CMYK
De după gratii, Sucilă continuă lupta cu şeful IPJ Hunedoara Poliţistul Dan Adrian Sucilă, încarcerat zilele acestea în baza unui dosar penal ale cărui file “cu dovezi” devin din ce în ce mai transparente, trăieşte de câţiva ani o glumă proastă, perfectă dovadă a faptului că, şi dacă ai legea şi decizii definitive şi irevocabile de partea ta, poţi obţine cel mult un rânjet malefic din partea celor pe care instanţa i-a obligat să te repună în drepturi. Întrucât cazul este deja de notorietate, conflictul în justiţie (câştigat de Sucilă definitiv şi irevocabil) fiind relatat pe larg în cotidianul nostru, ne rezumăm doar la
Tipar digital Cel mai bun preţ din judeţ! Transmite cererea ta de ofertă la office@zvj.ro
VINERI
a vă reaminti că IPJ Hunedoara a fost obligată de către instanţă să-l repună în drepturi (pe funcţia avută anterior litigiului în instanţă) pe poliţistul Sucilă Dan Adrian. Fapt care nu s-a întâmplat şi, pe cale de consecinţă, poliţistul Sucilă s-a adresat din nou justiţiei, ajungând până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României (ÎCCJ). Care, perfect firesc şi în conformitate cu prevederile legale, a dispus prin Decizie definitivă şi irevocabilă - ca Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia să înceapă urmărirea penală împotriva lui
Liviu Gabriel Dumitru, şeful IPJ Hunedoara, pentru neexecutarea şi nerespectarea hotărârii judecătoreşti şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Numai că, deşi cauza a fost retransmisă cu instrucţiuni precise (începerea urmăririi penale împotriva şefului IPJ Hunedoara) către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, procurorul de caz, manifestând o atitudine apropiată comisarului şef amintit, a decis contrar dispoziţiilor ÎCCJ - tot neînceperea urmăririi penale. Cu alte cuvinte, deşi neres-
Ziarul Vãii Jiului
Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!
10 august 2012 Anul V Nr. 1015 12+4 pagini Preţ: 1 LEU www.zvj.ro Răsărit: 06:20 Apus: 20:44
ZIARUL POPORULUI Citeşte şi dă mai departe!
Cotidian regional * * * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului * * * Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
Curat traseism politic…
Fost la PNL şi UNPR, ex-primarul Devei trage o tură şi pe la PDL Ieri, la Deva, în faţa jurnaliştilor, fostul primar al Devei, Mircia Muntean, a semnat adeziunea de înscriere în Partidul Democrat Liberal. Astfel, după ce a ieşit din PNL în urma unui scandal care a durat mai multă vreme, după un stagiu destul de scurt în UNPR, unde a fost inclusiv vicepreşedinte la nivel naţional, Mircia Muntean a decis să se alăture democrat-liberalilor hunedoreni. La eveniment a participat preşedintele organizaţiei judeţene Hunedoara a PDL, Dorin Gligor, preşedintele organizaţiei municipale Deva a formaţiunii, Mircea Borca, şi primarul Viorel Arion, preşedinte al organizaţiei municipale PDL Hunedoara. Fostul primar Mircia Muntean susţine că a ales această opţiune politică pentru a fi alături de cei cu care a făcut echipă în campania electorală pentru alegerile locale, când a candidat la preşedinţia Consiliului Judeţean Hunedoara, dar a pierdut în favoarea lui Mircea Ioan Moloţ. „Astăzi am decis să fac parte din echipa cu care am lucrat şase luni de zile şi cu care o să continui în acest an prin pregătirea alegerilor generale, cele mai importante alegeri care vor da efectiv un prim-ministru nou, o guvernare nouă şi, bineînţeles, o speranţă în bine pentru populaţia judeţului Hunedoara. Nu puteam să fac acest
lucru decât alături de Dorin Gligor, de Viorel Arion, de Mircea Borca şi de alţi colegi cu care am bătut străzile şi uliţele satelor, încercând să spunem că programele şi proiectele noastre sunt mai bune”, a declarat Mircia Muntean. Dorin Gligor, preşedintele democrat-liberalilor hunedoreni, spune că venirea în partid a lui Mircia Muntean ar fi un câştig pentru organizaţie. „Mircia Muntean s-a înscris astăzi în PDL. Pentru mine şi pentru colegii mei este o satisfacţie. Suntem consecvenţi principiilor de dreapta şi sunt convins că vom fi o echipă mai puternică. Încă de la prima întâlnire la care l-am avut lângă noi pe Mircia Muntean am spus că formăm o echipă, suntem o echipă şi vom fi o echipă. Am dus împreună o campanie electorală în nişte condiţii, pe care le ştie toată lumea, extrem de dificile. Eu sunt convins că timpul ne va da dreptate şi deja suntem în faţa unor evidenţe. Avem un guvern şi un exponent al său la Cotroceni care pe zi ce trece devin o experienţă nefericită pentru România şi vedem că se dă cu un deget şi se ia cu două mâini”, a spus Dorin Gligor. Deşi a declarat că nu a negociat nici funcţii şi nici candidaturi la înscrierea în PDL, Mircia Muntean a ţinut să vorbească, totuşi, de o victorie în alegerile generale alături de noul său partid: „Sper să câştigăm alegerile generale. Când te înscrii într-un partid nou sau când îţi oferi serviciile unui alt partid consider că întotdeauna trebuie să o faci la greu, când partidul se află în nevoie de proiecte şi programe. Când eşti câştigător, toată lumea e în stare să-ţi spargă uşa partidului şi să vină să-şi ofere serviciile numai pentru a obţine un post sau o altă pomană, pentru că nu toţi muncesc la fel de mult într-o campanie electorală dar toţi cer mai mult decât au muncit. Nu cred că PDL are un moment greu astăzi, poate că l-a avut în urmă cu câteva săptămâni, după alegerile locale, dar consider că suntem pe un trend bun şi că în toamnă vom fi câştigătorii alegerilor”. Trecerea fostului primar devean de la UNPR la PDL ridică, însă, şi un semn de întrebare: va fi păstrat sau nu Mircia Muntean în poziţia de consilier local pe care a obţinut-o pe când era membru UNPR? Cum UNPR şi PDL au mers împreună la locale, poziţia lui Muntean în Consiliul Local Deva ar putea rămâne neschimbată. Mihaela PETROŞAN
R
pectarea unei hotărâri judecătoreşti (în acest caz cea privitoare la repunerea în drepturi, pe funcţie, a poliţistului Sucilă) constituie infracţiune, la Hunedoara şi Alba dispoziţiile magistraţilor ÎCCJ n-au nici valoarea unei hârtii igienice folosite pe o parte. Plângerea lui Sucilă împotriva acestei noi rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale a procurorilor de la Alba Iulia împotriva şefului IPJ Hunedoara a fost înregistrată la data de 31 iulie 2012 la Curtea de Apel Alba Iulia, instanţa fixând primul termen al acestui dosar pentru data de 11 septembrie 2012. Vorbim, aşadar, de o acţiune la indigo, similară celei deja câştigată de Sucilă prin decizie definitivă şi irevocabilă a ÎCCJ. Cătălin DOCEA P.S.: În altă ordine de idei, aflaţi că - de
Director: curând - la dosarul cauzei privindu-l pe Cătălin DOCEA Sucilă au apărut transcrieri ale unor convorCurs valutar: 1€ = 4,5362 lei 1$ = 3,6745 lei 1₤ = 5,7548 lei MARCĂ ÎNREGISTRATĂ
Supliment gratuit al Ziarului Văii Jiului Anul III Nr. 24 10 august 2012 4 pagini
biri telefonice care-l disculpă total pe acesta pentru una dintre infracţiunile pentru care este acuzat şi reţinut în prezent. În atare condiţii, în ton cu din ce în ce mai multe voci din presa locală şi judeţeană, avem din ce în ce mai mari dubii cu privire la existenţa în realitatea a acuzaţiilor ce i se aduc. Vom reveni.
Convorbiri la ziar
De vorbă cu d-na Irina Sîrbu, sora scriitorului Ion D. Sîrbu, răposată miercuri, 8 august, la vârsta de 90 de ani,
Despre Petrila şi petrilenii de odinioară! Un dialog realizat de Mihai Barbu Am stat de vorbă, în mai multe rânduri, cu d-na Irina Sîrbu, în apartamentul ei, curat ca un cristal de Bohemia, de pe strada Constructorul din Petroşani. Apartamentul unde venea, adesea, scriitorul se află într-un un bloc cochet situat la o aruncătură de băţ de biserica unde păstoreşte, azi, preotul Mihai Munteanu. D-na Irina merge, duminică de duminică, în biserica ctitorită de părintele Avram Stanca. Cu toate că vederea i-a slăbit foarte tare, drumul nu i se pare greu de străbătut. Lipsa ei din biserica din centrul Petroşaniului s-ar face repede remarcată pentru că sora scriitorului cântă, de ani de zile, în corul de la balconul lăcaşului nostru de cult. Cea care ne-a mijlocit aceste discuţii despre lumea apusă din Colonia Petrilei a fost mama. Irina Sîrbu şi Virginia Barbu au fost colege, până s-au pensionat, în serviciul de contabilitate a minei Petrila. În anii 50, fratele doamnei Sîrbu şi Vasile Barbu, fratele mai mic al tatei, au fost condamnaţi, din obscure pricini politice, la câte şapte ani de închisoare. Au fost ani în care cele două colege vorbeau, în şoaptă, despre aceste secrete bine păzite. Amândoi bărbaţii au ieşit din detenţie în 1964 dar unchiul meu s-a stins foarte repede din viaţă. Eram elev la liceu când unchiul Vasile mi-a spus că a fost condamnat doar pentru că a spus un banc politic, în vremuri nepotrivite, într-o berărie din Râmnicul Sărat. Aceasta se afla nu departe de faimoasa puşcărie… Amânate, mereu, de pe o zi pe alta, credem că a venit vremea ca aceste mărturisiri (pe care le-am ascultat avându-l alături, în câteva împrejurări, şi pe fratele meu, Ion) să fie făcute publice, acum, la despărţirea de cea care a fost, în mintea şi inima scriitorului petrilean, Divina sa soră.
inile Pag-IV I
D-na Irina Sîrbu şi fostul preşedinte Emil Constantinescu la Petrila
De ce plânge mama?
calea ferată. Femeia îmi zice: Eu stau cu copiii, dar am o soră mai în vârstă, care a fost soră de caritate. Era din acelea sfinţite. Când s-au desfiinţat au rămas pe drumuri. Era nemăritată - Eu nu vă pot ţine pe amândoi la facultate, ne-a zis tata. Voi gândiţi-vă bine ce faceţi. şi munca ei era la spital. Lucra la Alba Iulia. A venit la sora sa pentru că părinţii le-au murit. Eu, la liceu, vă dau pe amândoi, dar pe urmă nu poate merge la facultate decât unul din voi. Eu o am pe sora-mea pe care n-o prea cunoaşte lumea, o trimit la alimentară şi îi spun cum arătaţi. Eu aveam, deja, părul alb. Era blondul acela spre argintiu. Am recunoscut-o imediat, Pentru că eram, şi eu, tot mereu premiantă, s-a pus problema, nu? pentru că şi eu auzisem despre ea că a fost călugăriţă la Spitalul Christiana. A venit la noi, dar - Da… Sîrbu a vrut să stea de vorbă, neapărat, cu - Eu am învăţat foarte bine, dar, ca Adevărata moarte e atunci când moare însuşi martorul doamna. Într-o seară a venit călugăriţa şi lbăiat, el strălucea altfel. Gary avea, deja, pe (Un Argument de ROLAND BARTHES) a dus acasă. Sigur că m-am dus şi eu. Neatunci o personalitate deosebită. Adică, am învârtit pe lângă bloc până când am fost oricât de simplu să fie un om îşi dădea „Bătrâneţea şi moartea lui Gide au fost înconjurate de martori. Dar ce s-a ales siguri că nu ne vede nimeni. Abia apoi am seama că, dom’le, e ceva cu copilul asta. Şi de martorii aceia? Nu ştiu. Să fi murit cu toţii? Există un moment când martorii mor urcat. atunci, după ce am făcut liceul, la 18 ani - A avut, oare, Ion D. Sîrbu un neîmpliniţi am intrat practicantă la Ate- ei înşişi, fără martori. Aşa e făcută Istoria, din mici izbucniri de viaţă, din morţi fără lierele Centrale Petroşani. Un an am lucrat legături. Moartea, adevărata moarte, are loc atunci când moare însuşi martorul. supraveghetor permanent? - Da. Tot timpul. Odată, la o beţie fără salariu, ca pe urmă să mă încadreze, Chateaubriand spune despre bunica şi mătuşa sa: Sunt probabil singurul om din lume prin Direcţia Minelor, la Mina Petrila. Deci, care ştie că aceste persoane au existat. Da, dar cum a scris toate acestea, am aflat şi noi acela i-a şi zis: Eu te-am păzit. Las’ că te-am păzit bine! Când a venit odată, la eu am lucrat de tânără. De ce ţinea fratele (cel puţin atâta vreme cât îl mai citim de Chateaubriand)”. Craiova, la restaurant, s-a întâlnit cu cel meu la mine? Pentru că eu m-am sacrificat. (Romanul scriiturii, antologie, Editura Univers, Bucureşti, 1987) care l-a păzit şi... A trebuit ca unul din nou să renunţe la - Cum îl chema? şcoală pentru a se realiza celălalt... Or, el a fost cel ales. Indiferent că şi eu am învăţat foarte - Era, unul, Cazan. Cazan l-a „păzit” pe Sîrbu în toţi acei ani. Dar să revin: am intrat bine. Mi-aduc aminte că mi-a zis odată: Ştii, soră-mea, că de multe ori mă gândesc ca poate tu - cu şcoala mea - şi eu - cu mintea ta ordonată şi responsabilă, poate ai fi făcut în viaţă şi, acolo, Sîrbu a dat şi de cei doi copii ai gazdei: Ligia şi Radu. Doamna era Ligia, fetiţa era mai mult decât mine. Da, i-am zis, dar poate că eu nu aveam talentul tău. Ce-aş fi făcut? Aş tot Ligia, iar pe băiat îl chema Radu. În vara aceea, deşi s-au întâlnit de mai multe ori, Sîrbu fi fost o birocrată la un nivel mai înalt decât am fost şi atâta tot. Niciodată să nu-ţi pară rău, n-a fost atenţionat din această cauză. Dar mereu venea cineva în vizită. Mă iertaţi că mă abat de la povestire, dar voi l-aţi ştiut pe „omul cu pipă”? dragă Gary. Niciodată. Pentru că tu ai avut un talent pe care eu nu l-am avut. Nu? - Dacă nu vă referiţi la Sherlock Holmes, ar putea fi vorba chiar de Dem. D. - Da. - El tot timpul a fost un păgubos. Şi acum, că am încheiat aceasta paranteză, despre Ionaşcu… - Da. El a fost primul spion în casa noastră. Ionaşcu. Dem D. Ionaşcu. Aşa să ştiţi... ce vrei să îţi povestesc? - Spuneţi-ne care a fost povestea acelei prime apariţii editoriale de după ieşirea El avea o sarcină concretă. Pe urmă a scris povestea aia cu caii, pe care Sîrbu i-a spus-o. - Cum aşa? din detenţie. Prin urmare, De ce plânge mama? - Păi, ştii că Sîrbu era un povestitor care nu se cenzura şi i-a zis întâmplarea cu caii - Nu, asta o să v-o spun altă dată. E o problema mai delicată. Eu vreau să vă spun care se împuşcă pentru că rămân orbi. Şi Ionaşcu a şi scris o poveste cu acest subiect. Putea acum despre copilăria noastră. Sîrbu să-l acuze de plagiat, când el nu avea dreptul să semneze şi să scrie în presă? Ăsta a fost - Vorbim mai târziu despre copilărie... - Bine... Eu stăteam în cartierul Dimitrov şi ei stăteau în acelaşi cartier, dar înspre Ionaşcu. Da’, mă rog... În vara aceea, Sîrbu s-a plimbat mult cu acei copii. În primul rând cu
Tel. 0254.564 914
(din Timişoara)