CMYK
Ziar ul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
Redactor şef: Marian BOBOC
Curs valutar: 1€ = 4,4495 lei 1$ = 3,9106 lei 1₤ = 5,9597 lei
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Director: Cătălin DOCEA
Vineri 8.05.2015
• Ciorbă de legume şi smântână • Grătar din cotlet de porc • Cartofi ţărăneşti şi salată
vineri, 8 mai 2015 Anul VIII nr. 1685 12 + 4 pagini Preţ: 1 leu
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
Vulcan: posibil
Drogaţi în parc Doi tineri de 17 şi 18 ani au fost preluaţi în stare critică, de către un echipaj SMURD, dintr-un părculeţ din municipiul Vulcan, după ce, probabil, au consumat substanţe halucinogene. Era ora 21:15
a serii zilei de miercuri, când cei doi stăteau pe o bancă din parcul aflat în faţa blocului 1 M de pe Bulevardul Mihai Viteazul. Dintr-o privire îţi puteai da seama că ceva nu-i în regulă cu ei. Unul dintre băieţi căzuse în genunchi, tremura şi, cu mâinile, îl strângea strâns, de picior, pe prietenul său. Murmura ceva de neînţeles, apoi, dintr-o dată a căzut pe spate. Ziceai că e mort. Doar pieptul care, de la respiraţie, i se mişca ritmic arăta că e încă în viaţă. Celălalt tânăr, cu o privire absentă, se ridicase şi, aplecat, părea că vomită.
După un minut, două,
cel căzut s-a ridicat şi, cu un mers mecanic, ca de robot, s-a dus până la primul pom. L-a îmbrăţişat cu mâinile şi, cu o voce pierdută, striga „ajutaţi-mă!”. Între timp, prietenul său şi-a luat tălpăşiţa. A traversat bulevardul şi a început să urce panta de la Minimarket. L-a ajuns din urmă şi l-a adus înapoi unul dintre subofiţerii de poliţie care-şi făcuseră apariţia după ce cineva sunase la „112”. A sosit, între timp, şi autospeciala SMURD, iar tinerii au fost duşi la serviciul de urgenţă al Spitalului Municipal Vulcan.
Medicul care i-a consultat
a constatat că ambii erau într-o stare de confuzie. Cel mai mare prezenta prelipotimie, o stare care se instalează înainte de leşin, şi frecvenţă cardiacă crescută. Amândoi aveau mişcări coreice. Stare cauzată, conform explicaţiilor medicilor, de faptul că sistemul nervos central este în imposibilitatea de a mai controla mişcarea. Băieţii au fost puşi sub perfuzie şi la oxigen, după care, la ora 22:04 primul şi la 22:14 al doilea, au fost transferaţi la Spitalul de Urgenţă din Petroşani.
Confuzi cum erau,
Sindicatul Muntele – executat silit. Nu şi-a plătit chiria cu lunile. Bebe, ce-ai făcut cu banii minerilor? Cerem IPJ Hunedoara să ancheteze afacerea automatelor Pagina 10 de cafea.
tinerii nu au putut da multe explicaţii cu privire la ce li s-a întâmplat. Unul a spus că au apucat să tragă fiecare câte două fumuri. La spitalul petroşenean există aparatura necesară capabilă să depisteze dacă o persoană a consumat sau nu substanţe halucinogene. La instituţia spitalicească vulcăneană, din câte am aflat, este destul de redus numărul de cazuri de tineri aduşi în Apare sub urma intoxicării cu îngrijirea substanţe care creează prof. Irina Boboc stări de confuzie. Întrebat Cu Mariana Codruţ şi Ion Barbu dacă cel căzut la pământ ar fi putut deceda atunci, pe loc, medicul de la urgenţă a răspuns afirmativ. Tânărul avea crescută foarte mult frecvenţa cardiacă şi ar fi fost posibil, în orice moment, să apară o
şcoală & cultură
pe Jiul de Est şi Jiul de Vest
Supliment gratuit al cotidianului Ziarul Văii Jiului Anul VI Nr. 160 8 mai 2015 4 pagini
ISSN 2068 - 3650
Niţică alchimie la Casa Memorială „Ion D. Sîrbu”
Marţi, pe la orele când schimbul II se afla în rampa puţului, pentru a fi scos la zi, la colorata Casă Memorială „Ion D. Sîrbu” din Petrila activitatea duduia de mama focului, cam ca la o mină… pe vremuri, desigur… Doi zidari de ocazie,
imediat cum intrai în curte, faţă-n faţă cu celebrul cuptor, meştereau de zor, cu gesturile unor alchimişti ai vremurilor arse demult în etuvele istoriei. După cum veţi vedea mai încolo, efortul zidarilor a dat rezultatul scontat de tainicile manuale de alchimie, transformând gipsul/ cimentul în ceva mult mai preţios, necuantificabil nici de marile burse ori instituţii bancare.
Pe Petre Braiţ,
te aşteptai să-l întâlneşti mai degrabă cu ultimul miner din „Momo City”, decât cu securea, în fundul curţii. Ca orice volintir al Casei Memoriale „Ion D. Sîrbu”, şi el avea o sarcină
precisă şi, în egală măsură, misterioasă… Tăia surcele… Nu pentru sobă, căci marţi a băgat pe foc bunul Dumnezeu, ci pentru… Pentru ce veţi afla mai încolo…
Pe la orele când ortacii
din schimbul II au ajuns deja la suprafaţă, toată activitatea din curtea casei memoriale a încetat. Disciplinaţi, constructorii de ocazie, oamenii „căşii” şi invitaţii au păşit în casă, unde au făcut cunoştinţă cu musafira.
Mariana Codruţ,
căci dânsa a fost distinsa musafiră, ne-a vrăjit cu generozitatea sa moldavă. După un ceremonial, în care Ion Barbu, mai marele aşezământului cultural, a spălat-o pe musafiră cu gesturi coborând parcă din biblie pe o mână, însoţite de cuvinte descălecate din umorul său dovedit, Mariana Codruţ s-a lăsat amprentată pentru memoria culturală a locului. Iată de ce, gipsul/ cimentul a căpătat, după ce a fost atins de mâinile scriitoarei ieşene, strălucirea şi nobleţea aurului. Într-adevăr, zidarilor de ocazie le-a ieşit amestecul, dovedind că stăpânesc arta alchimiei. Apoi, conform uzanţei, Ion Barbu i-a plasat certificatul de proprietate al unei bucăţi de pământ din curtea casei memoriale, vital ca o inimă. În curte, Mariana Codruţ a intrat, cu oareşce eforturi chiar pe minuscula proprietate, ajutată de Ion Barbu. Am promis că devoalăm la ce a folosit munca lui Petre Braiţ, şi ne ţinem de cuvânt: surcelele lui Petre au delimitat proprietatea Marianei Codruţ.
Poezie deux pieces
Când i-am oferit cartea mea „femeia din marile colonii ale cărbunelui”, Mariana Codruţ mi-a spus că, din păcate, nu are nicio carte la dânsa, şi că va vedea dânsa cum va citi. De văzut a văzut şi publicul care s-a holbat ca un miner la banii falşi din Piaţa Universităţii din Bucureşti pe vremurile IMeGhebiadelor… Poeta, am uitat să specific, a fost îmbrăcată într-un sacou pe care erau imprimate cuvinte. Însă, nu de pe acest accesoriu vestimentar a citit, ci de pe… pantaloni. Mariana Codruţ nu şi-a dat jos pantalonii în faţa publicului, aşa că spiritele mai pudibonde pot citi liniştite în continuare relatarea noastră. Pantalonii, pe care au fost imprimate poemele sale, i-au fost oferiţi în dar şi în văzul lumii de Ion Barbu. Care, pentru a pune în operă această invenţie cu iz avangardist, a apelat cu încredere la ajutorul a trei doamne petrilene şi, în acelaşi timp, prietene ale aşezământului cultural, doamne care mai de care mai
croitorese. Dacă lectura pe croiul pantalonilor nu a mulţumit-o întru totul pe Mariana Codruţ, în schimb lectura poveştilor avându-i ca personaje pe tata şi pe mama sa au sensibilizat auditoriul la maxim.
Întrebările
auditoriului, unele din cap/ inimă, altele doar din gât, au beneficiat de răspunsurile brodate cu inspiraţie şi sinceritate pe pânza de păianjen a unei seri de neuitat. Şi această întâlnire cu Mariana Codruţ a dovedit că ce e frumos nu e veşnic, ci se gată repede: pe la orele 19:15, când minerii din schimbul II au ajuns de vreo două halbe la bere… Marian BOBOC