cofetar, cu Ioana Georgescu și Emma Paraschiva-Constantin Lucruri pe care le știi doar dacă ești

există desertul perfect și în ce constă secretul, ne lămurește

Ioana e pasionată de cofetărie din copilărie, dar și-a reactivat pasiunea la maturitate după mai mulți ani în care a lucrat în alte domenii. Pe Emma, organizarea și atenția la detalii sunt aspectele care o definesc cel mai bine. Iubește ciocolata, cafeaua și întâlnirile cu oamenii. Împreună au creat Lirio Artisan Bakery, cofetărie artizanală în care pun accentul pe gust și calitatea ingredientelor folosite. La întrebarea ”Cât de greu se învață această meserie?” ne-a răspuns Ioana: ”Ca orice altă meserie. Se învață mai ușor dacă ești pasionat de ceea ce faci. Se și spune că ideal e să-ți alegi o profesie pe care o iubești și astfel nu vei simți că muncești. Contează să ai și un anumit talent, însă efortul depus cântărește mult mai mult și e important să vrei mereu să te dezvolți, să înveți lucruri noi, să evoluezi în această meserie”. Nerăbdători să aflăm dacă

Ioana: ”Secretul e reprezentat de ingredientele folosite și de cantitate. Faptul că un produs nu conține zahăr rafinat, nu-l face automat să fie sănătos. El poate conține miere sau curmale, pe care organismul nostru nu le percepe diferit, pentru el sunt tot zahăr, deși pot avea un indice glicemic mai mic. E important echilibrul dintre macronutrienți, cantitatea de grăsimi pe care o conține produsul, de proteine, de fibre”.

Când vorbim despre deserturi nu doar gustul contează, așa că suntem curioși cât de important e aspectul vizual în domeniul cofetăriei. Ioana spune că aspectul vizual cântărește greu: ”O prăjitură sau un tort care arată foarte bine îți fură privirea. Însă eu consider că gustul trebuie să primeze, el fiind cel care fidelizează clienții. Dacă prăjiturile doar arată bine, dar gustul dezamăgește, clientul nu va reveni”. Emma crede că aspectul produselor e ales de multe ori în detrimentul gustului: ”Noi la Lirio educăm clienții pentru a face alegeri echilibrate. Și un tort delicios poate avea un decor deosebit, există alternativă la pasta de zahăr”.

Povestea transformării pasiunii pentru deserturi într-o afacere am aflat-o de la Ioana: ”Am reușit să transform pasiunea în afacere găsind partenera potrivită cu care să plec pe acest drum, pe Emma, care mă completează foarte bine și aduce business-ului niște calități esențiale, cum ar fi organizarea, abilitatea de relaționare cu clienții, capacitatea de gestionare a cifrelor afacerii și-mi permite mie să-mi pot exprima creativitatea prin produse, să mă pot dedica părții de producție, pe care o iubesc”.

Pe final de discuție am fost curioși ce preferă sibienii în materie de dulciuri. Răspunsul îl aflăm de la Emma: ”Cele mai iubite sunt brownie, tarta Figaro și tortul Medovik. Noi ne bucurăm când sibienii ne descoperă produsele, mai ales că sunt diferite de cele cu care s-au obișnuit ei în ultimii ani”.

Valentin Barte

Coregraful Valentin Barteș a revenit la Sibiu unde montează baletul clasic ”Noaptea Valpurgiei”, un spectacol pe care l-a mai pus în scenă pentru Teatrul de Balet Sibiu în urmă cu 14 ani. Ce l-a făcut să reia acest tablou coregrafic, cum e să lucreze din nou cu trupa de balet de la Sibiu și de ce are Sibiul un loc special în suflet său, am aflat chiar de la Valentin Barteș înaintea premierei care va avea loc în ziua de Dragobete, pe 24 februarie, de la ora 19:00, la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”.

Ai avut colaborări constante cu Teatrul de Balet Sibiu încă din 2009. Cum este experiența de lucru cu artiștii corpului de balet al TBS?

Sibiul și trupa de balet de aici au avut mereu un loc special în inima mea, de aceea îi mulțumesc lui Ovidiu Dragoman pentru invitația de a pune în scenă un spectacol la Sibiu, după 14 ani. Este o nouă aventură, care îmi aduce multă bucurie, pentru că lucrul cu trupa de aici e o experiență unică, nu doar prin prisma multiculturalității companiei, ci și a entuziasmului tuturor dansatorilor de a lucra, de a dansa, a deschiderii lor pentru noi provocări artistice.

Spectacolul aduce pe scenă cel deal 6-lea tablou al operei ”Faust” de Charles Gounod - ”Noaptea Valpurgiei”. De ce această alegere? Am ales acest divertisment coregrafic din mai multe motive. În primul rând, pentru că a fost prima mea montare pentru Teatrul de Balet Sibiu, acum 14 ani, în anul 2009, pentru Concertul de Anul Nou. Atunci, ca și acum, trupa era una internațională, fără a avea un ansamblu omogen, dar cu balerini foarte dedicați și plini de pasiune. Iar acest tablou are nevoie în primul rând de dedicare și pasiune. Acest tablou coregrafic stimulează artiștii la maxim și totodată incită publicul, ceea ce ne dorim cu toții de fapt!

Pentru că ai menționat de multiculturalitatea companiei de la Sibiu și știu că și parcursul tău artistic e unul internațional care te-a purtat din New York până la Tokyo, ce înseamnă ca experiență pentru un balerin aceste întâlniri cu artiști și companii din diferite colțuri ale lumii?

Aceste întâlniri cu artiști și companii din toată lumea sunt, cred, visul fiecărui artist, indiferent de domeniul în care activează. Eu am avut norocul și în același timp curajul de a-mi îndeplini acest vis de foarte tânăr. Am plecat din România când aveam 18 ani. Am revenit în țară pentru prima oară când aveam 33 de ani, datorită Capitalei Culturale din 2007. Încă un motiv pentru care Sibiul are un loc special în sufletul meu. A fost ocazia de a reveni la locul din care am plecat.

Lucrând atât în țară cât și în străinătate, care simți că sunt cele mai mari diferențe pe scenă între România și alte țări?

În momentul de față, nu mai sunt mari diferențe între România și alte țări în ce privește dansul, baletul clasic. Datorită accesului facil la informație, pe care îl avem astăzi și a felului în care s-a dezvoltat arta dansului în ultimii 20 de ani, diferențele dintre noi și restul lumii au cam dispărut. Poate mișcarea de dans contemporan e încă puțin în urmă. Dar asta este o moștenire mai veche a regimului comunist, care ne-a ținut departe de ceea ce se întâmpla în vest.

Fiind un colaborator al TBS încă de la începuturile sale, cum vezi evoluția companiei în cei 15 ani de existență?

Este una impresionantă! Chiar dacă la început nu au fost mulți aceia care credeau în acest proiect de durată, iată că având pe cineva la ”pupitru”, care a avut viziunea și curajul necesar, s-a putut face ce alții la teatre mai mari poate că nu au reușit. Un repertoriu vast, o dinamică de lucru rar întâlnită și o dorință de noi provocări la fiecare stagiune!

Acestă companie merită să aibă o locație proprie pentru a-și prezenta spectacolele și sper că până la urmă să se realizeze și acest lucru.

Premiera spectacolului va avea loc pe 24 februarie, când sărbătorim Dragobetele. De ce ar trebui să vadă sibienii acest spectacol?

Dacă tradiția, la mine la Cluj, unde m-am născut, spune că femeile care obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, erau drăgăstoase întreg anul, eu aș spune că întâlnirea cu acest spectacol, cu acest tablou de divertisment coregrafic, le va aduce tuturor multă fericire. Iar starea de bine și fericirea cu care se vor încărca la spectacol și pe care o vor duce fiecare cu ei acasă, vor atrage după sine energii asemenea.