DIN CULISE

Elogiu creației sibiene

În cele ce urmează nu voi spune o poveste, însă voi lansa tuturor invitația de a fi parte dintr-una. Ne apropiem cu pași repezi de ediția cu numărul 30 a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Iar faptul că publicul este atât de implicat în ceea ce înseamnă dorința de a participa activ la emoția și miracolul creațiilor care vor fi prezentate mă determină să prezint un caz cu totul special.

Faust semnat de Silviu Purcărete, care se joacă de 16 ani, este cel mai râvnit spectacol din festival. În același timp, este și un motiv de inspirație, de mândrie și de provocări pentru toți artiștii care poposesc în Sibiul festivalier. Astfel, două mari nume de artiști din Japonia, cuceriți de miracolul spectacolului sibian, vin în această ediție aniversară cu două creații ce aduc un elogiu performanței lui Silviu Purcărete. Prima personalitate este Kazuyoshi Kushida – unul dintre cei mai mari artiști din istoria recentă a teatrului japonez, distins cu o Stea pe Aleea Celebrităților de la Sibiu. Domnia sa semnează spectacolul Faust sub clar de lună, un omagiu adus Faust-ului sibian, într-o formulă kabuki contemporană. Celălalt nume important din spațiul nipon care ne va onora cu prezența sa este Akihiro Yamamoto cu al său spectacol, Faust: Tribut, ce oferă o versiune Noh a capodoperei goetheene.

Ce poate fi mai frumos în această legătură între cultura niponă și cea română, prin care doi reprezentanți ai celor mai vechi forme de teatru din Japonia aduc astfel de omagii marii creații de la Sibiu? Suntem mândri că toate acestea se întâmplă cu ocazia aniversării a 30 de ani de FITS și că parteneriatul strategic pe care festivalul l-a făcut cu marea cultură japoneză pune pe picior de egalitate ceea ce înseamnă creație și miracol.

Vă așteptăm să fiți parte din Miracol, între 23 iunie și 2 iulie 2023!

26, 27 mai | ora 19.00

8, 22 iulie | ora 19.00

Fabrica de Cultură - Construcții SA - UniCredit

Sala „Eugenio Barba”

În distribuție: OFELIA POPII IUSTINIAN TURCU DANA TALOŞ ADRIAN MATIOC DIANA VĂCARU-LAZĂR CRISTIAN STANCA DIANA FUFEZAN RALUCA IANI MARIANA MIHU – PLIER

ADRIAN NEACŞU PALI VECSEI VLAD ROBAȘ EMŐKE BOLDIZSÁR CRISTINA STOLERIU ALEXANDRU MALAICU CODRUŢA VASIU SERENELA MUREŞAN JOHANNA ADAM

CRISTINA RAGOS CENDANA TRIFAN ANTONIA DOBOCAN VERONICA ARIZANCU ARINA IOANA TRIF FABIOLA PETRI GABRIELA PÎRLIȚEANU MONICA VÎLCU IOANA COSMA

CRISTINA BLAGA-TOMUȘ OANA BRÂNZAN EDUARD PĂTRAȘCU MIHAI COMAN VIOREL RAȚĂ LIVIU VLAD CĂTĂLIN NEGHINĂ ȘTEFAN TUNSOIU ANDREI GÎLCESCU HORIA FEDORCA

Voi ce mai citiți?

Recent am renunțat la mașină, iar majoritatea reacțiilor au fost din registrul: „Vai, dar de ce? S-a stricat”.

Să vă explic: până de curând, comoditatea în Casa de Bălău era mare, pentru că mașina era în parcare, mă aștepta cuminte, pregătită să toarcă la fecare răsucire a cheii, ceea ce pe mine mă făcea să plec întotdeauna pe ultima sută de metri de acasă. Știam că micuța pe patru roți e acolo, orice ar f. Însă micuța aceea, cu toate că mă salva de multe ori pentru că mă ducea rapid oriunde aveam nevoie, mai și consuma multe bancnote din buzunarul și așa subțire – pentru cumpărături, pentru mici plimbări fără rost, pentru drumurile zilnice până la muncă și înapoi. Asta ar f prima problemă.

Cea de-a doua, pentru mine cel puțin, a fost că timpul petrecut în mașină era, cumva, un timp mort, pierdut. Când conduci nu poți să faci altceva, decât eventual atunci când ești prins în trafcul infernal cu pretenții de mare burg suprasaturat de mașini, iar în momentele respective apuci maxim să răspunzi la două mesaje și să schimbi melodia. Iar eu îmi doream să am timp să citesc, ocupație pe care nu o prea iau în calcul când sunt acasă, spre exemplu. Atunci e vremea de seriale. nachdenGebrüdernGrimm

Așa că, încetul cu încetul, am început să mă gândesc tot mai serios să renunț la cele patru roți personale și să trec la transportul în comun, până când, într-o zi, am luat ofcial decizia. În orice caz, deja de ceva vreme mașina stătea mai mult în parcare decât prin trafc și, săraca, se oflea fără atenție și plimbări. Și uite-așa am început eu să citesc în fecare dimineață și după-amiază, câte 15, poate chiar și 30 de minute, în autobuz.

Fără nervi în trafc, fără plimbări fără rost (care se lăsau tot cu cheltuieli, știți bine cum e), fără timp mort. Acum mă apropii de fnalul cărții Frida Kahlo, de Caroline Bernard, iar o listă întreagă de alte povești mă așteaptă în bibliotecă. Dar destul despre mine! Voi ce mai citiți?

ÜbersetzungvonLillyKrauss-Kalmár

REGIE: LillyKrauss-Kalmár

25mai,ora18:00

BILETEONLINEPEWWW.TEATRULGONG.RO