înaintează infanteria. Trecem o vale, suim printr-un tufiş şi ocupăm culmea dealului Crivadiei, unde ne apucăm să facem măşti individuale. La ora 4 1/2, inamicul deschide foc ucigător asupra poziţiei noastre. Ploaie de gloanţe, nu altceva; se vede... sînt mulţi dar sînt unguri! Ordin să înaintăm prin gloanţe. Duşmanul înteţeşte mai rău focul. Trăim clipele sublime ale atacului. Mărimea lor arată fiecăruia cît de mic este, cît de neînsemnată este fiinţa şi viaţa sa ca om şi cît de mare îi e ca soldat, cînd e pusă de neam în cumpăna jertfei, pentru cîştigarea victoriei. Merg soldaţii prin gloanţele care urzesc în jurul nostru o reţea de plumb mişcătoare şi zgomotoasă. Cad în dreapta, în stînga; alţii înaintează cu sîngele şiroi după ei, neştiind că sînt răniţi. O pînză de vieţi cu simţiminte înalte de jertfă, înaintează înfruntînd pînza de plumb rece, ce caută a-i rări firele. Urcăm panta, ici mai prăpăstioasă, colo mai lină şi acoperită cu pădure, a dealului Bran. La flancul drept un „Ura” formidabil răbucneşte spre cer, însoţind în lumea cealaltă sufletul celor căzuţi; să le fie mărturie la tre-
cerea lor în rîndurile eroilor sfinţi, prin a căror jertfă în decursul timpurilor s-au ridicat popoarele. Zgomot asurzitor de strigăte de oameni, de clenţănit de mitralieră, de împuşcături de armă; şi bubuituri de tun se ridică din valea Crivadiei. Ne apropiem de culmea dealului. Inamicul în tranşee trage cu nădejde. Tragem şi noi şi înaintăm pe după copaci, pe după butuci şi pietri, cum putem, ţinînd socoteala să fim în legătură. Încă puţini metri şi sîntem lîngă tranşee. Ura! şi ne aruncăm în ele. O parte din unguri o iau la fugă, alţii învîrt baionetele, dar în zadar, sînt mai iuţi ai noştri de mînă, lovesc ca în buturi. În cîteva minute, tranşeele ocupate de plotonul meu, sînt părăsite. Morţii şi răniţii oferă un spectacol îngrozitor. Prizonieri douăzeci şi şase, o mitralieră, arme şi multe muniţii capturate. Inamicul este respins. Pe tot frontul se face linişte, se isprăveşte lupta odată; cu venirea nopţii. DOUĂ CRENGUŢE VERZI
Seara, stăpîni pe dealul Bran, fac traseul tranşeelor şi rînduiesc schimburile de soldaţi, care au să lucreze toată noaptea. Trimit patrule şi aşez santinelele în sectorul ce mi s-a încredinţat spre apărare. Pocnete de armă nu se mai aud. Inamicul s-a retras. Din loc în loc, în lungul frontului, în poieniţe înconjurate de tufişuri, găurite de proiectile de tun, cîte o groapă se deschide şi, după ce prinde în sînul ei pe cei ursiţi să noteze prin moartea lor începutul unei noi epoci în viaţa popoarelor, un muşuroi se ridică. E mormîntul unuia sau mai mulţi eroi. Au murit în zăngănit de arme, în clenţănit de mitraliere, în zgomote asurzitoare de tun, în încleştare de baionete, în scrîşnit de dinţi şi strigăte de „ura”. În loc de miros de tămîie, miros de praf de puşcă, în loc de ruga preotului, de plînsul rudelor... simţămîntul de dragoste cu care îi înconjoară tovarăşii de luptă rămaşi în viaţă. Două crenguţe verzi în loc de cruce. E amurg de seară, şi ostaşii continuă cu hărnicie munca începută după terminarea luptei. Unii cercetează taina tufişurilor dinaintea frontului, alţii muncesc din greu la întărirea poziţiei, alţii îngroapă morţii, alţii strîng răniţii, îi aşează în tărgi şi îi trimit înapoi. Liniştea nopţii se întinde, întreruptă numai de zgomotul tîrnăcoapelor. Cîteva ceasuri şi o ploaie liniştită, lacrimile cerului îndurerat de ce vede pe faţa pămîntului, cade primenind aerul de mirosul sîngelui îmbinat cu praful de puşcă. 26 august 1916
Dimineaţa atacă inamicul. Continuăm cu întărirea poziţiei. Compania 9/18 ocupă sector la flancul drept al batalionului, făcînd legătura cu regimentul 41 infanterie. Înainte se deschide valea largă a Streiului, în care observăm în fund, departe, orăşelul Pui. în dreapta valea Crivadiei, în stînga culmea dealului Bran, pe care s-a stabilit frontul. Pe la 7 1/2 dimineaţa, artileria inamică începe să bombardeze întreg sectorul regimentu-
vineri, 26 august 2016
lui. Vijelie de proiectile, făcînd zgomot asurzitor, cade şi continuă toată ziua. Cad răniţi: căpitanul Nestor Amilcar, comandantul batalionului, Popovici Emil, comandantul companiei 11-a, slt. Georgescu George, camaradul de la plotonul 1/9 şi 10 soldaţi. Inamicul atacă cu înverşunare la flancul stîng al batalionului. Este respins. Mitralierele căpitanului Macici din 41, fac multă treabă. Atacurile nenumărate ale inamicului sînt respinse. Lupta dîrză ţine toată ziua. Şuier înţepat de gloanţe: „viu”, „viu”, „viu”, ne împresoară. Sînt într-o poziţie foarte critică. Gloanţele vin şi din faţă şi de pe flancuri. Sub focul infanteriei şi proiectilelor de tun, fac - împreună cu locotenentul Haralambescu şi sublocotenentul Cristache - adăposturi contra artileriei. Atît de intens este bombardamentul artileriei şi de viu focul infanteriei, încît aveam impresia că acum se împlinesc cele scrise în Apocalips: „Veni-va vremea cînd cerul va fi întunecat de păsările cu cioc de fier, care se vor bate şi va cădea foc din cer şi se vor duce cei vii la morminte şi vor zice: Ieşiţi voi morţilor, să intrăm noi de vii”. OCUPAREA DEALULUI PIETROSU
Moartea locotenentului Bălăceanu Gheorghe. La răsărit de Barul mare, batalionul I cu două companii atacă şi ocupă dealul Pietrosu. Întărit cu două companii din batalionul 2, înaintează, ocupă poziţia Piatra Tinului, cota 733, luînd prizonieri 2 ofiţeri şi 49 trupă. Încă un salt, ca să pună stăpînire pe Dealul Blidarului. În fruntea valurilor de atac merge dispreţuind moartea eroul lt. Bălăceanu Gh., comandantul companiei I-a. În viforul atacului, cade, - pentru întregirea neamului, - străpuns de multe gloanţe, aşa cum altădată căzuse Valter Mărăcineanu, pentru independenţa lui. Soldaţii, al căror exemplu de vitejie şi abnegaţie le fusese, îndureraţi, cu obrazul scăldat de lacrimi, duc pe braţe pe scumpul lor comandant, şi-l înmormîntează la biserica din satul Merişor, în timp ce alţi camarazi, pe poteci înguste, printre stînci, suie şi coboară, abia ducînd în tărgi pe bravii lor comandanţi, sublocotenenţii: Dobrescu Gh. şi Luţescu Gh. De dimineaţă, de la ora opt, la nord-vest de Vulcan, batalionul 4, cu companiile 14 şi 15 în linia I-a, au început atacul poziţiei întărite la Coasta Laturii. După o luptă grea, şi cu mari sacrificii, batalionul reuşeşte să pună stăpînire pe poziţia puternic apărată de inamic, la ora 3 p.m. În această luptă cade rănit tovarăşul copilăriei mele, acel cu care făceam lupte de haiduci în şcoala primară, noi fiind capi de cete, colegul din şcoala normală, camaradul din şcoala de ofiţeri şi de campanie, pînă în preajma războiului, slt. Taşcău Ion din compania 14. Batalionul 3 din reg. 58 continuă lupta începută încă de ieri. În linia I compania 7/58. cu plotoanele slt. Stănescu D. şi slt. C. Rovenţa în linia I-a, cu două în rezervă, şi compania 5 cu plotoanele sublocotenenţilor Paţica Atanasie, Neferescu I. şi Calotescu Gh. în linia I şi un ploton în rezervă. O ceaţă deasă împiedecă vederea spre inamic.
vineri, 26 august 2016
Două tunuri din artileria de munte susţin atacul. Trăgătorii înaintează prin negură. Deodată ceaţa se ridică. Valurile de atac înaintează şi ocupă primul tranşeu izgonind pe inamic. Capturează 127 prizonieri. Şi rîndurile noastre se răresc mult. Cade rănit slt. Paţica Atanasie. Un ofiţer mort, şapte ofiţeri răniţi, 20 soldaţi morţi, 86 gradaţi şi soldaţi răniţi, 9 dispăruţi, iată tributul de sînge dat de regimentul 18 în luptele din această zi. Odată cu noaptea, lupta încetă. Artileria nu mai trage. Zoresc soldaţii să facă tranşee pentru luptele din a doua zi. Cu lopata Linemann măresc masca individuală a soldatului Lupu, pentru luptă şi loc de dormit. La ora 11, văzând că nu mai pot lucra din pricina stîncilor, de care dau în toate părţile, hotărăsc să mă culc. Aşternut, nimic; acoperiş... nimic. Întunerec mare. Plouă. Din cauza emoţiilor prin care am trecut ziua, din pricina frigului şi a umezelei ajunse la piele, nu pot să mai dorm şi stau de veghe toată noaptea. INAMICUL SE RETRAGE. 27 august 1916
De pe dealul Bran, observăm în valea Streiului cum inamicul se retrage. Şoseaua, calea ferată, porumbiştea, sînt pline de lume, care merge în pas grăbit spre Pui. Fug ungurii? Artileria putea face ravagii, dar nu trage decît cîteva proiectile. Se observă lipsa legăturii telefonice a artileriei cu infanteria. Soldaţii de legătură strigă tare şi fug de pe culmea dealurilor, să tragă artileria; şi, de dă cîte un proiectil, strigă: „Mai lung, mai la dreapta... mai la stînga...” artileria nu mai trage deloc şi inamicul se retrage netulburat. PE DEALUL BĂLOI
Conform ordinului primit, dăm în primire poziţia regimentului 26, coborîm în valea
PRăVăLIA CU ISTORII VII
Crivadiei, străbatem satul cu case frumoase de cărămizi şi acoperite cu tinichea. Suim pe dealul Băloi într-o pădure de stejari bătrîni, la postul de comandă al regimentului. Vin ofiţerii batalionului 2. Colonelul Jipa dă ordine la telefon. Discutăm despre luptele de pînă acum, despre curajul soldaţilor şi despre faptele frumoase săvîrşite. Luăm masa: salam, conserve, vin. E prima masă luată în linişte, de la începutul războiului. Soldaţii fac adăposturi, pregătindu-şi culcuşuri pentru noapte. Au mîncat din belşug şi glumesc. Le pare bine că, după douăsprezece zile de luptă şi încordare, au acum cîteva clipe de linişte. Batalionul 3/58 primeşte ordin de la lt. col. Neagu, comandantul detaşamentului, că după ce va ocupa cota 1795, să o fortifice, făcînd legătură cu batalionul 4/18, care se întăreşte pe Coasta Laturii, supraveghind aripa stîngă pe Cîmpul lui Neag cu o companie. 28 august 1916
Batalionul 4/18 schimbă de pe poziţie batalionul 1/26, ocupînd dealul Băloi. La apus, coborîm pe şoseaua MerişorBarul Mare. Botul dealului Băloi e ocupat de batalionul 1/18. La răsărit, dincolo de pădurea mare şi deasă de la flancul drept, la vreo trei km., două companii din batalionul 2/18 ocupă mamelonul dintre cote 1002 şi 1036. Facem legătură printr-un serviciu regulat de patrule. Compania 7-a e la Cetatea Bolii, compania 8-a, susţinerea artileriei de la Izvoreni. Înainte, pantă repede coboară prin pădurea de fagi, în valea Barului Mare. Altă pantă prăpăstioasă suie dealul Pietrosu, acoperit cu stînci pleşuve. E ocupat de inamic. Soldaţii lucrează tranşeele cu multă tragere de inimă. Şi-au dat seama cum, prin mijlocul acestor gropi, săpate cu regulă în pământ, scapă adesea de glonţul duşman.
Sinistrul tren blindat
29 August 1916
Regimentul 18 ocupă aceleaşi poziţii, întărindu-le cu tranşee şi abatise. O zi liniştită şi fără pierderi. In noaptea de 29 spre 30, batalionul 2 îşi întinde serviciul de avanposturi pînă la Dealul Blidarului, unde aşează posturile mici. În dimineaţa zilei de 30, forţe superioare inamice îl obligă să-şi retragă posturile mici pe valea Pietrosului. Aci mor: caporalul Ştefănoiu Nicolae, soldatul Tuţu Nicolae şi cade rănit - în fruntea plotonului, care nu vrea să cedeze nici o palmă, sublocotenentul Baloşin Gh. împreună cu şase soldaţi. Patrule inamice se semnalează în apropierea frontului nostru. Ale noastre le fugăresc. Noaptea, lupte de patrule. În ziua de 31, batalionul 4 împreună cu companiile 14, 15 şi 13 ocupă vîrful Dealul Băii şi Dealul Mare, în urma unei lupte crîncene. La ora 12, tranşeele sunt gata. Facem abatise. La ora 6 după-amiază, inamicul ne atacă. Primesc ordin să fiu cu mare grije la flanc. Fac tranşee cu faţa la dreapta, formînd unghi defensiv. Compania 11 este atacată viguros. Un sergent îmi spune să mă duc să întăresc. Înseamnă să părăsesc poziţia, dînd inamicului posibilitatea să întoarcă din flanc şi să pună în debandadă tot batalionul. Am cerut ordin scris. Încă o oră de luptă şi inamicul este respins pe tot frontul. Împuşcăturile se împuţinează. Seara se apropie. Aflu că nu fusese ordin să mă duc la compania 11-a. Cer socoteala sergentului. Îmi răspunde că aşa i s-a comunicat de pe lanţul trăgătorilor. Rînduiesc serviciul de pază şi siguranţă. Nori negri se aştern pe cer. Linişte mare, prevestitoare de ceasuri grele, se întinde peste tot. Mă aşez în tranşee. La emoţiile inerente momentelor mari ce trăim, se adaugă senzaţiile neplăcute, provocate de nişte guşteri mici ce mişună prin locuinţele noastre. (va urma)
vineri, 26 august 2016
VIII PRăVăLIA CU ISTORII
Aviz!!! În atenţiunea amatorilor de istorie a Văii Jiului
„Alfabetul publicităţii în Valea Jiului. Studii de caz. Negustori şi meseriaşi. Viaţa din spatele reclamelor”
este al 27 volum-document al scriitorului şi jurnalistului Marian Boboc, redactor şef al „Ziarului Văii Jiului” • 486 de pagini • Format: A4 • Toate reclamele (peste 700) care au apărut în presa Văii Jiului între 1921 şi 1947, aranjate alfabetic • Poveşti cu şi despre meseriaşi şi negustori • Un volum album de colecţie, singular în peisajul editorial al României