2000 vineri 12 august 2016

CMYK

Ziarul Vaii Jiului

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege

)

împotriva LUI! ADEVĂRU

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Următoarea ediţie a

apare în 17 august 2016

Director: Cătălin DOCEA

Redactor şef: Marian BOBOC

Curs valutar: 1€ = 4,4605 lei 1$ = 4,0013 lei 1₤ = 5,2680 lei

vineri, 12 august 2016

Anul IX • nr. 2000 • 8+16+8 pagini • Preţ: 1 leu

t! Rămâi pros Ultima fiţă a ciumei roşii a judeţului. Iată pe ce se duc banii dumneavoastră

Judeţul se depopulează, mineritul şi energia sunt în faliment graţie managementului defectuos asigurat de către interpuşii giraţi de Nistor Laurenţiu, iar atragerea de investitori n-a depăşit stadiul de gogonată de campanie. Ajuns căpitan de judeţ, fostul primar comunal Nistor Laurenţiu, girat profesional de o diplomă de studii superioare obţinută la vârsta de 53 de ani, face bugetul judeţului harcea-parcea, mai ceva ca vinul roşu de Segarcea. Doamne, apără şi păzeşte! Noua conducere a judeţului, asigurată de trei domni „cu viziune”, trecuţi bine de prima tinereţe şi uşor transpiraţi dacă îi pui să trimită un e-mail, e putred de bogată. Cum rubricile declaraţiilor de avere abia le mai ajung, te gândeşti cu groază ce s-ar putea ascunde sub carpetele cu “Răpirea din serai” din vastele proprietăţi ale fiecăruia. Ex-tractoristul şi gaşca lui au atâta bănet încât, şi de ar folosi întreg concediul legal pentru asta, nu-i sigur că i-ar putea număra. Când ai atâta amar de bănet te loveşte, firesc, plictisul. N-ai chef nici de birou, nici de un judeţ care strigă de foame. Ci, mai degrabă, te vrei la terasă. Zis şi făcut. Chiar nu e glumă! Consiliul Judeţean Hunedoara are (de marţi, săptămâna aceasta) propria terasă. Din dispoziţia conducerii CJ Hunedoara, funcţionarii judeţeni au dat buzna la Praktiker, magazinul preferat al preşedintelui Nistor, şi au achiziţionat: trei seturi de mobilier din lemn de eucalipt (masă + 6 scaune) – la preţul promoţional de 934,15 lei/set, trei umbrele de grădină (pătrate, cu cadre metalice, culoare bordeaux – ca să aducă cu însemnele PSD, având dimensiuni 200 x 300

Vând

depozit materiale de construcţii, hală de producţie, cu vad format, şi teren zona Livezeni – 6000 mp.

Relaţii la telefon

0751 199 100

cm) – la preţul de 219,90 lei / bucată, dar şi suporturi de umbrelă pentru terasă – la preţul de 129,90 lei/bucată. Potrivit website-ului Praktiker, produsele achiziţionate sunt ideale pentru “grădină, terasă şi piscină”. Putem fi mândri! Prin aceste recente achiziţii, foarte atentă cu banul public fiind, conducerea CJ Hunedoara a profitat de campania “Ultima şansă! Reduceri la sute de produse de grădină şi camping”, desfăşurată de Praktiker în perioada 13 iulie – 30 septembrie 2016. După cum rezultă şi din facsimilul prezentat, achiziţiile au fost derulate prin intermediul Sistemului Electronic de Achiziţii Publice. Aşteptăm cu interes următoarele achiziţii ale ciumei roşii: apă plată (cu etichetă roşie, musai de fiţe), ţuică de prună şi neapărat un grătar pentru “litălşi”, cu muştar. Din banii unui judeţ care strigă de foame. Judeţul nostru, cu mâinile lor afundate până la cot în buget. Cătălin DOCEA P.S.: Miercuri, mulţumit probabil de terasa cu umbrele bordeaux de care va beneficia pe banii fiecăruia dintre noi, preşedintele Laurenţiu Nistor făcea aroganţe pe marginea unui drum puternic afectat de ape. Mă credeţi că, dacă drumul ar fi fost amenajat de Drupo, Nistor nici nu se ridica de la terasă?

2

ACTUALITATE La Petroşani, a fost activat noul sistem de alarmare

Joi, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a prezentat public noul sistem de alarmare implementat de municipiul Petroşani.

Un nou sistem de alarmare, cu patru posibilităţi de activare... „Este vorba de modernizarea acestui sistem, avem aici şi specialistul care colaborează cu noi şi dumO întâlnire-fulger între primarul nealui o să vă dea mai multe date Tiberiu Iacob-Ridzi, directorul unei tehnice despre acest sistem pe firme specializate în sisteme de care l-am implementat. Ideea este alarmare a populaţiei, Gheorghe că putem să comandăm în caz de Ungureanu, comandantul Poliţiei nevoie acest sistem şi de la municipiului Petroşani, Titel Petroşani şi de la Deva, de la IGSU Brăgaru, şeful poliţiei locale, Dorel şi de la Bucureşti! El poate fi actiNeag, şi Ion Bunea, din cadrul vat la nevoie în orice moment şi biroului specializat pe situaţii de cuprinde mai multe lucruri, incluurgenţă din cadrul primăriei s-a siv transmiterea de date şi de mepetrecut joi la Primăria municipiusaje între noi şi, la un moment lui Petroşani. Presa locală a fost şi dat, şi către dumneavoastră, ea convocată pentru „buna inforpresa, în momentul în care se conmare a cetăţenilor petroşeneni”. sideră că trebuie înştiinţată popuScopul întâlnirii a fost acela de a laţia în caz de dezastre, fie că „verifica cum funcţionează sistevorbim de atac aerian, inundaţii, mul de alarmare, nou implemensau alte calamităţi. Vorbesc de catat, în caz de dezastre sau de atac lamităţi ca să zic aşa care sunt oaaerian în municipiul Petroşani”, recum previzibile sau anunţate mai după cum ne-a comunicat ediluldin timp şi care se produc într-o şef încă din startul discuţiilor. perioadă de timp rezonabilă, atâta cât să ne dea timp să Sondaje disponibile online pe zvj.ro alarmăm populaţia. Ideea este că aceasCare dintre următoarele Care dintre tă modernizare a sisurmătoarele temului de alarmare persoane consideraţi că persoane nu face altceva detrebuie să se regăsească pe consideraţi că cât să eficientizeze lista PNL Hunedoara pentru trebuie să se munca Comitetului Camera Deputaţilor? regăsească pe Local pentru Situaţii lista PNL Armean Lenuţa 17,55% Hunedoara pentru Heiuş Lucian Ovidiu 17,14% Senatul României? Burlec - Martin Ionel 16,73% Butulescu Valeriu Hărău Eleonora-Carmen 30,22% 13,88% Gligor Dorin Oliviu Ţîmpău Radu Bogdan 23,08% 10,20% Hărău EleonoraUn alt candidat 7,35% Carmen 14,29% Furdui Ovidiu Ilie Armean Lenuţa 9,89% 6,12% Nu ştiu / nu răspund Nu ştiu / nu răspund 5,49% 4,90% Petrui Ioan Dorin 4,95% Oltean Mirel Daniel Un alt candidat 4,95% 3,67% Mărginean Petru 3,85% Mărginean Petru Păran Dorin 3,28% 2,45%

)

Ziarul Vaii Jiului

Editor: SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani RO24348364 n J20/1310/2008

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332025 Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II, jud. Hunedoara Telefon / fax / linie mobil: 0254.549020, 0735.727264 Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

facebook.com/ziarulvaiijiului

de Urgenţă în caz de nevoie. Există patru posibilităţi de a activa acest sistem, fie direct pe linie clasică, fie prin GSM – adică pe telefon, pe internet dacă e cazul şi pe sistem radio. Deci, în cazul în care cade unul sau mai multe sisteme, noi avem oricând o variantă de activare ale acestor alarme, aproape în orice situaţie. După ce colaboratorul nostru vă va da câteva date, o să trecem efectiv să dăm drumul la alarmare, ca să vedeţi şi dumneavoastră cum funcţionează”, a menţionat primarul Tiberiu IacobRidzi pentru început. Câteva chestiuni tehnice Gheorghe Ungureanu, directorul firmei specializate în domeniu, din Bucureşti, a dat câteva explicaţii legate de sistemul de alarmare implementat de curând la Petroşani: „Este un sistem modern implementat în mai multe localităţi din ţară, un sistem integrat în reţeaua naţională de înştiinţare şi avertizare de alarmare. Sistemul acesta scurtează foarte mult timpul între ordinul de activare a alarmei (care avertizează populaţia) şi timpul efectiv de pornire a sistemului. Practic, dacă domnul primar decide că este necesară avertizarea populaţiei, să zicem,

Redactor şef: Marian BOBOC zvjro2008@yahoo.ro

Colectivul de redacţie:

Alina PIPAN - 0766.678380

ca un exemplu, la o inundaţie momentul de pornire al sirenelor durează undeva cam 10 secunde! Ceea ce e cu totul altceva faţă de ce să făcea până acum. Totodată, pot fi activate în caz de urgenţă, de la dispeceratul permanent al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara şi de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă din Bucureşti. De obicei aceste alarmări de la Deva şi Bucureşti se folosesc în caz de conflict armat, când timpul este foarte scurt de alarmare aeriană n-ar permite să mai fie anunţat primarul şi comitetul local... vă daţi seama, ar trece avionul dintr-o parte în alta până s-ar face toţi aceşti paşi, n-ar fi eficient. Între centrală şi sirene se comunică pe patru medii, aşa cum v-a spus şi domnul primar, fiind astfel mult mai greu să cadă toate cele patru o dată. Este un sistem care permite atât înştiinţarea prin mesaje SMS către grupurile operative, către membrii CLSU – cu alte cuvinte şi către grup PRESS (câţiva dintre dumneavoastră pot fi trecuţi în acel grup). Mesajul ajunge aproape instantaneu, astfel că ce doreşte să transmită domnul primar, prin

COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008. ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României

Colaboratori permanenţi: Mircea ANDRAŞ , Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Corneliu BRAN - 0766.728688 Ioan LASCU, Ion HIRGHIDUŞ, Sonia LIBERESCU, Alin RUS, Loredana JUGLEA - 0763.673727 Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA loredanajuglea@yahoo.com DTP: Robert BOGDAN şi Bogdan SOVAGO Gheorghe OLTEANU - 0724.930338 Administrativ / Publicitate: Daniela FILIMON - 0735.727264 Mihaela PETROŞAN - 0732.413134 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839 alinapipan@yahoo.com

dumneavoastră, va fi transmis fără probleme”.

Cum ştim să facem diferenţierea la sunetele alarmei electrice? l-am întrebat pe directorul ungureanu cum va diferenţia populaţia când e vorba să zicem de un atac aerian, ori de o furtună groaznică (cum a fost în această vară), sau de alte dezastre (cutremur, alunecări de teren, grindină etc.)? „aici sunt două aspecte. Sirenele pe care le aveţi dumneavoastră în municipiu sunt de două tipuri: sirene cu motor electric, acele sirene vechi care sunt modernizate, şi sirene electronice – cum e sirena de pe primărie. În această fază, sistemul activează sirenele electrice, cele care pornesc cu motor şi care scot acel sunet clasic, sinistru, pe care îl ştim cu toţii. al doilea sistem, este cu sirena electronică, atunci când se trimit mesaje clare pentru populaţie, deci cu voce. Domnul primar poate să transmită în clar avertismentul către populaţie şi cu această sirenă de pe primărie. Pentru sistemul electric avem patru semnale diferite: semnalul de prealarmă aeriană, semnalul de alarmă aeriană, semnalul de alarmă la dezastre şi semnalul de încetare. toate au o durată de două minute. De exemplu la semnalul de încetare, două minute sună alarma încontinuu, semnalul cel mai uşor de reţinut. Semnalul de alarmă aeriană are 15 semnale sonore, cu patru secunde pauză între ele. Alarmarea la dezastre este de 5 semnale sonore de câte 16 secunde fiecare ca şi durată, cu 10 secunde pauză între ele...”, ne-a răspuns Gheorghe ungureanu, ajutat şi de ion Bunea. „Nu cred că stă cineva să numere de câte ori sună alarma. Ce trebuie să ştie oamenii e faptul că atunci când sună alarma, ea nu sună degeaba şi trebuie să-şi ia măsuri fiecare. O să informăm populaţia şi în această privinţă, dar pe viitor vrem să ne dotăm cu alarme electronice, astfel

încât mesajul să fie clar şi auzit de toată lumea: atenţie, vin ploi, există pericol de inundaţii, ca un exemplu, sau atenţie, e exerciţiu de alarmare şi aşa mai departe. asta e o chestiune de educaţie, mai ales că în ultima perioadă ne confruntăm cu unele fenomene meteo care produc adevărate dezastre uneori”, a completat primarul tiberiu iacob-Ridzi. Primarul a mai menţionat că mai există şi alte canale de alarmare a populaţiei, prin poliţia municipiului şi poliţia locală, care la solicitarea primarului şi a comitetului local pentru situaţii de urgenţă pot trimite cu rapiditate echipaje auto către cartierele mai îndepărtate, care să anunţe populaţia, cum s-a întâmplat de altfel şi la ultima furtună.

Achiziţionează încă două alarme electronice dotate cu sistem meteo! De la ion Bunea am aflat că modernizarea acestui sistem centralizat de alarmare a costat 58.000 lei, preţ direct de la producător. tot ion Bunea ne-a mai dat şi alte detalii privind staţiile electronice de care vorbea primarul: „avem nevoie de 5 sirene electronice de 750 W pentru a acoperi tot municipiul, după un studiu făcut de iNSeMeX cu aparatură performantă, în toate condiţiile grele, de noapte şi de ploaie. Fiindcă avem pus la punct şi sistemul vechi, o să achiziţionăm însă doar două sirene electronice, e drept de o putere mai mare, de 1.200 W, pe care le vom monta în nordul şi în sudul oraşului, zona centrală fiind acoperită de alarma electronică de pe primărie pe care o s-o racordăm la centrală (astfel se va transmite mesajul către cetăţeni din centrala de alarmare, în voce, lumea aflând cu exactitate despre ce problemă e vorba). (...)

Sunetul e tare, profund, dar cam neclar... la final, a venit şi momentul adevărului. În sensul că odată ieşiţi în faţa primăriei, am constatat că sistemul funcţionează, inclusiv sistemul de voce ce ţine de alarmarea electronică. Din păcate, în momentul când s-a început comunicarea, deşi se auzea foarte tare, nu se înţelegea prea clar ce se spune, vocea părând dublată. Poate mai trebuie făcute nişte reglaje, cine ştie... oricum e ceva ce ţine de latura tehnică a problemei. Corneliu BRAN

Primăria Lupeni va amenaja o mică faleză pe malul pârâului Braia

Inundaţiile care au lovit municipiul Lupeni în lunile iunie și iulie au afectat grav și zona în care se află pârâul Braia. La solicitarea Primăriei municipiului Lupeni, cei de la Apele Române au început derularea unor lucrări complexe pe pârâul Braia, în zona cuprinsă între bulevardul Păcii și șoseaua de centură, acestea constând în lucrări de decolmatare a pârâului și de consolidare a malurilor. Întrucât în apropiere se află Parcul tineretului din zona CaP, administrația locală - în colaborare cu apele Române - intenționează ca prin lucrările care se execută în zonă să amenajeze pe malul pârâului o mică faleză, ce va aduce un plus de imagine zonei respective. În paralel, Primăria lupeni a început executarea unor lucrări de extindere

8

www.zvj.ro vineri, 12 august 2016

a iluminatului public pe șoseaua de centură, în zona cuprinsă Între bulevardul Păcii și strada Vâscozei. „În prezent, în municipiul lupeni se derulează mai multe proiecte, o parte din acestea au ca obiect înlăturarea urmelor lăsate de inundațiile care au produs mari pagube și

au afectat infrastructura localității. În colaborare cu apele Române lucrăm la albia pârâului Braia și, în paralel cu lucrările de decolmatare și consolidare a malurilor, intenționăm să efectuăm și lucrări prin care să amenajăm o mică faleză. În acest sens, am început derularea unor lucrări de extindere a iluminatului public pe șoseaua de centură, de la Bulevardul Păcii pe strada Vâscozei”, a arătat primarul Cristian Resmeriţă.

ului

Ziarul Văii Ji

gent angajează ur rienţă. pe ex cu i redactor cu numărul/ Plata în raport erialelor audienţa mat e sau on publicate lin tă. ri pă ti ia în ediţ imite CV tr t po ţi sa Cei intere zvj.ro către office@

aCtualitate

3

4

SPORT

Fotbaliştii de la Universitatea Exclusiv! N’Doye a ajuns la Deva pentru negocierea contractului Petroșani se luptă pentru „Cupa Zilele Oraşului Simeria” N’Doye a ajuns miercuri la Deva, unde a Târgu Mureș.

făcut prima poză cu o localnică frumoasă Duminică, 14 august, pe stadionul „CFR” din într-o benzinărie din zonă. Simeria va avea loc o interesantă competiţie de Echipa de fotbal din Liga a III-a, CNS fotbal pentru juniori D, „Cupa Zilele Oraşului Cetate Deva, se pregătește de transferul Simeria”. Opt echipe de juniori, dintre care două ale clubului gazdă, se vor înfrunta pentru acest tro- anului și anume să-l aducă pe senegalezul Ousmane N’Doye. N’Doye a ajuns deja la feu şi pentru premiile puse în joc de organizatori. Deva miercuri pentru a-și negocia contracCompetiţia este organizată de clubul CFR Simeria în tul, după care a plecat la București. colaborare cu Primăria oraşului Simeria şi se va Gruparea din reşedinţa judeţului, Cetate desfăşura pe cele două terenuri ale stadionului din Deva, vrea să dea o lovitură de imagine localitate. Cele opt echipe au fost împărţite în două înaintea începerii sezonului Ligii a III-a, grupe, urmând să joace fiecare cu fiecare iar apoi se dorind să-l aducă pe senegalezul Ousmane vor disputa meciuri pentru stabilirea clasamentului N’Doye. Cristi Bobar, preşedintele clubului final. Astfel, din grupa A fac parte echipele CFR devean, a confirmat discuţiile cu fotbalisSimeria I, UTA, Mureşul Vinţu de Jos şi Interstar tul de 38 de ani. Fost jucător în Liga I la Sibiu, în timp ce grupa B este alcătuită din grupările FC Vaslui, Dinamo Bucureşti, Astra Giurgiu, Săgeata Năvodari şi ASA Tg. Mureş, CFR Simeria II, Atletico Arad, Viitorul Abrud şi Ousmane N’Doye ar putea juca în viitorul Universitatea Petroşani. După disputarea partidelor sezon la CNS Cetate Deva, în Liga a III-a. din grupe se vor alcătui clasamentele care vor stabili N’Doye a evoluat ultima dată la clubul ASA şi partidele eliminatorii. Astfel, primele două clasate din fiecare grupă vor juca pentru stabilirea locurilor 1-4 iar ultimele două clasate, pentru locurile 5-8. Finala mare, cea care va stabili campioana, va începe duminică, de la ora 15:00, pe terenul I al stadionului „CFR”. Organizatorii vor oferi premii tuturor Fostul arbitru divizionar din Valea participanţilor, în plus existând şi o tombolă Jiului, Ion Danciu, este unul dintre Pagină cu premii în echipamente sportive. realizată de cei care au pus o cărămidă la clădirea unei cărți impresionante de Loredana vizită pe care Nicușor Stanciu, acJUGLEA tual jucător al Stelei, o are. Fostul arbitru a spus că Porumboiu este cel care i-a dat credit fotbalistului și l-a forComisia de Disciplină și Etică a Federației Române țat pe Hizo să-l bage în echipă. “Încă de de Fotbal a decis excluderea echipei de fotbal FC acum 5 ani, când l-am adus la Vaslui de la Hunedoara din toate competițiile organizate sub Alba Iulia pe Nicușor Stanciu, eu împreună egida Federației Române de Fotbal. Decizia vine ca cu Adrian Porumboiu (care a dat banii pe el, urmare a neachitării obligațiilor financiare în terși are marele merit că l-a forțat pe Hizo să-l menul regulamentar față de creditorul Victor Roșca, fostul antrenor al hunedorenilor. Suporterii echipei de fotbal FC Hunedoara au mărșăluit, miercuri, acestea pentru palmaresul echipei favorite.

N’Doye vine la Deva în urma prieteniei care îl leagă de actualul președinte Bobar pe care l-a avut și pe vremea când juca la ASA Târgu Mureș. La Dinamo a jucat 52 de meciuri și a marcat zece goluri. “Cu Ousmane mă ştiu de când activam la Tg. Mureş. E adevărat, am purtat o discuţie cu el. El are o problemă cu viza şi nu ar mai dori să rămână la Tg. Mureş. Însă, deocamdată nu e nimic sigur, pentru că şi alte cluburi îl vor”, a spus președintele Devei, Cristian Bobar.

Ion Danciu: “Porumboiu are toate meritele că l-a forţat pe Hizo să-l bage pe Stanciu în echipă”

FC Hunedoara a fost exclusă din competiţii

Căsuţa Albastră

angajează barman ospătar. Relaţii la telefon

0723.347852.

facebook.com/ziarulvaiijiului

Campionatul Naţional de Rugby 7 al DNS debutează cu turneul de la Năvodari

Duminică, 14 august, la Năvodari are loc primul turneu al Campionatului Național de Rugby 7, care reunește la start echipele participante în Divizia Națională de Seniori. Cele șase echipe, CS Știința Petroșani, CS Năvodari, RCM Galați, RC Bârlad, CSUAV Arad, Centrul Naţional Olimpic (CNOPT) sunt împărțite în două grupe. Sistemul de joc este fiecare cu fiecare în grupe, după care se va face un clasament intermediar, urmat apoi de jocurile finale. Toate jocurile se desfășoară pe durata a două reprize a 7 minute fiecare, pauză 1 minut. Campionatul Național de Rugby în 7, rezervat echipelor din DNS, cuprinde cinci turnee, care vor avea loc la Năvodari, Petroșani, Bârlad, Năvodari și Galați.

bage în echipă), am crezut în steaua lui, ceea ce s-a și adeverit. Mulți cârcotași o să spună că el se putea afirma și la altă echipă, dar FC Vaslui la ora aceea avea cea mai valoroasă echipă, unde evoluau trei jucători celebrii: Wesley, Sântmărtean şi Adailton, plus că în Cupele Europene Nicușor Stanciu s-a călit, marcând chiar un gol din 11 m, pe San Siro, în Milano, la jocul istoric Inter Milano - FC Vaslui (2-2) când am fost aproape de o mare calificare, întrucât la 2-1 pentru noi am ratat o mare ocazie. Acum la 23 de ani, Nicușor Stanciu este un jucător consacrat, care face diferența, și nu întâmplător mari echipe europene se bat pentru transferul lui. Îi doresc mult succes pentru că o merită și să repete în jocurile cu Manchester City prestația de excepție din meciurile cu Sparta Praga”, a declarat Ion Danciu.

Băiţa a fost eliminată din cupă

Faza naţională a Cupei României la fotbal, ediţia 2016-2017, a debutat miercuri. Echipa din Liga a IV-a Șoimul Băița a fost învinsă, acasă, de Millenium Giarmata cu scorul de 3-1, fiind astfel eliminată din competiție. Şoimul Băiţa (HD) - Millenium Giarmata (TM) 1-3 Stadion: Comunal (Crăciuneşti Hunedoara); Arbitri: Mihai Domşa (Aiud - Alba); Asistenţi: Daniel Popa (Aiud - Alba) şi Emeric Tocai (Mediaş - Sibiu). Marcatori: Fiț, minutul 74 pentru gazde și / Trifu (16), Soare (27), S. Stoica (62) pentru oaspeți.

ZVJ

De aproape şase ani, mulţi umorişti de marcă îşi aduc aportul la realizarea paginii „Umor în HA... major”. Aflând că Ziarul Văii Jiului a ajuns la 2000 de numere, câţiva au marcat evenimentul în felul care-i caracterizează. Au ticluit urări, dar şi înţepături pentru ziar şi pentru redactori, au scris despre Vale şi... Vali. Pentru că pe 6 august a fost şi Ziua Minerului, nu au fost uitaţi nici truditorii din adânc.

Ziarul Văii Jiului Văzând cum unii urcă-aşa uşor, Prin Vali Slavu au găsit o cale Ca făr-a-i deturna din drumul lor, S-ajungă mulţi epigramişti în Vale... (Gheorghe Bălăceanu – Iaşi) Minerii din Valea Jiului uitaţi la margine de ţară, Flămânzi şi azi, printre hiene, mai speră, după ce-o să moară, La bogăţii subpământene!... (Gheorghe Bâlici – Chişinău) Mineritul la bilanţ azi temerarele-nceputuri Par nişte umbre-n abataj: minerii sunt luaţi în şuturi Doar ca să intre în… şomaj! (Grigore Chitul – Bistriţa) Depresiile tranziţiei Lipsiţi de slujbe şi bănuţi, în al tranziţiei viraj, minerii-s şi mai abătuţi De când nu intră-n abataj.

Praf şi manele minerii au avut şi zile bune, Prestând în subteran o muncă grobă: Erau plătiţi din praful de cărbune, Dar au rămas cu praful de pe tobă.

Lumină şi întuneric minerii vor Bruxell-ul să-l reclame, Sunt mulţi şomeri, se mai închide-o mină Şi cârtiţele, oarbe, mor de foame, Subit, când sunt aduse la lumină. (David Valentin – Orăştie) *** nu-s în rând cu nătărăii, Vă citesc mai din vechime, Chiar de sunteţi Ziarul Văii, Vă aflaţi la înălţime! (Florina Dinescu-Dinu – Ploieşti) Redactorilor de la „Ziarul Văii Jiului” în mine de cuvânt, din greu, Trudiţi, cu pixuri şi creioane, Ca din atâta minereu Să scoateţi ştiri de milioane! (Ion Diviza – Chişinău) ZVJ, la numărul 2000 Cum sunt prin paginile sale,

8

www.zvj.ro vineri, 12 august 2016

Situaţia Văii Jiului Ce spun n-aş vrea să supere, Dar nu-nţeleg aşa ceva: Ziarul - mii de numere, Pe când mineri - doar vreo câţiva. (Nelu Vasile – Turburea, Gorj)

Că eu mă număr printre fani, urez Ziarului din Vale Să prindă două mii de ani! (Petru-Ioan Gârda – Cluj-Napoca) Pentru liniştea guvernanţilor mineritul, cu mult „spor”, Zi de zi, spre zero scade, reducând mulţumitor, riscul de... mineriade. (Liviu Gogu – Buzău)

Valea Jiului nu mai are nimeni nici-o treabă Până şi asfaltu-i erodat, Iar investitorii nu întreabă: „unde-or fi minerii de-altădat’?!” Petroşani au facultăţi de ingineri Şi asta nu de azi, de ieri au şi specialişti mineri Care lucrează… nicăieri. (Grigore-Marian Dobreanu – Târgu Jiu)

Ziarului Văii Jiului, la aniversarea a 2000 de numere Printre multele ziare Zilnice, săptămânale, în sfârşit, e unul care încă nu s-a dus la.... vale! (Laurenţiu Ghiţă – Bucureşti)

Soluţie viabilă între reforme, noi avem o şansă De relansare, chiar şi-n mInErIT, Guvernul tehnocrat să intre-n branşă Şi să-l numească, astăzi... „mînĂrIT”. (Mirela Grigore – Râmnicu Sărat)

Unde dai şi unde scade „Ziarul Văii jiului”, acut, Pierdut-a din tirajul său fantastic, Căci azi minerii duc cu ei, la şut, merindea ambalată-n... pungi de plastic... (Eugen Ilişiu – Deva) De la un cititor de ziar Sunt abonat, cu drag vă spun, Gândindu-mă şi la tiraj: Ziarul este foarte bun... Dar ca hârtie de-ambalaj! (Vasile Larco – Iaşi) Vestala azi Valea jiului-i pustie, C-au tăbărât pe ea şacalii; Dar a rămas, ca o făclie, S-o-nveselească doamna Vali. (Ion Micuţ – Râmnicu Vâlcea)

Amintiri, amintiri.... Puşca şi cureauă lată, Ce mineri erau odată! Cum la origini îs ţăran, mi-e dor de munca-n... subteran. (Gavril Moisa – Cluj-Napoca)

ZVJ a ajuns la numărul 2000 având atâţia cititori captivi Şi în vitrină două mii de lauri, noi vă urăm s-ajungeţi longevivi încât să fiţi cotaţi drept dinozauri! (Dan Norea – Constanţa) Nedumerire răspicat acum vă cer, Să se-audă-n microfon: Cine-i cel dintâi miner, Iliescu sau miron? (Alexandru Olteanu – Bistriţa) Urare Ziarului Văii Jiului

noi îi urăm, la două mii De apariţii, pe la jii, La ăst ziar, spun hotărât, Să prindă de cinci ori pe-atât Şi-n plus „umor în ha major”, n-o hi mai mic, că nu-i minor, Vrem s-aibă haz şi glume-o tonă mereu cu Vali la timonă! (Cătălina Orşivschi – Vama) Urare Vă doresc o viaţă lungă Şi mereu s-aveţi o „sursă”, Iar ziarul să ajungă Cu cotaţie... la Bursă! (Mihai Sălcuţan – Buzău)

Redactorilor, la sărbătorirea celor 2000 de apariţii Chiar dacă-i un motiv de bucurii, Să nu se creadă, gata, veterani, Că au ajuns şi ei la 2000... noi am ajuns acum vreo... şaişpe ani! (Ioan Toderaşcu – Costeşti, Vaslui) Minerească... Când politicieni venali, rapace, ne-or vizita-nsoţiţi de gărzi cu scuturi, noi „galerie” sigur nu le-om face; Dar, parcă, totuşi, i-am lua în „şuturi”...

Ziarul Văii Jiului, la o cifră dodoloaţă: 2000 Ce urare s-ar cuveni? Să-şi ia valea... spre 3000! Să menţină calitatea, acurateţea şi – mai ales – justeţea! Să dea cât mai mult ştiri de bine şi, evident, să mă publice, din când în când... şi pe mine! aşadar, umor şi voie bună! în astă lume nebună... La mai multe apariţii, Până în 3000... ediţii! (Este vorba de anul 3000! Dar... vom trăi şi vom vedea!) (Ananie Gagniuc – Constanţa)

Noroc bun! Frumos eveniment! Cum Dunărea are peste 2000 de kilometri, iar „Ziarul Văii jiului” se împlineşte, prin cele 2000 de apariţii, în august, anul acesta, truditorii acestui cotidian au făcut, din jiu, Dunăre, vrând, parcă, să traducă în fapt, versurile: „Dunăre dacă naveam/ jiul Dunăre-l făceam” ale unei cunoscute poezii. Graţie concursurilor iniţiate de inimoasa Vali Slavu, m-am aplecat şi eu asupra vieţii celor din această frumoasă zonă a ţării noastre, plină de istorie, şi am scris două epigrame, zic eu, destul de interesante, pe care, cu mare dragoste, le dedic interesantului eveniment: Dorinţa minerului Pe aleşi, cu conturi pline – arme de atac şi scuturi – I-aş lua aici, la mine, Şi i-aş ţine numa’n… şuturi!

Soţie de miner Când să plece-n ţări străine, Soţul său, miner de rasă, Soaţa-i zise, mieroasă: „o, rămâi, rămâi la… mine!”.

De când eram elev, în clasele primare, mi s-au întipărit pe banda memoriei, patru versuri, dintr-o poezie, al cărei autor îmi scapă, versuri care sunt de o actualitate parcă trasă la xerox: „Curge jiul cu negreala, Sună valurile-n munţi, Colo-n mină-n adâncime, Curg sudorile pe frunţi!”

un cald omagiu minerilor, oamenilor de cultură şi de artă care trudesc pe acest picior de plai, şi o nesfârşită curgere danubiană „Ziarului Văii jiului!”. noroc bun! (Janet Nică – Ostroveni, Dolj)

Topîrceniană-n... Valea Jiului Zise-un moş schimbând decorul Pe meleagul fiului: „Este foarte bun umorul Pagină realizată de Petronela Vali SLAVU De la Vali-a jiului!” (Vasile Vajoga – Iaşi)

umor în ha... major

5

6

dIVerSe

Spitalul Municipal Vulcan face investiţiile necesare, dar treptat, conform bugetului Vara aceasta Spitalul Municipal Vulcan a investit atât în lucrări de întreținere a sediului, dar și pentru achiziția unor sisteme medicale necesare tratării pacienților. La începutul verii spitalul a investit peste 74.000 lei în reabilitarea termică a spitalului. de asemenea, a investit 50.000 de lei pentru

amenajarea spațiului verde anexat spitalului, care a avut parte de o serie de lucrări de amenajare și întreținere. Spitalul a achiziționat și o instalație de distribuție curenți slabi și tari. Atât pentru achiziție, cât și pentru instalarea acesteia au fost cheltuiți 28.000 lei luna trecută. Ultima achiziție a fost aceea a unui sistem

medical. A fost cumpărată și o instalație de distribuție a fluidelor medicale, necesare pentru secția de îngrijiri paleative. Această achiziție, care include și montarea, a costat spitalul 65.000 lei, și a fost realizată la finele lunii iulie. Instalația este formată de obicei din stație centrală, sistem de distribuție realizat cu țevi de cupru medicalizat, reductoare de presiune, sistem de alarmare și elemente terminale.

La Școala 4 din Vulcan se fac lucrări de întreţinere

Școala Gimnazială Nr. 4 Vulcan, cu clasele I-VIII, trece printr-o serie de lucrări de întreținere ce includ tencuieli și reparații interioare și exterioare. Se realizează lucrări de tencuire pereți, amorsare tavan și pereți, gletuire, finisare cu şmirghel, vopsire cu vopsea lavabilă, placare cu faianță unde este nevoie, placare cu gresie, vopsire cu vopsea de ulei. La exterior se vor face spălări ale pereților, amorsări, gletuiri, finisare cu șmirghel și vopsiri ale pereților în lavabilă, de asemenea, vopsiri în ulei unde este nevoie. În total peste 750 de metri pătrați renovați, atât la interior, cât și la exterior. Pentru lucrări a fost stabilit prețul de 26.800 lei. Lucrările de reabilitare vor fi încheiate la începutul lunii septembrie.

facebook.com/ziarulvaiijiului

Pagină realizată de Alina PIPAN

ANGAJĂRI

mica publicitate

• Hotel Gambrinus angajează recepţioner, cu experienţă minim 3 ani în domeniu. Relaţii la telefon 0721.322662.

• Vila Alpin Straja angajează bucătar şi ajutor de bucătar. Relaţii la telefon 0722.520616 şi 0723.596059.

• Asociaţia Cildren’s Box caută personal pentru munca în teren. Se oferă cazare şi salariu atractiv. Telefon 0768.964025.

• Societate din Petrila angajează şofer profesionist cu experienţă, categoria C+E, posesor atestate și card, pentru transport internațional curse tur-retur cu majoritatea weekend-urilor petrecute acasă. Se oferă salariu motivant. Informații la telefon 0728.870065.

• Firmă de transport cu acţionariat german angajează şoferi profesionişti, categoria C+E, posesori atestat profesional şi cartelă tahograf, experienţă minim 2 ani, pentru comunitate. Plata la zi. Telefon 0729.272272. • Societate din Petrila angajează şofer profesionist cu experienţă, categoria C+E, pe cap tractor cu semiremorcă basculabilă, posesor atestate și card. Se oferă salariu motivant. Informații la telefon 0728.870065. • SC Arex Impex SRL angajează barman, ospătar și vânzătoare ABC. Relații la sediul firmei din Petroșani, str. Gen.V. Milea nr.23.

8

www.zvj.ro vineri, 12 august 2016

PUBLICITATE

7

CMYK

8

eDILITAre

Undeva, la Deva,

Primarul Dănuţ Buhăescu este arătat cu mâna şi nu-i prea înghiţit, fiindcă-i ajută pe necăjiţi

Primul care, miercuri, a intrat la audienţă în biroul primarului Dănuţ Buhăescu a fost domnul Vasile Muntean, un pensionar uricănean, trecut de şaptezeci de ani. Domnia sa nu a venit la primar, ca să-l reţină din treaba lui. A venit să-i spună care-i greutatea care-i apasă sufletul. Una mare de tot, din moment ce era vorba despre consoarta care i-a stat alături zeci de ani. Acum, dumneaei s-a îmbolnăvit grav şi necesită grabnic o intervenţie chirurgicală. Numai că... Aş avea nevoie de un ajutor financiar, abia a

La Uricani

cutezat să cuvânteze bătrânul. Dănuţ Buhăescu numai că nu lua foc. Nu, nu din cauza cererii pensionarului, ci din cauză că, după o „vizită” făcută la Primăria oraşului Uricani, Curtea de Conturi a interzis categoric să se mai acorde ajutoare sociale în asemenea cazuri. Cum, de fapt, se întâmplase şi la Lupeni.

I-a explicat cu părere de rău omului că este legat de mâini în problema asta. Dar, imediat, îl văd luminându-se la chip. “Luminiţa, i-a strigat el secretarei, ajută-l pe nea Muntean să facă o cerere de obţinere a unui ajutor de urgen-

ţă de la Deva!”. “Cu puţin timp înainte, a continuat Buhăescu, unei femei i-a venit acest ajutor, sub forma a 3.000 de lei, după ce-l solicitase în luna februarie”. În cazuri cum este acela al uricăneanului Vasile Muntean, instituţia care trebuie să sară în ajutorul omului necăjit este Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială. Numai că, din câte şi-a dat seama Buhăescu, doamnele de la agenţie ar da dovadă de prea multă comoditate. Trebuie întocmite dosare, cu vizite la

Primarul Buhăescu a demonstrat că n-o bagă la înaintare pe soacră-sa

În fine, după ce a stat nefolosit ani la rând sau luat în calcul doar pentru depozitarea temporară a unor produse, clădirea fostului complex comercial uricănean i s-a dat o nouă destinaţie.

Panglica inaugurală a supermarketului „Profi” din Uricani a fost tăiată de primarul Dănuţ Buhăescu şi de reprezentantul local al acestui lanţ de magazine. Părintele protopop Petrache Creţu a oficiat, apoi, o slujbă religioasă, pentru ca cele sfinte să-şi găsească loc printre rafturile cu produse, iar necuratul să fie izgonit definitiv din acest spaţiu comercial. După care, fireşte, au urmat luările de cuvânt.

Oficialii nu s-au întins prea mult la vorbă, fiindcă, afară, lumea aştepta nerăbdătoare să intre în magazin. Fireşte, primii cumpărători au fost primarul Dănuţ Buhăescu şi vicele Corneliu Braia. Nu vă voi spune ce au avut în coş, dar, odată ajunşi în faţa casieriţei, aceasta i-a felicitat pentru alegerea făcută.

Mai toţi uricănenii sunt bucuroşi că, în fine, au şi ei în oraş Pagină realizată de Gheorghe OLTEANU

facebook.com/ziarulvaiijiului

un supermagazin cu de toate şi, astfel, nu mai trebuie să se ducă la Lupeni, Vulcan sau Petroşani. Bucuros era şi Dănuţ Buhăescu. O dată pentru faptul că a reuşit să-i convingă pe cei de la „Profi” că şi la Uricani au vad comercial şi,

apoi, dintr-un motiv pur personal. Le-a demonstrat cârcotaşilor că nu umblă deloc s-o bage la înaintare pe soacră-sa, şi ea proprietară de magazine.

domiciliul solicitantului, iar lor le vine mai greu să facă drum până-n Uricani. Aşa i-a ajuns lui la urechi că funcţionarelor de acolo nu le place deloc când Dănuţ Buhăescu le face cadou oameni care vin să le solicite ajutoare sociale. “Ajută-l, să-şi facă dosarul, i-a mai zis primarul secretarei sale, iar domnul Muntean să le zică doamnelor de la Deva că eu l-am trimis la ele. Neapărat să le spună asta!”.

Supliment gratuit al cotidianului Ziarul Văii Jiului • Anul VI • Nr. 171 • • 12 august 2016 • • 16 pagini •

ISSN 2068 - 3650 Apare sub îngrijirea

prof. Irina Boboc

poemele de la marea egee 1. în marea egee peştişorii nu s-au trezit încă dorm sub pietre somn duuuuuuulce de peştişor sub o stâncă un rechin cu toată familia lui hămesită

în valuri doar eu înfruntând atâtea primejdii 2. pe plajă am găsit peştişorul de aur abia respirând

4. femeie de la marea egee trunchi noduros şi mănos de măslin

în dangătul clopotelor valurilor la tine mă-nchin pios dar cu sângele arzând ca soarele makedoniei 5. păsările de la marea egee ciripesc o limbă desenată doar pe amfore

n-am stat o clipă pe gânduri mării l-am redat de-ndată supremă dorinţă împlinită

un grec neatent dintr-o cetate de la mediterană calcă în picioare fără milă mulatra mea de nisip

aşa sunt grecii de la mediterană nu suferă femeile de la marea egge

grecia ţara unde ortodoxia are rădăcini direct în ceruri la meteora

grecia ţara de unde te simt din ce în ce mai devotată ţelului nostru comun atât de îndepărtat, atât de apropiat de a scrie timpul cu trupurile noastre pe cadranele orologiilor de argint 7. poemul acesta e scris pe nisip de pescăruşii egeei

3. pe nisip desenez trupul tău de mulatră tare mă bucur de el

îi mângâi şi îi răsfăţ pielea fină de nisip conturul de mirodenii

lui Dumnezeu

de aceea e atât de neruşinat

Marian BOBOC

şi ca atare pricepută doar de grecii care au rezistat pe amfore

şi ei din ce în ce mai puţini 6. grecia ţara unde la fiecare pas oamenii aduc ofrandă

II

SPECIAL

vineri, 12 august 2016

La Lupeni, palat avem, mai lipseşte cultura … Un proiect:

Teatrul mineresc şi de tradiţie culturală a Văii Jiului „I.D. Sîrbu adevărat” Secţiuni:

pentru copii şi pentru adulţi. Prin statut, jumătate din repertoriu va trebui să reflecte tradiţiile culturale ale Văii Jiului, problemele minerilor şi ale familiilor acestora, tot ce ţine de patrimoniul cultural local. Vor avea întâietate proiecte cu tematică istorico-naţională, aducerea în prim plan a marilor figuri istorice şi culturale naţionale, dar şi problemelor de viaţă ale tinerilor. În fiecare an va avea premieră o piesă de teatru în stradă şi în perimetre neconvenţionale.

În prima fază,

Sediul central:

Palatul Cultural din Lupeni, cu filiale în toate localităţile Văii Jiului care dispun de o sală şi care doresc să facă parte din proiect.

Susţinătorii

Teatrul va funcţiona sub egida Consiliului Judeţean Hunedoara, căruia îi vom solicita doar a cincea parte din fondul alocat actualului Teatrului Dramatic „I.D. Sîrbu” (dacă bugetul acestuia va fi zero, o cincime din zero e suficient!), a Consiliului Local Lupeni şi a celorlalte consilii locale din Vale care vor adera la proiect. Va avea sponsor principal staţiunea Straja, care va fi primul beneficiar al produselor sale culturale, dar şi alte staţiuni din Vale, precum şi investitori locali şi naţionali dornici să se implice în propăşirea culturală şi materială a zonei. Prin repertoriu se va implica în proiecte culturale europene.

Patronii artistici

Din punct de vedere artistic va intra sub patronajul Teatrului Naţional Craiova, care va trimite periodic actori, regizori scenografi, dar va avea şi o ministagiune la Lupeni cu spectacolele proprii. Se va colabora şi cu alte firme şi instituţii, de pildă cu PETROM, al cărui director, d-na Mariana Gheorghe, a copilărit în Lupeni şi vorbea atât de frumos despre locul copilăriei şi tinereţii sale, şi nu cred că ar rămâne indiferentă la o iniţiativă care ar redeştepta valenţele culturale ale locului copilăriei şi tinereţii sale.

actorii vor fi aleşi dintre tineri ai Văii Jiului cu preocupări artistice, care vor primi burse de studiu pentru secţia de teatru a Universităţii din Craiova, al cărui decan, domnul Alexandru Boureanu, e şi managerul general al Teatrului din Craiova. Tinerii vor avea şi o remuneraţie, la început după posibilităţi, creându-se astfel la nivelul Văii câteva locuri de muncă. La fel se va întâmpla şi cu sectorul tehnic şi de creaţie, regizori, scenografi şi personal tehnic minimal ce va fi completat cu specialişti ce vor veni pe perioadă limitată să ajute la realizarea spectacolelor. Cu timpul, tot personalul va fi specializat.

Două stagiuni

Vor fi două stagiuni principale: de vară, în perioada iunie-septembrie, şi de iarnă, decembrie-ianuarie, tocmai perioadele de vacanţă şi de afluenţă a turiştilor în staţiunea Straja. Dar spectacole vor fi şi în restul anului, când se vor face turnee pe scenele localităţilor din Valea Jiului, dar şi din proximitate. Spectacole pentru copii se vor prezenta în fiecare duminică.

Proiectul „Şeherezada”

În stagiunile principale se vor prezenta spectacole-lanţ. De pildă, se va începe cu un proiect intitulat „Douăsprezece nopţi de iubire”, unde turiştii vor coborî în oraş pentru o piesă de teatru dintr-un serial şeherezedian, în care în fiecare seară se va prezenta o piesă cu tematică iubirea. Proiectele vor avea şi tematici istorice, pe subiecte contemporane etc. Astfel, se va loializa publicul dornic de teatru şi în general de cultură. Se vor organiza simpozioane şi întâlniri cu oameni de cultură, cum fac marile teatre Naţionale din Craiova, Bucureşti. În incinta teatrului va funcţiona şi un cenaclu literar „Corneliu Rădulescu”, sala teatrului purtând acelaşi nume.

Exemplul „Orizont lupenean”

Astfel, Lupeniul va deveni un centru cultural adevărat, atractiv nu doar artistic, dar şi economic şi financiar. Astfel, vatra istorică a Lupeniului îşi va redescoperi tradiţia culturală de prim plan, ca şi în urmă cu mai mulţi ani, când poetul şi publicistul Marian Boboc, în bună colaborare cu primarul Cornel Resmeriţă, scotea revista literară „Orizont lupenean” şi mutau centrul cultural al Văii Jiului la Lupeni.

Aderenţii

La proiect pot adera oameni de cultură sau de afaceri, orice cetăţean care nu e interesat de o funcţie sau de o răsplată imediată, ci de stare spirituală de bine. Acest proiect este doar o propunere, statutul şi regimul de funcţionare vor fi în dezbatere publică din acest moment, când încep şi diligenţele spre forurile culturale, politice şi administrative ale judeţului. Gheorghe TRUŢĂ, scriitor, profesor, simplu cetăţean La înfiinţare, Palatul Cultural s-a numit Teatrul Minier

vineri, 12 august 2016

Kjersti Skomsvold

SPECIAL III

„Cu cât merg mai repede, cu atât sunt mai mică”

«DEMONSTRAŢIILE MATEMATICE NU ne arată doar că ceva este adevărat, ci spun şi de ce este adevărat», mi-a spus Epsilon. Nu voiam să-l ascult. - Mathea, mi-a spus el când a intrat pe uşă, dar exista ceva ciudat în felul în care îmi rostise numele, de parcă ar fi repetat totul de câteva ori. Apoi continuă într-un mod la fel de mecanic: - Te rog să stai jos la masa din bucătărie. Şi pe mine m-a apucat tremuratul pentru că eu stăteam deja la masa din bucătărie. - Ştii că nu înţeleg nimic din toate acestea, i-am spus eu privind cele două cercuri pe care mi le desenase pe hârtia din faţa lui. - Nu este atât de înfricoşător pe cât crezi. Este doar o sistematizare de bun simţ. - Epsilon, am spus iar, dar m-a întrerupt. - Tot ce trebuie să faci este să începi cu ceva care-ţi este cunoscut şi apoi să desenezi un şir de deducţii logice a ceva ceea ce doreşti să demonstrezi. Fiecare pas din demonstraţie trebuie să fie suficient de clar, astfel încât toţi să vadă că este corect.

Totul se petrecuse treptat, începând din ziua în care June a fost luat în armată. Tatăl lui şi contabila se împăcaseră bine cu schimbarea, dar deodată mama lui rămăsese singură în apartament, neavând pe nimeni care să-i mai cumpere câte ceva. - Trebuie să mănânce, mi-a spus Epsilon. - Dar nu-i nicio grabă, i-am spus. Omul poate să reziste săptămâni la rând fără mâncare, atâta timp cât are apă, iar ea are robinet. Epsilon nu părea convins, iar eu am continuat: În plus, nici nu ştiu ce anume îi place. - Ai putea s-o rogi să-ţi facă o listă de cumpărături, a sugerat el. - Sub nicio formă n-am să fac aşa ceva! Asta înseamnă depăşirea limitei admise! am răspuns eu. Apoi am dat uitării întreaga discuţie. Câteva săptămâni mai târziu, Epsilon nu era acasă. Îl întrebasem: - Ce Dumnezeu aveţi de lucru într-o zi de sâmbătă? - Ar putea avea nevoie de mine, a spus el, de parcă eu n-aş fi avut nevoie de el. Planurile pe care le făcusem pentru noi se duseseră pe apa sâmbetei cu totul, aşa că a trebuit să improvizez. Ştiam foarte bine că în zilele de sâmbătă pot fi mai mulţi oameni afară decât într-o zi din săptămână, și cu toate acestea ceva îmi spunea să merg la magazin. Cu inima strânsă, mi-am căutat geanta. Deodată, mi-a trecut prin minte că aş putea să mă întâlnesc cu mama lui June şi mi-am făcut cruce. Oare ce i-aş fi putut spune după atâţia ani? Dar nu cu mama lui June m-am întâlnit accidental, ci cu Epsilon. Știa că eu nu fac niciodată cumpărături la finele săptămânii, şi iată-l la raionul de conserve. Nu mă aşteptasem să-l văd acolo întrebându-se oare ce i-ar plăcea mamei lui June să mănânce. Nici n-a prins de veste că m-am întors brusc după ce l-am zărit din spate şi că am pus coşul jos. Am făcut stângamprejur şi am plecat tot gândindu-mă dacă a fost într-adevăr la serviciu. Acasă m-am apucat de tricotat şi am aşteptat. Se produc atâtea zgomote într-un bloc! Desluşesc zgomotul apei care se scurge prin ţevile din vecini. Dar cu cât mă străduiam mai tare să nu mai ciulesc urechile, cu atât mai tare mi se părea că auzeam vocea lui Epsilon. M-am decis pe dată că trebuie să acţionez în vreun fel, să găsesc o soluţie. Dar când într-un final Epsilon a apărut acasă după ce croșetasem o bentiță şi jumătate, deja planificasem toată discuţia. – Putem să ne mutăm dacă doreşti cu tot dinadinsul, i-am spus. – Dar nu vreau să mă mut, a răspuns Epsilon. Vorbele lui m-au dezamăgit puţin. – Dar refuz să ne mutăm în Svalbard, am spus eu, fapt care a condus discuţia într-o altă direcţie faţă de cea pe care o planificasem iniţial. Am continuat: Urşii polari pot da dovadă de multă şiretenie. Sunt cu totul şi cu totul albi, exact ca zăpada.

Epsilon îşi freca tâmplele, iar eu simțeam cum devin tot mai încordată. – Dar au botul negru şi trebuie să şi-l acopere cu labele atunci când se apropie de pradă. – Despre ce vorbeşti, Mathea? m-a întrebat Epsilon. – Totuşi, nu aş avea niciun motiv să mă tem, am continuat eu, pentru că nu e nevoie să fii mai rapid decât urşii polari. Nu trebuie decât să fii mai rapid decât tovarăşul tău. Na-ţi-o pe asta! Acum avea la ce să se gândească. Într-o zi, Epsilon nu s-a mai întors acasă de la serviciu. Îl văzusem de la fereastra din bucătărie cum intră în bloc, i-am numărat paşii care urcau pe trepte şi care trebuiau să ajungă până la etajul trei. Într-un final m-am dus la vizor. El stătea acolo, între uşa noastră şi uşa mamei lui June şi se uita în jos pe trepte. M-am grăbit să deschid exclamând: „Bine-ai venit acasă!“. Epsilon a devenit tăcut ca un mormânt şi de ziua lui l-am întrebat ce-l preocupă. Crezusem că era vorba despre budinca de casă pe care o pregătisem, dar s-a dovedit că era vorba despre problema Monty-Hall. Problema se bazează pe o emisiune americană de televiziune în care concurenţii pot alege o uşă din trei. În spatele a două uşi se află două capre, iar în spatele celei de-a treia se află o maşină. După ce concurentul a ales o uşă, gazda emisiunii deschide o altă uşă din cele trei îndărătul căreia se află întotdeauna o capră. Concurentul este mai apoi întrebat dacă doreşte să rămână la opţiunea iniţială sau dacă vrea să schimbe uşa pe care doreşte să o deschidă. M-am uitat neîncrezătoare la Epsilon. – Bine-nţeles că trebuie să rămână la prima uşă, la cea pentru care a optat iniţial, i-am spus eu. – De fapt, mă contrazise Epsilon, ar trebui să schimbe ușa. Probabilitatea ca cineva să aleagă uşa corectă de la bun început este 1/3 şi la fel de mare e riscul de a pierde, dacă schimbă ușa. Probabilitatea ca el să nu aleagă uşa corectă de la început este de 2/3, caz în care el ar câştiga dacă face schimb de uşi. Prin urmare, concurentul ar trebui să schimbe opţiunea iniţială pentru că are două şanse din trei să câştige. – Ce vrei să spui de fapt cu a câştiga? l-am întrebat eu. – Să aleagă maşina, a spus Epsilon. – De ce? – Imaginează-ţi că eşti liber să mergi oriunde-ţi doreşti, a zis Epsilon. – Dar concurentului nu-i plac caprele? l-am întrebat eu, băgându-l în ceață. Tuturor le plac caprele, am adăugat. – Mda, poate, a spus el. – Deci prima dată concurentul a ales una dintre uşile în spatele căreia se afla o capră? l-am întrebat din nou. – Mda, presupun că da, zise el ezitant. – În cazul acesta trebuie s-o păstreze, am decretat eu, pentru că altfel dovedeşte că este lipsit de onoare. Privirea lui Epsilon era pierdută în depărtări. – Mai vrei budincă? l-am întrebat. Deodată a sărit în picioare de pe scaun, ţinând în continuare furculiţa în mâini. Am mers după el în camera de zi pentru că nu mai puteam să suport toate acestea. – Ce se întâmplă cu tine, Epsilon? Epsilon s-a oprit. Mi-a spus că nu ştia şi eu ştiam că minte. Stăteam amândoi, faţă-n faţă, privirea lui a întâlnit-o pe a mea, apoi a coborât spre pământ. – Ştiam eu, i-am spus, ştiam că minţi. Epsilon a dat din cap. – Aşa este, a recunoscut el. Traducere din norvegiană de Ivona BERCEANU

Volumul a apărut la Editura „Allfa”, București 2013

IV SPECIAL

vineri, 12 august 2016

Un poem de Ovidiu Băjan lui Marian Boboc

clopotele îngână tăcerea în tristeţe se refugiază între fiul şi soţia mea hăituit de regrete tardive dumnezeu drumul contorsionat precum o circumvoluţiune îşi gândeşte călătorii grăbiţi dar extenuaţi şi pentru care frumuseţea face totul mai dureros şi mai dificil briza-mi înfige în sânge purtată de la mari depărtări înfiorarea unei tragedii necunoscute fac semn cuvintelor şi ele mârâind bestial se supun din craniul meu izbit de potcoava lui Pegas sar scântei care ard epiderma diafană a eternităţii fiecare poem e de fapt o tentativă de evadare din labirintul cerebral în care hălăduieşte cea mai îngrozitoare fiară - tu însuţi firul de iarbă va fi băut de un neştiutor copilaş steaua va fi călcată în picioare de-un singuratic la marginea unei mări dispărute iar noaptea se va închide vindicativă peste oraş pustiul bibliotecii înţesat cu fantasme oferă cel mai înalt grad de sfinţenie închipuirea-mi duhneşte de cadavre sunt cel mai mare ucigaş al tuturor timpurilor am prieteni care mă fac să mă simt dezonorat că am idei şi le pot exprima anahoret al desfrâului aristocrat al disperării oligarh al anodinului palatin al vomei plenipotenţiar al inutilităţii ambasador al neantului vicerege îm-

puternicit de Absurd autodidact al resentimentului dresor al urii stau în dragostea ta ca marchizul De Sade în colivie sunt deja mort şi cuvintele-s viermii fosforescenţi care îmi şiroiesc din stârv triumful meu va fi totala mea dispariţie aerul avid se hrăneşte cu zboruri dar mai ales cu salturile ample ale sinucigaşilor încolţit de iubire din toate părţile

cum aş putea să-i descifrez adevărului hărţile? pulberea caută ahtiată biblioteci în care să se poată odihni în absenţa timpului nestingherită toate coşmarurile umanităţii încearcă să devină realitate contemporană dacă mi se termină pixul voi fi obligat să-mi vâr o falangă în cur orice ar fi tineri poeţi învăţaţi e acceptabil orice compromis atâta vreme cât poemul trebuie scris dar înainte de a-l scrie amintiţi-vă că frumuseţile sunt nevralgice precum scrotul prins din neatenţie în fermoar şi sunt în zadar mâine-mi voi azvârli craniul în cutia de tablă a cerşetorului profesionist derizorie monedă de aramă deşi am crezut multă vreme că-i ieslea în care un alt dumnezeu se va naşte o mierlă cântând perturbă drastic sistemul global de comunicaţii muzica lui Rammstein face din gâzele înserării Leviathani şi inspiră o biată scânteie să îşi dorească un milion de hectare împădurite apropos îţi mai epilezi pubisul? ştii azi dimineaţă oglinda mi-a vomitat imaginea pătrunsă de rădăcinile pinilor maritimi stânca simte aceeaşi plăcere ca tine străpunsă de-avântul meu către celelalte cuvinte văd o corabie în mijlocul mării ca o aluniţă pe-al tău pântec fără agonia şi tremurul cărnii spiritul nu înseamnă nimic cea mai frumoasă poezie de dragoste pe care ţi-o voi scrie

vineri, 12 august 2016

vreodată e chiar erecţia mea mă voi răspândi în tine precum rugăciunea într-o catedrală cel mai înalt cer în care un poet poate ajunge e vaginul unei femei cu fiecare ţâşnire de spermă se-mbracă-n noi cuvinte cel mai vechi cântec propriile-mi poeme nu mă mai recunosc dar în ele sunt eu eliberat de lut şi constrângeri fiecare vers e o grandioasă victorie acumulată şi ţâşnită din umilitoare înfrângeri înaintez spre nicăieri printre voi gunoi în putrefacţie gunoi de furia daimonului niciodată nu m-am ferit acest poem trecând prin conştiinţele voastre va risipi lumină cum în atmosfera terestră un meteorit instinctul de-a ucide prefăcut în rime şi ura atroce în tropi pământul nu-i destul de mare nici măcar un singur POET să îngropi caut comoara numai în locuri unde ştiu că nu e ascunsă vânez îngeri şi în locul lor aşez fapte cotidiene abominabile, dar săvârşite de mamele taţii şi fraţii noştri iar uneori chiar de noi înşine vreau să putrezesc în centrul oraşului să vă umplu plămânii şi gândurile cu esenţa a ce e viaţa mea dar vai şi a voastră ce aveţi voi sub simţuri e doar cel mereu lepădat ca pielea de şarpe adevăratul stă întotdeauna în viitor nici măcar eu nu-l prind pe de-a-ntregul în carnea nopţii viermii stelelor rod sunt doar un gând al miezului de noapte se sinucid în salturi comune

SPECIAL

V

din disperarea visului atins toate fructele coapte scriu ca să nu-mi dau foc sunt un kamikaze armat cu sinceritate voi lua fiecare celulă a trupului întipărind-o în pagină poemul prin care nu se întrevede fiziologia e un act ratat vreau să transform organicul în mod eronat considerat scabros în indimenticabilă literatură în general Critica literară defecă pe gură o poet - vieţaş al tristeţii fără motiv dumnezeu e cel mai bun vomitiv umbrele tresar ca nişte flame ale unui incendiu ce arde în centrul pretutindeni al făpturii cuvintele se nasc undeva în ceţurile de la marginea universului şi mor explodând pe cerul gurii sau pe un catafalc de hârtie sunt plin de reproş şi mânie muntele întunecat trufaş înveşmântat în ceaţă aidoma sentimentului în foneme ce straniu în această uriaşă câmpie fiecare fir de iarbă îşi va avea propria-i dimineaţă când m-auziţi râzând să ştiţi că infinitul în chinuri teribile geme las în fiecare seară o filă albă afară în grădină şi singurul text scris citeţ dimineaţa e roua da limba clopotului dezmierdând în profunzimi tăcerea focul înţelegător şi exaltat îmi sărută înţelegător mâna flacăra exasperată de fluturi decide să moară neantul îşi reazemă gingaş veşnicia de sufletul meu aşa într-o doară poemul mă dă la o parte străin şi-şi continuă drumul de întreg universul în hohote râde risipindu-se fumul!

24.08.2006 Camporosso - Italia

VI SPECIAL

vineri, 12 august 2016

Poeme de Ioan Dan Bălan din volumul „De-a Nemurirea"

1. Motto: E jocul de-a nemurirea, dusîntors! Te aştept să iubeşti blând noaptea în care somnul cade şi-n călătoria căderii amprenta să se pună pe toate câte voi scrie dincoace/ dincolo fără să-mi pese de plata în plus pentru strădania noastră plăcută în contul mesagerului cu aripi de serafim.

Pe drumul întoarcerii cazna aşteptării atârnă senină precum dragostea pe sufletul poetului disperat de împlinire la datorie. Viu sau mort ca iubitor întremat de dăruirea totală căderea şi înălţarea petrec pe marşul senin al poemelor următoare.

mama focului nebunii capătă certificate de răniţi în gânduri flămânzii primesc fotografii cu pâine şi circ actorii recită în oglindă, în pustiu şi-n cărare preoţii slujesc cu poalele anteriilor peste capete doar inimile rătăcite joacă pe scândurile scenei putrede cu fluturi şi gâze de împrumut, cu păsări arse de sete cu animale care se rup cu colţi şi gheare ca-n basme cu oameni, câţi se ivesc după colţuri ascuţite, fericiţi că se împiedică în semne, în alfabet şi unii pe alţii …

2. Motto: Caut cititori, nu oricâţi, nu oricare, nu oriunde!

Să te gândeşti că sunt cu toţii semeni, sunt (?!) cititorii cărţii acestui rebel care sare peste ninsori şi secete haiducul care cuprinde precum caracatiţa în poem cel care ştie să adune flori, fructe şi ambrozie cât să ajungă pentru această nemurire în doi la care e rob de bunăvoie, cu încântare, total!

3. Motto: Sunt emigrant la mine în suflet şi acasă!

Amintiţi-vă, cât mai puteţi deturna timp şi carte: la capra podului e loc de ieşit, e scenă deschisă se oferă gratuit potire cu apă de izvor şi cenuşă vie cei teferi la cap înjură starea de fapt cu

Ochii mijiţi lasă priviri de melc căutător sufletele şi Cantonul sunt pline de urmele sale precum Calea Lactee de dâre sclipitoare. Alergăm cu viteza noastră să fim observaţi să intrăm în razele ochilor Omului şi Melcului alergăm cu viteza trecerii care doare: cine să păstreze gustul sărutului pe ochi?

În jocul de-a nemurirea Omul şi Melcul găuresc zidurile şi atârnă pe Canton chipurile semenilor care de dragul vieţii tac şi scriu căutând fără oprire piatra de veghe şi acul cu fir nesfârşit de iarbă. Omul de Piatră caută pe culme ritualul celest prin care ochii Melcului universal pun tighel buzelor sângerânde în durerea lumii.

Ai tras semnalul de alarmă să fug de mulţime dar totul e în van, Iubito, vecinii scotocesc raniţa con-cetăţenii aşteaptă nopţile fiecare sub umbrelă cu aparate foto şi grilaje din fier-beton în buzunare.

Pentru ei iubitorul e pedeapsa pentru femeile caste poetul e cel pe care-l află în ochii, genele urmaşilor de aceea gloata vorbeşte fără oprire la telefon (de un sfert de secol nu e altceva mai bun de făcut!) cei rătăciţi caută radio-şanţ şi bârfa de gen în timp ce consângenii se bat în breaslă şi după perdea .

Ochii Omului de Piatră străpung oriunde la Canton, se spune, dau roată priviri colorate fiecare caută timpane deschise către vibraţia sa până se aud în gânduri aprobări despre cutii-echine cu pietre şi stele ori catrene cu puteri magice.

El şi Poetul au acelaşi blestem la oblânc: să caute, lege, depene, coasă, să înalţe viaţă!

De-a Nemurirea II

4. Motto: Spusă veche: ca să gândeşti, trebuie să trăieşti! Nu vă speriaţi: se găsesc uşor copii fidele (un nenorocit a găsit o copie de Patrie 100/ 100) prietenii de la avans şi lichidare ţin petrecerea care îmi topeşte banii şi simţurile, da: prietenii ţin petrecerea în care urlu smintit cu capul încercuit de colacul fântânii să mi se rupă-n piept ecoul lacrimilor să mi se rupă undeva de tot şi de toate chinurile să mi se rupă de toţi nevrednicii care pun capcane să se prindă-n ele, înşişi victime, cu trupuri de molohi!

Nu uitaţi: la semeni apelul se strigă de oricine, oricând, oriunde şi fiecare (nimeni?) caută încă răspunsul…

De-a Nemurirea I

Motto: E mereu liber un loc prin mine!

Trece dincolo şi dincoace de timp căutătorul de lumină, temerarul momentului îndârjitul de credinţă şi poezie pornitul din toate ale cerului ajunsul la toate ale pământului găsitorul undelor de vibraţie de filtrare a armoniei care lucrează prin toate porţile şi ferestrele până în izvorul cântecului propriu (flash: izbucul libertăţii) la piatra jocului de-a nemurirea: Cuvântul! Cine să măsoare datoria care se adună după fiecare zi care trece?

De-a Murirea şi… Ne!

Se sfărâmă cerbicia, mânia, mândria voinţa şi ne-voinţa ne dor aruncate răzvrătită, umbra taie din frunte aporia prin foc trec gemând credinţe-ncercate

Cerneala din pană e sânge-nchegat în trupul grădinii sunt arse petale poarta pe cheie scrâşneşte ruginit, blestemat zorii, în fante, pierd semne astrale Tâmpla-n trezie cerne din somn şi ornic raze tăiate din gânduri aparte haosul - zid crapă nisip, nestatornic

vineri, 12 august 2016

peste visele-cuvinte, nearticulate

Mă adap şi mă sec deodată Dumnezeu printre pietre mă poartă-n izvor carnea din poeme e adânc însemnată cu câtă mirare Îi lunecă-n ponor!

Sus!

Au urcat trupeşte la Omul de Piatră să-i afle rădăcinile puternice au fotografiat, calculat, săpat sfârtecându-i măruntaiele scoţându-i venele şi arterele prin care apele norilor se netezeau.

Au tăiat din Omul de Piatră lespezi în toate formele geometrice cunoscute au găsit rădăcinile vieţii de piatră întinse prin torenţi, peste zăgazuri au stârnit izvoarele muntelui rebel care au năvălit fără oprelişti aruncându-i către nisipul muritorilor. Acum nisipul muritorilor suferă scrâşnind în sticla clepsidrei.

Şi nisipul muritorilor visează viaţa pietrei veşnic aruncă aiurea speranţa viermuitorilor în falşi Oameni de Piatră şi-n ziduri murdare în praful oglinzilor cu graffitti în praful morilor care distrug taina cremenii. Cine să îndrepte toiagul, pedepsind nelegiuirea celor păstrători ai blestemului înmormântării Omului de Piatră în ciment?

De-a Nemurirea III

Avem un capăt, o margine, o limită corsete şi gratii invizibile: inima are durerea temelie sufletul are arsura acoperiş gândul pluteşte pe melancolie primăvara, trupul de şopârlă îşi urcă răcoarea pe scări, spre stele… Suntem murdari de zăpada tuturor (de zloata neagră a anilor ’80-’90 scursă din Valea Plângerii spre Pieţe…) scormonim prin U.E. după dezinfectanţi după materiale valabile de curăţenie pentru a îndepărta greaţa acestei existenţe. Cu dorinţa suspectă de a deveni oameni strigăm nume după nume: unii răspund da alţii nu şi în locul celor tăcuţi urlă haitele despre mulţimea care aşteaptă sfârşitul!... (Căderea vecinului pe scări – un om! are încărcătură euritmică pentru locatarii care desfăşoară spectacolul la care participăm cu voie au fără de voie cu viaţa au fără de viaţă în tăcerea cuiva, numai în tăcere…)

Eu? sunt ghicitor (tăcut!) în propria palmă unde mi se arată, întotdeauna, nimicul!

De-a Nemurirea IV

Credeţi, consângeni: sunt viu, deci moartea-i departe! (altfel s-ar auzi: sunt mort, deci moartea-i în mine!) Nu cred că m-aş simţi bine cu moartea aproape e ca şi cum aş sta într-un picior pe marginea unui mormânt din cimitir.

De frică dau fără oprire din mâini şi picioare de aceea strig şi cânt până obosesc fericit mă îndepărtez mereu de mine (în bezna obişnuită mă cunosc puţin!) caut zâmbetul obişnuit al vieţii, al iubitei…

(Cronicarul angajat la rubrica de senzaţii tari de astăzi face curăţenie în subsol spală scările cu ce i-a rămas după ce-şi spală gura poartă haină de sărbătoare şi adună alai proaspăt surprins că există lângă Ianus un nemuritor horitor frenetic lângă o femeie - şi-atât! - care cântă!...)

Iubita, din timp în timp suflet şi jumătate din mine mă dezbracă matern de toate apucăturile apoi mă îmbracă în porunci domestice precum orice stăpână înţeleaptă… Cum să nu rămâi nemuritor când sunt atâtea daruri care te întineresc?

De-a Nemurirea V

Neliniştea e cumplită, oboseşte, îmbătrâneşte strânge în menghină şi schimonoseşte chipul, trupul celui care loveşte cu cuţitul în piatră privitorului care se mulţumeşte şi strigă „nu-i nimic cât timp sar scântei spre cer!” Da, e trăire celestă pe culme, în vârf Omul de Piatră se simte dat la o parte cât timp rătăcitul sporeşte incendiul cât timp urletul ascuns în lovitură rămâne în ghemul veşniciei, ca ardere.

Neliniştea e cumplită când creşte haotic ca-n film încetinit cuţitarul strică lucrul timpului răutatea lui schiţează forme pe lespezile păstrătoare de speranţe în miezul lor. Precum cel ce loveşte cu cuţitul e mulţimea când încearcă să scrie versuri cu rime de viespi pe care nebunii aşteaptă să le recite hohotind până piatra parlamentului devine nisip.

SPECIAL VII

Poate da şi poate nu Omul de Piatră aşteaptă să se cioplească o fântână în inima lui de cremene nemuritoare cu izvor-anafor care să înece neliniştea şi lucrul stricat al timpului care să înnece piatra urcată în trupu-i cu dea sila pentru a nu fi atârnată de gâtul nimănui ca frământare, niciodată!

De-a Nemurirea VI

Omul de Piatră visează că-i stabil altfel fără teama că vrun accident l-ar vătăma.

Pasărea de Piatră visează că zboară altfel mândră că alte păsări rămân la sol.

Piatra aruncată antrenează gândul biblic cu zborul Păsării de Metal care despică bolta. Gândul biblic creionează părţile cerului adună zi-noapte ori întuneric-lumină: trecerea lui fulgerătoare poate aprinde răspântii şi căi stelare puterea minţii şi haosul dar Omul şi Păsările nu pot trece vămile în tărâmul nemuririi, se ştie, nu sunt aripi… De-a Nemurirea VII Mamei mele, Maria

De ziua ei mama trebăluieşte printre Oamenii de Piatră care au chipuri cunoscute: Iisus, Zamolxe, Zarathrustra, Moise îşi face datoria cu încetinitorul le spală şi mângâie rănile şi picioarele îmi spală şi îmi mângâie rănile îmi şopteşte zâmbind vindecătoare: „pe frontul vieţii să porţi trup de piatră între oameni să fii fecior, tată, bunic, străbunic să duci cu tine lumină incandescentă să uiţi că trupurile celor de sus păstrează adevărul intact că ochiul lor (ne)răbdător a despărţit credinţe şi biserici, spaime şi bucurii

să nu creşti cu ochi străini peste locul tău fiule, să rămâi fidel sudorii de muncă şi plăcerilor care întremează să nu uiţi că singurătatea este şi nu este nemurire nouă singurătatea e ce-a rămas în trupul meu pe care sufletul l-a părăsit cu aproape jumătate de secol mai devreme, singurătatea e (şi) limba celor veşnic plecaţi care se îndepărtează de ei înşişi precum Oamenii de Piatră de ne/trecerea lor…” Ah, imaginaţia, ce bine ar fi să se adape din memoria celor dăltuiţi în piatră din memoria mamelor purtătoare de semne!...

VIII SPECIAL

vineri, 12 august 2016

Poeme de Ion Hirghiduş Către Soare

Asemeni vântului ce prin păduri tăinuieşte chemarea lumina zăbrelită-n ferestre când suflete pierdute aşteaptă a umbrei tăcere din porţile vremii o patrie în care suntem mereu chemaţi

pentru a ne reda nouă lumina, tu, soare, mai înalt decât pădurile cu razele pierdute în văi de frumuseţe biruit un zvon de lumină purtându-ne prin stinse parfumuri când te aşezi peste lume privitor mai putincios decât timpul şi viaţa devine răstimp chemarea devine răstimp în setea noastră de a fi o parte din tine din inima nestinsă-n fiori

de vrei să ştii ce este patria aşează-te în lumina solară s-o laşi să-ţi mângâie chipul să te pătrundă în taină fotonii nimicului unde ai regăsit pădurile şi copilăria zeilor.

Ieşirea din somn

Ieşirea din somn e tot una cu ieşirea din moarte când sufletele sunt rătăcite peste mirişti desperecheate de spice lăcuste de argint prind în ghearele lor fericirea ca pe un steag purtat de vânt peste coline înalte şi apoi este o tăcere care vine înfrigurată precum o sabie de Damasc precum mătasea Chinei antice pe cămile rătăcite şi singure în adăpostul nopţii şi tu eşti rătăcită în lume fără a avea un sălaş o stea fără umbră luminează abisul iubirii un zeu cu minţi rătăcite întinde arcul.

E soare pe piscuri

O ultimă glorie un ultim vis al soarelui pe piscuri în trupul zilei îşi face loc întrebarea care de atâta timp s-a adăpostit în frunzele târzii poate sunt doar umbrele-ntristării unui fluture uitat în lumină sau este un abis al florilor căzute-n rugină orice ar fi să nu priveşti în urmă cât soarele pe piscuri tresare-n cristale ai grijă să nu te trezeşti Euridike e doar visul tăcerii

pe zăpezi diafane cărările caprelor negre se-ntretaie cu cărările caprelor de argint numai tu cunoşti adevărul despre inima de oţel

care străbate timpul

şi apoi urme de fum şi sunete din cimpoaiele antice pentru zeităţile pădurii pentru singurătate şi pentru nimic.

În umbra unui gând

În umbletul apelor care vin din munţii tăcuţi e o diafană zi a norocului

cea mai rămas din gândul rostogolit pe ruletă o poartă a literelor deschise şi literă cu literă să iei pentru a forma un cuvânt va fi primul semn al iubirii va fi din nou o speranţă a unui nume şi din cuvinte să-ţi faci o mantie pentru a o purta în văzul lumii când gestul singurătăţii îţi luminează somnul

într-o zi la fel de pierdută picătură cu picătură otrăvurile de argint tresar pe scuturile istovite nimeni nu ştie că noi ne-am născut pentru a fi martorii zilei când secretul literelor e descifrat şi-n ordine apoi mărşăluiesc în aerul incendiat nimeni nu ştie că noi suferim pentru a şti că suntem cohorte de furnici pentru a nu şti că suntem zeii târzii şi cu ce ne-am ales din ziua diafană când soarele a scăpătat peste munţi? e o poartă a iubirii doar în care gândul şi-a găsit sălaşul.

Început de ianuarie

Am văzut îngerii venind prin acoperiş dintr-un cer aproape pierdut şi era o sete nespusă o isterie generală pe străzile vechi

muzica în zdrenţe şi dansul pentru prietenii erudiţi pentru cei ce contemplă în întuneric sărăcia diamantelor nici sânge nu mai aveau oamenii nici spirit nu mai aveau coborâţi în prăpăstii vulturii înălţimilor măturau zăpezile zilei fără umbre de regret şi fără lauri pe căi bătătorite de funingine electrică

şi tu erai în văluri pierdută zeiţă a depărtărilor duse de o mie de trenuri un trecător al nopţii fără cuvintele sale un ritm al maşinilor care jupoaie realitatea.

Ziua de 8 ianuarie

De dimineaţa până seara va fi o corvoadă înainte de a se lumina de ziuă trebuie să merg în ograda păsărilor şi să caut printre ele cântecele pierdute cântecele vorbite ale Africii înainte de potop o muzică neagră iese din pereţii bordeielor un ţipăt de lebădă neagră se unduieşte sinusoidal atingând cerul şi pământul cu excremente miraculoase

la micul dejun Orfeu îl laudă pe războinicul Ares cât la îndemână îi este să clatine zidurile să calce în picioare sălbăticia şi să ucidă tristeţea menadelor şi păsările mele încă nu şi-au făcut zborul de dimineaţă!

alerg spre Grădina Golestanului flori întâmpinând într-o rouă târzie pământul aerul apa sunt dansul lui Samba Dyallo mâinile mele sunt cupe în care coboară lumina spre a se preface-ntr-o roză dăruită de fiu mamei sale munca pământului e o ordine de la zei florile cresc fără odihnă spre a saluta ziua un steag de clorofilă se-nalţă din oasele de sepie iar culorile se amestecă peste pământ aer apă

în amiaza zilei Enkidu merge tăcut în urma leilor tinereţea este încă un dar al sângelui care urcă în lume să nu dormi să nu calci pe suprafaţa întunecată a Lunii!

acum când păsările au trecut în nefiresc ograda s-a unit cu Grădina cântecele s-au amestecat cu polenul primordial urcă spre soare tufele acestea de glicină ce a fost această zi dacă nu cuvântul prefăcut într-o fiară a pădurii? noaptea e dincolo de orizont şi curtea păsărilor e pustie

vineri, 12 august 2016

în genunchi aştept cântecele pierdute.

E atât de nefiresc

E atât de nefiresc să te văd tristă pe malul pârâului printre sălcii pletoase umbra ta prinde contur devine o iederă care se caţără pe o stea

o hartă veche a Americii a fost coborâtă din podul şcolii excremente de şoarece pe Munţii Stâncoşi e atât de nefiresc să vezi o fată din Rusia străină printre excremente de şoarece cum îmbătrâneşte în duhoarea de whisky sub mesele sordide sunt lacrimile ruşinii un cântec alb istovit al lui Kafka picură din streşini

o mână străină poartă povara iubirii clopote de hiacint prinse de gâtul speranţei e atât de nefiresc să te văd tristă!

Tu ai acum un nume

Credinţa mea e că tu ai acum un nume ţi-l rostesc florile ţi-l şoptesc pietrele lângă marele hotar al tăcerii Dumnezeu ţi-a dat dragostea să te joci cu ea pe câmp şi să oftezi spice de plumb gloanţe de grâu din flori de romaniţă sunt făcute cuvintele mele scrise cu graffiti pe orizont

apele cele mari sunt nesătule cerul unit cu pământul veghează să nu se stingă lumina iubirii.

Un vis abia conturat

Doamne, unde am fost până acum? îmi pare aşa de imposibil că sunt aici, printre câini şi pisici, printre ierburile înalte care au crescut din atâtea ploi în neputinţele mele sunt regretele mici şi gândurile mari. Nu am putut să fiu niciodată mai bun de atât. Mi-am dorit să am o casă unde să pot visa, mi-am dorit să am un cer deasupra grădinii să pot număra licuricii şi spinii. Aceasta este o simplă poveste a unui om care nu ştie ce este decât un fruct din pomul cerului, din cel interzis şi când timpul muşcă din mine să fie izgonit pentru a suferi dincolo de marginile firii.

Nu pot privi în urmă, nu cred în istoria mea, nu cred în ceasul care a bătut pentru a mă învrednici să fiu un eu singur să mă întreb unde este lumea, unde şi-a pus capul omenirea

şi somnul neputinţei, visele, scaieţii agăţaţi de haine.

Străluceşte fierul bătut cu ardoare, un caracter călit în apele negre pentru a fi punte între fotoni, o sabie a voinţei, o noapte căzută pe umeri ziduri grele, urme ale tăcerii, nenumărate porţi pentru cei osteniţi. În această margine stau, în visul meu abia conturat.

Stânca Simeriei

Am transpirat în haine de soldat pe calea ferată printre hăţişuri de spini Stânca Simeriei – o fantomă a calamităţii

de acolo începe Sudul amintirea unei nopţi nevegheate amintirea unei iubiri fără noimă au trecut gloanţele prin ziduri un AG7 un tunet venit din praful de puşcă nimicitor al amintirilor al iluziilor Stânca Simeriei răzvrătită ca un „clonţ de rubin” o proră de corabie răsturnată în timp nimicitoare povară a trecutului

când o privesc după ani pare un abis rupt prin care plouă tristeţea ea singură pecete a visului unui soldat flămând.

O sete a realităţii

Se strecoară în noi aceeaşi sete a realităţii târzii într-un decembrie primăvăratic un zgomot de metal pietrificat iese din ungherele vremii

germinaţia a fost amânată pentru un timp o palidă încercare a sevelor îmbătrânite în ramuri un memoriu colectiv fără strălucire o ceaţă sălbatică este pe stradă printre clădiri înalte se strecoară anevoios tramvaie cu ruginite strigăte de fiare ale pădurii

un gust amar de zaţ un fum ignobil se ridică spre a avea o iluzie singură printre străini pe o masă sordidă zac umbrele amiezii o trecere de pietoni fatidică

Catedrala ea singură stă răsturnată în ape rizomi ai cenuşilor tăcute în lumea rozelor străpura întâmplare a totului iluziile târzii se strecoară printre diamante purpura risipită pe caldarâm dusă în spate de gâzele infernale.

Rugăminte

Doamne, dacă poţi să mă asculţi până la capăt, îngenunchează în faţa Omului!

SPECIAL IX păcatele singurătăţii, păcatele galbene ale trudei, păcatele necunoscute şi păcatele acestor zile domesticite, toate sunt păcatele tale, Doamne, inventator al răului! oamenii-s toţi copii jucându-se cu nimbul.

Voi, inimi, care-ntruna şoptiţi

Voi, inimi, care-ntruna şoptiţi o vrajă îndrăzneţelor umbre, firave fire de colb îmblânziţi în constelaţia menadelor sumbre.

Atât de dureroasă noaptea tânguie zidurile de un sărut. Într-o apărare precară Narcis îşi lasă în ape ridurile pătruns de-o nostalgie lunară.

Cea mai frumoasă, vis plin de soare-n amurg, mână din urmă semnele, turmele mii de lumi prin ochii ei curg. Şi neclintită se-nfiorează făptura. Măiastră pasăre a dragostei îşi găseşte urmele oglindite-n fântâna din tăcerea noastră.

Visul

Întunecatul culoar al somnului cu paşi de mătase strivitele voci mereu regăsite petele albe şi negre cum sunt zilele negre şi albe cum sunt nopţile poeţilor-cerşetori la marginea Limbii ai nimicului toţi suntem cu ochii închişi aceeaşi floare stinsă de brumă şi vânt două căruţe repezi se apropiau din Nord şi din Sud zgomot infernal pe pietrele spaimei osii de oţel răsucesc întunericul până la carne dar nimic nu este mai negru decât armăsarul din Sud în afară de armăsarul din Nord amândoi strivind în copite orice iluzie orice… acum când tremură totul aşezarea în frică în adăpostul întortocheat de luptă armăsarii sunt gata să spargă lumina aşa de puţină a Vieţii pe zăbale spumă de vis şi-n ochi săgeţile morţii haine umplu paharul cu nimicul rămas din pulbere pe buze-nfierat semnul lăsat de sete

trăgând după ei Nordul şi Sudul caii apocaliptici ai sferei în noapte trec unii prin alţii urme ale furtunii pădurile smulse torentul şi albia adâncă din care mă retrag încet cu gândul că somnul este o poartă pe unde intrăm spre a ieşi tulburaţi mereu tulburaţi de ce-am putea fi.

X

SPECIAL

vineri, 12 august 2016

O piesă în serial de Gheorghe TRUŢĂ

Personajele:

Focul (1)

- eseu teatral despre temeiul Furiei –

l „Singurătatea e un oraş în care ceilalţi au murit.” (Ana Blandiana) Synopsis

În mineriada din ianuarie 1999, o dubă ce se îndrepta spre Bucureşti capotează lângă Costeşti, locul celebrei bătălii între ortaci şi armată, iar focul de tabără izbucnit din cărbunele ce urma a fi basculat, simbolic, în Piaţa Victoriei, devine pretextul, motivul şi scuza furiei, violenţei de limbaj, dar şi fizică, rudimentului gândirii. Vasile, şef de abataj şi „comandantul” grupului, vrea să dovedească inconsistenţa teoriei Focului, ce descoperă în om instincte primare, dar şi faptul că e un om normal, provenit dintr-o naţie şi colectivitate blândă şi înţeleaptă- el însuşi defectase duba, turnând zahăr în rezervor, ca să nu mai ajungă la Bucureşti- însă, după ce priveşte o zi întreagă în miezul flăcării, devine furios, violent, violator şi chiar criminal. Furia e simptom al cantonării unui grup, colectivităţi şi chiar naţiuni, într-o perpetuă copilărie: suntem ca un puşti care s-a jucat o zi întreagă, cu tandră inconştienţă, iar spre seară, cu zâmbetul pe buze, scoate ochii unei vrăbii căzute din cuib. Un eseu teatral despre furia ce nu mai poate fi controlată şi duce, inexorabil, la violenţă şi crimă. ACTUL I Scena 1

Două faruri „ochi de pisică” trec prin cortină. Zgomot de motor care se „rupe”. Cortina se ridică. Dintr-o dubă sar cinci mineri: lămpaşe, căşti, cizme. Şi bâte. Decor semimontan: pădure. Din cabină coboară Şoferul, şi el îmbrăcat miner, şi Reporterul, singurul „civil”. REPORTERUL (îşi suflecă mânecile): Intrăm? ŞOFERUL: Unde, coconaş?! REPORTERUL: Sub motor. ŞOFERUL: Ce să căutăm... sub motor?! REPORTERUL: Să-l reparăm! ŞOFERUL: Tot atâtea şanse ca Ciociolina să fie fată mare: utilaju’ e leat cu Gheorghiu Dej... MINER 1: ... rudă cu Radu de la Afumaţi... MINER 2: ... nepotu’ lu Burebista! UCENICUL: Şi acum ce facem?! ŞOFERUL: Ce-a făcut tata: s-a pus cu curu-n iarbă! (Se trânteşte.) REPORTERUL (început de disperare): Nu se poate! VASILE (se aşază şi el în iarbă): Orice se poate în Lumea asta: să ningă în august, să înmugurească şina de cale ferată. Darămite... să crape un motor de pe vremea lui Burebista! REPORTERUL: Şi eu cum ajung la Bucureşti?! UCENICUL: Cu liftu’! REPORTERUL: O să mă urc pe Parlament şi o să transmit din miezul fierbinte al evenimentelor, cum bravii noştii mineri iau cu asalt instituţia! MINER 1 (se aruncă în iarbă): Te mai urci... MINER 2: ... pe instituţia numită mă-ta! REPORTERUL (răcnet): O să primesc premiul Pulitzer pentru reportaj! MINER 1: O să iei premiul puliţei pentru stat cu curu-n iarbă... MINER 2: ... sau pentru râgâit! Reporterul se aşază pe jos, în mijlocul şoselei. MINER 1: Tramvaiu’ de şase tocmai trecu, Făt Frumos din balta gării! MINER 2: Şi nici Moartea nu vine la comandă! REPORTERUL: Mă ia Miron în tabul lui! VASILE: Miron e în faţă. UCENICUL: Şi... noi?! VASILE: Încheiem convoiul. REPORTERUL: O să se-ntoarcă să mă ia! (Scoate telefonul:

VASILE - ŞEF DE ABATAJ FILOZOFUL MINER 1 MINER 2 ŞOFERUL UCENICUL REPORTERUL BABA SOLDATUL

apeluri disperate.) El mi-a zis: ”Transmiţi tot ce vezi!” MINER 1 (spre Miner 2): Tu... ce vezi?! MINER 2: Un măgar melancolic în mijlocul şoselii! MINER 1: ... care trimite SOS-uri spre nicăieri! REPORTERUL (şuier disperat): O să mă audă Dumnezeu! MINER 2: Dumnezeu are telefonul deschis doar luni între cinci şi cinci! Reporterul continuă să chinuie telefonul. Furios, îl aruncă în iarbă. MINER 1: Nu răspund... nici Miron... nici Dumnezeu?! MINER 2 : Măcar închide gura: faci adiţionale! UCENICUL: Nea Vasile, cum adică: „încheiem convoiul”?! MINER 1: Adică... unde-i coada... hop şi noi! UCENICUL: Nu ziceai mata, citez din memorie, că suntem „navaamiral a flotei ortace”?! VASILE: Tocmai am fost... UCENICUL: Şi amiralul... stă-n coadă?! MINER 2: Nu: în limbă! VASILE: Nava-amiral transportă materiale strategice şi întotdeauna vine în spate. UCENICUL: Şi noi... ce „strategice”... ducem?! MINER 1: ... în afară de personalităţile noastre marcante... MINER 2: ... şi a papionului pe care l-am uitat pe pian... VASILE: Cărbune. UCENICUL: Ce să facem cu... „cărbune”?! VASILE: Miron vroia să-l basculeze în faţa Guvernului. UCENICUL: Să aibă unde se slobozi câinii comunitari?! MINER 1: Bă, mucea: tu-l iei la mişto pe Miron... MINER 2: ... şefu’ nostru suprem... MINER 1: ... zis „Cobori în jos, Luceafăr blând...” UCENICUL: ... alunecând pe-o cască?! VASILE: Miron zicea să aşezăm pe caldarâm un pat de cărbune, pe care, la vară, să plantăm panseluţe... UCENICUL: Şi... ochiul boului?! VASILE: ... ca simbol al gândurilor paşnice ale minerilor faţă de populaţia Capitalei. FILOZOFUL (roteşte dioptriile): Totuşi... unde suntem? Ucenicul se ridică. Se duce spre indicatorul din marginea şoselei. UCENICUL (silabiseşte): Cos-teşti... trei kilometri... Nea Vasile, unde vine... Costeşti?! MINER 1: La trei mii de kilometri de Paris... MINER 2: ... sub balta gării din Milano! VASILE: Undeva între Târgu-Jiu şi judeţul Vâlcea. UCENICUL: Târgu-Jiu?! M-aş putea repezi pân’ acasă! MINER 1: Mă-ta şi tac-tu fac plajă pe Masa Tăcerii?! UCENICUL: Numai mama şi soru-mea. Tata a fugit când aveam trei ani. MINER 2: Cu Ciociolina? UCENICUL: Cu fochista de la bloc. MINER 1: Şi mă-ta... e mai jună decât Coloana Infinitivului? UCENICUL: Vreo patruzeci... cu bătaie. MINER 2: Bătaia i-o dau... după! MINER 1: Biiine... mă mulţumesc eu cu soru-ta! ŞOFERUL: Şi cu mine cum rămâne?! MINER 1: O împărţim pe mă-sa în două iepe de douăzeci... şi pe-a nasoală o iei tu! UCENICUL: Vă daţi Tomi Cruişi... dar nu sunteţi decât trei jumătăţi de Bourvil! ŞOFERUL: Pe ce te bazezi, mucea fratele miresii?!

vineri, 12 august 2016

UCENICUL: V-aţi uitat în oglindă? TOŢI TREI: Ne-am uitat! UCENICUL: Şi... nu s-a spart?! Arătaţi ca nişte cizme! MINER 1: Nu tot ce pare a cizmă... e cizmă! MINER 2: Şi Italia arată ca o cizmă... dar toţi vor să-şi bage picioru-n ea! REPORTERUL (se uită, nervos, la ceas): Pierd vremea între TârguJiu şi Vâlcea... în mijlocul unor guguştiuci... şi Pulitzerul mă aşteaptă în faţa Parlamentului! MINER 1: Te pomeneşti că ne deplasăm noi spre Bucureşti... MINER 2: ... special ca tu să iei premiul puliţei?! REPORTER: Realitatea, cu tot cu borhotul ei de curve, rahat şi bâte, nu e decât un pretext pentru Artă! FILOZOFUL: Adică... Napoleon s-a născut doar ca să existe „Război şi pace”? REPORTER: Exact! FILOZOFUL: Şi Evul Mediu a fost doar ca să se scrie „Gargantua”?! REPORTERUL: Şi mai exact! FILOZOFUL: Bă, ăsta nu-i prost! UCENICUL: Nu-i?! FILOZOFUL: E tâmpit! MINER 1: E doar intelectual! Bă, io mă duc la Bucureşti... MINER 2: Adică, te duceai... MINER 1: Ca să-i crap capu’ lu’ Lenin! FILOZOFUL: Ăla din mausoleu? MINER 1: Din faţa Casii Scânteii! (Agită bâta.) Miron a zis că mergem la Bucureşti să-i crăpăm capu’ lu’ Lenin. Sau... lu’ Constantinescu?! MINER 2: Sau... lu’ Iliescu?! MINER 1: La unu’ din ăştia trei! Şi... golanilor din Piaţa Universităţii! MINER 2: Asta a fost data trecută... când ne-au căpăcit jandarii! FILOZOFUL: De ce să le crapi capetele?! MINER 1: Ca să văd că nu au creieri! FILOZOFUL: Nici nu-i cunoşti! MINER 2 (agită bâta): Ca să crapi capu’ la’ unu’ trebe să-l cunoşti?! MINER 1 (se aşează „mai lat” în iarbă): E bine: suntem în timpu’ şutului... plătiţi ca subteran... MINER 2: ... cu bani de la Stat... FILOZOFUL: Veşnicia s-a născut la Stat! MINER 1: Cine a zis-o? FILOZOFUL: Harry Belafonte. Sau... Ciociolina?! VASILE: Nu mai vorbiţi prostii: nu mergem la Bucureşti să spargem capete. MINER 1: Mergem... să punem comprese... MINER 2: ... cu flori de muşeţel?! VASILE: Mergem să punem ordine. UCENICUL: Nea Vasile, ce-nseamnă ”ordine”?! MINER 1: Taci... MINER 2: ... că miroşi a foaie de boală! VASILE: Ordine înseamnă să aşezi pe fiecare la locul lui. UCENICUL: Şi dacă baba nu vrea să treacă strada?! MINER 1: Dacă nu poţi, te-ajutăm... MINER 2: ... dacă nu vrei, te-obligăm! (Agită bâta.) MINER 1 şi MINER 2 (rotesc bâtele): O să-i obligăm noi... cu ghioaga! VASILE: Cât sunteţi cu mine n-o să lovească nimeni pe nimeni. Omul este... FILOZOFUL: ... un animal violent, zicea Dolgopov. VASILE: Omul nu este nici animal, nici violent. Omul este om. Adică... o fiinţă blândă şi înţelegătoare. UCENICUL: Dacă ajungeam la Bucureşti... pe mata te-ar fi uns ministru al Iertării! VASILE: Niciodată neamul nostru n-a fost o uzină de ură. Şi când a pedepsit, a făcut-o fără cruzime. UCENICUL: Da’cin’ l-a tras pe Horea pe roată?! MINER 1 (se ridică): Eu plec! MINER 2: Unde?! MINER 1: Tot înainte! MINER 2 (se ridică): Spre piaţa Victoriei... înainte... MINER 1: Marş!

SPECIAL XI

ŞOFERUL (cască): Într-o lună goliţi halbe sub Arcul de Triumf. UCENICUL: Şi noi rămânem aici... să ne pape lupu’?! MINER 1: Lupu’ nu papă fraieri. Şi-n plus... MINER 2: Prostu’ dacă nu-i fudul îi şade bine cu drumu! UCENICUL: Şi-atunci... ce facem?! ŞOFERUL (zvâcneşte în picioare): Facem ce-a făcut tata: a scos lada cu merinde! (Se duce în cabină şi aduce un coş cu alimente, pe care le aşază în iarbă.) REPORTERUL: Pot să cinstesc şi eu binecuvântata masă? ŞOFERUL: Pomana nu se refuză: se haleşte! Reporterul merge în cabină şi se întoarce cu câteva sticle pline. ŞOFERUL (plescăie): La ţanc: mi-aş fi vândut şi cureaua de la ceas pentr-o glajă de răchie! UCENICUL (ridică o sticlă): Te-ai linge pe deşte de-un Cotnari? ŞOFERUL: Mai bine te lingi pe deşte... decât pe bot! (Spre Reporter: privirea plină de recunoştinţă.) Şi Presa e cu noi! De unde ai muniţia?! REPORTERUL: De la un concurs de frumuseţe! MINER 1: Eşti mai arătos decât Stalin fără mustaţă... MINER 2: ... şi mai sexi decât o zacuscă de ciuperci! REPORTERUL (ridică în lumină o sticlă): Mi le-a dat un şef de post drept mulţumire c-am zis pe post că e primul şef de post care nu e prost! ŞOFERUL (spre Reporterul aflat la o oarecare distanţă faţă de ”masă”): Vino în sânii clasei muncitoare! MINER 1: Ba să stea departe! ŞOFERUL: Ne-a făcut un bine: a adus horinca! MINER 2: Cine face bine, de bine să piară! (Aruncă spre Reporter cu un os.) N-am ajuns chiar atât de jos ca să stăm cu Presa la masă! UCENICUL (déjà mestecă): Tot timpul mi-e foame! Se vede că sunt din popor! ŞOFERUL: Poate… din topor! UCENICUL: Am citit undeva că neamului ăsta, de trei mii de ani îi e foame. Zi şi noapte. Noapte şi zi. E motivul pentru care am avea cei mai puţini intelectuali pe cap de locuitori! ŞOFERUL: Ezist-o explicaţie?! UCENICUL: Cică... atunci când ţi-e foame... ţi-e greu să mai gândeşti! Poate... de-aia am pornit-o şi noi spre Bucureşti! Reporterul se întoarce cu spatele la meseni. Scoate un microfon. REPORTERUL (tare, ca să se audă în peisaj): Iubiţi fideli ascultători ai postului ”Trâmbiţa Văii Jiului”, sunt fericit să fiu cronicarul luminii din adâncuri: vajnicii ortaci, ce de veacuri scot aurul negru, ca să presare lumină peste creştetul Naţiei, au pornit marşul triumfal spre prea mândra capitală. Mă aflu într-o dubă, zveltă ca o căprioară, în mijlocul a şapte ortaci, flăcăi ca brazii, harnici şi entuziaşti, şi care ard de grija scumpei noastre Naţiuni. În numele cui vin ei spre capitală? În numele Adevărului şi al Binelui triumfător. Duba transportă, în mod simbolic, şi circa două tone de aur negru, atent ambalat în saci albi, simbolul păcii, în care cel alintat cu drag de întregul nostru popor drept ”Luceafărul huilei” vrea să planteze în faţa Guvernului tandre panseluţe. Din păcate, maşina care transporta pe cei şapte salvatori ai Naţiei, inclusiv subsemnatul, s-a defectat la trei kilometri de localitatea Costeşti. Însă, şoferul acestei adevărate nave amiral a flotei cărbunelui, neînfricatul Dumitru P. Dumitru, s-a şi apucat, neîntârziat, s-o repare. Suntem siguri că, în cel mai scurt timp, va reuşi, şi cei şapte ortaci, inclusiv subsemnatul, vom porni în zbor ca să plantăm gingaşele panseluţe! ŞOFERUL (admiraţie maximă): Miron mi-a zis: „S-ai grijă de el: e deştept şi e de-al nostru!” (Spre Reporter: plecăciune.) MINER 1: Mersi, mă! (Îi mai aruncă un os.) ŞOFERUL (extaz): „Vajnici ortaci!”. Până şi rabla e „zveltă ca o căprioară”! MINER 2 (sticla sus): Noroc bun! MINER 1 (sticla sus): Când ne-o fi mai rău... ca acum să ne fie! MINER 2: Aşa-i românu’ la năcaz... UCENICUL: Noi amu... suntem la năcaz?! FILOZOFUL: Da’ de unde?! Tocmai am câştigat al treilea război mondial! ŞOFERUL (sticla sus): Să dea Dumnezeu... TOŢI (fără Reporter): ... cu toţi!

...Va urma

XII SPECIAL

vineri, 12 august 2016

Poeme de Elisabeta Bogăţan printre chipuri

Ape

n-ai puteri râzând să scuturi apa zărilor din ciuturi

Cântec de izbucnit în râs

cine eşti tu dar am apucat să întreb rezemându-mă de tine cu mirare

eu sunt un punct de sprijin ai izbucnit în hohote albastre de râs şi tu eşti un punct de sprijin căci ce ai putea fi pe hotarul acesta clătinător şi subţire dintre cuvânt şi răcoare ai râs iar cu hohote limpezi şi tot mai albastre rezemându-te de mine tot mai amirositor a pământ

Vântul

ca de-o adiere se clatină-n urmă-ţi ierburile şi sufletele şi cuvintele ca de-o părere

eşti şi nu eşti îmi suflă vântul privind învolburarea de lumină care mă fură parcă ai fi mai mult trup parcă ai fi mai mult ochi parcă ai fi mai mult gură parcă ai fi un cântec pe care-l scaperi lunecând printre forme şi înţelesuri etanş prins în clipă de parcă-ai vrea să te aperi

Gura-mi oarbă

gura-mi aburind tăcere mi te cată mi te cere

tu te-ascunzi sub mii de feţe gura-mi oarbă să le-nveţe ca şi gustul de nisipuri vânturate

locuieşti mereu hotare însetat de începuturi

vezi izvor de curcubee în măruntul joc de fluturi

chipurile-ţi schimbătoare curg grăbit sclipind a scuturi orb aşezi în apa vremii trupul tău tăiat în luturi

La ce osteneşti

de unde şi unde-ţi duci ţărna la ce osteneşti să o cari pe lângă tăioase hotare aprinse de ochii tăi mari

când ţărnă se află oriunde bătută de soare şi vânt ah până şi-n apa vederii şi până în miez de cuvânt

Şi totuşi tăcerea

ascultam freamătul trupurilor zdrumicările vederii şerpuirile cărărilor printre frunze uscate plesnirile pietrelor sub arşiţe şi geruri tânguirile sfâşietoare ale vânturilor prin nisipuri zbaterea uscatelor chipuri lepădate pe margini ascultam cum peste goana spre tine mări de lumină se năruie şi totuşi cântecul tăcerii mi-am zis ce respirare ni-l dăruie tu

Prea târziu

ţi-am strigat tu

fereşte-te trec prin tine clipele ca nişte gloanţe

uite cum îţi sfârtecă trupul dar în ce parte să mă feresc ai tremurat în ce parte

nu ştiu în ce parte oh nu ştiu în ce parte şi oricum e deja prea târziu

Oarbă alegându-mă

îmi era mai cald în braţele tale decât în braţele cântecului şi chiar decât în căuşul orbitei în calde cenuşi

de-aceea oarbă alegându-mă din treceri după răcoare după asprime după fărâmiţare mă trimit pe urmele tale fără întoarcere

Vin răspunsuri vin răspunsuri androgine întrebarea să-ţi aline să îţi rezeme cărarea vin hotarele feline

cu veşminte orbitoare vârste vin să ţi se-ncline

printre lucruri să te poarte vin vederile puţine să te-ntrebe ce te doare vremea calea îţi aţine

Mirarea lui Ianus (unul)

unul aleargă unul scrie unul se oglindeşte-n cele o mie de feţe orbitoare ale zilei unul măsoară cu tălpile goale pietroasă cărare unul cară o carne amară unul socoate căte morgane l-au fost iubit peste poate unul e-n toate

Argument

vai mie vai mie tot ce ating se face scriere pâinea apa vinul şi ţărna

trupul tău buzele tale părul şi ochii o Doamne până şi ochii geamul pe care-l spăl să văd unde gonesc ziua şi noaptea vara şi iarna geamul pe care-l ating se face scriere şi nu ştiu Doamne de-i bine sau rău

aerul se face şi el scriere aerul prin care-ţi fac semn cu mâinile în depărtare şi mă cutremur cum vor mai putea respira cei care nu înţeleg scrierea poeticească

veniţi aş striga spălaţi-mă de sângele meu de cerneală care-mi curge din degete

voi cei care nu vă temeţi de această treaptă de kali-yuga când totul se destramă totul curge totul pare de aceeaşi culoare cu nimicul uite pe străzi sexul şi moartea merg braţ la braţ târând agăţate zdrenţele nopţii gata cu sistemele gata cu morala gata cu lumina asta orbitoare gata cu principiile se strigă din gâtlejuri de cârciumi şi eu trec pitulată pe lângă zidurile cenuşii mă ţin cu mâinile de zidurile cenuşii care iată devin scriere

o scriere cu litere rare printre care

din când în când câte-un beţiv îmi strigă cine eşti tu bă

SPECIAL XIII

vineri, 12 august 2016

De ce nu ascultă copiii – Consiliere pentru părinţi şi educatori, de Monika Kiel-Hinrichsen, Bucureşti, 2014.

Editura Univers Enciclopedic Junior & Triade propune spre lectură această carte pentru toţi părinții, bunicii şi educatorii care se ocupă de creşterea copiilor. Deşi inițial am crezut că este o simplă carte de self-help cu sfaturi şi idei adunate de prin lume, aceste pagini fac referire la mulți autori de renume care au cercetat etapele dezvoltării copiilor, cum ar fi Eric Berne, Hans Muller-Wiedemann, Virginia Satir.

Aspectul cărții este impecabil, structura textului este foarte uşor de urmărit datorită împărțirii pe capitole bine definite şi, în plus, textul principal este însoțit de adnotări în litere pe marginea paginii. Aceste adnotări fac posibilă o recitire rapidă a textului şi facilitează găsirea anumitor fragmente pe care cititorul vrea să le revadă. Copilăria este descrisă ca proces de dezvoltare, fiecare vârstă având caracteristicile proprii. De aici pornind, autoarea

introduce conceptul de analiză tranzacțională, preluată de la Eric Berne. În cadrul acestei analize, conceptele de stările Eului – Copil, Părinte, Adult. Eul-Copil se manifestă atunci când ne bucurăm, râdem, plângem, suntem furioşi, dar şi atunci când suntem creativi, empatici şi ne distrăm. Eul-Părinte poate fi descoperit în dialogul nostru interior. Eul-Adult înseamnă un om care gândeşte, relatează ceva, se informează, adresează întrebări şi caută informații. Astfel descoperim că, în fiecare etapă de dezvoltare a copilului, una dintre aceste stări este predominantă, dar şi în cazul adulților se poate observa cum una dintre aceste stări se manifestă mai puternic decât celelalte.

Cartea explorează şi importanța covârşitoare pe care o are vorbirea în formarea unui copil. Autoarea propune exerciții de auto-cunoaştere, prin care părinții analizează propriul mod de a vorbi, de a li se adresa copiilor. Un exercițiu foarte interesant este acela de a număra de câte ori rostim cuvântul nu în relație cu copiii, pe o perioadă de două zile. Impactul acestui cuvânt este covârşitor pentru că un copil descoperă lumea, este dornic de cunoaştere, se joacă şi vrea să înțeleagă, iar interdicțiile care încep cu nu au rolul a-i face mai încăpățânați, pentru că se simt provocați. Nu doar interdicțiile (Nu te urca acolo! Nu striga aşa tare! Nu fugi de aici!), ci şi comezile au acelaşi efect (Stai liniştit! Lasă asta la locul lui! Opreşte-te! Stai odată liniştit!). Dacă ne gândim... la aceste multe comenzi şi interdicții referindu-ne la noi înşine, eventual şi printr-un partener mereu cârcotaş sau o parteneră mereu cârcotaşă, atunci putem să percepm şi noi bine sentimentele copilului. Simțim că nu suntem văzuți, percepuți în ființa noastră, ci mai degrabă provocați să ne apărăm sau să refuzăm. Nimic altceva nu face copilul încăpățânat. El se protejează prin încăpățânare. (pag. 32) Nu în ultimul rând, analiza tranzacțiilor complementare, încrucişate sau ascunse, educarea capacității de a rezolva un conflict, exercițiile de ascultare activă şi managementul conflictelor în familie sunt câteva dintre temele abordate de autoare. Personal, am aşezat cartea pe raftul din mijloc al bibliotecii pentru că intenționez să o recitesc în viitor pentru că am găsit aici nenumărate idei pe care vreau să le aplic în educarea copiilor mei. Lectură plăcută! Ivona BERCEANU

XIV SPECIAL

vineri, 12 august 2016

Criza modernităţii în viziunea lui Ştefan Melancu Critic, poet şi romancier, traducător, Ştefan Melancu este un nume cunoscut în lumea literară a Clujului şi nu numai. Originar din Gorj, a ales să rămână, după studiile universitare, în cel mai mare oraş al Transilvaniei. Aici s-a format ca intelectual, ca om de litere şi, mai nou, de filosofie prin parcurgerea şi susţinerea a două doctorate: un doctorat despre pamfletul arghezian (2001) şi un doctorat despre criza morală reflectată în filosofia actuală. Anterior acestor două realizări, în domenii de cercetare diferite şi complementare în acelaşi timp, a avut o contribuţie esenţială în menţinerea Revistei „Echinox” într-o vreme de criză acută a acesteia, ca secretar de redacţie (1981-1985), când a parcurs cursurile Facultăţii de Filologie din Cluj-Napoca. S-a impus încă din această perioadă ca poet de excepţie şi critic literar fin, ceea ce a însemnat mai târziu publicarea volumelor de poezie Elegii întâmplătoare (Biblioteca Apostrof, Cluj, 1995), Elegiile toamnei (Dacia, Cluj, 2009), romanul Ultima femeie (Eikon, Cluj, 2012), studiul comparativ Eminescu şi Novalis – paradigme romantice (Dacia, Cluj, 1999), eseul Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian (Cartimpex, Cluj, 2001). S-a impus, de asemenea, ca traducător. Pot fi reţinute, în plus, sutele de articole risipite prin revistele literare la care a colaborat, activitatea de redactor la câteva edituri, activitatea culturală diversă. Cartea pe care o supun analizei este Singurătatea moralei. O analiză a crizei modernităţii (Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2007). De la început, pentru că acestă carte este rezultatul unei cercetări doctorale, se poate remarca un demers ştiinţific de mare adâncime şi amploare asupra fenomenului moralei privit din perspectiva filosofiei. Cartea este elaborată pe cinci mari capitole care creează împreună o viziune completă asupra unui fenomen viu: I. Criza morală – criza modernităţii; II. Diagnoza lui Nietzsche, III. Diagnoza lui Heidegger; IV. Abordări actuale; V. O nouă întemeiere a moralei. Cele cinci capitole sunt premerse de o Introducere în care autorul îşi expune programatic intenţiile cercetării, făcând observaţii – pe baza unei temeinice documentări şi raportări la autorităţile filosofice cele mai pertinente – şi impunând idei constructive faţă de criza moralei (un aspect al crizei gândirii). Pentru a avea o imagine a construcţiei teoretice propuse de Ştefan Melancu, am să redau cele şase precizări pe care le face în Introducere întrucât acestea constituie pilonii edificiului: 1. „relevarea aspectelor esenţiale ce configurează criza morală actuală, cauzele şi consecinţele acesteia, alături de posibile soluţii privind „rezolvarea” unei astfel de crize” (op. cit., p. 12). Autorul întreprinde un de-

mers de cercetare a reperelor teoretice care reprezintă autoritatea cea mai relevantă în domeniul filosofiei moralei. Se remarcă în special surse „prime” ca Friedrich Nietzsche şi Martin Heidegger, cei doi filosofi germani care au lăsat cele mai adânci urme în gândirea europeană de la 1900 încoace. Fără a intra în controverse teoretice acute, Ştefan Melancu dă dovadă de o cunoaştere profundă a unor sisteme de gândire care încă reprezintă repere majore pentru cultura occidentală. 2. „criza morală este una evidentă, proclamată astăzi mai mult ca oricând, într-o raportare ce cuprinde întregul domeniu al cunoaşterii: omul şi societatea, cotidianeitatea şi istoria, spiritul şi întreaga societate umană” (op. cit, p. 14). Fenomenul generalizat al crizei morale face parte dintr-o succesiune a unor „morţi”: moartea culturii, a civilizaţiilor, a filosofiei (metafizicii), a omului, a istoriei etc. Ceea ce trebuie să remarcăm este faptul că aceste fenomene sunt iniţiatice, în care se confruntă vechiul şi noul pe un tărâm străin de ambele. Poate că acesta este şi motivul pierderii echilibrului şi adâncirii neliniştilor omului actual. Criza moralei, ca fenomen supergeneralizat, este o pecete a declinului de care dă dovadă Occidentul cultural şi civilizator şi, mai nou, se extinde şi asupra lumilor străine de acesta. 3. „abordarea crizei morale actuale se constituie într-o temă pe cât de complexă, pe atât de provocatoare” (op. cit, p. 16). Nu atât criza morală în sine, cât spectrul mai larg al valorilor care au intrat în desuetudine mai ales de la impunerea ideilor lui Søren Aabye Kierkegaard (nexploatat suficient) şi cele ale lui Friedrich Nietzsche. S-ar putea vorbi de o răzvrătire a fondului arhaic al valorilor Occidentului (ca plenitudine a antichităţii clasice greceşti), dar şi de atingerea unui apogeu al creştinismului şi penumbra care urmează după acesta. Dacă vrem să avem o „hartă” autentică a crizei morale, trebuie să ne adresăm în primul rând gândirii filosofice. 4. „abordarea crizei morale actuale poate fi întreprinsă doar procedând la o nouă chestionare a discursului filosofic modern în ansamblul său, ceea ce echivalează cu o revizitare a modernităţii şi a valorilor impuse de ea, inclusiv a conţinutului normativ pe care l-a fundat” (op. cit, pp. 20-21). Chestionarea discursului filosofic este, în opinia lui Ştefan Melancu, absolut necesară, deoarece gândirea filosofică este câmpul de luptă cel mai expresiv pentru idei contradictorii, dar şi pentru o reconstrucţie a moralei după această teribilă depeizare (înţeleasă ca smulgere a valorilor din propria lor origine). Tipurile de discurs filosofic asupra modernităţii şi postmodernităţii vin să înlocuiască sisteme solide de gândire, dar care nu mai corespund clivajelor produse

pe toate suprafeţele existentului uman. Filosofia a trecut ea însăşi printr-un proces de depeizare, dar a găsit, totuşi, resursele pentru a construi un nou sens al gândirii. Rămâne de văzut însă care este diferenţa de abordare a eticului între sistemele filosofice care aveau încorporat eticul şi noile filosofii care nu-şi mai propun acest fapt. Stabilirea unei „hărţi” a crizei moralei face parte dintr-o mai largă critică a raţiunii pentru că în spatele crizei moralei se află criza creştinismului asimilat cu raţionalitatea (atât cea mundană, care este doar o copie, cât şi cea supramundană). 5. „Noua sensibilitate, care în ultimile decenii s-a consolidat în ceea ce s-a numit, conceptual, «postmodernitate», presupune între altele, nu doar un nou tip de cunoaştere, ci apusul moralei moderne şi substituirea acesteia cu un adevărat pluralism al eticilor, etici «individuale», «slabe», «permisive», abolind, aşadar, orice imperativ al datoriei” (op. cit, p. 24). Dezvoltată în sânul filosofiei, etica a avut, totuşi, mereu pretenţia de a fi şi altceva. Momentele de creştere şi descreştere a gândirii filosofice de la antici şi până în prezent sunt transmise şi eticului, normativităţilor care au impus datoria morală. Pe fondul schimbărilor care au început înainte de F. Nietzsche, dar au fost adâncite radical de către acesta, atributele fundamentale ale moralei (universalismul, centralitatea, autonomia) şi-au pierdut aura şi puterea de seducţie. Filosofia lui F. Nietzsche, considerată placa turnantă între modernitate şi postmodernitate, deschide larg porţile suspiciunii faţă de orice tip de morală (în speţă, faţă de cea creştină), ceea ce creează posibilitatea multiplicării eticilor fără a mai ţine cont de principiile fundamentale care s-au statuat în creuzetul filosofic. Posibilitatea de factură etică a crescut dincolo de marginile ei şi a dus la o multiplicare comparabilă cu cea a logicilor, geometriilor sau a curentelor artistice. Formularea lui F. Nietzsche „Dumnezeu a murit” înseamnă în primul rând pierderea instanţei morale supreme, pierderea spaimei de pedeapsă pentru o lume care are de acum un alt gust al libertăţii. Pluralismul etic nu trebuie privit de acum ca un dezastru, mai mult decât ar fi, de exemplu, pluralismul ştiinţelor şi coexistenţa situaţiilor paradoxale. 6. „o posibilă ieşire din criza morală în care se află societatea actuală nu se poate face decât doar ţinând seama de noua sensibilitate ce o caracterizează, la nivelul cunoaşterii şi al experienţei, şi, plecând de aici, doar în urma unei noi problematizări şi a unei noi întemeieri care să o fundeze” (op. cit, p. 33). Problema acestei noi întemeieri a moralei ca o posibilitate de a ieşi din „criză”, pe care o pune Ştefan Melancu, este rezultatul observării atente a discursurilor filosofice ale modernită-

vineri, 12 august 2016

ţii şi postmodernităţii care trebuie să de o rezultantă. Ideea că deconstrucţia valorilor, inclusiv a celor etice, trebuie să fie urmată de o reconstrucţie nu este nouă. Totuşi, până acum abordările aşa-zis postmoderne nu au găsit soluţiile cele mai convenabile, din moment ce mai există încă nostalgia trecutului. Poate că omul are inserat în gena lui această nostalgie, o condiţie de posibilitate pentru memoria lui istorică. Parcurgând cu atenţie cartea lui Ştefan Melancu nu poţi să nu observi acribia acestuia în cercetarea atentă a surselor cele mai autoritare, cum de altfel cere un doctorat serios. Cercetarea unor filosofii de multe ori atât de diferite, contextualizarea lui Nietzsche şi Heidegger, a unor autori atât de diferiţi (şi, totuşi, complementari) ca John Rawls, John L. Mackie, Bernard Williams, Alasdair MacIntyre, Vladimir Jankélévitch, Emmanuel Lévinas, Joseph Ratzinger, Jürgen Habermas presupune un efort de cercetare deosebit, un efort ştiinţific vrednic de admirat. Acestea sunt doar câteva nume, dar autorul a parcurs sistematic toate sursele care reprezintă autoritatea cea mai înaltă în filosofia postmodernă, cât şi pe cele moderne. Ştefan Melancu lasă deschise largi porţi pentru un nou optimism moral. O nouă întemeiere a moralei? apare ca o întrebare

care își poate găsi răspunsul în reperele stabilite de autor. Primul reper: „situaţia actuală a timpului pe care-l trăim nu poate fi înţeleasă fără o raportare directă la cea precedentă, genul proxim fiind modernitatea ...” (op. cit., p. 255). Mai rămâne să stabilim diferenţa specifică pentru a ne încadra într-o logică stabilă şi tenace. Acesta este şi sensul completitudinii unei viziuni asupra moralităţii. Modernitatea este orizontul ale cărui valenţe nu pot fi anulate pentru că ea vine mereu să completeze memoria timpului nostru. Al doilea reper: „modul în care criza morală a însoţit modernitatea de-a lungul ei ...” (op. cit., p. 257). Identitatea pe care a creat-o gândirea morală şi care a fost redată în condiţiile de posibilitate ale supravieţuirii unor curente şi sisteme de gândire filosofică atât de diferite şi, totuşi, legate între ele (kantianismul şi marxismul, marxismul şi filosofia lui Nietzsche). Criza morală a fost acceptată ca un rău necesar pentru că ea putea să constituie un motor al progresului moral ca progres al omului şi umanităţii sale. Al treilea reper: „modalitatea însăşi în care morala este problematizată şi justificată astăzi, atât din perspectiva complexităţii noilor timpuri, cât şi din evoluţia moralei de-a lungul întregii modernităţi” (op. cit., p. 258). Problematizarea provine din lungul şir de

SPECIAL XV

abordări teoretice, parte din ele subliniate şi adâncite de Ştefan Melancu. Omul este o fiinţă cumulativă şi, ca urmare, trebuie să acceptăm chiar şi schimbările care sunt împotriva unui anumit mod de a fi. Va urma sigur un alt mod de a fi, poate modul în care credinţa şi ştiinţa nu se mai exclud una pe alta. Pentru un cercetător actual din ţara noastră asupra fenomenului moralităţii, cartea lui Ştefan Melancu poate să constituie un reper bibliografic important. Dincolo de conţinutul ştiinţific autentic, se pot remarca scrisul frumos şi coerent, capacitatea de analiză şi posibilitatea de a pune în scenă idei fundamentale pe care filosofia le aduce în discuţie de câteva secole încoace. Autorul nu se mulţumeşte cu un expozeu sau cu vehicularea unor idei preluate din sursele citate, ci produce el însuşi idei valoroase. Una dintre acestea s-ar putea înscrie în formula noiciană „limitaţia ce nu limitează”, pentru că lasă deschise porţile interpretării şi optimismului moral. Aşa-zisa „singurătate a moralei” devine un câmp larg de manifestare, în care singurătatea lasă locul unei co-trăiri a tuturor manifestărilor spiritului, o construcţie teoretică subtilă în care filosofia îşi găseşte un adăpost meritat. Ion HIRGHIDUŞ

Aforisme de Valeriu Butulescu

În fiecare an trecem nepăsători prin ziua morţii noastre. x Din gheara diavolului am scăpat uşor. Dar cum să mă eliberez din îmbrăţişarea îngerilor? x Şi neştiinţa ar trebui ordonată alfabetic. Un fel de enciclopedie a ignoranţei. x Conjug de trei ori verbul a munci şi simt nevoia să mă odihnesc. x Glorie. Uitare cu efect întârziat. x O carte prost legată. Am scuturat-o puţin şi ideile au început să se împrăştie. x Puritatea copilăriei. Orice râu e limpede la izvoare. x Ziua se gândea la bani, iar noaptea visa acelaşi lucru. x Criticii văd muzica şi aud pictura. x Poezia e cântec de delfin. Nu

orice ureche o poate percepe. x Tu alergi odată cu vântul, deci tu nu simţi furtuna. x Ea îmi părea o floare, într-atât era de frumoasă, parfumată şi inactivă. x I-au luat boului jugul. Acum aşteaptă ca el să împingă benevol carul. x Oare scleroza timpurie tot precocitate se cheamă? x Ignoranţa e cea mai grea povară. Dar cel ce o poartă nu o simte. x Să nu crezi că duşmanul te admiră. El numai caută punctul vulnerabil. x Pasărea zboară. Pe pământ, umbra ei se târăşte. x Iar cel ce n-a văzut munţii, uluit va fi de măreţia dealului. x Doar cămătarii se bucură de tre-

cerea timpului.

x Averea unora depăşeşte valoarea până la care ei pot să numere. x Detest somnul. Atâtea ere am dormit. Atâtea ere voi mai dormi. x Şi bunătatea trebuie drămuită. Uneori, pomii se frâng sub greutatea fructelor. x Pasărea s-a eliberat de pământ. De-acum, va fi captiva cerului. x Vulturul, chiar dacă prinde găini, rămâne vultur. x Pentru o ploaie banală, atâta risipă de fulgere. x Morţii sunt liberi. Gardul cimitirului este făcut pentru cei vii. x Ecoul întârzie. Glasul tău răzbate departe. x De ce din lut? Omul trebuia făcut din oţel inoxidabil.

x Poezia s-a născut în noaptea în care omul a început să contemple luna, conştient că nu e comestibilă. x Copiii sunt în primul rând ai mamelor. Nu întâmplător, bărbaţilor li s-au atrofiat glandele mamare. x De regulă, după un prag înalt urmează o prăpastie. x Atâtea vietăţi trăiesc numai pentru a fi la un moment dat proaspete.

continuare în pagina XVI

XVI SPECIAL

vineri, 12 august 2016

Un poem de Gilbert Danco

Maria fruct sălbatic aşteptând întâmplarea celui ce va sosi primul în acest sfârşit de vară profitai de viteza luminii soarelui sau a oricărei lumini pentru a-ţi umple culorile cu strălucire împietreai fiecare ochi să te guste promiteai dulceaţă de fapt erai un fruct otrăvitor cu efecte mai întârziate dintotdeauna aştepţi anotimpul următor proaspăta înflorire şi întâmplarea te topeşti în mereu alte guri

mi-ai plăcut cândva ca un drog

fluturându-mi degetele în semn de adio mi-am privit imaginea în oglindă i-am zdrobit creierii cu un singur glonte apoi am purces mai departe

de-atunci mă împuşc în fiecare zi şi glonţul se opreşte într-o limită de sticlă mă bucur de două ori într-o unică clipă e bine cum eşti e bine cum sunt

Aforisme de Valeriu Butulescu urmare din pagina XV Războiul nuclear este oricând posibil. Uraniul se înnobilează mai uşor decât oamenii. x Când se termină jocul dragostei, privighetoarea tace. x Ce e sinucigaşul? Propriul său călău, sau propria sa victimă? x Când rage, leul încearcă să stabilească un dialog cu victima. x În urma mea, multă vreme, acest munte va continua să fie munte. x Mitologie. Bufniţa doarme toată ziua şi trece drept pasăre a înţelepciunii. x Cel rătăcit descoperă drumuri noi. x În faţa reformelor religioase, zeii au rămas întotdeauna pasivi. x Pinguinul. O pasăre poate trăi între gheţuri. Dar nu mai zboară şi nu mai cântă. x Diavolii. Dumnezeu tolerează opoziţia, dar îi pune coarne. x

Înainte de a negocia cu lupul, pune-i botniţă. x Unanimitatea pietrelor naşte temelii, sau avalanşe. x Idolatrizăm vulturii, deşi găinile ne aduc servicii incomparabil mai mari. x Toţi vor timona. Nimeni nu vrea să vâslească. x O aspiraţie nu moare. Cel mult se împlineşte. x Am convenit ca lacrimile cerului să se numească ploaie. x Educaţie. Când dai viaţă cuiva, lasă-i şi modul de întrebuinţare. x Când femeile îşi fac autocritica îşi găsesc minunate defecte. x În fructele pomului să nu vezi generozitate, ci numai sete de continuitate. x Dragoste. Orice fruct e prevestit de-o floare. x Avea dreptate şarpele. Nu poate fi rai, acolo unde nu e dragoste. x Din tot ce sunt nu va rezista timpului decât un calcul renal. x Asemenea râurilor, mergem pe linia rezistenţei minime, şi viaţa

noastră e un şir de meandre. x Moartea. Oare e punct sau virgulă? x Nu sunt nici măcar umbră. Sunt visul unei umbre. x Gravitaţia trage toate sforile Universului. x Prometeu s-a jertfit, pentru ca noi să ne putem aprinde liniştiţi ţigările. x Din fericire încălcăm geometria. Suntem egali, fără să fim asemenea. x Să nu dispreţuim pleava. Ea a ocrotit aurul grâului. x Sunt cuvinte de care ne temem să le scriem cu literă mică, cu toate încuviinţarea gramaticii. x Crucea s-a prefăcut în stea, în urma perfecţionării tehnicii de crucificare. x El mă urmărea pas cu pas, iar eu mă credeam steaua lui călăuzitoare. x Nu te mai gândi la opinia iepurelui, câtă vreme leii te-admiră. x Un copac desfrunzit, care se

încăpăţânează să freamăte. x În dragostea florilor, vântul hotărăşte. x Să vizitezi toate muzeele lumii şi să nu-ţi aminteşti decât taxele de intrare. x Această antologie seamănă cu o groapă comună. x Mereu ne e dor de un alt anotimp. x Centenarii. Spaima caselor de pensii. x Avem ceva din destinul merelor. Abia ne coacem şi trebuie să ne prăbuşim. x Până la eliberarea actului de deces, nimeni nu se poate considera cu adevărat mort. x O revistă adevărată este o revistă care mă publică. x Ajunsese foarte erudit, trăgând cu urechea pe la uşile oamenilor culţi. x Arheologii. Pe baza unui ciob ei reconstituie o întreagă bucătărie antică. x Cocori, rândunele? Prefer modestia vrăbiilor, care înfruntă iarna alături de mine.

Publicaþie de istorii din Valea Jiului l Anul VIII l Nr. 239 l 12 august 2016 l 4 pagini l Supliment al Ziarului Văii Jiului

O imagine colorată, vie şi atrăgător descrisă a vieţii cotidiene din Valea Jiului

Într-o perioadă în care suntem înconjuraţi de mesaje publicitare de diferite tipuri şi prin diferite mijloace de informare, acţiunea lui Marian Boboc de documentare, transformată ulterior într-un produs deosebit de interesant, ne transpune în universul interbelic al reclamelor din presa scrisă din Valea Jiului. Trebuie remarcat travaliul exhaustiv (poate unic la nivel naţional, întâlnit şi în celelalte volume-document ale lui Marian Boboc) de a strânge între copertele acestei cărţi-album absolut toate reclamele din ziarele petroşenene ale epocii interbelice. Adunate la un loc reclamele ne (re)creează o imagine interesantă şi încă nedescoperită a vieţii economice a zonei. Fiecare pagină din această carte singulară în peisajul editorial hunedorean devine un resort al unui mecanism imaginar de călătorie în timp, într-un fascinant spaţiu temporal din lumea comercianţilor şi meseriaşilor. Fiecare reclamă este ea însăşi o poveste, iar cititorul este purtat în vremuri în care viaţa cotidiană a membrilor comunităţii

are, cu bune şi mai puţin bune, un curs specific oraşelor mici de provincie. Adăugate la pasionanta muncă de cercetare în arhive, experienţa şi talentul scriitoricesc ale lui Marian Boboc (care a publicat până acum 27 de volume-document despre istoria Valea Jiului) nu puteau să nuşi facă prezenţa în această lucrare. Selectarea în ordine alfabetică a tuturor reclamelor din ziarele vremii este „întreruptă”, interesant şi atrăgător totodată, de mici sau mai mari capitole în care primează povestea bazată pe document. Nu lipseşte nici topica scrierilor jurnalistice, caracteristică autorului. Toate acestea ne captivează încă de la început. Poveste cu poveste, descoperim viaţa din spatele reclamelor, frământările şi satisfacţiile meşteşugarilor sau proprietarilor de magazine, dar şi activităţile sociale, culturale sau specifice diferitelor bresle care activau în urbe. După lectura cărţii, cititorul va reuşi să aibă, analizând atât poveştiledocument, cât şi reclamele prezentate în alb-negru, o imagine colorată, vie şi

atrăgător descrisă a vieţii cotidiene. Găsim, de exemplu, în paginile acestui volumalbum, atât programele cinematografelor din acei ani, cât şi meniurile celor mai frecventate restaurante din Petroşani. Micii antreprenori sau meseriaşii se întreceau în texte publicitare inventive, care să atragă clienţii şi să le dezvolte afacerile. Constatăm, cu oarecare surprindere, că unele tipuri de campanii publicitare de atunci constituie începuturile unor forme de promovare folosite frecvent în zilele noastre de marile agenţii de publicitate. Aşadar, cititorule, ai în mâini o carte al cărei conţinut te va cuceri încă de la primele pagini. Pentru Marian Boboc, „Alfabetul publicităţii în Valea Jiului. Studii de caz. Negustori şi meseriaşi. Viaţa din spatele reclamelor” este doar începutul unui proiect complex de a readuce în memorie, prin intermediul reclamelor din diferite perioade, în diferite zone, viaţa de zi cu zi a locuitorilor acelor locuri, acelor vremuri. Lucian MOROGAN

II

PRăVăLIA CU ISTORII

Marian BOBOC:

vineri, 12 august 2016

„Mă doare când văd cum Valea Jiului e executată şi ciopârţită cu sadism de vremelnici călăi politici şi de veşnici hăndrălăi sindicali”

O succesiune de reclame vechi, peste 700!, din ziarele care au apărut în Valea Jiului între anii 1921-1947 ai secolului trecut, presărată cu fascinante poveşti din spatele publicităţii de atunci. Aceasta înseamnă, pe scurt, „Alfabetul publicităţii în Valea Jiului. Studii de caz. Meseriaşi şi negustori. Viaţa din spatele reclamei” scrisă de Marian Boboc. O idee de un deceniu

Lucian Morogan: Este prima lucrare de acest fel a unui scriitor/ jurnalist/ documentarist/ istoric hunedorean. Ce v-a determinat să o scrieţi? Când v-a venit ideea? Marian BOBOC: Ca să răspund la prima întrebare, precizez că cele 27 de cărţi-document pe care le-am publicat până acum fac parte din diferite serii ale ciclului documentaristic „Vieţile Văii Jiului”. Deci, şi „Alfabetul publicităţii…” se află într-o căsuţă din Tabelul lui Mendeleev al acestui mega-proiect editorial. Prin urmare, trebuia doar pus în practică. În cadrul proiectului/ ciclului documentaristic „Vieţile Văii Jiului”, „Alfabetul publicităţii în Valea Jiului” are o apartenenţă dublă. Face parte, în egală măsură, din seria dedicată presei Văii Jiului, dar şi din seria „Comerţ şi meserii”. Ideea mi-a venit în… 2007, când am început să cercetez, filă cu filă, presa Văii Jiului. M-am confruntat, însă, cu o problemă de construcţie a cărţii: cum să fac să public aceste reclame (cronologic, tipologic ş.a.m.d.), în ce formă să torn materialul incandescent al reclamelor? Aşa mi-a venit ideea de a aranja în ordine alfabetică cele peste 700 de reclame şi anunţuri publicitare.

Două particularităţi

Lucian MOROGAN: În ziarele de limbă română din întreaga ţară apăreau, la acea vreme, reclame. Ce credeţi că au avut deosebit, caracteristic, reclamele comercianţilor, negustorilor sau micilor meseriaşi din Valea Jiului? Marian BOBOC: În primul rând prin mesajul lor, acela de a vinde o marfă, toate reclamele semănau/ seamănă, indiferent de publicaţia în care erau/ sunt tipărite. Totuşi, pot să sesizez două particularităţi ale reclamelor din presa Văii Jiului. În primul rând, limba română în care erau scrise primele reclame, prin anii 1921-1922. Limba „vorbită” de reclamele Văii Jiului era o limbă destul de neliterară, explicabilă şi prin faptul că în Valea Jiului până în 1919 s-a scris în cu totul altă limbă, în limba maghiară. De altfel, ziariştii locali ai vremii aveau morbul patriotismului şi vânau prin Pe-

troşani firmele stâlcite ale negustorilor petroşeneni. E drept că greşelile de exprimare din ziarele lor le-au lăsat pe seama posterităţii… A doua particularitate ar fi adresantul reclamelor. Adresant care, în 1921-1922, era reprezentat de angajaţii societăţilor miniere. Fiind numeroşi, pe ei încearcă negustorii vremii să-i prindă în capcana publicităţii.

Dacă publicitate nu e, nimic nu e

Lucian MOROGAN: Cu o istorie de aproape 130 de ani, publicitatea în ziare continuă şi acum în zona Văii Jiului. Credeţi că va rezista acest tip de reclamă, acum când televiziunea sau internetul sunt foarte accesibile atât celor care au nevoie de reclame, cât şi consumatorilor de publicitate? De ce? Marian BOBOC: Păi, de fapt, întrebarea ar fi dacă presa tipărită/ printată a Văii Jiului va rezista. Eu cred că presa locală printată, nu doar a Văii Jiului, va rezista în confruntarea cu online-ul. Cum? Asta depinde de managerii şi de lucrătorii din presă. Aş fi vrut să scriu ziariştii din presă, dar, din păcate, la acest moment numărul lucrătorilor în presă este mult mai mare decât cel al ziariştilor. Se uită cu uşurinţă faptul că jurnalismul este (şi) o meserie vocaţională. Dar asta e o altă discuţie… Întorcându-mă la întrebare, cred că pentru presa locală este vitală „publicitatea la ziar”. Căci, dacă publicitate nu e, nimic nu e. Aici ar fi nevoie de o discuţie mai amplă şi cu negustorii timpului nostru. Unii dintre aceştia văd rostul (şi folosul) reclamei în toate formatele. Alţii, cei mai mulţi, văd în reclamă o cheltuială în plus, un atac (dacă nu chiar un atentat) la portofelul lor. Publicitatea reprezintă o chestiune de educaţie şi de cultură şi din partea ziarului, dar şi din partea conducătorului unei firme. Căci în România sunt mulţi conducători de firme şi foarte puţini oameni de afaceri. Exact ca în presă…

Aviz amatorilor de călătorii!

Lucian MOROGAN: Oferiţi-ne un motiv pentru care ar trebui să citim această carte-album. Sau, de ce ar trebui să citim această carte? Marian BOBOC: Păi, nu cred că actul lecturii acestei cărţi, sau a alteia, trebuie să stea sub semnul imperativului, ci sub acela al curiozităţii. Întâi, o veste bună pentru cititorii mai comozi. Fiind vorba de o carte-album, aceasta poate fi citită/ răsfoită (şi) pe sărite. Însă, cititorii-cititori vor afla din acest volum multe chestiuni neştiute din viaţa meseriaşilor şi negustorilor Văii Jiului, până în prezent netratate de niciun autor. Apoi, mi se pare o lectură agreabilă, care te transpune, şi prin limbajul reclamelor, în epoca interbelică. Aviz amatorilor de călătorii!

vineri, 12 august 2016

PRăVăLIA CU ISTORII III

Pâinea cea de toate zilele a negustorilor şi meseriaşilor…

Lucian MOROGAN: Din multele istorioare (adevărate) despre viaţa oamenilor din acea perioadă a Văii Jiului care v-a plăcut/ impresionat cel mai mult? Marian BOBOC: Mai multe. Povestea lui Löwy, cel mai activ negustor pe piaţa de publicitate la ziar din Valea Jiului. Apoi, lupta meseriaşilor… corporatişti cu cârpacii… evazionişti. Şi povestea dedicată meniurilor din restaurantele petroşenene are farmecul şi… aroma ei. Impresionante sunt şi cererile de brevet (sau de sistare a acestuia), care arată nu doar dinamica vieţii comerciale/ meşteşugăreşti, ci şi faptul că, de cele mai multe ori, comerţul Văii Jiului este un comerţ de subzistenţă, omul îşi deschide o prăvălie ca să poată trăi, nu ca să se dezvolte şi să se îmbogăţească. E vorba de pâinea cea de toate zilele a negustorilor şi meseriaşilor… În fine, sunt multe piese de puzzle, care, asamblate de cititori inteligenţi, vor arăta imaginea vieţii comercianţilor şi negustorilor Văii Jiului. Sper să nu lipsească prea multe piese…

De la grafică la tiraje… Deosebiri

Lucian MOROGAN: Care sunt principalele deosebiri ale reclamelor din ziarele de atunci faţă de cele care apar acum în presa scrisă a Văii Jiului? ( grafica, mesaj, tiraj) Marian BOBOC: În mod evident, condiţiile (tipo)grafice. Presa din Valea Jiului de atunci suferea crunt la capitolul grafică. Pentru că clişeele fotografice erau scumpe, reclamele nu erau ilustrate de fotografii, ceea ce reprezenta un minus. Din această cauză nu s-au păstrat chipuri de negustori şi de meseriaşi… Totuşi, am găsit publicată o fotografie a lui Teodor Munteanu, preşedintele Corporaţiei Meseriaşilor, dar e prea puţin. Reclamele de atunci, mai ales cele din anii 1922-1923, erau „mai vorbite” decât cele din zilele noastre, care sunt mai directe. Despre tiraj o să spun ceva care, poate, vă va surprinde: tirajul publicaţiilor de atunci era mai mare decât al publicaţiilor (din Valea Jiului) din zilele noastre. Este vorba de publicaţii săptămânale, bilunare, căci în Valea Jiului, dar şi judeţul Hunedoara, nu a apărut niciun cotidian până în anii comunismului. Să luăm anul 1942, un an în care România se afla în război: „Gazeta Hunedoarei” (Deva, tiraj – 1.500 exemplare); „Curierul” (Deva, tiraj - 1.000 exemplare), „Solia Dreptăţii” (Orăştie, tiraj - 1.500 exemplare), „Avântul” (Petroşani, 1.500 exemplare), ori „Zărandul” (Brad, 800 exemplare).

Altă viaţă, alt alfabet…

Lucian MOROGAN: Din ceea ce se publica (inclusiv reclame) în ziarele unei regiuni, într-o perioadă de timp, ne putem face o imagine a vieţii cotidiene din acei ani. Dacă ar fi să scrieţi un scenariu de film despre Valea Jiului acelor vremuri, ce titlu i-aţi da? Marian BOBOC: „Alfabetul vieţii cotidiene în Valea Jiului”…

Valea Jiului

Lucian MOROGAN: Aţi publicat numeroase cărţi-document despre Petroşani şi oraşele învecinate. Ce înseamnă pentru dumneavoastră Valea Jiului? Marian BOBOC: Totul. De aceea mă doare când văd cum Valea Jiului e executată şi ciopârţită cu sadism de vremelnici călăi politici şi de veşnici hăndrălăi sindicali. Dar cea mai frumoasă „definiţie” a Văii Jiului, la care subscriu în totalitate, a fost dată în 1937 de părintele Ioan Duma, protopopul ortodox al Văii Jiului: „Nume de vrajă, ţară de basm, ţinut de pâclă; iată ce este Valea Jiului, după cum şi-o închipuieşte fiecare român. Unii o văd prin prisma trandafirie a istoriei - mai mult legendă -, prin misterul romantic al legendelor de vânătoare, alţii prin fumul înecăcios al înfloritoarei industrii de azi, dar toţi o admirăm şi o iubim ca pe un mărgăritar al României întregite. Fosta republică a diamantului negru din toamna anului 1918 ne-a rămas tuturor celor care am suferit întrânsa, ne-am luptat şi am muncit pentru dânsa, ne avem în ea morţii noştri dragi şi neuitaţi, ne-a rămas închisă în inimă ca una dintre comorile pentru care aducem orice sacrificiu”. Oare cei care au semnat, cu seninătate, protocolul de închidere a minelor viabile în mai 2015 simt ceva la lectura acestor cuvinte? Eu cred că nu… Poate ar trebui să fac şi un dicţionar al oamenilor care au pus şi pun umărul la distrugerea Văii Jiului.

Un alt… alfabet

Lucian MOROGAN: În această carte ne prezentaţi, ca studiu de caz, publicitatea din ziarele Văii Jiului. Mai aveţi şi alte proiecte legate de aceeaşi temă? Marian BOBOC: Da, mai… avem. Şi nu este vorba de pluralul senioral, „Noi Marian BOBOC”, ci de noi doi. Cred că până la sfârşitul acestui an/ începutul anului viitor vom învăţa un alt… alfabet. Deja depunem eforturi pentru acesta...

IV PRăVăLIA CU ISTORII Această carte-album vede lumina tiparului chiar când „Ziarul Văii Jiului” atinge cota 2000 a ediţiilor tipărite. Era să scriu că această coincidenţă (a tipăririi volumului-album cu publicarea ediţiei nr. 2000 a ZVJ) este datorată întâmplării. Însă, cum nimic nu e întâmplător pe acest pământ, nici aceasta nu reprezintă rodul întâmplării, ci al unei rânduieli înalte, hieratice, la a cărei alchimie novicii ca mine nu au acces.

xxx Mărturisesc că acest proiect editorial dospeşte de mult în mine. Ori de câte ori roboteam la o carte sau eram prins de rutina vieţii, reclamele ieşeau cochete din dosarele unde locuiau şi îmi făceau lasciv cu ochiul - uitând, vai, de vârsta lor! - şi mă întrebau: „Dar de noi, de noi ai uitat? Cu noi ce mai faci?”. Răspunsul meu era unul dubitativ, nici da, nici ba, dictat de respiraţiile gâfâite ale unei oboseli cotidiene cauzată de faptul că „înotam” între Scila şi Caribda, într-o mare de mâl, uneori parfumat, alteori puturos, adică între documentări pentru volume şi obligaţiile de redactor-şef al „Ziarului Văii Jiului”, şi câte şi mai câte. Însă „Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer”, spune Ecclesiastul. Aşa şi pentru această carte, pentru a cărei apariţie aduc slavă lui Dumnezeu, a sosit clipa cea prielnică, aluatul dospit de atâţia ani putând fi dus la copt, în sfârşit,

vineri, 12 august 2016

Câteva lămuriri

în cuptoarele de pâine din vechile colonii miniere.

xxx Cele peste 700 de reclame în limba română din acest volum-album au văzut lumina tiparului în perioada 1921-1947 în publicaţiile care au apărut în Valea Jiului „Graiul Muncitorimei”, „Curierul Văii Jiului”, „Gazeta Jiului”, „Avântul”, „Valea Jiului”, „Montanistică şi metalurgie”, „Conductor tehnic”. Tot din aceste publicaţii sunt folosite şi informaţiile preluate în poveştile-document, dar şi din câteva dosare aflate la Direcţia Judeţeană Hunedoara a Arhivelor Naţionale (Fond Primăria Petroşani: nr. 1/ 1925, nr. 1/ 1933, nr. 1/ 1934, nr. 1/ 1935 1/ 1936; Fond Prefectura Hunedoara: nr. 71/ 1923, nr. 260/ 1927, nr. 50/ 1930, nr. 83/ 1934; Fond Tribunalul Hunedoara: nr. 5/ 1922). Reclamele au fost inserate în ordine alfabetică, în toate variantele în care au fost publicate. Pentru aceasta am consultat, filă cu filă, absolut toate colecţiile publicaţiilor înainte enumerate la care am avut acces.

xxx Acest volum face parte din ciclul documentaristic „Vieţile Văii Jiului”, din care până acum au apărut 26 de volume, publicate în mai multe serii. Dată fiind tematica, „Alfabetul publicităţii în Valea Jiului/ Studii de caz. Negustori şi meseriaşi. Viaţa din spatele reclamelor” are o apartenenţă dublă, făcând parte din două serii ale ciclului „Vieţile Văii Jiului”: „Presa Văii Jiului” şi „Viaţa economică”.

xxx Ţinând cont de dimensiunile acestui volum-album (mai exact, de costurile sale!), mica şi marea publicitate din Valea Jiului vor face obiectul altui volum.

xxx Dintre cei care au sprijinit documentarea, scrierea, editarea şi tipărirea acestui volum îi amintesc pe dl. Tiberiu Iacob-Ridzi, primarul municipiului Petroşani, Consiliul Local şi Primăria Petroşani, dl. Emil Părău, filantrop om de afaceri, dl. Costel Avram (preşedintele Asociaţiei „Rosa Multiflora” Petroşani), dl. Cătălin Docea (directorul cotidianului „Ziarul Văii Jiului”), dna Angela Cerean (inspector principal la Direcţia Judeţeană

Hunedoara a Arhivelor Naţionale, Deva), dl. ing. Adrian Catană (tălmăcitorul reclamelor din limba maghiară), dna Ivona Berceanu (traducătoarea din limba engleză), dl. Felix Ostrovschi (Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, Cluj Napoca), scriitorul şi universitarul Ion Hirghiduş, dl. Dumitru Puşcaşu (Asociaţia Schi Turism Montan „Pro Parâng”), dna Sorana Georgescu Gorjan şi dl. Imre Szuhanek (preşedintele Asociaţiei „Petro Aqua” Petroşani). Tuturor, gratitudinea mea!

xxx De aproape 10 ani, în documentările mele am adunat cu pasiune reclamele apărute în ziarele Văii Jiului. Am fost fas-

vineri, 12 august 2016

cinat de parfumul cuvintelor din reclame, adevărate madlene cu efect sentimental întârziat, cuvinte care au fugit de lume şi stau pitite, nimeni nu ştie de când, alături de ii, de cruci de lemn, de inele şi lanţuri de iarbă veşnică şi aromată, în sipetele bunicilor noastre. Reclamă cu reclamă, am pătruns cu sfială, la ceasul amurgirii, în prăvăliile mirosind a petrol şi odicolon. I-am găsit pe negustorii petroşeneni socotind la uriaşe abace, ale căror bile în unele zile erau negre, făcute chiar din cărbunele uşor al Văii, iar în altele - multicolore şi grele, negustorii de-abia izbutind a le manevra. Văzute de afară, abacele păreau înspăimântătoare şi neverosimile mori de vânt, iar negustorii petroşeneni nişte servanţi umili ai zeilor Austru, Noto, Euro, Zefir, Boreu… Pe unii dintre meseriaşii Văii, cum ar fi vopsitorii şi zugravii, i-am întâlnit la lucru, pătaţi pe salopetele de hârtie de vopseluri mirosind a smirnă, aloe şi cassia. Ei erau aceia care, căţăraţi pe nişte schele uriaşe şi subţiri ca firul de păr, încercau să pună o firmă cerului, o singură firmă, căci, nu-i aşa?!, în el se oglindeau toate firmele prăvăliilor şi bodegilor şi toate reclamele din ziarele Văii Jiului. Am stat nemişcat, paralizat de o frică dulce, pe scaunul frizerilor şi bărbierilor Petroşaniului, care mânuiau cu dexteritate foarfecele şi briciul, ca nişte picadori ai părului şi bărbilor. Am stat aşa, cu faţa străbătută de pârâiaşe de transpiraţie multicoloră, ani buni, nimeni nu ştie câţi, că atunci timpul era altfel socotit, până

PRăVăLIA CU ISTORII

când lor, frizerilor şi bărbierilor, le crescuseră barba şi părul ca unui personaj din nemuritoarea „Zenobia” a lui Gellu Naum. Nu m-am dat înlături şi am răspuns cu drag provocărilor negustorilor de alcool, atât de frumos îmbuteliat de Guillaume Apollinaire şi Ion Mureşan în glaje, având ca termen de garanţie eternitatea. Am coborât cu greu în tainicele crame, străbătând cărări doar de beţivi cunoscute, unde din senin apăreau prăpăstii atât de adânci, încât îţi puteai vedea tot arborele genealogic dormind somnul de veci. Acolo, în liniştea bolgiilor lui Bacchus, ciupită doar de senzuale strigăte de „evoe”, am găsit într-o stare de priveghere continuă, în butoaie din lemn de palisandru şi santal, vinarsuri de drojdii misterioase, vinuri de soiuri necunoscute, silvoriu, cognacuri fine ca inscripţiile pe inelele de respiraţie. Într-un cuvânt, am întâlnit fericirea beţivului. Acolo, în acele conurbaţii ale cramelor, guvernau alte reguli, stelele nu luceau din ceruri şi nu se duceau niciodată la culcare de pe sticlele cu alcooluri. Căci, am uitat să vă povestesc, de pe nişte rafturi uriaşe, pline de praf, te priveau absente, de parcă fumaseră opiu, sticle misterioase, având forma tuturor literelor din alfabet, pline de alcooluri tari ca şi carnea femeilor care astăzi nu mai există. Fiecare sticlă a alfabetului era însă păzită de un păianjen uriaş, care vreme de multe pagini locuise în „La poalele vulcanului” lui Malcom Lowry. Însă, ca să poţi să desfaci sticlele-litere, şi să te desfeţi cu magicele alcooluri, trebuia să treci peste acest

V

uriaş păianjen livresc şi otrăvitor. Chelicerele sale erau uriaşe, fosforescente şi doldora de venin. Semănau cu tentaculele unei caracatiţe. Prin urmare, o luptă cu păianjenul era exclusă din start. Ţinând cont că păianjenul venise aici din literatură, am încercat să-l înduplec cu o poveste. Şi aşa i-am spus, capitol cu capitol: „Alfabetul publicităţii în Valea Jiului/ Studii de caz. Negustori şi meseriaşi. Viaţa din spatele reclamelor”…. Marian BOBOC

VI PRăVăLIA CU ISTORII

vineri, 12 august 2016

Pe urmele meseriaşilor şi negustorilor

Cererile de brevete O sursă importantă pentru înţelegerea istoriei comerţului petroşenean o reprezintă corespondenţa dintre meseriaşi/ negustori şi Primăria Petroşani, purtată în vederea acordării de către municipalitate a brevetului de meserie. Din aceasta rezultă câteva date interesante: vârsta, locul de naştere, domiciliul, profilul afacerii, data când anunţă deschiderea/ închiderea afacerii şi unde, când i se acordă brevetul de meserie petentului ş.a. Vom trece în revistă câteva dintre cererile meseriaşilor şi negustorilor din anii 1926, 1927, 1928, 1929 şi 1935, suficiente pentru a ilustra cele înşirate înainte.

Două meserii, două brevete

„Subscrisul, care sub numărul 4055 - 925, am primit brevet de meserie ca vopsitor, Vă rog cu tot respectul binevoiţi a-mi da şi pentru meseria de zugrav, din motivul că aceste meserii sunt în strânsă legătură. Ca conducător, am angajat pe Kiss Emerich, care, conform brevetului de muncă, este apt pentru ambele meserii”. (Marcus Löwi, 14 ianuarie 1926)

O alegere inspirată: poştaşul

„Subscrisa cere un brevet de bombonerie şi librărie, voiesc a mă ocupa şi cu vânzarea de ziare, şi anume Ujsag şi altele... Vă rog respectuos a-mi da brevetul necesar. Totodată, am onoarea a vă aduce la cunoştinţă că vânzarea ziarelor voiesc a o face şi cu distribuirea pe străzi, pentru care scop l-am angajat pe Dubas Petru fost factor poştal” (Berta Ritter, 22 ianuarie 1922).

În casele bisericii romano-catolice

„Subscrisul, care am un atelier de croitorie pentru albituri, Vă rog cu tot respectul binevoiţi a-mi da brevet de meserie pentru croitorie şi totodată şi pentru prăvălie, unde voi vinde lucrurile făcute de mine. Voiesc a observa că acest atelier a fost condus de soţia mea care, sub. No. 5/ 1924, a şi avut brevetul de meserie, însă a abzis. Voesc a observa că atelierul şi prăvălia vor fi în casele bisericii romano-catolice din localitate. (Emanuel Goldberger, 29 ianuarie 1926)

Brevet pentru restaurant coser

„Subscrisul, care am domiciliul stabil în această comună de circa 23 ani şi am brevet de meserie ca negustor pe piaţă, Vă rog cu tot respectul binevoiţi a-mi da brevet de meserie pentru restaurant coşer şi hotel. Acest restaurant şi hotel va fi în edificiul lui Bernstein Iosif, unde Moses Ignatie a avut restaurantul. (Ioan Hirsch, 1 februarie 1926) Alimentele Coser (Kosher) se referă la legile dietetice religioase evreieşti care fac parte din codul de legi din Tora, unde se specifică modul de preparare al alimentelor şi care sunt acestea. Întrucât în localităţile Văii Jiului în epoca interbelică au locuit numeroşi evrei, este explicabil demersul comercial al negustorului Hirsch.

Prăvălie cu delicatese

„Cu onoare vă încunoştinţăm că în Str. Mihai Viteazul nr. 2 voiesc a deschide un depozit din articole de alimentaţie (delicatese, brânzeturi, conservi, carne afumată”. (Alexandru Molnar, 3 februarie 1926)

Din era maghiară…

„Subscrisul, care încă sub era maghiară am avut brevet de meserie pentru întreprinderi industriale, însă acolo l-am pierdut, Vă

rog cu tot respectul binevoiţi a-mi elibera un alt brevet tot pentru întreprinderi industriale”. (Rudi Mureşan, 17 februarie 1926)

Atelierul de maţe

La 24 februarie 1926, măţarul Lazăr Nathan, de loc din Alba Iulia, se adresează respectuos primarului Petroşaniului: „(…) dorind a încheia contract cu consumul muncitorilor asupra stocului de maţe care cade în măcelăria numitei firme, înainte de a-mi semna contractul, am nevoie de deciziunea D-voastră în privinţa aceea dacă voi putea primi de la D-voastră brevetul pentru exercitarea meseriei în comuna Petroşani şi că voi putea exercita în atelierul existent în abatorul comunei Petroşani. Ofer pentru atelierul de maţe pe durata până îmi expiră contractul cu Consumul o chirie lunară de 1.000 lei, pe lângă aceasta, sunt dispus să preiau lucrarea maţelor şi de la măcelarii privaţi din Petroşani, sub condiţiunile care le are măţariu Kalbacs. Sunt dispus să lucrez şi împreună cu Kalbacs, lucrând eu pentru Consum, iar dânsul pentru măcelarii privaţi, dar în cazul acesta Vă pot oferi numai o chirie lunară de 500 Lei. În caz de veţi binevoi a-mi primi oferta de mai sus vă rog respectuos a-mi elibera şi brevetul de meserie. Vă rog respectuos a decide asupra ofertei mele până la 27 Februarie 1926, fiindcă termenul de a încheia contractul cu Consumul Muncitorilor s-a stabilit în 1 Martie 1926”.

Restaurant, separat de… cârciumă

„Subscrisa, care am brevet de vânzare pentru vânzarea băuturilor spirtoase în mod nelimitat, Vă rog cu tot respectul, binevoiţi a-mi da un brevet de meserie pentru restaurant. Restaurantul îl voi deschide tot în casele mele din Str. A. Vlaicu, care va fi separat de localul cârciumii”. (Ana Bogdan, 12 mai 1926)

vineri, 12 august 2016

PRăVăLIA CU ISTORII VII

Tâmplarul Iencsi „Subscrisul care, conform livretului de muncă, sunt de meserie tâmplar, şi am domiciliul stabil în această comună împreună cu părinţii mei din anul 1913, Vă rog cu respectul binevoiţi a-mi da brevet de meserie ca tâmplar, ca să pot continua meseria ca măestru. (Carol Iencsi, 14 mai 1926)

O cerere cam bizară

„Conform alăturatului certificat de meserie, cu onoare vă rog, Domnule Primar, să binevoiţi a muta certificatul de meserie pentru restaurant din strada Aurel Vlaicu no. 70, în strada Regele Ferdinand No. 100. Cererea mea o fac din cauză că la locul meu actual vin căruţele din Regat, care oprind înaintea prăvăliei mele, cer câte un ceai sau mâncări calde, iar eu în situaţia mea de astă zi nu sunt în stare a servi pe aceşti clienţi”. Cererea lui Samoilă Rosenberg, căci despre el este vorba, pare puţin cam bizară, înţelesul ei scăpândune ca nisipul printre degete. Păi, dacă sunt mulţi clienţi, îţi muţi prăvălia? Nu încerci să le faci faţă? Sau, poate, de vină să fi fost condiţia mai modestă a potenţialilor muşterii, nişte asudaţi de căruţaşi. Probabil, dacă aceştia ar fi fost conducători de atelaj alta ar fi fost situaţia…

Zidarul Heincz

„Subscrisul, care am domiciliul stabil în această comună şi sunt de meserie zidar, Vă rog cu tot respectul, binevoiţi am da brevet de meserie, pentru a putea continua această meserie. Am onoarea a anexa livretul de muncă, din care reiese că din anul 1912 am fost angajat la Societatea minelor de cărbuni Petroşani”. (Francisc Heincz, Petroşani, 14 iunie 1926)

Prăvălie de modă şi textile

„Subsemnatul, care am avut ani de-a rândul brevet de meserie pentru prăvălie mixtă, iar în ultimii doi ani, adică până în 1 ianuarie am fost în comuna Lupeni, ca conducătorul prăvăliei lui Gardoş, am onoare a vă aduce la cunoştinţă că am închiriat localul lui Jünger Samoilă, de pe str. Regele Ferdinand, unde voiesc a deschide o prăvălie de modă şi textile. Vă rog binevoiţi a-mi da brevetul necesar sub firma Raven Rudolf et. comp.” (Raven Rudolf şi Adolf Gardoş, 10 iunie 1926, Petroşani)

Prăvălie de modă

„Subscrisa care am domiciliu stabil în această comună, şi voiesc a deschide o prăvălie de modă pentru dame şi domni, şi anume în casele Jiului Cultural din str. Regele Ferdinand. Vă rog cu tot respectul, binevoiţi a-mi da brevetul de meserie”. (Elisabeta Socola, Petroşani, 15 iunie 1926)

El, invalid de război, mama - văduvă

„Subsemnatul care sunt invalid de război, şi prin urmare infirm de lucru (chilav pe mâna dreaptă, Vă rog cu tot respectul binevoiţi a-mi da un brevet de meserie pentru restaurant. Restaurantul voiesc a-l deschide în casele lui Rosenberg din Dărăneşti. Voiesc a observa că mama este văduvă de războiu, cu 2 fete minore, pentru a căror întreţinere avem noi a ne îngriji, nu avem nici o avere împreună, cât de mică şi suntem în mizerie mare. Vă rugăm, deci, din acest motiv binevoiţi a ne da brevetul cerut, ca să ne putem asigura traiul vieţii”. (Dumitru Iuga, Petroşani, la 23 iunie 1926)

Vase emailate! Vase emailate!

„Subsemnatul Aftergut Iosif, maestru tinichigiu, domiciliat în oraşul Deva, cu onoare vă rog să binevoiţi, pe baza actelor aici anexate, a-mi elibera un brevet de meserie pentru comerţul cu vase emailate şi cele pregătite din tinichea albă pe teritoriul oraşului Petroşani”. (Deva, 28 iunie 1926) Primăria Deva trimite primăriei Petroşani brevetul de meserie de la Deva: „Dl. Josif Aftergut, domiciliat în Deva, a dovedit

în mod demn de încrede că voeşte să practice meseria de TINICHIGIU şi comerţ cu vase emailate pe teritoriul oraşului Deva”.

Cofetărie în… bodegă

„Subscrisul, care am brevet de meserie pentru bodegă, vrem a deschide şi o cofetărie în localul unde am şi bodega. Vă rog, cu tot respectul, binevoiţi a-mi da brevetul necesar. Ca conducător va fi Rozemi Ludovic, calfă de cofetar”. (Eduard Macai, Petroşani, 30 iunie 1926)

Pantofar la curtea… fotografului

„Subscrisul, care sunt de meserie pantofar, Vă rog binevoiţi a-mi acorda brevetul de meserie, pentru a putea continua meseria ca măestru. Am onoare a anexa livretul de lucru, din care reiese că sunt născut în comuna Livadia de câmp şi că am învăţat meseria aici, iar mai bine de doi ani am lucrat ca (sic!) calfă în această meserie. Voiesc a observa că atelierul îl voi avea în curtea proprietarului de casă Ioanovits din str. Regele Ferdinand”. (Beniamin Rosenfeld, Petroşani, 20 iulie 1926) În 1926 exista un recomandare tip adresată primarului, cu antetul Corporaţiunii Meseriaşilor Petroşani şi cu semnătura preşedintelui T. Munteanu. Şi cizmarul Rosenfeld beneficiază de o asemenea recomandare. Cam un an a reparat încălţămintele petroşeneneilor Rosenfeld. La 11 iunie 1927, acesta aduce la cunoştinţa primarului faptul că renunţă la brevetul de meserie, invocând un motiv cât se poate de simplu: „din cauză că nu sunt în stare a menţine atelierul printre greutăţile de viaţă actuale”.

Atelier filială

„Subsemnatul, care am domiciliul stabil în comuna Livezeni, Aninoasa, şi sunt de meserie croitor, voiesc a-mi deschide în comuna Petroşani un atelier ca filială, pentru a putea lucra comenzile făcute

VIII PRăVăLIA CU ISTORII

vineri, 12 august 2016

de aici, în această localitate”. (Ioan Malek, Petroşani, 15 septembrie 1926) La 16 septembrie, Primăria Livezeni îi înmânează Certificatul de moralitate, un act obligatoriu care trebuie alăturat cererii: „Subsemnata primărie comunală adevereşte oficios că Isidor Malek, croitor, domiciliat în comuna Livezeni - Aninoasa, în etate de 30 ani, căsătorit, de confesiune izraelit, este de purtare ireproşabilă bună (sic!); nu a fost pedepsit nici pentru crime, nici pentru delict”. Marek plăteşte la casieria primăriei Petroşani o taxă pentru eliberarea unui brevet industrial de 150 lei, pentru care i se eliberează, la 24 octombrie 1926, o recipisă.

Modistă în Ardeal cu referinţe regăţene

„Subsemnata, care am învăţat meseria de modistă şi am domiciliul stabil în această comună, voiesc a deschide un atelier în casele d-lui Carol Gausman, din str. Gării”. (Ileana Hegji, 12 octombrie 1926). Petenta Ileana (sau Ilonka, cum apare în alte acte) ataşează la cerere şi o recomandare din regat, semnată, ştampilată şi… parafată de Madam Verona N. Simionescu, modistă în târgul Piteştilor: „Prin prezenta certific că D-şoara Elena Hogji a fost în magazinul meu de mode ca lucrătoare, timp de doi ani, cu începerea la lucrul din anul 1916, luna Ianuarie în 5, şi până în anul 1918, Ianuarie în ziua de 20. Şi în care timp a avut purtare bună, având perfectă cunoştinţă în această meserie, şi merită a obţine această adeverinţă spre a conduce atelierul şi magazinul de modistă”.

Hotel „Bucureşti”

„Subsemnatul am onoarea a vă aduce la cunoştinţă că am preluat Hotelul şi Restaurantul Bucureşti, şi cu data de 16 octombrie a.c. va fi sub conducerea mea. Vă rog binevoiţi am da brevet de meserie pentru hotel, restaurant şi cafenea, şi totodată dreptul de domiciliare”. (Mauriţiu Klein, Petroşani, 15 octombrie 1926) La 24 mai 1927, Klein adresează primăriei o cerere pentru terasă (de remarcat grija pentru estetica oraşului invocată de comerciant): „Subsemnatul Klein Mauriţiu, locuitor în oraşul Petroşani, strada Regele Ferdinand I, No. 68, cu onoare vin a vă ruga să binevoiţi a-mi da permisiunea cuvenită, pentru aranjarea terasei în faţa cafenelei Bucureşti din strada susamintită. Cu onoare anexez planul, din care reiese modul, forma şi măsura proiectată. Petiţia o bazez pe aceea că doresc a da oraşului şi străzii principale un aspect cât mai frumos şi stil absolut modern”.

Prăvălie în cătunul Dâlja Mare

George Sibişan, domiciliat în Petroşani, cere, la 28 octombrie 1926, un „Brevet de meserie” pentru a deschide în propria-i casă o prăvălie mixtă.

Prăvălie în casele Perl Berl

„Subsemnatul, care am domiciliul stabil în această comună, şi sunt de meserie comerciant, Vă rog, cu tot respectul, binevoiţi a-mi da brevetul de meserie pentru prăvălie mixtă. Prăvălia o voi deschide în str. Principele Carol, în casele lui Perl Berl, unde şi acesta a avut prăvălie. Voiesc a observa că, ca cetăţean român, sunt inclus în listele comunei Petroşani”. (Petroşani, David Löwy, 9 Noiembrie 1926)

Atelierul „fotografistului”

„Subsemnatul, care am domiciliul în această comună şi sunt de meserie fotografist, voiesc a continua, adică a deschide un atelier, şi anume în casele lui Krauszz Iosif, din str. Regele Ferdinand”. (Adalbert Bernad, Petroşani, 9 noiembrie 1926)

Prăvălie mixtă pe Malea

„Subsemnatul, care am domiciliul în comuna aceasta, cătunul Maleia, voiesc a deschide o prăvălie mixtă în casele mele din

Malea”. (Petru Şotângă, Petroşani, 15 noiembrie 1926)

În sediul Siguranţei Statului va curge sânge!

„Subsemnatul, care sunt de meserie măcelar, în 2 martie a.c. am înaintat o petiţie pentru a-mi estrada un brevet de meserie, pentru a putea continua meseria ca măcelar. Această petiţie la câteva zile am revocat-o, din motivul că nu am avut local. Având în vedere că acum am localul înscris, şi anume în edificiul unde este Siguranţa - în prăvălia unde a fost văduva lui Grün - Vă rog cu tot respectul a-mi estrada brevetul pentru măcelărie”. (Nicolae Glodeanu, 15 noiembrie 1926)

Fotograful Zeichner

„Subsemnatul, cu onoare, vă rog să binevoiţi a elibera un certificat prin care să dovediţi că mă ocup în meserie de fotografiat din 1925. În speranţa că cererea va fi rezolvată favorabil semnez/, cu profund respect/ Ferdinand Zeichner”. Comisia interimară a comunei urbane Petroşani certifică, în iunie 1935, faptul că „dl. Zeichner Ferdinand, domiciliat în Petroşani, în etate de 33 ani, căsătorit, exercită meseria de fotograf din anul 1925 până în ziua de azi fără întrerupere”. Deci, unul dintre fotografii cu notorietate ai Văii Jiului interbelice este născut în 1902, debutând în meseria de fotograf la 23 de ani.

Pantofărie pe Malea

„Subsemnatul Iszlai Adalbert, de meserie pantofar, fost cu domiciliul în oraşul Târgu Mureş, actualmente cu domiciliul în comuna Petroşani, cu profund respect vin a Vă ruga să binevoiţi a-mi aproba ca să mă stabilesc, împreună cu familia mea, cu domiciliul definitiv în comuna Petroşani, str. Abatorului, No. 724. Totodată, cu onoare Vă rog a-mi elibera un brevet pentru exercitarea meseriei de pantofar, ţin de menţionat că am obţinut un astfel de brevet şi în oraşul Târgu-Mureş, însă l-am abzis, cum dovedeşte şi Certificatul Primăriei Târgu-Mureş aci alăturat în acest sens. Meseria o exercit în str. Malea/ Casa lui Todea”. (Decembrie 1926, Petroşani)