Nostalgia modernă a unui suflet rătăcit(or)

Pentru fanii scenei Indie americane, unul dintre highlight-urile lunii februarie îl reprezintă turneul european al cantautoarei

NATALIE MERING, ce aniversează anul acesta 20 de ani de când performează sub pseudonimul Weyes Blood, inspirată fiind de romanul sardonicei scriitoare Sudiste

Flannery O’Connor, Wise Blood. Pentru melomanii nefamiliarizaţi cu stilul aparte al experimentalistei Natalie Mering, un mix inclasificabil de Folk psychedelic, DIY Noise şi Soft Rock, albumul And in the Darkness, Hearts Aglow, lansat la finele anului trecut, reprezentând a doua parte dintr-o trilogie aparte începută cu uluitorul disc de Pop orchestral din 2019, Titanic

Rising (definit de artistă ca

“The Kinks meets WWII or Bob Seger meets Enya”), se constituie într-o excelentă bază de start în descoperirea uneia dintre cele mai originale prezenţe din underground-ul milenial.

Amintind mai puţin de căutările de sine din spaţiul Noise, de pe LP-ul de debut Weyes Blood, The Outside Room (2011), ori de madrigalele Folk din The

Innocents (2014), în favoarea influenţei pe care a avut-o colaborarea de dată mai recentă a Nataliei cu Lana Del Rey sau asocierea în turneu cu Kacey Musgraves, prin ale sale elegante 10 piese orchestrate în manieră Baroque-Pop, And in the Darkness, Hearts Aglow este, fără îndoială, unul dintre cele mai reuşite albume din 2022, an post-pandemic pe care Mering îl caracterizează în piesa The Worst Is Done drept “... a long strange year / Everyone’s sad / They lost what they thought they had / We lost our voices / Can’t keep with all the changes / It’s a different world”.

Temele de pe And in the Darkness, Hearts Aglow nu sunt neapărat noi, date fiind crizele pe care le traversăm cu toţii, căci Weyes Blood cântă despre sechelele singurătăţii din izolare, despre impactul tehnologiei asupra comunicării interumane, despre pierderea identităţii, însă artista surprinde sub forma unui “colaj dinamic”, într-un mod extrem de personal - de la explorarea mitului lui Narcis până la abordări deliberat retropop-ish, à la Carole King sau Phil Collins -, neliniştile generale legate de viitorul incert, pentru care doar capacitatea noastră de reinventare reprezintă speranţa de contrabalans. Nu întâmplător, probabil, titlul albumului, And in the Darkness, Hearts Aglow, poate fi interpretat şi ca o trimitere la Hearts in the Darkness, romanul lui Joseph Conrad, tradus la noi ca Inima întunericului. Un avanpost al progresului, parabolă realmente impresionantă despre natura umană. După cum ne reaminteşte, uşor melancolică, Natalie Mering, “when your heart’s on fire, smoke gets in your eyes”.

aV i SH a i COH eN „ Shifting Sands”

Dincolo de delectare, de completarea unui mediu benefic, muzica este despre conectare, despre limbajul pe care-l folosim în relația cu ceilalți sau fluxul care se creează între artist și spectator în timpul unui concert, dar și în timpul unei audiții. Conexiunea cu noi înșine, conexiunea dintre muzicieni și, desigur, ceea ce publicul primește din energia creată. În ultimii 25 de ani, basistul Avishai Cohen a devenit unul dintre cei mai străluciți creatori de conexiuni, un super-greu al jazz-ului contemporan, cu un catalog care stă alături de legendele genului din toate timpurile. Cu noua formulă de trio, alături de pianistul azer Elchin Shirinov și fenomenala Roni Kaspi la baterie, Avishai Cohen înaintează pe drumul deja format cu spirit de aventură. Un traseu fascinant, alcătuit expert, fără risc de accident sau plictiseală. E drept, un trio are tot ce trebuie. Pianul e orchestra, ritmul pulsează împreună cu frecvențele din cheia Fa și deja avem totul. Dar din acest format cunoscut se disting doar cele care pot să extragă unicitatea, excepția care deviază de la banalitate. În 2022, noul trio al lui Avishai își manifestă spectaculoasa unicitate pe albumul „Shifting Sands”, cu un repertoriu bine format în concertele susținute cu un an înainte. Conexiunea dintre atingerea umană, sunet și spirit duce la un album perfect așezat, matur și în același timp dominat de entuziasmul specific muzicienilor aflați la început, manifestându-și libertatea creativă în mediul creat de un lider care știe foarte bine ce face.