1828 fri 27 nov 2015

CMYK

Ziarul Vaii Jiului

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege

)

împotriva LUI! ADEVĂRU

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Director: Cătălin DOCEA

Redactor şef: Marian BOBOC

Curs valutar: 1€ = 4,4386 lei 1$ = 4,1836 lei 1₤ = 6,3080 lei

vineri, 27 noiembrie 2015

Anul VIII n nr. 1828 n 8 + 8 pagini n Preţ: 1 leu

Exclusiv. Asul din mâneca deputatului Resmeriţă: sesizarea ANI împotriva sa a fost clasată!

Documentul pe care îl prezentăm în cuprinsul acestui articol, recent intrat în posesia noastră, schimbă radical calculele politice ale ultimului an.

Adesea, în spaţiul public a fost vehiculată (cam pripit, după cum veţi afla) informaţia că deputatul de Vulcan – Lupeni – Uricani, CornelCristian Resmeriţă (PSD), nu ar mai putea candida pentru un nou mandat.

Presupunerea a plecat de la faptul că Agenţia Naţională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru un presupus conflict de interese.

Aşa cum am arătat, ANI a sesizat Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând cercetarea deputatului Cornel-Cristian Resmeriţă pentru presupusa comitere a infracţiunii de conflict de interese.

Pe cale de consecinţă, a fost întocmit dosarul

Următoarea ediţie a ziarului joi, 3 decembrie

penal nr. 21/P/2015. Bucuria celor care deja vedeau vacant fotoliul de deputat ocupat de Cristian Resmeriţă n-ar fi trebuit să fie de prea lungă durată. Şi asta deoarece, în data de 26 ianuarie 2015, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând actele dosarului cu numărul menţionat, a dispus – prin Ordonanţa datată 26 ianuarie 2015 – clasarea cauzei.

Spuneam că informaţia potrivit căreia ANI a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a făcut pe politicieni să se grăbească în a da verdicte atât cu privire la poziţia deputatului Resmeriţă în organizaţia judeţeană (recent, acesta a fost reconfirmat în funcţia de preşedinte executiv), cât şi cu privire la posibilitatea acestuia de a candida pentru un nou mandat. S-au lansat chiar scenarii întregi, variante de oameni care să candideze la alegerile pentru Camera Deputaţilor din partea PSD în colegiul Vest – Valea Jiului, ori care să îl înlocuiască la vârful organizaţiei PSD Hunedoara. Starea de incertitudine a fost întreţinută şi de faptul că, din ianuarie 2015, când (aşa cum rezultă din Ordonanţă, pe care o prezentăm în facsimil) deputatul a fost informat cu privire la clasarea cauzei, Cristian Resmeriţă nu a făcut cunoscut opiniei publice acest aspect.

Contactat de Ziarul Văii Jiului, deputatul Cristian Resmeriţă nu a negat faptul că este la curent cu conţinutul Ordonanţei de clasare a cauzei, document emis la data de 26 ianuarie a.c. în dosarul Hartl Crew Romania, membrĉ Hartl Group din penal nr. 21/P/2015. Încercând să Austria,, cu sediul în Timiƕoara,, aflăm motivul pentru care Resmeriţă nu a făcut publică încheierea dosarului ANGAJEAZ penal prin clasarea cauzei, aspect care cOFERI DE TIR PENTRU COMUNITTATE i-ar fi fost pe deplin favorabil, am primit un răspuns surprinzător. “Am Se oferĉ training la angajare ƕi saalarizare vrut să îmi văd prietenii şi duşmanii”, a atractivĉ. Flota EURO6, camioane echipate replicat deputatul Colegiului Vest – complet ƕi dispeceri romani.

Valea Jiului.

CerinƜe: Permis cat. C+E, Buletin, Atestat, Înlăturat fiind riscul de a fi tras la Card TAHO, Cazier Judiciar, Cazier Auto. răspundere din punct de vedere penal în urma demersurilor ANI, este foarte AƔteptĉm CV-ul dumneavoastrĉ ƕi restul probabil ca Resmeriţă să se documentelor la adresa noastrĉ de e-mail pregătească pentru un nou mandat de office@hartlcrew.com parlamentar. Mai ales că, aşa cum am Mai multe informaƜii la puteƜi obƜine la: amintit, a fost reconfirmat recent în Tel. 0256.433.282 / 0256.433.280 calitatea de preşedinte executiv al PSD O rar: L-V 09:00-13:00 ƕi 14:00-18:00 Hunedoara. Vom reveni.

Cătălin DOCEA

2

ACTUALITATE

Chiar dacă încă nu s-au luat decizii importante, putem să punctăm totuşi:

Miercuri seara avut loc prima şedinţă a Consiliului Consultativ Economic al municipiului Petroşani

Miercuri, 25 noiembrie, în sala de conferinţe a Hotelului „Pallace” din Petroşani a avut loc prima şedinţă a Consiliului Consultativ Economic al municipiului Petroşani.

Venită după o iniţiativă a consilierului local petroşenean Viorel Pascu, care a pus totul într-un proiect devenit hotărâre de consiliu local, ideea se pare că a prins, din moment ce la prima şedinţă au participat 20 de persoane, dintre care îi amintim pe: primarul Tiberiu Iacob-Ridzi, dir. gen. al INSEMEX-INCD, Arthur Găman, dir. gen. al S.C. Apa Serv Valea Jiului S.A. Petroşani, Costel Avram, consilierii locali Florin Mârza, Viorel Pascu şi Ioan Toma, administratorul public al Petroşaniului, Marian Popescu, consilierul dir. gen. al CEH, Mihail Melczer, dir. S.C. Euro Jobs Petroşani, Elena Jianu, dir. S.C. Electro Promex Invest S.R.L., Daniel Benea, reprezentantul firmei S.C. Edy Ursu Comimpex S.R.L., Constantin Fulga. „Cu sprijinul domnului asistent universitar Mihai Danciu, de la Facultatea de Arhitectură din Timişoara, un specialist în organizare şi planificare urbană, am reuşit azi să organizăm prima şedinţă a Consiliului Consultativ economic al municipiului Petroşani. Proiectul iniţiat de mine în cadrul consiliului local, cu sprijinul colegilor din grupul PSD, a domnului primar Tiberiu Iacob-Ridzi şi a întregului consiliu local, a demarat astăzi şi nu pot să nu mă bucur că şi la Petroşani putem să avem iniţiative bune, care să ajute şi să sprijine administraţia publică locală.

Mediul privat din Petroşani, căruia i se adresează proiectul, este o forţă, un pol puternic economic, care are 4.000 de angajaţi, practic o treime din angajaţii municipiului. Acest mediu economic privat gestionează resurse umane, financiare, producţie şi are un rol important în viaţa oraşului. De aceea, prin acest proiect mediul de afaceri privat, dar şi al statului, pot să participe cu idei, sugestii, propuneri care să ducă apoi la dezvoltarea economică a municipiului Petroşani.

Astăzi, la prima şedinţă a acestui consiliu, vom adopta un Regulament, completăm nişte linii directoare care ne vor ajuta pe viitor să ştim spre ce ne îndreptăm şi care sunt paşii de făcut, iar dacă participanţii vor fi de acord vom încerca să alegem şi conducerea acestui consiliu, deşi, cred, că până la aceste alegeri mai sunt câţiva paşi de făcut. Oricum, un preşedinte, doi vicepreşedinţi şi un secretar vor trebui aleşi, probabil la viitoarea şedinţă, pentru un mandat de doi ani, sau cât vor stabilii membrii consiliului (eu am propus doi ani,

facebook.com/ziarulvaiijiului

Şedinţă scurtă şi liniştită Joi, 26 septembrie, de la orele 15,00, la Petroşani s-a desfăşurat o nouă şedinţă de consiliu local. Toate cele 9 proiecte de hotărâre aflate iniţial pe ordinea de zi, plus alte trei proiecte suplimentare, au fost votate în unanimitate de cei 19 consilieri locali prezenţi.

dar poate fi perioada şi mai mică sau mai mare, vom vedea). Tot Tarifele la cele două telescaune din Parâng astăzi alegem sigla consiliului, staDouă proiecte aprobate au vizat aprobarea preţurilor pentru transbilim data următoarei şedinţe şi portul pe cablu la vechiul telescaun. Astfel, după adoptarea proiectuîncercăm să cădem de acord cu lui, vă putem spune că preţul dus-întors pentru o călătorie cu vechiul ideile şi propunerile care vor veni telescaun este de 15 lei pentru adulţi şi 10 lei pentru copii, iar transdin partea participanţilor în vedportul de marfă (echivalentul a două călătorii dus) este de 20 lei. Un erea creării bugetului pe anul abonament de o jumătate de zi la vechiul telescaun va costa un adult 2016”, ne-a declarat membrul 40 de lei, iar pe un copil 28 lei. Dacă se optează pentru 1-5 zile, fondator al consiliului consultativ preţul va fi de 70 lei/ zi la adulţi, respectiv 42 lei pentru copii. Mai economic, consilierul local Viorel există şi variantele de abonament pe 6-10 zile, 11-20 zile şi 21-30 Pascu. „Acţiunea de azi a venit, practic, în zile, acesta din urmă fiind cel mai ieftin (40 lei/ zi, respective 28 lei/ zi). În ceea ce priveşte noul telescaun, preţurile sunt aceleaşi, cu urma unei hotărâri adoptate de specificaţia că în plus o cursă staţie intermediară-sosire va costa alţi Consiliul Local Petroşani, fiind 5 lei. De asemenea, garanţia cartelei, la ambele telescaune, va fi de înfiinţat acest Consiliu Consultativ 10 lei.

Economic. Vom vedea pe parcurs Corneliu BRAN cum merge treaba, astăzi este doar prima şedinţă, urmează să se stabilească conducerea acestui consiliu şi apoi să cădem de acord asupra organizării şi ai paşilor de urmat”, ne-a declarat primarul Tiberiu Iacob-Ridzi.

Din cauză că discuţiile s-au întins mult şi nu s-a căzut de acord întru toate (poate că decizia cea mai bună luată a fost aceea propusă de Florin Mârza, de a se stabili clar în regulament că în acest consiliu politica nu are ce căuta!), dar şi din cauza faptului că foarte mulţi au absentat (lista era de 44 de persoane), a rămas stabilit că pe data de 17 decembrie, la o nouă şedinţă, va fi pus totul pe tapet de la cap la coadă. S-a cerut ca inclusiv cei care vor să candideze pentru funcţia de preşedinte, vicepreşedinte şi secretar să vină cu un program foarte clar, pentru ca cei care vor vota să poată să-şi facă o impresie. Multe alte chestiuni tehnice sau de principiu au fost discutate, dar ne oprim aici, până vom avea ceva clar şi coincis.

Ce am reţinut şi vrem să scriem este faptul că la punctul unu al regulamentului propus de iniţiator, există o specificaţie în text foarte clară, cu care cei prezenţi au fost iniţial de acord, apoi alţii s-au sucit: „C.C.E. al municipiului Petroşani este o structură participativă, nejuridică şi de voluntariat al mediului de afaceri privat, universitar (Arthur Găman a propus, pe bună dreptate, şi termenul „academic” ca să fie cuprinsă şi latura de cercetare – n.r.), al Consiliului Local Petroşani şi Primăriei municipiului Petroşani”. Credem că de aici trebuie început totul... şi nu confundat cu un Centru de Afaceri Privat, care e altă mâncare de peşte, cum ar dori unii... Iar cine nu crede în „voluntariat”, să se uite puţin la ţările din vest şi la organismele respectabile care fac voluntariat de zeci de ani.

Corneliu BRAN

Prezentare făcută pentru cititorii ZVJ de către Gabriel Lungu, secretar de stat la Ministerul Muncii,

Referitor la măsurile legislative ce vizează majorări ale pensii în anul 2016

Conform prevederilor art. 102 din Legea nr.263/ 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la data intrării în vigoare a legii, valoarea punctului de pensie a fost de 732,8 lei, urmând ca acesta să se majoreze anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent.

Pentru a afla mai multe informaţii legate de măsurile legislative ce vizează majorări de pensii în anul următor, am stat de vorbă zilele trecute cu secretarul de stat Gabriel Lungu de la Ministerul Muncii, după cum se ştie un tehnocrat al Văii Jiului, printre puţinii pe care-i avem prin ministerele Capitalei. „În situaţia în care unul dintre aceşti indicatori realizaţi pe anul precedent are valoare negativă, la stabilirea valorii punctului de pensie se utilizează indicatorul cu valoare pozitivă. În situaţia în care ambii indicatori realizaţi pe anul precedent au valori negative, se păstrează ultima valoare a punctului de pensie”, ne-a declarat Gabriel lungu. Începând cu anul 2021, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 45% din creşterea reală a salariului mediu brut, realizate pe anul precedent. „Procentul din creşterea reală a salariului mediu brut, luat în considerare la majorarea anuală a valorii punctului de pensie, se reduce gradual cu câte 5% în fiecare an”, ne-a spus secretarul de stat. Începând cu 2030, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei realizată pe anul precedent. legat de aceasta, Gabriel lungu a declarat: „Potrivit art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prin derogare de la prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2015 valoarea punctului de pensie se majorează cu 5% şi este de 830,2 lei (am citat din conţinutul textului de lege). Noua valoare a punctului de pensie de 830,2 lei a fost confirmată prin art. 18 din legea nr. 187/2014 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015”.

Pentru 2016 - majorare a valorii punctului de pensie cu 5%!

O măsură de care ar urma să beneficieze 5,3 milioane de pensionari. Gabriel lungu susţine că „deși prin aplicarea formulei de calcul prevăzută de art. 102 din legea nr. 263/2010 rezultă o creştere a valorii punctului de pensie de 4,31%, datorită creșterii economice înregistrată

8

www.zvj.ro vineri, 27 noiembrie 2015

în anul 2015, există posibilitatea ca majorarea valorii punctului de pensie să fie de 5%, ceea ce permite ca pentru anul 2016, valoarea punctului de pensie să ajungă la 866 lei”. Începând cu 1 ianuarie 2016, în conformitate cu prevederile art. 100 din legea nr. 227/2015 codul fiscal, suma neimpozabilă lunară ce se aplică asupra venitului din pensie este de 1.050 lei urmând a se majora cu 50 lei în fiecare an fiscal, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie, până ce plafonul de venit neimpozabil ajunge la valoarea de 1.200 lei/lunar.

Potrivit aceluiași act normativ, Gabriel lungu ne informează că pentru persoanele fizice cu venituri din pensii baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate va fi constituită începând cu 1 ianuarie 2016, „numai partea de venit care depăşeşte valoarea unui punct de pensie, stabilit pentru anul fiscal respectiv”. În anul 2015, potrivit legii nr. 155/2015 pentru modificarea legii nr. 263/ 2010, persoanele care au realizat stagii de cotizare în grupa i de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum și cele care au realizat stagii de cotizare în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale și/ sau alte condiţii de muncă beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare pentru stagiile de cotizare de cel puţin doi ani. Până la intrarea în vigoare a legii nr. 155/2015, reducerea vârstei standard se aplică doar persoanelor care aveau cel puţin şase ani realizați în aceste conditii. „În mod concret pentru cei care au lucrat doi ani în grupa i de muncă, reducerea vârstei standard este de un an, iar pentru cei care au lucrat patru ani în asemenea condiții, reducerea vârstei standard este de doi ani, în timp ce pentru persoanele care au lucrat în asemenea condiții pe durate de 26 de ani sau mai mari, reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani”, mai susţine secretarul de stat de la Ministerul Muncii.

Mai aflăm de la Gabriel Lungu că „pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate in grupa i şi/sau grupa a ii-a de muncă potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite şi/ sau condiții speciale, potrivit legii, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade (...)”.

După tot ce ne-a subliniat oficialul din minister vă mai informăm că aceste categorii de per-

soane vor beneficia de o creștere a punctajelor anuale realizate după cum urmează: 50% pentru perioadele în care au lucrat în grupa i de muncă sau în condiții speciale; 25% pentru perioadele în care au lucrat în grupa a ii-a de muncă sau în condiții deosebite. Măsura se aplică celor pensionați înainte de 1 ianuarie 2011, care n-au beneficiat de majorări ale punctajelor anuale reglementate de: OuG nr.

100/ 2008; legii nr. 218/ 2008; articolului 78² din legea nr. 19/2000; articolului 169 din legea nr. 263/ 2010; majorării punctajului pentru perioadele realizate în condiții speciale după data de 1 aprilie 2001. Pentru persoanele aflate în aceste situații, la numărul total de puncte realizate până la data recalculării impuse de noua lege se va adăuga numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării creșterii de 25% sau 50%. Dacă în urma recalculărilor vor rezulta punctaje medii anuale mai mici, pensionarilor le va fi menținut actualul punctaj mediu anual și, implicit, cuantumul pensiei în plată. Recalculările și plata noilor cuantumuri ale pensiilor vor fi făcute în 2016.

Corneliu BRAN

actualitate

3

4

DIVERSE

Indiferent unde ne-am afla, fie acasă, la Petroșani sau oriunde ne-au dus cărările vieții prin lume, 1 Decembrie este și rămâne ziua identității noastre naționale. Este ziua în care românii se adună, cu gândul și cu fapta, pentru a-şi cinsti trecutul, a-şi onora eroii, a-şi preţui valorile, animându-şi gândurile şi speranţele pentru un viitor mai bun.

Să ne bucurăm de această zi plină de emoție și semnificație pentru noi toți, să fim uniţi, pentru că doar împreună putem înfrunta orice pericol. Să fim demni și să fim mândri de istoria noastră şi de simbolurile naţionale, să ne iubim ţara cu aceeaşi forţă cu care au făcut-o înaintaşii noştri!

La mulţi ani, români din Petroșani și din toată lumea!

La mulţi ani, România!

Tiberiu IACOB-RIDZI Primarul municipiului Petroșani Actul istoric de la 1 Decembrie 1918 reprezintă sărbătoarea de suflet a tuturor românilor, un simbol al împlinirii dorinţei de libertate şi unitate a poporului român.

De Ziua Naţională, se impune să rememorăm cu preţuire şi respect glorioasele fapte de vitejie ale eroilor neamului, spiritul de dăruire şi sacrificiu pentru împlinirea unui ideal viu – făurirea Statului Naţional Unitar având la bază unitatea de neam, limbă şi cultură.

La acest ceas sărbătoresc, cu gânduri curate şi sentimente deosebite, adresez tuturor locuitorilor Văii Jiului și românilor de pretutindeni sincere urări de bine, sănătate şi împliniri.

La mulți ani, România!

Costel AVRAM

Editor: SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani RO24348364 n J20/1310/2008

)

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332025 Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II, jud. Hunedoara Telefon / fax / linie mobil: 0254.549020, 0735.727264 Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

facebook.com/ziarulvaiijiului

Dr.ing. George Arthur GĂMAN Director general INCD INSEMEX Petroșani

Ziua de 1 Decembrie este ziua în care trebuie să ne cinstim trecutul, să ne bucurăm de prezent și să privim cu încredere spre viitor.

Cu deosebită considerație, le transmit astăzi tuturor românilor și locuitorilor Petrilei să le ajute bunul Dumnezeu să treacă peste toate greutățile, să se bucure de familie și de cei dragi, să nu-și piardă credința în Dumnezeu și speranța în viitor.

La mulți ani României și românilor!

Primar, Ilie PĂDUCEL

ANUNŢ

Pentru noi, românii, nu există o sărbătoare cu semnificaţii mai puternice decât Ziua de 1 Decembrie – Ziua Naţională a României. Sărbătorirea Zilei Naţionale este în același timp şi un prilej de reflecţie, un moment în care avem datoria să ne cinstim eroii, să ne rememorăm valorile pe baza cărora a fost creat statul român unitar: credinţa, corectitudinea, respectul pentru lege şi solidaritatea între oameni.

Să nu uităm că o naţiune unită este fundaţia unui stat puternic şi că fără implicarea activă a cetăţenilor în viaţa publică, în societate, nu putem avea o Românie puternică, o ţară demnă şi prosperă aşa cum ne-o dorim cu toţii.

Cu prilejul aniversării Zilei Naţionale a României, doresc să le transmit compatrioţilor noştri, cetăţenilor municipiului Vulcan în primul rând, gândurile mele cele mai bune. Dragi vulcăneni, vă doresc multă sănătate, viaţă lungă şi numai bucurii alături de cei dragi.

LA MULŢI ANI! Ing. Gheorghe ILE Primarul municipiului Vulcan

Ziarul Vaii Jiului

Ziua Naţională a României este, pentru fiecare dintre noi, o zi a bucuriei, a recunoştinţei şi a mândriei. Este ziua în care ne sărbătorim ţara, ne cinstim înaintaşii pentru faptele de vitejie, spiritul de dăruire şi sacrificiu pentru făurirea statului naţional unitar şi ne bucurăm alături de toţi semenii noştri.

Vă doresc din toată inima o zi naţională în care să fiţi mândri că sunteţi români şi să vă bucuraţi alături de cei dragi, cinstind memoria celor care au desăvârşit visul întregii naţiuni.

LA MULŢI ANI!

Primăria Oraşului Uricani intenţionează să plătească în luna decembrie drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti. În acest sens, foştii angajaţi îndreptăţiţi la plata acestor sume sunt rugaţi să depună până în data de 10 decembrie a.c. o solicitare de plată, în care să specifice modalitatea de primire a banilor – numerar prin casierie sau virament în cont – pentru această variantă fiind necesar un extras de cont al solicitantului.

Primar, Dănuţ BUHĂESCU

În atenția asiguraților care au depus solicitări pentru obținerea de dispozitive medicale

Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara anunță asigurații care au depus dosare pentru acordarea de dispozitive medicale afișarea pe site-ul instituției www.cjashd.ro, secțiunea Anunturi – Lista dosarelor aprobate pentru obținerea de dispozitive medicale în ședința comisiei din data de 18.11.2015.

Pe această cale, invităm asigurații la sediul CAS Hunedoara în vederea ridicării deciziilor începând cu data de 26.11.2015.

Pentru asigurații din Valea Jiului deciziile se pot ridica în zilele de joi, 03.12.2015, și marți, 08.12.2015, de la ghișeul de lucru din Petroșani. În baza prevederilor legale în vigoare, cu decizia obținută asigurații se pot prezenta pentru obținerea dispozitivului medical, la orice furnizor aflat în relație contractuală cu CAS Hunedoara, conform listei de pe verso-ul deciziei.

Conducerea CJAS Hunedoara

Redactor şef: Marian BOBOC zvjro2008@yahoo.ro

Colectivul de redacţie:

Alina PIPAN - 0766.678380

COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008.

ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României

Colaboratori permanenţi: Mircea ANDRAŞ , Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Corneliu BRAN - 0766.728688 Ioan LASCU, Ion HIRGHIDUŞ, Sonia LIBERESCU, Alin RUS, Loredana JUGLEA - 0763.673727 Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA loredanajuglea@yahoo.com DTP: Daniela FILIMON, Robert BOGDAN şi Bogdan SOVAGO Gheorghe OLTEANU - 0724.930338 Administrativ / Publicitate: Oana CROITORU - 0735.727264 Mihaela PETROŞAN - 0732.413134 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839 alinapipan@yahoo.com

La Vulcan

Reacţia unui consilier local vizavi de o situaţie tratată cu o nepăsarea cronicizată

Modul în care sunt trataţi, în privinţa termoficării, locatarii din cartierul Brazi al Vulcanului a ajuns la cea mai crasă nesimţire posibilă. Locul I în această privinţă este ocupat de către conducerea SE Paroşeni, urmată de administraţia publică locală vulcăneană.

Nu se mai poate.

Pur şi simplu, la această oră locatarii din acest cartier, încă branşaţi la sistemul centralizat de termoficare, ar fi trebuit să aibă căldură în casă, iar Punctul termic 23 să geamă sub presiunea agentului termic.

Numai că lucrul acesta nu se întâmplă de doi ani şi situaţia a rămas aceeaşi şi după procurarea conductelor noi aduse, ca să le înlocuiască pe cele ajunse ciur pe strada traian.

Mi-e pur şi simplu lehamite

să tot reiau povestea asta. Înlocuirea conductelor a început acum o lună şi s-a încheiat cu brio în punctul în care se ramifică branşamentele la punctele termice 8 şi 16. Mai departe, ioc! Deşi promisiuni au curs râu. Îndeosebi de la primărie. Deşi nu aceasta este responsabilă pentru executarea lucrării, dar ar fi putut să-i pistoneze pe cei de la termocentrala Paroşeni. Ieri, am văzut agitaţie pe locul de la care ar fi trebuit reluată lucrarea de înlocuire a conductelor ciuruite. În fine, mi-a zis în gând, a dat Domnul să se reia lucrul! Dar m-am înşelat.

Nu se lucra

la înlocuirea conductei. Câteva trei femei trăgeau de nu ştiu ce, un domn extrem de tăcut examina în mod savant aburul care ieşea dintr-o groapă, iar câţiva inşi stăteau grămadă în autospeciala parcată lângă excavator. Gânditorul care studia aburul s-a făcut că nu mă aude. Despre ce e pe acolo

mi-a spus, în schimb, bărbatul care stătea în dreapta şoferului de pe autospecială. S-a spart conducta care, din ventilul pus pe porţiunea recent schimbată, duce la Pt 16. Şi aceea veche de când e lumea.

Aşadar, nici vorbă

să se fi reînceput înlocuirea, pe mai departe, a coloanei de conducte de pe strada traian până la Pt 23. Cu aceeaşi secretomanie în privinţa operaţiunii care i-a adus, acolo, pe cei din echipa de termoficare a termocentralei a fost întâmpinat, cu o zi înainte, şi consilierul local Vasile Holban. Imediat după aceea, omul s-a dus la primarul Ile, ca să-l întrebe care-i treaba. Se face, odată şi odată, schimbarea conductelor sau ce naiba să mai creadă?! luat prin surprindere, după cum i s-a părut şi lui Holban, primarul a răspuns în doi peri.

Deloc lămurit,

Vasile Holban şi-a propus să meargă şi la ing.

Doru Vişan, directorul termocentralei. „Oare el o şti ce-i aici?”, s-a întrebat copilăreşte consilierul local. I-am tăiat din elan. “Cum să nu ştie, frate, că doar s-a scris la greu în ZVJ pe tema asta! Ştii ce-ţi va răspunde? i-am zis eu. Că nu are destui oameni la secţia de termoficare şi că aceştia sunt solicitaţi acum la avariile care intervin pe magistrală”.

Corect, dar

întreabă semnatarul acestor rânduri: oare nu se găsesc, în toată uzina Paroşeni, muncitori care să fie detaşaţi temporar la termoficare? Ar fi, fiindcă reparaţiile în termocentrală s-au încheiat, şi sunt destui aceia care, iertată să-mi fie expresia, şi-o ciocnesc în cap!

În ce-l priveşte

pe consilierul local Vasile Holban prima lui reacţie la nepăsarea celor plătiţi, ca să le rezolve problemele locatarilor din Cocoşvar, am înţeles că va putea fi văzută, astăzi, la şedinţa de consiliu local. Dacă şi de data asta îi va durea-n c*r pe stimabilii vizaţi în acest articol, omul are în minte şi alte variante de protest. Despre care veţi auzi neapărat!

Gheorghe OLTEANU

Două ştiri...

Iluminatul de sărbători se aprinde la Petroşani pe 30 noiembrie, în seara de Sf. Andrei - Ocrotitorul României, iar de 1 Decembrie primăria şi consiliul local pregătesc în parc peste 1.000 de porţii de fasole cu cârnaţi (sau fără pentru cei ce ţin post). După ora 12, se va suna „atacul”….

Corneliu BRAN

8

www.zvj.ro vineri, 27 noiembrie 2015

eDIlItARe

5

6

umor în ha... major

Cine-i născut în NOIEMBRIE…

Liviu-Sergiu Manolache (Bergamo, Italia) Necazul primordial Frunze cad şi-adam se-ncruntă Pe când bagă-un lemn în sobă: „Eva iarăşi se confruntă Cu o lipsă-n garderobă!”

Bucurie hibernală Chicotesc după perdea, C-a venit din nou zăpada: Vreo trei luni n-oi mai vedea Câte găuri are strada!

Nicolae Dragoş (Gorj)

La nunta de argint Vezi, vremea cum trecu-n tumult Şi-i scrisă-n mine, scrisă-n tine… ne spunem vorbe mai puţine, Dar înţelegem mult mai mult.

Nedumerirea pictorului S-a tot întrebat, discret, Dar uimit, peste măsură: „Cum de i-am făcut portret Când era… caricatură?”

Constanţa Apostol (Galaţi)

Femeia Ca trandafiru-i preţuită, De secole întregi, la rând, De-aceea unii nu ezită Şi-o „altoiesc” din când în când.

Mărturisire Cu numele-mi predestinat, Pe mulţi bărbaţi i-am derutat, Dar recunosc – şi nu mă-ncântă – Că n-am fost chiar atât de sfântă.

Mihai Cuţulencu (Buzău)

Economie… de piaţă acuma tot românul ştie, Democraţia se învaţă, întâi făcând economie, Şi-abia apoi mergând la piaţă.

Unui cabotin Văzându-l abătut şi trist, I-am spus aşa, cu tot umorul, Că are stofă de artist, Dar că-i lipseşte croitorul. Ştefan Cazimir (Bucureşti) Unui contemporan o poză-a ta pe un perete

facebook.com/ziarulvaiijiului

orgoliu poate că denotă. mai nimerit ar fi, băiete, S-apari, modest, pe o bancnotă!

Criticilor mei Puteţi doar pete să-mi aflaţi Şi chiar să mă-njuraţi de mamă, rămânem, totuşi, aliaţi: atacul este o reclamă!

Ion Mitică (Buzău)

Unui popă păcătos La cât de păcătos îl ştiu, Să-l ierte Domnul, e târziu, Că-n viaţa toată, ca bărbat, nicio femeie n-a… iertat!

Unei adultere Prinsă în flagrant, o soaţă nemaipomenit de calmă, nu s-a înroşit la faţă Până n-a primit o palmă.

Gheorghe Constantinescu (Braşov) Mărturisire Sunt de-a dreptul fericit, am intrat şi eu în graţii; „Şlagăr” azi am devenit…

Că mă „cântă” toţi confraţii! În spaţiul Schengen Bucuria este mare Şi francezii au decis Să ne dea, azi, la intrare, undă verde… de Paris!

Lucian Perţa (Vişeu de Sus)

Şedinţă „E bine să ţii postul mare!” a zis primarul, în final. Şi-l cred. Când ai cinci secretare, E indicat şi e normal.

Un crai de la Răsărit umblând aşa, din fată-n fată, Prin Europa când te plimbi, rişti mulţi copii să-ţi spună tată… Şi asta-n foarte multe limbi!

Nicolae Peiu (Iaşi)

Amendament La noi se doarme-n Parlament Şi-al imnului îndemn e-n van, Deci, cer un mic amendament: Să i se zică iar… Divan.

Constatare De ce mulţi meşteri nu ne plac?

Vă spun îndată cum stă treaba: Cam des degeaba treabă fac, Dar niciodată pe degeaba.

Stelian Ologu (Petroşani)

Creditorilor mei maşina mi-au vândut, c-un preţ diminuat, Curentul e oprit, iar apa mi-au tăiat. mi-au confiscat pantofi şi alte acareturi, Lăsându-mi însă-n pod nişte săpun, şireturi.

Maşina mea, mândria mea a ajuns, după tunare Cu inox, cu roţi mărite, Cea mai tare din parcare.

Celelalte sunt lovite.

Florian Abel (Grindu, Ialomiţa)

Să (ne) mulţumim!

La deşteptare-i mulţumesc Lui Dumnezeu, că am un rost Şi,-n mod extrem, nu-s prost… trăiesc…

Doar că trăiesc extrem de prost.

Zicale „Cine fură azi un ou” Zice-o vorbă populară, Va continua c-un bou Şi va isprăvi c-o ţară.

Ionuţ-Daniel Ţucă (Constanţa) Fată mare, fată mică? o alegere ca asta mult discernământ implică; Important e ca nevasta Gura să o aibă mică.

Fetele din muzica uşoară Cum subiectul mă incită, Zic şi eu, dar mai concis: Trupele sunt de elită, Trupurile sunt de vis.

Pagină realizată de Petronela Vali SLAVU

În memoria ortacilor morţi în explozie

Duda la Mina Livezeni va suna a jale

Cu ocazia comemorării a 35 de ani de la tragicul eveniment care a avut loc la Mina Livezeni în data de 29 noiembrie 1980, se va pune în funcțiune sirena electrică timp de 1 minut, sunet continuu, vineri, 27 noiembrie 2015, ora 10.

COMEMORARE

CONVOCARE

mica publicitate

• Composesoratul Livezeni-Petroșani reprezentat prin președinte interimar Pr. Pătrașcu Octavian anunță că în data de 09.01.2016, ora 14:00, la sala de marmură a Primăriei Petroșani, are loc Adunarea Generală Extraordinară cu ordinea de zi alegerea președintelui și comitetului asociației.

Până la data de 15.12.2015 membrii composesori pot depune un CV la care să anexeze diploma de studii și cazierul judiciar, așa cum prevede statutul.

Pentru orice alte relații vă rugăm a contacta secretarul comitetului, Prodan Ioan, la telefon 0762.156341.

Prin președinte, Pr. Pătrașcu Octavian

PIERDERI

mica publicitate

• Urgent Cargus SA - Punctul de lucru Petroșani anunță pierderea următoarelor facturi: 3470910653 / 27.06.2014, 3471519478 / 23.01.2015, 3471823196 / 24.02.2015, 3471823197 / 24.02.2015. Se declară nule.

REALCOM PETROŞANI

vă oferă zilnic prin Magazinul Alimentar nr. 16 - Piaţa Centrală cele mai ieftine şi de calitate sortimente de

carne de porc:

• pulpă de porc cu os - 9,80 lei • pulpă porc fără os - 13,80 lei • fleică porc - 12,00 lei • carne tocată - 12,80 lei • cotlet porc cu os - 13,80 lei • cotlet porc fără os - 17,30 lei • ceafă porc cu os - 13,80 lei • ceafă porc fără os - 17,30 lei • costiţă porc cu os - 9,50 lei • ciolane porc 5,00 lei • grăsime pentru topit - 3,90 lei

*Preţurile conţin TVA. Noi suntem mereu în slujba dumneavoastră!

Telefon util 0733.960311.

Servire promptă, ireproşabilă!

8

www.zvj.ro vineri, 27 noiembrie 2015

Ziua de 29 noiembrie 1980 rămâne în amintirea noastră și a celor care ne vor urma drept una dintre cele mai triste zile din istoria mineritului Văii Jiului. Încă trăim cu durerea pricinuită de pierderea, în tragicul accident care s-a produs în urmă cu 35 de ani la Mina Livezeni, a nu mai puțin de 53 de truditori ai cărbunelui.

Ne rugăm ca Dumnezeu să-i odihnească pe aceşti eroi care şi-au jertfit viaţa pe altarul cărbunelui! Așa cum ne rugăm la bunul Dumnezeu ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple niciodată.

Tiberiu IACOB-RIDZI Primarul municipiului Petroșani Printre mult prea numeroasele tragedii care s-au abătut asupra minerilor Văii Jiului de-a lungul istoriei, amintirea celei mai mari explozii de metan înregistrată în minele din România după cel de-al doilea Război Mondial este, chiar și după 35 de ani, una extrem de dureroasă.

Păstrăm în memorie bilanţul zilei de tristă amintire - 29 noiembrie 1980 - în care, în adâncurile minei de la Livezeni, și-au găsit sfârșitul 53 de oameni (38 de mineri şi 15 militari în termen), alți 27 fiind grav răniţi (19 mineri şi 8 soldaţi). Nu putem uita că această tragedie a lăsat în urmă 35 de văduve şi 75 de copii orfani de tată. În amintirea eroilor de la Livezeni, pe 29 noiembrie vom păstra din nou un cuvenit moment de reculegere, ne vom ruga pentru odihna sufletelor celor decedați și îi vom cere bunului Dumnezeu să ne păzească de astfel de tragedii pentru totdeauna.

Costel AVRAM

ANGAJĂRI

mica publicitate

• SOCUM TRANS SRL CONSTANȚA angajează echipă de 5-10 mineri, perioadă determinată 2 luni, în zona Constanța, pentru activitate necalificată de curățare interioară silozuri ciment.

Se oferă salariu motivant, cazare și masă.

Relații la telefon 0732.640507 sau mail: constantasoc@yahoo.com. ______________________________________________

• Angajez echipă pentru turnat fundații în Carei, județul Satu Mare.

Telefon 0773.992378.

AUTO

mica publicitate

• Vând Golf4 - 2001, motor 1.4 benzină, 150.000 km, ESP, închidere centralizată, climatronic, taxa plătită-nerecuperată, ITP valabil până în noiembrie 2017, cauciucuri de iarnă. Preţ 2100 euro. Telefon 0765.612101.

DIVERSE

7

8

actualitate

La Vulcan

Început promiţător în privinţa deszăpezirii

Autoritatea publică vulcăneană şi societatea căreia i-a fost atribuită activitatea de deszăpezire nu au fost prinse pe picior greşit de primul val de ninsoare abătut asupra municipiului.

Nu se făcuse încă

ziuă când utilajele de deszăpezire au început să patruleze nu doar pe străzi, ci şi pe aleile dintre blocuri. apoi, un pic mai târziu, în peisajul de iarnă deja instalat a intrat şi dispozitivul de lucrători ai Sc Pregoterm, care au schimbat măturile cu lopeţile de lemn. S-a circulat şi se circulă fără probleme nu doar pe bulevard, ci şi pe arterele mărginaşe.

Pe bune,

am rămas mirat când, urcând la pas pe strada Morii, m-am

facebook.com/ziarulvaiijiului

întâlnit cu un utilaj de deszăpezire care venea la vale. Dar oare de ce nu o fi acţionat şi pe Bazinului? m-am întrebat câteva minute mai târziu. În fine, poate că a revenit după aceea. Posibil. Neapărat de precizat că nu a fost uitat nici cartierul Dallas. cum a fost ieri şi cum bănuiesc că va fi şi în continuare, autovehiculele urcă lejer pe asfaltul nou aşternut pe strada traian, de la lampa de la Brazi în sus. Şi nu au cum să se împotmolească nici pe aleile dintre blocuri, fiindcă peste tot zăpada a fost îndepărtată.

Gheorghe OLTEANU

Publicaþie de istorii din Valea Jiului l Anul VII l Nr. 223 l 27 noiembrie 2015 l 4 pagini l Supliment al Ziarului Văii Jiului

În preajma Zilei Naţionale a României vă prezentăm

Mărturii ale românilor din Transilvania de Nord refugiaţi în Valea Jiului în urma Dictatului de la Viena (I)

43.492 km² cedaţi din trupul ţării şi multă, multă suferinţă În urma Dictatului de la Viena (Al doilea arbitraj de la Viena) din 30 august 1940, România pierde cam jumătate din Transilvania. Ungaria câştigă astfel 43.492 km². La punctul 3 al documentului Dictatului se face referire şi la soarta românilor din teritoriile cedate: „Toţi supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalităţi naţionalitatea ungară. Ei vor fi autorizaţi să opteze în favoarea naţionalităţii române întrun termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într-un termen adiţional de un an şi vor fi primiţi de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reuşeşte, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva întrun mod larg şi acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanţilor”. O parte a acestor români se refugiază în toate localităţile din Valea Jiului. Aici, refugiaţii români din Transilvania de Nord depun mărturie despre atrocităţile la care au fost supuşi de stăpânirea maghiară. Putem vorbi astfel de un veritabil memorial al suferinţelor românilor din Transilvania de Nord refugiaţi în Valea Jiului.

Publicăm câteva fragmente dintr-un volum aflat în lucru, cu speranţa că istoria nu se va mai repeta şi că, deopotrivă, maghiari şi români vom învăţa şi din acest documentar că toleranţa etnică, religioasă, sexuală etc. este cel mai bun atribut al unei bune convieţuiri. Sau ar trebui să fie.

nominale despre locuitorii evacuaţi din teritoriile cedate Ungariei. Vă prezint aici primii refugiaţii din Transilvania de Nord stabiliţi în comuna Lupeni. Tabloul-nominal întocmit la 25 septembrie 1940: 1. Numele şi prenumele – Tocaciu Ioan; Locul şi data naşterii – Galaţi (Năsăud), 1919; Profesiunea – mecanic; membrii familiei – necăsătorit; de unde s-a refugiat – Bistriţa; Unde a primit angajament – La Vâscoza-Românească; 2. Vanci Elena, născută Bădărău; Galaţi, 1909; casnică; Vanci Marina; Baia Mare; -; 3. Chinteon Pavel; Luna de Sus, 1913; zidar; necăsătorit; Cluj; la Soc. Petroşani; 4.

Chinteon Teodor; Cluj – 1920; strungar; necăsătorit; Cluj; la Soc. Petroşani. 5. Coroianu Ioan; Cluj, 1913; fainţer-betonaj; necăsătorit; Cluj; la Soc. Petroşani; 6. Cepănaru Eugen; Bistriţa, 1919; funcţionar particular; necăsătorit; Bistriţa; la Vâscoza Românească; 7. Mărcuş Avram; Stănija,1907; miner; Crăciun Elisabeta; Baia Mare; la Soc. Petroşani; 8. Dragoş Nicolae; Băseşti, 1914; funcţionar particular; necăsătorit; Baia Mare; la Soc. Petroşani; 9. Maliţă Ioan; Săcădat, 1896; pădurar – ziuaş; Bejusca Floare, Maliţă Floare, Maliţă Maria, Măliţa Gavril, Maliţa Irina; din Sânnicolaul de Munte, jud. Bihor; la Soc. Petroşani; 10. Morariu Petru; Vânători, 1907; notar; Primii refugiaţi Am cercetat la Direcţia Judeţeană Hunedoara a Arhive- Ianky Rozalia Morariu Silviu; din Ojdula, jud. Treiscaune; nelor Naţionale mai multe documente referitoare la acest su- plasat; 11. Soţia Dr. Butnariu Buteanu, n. Stoia Constanţa; Şipet; casnică; Buteanu Dan; Buteanu Mihai; Cluj; Stă la biect, depozitate în mai multe fonduri arhivistice.

Astfel am parcurs câteva dosare care conţin tablouri- rude; 12. Goja Gheorghe; Seini, 1891; magaziner C.F.R.;

II

SPECIAL

Kepeş Dan, Goja Ioan; din Poieni-Cluj; Venit cu transferare la C.F.R.; 13. Macarie Constantin; Sălcuţa, 1915; ziuaş; necăsătorit; din Salva-Vişeu, Năsăud; la Soc. Petroşani; 14. Ardelean Maria; Crasna, 1913; casnică; necăsătorită; Crasna; încă nu-i angajată; 15. Gal Nicolae; Bozieş, 1884; ziuaş; Bocor Maria, Gal Ioan, Gal Iosif, Gal Ecaterina, Gal Elena; Ip, jud. Sălaj; încă n-are angajament, numai fiul mai mare, Ioana, la Soc. Petroşani.

De reţinut că astfel de tablouri, update aproape zilnic, sunt întocmite pentru toate localităţile din judeţul Hunedoara care găzduiesc români refugiaţi din teritoriile cedate Ungariei.

Comisia de la prefectură Confruntate cu valuri-valuri de refugiaţi, autorităţile române intră în dispozitiv, pregătind terenul pentru aceştia: casă, bani, serviciu. Un aflux

atât de mare de refugiaţi reprezenta o provocare pentru administraţia română.

La Prefectura Hunedoara se înfiinţează la 19 septembrie 1940 o comisie compusă din organele publice şi reprezentanţii diferitelor bresle profesionale, care s-a ocupat cu „problema plasării definitivă a refugiaţilor în diferite ocupaţiuni şi reintegrarea lor în viaţa economică şi culturală”. Comisia avea următoarea componenţă: prefectul (preşedinte); primarul Devei; preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Deva; reprezentantul Camerei de Muncă Deva; Şeful oficiului de plasare Deva; reprezentanta femeilor române Deva.

Comisiile de încartiruire Tot în septembrie 1940 se înfiinţează comisii de încartiruire. În oraşe comisia era formată din: primar (preşedinte), şeful biroului W.C.N.T. (secretar) şi secretarul primăriei şi şeful poliţiei

vineri, 27 noiembrie 2015

(membrii). În comunele rurale comisia avea următoarea componenţă: notar, primar şi şeful postului de jandarmi (membri) şi un funcţionar al primăriei (secretar). Şi în Valea Jiului, la fel ca peste tot, comisiile de încartiruire întocmesc tablouri cu locuinţele în care vor fi găzduiţi refugiaţii, după următorul model: „Nr. crt.: 1; Numele şi prenumele proprietarului sau chiriaşului: Haţegan Veturia; Localitate, stradă, nr.: Vulcan, Reg. Ferd., 32; N-rul camerilor: 5; Nrul persoanelor ce le ocupă: 6; Obs. –”.

Din ce cauze au fost nevoiţi să se refugieze românii din Transilvania de Nord în Petrila, Petroşani, lucrările CFR Bumbeşti-Livezeni, Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani, Cîmpu lui Neag, veţi afla din declaraţiile date în faţa organelor statului Român şi pe care le publicăm în paginile 6-7-8.

Marian BOBOC

vineri, 27 noiembrie 2015

SPECIAL III

Refugiaţi categoria V.I.P.

Avocatul Cornel Pop – primar al Petroşaniului

a se mulţumi preluarea conducerii uzinei de către d. ing. Cornel Pop, un român vrednic şi un devotat slujiÎn Valea Jiului, refugiaţii sunt integraţi tor al instituţiei amintite, care numai într-un cum se cuvine, oferindu-li-se posturi imporan şi jumătate a reuşit a redresa acest serviciu tante. şi a-l pune la adăpost de toate pericolele ce-l La 29 ianuarie 1941 este instalat ca priameninţau. A luat măsuri de salubritate în jurul mar al Petroşaniului dr. Cornel Pop, avocat reizvoarelor ce ne alimentează apeductul. A pus fugiat. Dr. Cornel Pop îl înlocuieşte pe primarul la punct inventarul uzinelor şi materialelor la legionar Giurgiu. Ajutor de primar este numit adăpost şi siguranţă, procedând apoi mai denumit Ion Tecău, iar secretar - Gheorghe Ţol, şi parte la organizarea cât mai temeinică a serviel refugiat din Ardeal. A fost o predare de ştaciului, astfel încât a fost în stare a face faţă fetă paşnică, fostul primar Giurgiu luându-şi greutăţilor uriaşe aduse chiar de excepţionarămas bun în termeni cordiali de la funcţionalele geruri ale acestei ierni siberiene. La conrii primăriei Petroşani. ductele principale s-au reparat 18 spărturi mari Dr. Cornel Pop conduce cu mână fermă Petroşaniul , s-au reparat 42 fântâni publice, 60 hidranţi, s-au făcut spăaproape doi ani. La 16 decembrie 1942 Pop este înlocuit la lăturile bazinelor de 4 ori, al conductelor de 6 ori. S-au execârmele primăriei de profesorul Ştefan Mateescu, fost ajutor cutat 13 branşamente noi, iar instalaţii interne s-au efectuat de primar. Cornel Pop se reîntoarce la avocatură, deschi- 8 buc. în valoare totală de 335.579 lei. Uzinele au dat un zându-şi un birou, în buricul Petroşaniului, debit de apă anual de 364.000 m³, apă din pe strada Regele Ferdinand. care s-a vândut particularilor 301.055 m³, instituţiunilor 17.532 m³, iar primăriei 32.150 m³. Situaţia financiară a uzinelor după un an Inginerul Cornel Pop – directorul de activitate, adică la finele anului 1941, se Întreprinderilor Comunale Petroşani prezenta astfel: investiţiuni corporale Întâmplarea face că un alt refugiat care 11.744.003; investiţiuni - 518.323; stoc aproocupă o funcţie importantă, director al Învizionare - 1.500.000; unelte pentru lucru treprinderilor Comunale Petroşani, să aibă 59.131; debitori în restanţă - 650.000; dispoacelaşi nume ca şi primarul refugiat: Cornel Pop. nibil în bani gata - 365.000 lei. Total - 14.737.045 lei. Averea Titlul unui articol publicat, la 26 februarie 1942, pe mărită cu 773.297 lei. Se înţelege că după aceste rezultate, prima pagină în „Avântul” este „Un mare bun al oraşului Pe- Întreprinderilor li s-au încredinţat noi servicii: măturatul strătroşani: Uzinele comunale de apă”. Întrucât din acest articol zilor, curăţitul gunoaielor, hornăritul şi, în urmă, salubritatea. se desprind şi câteva trăsături ale lui Cornel Pop, îl vom re- Pentru toate acestea s-au făcut investiţiuni în sumă de peste produce întocmai: 500.000 lei, între care, foarte lăudabil, şi o baie pentru mun„Avem în oraşul nostru o instituţie de a cărei valoare şi citorii ei. Dacă, pe lângă toate acestea mai ţinem seama că importanţă şi-au dat seama cei ce au trecut prin alte oraşe s-a depus şi un fond pentru amortizare de lei 100.000, ne sau orăşele lipsite de această minunată şi folositoare cuce- putem da seama că Întreprinderile comunale au astăzi o conrire a civilizaţiei. Asupra importanţei şi situaţiei uzinelor noas- ducere care merită recunoştinţa întregului public şi felicitări. tre de apă din Petroşani, expunerea temeinică şi bine Atât însă nu e de ajuns! D. ing. Cornel Pop, directorul Întredocumentată a d-lui ing. Cornel Pop făcută în şedinţa consi- prinderilor, apelează, şi cu dânsul apelăm şi noi, la publicul liului comunal a avut darul să deschidă ochii multora dintre oraşului nostru să înţeleagă rostul şi marea importanţă a bunoi şi să actualizeze grija şi deosebita atenţie, pe care trebuie nului mers al apeductului şi să sprijinească acest efort pentru s-o arate faţă de bunul ei mers nu numai autorităţile che- aducerea lui într-o stare perfectă de funcţionare, cât şi în mate, dar însăşi marele public al oraşului nostru, al cărui in- ceea ce priveşte igiena şi buna păstrare a fântânilor publice, teres este în joc. iar nu stricarea lor cum, dureros, fac unii alţii. Credem că Apeductul oraşului nostru, cu o vechime de peste 30 de acest concurs îl va fi dat toată suflarea oraşului nostru”. ani, este un bun care în vremurile de azi cu greu s-ar putea La 1 decembrie 1943 presa locală consemnează moartea realiza şi care poate fi invidiat de multe capitale din judeţ. bravului inginer refugiat: „Ing. Cornel Pop, directorul ÎntreEste opera unui român realizată pe vremea dinainte de răz- prinderilor Comunale din Petroşani, în etate de 48 de ani, a boiul din 1916. După 30 de ani de exploatare intensă, fără a încetat din viaţă la 10 noiembrie a.c., la Sibiu, unde a şi fost i se fi adus investiţii mai simţitoare, uzinele erau pe punctul înmormântat, în urma unei boale de care suferea. Dispariţia de a se defecta din ce în ce mai îngrijorător, când norocul acestui om de valoare, muncitor, cinstit şi bun român, lasă oraşului nostru a făcut ca legea din 1935 să ducă la o mai sincere regrete în rândurile celor ce l-au cunoscut”. mare grijă faţă de ea, iar de altă parte tot acestui noroc este Marian BOBOC

IV SPECIAL

vineri, 27 noiembrie 2015

Astăzi, în sala de şedinţe a minei Livezeni,

Lansarea volumului „Cu ortacii mei…” de Adrian Jurca

Poveşti absolut reale

Consider această carte necesară. Din păcate, mineritul va dispărea cândva, sper cât mai târziu, şi odată cu el şi această veche meserie de miner. S-a scris despre mineri poate mai mult decât despre profesori, doctori sau alte categorii profesionale.

Sau, cel puţin, aşa cred eu. Poate pentru faptul că fiind a treia generaţie care a lucrat în acest domeniu (bunicul din partea tatei a lucrat la mina Lonea, iar părinţii mei au ieşit la pensie de la mina Livezeni), am fost interesat de aproape tot ce s-a scris despre mineri. Mai mult s-a scris despre dramele petrecute în subteran, despre luptele minerilor pentru o viaţă mai bună, pentru condiţii de muncă mai bune. Nu s-a scris mai deloc despre viaţa minerilor, despre trăirile lor, despre bucuriile lor.

Minerii fac „haz de necaz” mult mai mult decât orice altă categorie profesională. Acest mod de a fi al lor îi ajută să treacă peste toate greutăţile vieţii, o viaţă dură, pe alocuri chiar urâtă.

Nimeni nu intră în subteran de plăcere. Nimeni nu lucrează acolo doar din pasiune. În subteran se lucrează de nevoie.

Majoritatea celor care au lucrat în subteran au fost aduşi mai mult forţat din alte locuri. Bunicii mei au venit din zona munţilor Apuseni. Apoi, regimul lui Ceauşescu a adus din toată ţara oameni pentru a lucra în subteran, dar cu precădere din zona Moldovei. Toţi aveau în comun ceva: sărăcia.

Vor fi în aceasta carte mai multe poveşti, absolut reale, unele trăite chiar de mine, altele auzite şi transmise din generaţie în generaţie. Persoanele care se vor regăsi în aceste povestiri nu trebuie să se supere. Sunt poveşti adevărate, sunt petrecute demult şi, cu siguranţă, nu vor cauza neplăceri nimănui.

Am scris pentru început 20 de poveşti. Dar de ce 20?

Pentru că de atâţia ani are nevoie un miner, ca vechime în subteran, ca să iasă la pensie. Cum de la scrierea primelor 20 de poveşti, timpul a trecut, le-am adăugat încă aproape pe atâtea…

Ing. Adrian JURCA Sindicatul „Noroc Bun” - Departamentul EM Livezeni Mina Livezeni

Catastrofa minieră din 29 noiembrie 1980

Eram copil. Aveam 14 ani. Hoinăream foarte des cu diverşi prieteni prin oraş. Ca să mai vedem câte un film, încercam să facem o întelegere cu cei de la Cinematograful „Republica”, din centrul vechi al Petroşaniului, azi demolat. Era pe înserat, nu ştiam cât este ceasul, timpul nu era atunci important pentru mine. Ca puşti să afli, pe vremea aceea, cât este ceasul nu era chiar simplu: trebuia să întrebi pe cineva. De multe ori, de ruşine, nu o făceai. Celor mai în etate mă adresam cu ,,săru’ mâna”, chiar şi acum pe mătuşile şi pe unchii mei aşa îi salut.

Pe drumul către Maleia, pe lângă terasa şi restaurantul „Minerul”, treceau cu sirenele pornite maşini de salvare. Vechile IMS-uri.

Mai apoi, maşini ale Miliţiei, cum era atunci. Nu ştiam ce se petrecea. Dar ştiam că trebuia să ajung foarte repede acasă. Şi acum, când aud o sirenă de salvare, mă gândesc la mină şi uneori sun la dispecer şi întreb dacă nu a avut loc vreun accident. Când auzim o salvare aşa reacţionăm în mod reflex majoritatea celor din Valea Jiului, de parcă am avea în sânge această spaimă.

Când am ajuns acasă, mama plângea. Lucra la staţia de compresoare de la Puţul Est al minei Livezeni. Chiar pe schimbul ei avusese loc explozia din subteran. Vecinul nostru, Vlaicu Pamfil - zis „Tati”, plecase la o acţiune de salvare. La fel mai plecase încă un vecin, tot salvator minier, din scara cealaltă. Soţiile lor erau la noi şi plângeau. Copii fiind, dacă plângeau mamele, plângeam şi noi. Practic, atunci informaţiile nu existau, totul era secret. La ştiri nu se prezenta absolut nimic. A fost o adevărată tragedie, mai aflam câte ceva când reuşea nea Pamfil să vină acasă. Povestea puţin, nici el nu avea voie să spună prea multe.

De-abia după revoluţie, am reuşit să aflu adevărul despre această explozie. Marian Boboc a scris şi o carte, foarte bine documentată. Am făcut rost atunci, de dosare de la comitetul municipal PCR şi de la comisia care a anchetat cazul. Documentele explică cu exactitate tot ce se întâmplase în aceea zi la mina Livezeni. Este şocantă povestea supravieţuirii lui Valache Ion. Un om declarat mort, ţinut ascuns pentru câteva zile. Apoi trecut doar accidentat. Comuniştii au procedat astfel ca să nu fie depăşit numărul de 50 de morţi, pentru a nu fi obligaţi să declare doliu naţional. Nu numai cu el au procedat aşa, am mai avut un vecin Gligor. Care, deşi era mort, a fost dus la Bucureşti. A fost declarat decedat abia după câteva zile, tot din acelaşi motiv. Nu trebuia să se depăşească cifra de 50 de morţi.

Doamne, în ce lume am putut trăi? Am să descriu doar puţin din ceea ce a trăit Valache Ion; ,,Mă aflam în cealaltă lume. Nu mă puteam mişca, apoi am început să am dureri în piept şi în tot corpul. Am auzit cum se apropiau salvatorii de mine. Nu puteam, în schimb, să reacţionez nicicum. Unul dintre ei a spus să treacă mai departe, că nu mai există supravieţuitori. Ceva mi-a dat forţa să îl prind pe unul de picior şi să îi zic: Nu mă lăsa, nenea, să mor aici”. Din fericire, Valache Ion a fost salvat. Acum este pensionar. În incinta minei Livezeni sunt ridicate o troiţă şi un monument în memoria celor morţi atunci, în număr de 53. Iniţiativa i-a aparţinut lui Ionel Ciontu, care a şi participat la acţiunea de salvare după explozia din 1980, şi Sindicatului Liber E.M. Livezeni, azi Sindicatul „Noroc Bun”. Anual, se comemorează victimele acelei explozii. Le văd in fiecare an pe Oana Trofin (fostă Romanescu), pe d-na Bosoi. Nu a lipsit niciodată tanti Rusu, care vine cu coliva tocmai din Moldova. Când, într-o zi, nu o s-o mai văd la Mina Livezeni, voi înţelege că o lume a luat sfârşit. Lumea în care iubirea dintre doi oameni dăinuieşte peste timp şi dincolo de viaţă. De câte ori o vedeam pe tanti Rusu, la asta mă gândeam: la ziua în care nu vom mai putea trăi aceasta realitate.

Mama îmi spunea mereu să fac în aşa fel încât să plec din ValeaJiului. Am vrut să devin regizor. Să faci IATC-ul atunci era ceva tare costisitor. Nu ne-am permis. Mai apoi, la revolutie, când aş fi putut, totuşi, să părăsesc zona, m-am îndrăgostit. Tinereţea...

SPECIAL V

vineri, 27 noiembrie 2015

La împlinirea a 35 de ani de la cea mai mare catastrofă minieră postbelică din Valea Jiului: Dumnezeu să-i odihnească-n pace pe cei 53 de ortaci!

Mărturia supravieţuitorului Doru Valache: „Am 23 de ani şi nu vreau să mor...”

Premoniţie cu o zi înainte

Chiar cu o zi înaintea exploziei, pe 28 noiembrie, 1980, un coleg de tură m-a rugat să vin schimbul II. Am acceptat. Îmi aduc aminte că pe la ora 17,20 s-a rupt cablul la combină. Am fost solicitat să remediez defectul. Era rupt cam pe la vreo 10 metri de combină.

Drăgan, şeful de schimb, mi-a spus să înnod repede cablul, ca să ajungă combina pe staţie. Eu am refuzat şi el m-a înjurat, ameninţându-mă chiar că voi rămâne fără loc de muncă. Îmi amintesc exact că acest şef de schimb mi-a spus: „Mâine, unul dintre noi o să dispară”. Nu ştia nici el cât adevăr ascundeau vorbele lui.

Am auzit o bubuitură

Pe 29 noiembrie, nu au fost semnalate probleme deosebite. Totuşi, la TR 3, chiar deasupra suitorului era defectă turbina. Lăcătuşul Roşca şi maistrul Donco lucrau la remedierea acestui defect, încercau să bage turbina pe axul motorului. Eu trebuia să cobor suitorul, atunci lăcătuşul Roşca m-a rugat să-i caut o pană, pentru că aceea pe care o avea el nu se potrivea pe canal. Am răspuns rugăminţii sale. Atunci s-a produs deflagraţia. Am auzit o bubuitură. Pe maistrul Danco l-a aruncat peste mine, în rol, unde m-am aruncat.

ream apă. Atunci a sărit un momârlan cu un bidon de 5 kile cu apă; nu mi-a dat să beau. Doar mi-a udat buzele. Cât timp m-au transportat la spital, am fost mereu conştient. La urgenţă, în timp ce mă dezbrăcau, mă întrebau cum mă cheamă. Cred că le-am repetat numele meu de vreo 5-6 ori.

Inconştient până la spitalul de arşi din Bucureşti

Când mi-am văzut mâinile cum arătau, în ce hal ajunseseră, le-am mai spus o dată cum mă numesc, după care nu îmi mai amintesc nimic.

M-am trezit în Spitalul clinic de arşi din Bucureşti. Când mi-am revenit un pic, am văzut că aveam aparate pe tot corpul. Fusesem supus la tot felul de intervenţii chirurgicale.

La împlinirea a 35 de ani de la explozia de la Mina Livezeni, cu prilejul comemorării minerilor-eroi care au dat jertfa supremă pentru cărbune, Sindicatul Naţional „Petrom-Energie” este alături de ortacii de la această mină.

Dumnezeu să-i aibă în paza Sa!

O sete cumplită şi o lampă salvatoare Am căzut peste alţi morţi, sub suitor. Am stat acolo circa două ore. Nu puteam să-mi mişc nici o parte a corpului. Îmi era foarte sete. Strigam după ajutor. Încetul cu încetul am început să mă obişnuiesc cu întunericul. Îmi era o sete...

Maistrul Danco era căzut cu capul în cărbune. După aproximativ două ore, am văzut o lampă. Am strigat după ajutor. Respectivul s-a îndreptat spre mine. L-am întrebat ce s-a întâmplat.

Am 23 de ani şi nu vreau să mor

El mi-a răspuns: „explozie, măi băiete”. I-am spus: „te rog frumos să mă iei de aici că am 23 de ani şi nu vreau să mor”. Mi-a spus că dacă a venit el, nu o să mai mor. Ulterior am aflat că este vorba de inginerul Călugăru. Acesta mi-a zis că merge să aducă o targă.

O femeie frumoasă mă chema

După ce a plecat el, am avut o viziune: „o femeie frumoasă mă lua de omoplat şi mă tot chema la ea”. Eu nu voiam deloc să merg cu ea. De teamă, am ţipat o dată. Atunci ea a plecat. Mi-era atât de sete încât am lins nişte emulsie.

Un salvator a leşinat

În sfârşit au venit salvatorii. Au pus targa între mine şi morţi. Controlau să vadă care sunt morţi. Atunci, un salvator mi-a auzit vocea. De frică a leşinat. A vrut să mă ajute să mă aşez pe targă, însă m-am aşezat singur. Nu suportam să mă atingă cineva. Am simţit tot drumul parcurs...

Am fost conştient tot timpul Când m-au scos afară, la ziuă, au sărit pe mine cu pături. Iar eu ce-

Meşterul Gliga

Ţin bine minte că atunci când mi-am revenit la spitalul din Bucureşti, l-am văzut lângă mine pe maistrul Gliga, care mi-a zis să stăm cuminţi că o să ne facem bine amândoi şi o să ne întoarcem acasă. Din păcate, după 7 zile, meşterul Gliga a murit.

„Să nu vorbeşti, că-l omori!”

După vreo două săptămâni, a venit la Bucureşti, să mă vadă în ce stare sunt, fratele meu, Ion Valache.

Acesta a făcut rost tare greu de o carte de vizită a doctoriţei Agripa Ionescu.

A urcat la mine, însoţit de un asistent. Acesta i-a spus fratelui meu pe un ton categoric, ameninţător chiar, să nu comenteze deloc starea mea, să nu-mi spună cum arăt, pentru a nu mă descuraja: „să nu vorbeşti, că-l omori!”.

12.000 de lei de la ADAS

M-a recunoscut doar atunci când mi-a văzut un semn particular, pe care îl am din naştere.

Am fost internat în spitalul din Bucureşti vreo două luni şi jumătate. Îmi amintesc că ADAS-ul m-a despăgubit cu 12.000 de lei, fiindcă eram asigurat. Sindicatul de atunci i-a oferit fratelui meu 5.000 de lei, ca să poată veni la mine la Bucureşti.

(Din volumul „Ultimul şut. I.M. Livezeni. 29 noiembrie 1980. File din dosarul unei explozii” de Marian Boboc)

VI SPECIAL

Refugiaţi la Aninoasa

Sălăjan Gheorghe (Ambud, jud. Satu-Mare):

„Eu am venit cu soţia şi cu nepoata, din cauza mizeriei”

Subsemnatul Sălăjan Gheorghe, refugiat din comuna Ambud, judeţul Satu-Mare, de ani 61, român, declar:

Am trecut în România frontiera pe Huedin-Secueni în mod clandestin, în noaptea de rusalii, anul 1942, motivele trecerii mele au fost: Nu am primit de lucru în Ungaria şi nu am avut cu ce să trăiesc, căci tot ce am avut am vândut pe preţ de nimic la unguri, iar în România am copiii toţi refugiaţi.

Am fost la Fabrica de cherestea de lângă Satu-Mare, unde am cerut un lucru şi m-a întrebat funcţionarul de la biroul de primire a personalului că ce sunt, eu am spus că sunt român gr. cat., atunci a făcut cu degetul, că pentru D-ta lucru nu avem, iar din altă parte am fost dat afară după o zi de lucru, unde au venit mai mulţi unguri şi au strigat că şi acum tot românii au drept. Fabrica este a lui Lomany din Satu Mare. Şcoala se face în comună numai în limba maghiară cu copiii de români, iar învăţătorii sunt unguri şi la români. În săptămâna înainte de Rusalii, Lt. Col. în rezervă Husar, un frate al învăţătorului unguresc din comună, a publicat că toţi românii să fie adunaţi la şcoala ungurească, spre a vorbi şi obliga pe români ca toţi să treacă în legea ungurească şi să fie unguri. Acest lucru a fost spus la locuitorul Oros Vasile şi Horotan Mihai din comuna Abrud. Eu am plecat şi nu ştiu ce s-a petrecut. În cursul acestui an, cât am fost în Ungaria, am văzut când sau făcut rechiziţii de animale şi alimente, ca făină, carne de porc şi altele, care s-au luat de la români, mai mult ca de la unguri. Ştiu că s-a luat păşunea d-lui preot refugiat Puşcaşiu din mâna românilor, cca. 20 jugăre şi o folosesc ungurii. Ştiu că din comuna Lazuri, judeţul Satu Mare, s-au luat casele şi locurile de la coloniştii români şi au fost alungaţi şi bătuţi ca familiile lor.

Eu am venit cu soţia şi cu nepoata, din cauza mizeriei şi nu am primit de lucru.

Aci stau la un copiii mei, fără lucru, la mină nu am fost primit, fiind bătrân, 61 ani.

Aninoasa, 16 iulie 1942

Paul Ioan al lui Ioan (Budeşti, Mureş):

„Învăţătorii români toţi au fost izgoniţi din comună”

Subsemnatul Paul Ioan al lui Ioan, de ani 18, român, greco-catolic, ziuaş, din comuna Budeşti, Mureş, refugiat din cursul lunii ianuarie 1942, declar:

Am trecut frontiera în România, în mod clandestin, fără să fiu bătut sau urmărit de unguri, voind ca să lucrez la mina de cărbuni sau unde voi afla de lucru, căci în Ungaria pe români nu prea-i lasă la lucru.

Am văzut când primarul comunei cu jandarmii şi cu boactărul au umblat prin comună şi au adunat cerealele de la oameni, prin luna Ianuarie a.c. şi nu au lăsat la oameni nici o boabă, iar mai târziu le-a dat cu kgr. la fiecare om şi familie, cantităţi foarte mici.

Primarul în comună este un străin din altă comună, de meserie fierar, care a venit sărac şi acuma e gras şi cu avere. Învăţătorii români toţi au fost izgoniţi din comună, deşi ei ar fi voit să facă serviciu şi sub unguri, având soţii din comună, dar au fost forţaţi să plece în România. Şcoala se învaţă în limba ungurească.

vineri, 27 noiembrie 2015

De la locuitori nu numai cerealele s-a luat, dar şi carne, slănina din pod, brânza, totul şi toţi au primit în urmă un kg. de la primărie. În comuna noastră sunt ½ din locuitori evrei şi fac acuma comerţ şi nu sunt duşi din comunele rurale.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o semnez.

Brândău Gheorghe al lui Petru (Hărniceşti, jud. Maramureş):

„Am fost pălmuit de poliţieri Unguri din oraşul Baia Mare pentru motivul că nu am răspuns ungureşte la ce m-au întrebat…”

Subsemnatul Brândău Gheorghe al lui Petru, ani 28, român, greco-catolic, carte ştie, necăsătorit, refugiat din comuna Hărniceşti, jud. Maramureş, asupra motivelor care m-au determinat să trec din Ungaria în România, în mod clandestin, fiind interogat declar: Am trecut frontiera clandestin, în cursul lunii Februarie 1942, pe la punctul de la Feleac, singur.

Am lucrat la Dealul Crucii în Baia Mare, de unde am fost discontat din lucru, am fost silit să vin în România. În locurile românilor discontaţi, au fost primiţi unguri.

Am fost pălmuit de poliţieri Unguri din oraşul Baia Mare pentru motivul că nu am răspuns ungureşte la ce m-a întrebat, deoarece eu nu ştiu ungurească.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o semnez propriu.

Aninoasa, la 16 iulie 1942.

Pop Vasile al lui Ioan (Mănăştur-Copalnic, jud. Satu Mare):

„La biserica română au venit aceşti unguri şi au cerut ca slujba să se facă în limba ungurească”

Subsemnatul Pop Vasile al lui Ioan, de ani 26, român, ortodox, căsătorit, carte ştie, din comuna Mănăştur-Copalnic, jud. Satu Mare, refugiat din cursul lunii ianuarie 1942, declar:

Am trecut frontiera în mod clandestin, pe la Apahida, singur, adică fără soţie şi cu alţi doi din comuna noastră.

Am trecut din motivul că nu am avut cu ce să trăiesc în Ungaria, întrucât din minele de aur din Baia Maream fost daţi afară odată 100 de români, iar în altă parte lucru nu am găsit.

Comuna Copalnic-Mănăştur are peste 250 familii, printre care numai 4 familii sunt unguri. Funcţionarii administrativi toţi sunt din Ungaria veche, iar românii sunt şomeri şi fără pensie.

La fel sunt şi învăţătorii, toţi unguri. La biserica română au venit aceşti unguri şi au cerut ca slujba să se facă în limba ungurească, iar preotul nostru, cu numele Dragomir Vasile, a refuzat, pentru care fapt a fost arestat şi pedepsit cu închisoare, de a stat închis o lună, până ce a venit din Cluj. Consulul român, un Dom Colonel, l-a scos din închisoare.

Alimentele de primă necesitate, ca (!) cereale şi carne, slănină, au fost luate de la locuitori, de nu mai aveau ce să mănânce.

Am fost arestat pentru motivul că am ascultat la Radio Bucureşti.

Aceasta declar şi semnez.

Aninoasa, la 16 Iulie 1942.

Refugiaţi la lucrările CFR Bumbeşti-Livezeni

Puşcaşiu Ioan (Gresnou, jud. Sălaj):

„Când mergeam la autorităţi a ne plânge, eram daţi afară, zicându-ne: Şi locul unde stai pute!”

Subsemnatul Puşcaşiu Ioan din comuna Gresnou, jud. Sălaj, domici-

vineri, 27 noiembrie 2015

liat şi lucrez în prezent la construcţia liniei CFR Livezeni-Bumbeşti declar:

În luna iunie 1942, trecând frontiera fraudulos din teritoriul cedat în România pentru următoarele motive: Ungurii au împuşcat la mine în comună 87 români, dintre care şi pe tatăl soţiei mele, după aceasta a început a ne bate pe noi, unde am fost prinşi că vorbim româneşte.

Ne-au luat bucatele şi ne-au lăsat muritori de foame.

Când mergeam la autorităţi a ne plânge, eram daţi afară, zicându-ne: Şi locul unde stai pute!.

Ne-au stricat biserica din comuna şi ne-au ars primăria.

Locuitorii împuşcaţi au stat prin păduri şi găsiţi în putrefacţie.

La cercetări a fost comisia maghiară, care a râs la înmormântarea lor, între aceştia au fost şi preotul şi învăţătorul cu soţia.

Au venit nemaiputând suporta barbariile.

Aceasta declar şi susţin.

Nemeş Vasile (Cusdrioara, judeţul Someş):

„Am fost bătuţi când am fost prinşi că vorbim româneşte”

Subsemnatul Nemeş Vasile, de ani 29, român, necăsătorit legitim, din comuna Cusdrioara, judeţul Someş, refugiat şi lucru pe şantierul CFR Livezeni declar: În anul 1942, luna Mai, nemaiputând suporta barbariile ce fac ungurii cu românii din teritoriul cedat, m-am hotărât a trece frontiera în România, şi aşa în 16 mai 192, am şi trecut fraudulos prin punctul Măcin.

Ungurii au optat pe toate căile a ne batjocori, şi anume: Ne-au luat cerealele şi apoi ne-au dat cu grame, lăsându-ne muritori de foame. La lucru pe români nu i-au luat. Şi pe cei care am avut de lucru ne-au dau din serviciu.

Am fost bătuţi când am fost prinşi că vorbim româneşte.

La lucru aduceau numai unguri din Vechea Ungarie, şi pe aceştia îi plătea cu 300-400 lei, iar pe noi, românii, cu 75 lei.

Plângerile nu ni le primeau. (…)

Acestea declar, susţin şi semnez.

Măgurean Ioan (Lăupşele, jud. Satu Mare):

„Dacă vorbeam româneşte, eram bătuţi şi uneori puşi în închisoare de jandarmi”

Subsemnatul Măgurean Ioan, de ani 32, român născut în comuna Lăupşele, Satu Mare, în prezent lucrător la Intreprinderile Ing. Vasilescu Livezeni declar:

În anul 1942, luna iunie, ziua precisă nu ştiu, am trecut frontiera fraudulos din teritoriul cedat Ungariei în România pentru următoarele motive: Apoi la lucru nu ne primea şi pe care am fost la lucru ne-a dat din serviciu afară şi apoi a adus unguri de ai lor.

Pe aceştia îi plătesc şi îi hrănesc bine.

Noi când ne plângeam eram daţi afară din birouri şi ponegriţi români puturoşi.

Dacă vorbeam româneşte, eram bătuţi şi uneori puşi în închisoare de jandarmi.

SPECIAL VII

Hrană ni se dădea ca să nu murim de foame, iar la unguri le dădea din belşug.

Acesta declar şi semnez.

Refugiaţi la Uricani – Cîmpu lui Neag

Petric Vasile (Simişna, jud. Someş):

„Am fost forţaţi a ne maghiariza”

Subsemnatul Petric Vasile, de 19 ani, român refugiat din comuna Simişna, jud. Someş, domiciliat actualmente în comuna Uricani, jud. Hunedoara, la Exploatarea Uzinelor Călan, declar:

De la ocuparea Ardealului de Nord de către Unguri, am stat acasă cu părinţii mei până la 1 Iunie 1942, când n-am mai putut suferi mizeria şi am venit în ţară.

M-am angajat voluntar la Reg. 3 Gardă Câmpina, de unde am primit un concediu.

Mizeria faţă de mine şi părinţi din partea ungurilor constă din: Ne-au luat cerealele toate, grăsimea, slănina, lâna pentru îmbrăcăminte, haine făcute gata, păturile de tot felul, ouă, brânză, şi tot felul de alimente.

N-am mai avut cu ce să mai trăim şi nici unde să muncim, neavând dreptul a ocupa nici un fel de serviciu. Eu am fost în serviciu ca fochist la o moară cu motor şi îndată după ocupare am fost dat afară şi înlocuit cu un ungur.

Pentru o singură lipsă la şedinţa de pregătire premilitară, care se făcea cu tinerii între 12-21 ani, am fost pedepsit cu 50 pengo (150 lei) şi am fost obligat de către Comandamentul Militar din Baia Mare de a-i achita de îndată, contrar am fost ameninţat de un locotenent că voi primi bătaie şi puşcărie. Am plătit cu mari greutăţi.

Am fost forţaţi a ne maghiariza. Preotul comunei, Gherasim Nicolae, s-a opus şi astfel a fost arestat, bătut crunt în stradă faţă de populaţie de şeful de Post şi de ungurul Loran Ioan din comună, dus la Comandamentul militar din Baia Mare, unde este şi astăzi închis.

Dl. Înv. Director Ionescu Nicolae a fost arestat şi bătut crunt de jandarmi şi lăsat liber. Şcoala nu funcţionează, biserica n-are preot.

Acesta declar şi pot dovedi prin semnătura proprie.

Cozar Gheorghe (Sărăsău, jud. Maramureş):

„Eram batjocorit şi insultat că sunt român puturos…”

Subsemnatul Cozar Gheorghe, de ani 25, de naţionalitate română, de profesiune muncitor, de religie român unit, născut în comuna Sărăsău, jud. Maramureş, de prezent domiciliat în comuna Câmpu lui Neag, jud. Hunedoara. În ziua de 2 aprilie 1942, am plecat din comuna mea natală, venind în România.

Faptul pentru care am părăsit satul meu natal este că mă omora foamea, ne da numai 2 kg. făină de grâu pe săptămână, lucru nu primeam pe motivul că eram român, ori unde mergeam eram batjocorit şi insultat că sunt român puturos, ori de câte ori căutam de lucru eram îndrumat să plec în România, nemaiputând îndura înjurăturile şi tratamentul cel aveam, m-am hotărât să plec în România.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o susţin şi semnez propriu.

VIII SPECIAL

vineri, 27 noiembrie 2015

Filiala Lupeni-Hunedoara

Asociaţia refugiaţilor şi expulzaţilor din nordul Ardealului

Dintr-un document datat 8 mai 1943, adresat Comisariatului de Poliţie – Biroul Siguranţei întocmit de Ion Pop (preşedinte) şi Teodor Şipoşiu (secretar) aflăm informaţii despre Asociaţia refugiaţilor şi expulzaţilor din nordul Ardealului.

Caracterul Asociaţiei refugiaţilor şi expulzaţilor din nordul Ardealului este caritativ, patriotic şi cultural-social.

La 8 mai 1943 la conducerea filialei Lupeni a asociaţiei se afla următorul comitet: Ion Pop (preşedinte, 48 de ani, căsătorit, 6 copii, refugiat); Dumitru Pintea (vicepreşedinte, 30 de ani, necăsătorit); Ioan Iancu (casier, 35 de ani, căsătorit, refugiat); Teodor Şipoşiu (secretar, 30 ani, necăsătorit, refugiat); Gavril Raţiu (cenzor, 30 de ani, căsătorit); Valentin Lauran (cenzor, c36 de ani, căsătorit).

Din asociaţie făceau parte, „de drept”, ca membri „peste 1.000 de suflete refugiate”, toţi de origine etnică română, în „sânul asociaţiei” nefiind nici un membru de ori-

Malata Simion (Zalha, jud. Someş):

gine străină.

Scopul Asociaţiei refugiaţilor şi expulzaţilor din nordul Ardealului, înfiinţată la 5 ianuarie 1941 (statutul a fost votat la 3 mai 1941),a fost unul cât se poate de concret (dacă ar fi să-l comparăm cu acela al multor

„Eram mereu insultaţi de unguri, din Bidös Olah nu ne slăbea, adică Român puturos…”

Subsemnatul Malata Simion, de ani 17, de naţionalitate, română, de profesiune muncitor, de religiunea rom. unit., născut în comuna Zalha, jud. Someş, actualmente domiciliat în comuna Câmpul lui Neag, Hunedoara.

În ziua de 14 mai 1942 am plecat din Dej, unde am domiciliul împreună cu mama mea în etate de 56 ani.

Faptul pentru care am plecat din Ungaria este după cum urmează: Trăiam cu mama mea în Dej, jud. Someş, unde aveam 2 case, am fost silit să le părăsim, că nu primeam de lucru, motivul că eram român, mâncarea primeam eu cu mama 400 gr. pâine pe zi, altceva nimic. Eram mereu insultaţi de unguri, din Bidos Olah nu ne slăbea, adică Român puturos, îmi zicea. Văzând că mereu sunt persecutat, de lucru nu primeam, mâncare nu căpătam, m-am hotărât ca împreună cu mama, să venim în România.

Astfel că la 14 Mai 1942, am plecat împreună cu mama mea pe care o întreţin, venind în România.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o menţin şi o semnez cu nume propriu.

Malota Vasile (Cristolţul-Mare, jud. Sălaj)

„Văzând că n-am nici un drept, m-am hotărât să-mi iau soţia şi copiii, apoi să plec în România”

Subsemnatul Malota Vasile, de ani 30, de naţionalitate română, de profesiune muncitor, de religie rom. unită, căsătorit cu 3 copii,

o.n.g.-uri din zilele noastre care parazitează intestinul gros al firavei societăţi civile…): „plasarea în lucru a refugiaţilor, pentru a-şi câştiga existenţa; neavând posibilitatea comitetul şi membrii de a activa pe alte terenuri, adică a-şi crea secţii care să activeze. Totul s-a mărginit numai la plasarea în lucru a refugiaţilor”.

Marian BOBOC

născut în comuna Cristolţul-Mare, jud. Sălaj, de prezent domiciliat în comuna Câmpul lui Neag, jud. Hunedoara.

În ziua de 13 mai 1942, am părăsit oraşul Dej, unde eram stabilit cu domiciliul de 16 ani, luându-mi soţia şi cei trei copilaşi ai mei, plecând în România.

Faptul pentru care am plecat şi mi-am părăsit casa mea proprie, este că nu aveam cu ce trăi, nu primeam mâncare, nu primeam de lucru, oriunde mergeam în căutare de lucru eram batjocorit şi ne insulta, spunându-mi să plec în România, acolo n-am ce să mai stau.

Văzând că n-am nici un drept, m-am hotărât să-mi iau soţia şi copiii, apoi să plec în România.

La data de 14 Mai 1942, am ajuns în teritoriul României, unde m-am prezentat autorităţilor.

Această declaraţie o susţin şi semnez prin punere de deget neştiind carte.

Pop Nicolae (Groşi, jud. Someş):

„Motivul pentru care am plecat din Ungaria este că n-am primit de lucru”

Subsemnatul Pop Nicolae, de ani 30, de naţionalitate română, de profesiune muncitor, de religie română unită, necăsătorit, născut în comuna Groşi, jud. Someş, de prezent domiciliat în comuna Câmpul lui Neag, jud. Hunedoara. În ziua de 8 februarie 1941, am plecat din Ungaria, cu dovada nr.

199/ 1941, liberată de Pretura Lăpuşul-unguresc, jud. Someş.

Motivul pentru care am plecat din Ungaria este că n-am primit de lucru, pământ am avut puţin şi neproductiv, aşa că hrană primeam foarte puţin, m-am hotărât să plec în România.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o susţin şi semnez propriu.