Zile și Nopți Sibiu, 1-15 iunie 2021

POP CULTURE MAGAZINE. SIBIU. 01 - 15 Iunie 2021

MUZICĂ. ARTĂ. FILM. CULINARIA

Eliza Păuna

„Îmi place să ascult și să cunosc povești de orice fel” Cover: Revin la viață multiplexurile Sibiului Cityzen: Ciprian Ciocan și Monika Tompos #hailațară: #hailatara pe #viatransilvanica

01 - 15 Iunie 2021

POP CULTURE MAGAZINE

Salut, Sibiu Răzvan SĂDEAN, redactor

Am fost la filmul care dă de pereți cu toți ”sfinții” noștri

A

m fost la cinema după mai bine de un an de pauză la acel film despre care s-a spus la TV că a primit premiul pentru cel mai bun film la Berlinale 2021 fără a i se menționa titlul. Întâmplarea e relevantă pentru că filmul scormonește românul tocmai în miezul identității sale, în pudibonderia lui ipocrită de care el se ține cu dinții. E ca un viol al ipocriziei și meschinăriei românului, căruia nu-i poți spune la TV că un film care a fost premiat la un festival de prestigiu se numește ”Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, cum nu-i poți spune nici că intangibilul Eminescu a scris poezii erotice, că mareșalul Antonescu a ucis evrei cu sânge rece, că educația sexuală e necesară în școli sau că-și tratează copiii ca pe niște deținuți politici.

Pentru că-i sare muștarul și ori îți toarnă o găleată de înjurături ori te acuză că ești inamicul poporului plătit de Soroș sau Gates ori te ia la palme. Iar personajului principal i se întâmplă toate.

Povestea e simplă: o profesoară de istorie ajunge sacul de box al părinților (o adunătură pestriță din care fac parte Axinte de la Vacanța Mare, Andi Vasluianu, Adrian Enache sau Nea Popa din serialul La Bloc) după ce un sex tape al cărei protagonistă e ajunge pe net.

Drumul către ședința cu părinții care-i poate pune capăt carierei e cu mult mai indecent decât scena explicită de sex: la fiecare pas avem de-a face cu o simfonie de claxoane și înjurături, trotuare blocate de bolizi, reclame agresive și clădiri care sunt gata să se năruie peste pietoni. O junglă care culminează cu ședința în care personajele ”își dau delirul”, așa cum se întâmplă tot mai des în secțiunea de comentarii de pe facebook unde orice subiect nelalocul lui se transformă într-un circ grotesc, abject și inuman. Filmul lui Jude e un potpuriu de gânduri, situații și imagini la care am râs mult. Acel râs care te însoțește pe drumul în capătul căruia începe drama. Mergeți să vedeți filmul, dar cu mintea deschisă și pregătiți să vă lepădați de toți ”sfinții”.

Ediţia de Sibiu Apare bilunar - gratuit nr. 09 (366) | 01 - 15 Iunie 2021

Redactori: Cristina Bălău | cristina.balau@zilesinopti.ro Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

 Str Mărăști nr. 9, Sibiu  /zilesinoptiSibiu  zilesinopti.ro

Layout & DTP: Gabriela Hogea | hogea.gabriela@gmail.com

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar.

(Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava) Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online, vă rugăm să ne contactaţi: Publisher: Marius Dicoiu 0744 35 99 10 | marius.dicoiu@zilesinopti.ro

www.zilesinopti.ro

Dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi departamentul de distribuţie: Alex Fălămaș | 0755 02 29 57 Administrativ-Vânzări: Mariana Cătană Trif 0755 02 29 55 | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro.

Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

PAGINA

3

CUPRINS

POP CULTURE MAGAZINE

Artă / pagina 22

Film /pagina 36

ID(igital) ��������������������������������������������������22 Sus imperfectiunea

CINE COMBO ������������������������� 36 Mads Mikkelsen

DANSTOPIC sau dansul privit ca un loc destinat transformării și experimentelor �������������������������������������������������������������������47

STREAMING ���������������������������� 40 Filme și seriale documentare pe care trebuie să le vezi

PERFORMING ARTS ��������������������������48 Alexandra Bălășoiu

ANIME �������������������������������������� 44 Anime și roboți în stil american

ARTISTI URBANI ��������������������������������50 ILUC

Muzică/pagina 25

POP-UP STORiEs dosar permanent: viață privată în era digitală �������������������������19

ANIVERSSARE ������������������������������������������������������������������������������������������� 25 Johnny Cash DIALOGURI FĂRĂ NOTE Marcus Bonfanti Un rătăcitor fericit în lumea Blues-ului �������������������������������������������������������������������� 26 OMUL CU DISCURILE Oz Noy „Snapdragon” ���������������������������� 28

din Sibiu

/

pagina 3

SALUT SIBIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 Am fost la filmul care dă de pereți cu toți ”sfinții” noștri VIAȚA ORAȘULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

Eat&Drink CRONICA DE GASTRONOMIE Slow food si slow living Sau cum să mâncăm în Anii Drumeției? ���������������������������������� 52 CITY DRINK E sezonul ei: al limonadei ���������� 54

SIBIAN/CĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 Mircea, o ultimă etapă a vieții COVER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Revin la viață multiplexurile Sibiului INTERVIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 Andrei Bitu PAGINA

4

www.zilesinopti.ro

01 - 15 Iunie 2021

RĂZVAN SĂDEAN

Viața orașului...

Î

n doar câteva zile, de când au intrat în vigoare tot mai multe măsuri de relaxare, am impresia că pandemia e de domeniul trecutului. Deși e clar că e încă aici așteptându-ne să facem pasul greșit. S-au redeschis teatrele, cinematografele, restaurantele și stadioanele. Cât de curând se va da liber și la festivaluri și evenimente cu public. Așa că oferta în perioada următoare e vastă și variată.

TEATRU LA CINEMA: ”CEA MAI FRUMOASĂ ZI”

Teatrul Național ”Radu Stanca” împreună cu CineGOLD Sibiu vă propun o nouă provocare: ”Teatru la cinema”. Proiectul va fi inaugurat în data de 8 iunie, de la ora 19:00, cu filmul ”Cea mai frumoasă zi”, regizat de Ofelia Popii. Spectatorii vor avea parte de o sesiune de autografe cu îndrăgita actriță Ofelia Popii, dar și cu actorii din distribuția filmului, Ciprian Scurtea și Adrian Matioc. ”Trăim în clișee, ne construim reguli pe care le spargem ca să construim alte reguli, luptăm pentru libertăți care nu fac altceva decât să ne constrângă. Râsul însă eliberează. Să râdem atunci de viață și moarte, de dragoste și ură, de ideea de om”, spune Ofelia Popii despre film. Prețul unui bilet e de 28 de lei și poate fi achiziționat online, dar și de la casieriile CineGOLD.

MĂCAR SE MIȘCĂ CEVA

Non stop-ul de artă al Sibiului de pe Tribunei 13 și-a deschis și ușile, nu doar vitrina, pentru public, cu lucrări de Radu Ștefan Crețu, primul artist din Sibiu care expune în spațiu. Expoziția ”Măcar se mișcă ceva” poate fi vizită până în 17 iunie pe bază de programare.

CONCERT SIMFONIC

Mozart în interpretarea sopranei Toedora Gheorghiu și a orchestrei sibiene, sub bagheta dirijorului turc Cem Mansur, e propunerea Filarmonicii Sibiu pentru concertul din 17 iunie, ora 19. Din program: uvertura Don Giovanni sau aria Contessei din Nunta lui Figaro-Porgi amor.

PAGINA

6

LA MÂNA A DOUA

Din luna iunie, ne relaxăm la film!

Cinemateca Astra Film continuă tradiția serilor de film documentar, în fiecare zi de joi, de la ora 19:00. În data de 3 iunie va fi proiectat filmul ”Second hand” / ”La mâna a doua” (regia Arturas Jevdokimovas), un film care vă prezintă mafia hainelor second hand așa cum nu v-ați imaginat că există. Promovat ca un stil de viață responsabil, prietenos cu mediul, industria second-hand a luat amploare în ultimii ani. Dar cum arată această afacere din interior?

www.zilesinopti.ro

01 - 15 Iunie 2021

Ce ne place și ce nu ne place, la faptul că nu se mai poartă masca pe stradă Ne place

Nu ne place

 Ne place că în sfârșit, cu riscul de a declanșa niște strănuturi interminabile (alergicii să ridice mâinile), putem să ne bucurăm de aerul curat și de parfumurile pomilor înfloriți prin tot orașul.

 Nu ne place că eliminarea anumitor restricții pentru unii a însemnat, inexplicabil, eliminarea tuturor. Așa se face că ne-am trezit peste noapte cu petreceri la care oamenii stau îngrămădiți, evident că fără mască, cu aglomerări urbane tot mai mari și multe alte probleme.

 Ne place că putem să ne zâmbim unii altora, cu gurile până la urechi și să ne recunoaștem între noi pe stradă (pentru că, să fim sinceri, am pățit de câteva ori în pandemie să mijim ochii ca să ne dăm seama cine ne-a salutat).  Ne place că se simte, cu adevărat, o eliberare peste tot pe unde mergem, o atmosferă plină de veselie și de oportunități. Oamenii nu mai sunt atât de posomorâți, de grăbiți, preferă să treacă mai încet unii pe lângă alții și să admire tot ce au în jur.

PAGINA

8

 Nu ne place că o parte din cei care așteptau să nu mai fie nevoie de mască înțeleg că nu mai trebuie să o mai poarte nicăieri - intră în autobuz sau în magazin fără mască și refuză să o pună când sunt somați.  Nu ne place că mulți dintre noi ne-am obișnuit să facem fețe-fețe pe sub mască, să căscăm fără să ducem mâna la gură, pe scurt ne-am sălbăticit puțin. Fiți sinceri, așa e, nu? Iar acum trebuie să avem grijă la aceste mici obiceiuri cu care ne-am deprins în timpul restricțiilor. www.zilesinopti.ro

SIBIAN/CĂ 01 - 15 Iunie 2021

„

Mircea o ultimă etapă a vieții

A venit o comisie și a spus că cei care în anul 1940 erau în România pot să se refugieze. Mama, de frica faptului că și noi vom fi duși în Siberia, nu s-a înscris dintr-o dată. Până la urmă, din discuții cu unii și cu alții s-a înscris. Ne-am trezit iarăși noaptea că ne-au zis să plecăm. Mama zice: ‘cum să plec? Băiatul nu-i acasă, fata nu-i nici ea, sunt doar cu ăsta mic!’. Până la urmă, ne-au obligat să plecăm. Ni s-a permis să luăm haine, mâncare pentru două săptămâni: 50 kg de făină, 50 kg mălai, 20 l ulei, 10 kg de brânză, carne, plus bagajele de mână. N-am avut voie să luăm mobilă și cereale. Ne-au adus o căruță și ne-au dus la gară. În comună la noi era o colegă de-a surorii și mama a rugat-o s-o anunțe pe sora mea. Ea a reușit să vină și s-a refugiat cu noi, iar fratele meu, neavând cine să-l anunțe, a rămas acolo. În gară, la Iargara, am mai stat vreo două zile. Pe drum, în fiecare gară ne dădeau jos ‘hai, repede, repede!’. Numai coboram și trebuia să urcăm în celălalt tren. Nu mai

PAGINA PAGINA

10 10

reușeam să ne luăm toate bagajele.

Le pierdeam prin vagoane, prin gări. Și ne-a dus trenul, ne-a dus, până am ajuns la Tighina - ne-au dus cu gândul să trecem Nistrul, nu Prutul!

Până la urmă, a venit o comisie română și am fost duși pe drumul bun. Țin minte că mai aveam bani în șosete, în picioare, se mai putea cumpăra câte ceva. Am trecut pe la Iași, acolo ne-au deparazitat și ne-au luat în primire românii. Iar mama, când a văzut că am trecut Prutul, țiu minte expresia ei, a zis ‘Parcă s-a deschis cerul, când am văzut că trecem Prutul!’. În gările mari ne întâmpina Crucea Roșie și oferea ceai, biscuiți, marmeladă. Am ajuns la Ploiești și a început bombardarea orașului. […] În 1951, eu eram la școală la Timișoara, iar ‘acasă’, la Biled, era doar mama. Seara a venit armata, înconjurând comuna. De la primărie le-au dat listele cu basarabenii și bucovinenii din localitate - în acea noapte i-au ridicat și i-au dus la gară.

Norocul meu că un coleg a observat toate astea și, revenind la Timișoara, mi-a spus de cele întâmplate. Cu primul tren am mers într-acolo, am luat vagoanele la rând și am dat de mama. S-a apropiat un ofițer și m-a întrebat cine sunt. ‘Sunt fiul ei.’ ‘Cu ce demonstrezi? Ai acte?’ Eu nu mi-am dat seama și i-am dat buletinul, iar el: ‘Buletinul rămâne la mine, dumneata nu părăsești vagonul.’

Așa am ajuns la Călărași. La Călărași ne așteptau localnicii cu căruțele, au văzut că vorbim românește. ‘Păi cum, sunteți români? ‘Păi da, suntem.’ ‘Ah, și nouă ni s-a spus că sunteți evacuați coreeni!’.”

(

foto © Gabriela Cuzepan

ANGELAPOP ZAPOROJAN CULTURE MAGAZINE

Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

01 - 15 Iunie 2021

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

PAGINA

11

CITYZEN

POP CULTURE TEXT DE MONIKA TOMPOS MAGAZINE

Sibiul în zodia drumețiilor Este oficial: Județul Sibiu a intrat în zodia drumețiilor. Programul „Anii Drumeției” deschide astfel noua constelație a locului, bazată pe turism sustenabil, pe responsabilitate față de mediu și zone naturale nealterate, pe conectare cu natura și comunitatea locului, pe sport, armonie și liniște alături de familie și prieteni.

Dacă ultimul an, guvernat de pandemie, ne-a dat tuturor de gândit, ne-a impus să ne reinventăm, ne-a obligat să ne renovăm și redecorăm casele și grădinile, și ne-a dat peste cap viețile sociale și culturale, județul Sibiu și-a propus acum să se redescopere prin prisma ecoturismului, a tradițiilor, a comunităților, a mișcării lente și a experienței directe și personale

PAGINA

12

cu natura.

Ne așteaptă doi viitori ani în care suntem provocați să scoatem bocancii de drumeție de pe raftul de jos al dulapului, ruscacul, pelerina de ploaie sau pălăria de soare, bețele de trekking, să ne reobișnuim să ne facem pachețele cu sandwich-uri pentru întreaga zi, să împachetăm păturica de picnic, și să pornim în descoperirea potecilor locale, căutând liniștea și nostalgia lucrurilor simple.

Provocarea cea mai mare a acestei constelații va fi totodată și renunțarea utilizării vehiculelor motorizate pentru a ajunge în vârf de munte, alegerea produselor gastronomice locale în locul grătarului cu mâncarea adusă cu plasa din oraș, sau renunțarea depozitării

molozului din gospodărie în natură cu speranța că acesta se va descomune. În următorii ani, pe lângă bucuria pe care ne-o va aduce ocrotirea naturii și a culturii locale, o altă mare îndeplinire va fi renunțarea la plasticul de unică folosință, mai ales pe perioada drumețiilor, posesia unei pungi pentru deșeurile personale și utilizarea acesteia pentru a aduce deșeurile înapoi acasă în locul aruncării acestora în pădure, parcurgerea traseului în liniște în locul muzicii de pe casetofonul portabil, și de ce nu, inspirarea unei guri proaspete de aer în locul țigării electronice.

Respectul pe care îl arătăm față de natură este același pe care îl purtăm pentru noi înșine, iar căutând conectarea cu natura vom reuși pesemne să ne apropiem și de noi înșine, și de comunitățile pe care le vizităm.

www.zilesinopti.ro

CITYZEN

POP CULTURE TEXT DE CIPRIAN CIOCAN MAGAZINE

Îmbrățișează un turist Vrând-nevrând, să locuiești la Sibiu e o perpetuă școală aplicată de ospitalitate. Suntem un oraș în care se vine scurt dar dar din care se pleacă lung.

Chiar dacă-i un mic coșmar continuat pentru prietenii din horeca, mă bucur încă de libertatea unui oraș nu-așaplin, care nu și-a eliberat încă personalitatea de sezon.

Cu Huetul discret, încă pitit după strălucirea altor piețe mai mainsteram, căutânduși personalitatea nouă dar veche pe sub tei ca o femeie frumoasă divorțată în floarea vârstei, cu Piața Mare goală și pudică, cu prima coasă a anului parfumând parcurile

PAGINA

14

crude.

Acalmia asta primăvărateco-

post-pandemică răsplătește localnicii dezobișnuiți cu socializarea, cu mese libere și voci familiare. Până la ultimul sunet al clopoțelului și reglementări legislative pentru concerte cu sute, Sibiul sibienilor e pus în vitrină și dat spre utilizare ca-ntr-o avanpremieră pentru pentru criticii cei mai duri.

Iar când vor suna primele telefoane pentru cafele și cocktailuri târzii cu prieteni în pantaloni scurți și liberi, să-i ascultăm o vreme pe bune și să ne uităm la ziduri și tei prin ochii lor injectați de trafic, înainte să le livrăm invariabilă “stai, că nu-i chiar așa nici aici”.

www.zilesinopti.ro

INTERVIU

CRISTINA BĂLĂU

Spune-mi întâi câteva cuvinte despre tine și activitatea regizorală.

Eu sunt Eliza și sunt o artistă căreia îi place să asculte și să cunoască povești de orice fel, pe care apoi să le spună sau să le situeze scenic. Sunt actriță, păpușar, am regizat și spectacole de animație: Regele Moare, o adaptare pentru păpuși după Eugene Ionesco la Teatrul Țăndărică, Hermann Visează de Daniel Chirilă la Teatrul Gong Sibiu, Matei, cel mai mare Gulliver după Gellu Naum la Teatrul Căluțul de Mare Constanța.

Eliza Păuna „Îmi place să ascult și să cunosc povești de orice fel” Eliza Păuna lucrează în prezent la un spectacol nou pentru Teatrul GONG. Artista nu este la prima colaborare cu teatrul pentru copii din Sibiu, revenind cu plăcere în burgul din centrul țării, mai ales că din 2020 face parte din trupa de actori a teatrului. În timpul liber se bucură de plimbări cu bicicleta prin natură și „vânează” povești.

PAGINA

16

Cine ești tu în afara teatrului? Ce îți place să faci în timpul liber? În afara teatrului sunt același vânător de povești, îmi place să fac trasee lungi cu bicicleta, să studiez una, alta la pian și să merg cu trenul. De când mă știu stau cu nasul lipit de geam și mă uit cu atenție la peisajele care se perindă sub ochii mei. Frânturi de drumuri se amestecă cu frânturi de viață și asta mă face să mă reîndrăgostesc mereu de ceva, nici eu nu știu de ce anume, poate de viață.

Dintre toate spectacolele regizate, dacă ar trebui să alegi unul, care ar fi acela și de ce?

Nu aleg niciunul, acum pot contrazice cu ușurință tot ce am spus în ele.

Ce poți să îmi spui despre spectacolul pe care îl pregătești pentru Teatrul GONG? www.zilesinopti.ro

01 - 15 Iunie 2021 foto © Dragoș Dumitru

POP CULTURE MAGAZINE

Spectacolul pe care îl pregătim acum la Teatrul Gong este unul cu totul și cu totul special. Eu nu sunt regizoarea spectacolului, eu am strâns un grup de actori colegi, am aruncat ideea acestui spectacol și împreună am pornit la crearea lui, așadar va fi o creație comună. Eu m-am ocupat de rescrierea textului în versuri, adaptarea lui muzicală și specific locală Sibiului și odată cu asta am descoperit cât de mult îmi place să scriu texte pentru copii. Spectacolul este special și pentru că este un spectacol muzical în care fiecare dintre noi am încercat cât se poate de mult să aprofundăm un instrument. Asta a însemnat o perioadă de pregătire lungă, mult antrenament, am lucrat mai mult într-o atmosferă specifică de spectacol-atelier.

construcției spectacolului ceea ce ne dă ușoare nerăbdări și din ce în ce mai mari emoții.

Ce alte planuri ai pentru viitorul apropiat? În viitorul apropiat vreau să învăț să șofez, să învăț mai bine limba germană și să călătoresc mai mult prin împrejurimile Sibiului.

Nu este prima dată când lucrezi cu teatrul din Sibiu.

Ce te-a făcut să revii? Care au fost spectacolele pe care le-ai regizat aici?

La Sibiu am ajuns întâi și întâi la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu când am fost selectată, alături de alți nouă actori și zece tineri dramaturgi din țară, să particip la un atelier condus de Neil LaBute în urma căruia s-a născut spectacolul Why don`t we do it on the road, care s-a jucat apoi în cadrul FITS și la Teatrul Act din București.

Am revenit la Sibiu la Teatrul Gong în 2020 când am regizat spectacolul de animație pentru copii Hermann visează, apoi în vara aceluiași an am început lucrul, în calitate de actriță, la spectacolul Micul Prinț în regia lui Bobi Pricop. De atunci fac parte din trupa de actori a Teatrului Gong, iar acesta este cel mai bun motiv să mă reîntorc încă odată și încă odată și încă odată la Sibiu.

Cum merg repetițiile în acest moment? În acest moment suntem aproape de terminarea www.zilesinopti.ro

PAGINA

17

01 - 15 IunieTEXT 2021DE CLAUDIA ALDEA

POP CULTURE MAGAZINE

Edward Snowden - foto © Lindsay Mills

POP-UP STORiEs

DOSAR PERMANENT: Viața privată în era digitală „Mă numesc Edward Joseph Snowden. Cândva am lucrat pentru guvern, dar acum lucrez pentru public. Mi-au trebuit aproape trei decenii pentru a înțelege că între cele două noțiuni există o deosebire iar când am înțeles-o mi-a adus necazuri la locul de muncă.” Așa începe autobiografia lui Edward Snowden, fost inginer de sistem din cadrul Agenției Centrale de Informații (CIA) și, mai târziu, din cadrul Agenției Naționale de Securitate (NSA).

D

upă o carieră de 7 ani în Comunitatea Americană de Informații (IC), în 2013, acesta a dezvăluit publicului cum guvernul american folosea un sistem de supraveghere în masă prin care colecta informațiile private ale oamenilor din întreaga lume, alcătuind astfel un dosar permanent care putea fi folosit împotriva oricui, oricând. Conform www.zilesinopti.ro

lui Snowden, toate sistemele au un defect de design: „cei care creează regulile nu au niciun stimulent de a acționa împotriva lor înșiși”. Astfel, într-o lume în care telefonul, tableta și laptopul reprezintă cărți de vizită ale persoanei care le folosește - cine ești, cum arăți, ce interese ai, unde locuiești, cu cine vorbești -, este important să ne întrebăm cine stochează aceste informații și de PAGINA

19

POP-UP STORIES

foto © Stephen Hird (Reuters)

c

e.Crescând într-o familie de militari, EDWARD SNOWDEN a crezut întotdeauna că trebuie să-și servească țara, sentiment amplificat de tragedia din 11 septembrie 2001, care a și generat de altfel aceste inițiative de supraveghere în masă. Deziluzionat însă de programele NSA în care a fost implicat, decide să devină ‚whistleblower’ (persoană care divulgă secrete profesionale atunci când se încalcă legea) şi, sub pretextul unei urgențe medicale personale, ajunge la Hong Kong unde se întâlnește cu jurnaliștii care urmau să facă publică povestea în The Guardian și The Washington Post. Știind că nu mai poate reveni în State din cauza modului în care guvernul tratează procesele celor care divulgă informații secrete, încearcă să fugă în Ecuador, doar că se vede oprit în Rusia cu pașaportul anulat de americani. Petrece 40 de zile în aeroport până când autoritățile îi acordă azil politic. În prezent, Edward Snowden trăiește în Moscova alături de soția sa și este președintele ONG-ului Freedom of the Press Foundation. Datorită dezvăluirilor lui Snowden, Apple și Google au adoptat noi moduri de criptare mult mai puternice, vechiul http a devenit https (S - securizat), iar pentru prima dată în istoria tehnologiei, în 2016, traficul web criptat l-a întrecut pe cel necriptat, făcând Internetul de astăzi un loc mult mai sigur decât în 2013.

Un alt whistleblower important este DANIEL ELLSBERG, analist al armatei americane care în 1971 a dezvăluit cum guvernul oferea informații false legate de Războiul din Vietnam. Doctor în economie la Harvard cu o teză folosită în explicarea game theory, Ellsberg se angajase în Departamentul Apărării Statelor Unite dar, după ce a realizat PAGINA

20

POP CULTURE MAGAZINE

că războiul nu este prezentat publicului așa cum ar trebui, a oferit jurnaliștilor de la The New York Times o serie de documente clasificate, cunoscute acum ca The Pentagon Papers.

Odată cu publicarea lor, Ellsberg risca 115 ani de închisoare dar a fost achitat dovedinduse că guvernul a comis ilegalităţi pentru a-şi susţine acuzaţiile. În 2006 a fost premiat cu Right Livelihood Award, considerat o alternativă a Premiului Nobel pentru Pace, iar biografia sa a fost subiectul documentarului The Most Dangerous Man in America, nominalizat în 2010 la Oscar.

Un alt erou al Internetului este și Aaron Swarts, unul dintre co-fondatorii Reddit, descris de Tim Berners-Lee, inventatorul World Wide Web, ca fiind „o lumină care a strălucit deasupra unui cer de oameni obișnuiți și sisteme corupte”. Geniu al programării și susținător al libertății și gratuității informației din mediul online, Swartz a reușit în 2011 să împiedice SOPA (Stop Online Piracy Act), un proiect de lege care urmărea cenzura conținutului în favoarea marilor industrii media. Din păcate, povestea lui – spusă şi în documentarul The Internet's Own Boy din 2014 - are un final tragic. După ce sparge serverele MIT în încercarea de a face informația accesibilă pentru toți studenții și reușește să obțină milioane de documente academice pentru a le distribui gratuit, este condamnat la 35 de ani de închisoare în procesul United States v. Aaron Swarts şi, după doi ani, se sinucide în apartamentul său din Brooklyn din cauza presiunilor exercitate de cei care se ocupau de caz. Mărturiile unor whistleblowers ca Edward Snowden, Daniel Ellsberg sau Aaron Swartz rămân dovezi memorabile a luptei continue pentru drepturile omului, pentru dreptul la informație și informare corectă și pentru protejarea vieții private în era digitală. „Efectul Snowden” s-a resimțit și în universul Pop culture printr-o serie de reprezentări care www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE POP-UP STORIES

01 - 15 Iunie 2021

arată cât de influent continuă să fie acesta ca personalitate contemporană și cât de important este mesajul său în sfera publică. La un an după dezvăluirile lui, Laura Poitras, unul dintre jurnaliştii care l-au întâlnit în Hong Kong, a lansat Citizenfour, premiat cu Oscar pentru cel mai bun documentar în 2015. Ca om de presă ce a prezentat publicului realitatea sistemelor de supraveghere în masă, Poitras începe filmul povestind cum, în 2013, a primit un e-mail anonim criptat: „Pentru moment, vreau doar să știi că orice graniță pe care o traversezi, achiziție pe care o faci, număr pe care îl formezi, stație de telefonie mobilă pe lângă care treci, prieten pe care îl ai și orice linie de subiect pe care o completezi se află în mâinile Joseph Gordon-Levitt în Snowden (2016)

unui sistem cu o întindere nelimitată”. „Soldat, evadat, patriot, spion, hacker, trădător, erou”. Snowden, în regia celebrului cineast Oliver Stone, este un thriller biografic bazat pe cartea lui Luke Harding, The Snowden Files: The Inside Story of the World's Most Wanted Man. Avându-l în rolul principal pe Joseph Gordon-Levitt (Inception), filmul prezintă evenimentele care l-au făcut pe tânărul care visa iniţial să lupte pentru libertatea celor oprimaţi ca militar în US Special Forces să devină un controversat whistleblower. Dincolo de cinema, Edward Snowden a mai fost, printre altele, consultant pentru producătorii serialului Homeland, a apărut în jocuri video precum Snowden's Leaks sau Data Dealer, iar Valerie D'Orazio, editor de comics-uri în cadrul Marvel, i-a dedicat nuvela grafică Beyond: Edward Snowden. Cu doar câteva săptămâni www.zilesinopti.ro

în urmă, după câteva luni de absenţă din spaţiul public virtual, celebrul avertizor de integritate a postat pe Twitter îndemnul ca publicul să vizioneze Colectiv, documentarul românesc nominalizat la Oscar şi la BAFTA, citându-l pe realizatorul acestuia, Alexander Nanau: „Să fii un cetățean într-o țară democratică presupune o responsabilitate care nu poate fi pasată integral aleșilor noștri. Puterea aparține oamenilor, fiecăruia dintre oameni, și ea vine cu responsabilitate.”.

Despre whistleblowers şi responsabilitate s-a amintit constant în cultura pop(ulară) fiindcă până la Snowden-ul lui Oliver Stone din 2016, The Post (2017), thriller-ul lui Spielberg centrat pe The Pentagon Papers, sau Official Secrets (2019), filmul despre cazul de „spionaj” din Consiliul de Securitate al ONU, patrimoniul includea deja pelicule ce continuă şi acum să pună pe gânduri, precum All the President’s Men (1976, afacerea Watergate), Silkwood (1983, siguranţa centralelor nucleare), Erin Brockovich (2000, contaminarea mediului) sau The Laundromat (2019, The Panama Papers). Mai mult, în multiversul Pop culture, premisa unei structuri de stat sau private ce urmăreşte tot ce fac cetățenii a reprezentat frecvent punctul de plecare al unei distopii. Ne putem gândi la Minunata Lume Nouă a lui Aldous Huxley, adaptată în 2020 în serialul TV cu Alden Ehrenreich, unde libertatea și viața privată sunt înlocuite de iluzia progresului și confortului, la sintagma „Big Brother is Watching You” din 1984, la filmul The Circle cu a sa lume în care live streaming-ul nu se oprește niciodată şi viața devine un nesfârșit videoclip de YouTube, ori la clasicul The Truman Show, în care personajul lui Jim Carrey devine un produs media, vândut pentru bunăstarea celor care controlează camerele TV. Dacă ne îndepărtăm de Pop culture, este greu de crezut că în viața de zi cu zi există instituții și guverne care apelează la mii de ingineri și la echipamente de milioane de dolari pentru a lega identitatea online a utilizatorilor de cea legală, offline. Totuși, este o realitate a lumii în care trăim.

PAGINA

21

ID(igital)

CULTURE TEXT DE POP RALUCA FEHER MAGAZINE

Sus Imperfecţiunea!

Insuportabila presiune a Social Media de a părea mereu fericit

P

rima oară am pus mâna pe un calculator în 1991, nu aveam net. La facultate am învățat Norton Comander și scheme logice. În anii `90, în redacțiile ziarelor de provincie, știrile externe erau preluate de la radio. În 1999, corespondent extern la Bruxelles fiind, aveam o conexiune de internet mai lentă decât construcția de autostrăzi în România. 2007 a însemnat crearea contului de facebook pe care nu l-am folosit până în 2011 când, plecând din țară, am simțit că e un loc în care pot să-mi împărtășesc poveștile. Să nu fiu uitată.

Tirania facebookului mi-a devenit clară atunci când am citit despre social scoringul din China. Pe facebook trebuie să fii fericit, trebuie

PAGINA

22

să fii perfect, cu pisica perfectă, călătoriile și alegerile perfecte.

Nu e important ce îți place ci ce vrei să pari că îți place. Likeul a devenit un instrument de adeziune, noul carnet de partid.

Trebuie să fii văzut (sic) dând like sau, dacă este împotriva directivei trendurilor de facebook, trebuie să te abții să apreciezi postarea unui revoltat.

Obediență și simplificare. Bulele din social media au decolorat Realitatea, nu mai există decât alb și negru, negrul crezând despre el că e alb și că albul e negru.

Pandemia și munca de la distanță a însemnat instalarea unui nou filtru, o nouă uniformă care ne șterge adâncimea, aplatizându-ne într-un 2D anost, permanent fericit. Partea cea mai proastă este că am început să credem că suntem cei din realitatea virtuală, importanți,

urmăriți, simpatici, culți. Am început să credem că dacă ne stă bine părul și avem o bibliotecă în spate, suntem educați. Dar suntem ca soldatul rus fluturând steagul sovietic pe Reich, cu 2 ceasuri furate la mână, crezând că noi dăm ora exactă.

Noua noastră identitate e la fel de periculoasă ca un doctorat obținut pe bani la o fabrică de diplome. Am reușit să creăm un Olimp, o planetă plină de zei, la care nu se roagă nimeni, pentru că nu mai există muritori. Până când o furtună electromagnetică ne va aduce cu picioarele pe pământ. Azi am citit că primărița Barcelonei a renunțat la contul ei de Twitter (în Spania e mai important decât Facebookul) pentru că și-a dat seama că este un loc al urletelor, testosteronului, falselor bătălii.

Pierdere de timp. Rând pe rând, o să ne retragem cu toții din ospiciul rețelelor sociale, pline de narcisici încleștați în false lupte și o să ne întoarcem să fim noi înșiși. Mai nefericiți, mai urâți, dar mai adevărați.

Pentru noi, generația crescută fără internet, extragerea din Matrix va fi mai simplă, în definitiv avem încă potecile neuronale ale trecutului vizibile.

Pentru ceilalți, generația selfie, va fi însă ca o recuperare după un accident grav. Vor trebui să învețe să meargă, să miroasă.

Să vadă. Să fie, nu să pară.

Să își asume, nu să mimeze.

Probabil nu voi mai trăi atunci când prăbușirea Imperiului Superficialității se va produce.

Dar mă bucur de acum pentru toți cei care vor avea parte de libertate. Jos Matrix. Sus Imperfecțiunea! www.zilesinopti.ro

ID(igital)

01 - 15 IunieTEXT 2021DE IOAN BIG

POP CULTURE MAGAZINE

Masca digitală. O altă faţă. O altă viaţă?

D

ouă decenii de Social Web, din care unul cu Instagram, ne-au obişnuit deja cu purtatul de mască în interacţiunile virtuale, trecerea de la identitatea digitală prefabricată ca avatar imaginar în Second Life spre cea care ne expune adevăratul ‘eu’ în reţelele Web 2.0 fiind accelerată de îmbunătăţirea constantă a modului în care ne putem retuşa ‘faţa publică’.

Tindem să acordăm o importanţă crescândă imaginii noastre digitale iar posibilitatea de a ne corecta imperfecţiunile fizice folosind tool-uri de tipul enhance my appearance se constituie într-o tentaţie deseori irezistibilă, mai ales în pandemie, când interacţiunile video în timp real, altădată rezervate menţinerii conexiunii cu cei dragi aflaţi fizic la depărtare, au devenit o componentă curentă a job-urilor multora dintre noi.

Dacă în comunicarea online cu prietenii ori în selfie-urile postate pe social media, nevoia de “mască” menită să nuanţeze modul în care suntem percepuţi nu era, poate, atât de pregnantă dat fiind caracterul lor privat, situaţia s-a schimbat semnificativ odată cu asumarea telemuncii ca parte a existenţei cotidiene întrucât absenţa contactului uman intermediat

www.zilesinopti.ro

de propriile simţuri ne împinge să aspirăm involuntar la ceea ce Jia Tolentino numea - în eseul ei The Age of Instagram Face - “cyborgian face”, o faţă ce arată ca “o sculptură nerealistă.

Volum pe volum. O faţă despre care poţi zice că-i din lut.” O

faţă căreia, detaşat emoţional, îi aplici un make-up adecvat scopului formal, pe care o cosmetizezi digital şi o asortezi apoi cu întreg cadrul vizibil pe ecran, atent la vestimentaţie (de la talie în sus) şi la detaliile perceptibile în fundalul tău.

Sigur, autoarea bestseller-ului Trick Mirror se referea atunci

la Insta, dar tendinţa de improvement a propriilor trăsaturi faciale până la a deveni fiinţe “nepământeşti” ale Internetului a devenit deja comună în interacţiunile video generate de contextul pandemic.

Odată cu adoptarea măştilor digitale, indiferent că motivaţiile sunt de ordin ludic ori pragmatic, ‘eul’ nostru dobândeşte felurite reprezentări în mediul virtual iar acestea sunt rezultatul unui proces (încă) ciudat de autocunoaştere şi redefinire personală ca imagine. “Oglindirea” pe ecran ne creează o percepţie a sinelui diferită de cea născută prin reflectarea noastră literală în banala oglindă pe care şi-a întemeiat psihanalistul Jacques Lacan teoria despre stadiul oglinzii dar, în esenţă, relaţionarea viitorului ‘eu’ cu realitatea reflectată continuă să reprezinte o alienare prin îndepărtarea de realitatea resimţită iar cunoaşterea este, la fel, una falsă, de tip paranoiac. Într-o eră digitală în care virusul ne-a forţat la nivel colectiv să consumăm timp şi energie pentru a ne replica pe noi înşine în alt mediu, e important să nu uităm că viitorul depinde de cât de autentici rămânem dincolo de măşti în viaţa noastră din realitatea fizică pentru care Internetul nu va fi niciodată un surogat.

PAGINA

23

ANIVERSARE

TEXT DE ALEX MUŞAT

JOHNNY CASH Protestul omului în negru “Presupun că ne descurcăm foarte bine în mașinile noastre puternice și haine de lux / Dar doar pentru a ne aduce-aminte de cei ce sunt ținuți în spate, în față ar trebui să fie un bărbat în negru”, cânta Johnny Cash în melodia ce oferă titlul albumului lansat în luna mai a anului 1971, Man In Black.

D

e fapt, Cash, proaspăt intrat atunci în cel de-al doilea deceniu al carierei și mai popular ca niciodată, îmbrățișează în mod oficial personajul “omului în negru”, o prezență atipică în peisajul entertainment-ului american.

Dacă cei mai râvniți contemporani ai săi, printre care se numărau Elvis sau Jerry Lee Lewis, impresionau cu ținutele extravagante, Cash, prin comportamentul său discret și discursul sumbru, dădea naștere unui arhetip al antieroului muzical, purtând în vers și muzică lupta omului sărac și marginalizat de societate. De altfel, invitat în cadrul emisiunii Mike Douglas Show, artistul recunoaște originile personajului, empatia sa față de problemele oamenilor de rând traducându-se atât prin cântece care aduc în prim plan greutățile acestora, cât și prin faimoasele concerte oferite deținuților din diverse penitenciare americane.

Lansat cu 50 de ani în urmă, LP-ul Man In Black oferă o călătorie unică prin lumea muzicii country, reprezentând un material discografic tipic genului, dar care înoată puternic împotriva curentului. Înconjurat de noile lansări The Who, Carole King, Rolling Stones, Led Zeppelin sau Black Sabbath, Cash continuă stilul cântecului de protest iar în mijlocul Războiului din Vietnam se “aruncă” vehement în tirade anti-violență inspirate din propriile experiențe din preajma câmpurilor de luptă. Astfel, Singing In Viet Nam Talking Blues, melodie centrală a albumului, devine o veritabilă declarație

www.zilesinopti.ro

anti-război, compusă în urma unei vizite a cantautorului în mijlocul trupelor americane staționate pe tărâmul asiatic.

Așadar, iată cum 1971 se remarcă printr-un eclectism aparte al materialelor discografice, de la cameleonicul David Bowie, până la extravagantele compoziții ale lui Elton John.

Mai mult de atât, noul deceniu va oferi un ideal spațiu de exprimare pentru trupele rockului clasic, reprezentând un punct de plecare al erei chitarelor cu distors. Cash însă, erou neîmbătrânit al muzicii country, se strecoară cu agilitate prin tumultul muzical al vremii, dând în mod oficial naștere personajului sumbru care îi va însoți cariera până la moarte. Cincizeci de ani mai tărziu, cântecul de protest, o adevărată “ștampilă” a anilor ’60, nu pare să mai reprezinte un punct de interes pentru compozitori, dar refrenele curajoase ale lui Johnny rămân la loc de cinste în galeria muzicii oneste ce nu are ca scop succesul masiv, ci reliefarea problemelor cu care omenirea se confruntă zi de zi.

PAGINA

25

foto © glasgowbluesplayers.com

01 - 15 Iunie 2021 DIALOGURI FĂRĂ NOTE

MARCUS BONFANTI Un rătăcitor fericit în lumea Blues-ului

N

otorietatea dobândită ca frontman al legendarului grup Ten Years After, al cărui membru cu drepturi depline este din 2014, pune deseori în umbră consistentul aport pe care Marcus Bonfanti îl aduce în evoluţia Blues-ului european şi asta e nedrept faţă de un muzician dedicat trup şi suflet acestui gen muzical, care a cântat cu Ginger Baker, Eric Clapton sau Joe Louis Walker, a fost rezident timp de ani buni în faimosul club Ronnie Scott’s, a deschis pentru John Mayall, Jack Bruce, Beth Hart şi Robert Cray, şi, nu în ultimul rând, a fost premiat cu British Blues Award deopotrivă ca performer şi compozitor. Deşi relativ tanăr, talentatul şi versatilul Marcus se dovedeşte a fi un bluesaholic veritabil, în paralel cu Ten Years After şi propria carieră solo reuşind să exploreze cu acribie vaste arii din peisajul muzicii tradiţionale americane prin intermediul participării lui în proiectele Jawbone şi The Delta Trio. Din această perspectivă, concertul lui Marcus Bonfanti din seara de 19 iunie, din cadrul celei de-a doua ediţii a Tusnad Gastro Blues Fest, în care va cânta susţinut de Matthew Waer (bas) şi Craig Connet (baterie), se anunţă ca unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care iubitorii Blues-ului de la noi le puteau primi... live!

PAGINA

26

INTERVIU DE IOAN BIG

Marcus, începem cu o aniversare... a ta. Ce cadou ţi-ai dori să primeşti pe 5 mai de ziua ta?

De ziua mea, hmm, nu-mi place să fac mult zgomot de ziua mea, mai degrabă stau potolit. Dar dacă ar fi să primesc un cadou, ştii ce? De curând am folosit în studio un amplificator Fender Champion 1954 şi mi-a plăcut la nebunie! Deci dacă familia mea citeşte acest interviu, poate pun toti mână de la mână şi îmi fac acest cadou… cred că ar trebui să contribuie toată familia mea extinsă, toţi cunoscuţii mei şi pe deasupra încă nişte străini, probabil. :) Mai bifezi un an din viaţă.

Pentru tine Blues-ul înseamnă “a great way to look at life”... sunt chiar cuvintele tale. Ce te face fericit şi ce te întristează în vremurile astea ciudate?

E straniu că mă întrebi fiindcă am vorbit mult în ultima vreme despre asta cu prietenii mei... se fac deja 12 luni de când suntem practic în lockdown în ţara asta deci e o perioadă cu o relevanţă asemănătoare pentru toţi oamenii. Întotdeauna priveşti la ce a fost dar te uiţi şi la ce va veni şi mi se pare foarte trist că mulţi oameni au pierdut 12 luni din viaţă pentru că, practic, nu s-au putut întâlni fizic unii cu alţii iar pentru unii dintre noi irosirea acestui an a fost un lux pe care nu şi l-au putut permite. Am pierdut câţiva prieteni în acest an, au fost momente foarte triste dar, cum spuneam, după aceste 12 luni de-a dreptul negative nu ai ce face decât să extragi ceva pozitiv din tot ce s-a întâmplat, altminteri te laşi copleşit de www.zilesinopti.ro

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

01 - 15 Iunie 2021

tristeţe. Pentru mine, raza de fericire a fost faptul că am petrecut tot acest timp cu fiica mea. Eu practic am fost în turnee de când ea s-a născut, am intrat în Ten Years After când n-avea nici un an, aşa că nu am apucat să stau cu ea decât perioade scurte iar acum nu am mai avut presiunea asta a plecărilor, a fost fantastic. M-am simţit chiar norocos. Are deja 9 ani aşa că, în scurt timp, n-o să mai vrea ea să stea cu mine… din punctul ăsta de vedere a fost un an foarte bun.

Cineva a spus odată despre tine că eşti “the love child of Tom Waits and Van Morrison”. De ce oare o fi făcut alăturarea asta?

Habar n-am. Câteodată citesc ce scriu unii oameni şi nici nu ştiu ce sa zic. Înţeleg ce încearcă să spună dar mi se pare că formularea e cam ciudată.

Cred că eticheta asta are mult de-a face cu stilul meu de a cânta. N-am ce zice, am ascultat foarte mult Tom Waits şi Van Morrison, probabil mai mult Tom Waits decat Van Morrison, şi de-aici vine totul… am fost foarte influenţat în felul în care mă raportez la muzică şi în felul în care încerc eu să fac muzică de faptul că el, practic, nu îşi setează limite, ceea ce mi se pare grozav, iar din punct de vedere al versurilor cred că e printre cei mai buni. Deci cred că cine îmi spune astfel o face pentru că îmi port “influencerii” la vedere şi, sincer, nu mă deranjează fiindcă sunt comparat cu oameni pentru care am un adânc respect. www.zilesinopti.ro

JAWBONE

Zilele astea înregistrezi în studio pentru noul album alături de colegii din trupa Jawbone. Îmi poţi da mai multe detalii cum s-a născut acest cvartet inedit?

Am pus bazele Jawbone împreună cu Paddy Milner care este, fără îndoială, unul din cei mai buni pianişti de pe planetă în clipa asta. Stilul său este excepţional, ca şi aprecierea pe care o arată faţă de Blues-ul originar din New Orleans sau cunoştinţele lui de teorie muzicală, şi cu toate astea reuşeşte să improvizeze fantastic, cu o uşurinţă care nu dă de înţeles că ar şti totul despre muzică, deşi el chiar ştie totul! Am lucrat mult amândoi la Londra, am şi locuit împreună la un moment dat şi am cântat alături de el cu mulţi artişti foarte diverşi, şi mereu când vorbeam ne

propuneam să facem ceva împreună. A venit o vreme când am putut să compunem mai multe piese şi ne-am dat atunci seama că e ceva special în muzica pe care o facem. Am invitat alţi doi muzicieni extrem de talentaţi să ni se alăture ca secţie ritmică, pe Evan Jenkins, toboşar, şi pe Rex Horan, basist, fiindcă lucrasem cu ei de cateva ori şi ştiam că sunt foarte inventivi. Când ai nişte cântece pe care vrei să le duci la nivelul următor ai nevoie de tipi ca ei pentru că au idei şi privesc totul din unghiuri diferite faţă de altii.

Aşa s-a născut trupa noastră.

Citiţi interviul complet cu MARCUS BONFANTI pe www.zilesinopti.ro PAGINA

27

Omul cu discurile

OZ NOY “SNAPDRAGON”

T

ermenul de ”fusion” a devenit prea general sau, mai degrabă, devine din ce în ce mai diluat odată cu adăugarea de noi și noi elemente în componenta lui muzicală.

Ca atare, de multe ori e bine să folosim cuvântul jazz pentru a face o trimitere clară, mai exact jazz electric, când vorbim de muzica incredibilului chitarist Oz Noy. Cu o imaginație impresionantă și o tehnică pe măsură, căutând teritorii muzicale neexplorate, Oz Noy explodează din nou

PAGINA

28

pe albumul ”Snapdragon”, cu aceeași prospețime ritmică și un plus de energie improvizatorică.

Melodii complicate la unison, spații consistent completate de groove, idei inteligent dezvoltate de o inepuizabilă inventivitate

TEXT DE BERTI BARBERA

se succed pe piese care ne surprind deopotrivă mintea și musculatura. E suficient să aflăm ce variante de secție ritmică sunt pe acest album pentru a ne dori să absorbim fiecare măsură. La baterie Dennis Chambers, Vinnie Colaiuta și Dave Weckl. La chitară bas Will Lee, James Genus, John Patitucci. Iar Oz Noy, cu ton și tehnică, schimbă solouri și teme scrise cu saxofonistul Chris Potter, claviaturistul David Kikoski sau trompetistul Wallace Roney. Jazz contemporan pe ritmuri de funk, cu acordurile și frazele care-i reflectă personalitatea distinctă. Prin ”Snapdragon” ne putem forma o idee despre ce înseamnă originalitatea într-un cadru muzical familiar.

www.zilesinopti.ro

COVER

Revin la viață multiplexurile Sibiului Nimic nu se compară cu senzația unică pe care o ai atunci când luminile se sting, iar tu ești gata să te pierzi într-o poveste captivantă, în fotoliul din sala de cinema. După o prea lungă pauză, porțile multiplexurilor din Sibiu s-au redeschis pentru toți cei care au așteptat cu nerăbdare să-și reia locul în fotoliul lor confortabil de cinema, cu o cutie de popcorn în mână și cu inima deschisă pentru a porni în noi aventuri de neuitat.

După o îndelungată pauză, de peste un an, întreaga industrie cinematografică se întoarce la viață. În ultimul weekend al lunii mai, cele două multiplexuri ale Sibiului - Cineplexx din incinta Shopping City Sibiu și CineGOLD din Promenada Sibiu - s-au redeschis pentru public. Cu încredere că obiceiul de a ieși la cinema va reveni rapid în topul preferințelor publicului sibian, cele două multiplexuri vor miza pe calitatea experienței cinematografice, dar și pe noutăți și PAGINA

30

RĂZVAN SĂDEAN

surprize menite să atragă cinefilii.

Toate măsurile de siguranță în vigoare sunt respectate ca la carte.

Cu toate că sibienii au așteptat ani la rând deschiderea de multiplexuri în orașul de pe Cibin, nu putem spune că au avut și timp să se bucure de ele: CineGOLD a fost inaugurat în luna noiembrie a anului 2019, iar Cineplexx în luna martie a anului 2020. Practic, CineGOLD a funcționat aproape cinci luni, în timp ce Cineplexx a fost inaugurat și atât, la câteva zile după, România a intrat în lockdown, iar de atunci până în prezent, soarta sălilor de cinema ne e deja binecunoscută.

Redeschiderea celor două multiplexuri sibiene în data de 28 mai 2021 nu e deloc întâmplătoare.

Un fapt mai puțin cunoscut e că www.zilesinopti.ro

01 - 15 Iunie 2021

în acest an, în data de 27 mai, se marchează 125 de ani de la prima proiecție cinematografică pe plaiuri mioritice. Dacă vă puteți imagina câtă nerăbdare și curiozitate au stârnit această nouă inovație în acele vremuri, atunci puteți înțelege cât de mare e bucuria regăsirii cu acest vechi prieten în sala de cinema, după o lungă pauză.

Sigur, față de anul 1896 în 2021 avem la îndemână numeroase platforme de streaming video, însă nimic nu se compară cu emoția faptului că trăiești alături de alți oameni, cunoscuți sau nu, aceeași experiență, cea a filmului.

Ambele multiplexuri vor aduce pe marile ecrane o serie de filme, dintre care multe premiere, cu care publicul cinefil se va putea delecta în deplină siguranță. La Cineplexx au fost anunțate titluri precum ”No Man’s Land” - câștigătorul premiilor Oscar 2021 pentru cel mai bun film, cea mai bună actriță în rol principal și cel mai bun regizor, ”Tom și Jerry” - un film care vă invită să aniversați cei 80 de ani de la prima apariție a celor mai îndrăgite două personaje animate, ”Cruella” - cu Emma Stone în rolul faimosului personaj negativ din ”101 Dalmațieni”, ”Fast & Furious 9” - fanii seriei au șansa în sfârșit să-și reîntâlnească eroii preferați după ce premiera filmului a fost amânată luni bune din cauza pandemiei, ”O schemă de milioane” - o comedie savuroasă despre doi producători de film și un actor care îi aduce laolaltă pe De Niro, Tommy Lee Jones și Morgan Freeman, sau un nou capitol www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Babardeală cu bucluc

Încă un rând

Cruella

Mici crime conjugale

terifiant din seria ”Conjuring”, care-i va șoca chiar și pe cei mai neînfricați cinefili. Și la CineGOLD sibienii cinefili sunt așteptați să-și ia porția de cinema cu filme unul și unul: ”Poate mai trăiesc și azi” - un film românesc de dragoste care spune povestea Clarei și a lui Vlad, doi tineri aflați într-o relație cu probleme de sincronizare, ”Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” - a câștigat Ursul de Aur pentru cel mai bun film la Berlinale 2021, ”Încă un rând” - o comedie cu aburi de alcool care a primit premiul pentru cel mai bun film străin la OSCAR 2021, dar și animații precum ”Suflet” și ”Peter Iepurașul: fugit de acasă”. O surpriză cu adevărat inedită e colaborarea cu Teatrul Național ”Radu Stanca”. Începând cu 8 iunie, în fiecare zi de marți de la ora 19:00, vor fi proiectate producții ale Scenei Digitale: 8 iunie: ”Cea mai frumoasă zi”, regia Ofelia Popii, 15 iunie: ”Femei”, concept semnat de Raluca Iani, 22 iunie: ”Mici crime conjugale”, regia Mariana Cămărășan și Amalia Florina Iorgoiu și 29 iunie: ”Orb de mină” - regia Bogdan Sărătean.

Poate că mulți nici nu-și mai amintesc cum e să vezi un film bun, pe un ecran enorm și cu o pungă de popcorn în brațe, însă acum aveți ocazia să vă reamintiți. Într-o primă etapă sălile de cinema vor funcționa la o capacitate de 50%, iar dacă totul merge bine, cinematografele vor mări capacitatea la 70% din totalul locurilor.

PAGINA

31

LIFESTYLE

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

Despre pandemie și hikikomori

P

andemia ne-a oferit inițial timpul necesar de a ne relaxa de la rutina alertă în care trăiam dar ce se întâmplă însă în cazul în care realizăm că după ceva vreme de stat în casă... nu ne mai dorim să luăm contact cu lumea exterioară? În România am începe deja să ne facem griji, să căutăm pe Google, urmând ca mai apoi să mergem la un doctor pentru a remedia această dorință nesănătoasă. Pe cât de inedit ar fi un astfel de caz la noi, pe atât de comun este acest fenomen pe teritoriul Japoniei.

Termenul utilizat este hikikomori și este alcătuit din verbul hiki care este sinonim cu izolare și komori care se traduce „a fi înăuntru”. Prima dată a fost utilizat în anii `90 și descria persoanele care renunțau la interacțiuni sociale, la continuarea studiilor ori la a face o carieră, și care alegeau izolarea pe o perioadă nedeterminată. Cercetările arată că acest comportament apare la adolescenți și tineri adulți și este adesea corelat cu evenimente sociale sau profesionale nefericite.

PAGINA

32

Pentru o persoană care a experimentat un astfel de eveniment, distanțarea socială și carantina pot duce la declanșarea unor anumite amintiri neplăcute care, ulterior, vor fi amplificate de plictiseală și diverse frustrări cauzate de lipsa activităților din propria casă. Găsindu-se într-un asemenea context, persoanele ce suferă de hikikomori aleg o izolare extremă - care, în unele cazuri, poate dura chiar ani - în timpul căreia singura dorință este ca societatea să îi uite... cu toate că ei nu vor uita vreodată societatea.

Pentru un japonez, a fi șomer atrage disprețul societății întrucât cariera este un element esențial în această cultură însă în cazul europenilor acest statut nu este asociat neapărat cu desconsiderarea. Totuși, în orice comunitate, a nu avea un loc de muncă poate fi considerat un motiv de a alege izolarea iar acest comportament a declanșat migrarea hikikomori, astfel că au fost descoperite cazuri pe teritoriul Spaniei, Italiei, Franței și inclusiv al României, chiar dacă într-un procentaj mai scăzut.

Totodată, absența interacțiunilor umane a fost încurajată în această perioadă, ceea ce poate duce automat la împământenirea unor obiceiuri tipice persoanelor cu hikikomori.

Astfel, cumpărăturile online, creșterea serviciilor de tip delivery, banalizarea contactelor digitale și multe altele nu fac decât să demonstreze unui individ că nu are de fapt nici un motiv de a-și părăsi locuința. În prezent, se încearcă tratarea fenomenului de hikikomori prin terapie cu realitatea virtuală și campanii online în care se formează grupuri de persoane cu aceleași simptome, bazate pe ajutor reciproc. Japonia a luat măsuri pentru detectarea și sprijinirea persoanelor cu hikikomori și n-ar fi rău să îi luăm exemplul deoarece prelungirea pandemiei reprezintă un semnal de alarmă legat de riscul evident că am putea fi şi noi confruntaţi cu acest fenomen. www.zilesinopti.ro

MEMORIA GUSTULUI

POP CULTURE TEXT DE ALEXANDRA POPESCU MAGAZINE

Există prietenie în afara rețelei?

P

rima oară am căzut în plasa Facebookului. Aveam vreo 12 ani și un vecin mi-a sugerat să-mi creez un cont ca să ne putem juca Farm Ville, mi-a spus că e ca o carte de telefon (de la „face” -față și „book” -carte), iar pentru mine a avut sens. Din acel moment, am înregistrat un adevărat progres pe această rețea de socializare și am prins gustul postatului.

Pe atunci era cool să „îți dai Check-In”. Acest „Check-In” putea spune multe despre tine și trebuia să îl alegi cu mare grijă. Exista „CheckIn-ul rebel” – acesta nu necesita mult efort, alăturai cuvintele „penitenciar de maximă securitate” școlii la care învățai și aia era. Sau, ca să le arăți colegilor tăi cât de răzvrătit ești, îți dădeai „Check-In” în timpul orelor,

PAGINA

34

așa le demonstrai că tu te afli de fapt în curte și că nu ai cu cine să joci fotbal.

Timpul a trecut și Facebook s-a demodat, mamele au început să îți comenteze la poze, sutele de prieteni virtuali nu ți-au mai postat pe pagina principală „lma” și imaginile cu cafele și textul „o dimineață frumoasă îți doresc!” au invadat spațiul. Noi nu am vrut să combatem acest fenomen și ne-am retras pe altă platformă, una mult mai promițătoare – Instagram. Eram în școala generală când am auzit de Instagram, colegele mele mai populare își fotografiau cățeii și adidașii, cam astea erau trendurile. Selfie-urile, filtrele cu mici retușuri estetice încorporate și aplicațiile de „personal makeover” erau nişte fantasmagorii care nici nu ne treceau prin cap. Noi ne făceam poze pe holul şcolii și

ne bulversam când cineva ne atenționa că e „contre-jour”, ce e aia? În liceu am avut o relație foarte serioasă cu Instagramul, postam zilnic „story-uri”, urmăream persoane care îmi plăceau, îmi editam pozele cu rigurozitate maximă și chiar mă întristam dacă cineva îmi dădea unfollow. Vechiul FarmVille care m-a atras în cercul vicios al rețelelor de socializare nu venise cu semne de atenționare, nu necesita o poză de profil care să strângă multe aprecieri, outfit-uri controversate care să stârnească reacții și nu te punea să faci reclame la papuci cu blană. Cu siguranță fiecare persoană este liberă să se exprime așa cum vrea, iar rețelele de socializare au o bulină albă pentru acest lucru, atunci când nu te constrâng și nu te fac să te gândești obsesiv dacă o poză e îndeajuns de bună de „postat pe feed”. În timp, am devenit egoistă și am început să îmi păstrez amintirile doar pentru mine și persoanele dragi, departe de privirile „stalkerilor” ce efectuează investigații asidue pe Instagram. Party-urile și ieșirile pe care le ratez sunt niște informații private pe care nu mai am cum să le accesez, mi-am șters instagram-ul, și o dată cu el, a dispărut și gustul pentru a ști constant „cine, ce face”. În fond, „Ceea ce nu știi, nu te poate răni!”, așa spuneau bătrânele descrieri de pe facebook. www.zilesinopti.ro

CINE COMBO

01 - 15 Iunie 2021

CULTURE TEXT DE POP SILVIA TRAȘCĂ MAGAZINE

MADS MIKKELSEN, un erou occidental al cinematografiei moderne

C

u un palmares impresionant de premii, magnetic, cameleonic și apreciat atât de cinefili, cât și de critici din întreaga lume, Mads Mikkelsen continuă să impresioneze prin roluri excepționale și performanțe memorabile, indiferent de genul sau unghiul de abordare al producțiilor în care joacă. Actorul danez știe să jongleze cu așteptările audienței lui, chiar dacă Hollywoodul pare hotărât să-l portretizeze de cele mai multe ori ca pe un personaj negativ. Cunoscut pentru roluri simbolice în SUA, precum „Hannibal”, „Casino Royale” sau „Doctor Strange”, și pentru roluri mai nuanțate în Danemarca, precum „The Salvation”, el ia totul și nimic în serios, fiind unul dintre cei mai mari actori ai generației sale.

Mads Mikkelsen este protagonistul celui mai premiat film european al anului, „Another Round”.

Regizat de Thomas Vinterberg, filmul a fost marele câștigător la European Film Awards și desemnat Cel mai bun film străin din acest an la Premiile Oscar. 2021 este un an plin de proiecte importante pentru Mads Mikkelsen. El va juca alături de Harrison Ford în „Indiana Jones 5”, în Fantasy-ul „Fantastic Beasts 3”, unde l-a înlocuit pe Johnny Depp, cât și în pelicula „Riders of Justice”. Iată două filme relevante ce demonstrează talentul său actoricesc, disponibile in streaming.

„THE HUNT” (2012)

„The Hunt” al lui Thomas Vinterberg este o dramă psihologică controversată cum numai nordicii ştiu să facă, dar şi o altă realizare impresionantă a lui Mads Mikkelsen. Protagonistul trece printr-o paletă vastă de emoții într-un mod credibil și reușit. Acțiunea se petrece într-un oraș provincial danez, cu puțin timp înainte de Crăciun. Lucas, eroul luptător, încearcă să-și pună viața în ordine după un divorț dureros, însă lucrurile scapă de sub control. O vorbă întâmplătoare, o minciună spusă de un copil nevinovat, creează groază și neîncredere, până la o isterie colectivă în care protagonistul luptă de unul singur pentru viața și demnitatea lui. Dar abuzul asupra copiilor și efectul revelației finale sunt, de fapt, cheia problemei.

PAGINA

36

„THE SALVATION” (2014)

Western-ul danez „The Salvation” este un film extrem de bine realizat, regizat de Kristian Levring, a cărui sensibilitate nuanțată oldschool depășește stilul clasic al filmelor de gen. Completat de o căldură arzătoare și răzbunare amară, fermierul imigrant danez Jon (Mads Mikkelsen) nu ajunge să joace prea mult timp rolul soțului și tatălui amabil și devotat. În America anului 1870, el pătrunde rapid într-un joc periculos al răzbunării. Mads Mikkelsen dovedește încă o dată cât este de expresiv și ce paleta largă de sentimente poate transmite, în momente de dramă atent construite.

Filmul este un omagiu adus occidentalilor, iar reputatul actor devine în final un supererou de western care primește o reală „Mântuire”. www.zilesinopti.ro

01 - 15 Iunie 2021

I

POP TEXT DECULTURE IOAN BIG MAGAZINE

Eroii lui MARK MILLAR din comics-uri pe ecran

ntrarea în difuzare pe Netflix din 7 mai a serialului Jupiter’s Legacy, bazat pe seria de comics-uri semnată de Mark Millar despre conflictul între generaţiile de supereroi ca reacţie a autorului la efectele Marii Crize Economice din America anilor ’30, readuce astfel în atenţie imaginaţia cu totul aparte al unuia dintre cei trei “Super-M” din lumea creatorilor de comicsuri, Frank Miller, Alan Moore şi Mark Millar... 3M celebri nu doar pentru colaborarea cu Marvel sau DC pentru care au creat poveşti memorabile, de la The Dark Knight Returns (Miller) şi Batman: The Killing Joke (Moore) la Captain America: Civil War (Millar), ci şi prin multiversurile lor originale, surse constante în ultimii ani de adaptări cinematografice de succes. Aşa cum Frank Miller îşi are Sin City, 300 şi The Spirit, iar Alan Moore Watchmen, V for Vendetta şi From Hell, şi din Millarworld cel putin trei concepte pot fi oricând (re)descoperite cu plăcere.

WANTED

KINGSMAN

(AMAZON PRIME)

(HBO)

Distribuţia stelară cu Angelina Jolie cap de afiş (secondată de James McAvoy şi Morgan Freeman) a umbrit întrucâtva caracterul original a poveştii frustratului birocrat corporatist ce descoperă că este fiul unui asasin profesionist, iar propriile atacuri de panică sunt simptomele descărcărilor bruşte de adrenalină care îi amplifică la nivel supraomenesc forţa şi viteza.

Filmul deviază în spirit de la comics-ul lui Mark Millar, dar compensează prin punerea în scenă extrem de dinamică a lui Timur ‘Night Watch’ Bekmambetov.

Trilogia Kingsman (The Secret Service, The Golden Circle şi The King’s Man, ultimul cu premiera abia în decembrie) e realizată de Vaughn, care l-a bătut la cap pe amicul său Mark Millar să creeze o poveste de spionaj mai neserioasă. Aşa a apărut derbedeul Eggsy, antrenat de organizaţia Kingsman ca să combată în stil British mai întâi un terorist eco ţăcănit şi apoi o traficantă de droguri care otrăveşte (aproape) toată lumea. Dacă însă vreţi totuşi acţiune mai sobră, (re)vedeţi alt film de referinţă izvorât din Millarverse, Logan (2017), sau, mai simplu, aşteptaţi încărcarea pe platformă a celor 8 episoade din Jupiter’s Legacy.

PAGINA

38

KICK-ASS

(NETFLIX)

Dave (Aaron Taylor-Johnson), un puşti slăbănog ce visează să se impună ca supererou, se împrieteneşte cu ‘Hit-Girl’ (Chloë Grace Moretz), copiliţă asasină antrenată de tatăl ei vigilante, şi se trezeşte prins într-un război cu Mafia. Dave/ Kick-Ass devine popular ca “real world superhero” datorită Internetului şi alţi cetăţeni, deşi adulţi, dau în mintea lui şi se transformă în super... costumaţi.

Pentru umorul lor negru, merită văzute ambele filme (devenite) cult, originalul lui Matthew Vaughn din 2010 şi sequel-ul, Kick-Ass 2, din 2013.

www.zilesinopti.ro

STREAMING

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Filme și seriale documentare pe care trebuie să le vezi

P Filme

entru prima dată în istorie un film românesc a intrat în cursa pentru Oscar. Este vorba despre „colectiv”, regizat de Alexander Nanau, care a candidat la două categorii: „cel mai bun lungmetraj documentar” şi „cel mai bun lungmetraj internaţional”.

Din păcate, nu a câștigat, dar nominalizarea tot rămâne o extraordinară realizare.

De asemenea, succesul înregistrat de „colectiv” ne-a făcut să dorim să vedem mai multe documentare în această perioadă, așa că îți facem și ție câteva recomandări, mai ales că unele dintre ele i-au făcut concurență documentarului românesc.

„My Octopus Teacher” a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun documentar, dar nu doar din acest motiv este un must see. Aparent, filmul este o incursiune în viața unei caracatițe, dar, de fapt, totul este despre umanitate, despre felul în care putem să relaționăm noi, oameni, cu celelalte ființe vii din jur și, mai ales, ce putem învăța de la ele. În plus, vei descoperi lucruri fascinante despre aceste creaturi incredibil de inteligente și, foarte probabil, vei refuza să le mai mănânci în următoarea vacanță din Grecia. „Crip Camp” a fost un alt documentar care a concurat anul acesta pentru Oscar. El prezintă povestea unui loc care a însemnat enorm pentru oamenii cu dizabilități: Tabăra Jened. Mulți dintre cei care au trecut pe aici au ajuns să devină activiști pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, dar li s-au și schimbat viețile în bine și, la rândul lor, au schimbat în bine viețile altora.

Documentarul este produs de Higher Ground, compania soților Obama.

Există un om care a văzut o mare parte din animale sălbatice de pe această planetă. Nu doar atât, dar și-a dedicat toată viața documentarii animalelor sălbatice.

Este vorba, bineînțeles, despre David Attenborough.

Datorită lui am ajuns să cunoaștem lucruri de extraordinare despre ființele vii de pe Pământ. „David Attenborough: A Life on Our Planet” este încercarea lui de a ne convinge că trebuie să schimbăm felul în care funcționăm, altfel riscăm să distrugem diversitatea florei și faunei, adică întreaga planetă.

PAGINA

40

www.zilesinopti.ro

STREAMING

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

„The Social Dilemma” deschide terenul pentru discuții serioase despre impactul pe care-l au rețelele sociale asupra vieților noastre.

Documentarul se bazează mai ales pe dezvăluiri făcute de oameni din interior, de către experți IT care au lucrat la dezvoltarea rețelelor sociale, dar care acum au ales să vorbească despre pericolele și capcanele din creațiile lor. E foarte posibil ca după acest documentar să vrei să-ți ștergi toate conturile de social media.

Seriale

„Last Dance” (10 episoade) Nu trebuie să fii pasionat de baschet ca să te prindă acest documentar serial despre povestea lui Michael Jordan și despre ultimul sezon în care a jucat la echipa Chicago Bulls (1997-1998). Dacă totuși știi cu ce se mănâncă acest sport, n-ai voie să-l ratezi. Asta chiar dacă sportul în sine cade pe plan secundar, iar documentarul se concentrează mai mult pe lupta și determinarea lui Jordan pentru a deveni o legendă, indiferent de costuri. „Secrets of Whales” (4 episoade) Așa cum spune și numele, acest documentar dorește să prezinte lucruri neștiute despre balene. Actrița Sigourney Weaver este cea care narează cele 4 episoade care se concentrează pe 5 specii de balene. Totul a fost filmat pe durata a 3 ani și întreaga echipă s-a deplasat în 24 de locații diferite. „Exterminate All the Brutes” (4 episoade) Acest documentar creat de Raoul Peck se folosește de materiale istorice, dar și de animație sau scene dramatizate pentru a prezenta forța distructivă pe care a reprezentat-o colonialismul european. De asemenea, așa cum ni se și arată, impactul colonialismului încă se face resințit peste tot în lume și este unul dintre principalele motive de discriminare și războaie. „Demi Lovato: Dancing with the Devil” (4 episoade) „Dancing with the Devil” este un documentar care se adresează fanilor artistei Demi Lovato, deoarece cele 4 episoade propun o incursiune în viața cântăreței, atât în cea personală, cât și în cea profesională. Ni se arată și ce a dus la supradoza care aproape că i-a fost fatală în 2018, dar și drumul spre recuperare. În același timp, este și un documentar care arată cum toată presiunea care vine la pachet cu celebritatea poate să la afecțiuni mintale sau chiar la deces.

PAGINA

42

www.zilesinopti.ro

ANIME

TEXT DE TEODORA BRATU

Anime și roboți în stil american

P

ână de curând, atunci când vorbeam de anime-uri, vorbeam bineînțeles de Japonia.

Show-uri de animație niponă cu grafică uluitoare, povești captivante și muzică cool. Însă odată ce popularitatea lor a crescut, nu e de mirare că și alții au vrut să ia parte la acest trend. De câțiva ani Netflix a făcut loc animeurilor printre sutele de seriale și filme de pe platforma sa, mai întâi difuzând câteva nume celebre, deja iubite de public, precum One Punch Man sau Attack On Titan, ca mai apoi să realizeze câteva show-uri originale, inspirate de stilul nipon, precum Castlevania sau Voltron. Însă gigantica platformă de streaming face un pas înainte și în luna mai va fi lansat primul anime original marca Netflix intitulat EDEN. Seria sci-fi îi aparține lui Justin Leach, animator atât în Statele Unite, cât și în

PAGINA

44

Japonia, cunoscut pentru munca depusă în seria Star Wars: The Clone Wars și Ghost in the Shell 2. De regie se va ocupa Yasuhiro Irie, același om care s-a aflat și în spatele binecunoscutului Full Metal Alchemist. Povestea seriei pornește de la întrebarea: Ce s-ar întâmpla dacă roboții ar lua locul oamenilor? Sute de ani în viitor umanitatea este nimic mai mult decât o legendă, iar lumea este condusă în totalitate de roboți. În orașul Eden, în timp ce A37 E92, doi roboți de-a dreptul simpatici, își duceau la bun sfârșit îndatoririle o găsesc pe Sara, un bebeluș din rasa oamenilor, aflată într-un somn criogenic. Devotamentul față de societate este pus la îndoială, iar cei doi decid să o crească în secret, departe de oraș și orice pericol.

De aici probabil îți dai seama ce se va întâmpla: Sara crește și descoperă adevărul sumbru despre lumea de care a stat atâta timp ascunsă...până acum.

Cele două studiouri care vor aduce Eden la viață sunt Qubic Pictures și CGCG Studios.

Desigur că o echipă de producție atât de fantastică cere un cast pe măsură. Vocile din spatele personajelor vor fi Kyôko Hikami (A37), cunoscută și ca Erika din Pokémon the Movie: I Choose You (2017) și Milk din Doraemon: Nobita to tsubasa no yûsha tachi (2001), Kentaro Ito (E92), celebru pentru rolul său din Aku no hana (2019), ecranizarea live-action a animeului cu același nume, Marika Kôno (Sara) sau Petra din Re:Zero kara hajimeru isekai seikatsu (2016-prezent) și Nemu Emmot/Vampire Bride din seria Overlord (2015-prezent) și Kôichi Yamadera (Zero), vocea lui Spike Spiegel din Cowboy Bebop (19981999) și Togusa din Ghost in the Shell.

Anime-ul Eden va avea premiera pe Netflix, joi, 27 mai, 2021. www.zilesinopti.ro

TEXT DE DELIA MITRACHE

Artă

DANS

PERFORMING ARTS:  Alexandra Bălăşoiu ARTIȘTI URBANI:  ILUC

DANSTOPIC sau dansul privit ca un loc destinat transformării și experimentelor publicarea a zece scrisori anonime ce cuprind DANSTOPIC, probabil cel mai ambițios gândurile unor autori care au reflectat asupra proiect coregrafic de anul acesta, își propune condiției dansului contemporan. În timpul să promoveze dansul românesc în rândul pandemiei, scrisorile au luat forma unor cărți altor domenii artistice, oferind însă acces la poștale ilustrate care au circulat în cadrul produse culturale inedite inclusiv publicului colectivului AREAL, fiind augmentate apoi larg. Un proiect marca Indie Box, inițiativa printr-un workshop dedicat. performerilor Alexandra Bălășoiu și Denis Participanții la DANSTOPIC VR Bolborea are ca scop creșterea vizibilității PERFORMANCE vor crea un performance dansului în mediul digital și crearea unei de dans cu o durată de imagini de ansamblu prin circa 10 minute care va care dansul să fie privit ca Alexandra Balasoiu & Denis Bolborea foto © Andrei Gandac fi transformat, până la un loc al transformării și finalul programului, întrexperimentului. un produs artistic digital.

Astfel, în cadrul Forma performanceDANSTOPIC vor fi ului va fi modelată în lansate produse digitale urma întâlnirilor dintre de artă realizate în moderatori, performer și parteneriat cu diverși invitați. specialiști: un vlog, un DANCE BRUNCH este workshop de realitate evenimentul care va marca augmentată și un film finalul proiectului și va de dans 360 VR, privind oficializa lansarea celor dansul ca pe un proces două produse culturale de regăsire a sinelui și ca realizate împreună cu punct de pornire pentru participanții: filmul de alte tipuri de creații dans 360VR și producția artistice. generată de scrisori.

DANSTOPIC VLOG, Proiectul se desfășoară un material aflat la în perioada mai-noiembrie 2021. Seria de granița dintre interviu și creație de videoactivități și produse culturale propuse prin dance, propune un conținut hibrid inovator, proiectul DANSTOPIC vin din dorința de a combinând fragmente din discuțiile purtate reliefa legătura dintre dans și transformările de profesioniștii din lumea dansului cu diverse care au loc la nivel uman și social. Dansul este forme de mișcare. Fiecare episod din vlog văzut în acest context ca un promotor al unor va fi urmat de o întâlnire de lucru aplicat cu noi legături care să stimuleze și să conecteze performerul din proiect. procesele emoționale, motrice și cognitive.

DANSTOPIC LETTERS constă în www.zilesinopti.ro

PAGINA

47

PERFORMING ARTS

foto © Victor Vido

Alexandra Bălăşoiu

Realitatea augmentată a dansului contemporan Dincolo de activitatea susţinută ca performer şi coregraf, Alexandra Bălăşoiu este implicată frecvent în proiecte de cercetare precum h.e.art – humans embodying art şi predă regulat cursuri de dans contemporan deopotrivă adulţilor şi copiilor în cadrul unor ateliere ca Playful/Speaking Body, Flowprints sau Mişcăm lumea. DANSTOPIC, cel mai recent proiect al artistei, conceput pentru mediul online, se anunţă a fi o provocare de anvergură atât prin complexitatea abordării conceptuale, cu cele trei componente ale sale (Letters, Vlog şi VR Performance), cât şi prin necesarul de resurse implicate, umane, tehnologice şi, nu în ultimul rând, cel de... timp, întrucât durata materializării acestuia se întinde practic pe durata întregului an.

PAGINA

48

INTERVIU DE IOAN BIG

Alexandra, după BLIP, platforma de Beatbox & Looping lansată în septembrie 2020, DANSTOPIC este al doilea mare proiect iniţiat în pandemie de Indie Box. Care este motorul acestei “cutii cu proiecte independente” pe care ai fondat-o cu cinci ani în urmă împreună cu Denis Bolborea?

Ideea de independenţă a stat la baza întregului concept al Indie Box, ideea de a te poziţiona în procesele de cercetare şi producţie artistică pe care noi le facem undeva în afara unui traseu foarte clar sau a unor metode foarte concrete.

Am căutat în permanenţă să găsim alte metode de a cerceta în zona de dans contemporan, alte metode de a ajunge la muzică, prin corp... Independent înseamnă felul în care îţi pui întrebările, felul în care te raportezi la ce vrei să afli. Nu ne bazăm pe o anumită tehnică a dansului contemporan ci mai degrabă am pornit de la experienţele noastre personale de performeri, pedagogi, coregrafi, ş.a.m.d., şi-am structurat un concept de cursuri care pleacă de acolo.

Obiectivul declarat al DANSTOPIC este creşterea vizibilităţii dansului în mediul online dar în ce măsură proiectul este accesibil cu adevărat publicului larg şi nu e limitat la connoisseuri?

Fiecare componentă a proiectului DANSTOPIC vorbește despre dans dintrwww.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE PERFORMING ARTS

Prima componentă din proiect aflată în lucru prin ateliere de animaţie şi realitate augmentată este DANSTOPIC LETTERS, urmând ca din iunie, la începutul fiecărei luni, să lansaţi online câte... o scrisoare despre dans. Publicul nu află cine www.zilesinopti.ro

Simona Dabija

sunt autorii celor 10 scrisori deschise în care sunt împărtăşite insight-uri dar ştie că aparţin colectivului artistic AREAL, deci spune-mi câte ceva despre colegii tăi de spaţiu coregrafic... ca să avem o idee la ce să ne aşteptăm.

Toți cei care s-au avântat în acest dialog sunt prezențe puternice din scena dansului contemporan românesc, fiecare unic și destul de specific în felul în care se raportează la dans. Unii dintre ei fac parte din generația tânără de performeri, cei pe care îi vedeam aproape în toate spectacolele de dans, înainte de această oprire bruscă a activității, precum Simona Dabija, interpretă în producții Tangaj Dance, Linotip, Teatrelli, Odeon sau Circul Metropolitan de Stat. Alții sunt coregrafi cu multă experiență pe care îi consider bogate surse de inspirație și dialog, oameni care

au puterea de a declanșa procese de reflecție și autocunoaștere în partenerii, colegii și studenții lor. Aici i-aș enumera pe cei trei codirectori artistici alături de care mi-am asumat de anul acesta conducerea spațiului fizic AREAL: Valentina de Piante, profesor universitar la secția de Coregrafie a UNATC și specialist în metoda Feldenkrais, Cosmin Manolescu, coregraf și manager cultural cu experiență de peste 20 de ani, și Cristina Lilienfeld, coregraf și performer.

Schimbul acesta de scrisori pe care am avut privilegiul de a-l media și urmări pe măsură ce a luat naștere, a fost pentru mine un mod constant de (re)apropiere de colegii mei, de (re)ascultare și (re)poziționare. Chiar dacă scrisorile capturează momente specifice și, inevitabil, trecătoare, ale fiecăruia dintre noi, cred că ele sunt o bună fereastră spre acești ”creatori de dans”, precum și un pod subiectiv de întâlnire cu ”celălalt”... cu publicul. [...]

foto © Lavinia Pollak

un punct descărcat de așteptări, cunoștințe și teorie, așa că el se adresează în primul rând publicului larg și nu neapărat profesioniștilor. Deși vom întâlni pe parcurs stiluri, practici și metode bine definite, vom citi și vom asculta profesioniști ai diverselor ramuri, fiecare produs creat de noi va încerca în egală măsură să informeze și să creeze rezonanță la nivel personal. Ca și inițiator al acestor dialoguri, mă folosesc de pretextul specializării pentru a ajunge dincolo de ea. Întreb lucruri simple, adresate omului care dansează și nu profesionistului... îmi doresc să aduc în prim plan o multitudine de perspective personale asupra acestui tip de activitate profund umană, care pare că s-a distanțat de cotidian și că s-a încastrat în anumite contexte și convenții rigide precum scena, clubul sau competiția sportivă. Îmi doresc să vorbim și să mapăm invizibilul care dă naștere dansului, pentru a liniști incertitudinea și a-l aduce mai aproape de toți cei care au uitat să danseze sau au ajuns la convingerea că dansul nu e pentru ei. Sper că demersul nostru va contribui la o apropiere de dans pentru o parte din ei, că va reuși să sublinieze forța dansului în general și să clarifice măcar puțin imaginea despre dans contemporan.

foto © Andrei Gindac

01 - 15 Iunie 2021

Citiţi interviul complet cu ALEXANDRA BĂLĂŞOIU pe www.zilesinopti.ro PAGINA

49

ARTIȘTI URBANI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România?

Stilul personal a plecat de la o confruntare între cele două pasiuni, geometria/desenul tehnic și istoria/folclorul. Acest stil, pe care îl vedeți astăzi, a evoluat în timp odată și cu abilitățile și cunoștințele mele. Cred că în orice faci, cheia este constanța. Personal, arta pentru mine reprezintă un hobby, nu simt o presiune pentru a fi căutat și cunoscut, și absolut tot ce fac în domeniu este pentru că îmi face în primul rând plăcere.

ILUC „La baza stilului meu stă o selecție de forme geometrice inspirate din folclor Cosmin Iluc aka ILUC este născut în Botoșani, iar în trecut a activat ca artist urban sub un alt nume, The Fly. Este unul dintre artiștii vizibili, cu opere în spațiul public din mai multe orașe: București, Iași, Botoșani, dar și în afara țării, în Moldova, Serbia sau Germania. Stilul pe care și l-a dezvoltat ILUC este unul abstract, dar pe care-l recunoști imediat, fiind bazat pe geometrie și folclor. Descoperă mai multe despre el în interviul de mai jos: PAGINA

50

Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero?

Cum am spus și mai sus, la baza stilului meu stă o selecție de forme geometrice inspirate din folclor, care pot fi recunoscute în lucrările mele. De cele mai multe ori, sursa de inspirație este dată de locul unde urmează să desenez, fie că vorbim de o pânză sau de un perete exterior. În ultima perioadă, sursa de inspirație a fost atelierul Fabricate, un atelier în care am descoperit multe materiale necunoscute mie, pe care am încercat să le îmbin cu formele mele.

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea în general?

Cred că street art-ul m-a ajutat să fiu mai relaxat și poate și mai puțin constrâns de reguli decât dacă, să zicem, aș fi urmat o educație artistică.

De asemenea, street art-ul te expune mult mai mult la critici, dar și la interacțiunea cu diferiți oameni. De-a lungul timpului, fiind în zona asta de street art, am învățat cum să vorbesc cu cei care mă felicitau sau cu cei care mă înjurau deopotrivă.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Social media, cu diferitele sale platforme, ajută foarte mult orice artist, mai ales prin abilitatea social media de a crea „efecte ale bulgărelui de zăpadă”. De asemenea, social media cred că demistifică destul de mult street art-ul și cultura www.zilesinopti.ro

01 - 15 Iunie 2021

Bacău, Street Delivery Festival

Partitions

din jurul său și ajută artiștii să fie ceva mai accesibil oricărui om care dorește un mural sau un tablou.

Ești unul dintre artiștii urbani care are picturi murale și mai multe orașe. Povestește-ne un pic cum ai ajuns să faci asta și care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România.

Mediul și prietenii au avut o influență foarte mare asupra mea, dar asta fără să-mi dau seama pe moment. Am avut lângă mine prieteni/colegi care încă din 2005 au adus și dezvoltat fenomenul de graffiti în Botoșani, și aici mă refer la Syhis, Relay, Boer, Byer (R.I.P) și mulți alții, dar culmea a fost că prima linie de vopsea am tras-o de abia în 2008, primul, mult spus, mural l-am realizat 3 ani mai târziu. În ceea ce privește lucrarea preferată, cred că unul dintre cele mai dragi proiecte este cel realizat în cadrul Street Delivery Bacău în 2018.

POP CULTURE MAGAZINE

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Cel mai dificil proiect a fost cel din Chișinău, realizat împreună cu Izzy Izvne. Este vorba de un perete de 530 de metri pătrați, pe care l-am realizat în octombrie 2018, pe o vreme nu prea prietenoasă, pe o nacelă sovietică, care era controlată de la sol.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic?

Din punctul meu de vedere nu e necesar să ai storytelling în arta convențională sau în street art. Să ținem seama de faptul că graffiti-ul este un stil de bază în street art, care în bună măsură nu are deloc storytelling. Eu sunt un exemplu destul de clar în sensul ăsta, pe mine m-a interesat mereu ca ceea ce fac să arate bine din punct de vedere vizual. Fiind inginer la bază, mă interesează mai mult tehnic totul să iasă bine.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale? Îmi doresc să las privitorului șansa de a-și imagina și vedea ce dorește în lucrările realizate, cred ca asta e partea frumoasă la arta abstractă.

Ce urmează pentru ILUC? Plănuiesc să împing cât mai mult barierele creativității când vine vorba de arta în sine, dar și de modul în care este prezentată, de aceea sunt atât de recunoscător față de cei de la Fabricate, care mă ajută foarte mult în această privință.

Tot împreună cu ei am realizat și prima mea expoziție solo - PARTITIONS - ce poate fi vizitată până pe 7 mai la Footshop București.

Chişinău - Modova, project with @ IZZYIZVNE www.zilesinopti.ro

PAGINA

51

CRONICA DE GASTRONOMIE

CRISTIAN VALENTIN CISMARU

Slow food și slow living Sau cum să mâncăm în Anii Drumeției?

Chiar în urmă cu câteva zile a fost lansat programul tematic pentru județul Sibiu, Anii Drumeției. Astfel că am stat și eu să mă gândesc cum ne raportăm cu gastronomia la acest îndemn la mișcare lentă în natură?

Caracteristicile teritoriului ne-au ajutat în trecut să fim în permanentă activitate afară, outdoor în termenii prezentului. Fie că ne gândim la păstoritul pendular sau la transhumanță, fie că ne referim la ciurda de bivoli sau vite, toate ocupațiile locale practicate au în comun dinamismul și elasticitatea. Această dinamică era însă una lentă, adaptată specificului local.

Astăzi modul de viață se schimbă în mod accelerat și suntem martorii unor noi tipuri de mișcare: facem drumeții pe foste poteci ale ciobanilor, ne cățărăm pe stânci până nu de mult inaccesibile, alergăm pe munți acolo unde peisajul și nu funcționalitatea lui ne atrage, pedalăm prin zone de pășune și fâneață colinară, facem iarna trasee de schi de tură prin păduri și zone alpine la lumina lunii, facem echitație în loc să urcăm cu caii la munte la pădure sau ne folosim de apă ca un loc de divertisment.

Conectarea cu teritoriul se realizează totodată PAGINA

52

și prin intrarea în contact direct cu membrii comunității locale, de exemplu prin mâncare.

Experiența unei vizite la o gazdă locală, interacțiunea cu oamenii locului este cea care ne ajută să înțelegem multe aspecte: de ex. de ce peisajul arată într-un anumit fel? De ce gusturile au un anumit specific?

Cred că producătorii și operatorii locali se vor adapta destul de repede și noilor cerințe culinare. Cei care practică mișcarea nu au ore fixe de prânz. Mănâncă un lunch box sau își procură un pachet de picnic, mănâncă afară pe păturică sau niște sandvișuri gata pregătite ca să nu piardă timp în alergare. Consumă diverse alimente dar în cantități mai mici și se bucură de sezonalitatea, cunoscând ritumul naturii mai bine dat fiind prezența mai des pe afară.

Mă bucur astfel la fel de mult că putem împleti așa de bine aceste două activități, mâncarea și mișcarea. Până acum câtva timp acest echilibru între mișcare și mâncare era firesc, se întâmpla de la sine. Astăzi trebuie însă să ne propunem ca ceea ce acumulăm în plus prin mâncare să fie consumat prin mișcare. Mișcare și mâncare lentă. ☺ www.zilesinopti.ro

CITY DRINK

RĂZVAN SĂDEAN

E sezonul ei: al limonadei Limonadă cu soc Este cea mai gustoasă și răcoritoare băutură de vară. Avem nevoie doar de 200 ml zeamă de lămâie, două crenguțe de soc proaspăt, apă minerală sau plată și miere după gust.

Amestecăm ingredientele și lăsăm limonada la rece pentru 30 de minute.

Apoi o strecurăm și o savurăm.

Limonadă cu castravete Aromată și ușoară, pentru această limonadă trebuie să amestecăm 1 castravete feliat cu o legătură mică de mentă proaspătă, 200 ml suc de lămâie, 1 litru apă și zahăr sau miere după gust. Menta și castraveții se mixează la blender, apoi se amestecă cu apa și îndulcitorul ales.

Limonadă cu căpșuni

Limonadă cu zmeură

Într-un blender se pun căpșunele, sucul de lămâie și zahărul și se amestecă până rezultă o mixtură omogenă și fină. Apoi se adaugă apă plată sau minerală până se obține textura preferată și se poate servi. În funcție de gradele din termometru, se poate adăuga și gheață.

Se blenduiește zmeura cu zahăr și suc de lămâie.

Apoi se scurge amestescul și se aruncă semințele.

Se pune la congelator 2 ore, după care se adaugă apă și se pune înapoi la congelator până a doua zi. Se servește după ce a stat 30-45 de minute la temperatura camerei.

PAGINA

54

www.zilesinopti.ro

01 - 15 Iunie 2021

#hailatara pe #viatransilvanica

Ruta Via Transilvanica - Terra Saxonum cuprinde o suprafaţă de aproximativ 100 km în nordul judeţului Sibiu, între Floreşti şi Micăsasa.

Fiecare segment ce leagă diversele localităţi îşi are frumuseţea şi particularitatea sa. Dintre cele explorate până acum, ruta Biertan – Richiş m-a fascinat cel mai mult.

Traseul porneşte chiar de la intrarea în Biertan dinspre Şaroşul pe Târnave, urcă alene prin pădurea de fagi şi stejari

PAGINA

56

TEXT DE ADELA DADU

iar apoi iese la lizieră, pe dealul terasat, deasupra Biertanului.

Efortul urcuşului e recompensat cu o privelişte de poveste asupra comunei.

De acolo, din culmea dealului, traseul continuă alene când prin pădurea deasă, când prin pajişti înflorite; la fiecare km parcurs întâlneşti câte o bornă Via Transilvanica, moment perfect pentru o pauză de fotografie.

Dacă te hotărăşti să parcurgi traseul, e musai să intri şi să vizitezi şi cele două biserici fortificate, de la Biertan şi Richiş. Ansamblul bisericii fortificate de la Biertan (monument UNESCO) e deja cunoscut însă biserica de la Richiş e o adevărată supriză. Are o poveste lungă de câteva secole şi nenumărate particularităţi arhitecturale.

Traseul Biertan – Richiş are o lungime de aprox. 13 km, este de dificultate uşoară şi poate fi parcurs inclusiv de copii.

www.zilesinopti.ro

INTERVIU INTERVIU

Andrei Bitu Cum ai ajuns vicepreședinte al AJF? Mereu mi-a plăcut fotbalul, însă în 2014 am decis să investesc într-un club de fotbal, eu am fost copil sărac și nu am avut posibilitatea să joc la un nivel înalt pentru că am crescut într-o familie săracă și dezorganizată... iar când am înființat acest club, dorința mea era să ofer cât mai multor jucători săraci dar talentați posibilitatea de a se afirma... ceea ce mă bucur că am reușit într-o oarecare măsură. Ulterior la alegerile din 2020 de la AJF vechea conducere prin Dl Marcu s-a pensionat și am fost încurajat de o parte din cluburi să candidez. La alegerile de președinte am pierdut iar la cele de vicepreședinte am câștigat încrederea a peste 30 de cluburi, motiv pentru care le mulțumesc că m-au votat! Încă de când am fost ales am încercat să aduc un plus pentru cluburi.

Dacă nu ai fi fost pasionat de fotbal ce ai fi făcut altceva? Pasionat sunt de mai multe lucruri, sunt pasionat de sport în general, de cultură, îmi place muzica clasică, îmi place natura foarte mult, îmi place să petrec timp cu familia mea și în principiu și fac altceva pentru că la AJF sunt vicepreședinte neremunerat, iar PAGINA

58

CRISTINA BĂLĂU

Andrei Bitu a fost întotdeauna pasionat de fotbal. A reușit să iasă din tiparul pe care copilăria petrecută în sărăcie ar fi putut să i-l impună și a înființat un club care să le ofere altor copii fără posibilități materiale șansa de a-și urma pasiunea, fără să aibă grija banilor. „Dorința mea era să ofer mai multor jucători săraci dar talentați posibilitatea de a se afirma”, spune el. Acum are 35 de ani și este vicepreședintele Asociației Județene de Fotbal.

pâinea mi-o câștig prin muncă... mă consider un bun antreprenor și cred că și în fotbal este nevoie de antreprenori de succes, de oameni care să știe ce înseamnă nevoia și risipa.

Care este locul tău preferat de plimbări și petrecut timpul liber? Petrec timp pe la grădina zoologică, la muzeu, noaptea muzeelor este un eveniment frumos pe care îl așteptăm cu toată familia, pe la restaurantele din oraș, evenimente sportive și caritabile.

Spune-mi ceva despre tine ce nu știe toată lumea. (o superstiție a ta, o mâncare preferată sau vreun obicei al tău) Ce nu știe lumea este că, deși sunt unde sunt, nu am nici un merit ci este în totalitate meritul Lui Dumnezeu care mi-a purtat de grijă. Am fost plecat 6 ani în Franța, dar dorul de casa m-a măcinat și nu am putut să mai rămân, așa că în 2011 am revenit definitiv, am deschis o afacere și am dezvoltat-o.

Citiţi interviul complet cu ANDREI BITU pe www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

01 - 15 Iunie 2021

În ce stadiu a ajuns modernizarea noului stadion al Sibiului

Lucrările de modernizare ale noului stadion al Sibiului au ajuns în luna mai la 20%, ”în graficul propus” anunță firma de construcții. Dacă lucrările decurg în ritmul actual, din această lună vor putea începe și demararea lucrărilor de finisaje interioare.

Cu toate că vremea capricioasă și ploile dese din ultimele luni au fost mai degrabă potrivnice lucrărilor, ”șantierul a avansat foarte bine”, apreciază firma sibiană de construcții angajată să modernizeze noul stadion. Lucrările au început în luna

PAGINA

60

POP CULTURE MAGAZINE

septembrie a anului 2020, iar după 9 luni, șantierul a ajuns la 20%. Până în prezent a fost finalizată structura noii tribune oficiale, cea dinspre str. Octavia Goga. Structurile pentru peluza sud și peluza nord sunt aproape integral realizate și urmează să fie aduse în șantier pentru montaj. Până să vedem stadionul în forma sa finală, îmbrăcat integral în tablă, va mai dura însă ceva vreme pentru că ”nu vom putea monta tabla pe o singură clădire, ci pe tot stadionul odată”, explică constructorul.

Conform termenului de finalizare, lucrările ar trebui să fie la stadiu de 100% la începutul anului 2023, însă respectarea termenului depinde de mulți factori: vremea din timpul lunilor de iarnă sau disponibilitatea anumitor materiale necesare.

www.zilesinopti.ro

01 - 15 Iunie 2021

POP CULTURE MAGAZINE

THE FUTURE OF PRINTING

schwarz_gruppe_int www.zilesinopti.ro

PAGINA

61

01 - 15 Iunie 2021

Gata cu tribunele goale, s-a dat liber pe stadioane.

Care sunt regulile?

E oficial, lumea sportului se bucură de măsuri de relaxare. Spectatorii vor avea acces pe stadioane la evenimente sportive, însă doar în anumite condiții. ”Suntem încrezători că împreună vom reuși să revenim la normalitate în viitorul apropiat”, e crezul organizatorilor și al sportivilor.

Noul ordin comun al Ministerului Tineretului și Sportului și Ministerului Sănătății reglementează condițiile și modul de acces al spectatorilor la evenimente sportive, dar vine cu vești

PAGINA

62

POP CULTURE MAGAZINE

importante și pentru sporturile de echipă și cele de luptă.

Suporterii vor putea reveni la evenimentele sportive în aer liber, fără ca organizatorii să mai aibă obligația de a solicita aprobări sau avize pentru a avea spectatori. Procentul în care aceștia vor putea participa la evenimentele sportive este de 25% din capacitatea totală a tribunelor. Vor putea intra pe stadion doar persoanele care sunt vaccinate și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare și persoanele care prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul unui rezultat negativ certificat al unui test antigen rapid nu mai vechi de 24 de ore. Dovada trebuie prezentată în format fizic, listată. Suporterii au obligația să respecte locul precizat pe bilet.

www.zilesinopti.ro

01 - 15 Iunie 2021

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

PAGINA

63

01 - 15 Iunie 2021

POP CULTURE MAGAZINE

Horoscop Berbec

Dacă faci parte dintrun cuplu mai vechi, se poate spune că intri într-o perioadă mai calmă, în care găsești resurse pentru înțelegere, iertare și reconciliere, iar perechea ta știe cum să-ți ajungă la suflet. Se întrevede o perioadă foarte bună pentru a consolida relațiile.

Taur

Este posibil să te confrunți cu o anumită nesiguranță în legătură cu valoarea ta personală, situație care poate să provoace și probleme afective.

Poate că nu te simți suficient de iubit de către perechea ta, sau poate că nu crezi că meriți să fii iubit.

Gemeni

În plan sentimental, se pare că parcurgi o perioadă în care ești mai vulnerabil sau te simți mai expus ori, din dorința pentru a (re) cuceri pe cineva, ești nevoit să îți dezvălui și zonele mai sensibile.

Ești mai interesat de emoții decât de aspectul intelectual al relației sentimentale. www.zilesinopti.ro

Rac

Dacă faci parte dintr-o relație mai veche, marcată de probleme sau dificultăți, în această perioadă s-ar putea să ai impresia că soarta relației atârnă de un fir de ață. Pentru a redresa relația este nevoie de eforturi comune.

Leu

În cuplurile mai vechi și mai frământate de conflicte, în care s-au tot amânat anumite decizii, situația poate deveni tensionată, presantă. În unele cazuri, nu este exclus să se ajungă (din nou) la discuții serioase despre separare ori divorț.

Fecioară

Este posibil să se reediteze sau să se acutizeze o situație cu care ai avut de-a face în februarie. De data asta, însă, ai posibilitatea să faci un bilanț și să revizuiești deciziile și inițiativele luate atunci, pentru a redresa situația.

Balanță

În viața sentimentală se pare că este nevoie de schimbări, din cauză că anumite chestiuni sunt din ce în ce mai tensionate.

Energia astrală a acestei perioade favorizează transformările și restructurările, așa că profit[ de acest context astral pentru a-ți relansa viața afectivă.

Scorpion

Ai posibilitatea să găsești, în sfârșit, soluția optimă. În orice caz, devine limpede că anumite schimbări nu mai pot fi evitate, iar acestea ar trebui să se petreacă în primul rând în mentalitatea ta despre relații, căsnicie și asumarea angajamentelor pe termen lung.

Săgetător

Nu este exclus ca soliditatea căsniciei sau încrederea în perechea de viață să fie puse la încercare.

Unii Săgetători ar putea decide să își anuleze planurile de căsătorie sau, să facă pasul spre oficializarea unei relații mai vechi, după un moment de criză care le schimbă perspectiva asupra lucrurilor.

Capricorn

În viața de cuplu a unor Capricorni, nepotrivirile devin din ce în ce mai deranjante și mulți dintre ei s-ar putea simți tot mai limitați, tot mai constrânși. Banii pot fi un subiect extrem de sensibil, mai ales dacă perechea de viață are obiceiul de a fi cheltuitoare.

Vărsător

Relațiile care se bazează pe iubire și respect reciproc, pot avea parte de un nou început. Unii Vărsători, însă, ar putea ajunge la concluzia că este mai bine să încheie o relație nefuncțională și să își așeze viața amoroasă pe baze noi.

Să nu începi o relație nouă curând ci să profiți de acest răgaz.

Pești

Este o perioadă favorabilă pentru a decide care sunt nevoile și așteptările tale emoționale și pentru a înțelege dacă viața de cuplu îți satisface aceste nevoi și așteptări. Odată ce lucrurile devin clare pentru tine, le poți discuta și rediscuta cu perechea de viață.

PAGINA

65

CHESTIONAR DE #SIBIU

POP CULTURE RĂZVAN SĂDEAN MAGAZINE

ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Faptul că se simte freamătul unui oraș activ, fiind în același timp și liniștit.

UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI Tochitură de porc cu mămăliguță și ou deasupra.

CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI La Arhive

Serenela Mureșan

S

erenela a studiat actoria la Târgu Mureș, orașul ei natal, dar la începutul carierei a jonglat între scena de teatru și platoul de televiziune. În 2009 s-a mutat la Sibiu și la scurt timp s-a alăturat echipei de actori a Teatrului Național ”Radu Stanca”. Sibiul i-a devenit nu doar casă, dar și locul în care și-a putut urma și dezvolta visul de o viață… acela de a fi actriță.

DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Deși orașul meu natal Târgu Mureș e unul dintre cele mai frumoase și curate orașe din țară, m-am îndrăgostit de Sibiu pentru că are o lumină aparte, mai ales în diminețile cu soare, dar și pentru că a devenit încet, încet un oraș european, multicultural și sigur. Îmi place că se poate merge destul de safe cu bicicleta.

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN SIBIU Muzeul ASTRA musai de vizitat, Muzeul Național Brukenthal și foarte bine mă simt de obicei în Parcul Sub Arini. Simt aerul curat de libertate dat de apropierea munților.

UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Festivalul Internațional de Teatru, evident, mai ales fiind parte activă, dar și alte evenimente de care am cam dus lipsa în această perioadă de pandemie.

PAGINA

66

CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE SIBIULUI Mă face să zâmbesc faptul că sunt foarte mulți turiști. Pare un oraș cosmopolit. Și porumbeii din Piața Mare. Și oamenii care-și plimbă câinii în Parcul Sub Arini.

UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA TOT ORAȘUL Turnul Sfatului e un loc de unde îmi place să admir orașul.

SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE REVITALIZATE Cred că Baia Populară Neptun merită revitalizată. E mare nevoie de mai multe locuri cu piscină și spa în oraș sau poate chiar un super ștrand amenajat cu terase, locuri de distracție, concerte.

FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE SPIRIT A SIBIULUI Micul dejun cu cafea, soare, verde, muzică bună și oameni relaxați și zâmbitori.

SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Clădirea cea nouă a Teatrului Național Radu Stanca, o clădire care ar trebui sa fie o spectaculoasă creație arhitecturală, pe măsura evenimentelor minunate care se întâmplă în Sibiu, mai ales în timpul festivalului de teatru și a oaspeților de vază pe care îi avem în fiecare an.

Ar trebui să fie comparabilă cu marile instituții de cultură din Moscova, Viena, Londra, Paris sau din alte colțuri ale lumii. www.zilesinopti.ro