Zile și Nopți Sibiu, 1-15 Mai 2021

POP CULTURE MAGAZINE. SIBIU. 01 - 15 Mai 2021

MUZICĂ. ARTĂ. FILM. CULINARIA

Florin Piersic Jr.

„Trebuie să existe umor în orice situație ...”

Cover: Activități de sărbători în Sibiu și mărginime Interviu: Sergiu Bolotă , despre album și muzică în pandemie Cityzen: Smaranda Balan și Tudor Popa

Un Paște fericit în locul ce duce mai departe veșnicia satului românesc - Muzeul ASTRA

01 - 15 Mai 2021

POP CULTURE MAGAZINE

Salut, Sibiu Tom și Jerry, gangsterii Răzvan SĂDEAN, redactor

U

n film despre doi gangsteri americani care se numesc Tom și Jerry te poate pune pe gânduri.

Care ar putea fi asemănarea cu savuroasele personaje din desenele animate? Situațiile comice. Dar ce aduce în plus filmul regizat de Florin Piersic Jr. și produs special pentru platforma Scena Digitală a Teatrului Național ”Radu Stanca”, e legătura profundă dintre cei doi natural born killers, excelent interpretați de actorii sibieni Marius Turdeanu și Ali Deac. De-a lungul poveștii între ei se leagă o prietenie sinceră ajungând să-și împărtășească cele mai intime și revelatoare experiențe de viață.

Crimele nu lipsesc din nicio scenă, dar ele sunt un pretext pentru a privi pe gaura cheii în lumea absconsă a crimei organizate și a-i urmări pe cei doi asasini, unul cu experiență și unul care o capătă pe parcurs.

Tom și Jerry trebuie, firește, să omoare pe cineva. Îl tot omoară pe Ioan Paraschiv care sare de la un rol de victimă la altul, până la final când lucrurile iau o turnură

neașteptată. În tot acest timp, publicul empatizează tot mai mult cu cei doi eroi.

Nu acțiunea explozivă sau efectele speciale sunt cele care te țin cu sufletul la gură, ci tensiunea și profunzimea personajelor. Într-o scenă, Tom își aduce aminte de un moment trăit cândva într-o pădure unde dezmembra cadavrul unei victime cu un fierăstrău.

Dinamica e schimbată de trecerea unui cerb care își fixează privirea asupra lui. Jerry, deși mai tânăr, are și el parte de o epifanie pe care o împărtășește. Într-o seară, copilul său nou născut nu se oprește din plâns și asta îl exasperează. Așa ajunge să îndrepte țeava pistolului spre fruntea propriului copil. Acestea sunt doar două momente care oferă publicului ocazia să se atașeze de doi asasini pe care în realitate i-ar ocoli cu mare prudență. Dar filmul rămâne dedicat genului până la final. Nimic nu are puterea să schimbe regulile stricte ale jocului în lumea crimei. Iar după ce am râs și suspinat alături de cei doi, finalul ne trezește brusc la realitate ca un pumn în plex.

Ediţia de Sibiu Apare bilunar - gratuit nr. 07 (364) | 01 - 15 Mai 2021

Redactori: Cristina Bălău | cristina.balau@zilesinopti.ro Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

 Str Mărăști nr. 9, Sibiu  /zilesinoptiSibiu  zilesinopti.ro

Layout & DTP: Gabriela Hogea | hogea.gabriela@gmail.com

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar.

(Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava) Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online, vă rugăm să ne contactaţi: Publisher: Marius Dicoiu 0744 35 99 10 | marius.dicoiu@zilesinopti.ro

www.zilesinopti.ro

Dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi departamentul de distribuţie: Alex Fălămaș | 0755 02 29 57 Administrativ-Vânzări: Mariana Cătană Trif 0755 02 29 55 | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro.

Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

PAGINA

3

CUPRINS

POP CULTURE MAGAZINE

Film /pagina 46 POINT OF VIEW ������������������������� 46 Promising young woman SERIALE ����������������������������������������� 48 3 seriale SF care te vor pune pe gânduri CINE COMBO ������������������������������� 49 Steven Yeun

Muzică/pagina 27

Artă / pagina 30 VAN GOGH �������������������������������39 TEATRU �������������������������������������40 Alexandru Hausvater ARTIȘTI URBANI �������������������42 John Do S ARTE VIZUALE �����������������������44 Chioma Ebinama POP-UP STORiEs ������������������17 Alfabetul modei în pandemie începe cu A

OLDIES, DAR REÎMPACHETATE! ������������������������������������������������������� 27 ALTERNATIVE Serena Ryder ��������������������������������������������������������������������������������������������������� 28 POP STAR Taylor Swift ��������������������������������������������������� 29 DIALOGURI FĂRĂ NOTE Jordan Rudess ����������������������������������� 30 FESTIVAL Tușnad Gastro Blues Fest ��������������� 34

din Sibiu

/

pagina 3

SALUT SIBIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 Tom și Jerry, gangsterii VIAȚA ORAȘULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 COVER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Activități de sărbători în Sibiu și mărginime CE NE PLACE ȘI CE NU NE PLACE LA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 taximetriștii sibieni SIBIAN/CĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 Diana, caută și redă povești cu emoții PAGINA

4

Eat&Drink CRONICA DE GASTRONOMIE Cu cardul prin satele Mărginimii ������������������������������������������������������� 50 PE GUSTUL NOSTRU Un fel de top al celor mai suprinzătoare sarmale �������������� 52 OPINIE Restaurantul nu e loc de joacă! 54 POVEȘTI DE SUCCES Cerbul Acru �������������������������������� 58 DRINK Podul de vin peste Prut ������������ 62

www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

RĂZVAN SĂDEAN

Viața orașului...

A

nul acesta, în ultima lună a primăverii sărbătorim Ziua Muncii, Paștele și Ziua Europei.

Dacă vremea va ține cu noi, chiar din prima zi a lunii mai ne vom putea bălăci la lacurile naturale Ocna Sibiului. Cât despre viața orașului, v-am pregătit lista scurtă a celor mai interesante evenimente online și offline din următoarea perioadă.

SUMMITUL MUZICAL EUROPEAN

Dacă în urmă cu doi ani, Sibiul găzduia cel mai important eveniment din istoria orașului - Summitul UE, anul acesta, în zilele de 6, 8, 9 și 10 mai, o parte din atmosfera de atunci va fi recreată printr-un maraton muzical organizat de filarmonica sibiană: Summitul Muzical European. Concertul din 6 mai aduce în prim plan fagotul, grație solistului Adam Raduly. Următorul concert simfonic care-i reunește pe Cristian Lupeș - dirijor, Cristian Ardelean - bariton și Sorin Petrescu - pianist, va avea loc în data de 8 mai la Deva - Sala Teatrului, iar în data de 9 mai la Sibiu - Sala Thalia. Summitul Muzical European se încheie în 10 mai cu un concert cameral intitulat ”Familii muzicale sibiene”. Vor performa membrii a trei familii: Borz, Șulț și Greluș.

TRANSALPINA - DRUMUL REGILOR

Chiar dacă vremea nefavorabilă face ca drumul Transalpina să rămână momentan închis circulației rutiere, circulația filmului ”Transalpina Drumul Regilor”, regia lui Dumitru Budrala, rămâne deschisă tot timpul anului. Filmul poate fi vizionat gratuit, online pe YouTube.

LA BELLA VITA ITALIANA

Până în 23 mai, la Muzeul Național Brukenthal poate fi vizitată expoziția ”La Bella Vita Italiana”, cu lucrări din colecția de Stampe și Desene a muzeului, înfățișând locurile pitorești, dealurile însorite și liniștea specifică meleagurilor italiene. O altfel de călătorie în frumoasa Italie.

PAGINA

6

MATERNAL

Spectacolul ”Maternal” e o radiografie dureroasă a realităţilor din orfelinatele româneşti. Care e sensul actului de a da naștere unui copil? E o formă de egoism sau de altruism? Viața chiar merită trăită, în ciuda tuturor obstacolelor? Chiar și atunci când sentimentul abandonului devine copleșitor? Te mai poți încrede în bunătatea celorlalți când întregul sistem din care faci parte e o anomalie? La toate aceste întrebări încearcă să răspundă ”Maternal”, disponibil online pe Scena Digitală.

www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

PAGINA

7

COVER

Activități de sărbători în Sibiu și mărginime Sărbătorile vor fi diferite anul acesta. Față de 2020, când încă eram la începutul pandemiei COVID, un început incert, înconjurat de teamă și nesiguranțe, 2021 ne aduce o bucurie – mai puține restricții, libertate de mișcare și bucuria de a fi alături de cei dragi, dacă am trecut prin boală sau ne-am vaccinat împotriva virusului. Posibilitățile sunt numeroase și, dacă vremea ține cu noi, vom avea șansa să ne plimbăm mult anul acesta de Paști.

Am ales câteva locații demne de vizitat și câteva activități pe care nu trebuie să le ratați. În primul rând, la fel ca în fiecare an, avem la dispoziție un loc de basm în care să celebrăm Învierea Domnului – Biserica de Lemn din Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului. Aici, deja tradiționala slujbă de Înviere este garantată să ne transporte într-un spațiu spiritual, înconjurat de natură și liniște. Accesul este gratuit în PAGINA

8

CRISTINA BĂLĂU

muzeu în noaptea cu pricina și, fiind loc destul în jurul bisericii, cu siguranță vor putea fi respectate măsurile de distanțare. În mod normal, pentru Slujba de Înviere de la Biserica din Bezded accesul vizitatorilor se face pe poarta 1 și pe poarta din zona bisericii, începând cu ora 23:30.

Desigur, muzeul nu oferă doar experiența slujbei de Înviere în aer liber, ci și numeroase obiective de vizitat și posibilitatea de a ne plimba prin mijlocul naturii, pe lângă lac sau prin pădure, ore întregi. Cel mai recent obiectiv pus la dispoziția vizitatorilor îl reprezintă aleile senzoriale.

Conceptul a fost preluat din Germania. Practic, ne descălțăm și mergem pe alei unde putem www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

să simțim textura lemnului, a cărămizii, nisip, conuri de brad și multe altele. „Aleile senzoriale prezintă Muzeul dintr-o nouă perspectivă. Ele aduc în atenție armonia om-natură, peisajul și modul în care acesta influențează comunitatea și este, la rândul lui, modificat de aceasta. Bogăția naturii din Dumbravă este acum și mai bine pusă în valoare! Urmăriți un film pe care în viitorul apropiat îl veți trăi pe la noi!

Nu oricum, ci într-o plimbare desculți prin pădure (la propriu)”, spun reprezentanții Muzeului ASTRA, despre acest concept.

Deși circulă deocamdată doar între două sate, Mocănița Văii Hârtibaciului începe deja să-și îndeplinească menirea de coloană vertebrală a văii și de a contribui la dezvoltarea durabilă prin turism a comunităților locale.

Mocănița a reintrat în uz recent și apariția ei la știri i-a convins pe mulți să se bucure de o astfel de excursie. Încă din data de 3 aprilie, traseul se face de două ori pe zi, pentru turiștii și sibienii care vor să petreacă o zi altfel, în apropierea Sibiului, în fiecare weekend, între Cornățel și Hosman și retur.

Profitând de reluarea, după 20 de ani, a curselor regulate ale mocăniței, comunitatea locală din Hosman a pus la cale un tur ghidat de gastronomie și meșteșug al satului, unde turiștii pot petrece peste patru ore vizitând, gustând, cunoscând și admirând ceea ce are de oferit "satul cu cinci www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

biserici". Doritorii de o experiență inedită își pot lăsa mașina la Cornățel, călători cu trenul de ora 10:25 la Hosman, apoi se pot bucura de plimbări la biserica fortificată, Moara Veche și meșteșugarii locali, luând trenul înapoi spre Cornățel la ora 16:00.

Pentru mai multe detalii despre programul complet puteți să intrați pe pagina de Facebook Asociația Prietenii Mocăniței.

Rășinari, Cisnădioara și Râul Sadului sunt trei localități din care pornesc poteci și trasee deosebite. Unele potrivite pentru bicicletă, altele pentru un drum la pas prin mijlocul naturii, traseele vă vor răpi pentru câteva ore din agitația orașului și vă vor da impresia că sunteți undeva departe, într-un colț uitat de lume.

Dacă sunteți în căutarea unor trasee potrivite pentru o plimbare cu bicicleta, cel mai cunoscut dintre ele este Traseul Emil Cioran.

Acesta leagă, pe poteci frumoase și line, Sibiul de Rășinari. Acest traseu este foarte frumos și în același timp destul de ușor, fiind recomandat în special începătorilor. Plecarea se face din fața Stadionului din parcul Sub Arini unde se află și o hartă a traseului.

Nu are porțiuni tehnice sau pericole, astfel că este perfect pentru o plimbare relaxantă, de weekend. Drumul se desfășoară în proporție de 99% pe poteci și prin pădure.

PAGINA

9

01 - 15 Mai 2021

Ce ne place și ce nu ne place, la taximetriștii sibieni Ne place

Nu ne place

 Ne place că sunt taximetriști care folosesc panouri de plexiglas pentru protecția lor și a clienților. Primul șofer pe TAXI care a implementat un astfel de panou, a făcut acest lucru chiar la debutul pandemiei de COVID-19, în România.

 Nu ne place de cei care, în ciuda faptului că ne confruntăm deja de mai bine de un an cu o pandemie, tot nu își curăță mașinile.

 Ne place că poți să plătești cu cardul. În urmă cu aproximativ 2 ani am ajuns și noi în secolul 21, iar aplicații care ne permit să plătim cursa direct de pe telefon sunt la îndemâna oricui.  Ne place că sunt taximetriști care își păstrează mașinile curate, spre deosebire de cei care fumează înăuntru și se vede clar că tapițeria nu a mai văzut de mult timp o spălătorie.

 Nu ne place când e dată muzica la maxim și aproape ne imaginăm că suntem la un bairam mai degrabă și în niciun caz într-un vehicul.  Nu ne place că unii taximetriști întind parcarea de TAXI mai mult decât le e „plapuma”, ajungând uneori să staționeze până și pe trecerea de pietoni. Acest lucru se întâmplă îndeosebi în zone intens tranzitate, așa cum este spre exemplu centrul Sibiului.  Nu ne place când, neavând bani exacți, suntem de-a dreptul mustrați pentru asta.

 Ne place de cei care își păstrează părerile personale despre pandemie pentru ei și nu încearcă să iște discuții în contradictoriu.

PAGINA

10

www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

PAGINA

12

POP CULTURE MAGAZINE

www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021 RĂZVAN

SĂDEAN

FLORIN PIERSIC JR.: ”Trebuie

să existe umor în orice situație, altfel nu am cum să cad în dramă” Chiar dacă inițial ”Tom și Jerry” trebuia să fie doar un spectacol de teatru, pandemia l-a făcut pe Florin Piersic Jr. să aibă în vedere și o versiune online a proiectului. Așa a apărut ”Tom și Jerry 2.0”, filmul. La aproape un an de la premieră, filmul se află în topul celor mai vizionate producții de pe Scena Digitală a Teatrului Național ”Radu Stanca” Sibiu. Despre film, teatru și nu numai, am stat de vorbă cu Florin Piersic Jr. www.zilesinopti.ro

INTERVIU

POP CULTURE MAGAZINE

Premiera spectacolului ”Tom și Jerry” era inițial programată pentru luna martie a anului 2020. A avut premiera în luna iulie a aceluiași an, dar prezentat ca film. În ce feluri te-a forțat pandemia să regândești lucrul la acest proiect? Premiera, așa cum spui, era fixată pentru luna martie 2020. Evident că nu a mai fost cazul, am intrat în lockdown și știm cu toții prin ce am trecut. Când am venit în mai să repet cu actorii, în ideea să facem spectacolul pentru ca el să existe în momentul în care se vor redeschide sălile de PAGINA

13

INTERVIU teatru, ne-am mișcat repede și bine. Au fost cam două săptămâni de muncă. După aceea, am înțeles de la cei din teatru că trebuie să facem neapărat ceva pentru online.

Au vrut să filmeze spectacolul, ceea ce ar fi fost trist și deloc bine. Am spus ”Nu. O să facem un film”, pentru că materialul permite și are un potențial foarte bun de film. Și ceea ce a ieșit se datorează, în primul rând, lui Alexandru Condurache, director de imagine, cu care m-am înțeles perfect și cu care am lucrat doar la fața locului. Asta a fost minunea, se mai întâmplă și minuni de-astea. El avea o cameră, eu aveam o cameră, vorbeam aceeași limbă, iar cei trei actori implicați erau în apele lor. Oricât ar părea de ciudat, filmările au durat doar două zile și jumătate. Apoi am montat cu Alexandru Condurache o săptămână, ca să reușim să scoatem ce am făcut pentru Scena Digitală.

Acest film e un proiect care nu ar fi existat dacă nu s-ar fi întâmplat să trecem prin pandemie. Pentru că există o convenție acceptată în teatru, actorii români pot juca personaje americane sau străine, dar în film e greu să faci această convenție să fie acceptată. În cazul de față nu s-a mai pus problema.

Filmul are subtitrare în limba engleză, l-a văzut și autorul și a fost foarte entuziasmat. Și totuși, prima ta întânire cu textul a avut loc în 2000, iar în 2013 l-ai montat la Teatrul Metropolis din PAGINA

14

POP CULTURE MAGAZINE

București. Ce anume te-a făcut să revii asupra textului în prima ta colaborare cu TNRS? Am înțeles de la Constantin Chiriac, el văzuse spectacolul, dacă nu mă înșel, acum 8-9 ani, și îl ținuse minte. Și a vrut un remake. Am fost bucuros să trec pe urmele pașilor mei, dar cu alți actori, reinventând în multe situații textul și felul în care se dau anumite replici. Pentru că nu poți și nici nu e cazul să te gândești că faci un xerox. Am mers pe același schelet, am lucrat cu același scenograf de geniu, anume Tudor Prodan, dar evident că actorii au descoperit alte și alte lucruri, și eu alături de ei. Iar cea mai mare bucurie a fost să văd replici pe care le gândeam într-un anumit fel, reinterpretate de cei trei actori, într-un fel în care nu m-aș fi gândit. Asta-i cea mai mare bucurie a unui regizor. Și au fost minunați. Nu a fost nevoie să mă convingă prea mult, pentru că mi-era dor de acest spectacol. M-am bucurat să-l revăd, m-am bucurat să lucrăm din nou la el.

Spuneai într-un interviu că ți-ai fi dorit să-l joci pe Jerry, însă la București în acest rol l-ai distribuit pe Paul Lipate, iar la Sibiu pe Ali Deac. Ce te-a făcut să dai rolul de fiecare dată altcuiva și să nu-l joci tu?

Ideea e așa. Eu am tradus textul în 2000, e unul dintre primele texte pe care le-am tradus. Și mi-am dorit să joc Jerry pentru că pe atunci aveam vârsta la care aș fi putut juca Jerry. Și apoi a trecut timp, l-am descoperit la o filmare pe Paul Lipate, mi-am dat seama că e Jerry și s-a ivit o oportunitate. Efectiv lucrurile

s-au legat foarte bine și am putut să fac spectacolul cu Lipate și cu Bănescu, dar nu mai era cazul să joc Jerry și ajunsesem deja aproape de vârsta lui Tom. Nu am mai avut timp. Așa cum nu mai pot să joc Romeo, și mai am foarte puțin timp să joc Hamlet, dacă nu ne grăbim tare, nu numai că nu mai am vârsta lui Hamlet, dar n-o să mai am nici capacitatea de a memora textul.

Revenind la filmul realizat pentru Scena Digitală. Ai spart clișeul filmelor cu gangsteri și ai mutat focusul de pe acțiune explozivă și efecte speciale pe profunzimea personajelor. Cât de mult te-au ajutat în acest sens actorii din distribuție Marius Turdeanu, Ali Deac și Ioan Paraschiv? Chiar dacă aș fi avut buget mare, nu aș fi făcut filmul cu explozii și alte efecte. Aș fi folosit mai mult sânge în anumite situații. Eu sunt mulțumit de ce a ieșit. Cea mai mare bucurie a fost capacitatea lor de a face un mic pas înapoi, de la proiecția pentru scenă, de la felul în care sunt obligați ca actori de teatru să vorbească pe scenă și să găsească un anumit echilibru pentru a rămâne credibili în situație, pasul înapoi către film care presupune un joc mai economic. Ei au știut să facă foarte bine asta. Mie mi se pare mult mai puternic așa. Dacă filmul avea urmăriri de mașini și mai știu eu ce împușcături ca la Sergiu Nicolaescu, n-ar mai fi același lucru. Puterea acestei povești stă tocmai în aparenta normalitate cu care ei înțeleg lumea și cu care se adaptează acestei meserii. Eu o iau ca pe o metaforă. Eu știu că asasinii www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

există, dar evident că prefer să nu mă lovesc de ei în viața reală, ca noi toți, și îi iau ca pe o metaforă în toată această poveste, o meditație asupra vieții. Iar în zilele noastre nu mai ai posibilitatea să ajungi la această meditație asupra morții, decât dacă faci în așa fel să fie comedie, să fie montat ca și comedie. E umor negru, da, dar pe asta se bazează și autorul. Și așa e conceptul. Cei trei actori mi-au rămas ”frați”. Sunt niște actori prețioși, formează o echipă mișto, sunt chiar o familie, iar pe mine lucrurile astea mă interesează. Deci există niște condiții necesare și suficiente.

Da, trebuie să fie actori buni, dar trebuie să fie și colegi buni. Ei au făcut proba asta. Chimia dintre ei se simte mai ales pe scenă.

E râsul o armă în vremuri ca acestea, când în jurul nostru se întâmplă atâtea drame?

Dramele se întâmplau și înainte, dar această pandemie a deschis o mulțime de cutii interzise. Și atunci cred că o armă sănătoasă e să râdem. La teatru, la film.

Eu aș recomanda filmul ”Tom și Jerry 2.0” ca pe o comedie, fără să menționez că e și cu puțină dramă, puțină lacrimă. N-aș marșa pe chestia asta, i-aș atrage pe oameni folosind comedia.

Evident, caut glumele mai smart și situațiile mai credibile, dar comedia rămâne rege în orice situație. Un regizor inteligent va căuta în mod sigur filonul acela de comedie pe care să-l exploateze într-un fel sau altul.

Altfel nu am cum să cad în dramă. Sunt mecanisme simple pe care le-am învățat și sper să nu fi ajuns în poziția de a mă repeta www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

într-un fel de buclă și a-mi crea un anume stil. Ți-l creezi fără să vrei, dar încerc să învăț lucruri noi. Nu mai sunt la vârsta la care să mă las influențat atât de ușor, dar există actori, regizori care apar, pot să văd un film sau un spectacol de teatru chiar și pe internet și să simt că mi-a schimbat ceva din felul de a gândi, oricât aș fi de bătrân. Asta e mișto, că meseria asta nu se termină niciodată. Se termină când te termini tu, dar ea nu se termină, oricum. Și oamenii vor găsi în continuare noi moduri de exprimare teatrală, dacă e să vorbim de teatru.

Cadrele cu tine par inexplicabile... până la finalul filmului. Florin Piersic Jr., regizorul, e Billy, tot un fel de regizor, dar unul care hotărăște cine urmează să fie ucis. Vorbind de teatru și de moarte, ți-a schimbat în vreun fel pandemia percepția asupra

lor? M-am bucurat să găsesc o formulă prin care să pot face și eu parte din acest film, să am niște intervenții micuțe.

Era necesar să folosesc ceva la trecerea dintre scene, pentru că vorbim de perioade mai mari de timp între o scenă și alta. În teatru am găsit o rezolvare care nu putea fi copiată și în film. Atunci am găsit aceste intermezzouri. Vorbind de teatru și de moarte, da, m-a schimbat cumva pandemia. Am fost nevoit să funcționez în condiții pe care nu mi le-aș fi imaginat, să joc în aer liber, în spații neconforme cu ceea ce înțeleg eu prin teatru. Și asupra morții, da. Pentru că la scurt timp după ce am intrat in lockdown acum un an, mi-am făcut testamentul.

Am zis că e corect așa. Asta e o chestie concretă, dar mi se pare un act destul de responsabil.

PAGINA

15

TEXT DE IOAN BIG

POP CULTURE MAGAZINE

POP-UP STORiEs

Alfabetul modei în pandemie începe cu A

A

A de la Armani

fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti un fost student la medicină care la întoarcerea din armată, fascinat de efervescenta lume a modei din ţărişoara sa, a început să îi desluşească tainele ca simplu ucenic al creatorului şi comersantului de haine binecunoscut de amatorii de fineţuri din vremea aceea, Nino Cerruti. Pasionat, talentat şi nemaipomenit de însetat să afle cât mai multe despre materiale şi cum se pot ele îmbina ca să dea bine pe corpul omului, tânărul s-a făcut apoi repede remarcat în mediul elitelor sociale prin creaţiile sale iar numele lui a devenit o marcă. Cu înfiinţarea propriei companii din banii primiţi pe maşinuţa lui VW s-a încheiat, cu aproape 60 de ani în urmă, prefaţa poveştii de succes a celui mai influent şi reputat designer şi antreprenor din fashion-ul italian, GIORGIO ARMANI, acţionar unic al grupului Giorgio Armani S.p.A, care a intrat în secolul XXI cu 13 fabrici, magazine în peste 30 de ţări, aproximativ 5000 de angajaţi şi un volum global de vânzări care depăşea 4 miliarde de euro. Dar nu cifrele de business ori detaliile glamour legate de branduri sunt cele care definesc acest caracter ieşit din comun ci perfecţionismul, obsesia pentru detaliu şi, mai ales, intransigenţa cu care şi-a respectat crezurile şi principiile, trăsături ce i-au adus recunoaşterea ca vizionar militant anti-trenduri în întreg spectrul manifestărilor Pop culture.

www.zilesinopti.ro

Încă din 1975, indiferent la reproşurile criticilor aduse cromaticii neutre - bejuri şi griuri - şi a designului asexual, Giorgio Armani a captat interesul publicului larg prin eleganţa subtilă şi atemporală a creaţiilor lui, caracteristică sesizabilă apoi fără efort în toate propunerile sale prêt-à-porter, inclusiv în vibe-urile optzeciste aduse de contrapunctele purpurii, roz sau albastre la paleta de griuri utilizată pentru In the Mood for Pop, colecţia Emporio Armani prezentată recent la Săptămâna Modei de la Milano, precum şi în ţinutele de seară negre/deep blue cu discrete motive florale din

Giorgio Armani - Colecţia Nocturnal toamnă-iarna 2021 PAGINA

17

01 - 15 Mai 2021

colecţia Giorgio Armani de toamnă-iarnă 2021/22 pentru femei, Nocturnal. Mai mult, parte din omnibusul haute couture de primăvară-vară 2021, Armani Privé, deşi conceput având ca target tinerele generaţii şi deci mai exuberant în croi, texturi şi culori, sugerează la rândul său o introspecţie de revalorizare a rădăcinilor estetice ale brandului, inspirată de contextul pandemiei care a depopulat străzile milaneze, oraş în care îşi are studioul de creaţie.

Melancolia s-a adaugat romantismului în conceptele lui Armani dar fără ca asta să îl rupă de realitate. “Mă adaptez repede, aşa că procesul de lucru a decurs lin şi neîntrerupt.”, scria designerul, dar “îmi lipseşte contactul cu oamenii. Abia acum începem să înţelegem ce înseamnă adevăratul lux: libertatea de a te plimba pe-afară, de a călători, de a-ţi întâlni prietenii, pe cei pe care îi iubeşti... Mă voi vaccina, este deopotrivă datoria şi dreptul meu de cetăţean în vârstă.”. La începutul pandemiei Giorgio Armani donase două milioane de euro spitalelor din Milano pentru cercetări legate de un posibil vaccin şi adaptase liniile de producţie pe care le deţinea în Peninsulă pentru a fabrica măşti de protecţie de unică folosinţă destinate personalului medical. Întorcându-ne la acel moment de cotitură pentru omenire, realizăm că pentru Giorgio Armani cuvântul ‘datorie’ a însemnat mult mai mult PAGINA

18

POP CULTURE MAGAZINE

Colecţia Emporio Armani Toamnă Iarnă 2021

decât a se proteja pe sine însuşi sau propriul business.

Designerul a fost unul dintre primii lideri de opinie care a realizat pericolul reprezentat de apariţia Covid în Europa şi, fără ca nicio lege să îi impună asta, şi-a prezentat în februarie 2020 colecţia la Milan Fashion Week în spatele uşilor închise, în streaming, ca “măsură preventivă luată în sprijinul eforturilor la nivel naţional de a salvgarda sănătatea publică.”.

Erau zilele când preşedintele Italian National Fashion Chamber declara senin că “Nu mi se pare că ar fi semne de pericol în acest moment în ce priveşte sectorul nostru sau Săptămâna Modei.”

Din cele 9 prezentări programate atunci doar Armani a procedat astfel cu a sa (devenind involuntar un pionier al implementării conceptului de digital fashion show), publicul select al unor

case de modă precum Versace (cu JLo pe catwalk), Prada sau Dolce & Gabbana, cu Ana Wintour şi un stol de influenceri Tik-Tok în sală simţindu-se ca în vremurile “normale” pentru că extrem de puţini spectatori au purtat mască.

O lună mai târziu, bilanţul morţilor de Covid în Italia era de aproape 12,000.

Acum un an, pe 3 aprilie 2020, respectata publicaţie WWD (Women’s Wear Daily), considerată o biblie a fashion-ului, a publicat o scrisoare deschisă adresată de Giorgio Armani colegilor săi de breaslă, care invita la necesara “reflecţie asupra absurdităţii stării de fapt actuale [din industrie], caracterizată de supraproducţia de îmbrăcăminte şi o nealiniere criminală între sezonalitatea climatică şi cea comercială”. Designerul opina că “declinul fashion system-ului, aşa cum îl ştim, a început când segmentul de lux a adoptat metodele de operare ale fast fashion-ului.”, subliniind că, în fapt, industria modei s-a lasat antrenată în ritmul frenetic al secolului 21 care ne face pe toţi să fugim fără a şti foarte bine încotro, doar animaţi de dorinta de supravieţuire, şi că lumea fashion-ului uită sau ignoră în mod deliberat, din păcate, faptul că obţinerea calităţii şi deci, implicit, a luxului, necesită timp.

Amintind de vremurile în care “luxury meant timeless, when luxury meant time...”, veteranul designer italian făcea apel cu înţelepciune - şi, poate, naivitate - ca dinamica procesului de creare a noii www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

mode, lent şi laborios, să nu mai fie subordonată celei a comercializării, dând ca exemplu noul său algoritm de lucru adoptat în pandemie prin care colecţiile de vară vor fi menţinute în magazine până în septembrie.

Amplificat de criză, absurdul cutumelor de alimentare ale mercantilismului care împing cumpărătorul să caute vara haine de iarnă şi invers poate fi eliminat printr-o resetare radicală a mentalităţii: hainele trebuie făcute să dureze (deopotrivă ca estetică şi utilitate), nu să se demodeze ieşind din uz după doar câteva săptămâni.

“Momentul prin care trecem este turbulent dar ne oferă oportunitatea unică să îndreptăm ce e greşit, să ne recâştigăm o dimensiune umană. E frumos să vezi că în acest sens suntem cu totii uniţi.”.

La un an după publicarea acestei scrisori de referinţă, a cărei miză din perspectiva produsului creativ în fashion şi a beneficiarului acestuia era “redobandirea autenticităţii”

POP CULTURE MAGAZINE

şi, respectiv, adaptarea caselor de modă la schimbările de comportament social generate de noua realitate, putem vedea chiar ca nespecialişti că această “unitate” în diversitate pe care conta Giorgio Armani se dovedeşte o utopie şi că lumea fashion-ul a dobândit convingerea că se poate reinventa fără migrene existenţiale prin intermediul digitalului. Circuitul bianual New York-Londra-Milano-Paris a devenit însumarea unor serii de show-uri în social media concepute pentru celebrităţi, influenceri, modele şi designeri dar nu exclusiv, atâta vreme cât acestea colectează pe YouTube milioane de vizualizări. Săptămânile live au devenit lunile online ale modei, după cum ne-au arătat evenimentele dedicate colecţiilor de toamnă-iarnă 2021.

Dacă unii creatori, precum Giorgio Armani cu un an în urmă, au mers în stream pe varianta clasică a defileului pe podium şi simpla sa retransmisie (ex. Riccardo Tisci la Burberry

Giorgio Armani - Colecţia Primăvară-Vară 2021

www.zilesinopti.ro

sau Kim Jones la Fendi) iar alţii au utilizat lumea reală drept cadru care să completeze limbajul vizual al vestimentaţiei (Chloé în cartierul parizian St. Germain, Erdem, Valentino, sau Rick Owens la Lido în Veneţia)... o parte a explorat potenţialul narativ sau experimental cinematic al conceptelor din fashion, precum Roksanda (Friday in February, cu Vanessa Redgrave) şi, respectiv, Thom Browne (Odyssey, The Dream). Digital fashion show-urile au devenite opere de artă în care inovativitatea performativă şi tehnologică devine esenţială în marketarea modei.

Paradoxal, trendul de “democratizare” a fashion-ului de lux prin plonjeul forţat în bazinul digital oferă publicului de masă un loc confortabil în rândul întâi la cele mai exclusiviste prezentări dar îl privează de pura judecare subiectivă a creaţiei de modă prin încadrarea acesteia în universuri vizuale ce funcţionează ca epatante “ghiduri de lectură”. O fi bine, o fi rău... că s-a intrat pe acest făgaş? Este prematur să ne pronunţăm dar un lucru e sigur: nu asta e direcţia în care a sperat Giorgio Armani că alfabetul şi vocabularul lumii modei va evolua într-un asemenea context dramatic... că se va concentra tot pe alimentarea prin reambalare a apetitului insaţiabil a publicului pentru “nou”, de orice fel ar fi acesta, şi nu pe crearea de modă în acord cu nevoile sale profunde, redefinite de “noua” modernitate.

PAGINA

19

SIBIAN/CĂ 01 - 15 Mai 2021

Diana

„

caută și redă povești cu emoții

Ce îmi place mie la Sibiu e cumva arhitectura orașului, să zic așa. Deși sunt de 3 ani aici aș putea spune că am văzut tot ceea ce oferă centrul, dar mi-am dat seama că nu e numai despre asta. Nu e doar despre ce îți arată o singură parte a orașului. Nu e doar despre câteva puncte turistice pe care le observi în trecere, ci pur și simplu să stai, să te oprești și să analizezi o clădire iar atunci ai să vezi că sunt atâtea detalii, atâtea lucruri pe care nu poți să le observi la prima vedere.

Pe strada Tribunei, parcă așa se numește strada care coboară spre Piața Armelor, am remarcat o clădire foarte faină, dacă nu mă înșel care are niște figuri umane la geamuri. Două în dreapta și două în stânga sunt chipuri feminine, iar în mijloc e un chip masculin. Și asta cumva pentru mine a fost o sursă de inspirație pentru a contura o poveste. Cumva aveam senzația că acolo la un moment dat locuia un bărbat care avea în jurul său, nu neapărat în sensul de relație, dar cumva prezențe feminine. Nu știu exact care e povestea din spate, și cumva asta ar fi o chestie pe care ar trebui să o scoatem la suprafață, ce stă în arhitectură și în spatele ei, dar cumva am simțit nevoia să îmi spun propria

PAGINA PAGINA

20 20

poveste, ce mi-aș fi imaginat eu că e acolo.

Cred că detaliile acestea le-am observat în vara trecută, eu treceam adesea pe acolo pentru că mergeam la muncă, și când treci pe aceeași stradă timp de 2 ani, deja începi să observi și alte lucruri pe care să le analizezi, deoarece ajungi cumva să te obișnuiești cu ceea ce ai tot văzut. Am început să fiu atentă, să mă opresc, să fotografiez, să analizez. Am început să fac lucrurile astea în Sibiu, mai ales când văd anumite clădiri, să mă opresc puțin și să le analizez, eu simt cumva nevoia de a captura anumite momente și dacă vin cu cineva, cu prieteni care vin pentru prima oară în Sibiu le zic ‘Uite! Ai fost atent și la detaliul ală, ai văzut?’.

Cred că perioada asta am început să fiu mult mai prezentă și cred că tocmai de asta sunt atentă la lucrurile astea pentru că mă ajută să fiu ancorată în prezent, să creez amintiri, să fiu acolo, nu doar să trec fulger pe strada asta, să pot observa micile detalii. Sibiul nu este doar despre Centru Vechi, doar despre câteva lucruri, nu e Sibiul doar atât. E despre ceea ce poți descoperi și ce ți se potrivește ție, despre oameni și locuri, despre diminețile răcoroase la răsărit sau serile de vară care întotdeauna mi s-au părut încărcate de un aer boem. Sibiul m-a învățat că e despre ceea ce poți să dai mai departe din ceea ce primești.”

(

foto © Gabriela Cuzepan

GABRIELA POPCUZEPAN CULTURE MAGAZINE

Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

PAGINA

21

CITYZEN

POP CULTURE TEXT DE SMARANDA BALAN MAGAZINE

Produs in Sibiu.

Cumpărat, tot aici.

O concluzie a unui raport privind consumul de produse locale publicat in iulie 2020 in Franța, indica faptul că, deși trăim intr-o societate globalizată, „consumul local cunoaște, in mod paradoxal, momentele sale de glorie”. Astfel, 52% dintre francezii intervievați au declarat că au devenit interesați de produsele locale, ca urmare a mențiunilor privind originea acestora.10% dintre au fost de părere că produsele locale au un gust mai bun, in timp ce 80% au mărturisit că ii incearcă un sentiment de satisfacție personală, atunci când cumpără produse locale.

Facem zoom out din această imagine, dar rămânem tot in

PAGINA

22

spațiul Uniunii Europene. De data asta in Sibiu, România, găsim in primăvara lui 2021 o campanie menită să pună la bătaie like-urile unei intregi comunități pentru „Produs in Sibiu”, o campanie venită in sprijinul micilor producători locali, afectați de pandemie.

Urmăresc de mai mulți ani această acțiune susținută de o publicație locală și am considerat-o de fiecare dată un gest frumos, menit să conștientizeze ce resursă importantă pentru sănătatea noastră sunt micii producători de lângă noi. Fie că vorbim despre brânza „ de Sibiu”, hencleș, berea fabricată artizanal „in Sibiu”, sau mezelurile de mangaliță

din Mărginime, tot acest univers al gusturilor innobilat de denumirea „ de Sibiu, pe care producătorii o adaugă cu mândrie pe etichetele lor de prezentare, reprezintă mall-ul sătesc de tihnă și poveste de lângă noi, un indicator care ne vorbește tot mai mult despre cât suntem dispuși să investim in calitatea vieților noastre.

In 2021 insă, mai mult decât oricând, Produs in Sibiu nu mai este despre noi, ci este mai mult despre ei. Despre zecile de producători locali care au nevoie nu doar de voci care să vehiculeze conceptul de sustenabilitate, nu doar de votul nostru de conștiință pentru consumul etic, ci de ceva atât de pragmatic cum sunt banii noștri, de cheltuiala pe care suntem dispuși să o facem aici, pentru ca ei să reziste in timp.

www.zilesinopti.ro

Dă play la

teatru pe w w w. s c e n a- d i g i ta l a . r o

Sunet HD • imagine HD • spectacole noi • premiere P latf orma de spectacol e onli ne a T eatru l u i Nați o na l „R a d u Stan ca” Sibiu, cu acce s p e bază de bile t sau abon ame n t

CITYZEN

POP CULTURE TEXT DE TUDOR POPA MAGAZINE

Fiecare vis măreţ începe cu un visător.

“Fiecare vis măreţ începe cu un visător” – acestea sunt cuvintele doamnei Harriet Tubman pe care cei din administrația locală și județeană ar trebui să le învețe. După câteva întâlniri de lucru avute în ultimele săptămâni cu resprezentanți ale celor două instituții, am observat un lucru dăunător dezvoltării – nu visează. Și nu vorbesc doar despre angajații cărora poți să le înțelegi într-o anumită măsură această rezervă în a visa din pricina piedicilor birocratice ce le-au înfrânt imaginația ci vorbesc chiar și despre consultanți și reprezentanți ai societății

PAGINA

24

civile ce vin cu propuneri. În arhitectură am învățat că la începutul fiecărui proiect trebuie să îți lași imaginația să zburde pe foaia de hârtie.

Trebuie să dai maximul din tine și să definitivezi o schiță a unui vis ce ești conștient că ar putea să nu devină niciodată realitate.

Dar de acolo trebuie să începi pentru a ști unde ai vrea să ajungi. Apoi reduci din consolele largi pentru a putea fi construibilă, mai tai din zonele vitrate pentru a reduce din costuri, mai umbli la volumetrie pentru a bifa cerințele birocratice. Până ajungi la o formă fezabilă a clădirii.

Așa aș vrea să gândească și administrațiile: să viseze și să dezvolte strategii nu pentru următorii doi ani pentru că doar atâtea fonduri există. Nici limitându-se la ce le permite acum legislația.

Ar trebui să aibă o viziune a proiectelor într-o formă optimă apoi să caute soluții chiar de schimbare a legilor ce împiedică dezvoltarea.

Vorbind în cele de mai sus în special despre strategiile de mobilitate, este imperios necesar ca cele două administrații să își impună obiective mărețe pe termen mediu și lung. Altfel riscăm să nu vedem niciodată o centură velo în jurul Sibiului, o promenadă pietonală ce leagă centrul orașului de Parcul Sub Arini ori o rețea utilă de piste de biciclete.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE ALEX MUŞAT

Muzică

POP CULTURE MAGAZINE

Serena Ryder The Medicine woman Taylor Swift Folclor al industriei muzicale

OLDIES, DAR REÎMPACHETATE!

I

ată-ne ajunși în cel de-al doilea an în care pandemia pune pe pauză întreagă industrie a concertelor lasându-i pe artiști să-și suplinească veniturile prin lansarea de noi albume și creșterea numărului de tricouri puse la dispoziție în magazinele online. Totodată, observăm amplificarea fenomenului de remixare și reîmpachetare a albumelor rock-ului clasic, lansate în boxset-uri uriașe și vândute la prețuri piperate. Dacă la începutul anilor 2000 Metallica dădeau în judecată platforma de sharing Napster, deschizând oficial războiul împotriva pirateriei muzicale, două decenii mai târziu, în plin avânt al Spotify-ului, atenția publicului pare a se întoarce către muzica lansată în format fizic, creată și împachetată înspre a fi consumată în tihnă, aproape ritualic. Teoretic, această întoarcere la origini ar trebui să ne bucure, dar este oare inițiativa orientată către public sau reprezintă o nouă modalitate a caselor de discuri de a profita de pe urma unor albume ce și-au trăit deja perioada de glorie?

Spre exemplu, John Lennon/ Plastic Ono Band, materialul de debut din 1970 al fostului membru Beatles, este relansat luna aceasta într-un boxset ce conține 6 CD-uri, 2 BluRay-uri, 2 LP-uri și o carte de 132 de pagini. Același tratament îl primește și albumul The Who - Sell Out, cele 5 CD-uri și 2 vinyl-uri ale boxset-ului fiind puse pe piață începând cu data de 23 aprilie. Un numitor comun al celor două lansări este includerea

www.zilesinopti.ro

sutelor de demo-uri și outtake-uri, oferindu-i ascultătorului întregul material folosit la crearea albumului. Deși aceste proto-versiuni ale pieselor pun la dispoziția fanilor momentele intime de creație ale compozitorului, ele nu au constituit decât puncte de plecare și nu au fost gândite înspre a fi audiate de către publicul larg.

Așadar, rămâne la latitudinea ascultătorilor să decidă dacă includerea acestora se justifică, sau reprezintă un simplu pretext de relansare a materialului discografic. De curând, și legendarii King Crimson au pus la dispoziția publicului înregistrările albumului de debut, lansând nu mai puțin de 26 de CD-uri în cadrul colecției The Complete 1969 Recordings, iar

noul trend a acaparat atât de mult industria, încât muzicianul britanic Steven Wilson l-a folosit ca punct de plecare al albumul conceptual The Future Bites.

Interesant este că mai toți muzicienii ce recurg la această tactică provin din era de glorie a vinyl-ului, semn că artiștii noii generații își găsesc publicul în online și nu în fața unui pick-up. Pentru nostalgici însă, 2021 se anunță un an plin de surprize muzicale, iar albumele ce au marcat secolul trecut vor suna chiar mai bine, ajungând să reprezinte o gură de aer proaspăt într-o industrie sufocată de platformele de streaming.

PAGINA

27

01 - 15 Mai 2021 ALTERNATIVE

SERENA RYDER The Medicine Woman

D

eja o comoară naţională, cantautoarea canadiană Serena Ryder şi-a dobândit notorietatea la nivel continental acum un deceniu datorită memorabilului său duet cu Melissa Etheridge, Broken Heart Sun, şi, mai ales, a unei poveşti de dragoste care i-a descătuşat creativitatea, făcând-o să compună aproape 70 de cântece pentru următorul ei album, Harmony, ajuns disc de platină. De atunci Serena a rămas pe calea exprimării sincere a propriilor trăiri prin intermediul unei muzici inclasificabile stilistic, asumându-şi riscul de a nu genera suficientă empatie pentru a fi propulsată în stardomul Pop. Pe termen lung însă, această formă de devoalare a gândurilor şi sentimentelor celor mai intime a conturat o personalitate artistică cu totul aparte întrun peisaj Alternativ(e) în care muzicienii, precauţi, preferă de obicei să “îi cânte” pe ceilalţi decât pe ei înşişi.

PAGINA

28

DE IOAN BIG

Acum, la 38 de ani, 8 LP-uri de studio în discografie şi 4 premii Juno pe şemineu, Serena Ryder n-ar trebui (teoretic) să mai surprindă şi totuşi o face constant, inclusiv în această primăvară, cu noul ei album, The Art of Falling Apart, înregistrat în doar 10 zile, cu fiecare piesă imprimată chiar în ziua în care a fost compusă. Din nou, muzica se relevă a fi medicamentul salvator pentru Serena, mai ales într-un context pandemic favorabil - prin încurajarea autoizolării - alimentării predispoziţiei sale la depresii nervoase după o tinereţe petrecută singură în turnee. The Art of Falling Apart este un album pentru care Bluesul e firul roşu conceptual prin amalgamul de expresii ale experienţelor personale dar fiecare dintre acestea îşi defineşte estetic o identitate Pop prin clin d’oeil-uri involuntare la genuri, stiluri şi modele foarte diverse, de la Gospel şi Soul la Jazz şi R&B... de la Leonard Cohen la k.d. lang.

A cânta Blues într-un mod credibil presupune să fi pendulat necontrolabil într-un spectru definit - în extremele sale - de bucuria imensă şi de tristeţea ucigătoare, ori Serena a bătătorit atât de des acest drum cu două sensuri încât şi-a transformat chinurile în subiect de conferinţe medicale (în 2018 a fost, de altfel, recompensată cu Margaret Trudeau Mental Health Advocay Award). Iar speech-ul său destinat publicului, cristalizat în timp, a primit numele “The Art of Falling Apart” şi de la găsirea în interiorul ei a puterii de a-şi împărtăşi traumele prin cuvinte, pasul până la o versiune muzicală nu a fost greu de făcut datorită unui extraordinar talent componistic şi performativ. Chiar dacă albumul - de o sinceritate copleşitoare în descrierea călătoriei personale minate de anxietăţi - e bluesy ca mood, e departe de a fi trist, fiindcă ne vorbeste de un urcuş şi nu de o prăbuşire.

Medicament deloc amar şi lipsit de efecte adverse, The Art of Falling Apart merită încercat fără rezerve. Doar că ar putea crea dependenţă. www.zilesinopti.ro

POP STAR

TEXT DE CLAUDIA ALDEA

POP CULTURE MAGAZINE

TAYLOR SWIFT

Folclor al industriei muzicale

P

e 3 noiembrie 2004, în Orașul Muzicii, o tânără de 14 ani se pregătea să cânte pe scena faimoasei Bluebird Café în cadrul Sunday Writers Night. Cu o chitară six string și o poveste de spus, fetița avea să devină unul dintre cei mai proeminenți muzicieni mileniali. Datorită elementului de storytelling care reprezintă sufletul muzicii country și al artiștilor din Nashville, Taylor Swift s-a diferențiat întotdeauna prin capacitatea de a transpune experiențele umane universale în piesele sale. Fie că este vorba despre muzică pop (1989, Lover) sau electropop (Reputation), country (Fearless, Speak Now, Red) sau indie folk (Folklore, Evermore), toate materialele discografice păstrează aceeași sinceritate pe întreg parcursul carierei sale. www.zilesinopti.ro

Totuși, Taylor Swift ca artist reprezintă mult mai mult, fiind un simbol și un role-model atât pentru fani, cât și pentru o nouă generație de artiști. Odată cu creșterea în popularitate, lângă numele său au apărut o serie de stereotipuri pe care le-a folosit însă ulterior ca sursă de inspirație în muzica sa (The Man, Mad Woman, I Did Something Bad, Blank Space, Look What You Made Me Do), arătându-ne prin simbolistică celor care au încercat să îi distorsioneze imaginea cine este

cu adevărat omul din spatele elementului de folclor.

Când aud numele lui Taylor Swift, mă gândesc la prima femeie din istorie care a câștigat prestigiosul Album of the Year în cadrul premiilor Grammy de 3 ori (performanță realizată de personalități muzicale precum Frank Sinatra sau Stevie Wonder), la cea care a decis la vârsta de 20 de ani să scrie singură un întreg album (Speak Now) pentru a-și demonstra valoarea de compozitor sau la scrisoarea adresată de ea managementului Apple Music în urma căreia platforma și-a schimbat politica în 2015 iar artiștii au început să fie plătiți în mod corect pentru munca lor. Mai mult, în momentul în care Big Machine Records i-a vândut întregul catalog muzical fără drept de participare la licitație în 2019, Taylor a anunțat că va reînregistra toate albumele sale, militând astfel pentru dreptul artiștilor de a deține arta pe care o creează.

Poate că Bluebird Café a fost înlocuită de stadioane din întreaga lume, dar Taylor Swift a rămas în esență același om care ne vorbește, prin povești, despre experiența umană, care luptă pentru schimbarea industriei muzicale și care nu lasă vocile celor din jur să-i transforme legenda într-un spectacol de circ. Dacă vreți să o (re)descoperiți, Fearless (Taylor's Version) apare luna aceasta, alături de 6 piese noi... From The Vault.

PAGINA

29

DIALOGURI FĂRĂ NOTE foto © KOBARU.PL

JORDAN RUDESS “Am folosit acest timp pentru a exprima muzical ceea ce simţeam” Din 16 aprilie, după o aşteptare de... 22 de ani, în sfârşit va putea fi ascultat al treilea album al supergrupului de Prog-Rock LIQUID TENSION EXPERIMENT, fondat în 1997 de Mike Portnoy, bateristul de la Dream Theater, care îi are în componenţă alături de Portnoy pe Jordan Rudess (clape), John Petrucci (chitară) şi Tony Levin (bas). Dat fiind faptul că pe 12 martie Jordan Rudess şi-a lansat un nou album solo, al 17-lea(!), dar mai ales pentru că în toamna lui 2020 a fost votat de către publicul MusicRadar “the greatest synth player of all time”, un dialog cu extraordinarul compozitor şi instrumentist, cunoscut în toată lumea datorită aportului său esenţial la muzica DREAM THEATER, nu avea cum să fie unul lipsit de consistenţă, mai ales că nu am avut presiunea timpului.

Timpul, o dimensiune asupra căruia am dobândit fiecare o nouă perspectivă în contextul pandemiei...

Jordan, după ce în ianuarie videoclipul piesei The Passage of Time a prefaţat noul album LTE, în martie ţi-ai lansat albumul solo A Chapter In Time. Ambele titluri se referă la... timp. Întâmplător?

E straniu, sigur, că cele două cântece au cuvântul ‘timp’ în titlu dar timpul în care trăim este cu-adevărat unul ieşit din comun. Semnificaţia folosirii lui diferă în cazul ăsta fiindcă oferă două perspective diferite.

A Chapter In Time pleacă PAGINA

30

tocmai de la faptul că, la nivel global, conştientizăm că timpul nostru prezent e dintre cele mai neobişnuite. Ce mi s-a întâmplat în această perioadă de timp a fost că m-am simţit atras de ideea creării unui soi de jurnal muzical al trăirilor mele şi cel mai bun mod de a face asta, în ce mă priveşte, era să mă aşez la pian şi să exprim ceea ce simţeam. [...] Deci ca muzician am folosit acest timp pentru a extrage din mine expresii muzicale. Cu The Passage of Time e o altă poveste.

Au trecut peste 20 de ani de la

ultimul nostru album cu Liquid Tension Experiment şi când ne-am reunit în studio ca să înregistrăm acest nou album a fost uimitor pentru că am avut senzaţia că doar am clipit şi suntem din nou împreună, facem muzică, înregistrăm un disc... ca şi cum timpul nu s-ar fi scurs. Şi atunci a avut sens să ne referim la acest sentiment, mai ales că odată cu trecerea timpului, notorietatea Liquid Tension Experiment a continuat să crească iar solicitările legate de un nou album s-au înmulţit din toate părţile. [...] www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021 INTERVIU DE IOAN BIG

Explică-mi niţel circumstanţele reunirii LTE fiindcă după 20 de ani, în ajun de pandemie, pare cumva premonitorie...

Am tot vorbit între noi despre această idee pe măsură ce timpul trecea, doar că eram fiecare foarte ocupaţi, cum a fost de exemplu perioada cu turneele cu Dream Theater şi cu schimbările de personal din trupă atunci când Mike Portnoy a părăsit-o, în fine, au fost multe motive pentru care nu am putut să o concretizăm. Dar dorinţa ca totuşi să facem cumva să se întâmple a rămas intactă. Fast forward acum în vremea pandemiei şi a lockdown-ului. Am dat din nou un mesaj băieţilor: ‘Hei, hai să facem în aşa fel încât Liquid Tension Experiment să se întâmple!’... şi nimeni nu a mai avut scuze reale întrucât n-au mai putut spune că sunt în turneu cu Dream Theater, cu Stick Men [trioul format de Tony Levin cu Michael Bernier şi Pat Mastelotto – n.r.], ori cu cine ştie ce alt proiect. ‘OK, hai s-o facem!’ Deci se rezolvase cu problema găsirii timpului necesar. A mai fost însă o provocare în toată treaba asta şi, sincer, una foarte mare: să ajungem din nou la o bază de înţelegere comună, eu cu Mike Portnoy şi cu John Petrucci, după ce plecarea lui Portnoy [din Dream Theater, făcută publică pe 8 septembrie 2010 – n.r.] ne zguduise puternic şi persista încă între noi o anume tensiune. Nu eram siguri dacă vom mai putea să cântăm împreună dar, până la urmă, precum vremea www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE Liquid Tension Experiment

când devine frumoasă... cerul s-a luminat, a apărut soarele, norii s-au risipit, cu toţii am fost fericiţi iar vibe-uri au fost nemaipomenit de bune. Şi iată-ne ajunşi aici. Ne-am simţit foarte bine împreună şi cred că am realizat un album foarte bun, şi în mod cert plănuim să repetăm experienţa... fără să mai aşteptăm alţi 22 de ani.

Mi-e greu să cred că ideile pentru un întreg album s-au născut peste noapte... după două decenii de pauză. Cum s-a produs în fapt gestaţia materialului muzical?

O altă provocare a fost dată de anticipare, de presiunea crescândă pe care au exercitat-o asupra noastră aşteptările oamenilor. [...] Eram un pic stresat fiindcă ştiam că trebuie să se ajungă la ceva cu adevărat bun. Partea mea de pregătire a început cu întrebarea ‘Care este rolul meu creativ?’ Chestia cu LTE este că în trecut obişnuiam să lucrăm foarte repede: intram în studio şi lucram la compoziţii nu mai mult de 2-3 săptămâni fiindcă se declanşa în noi

o scăpărare de energie şi de magie care făcea ca jam-urile să meargă strună. Acum, voiam să mă asigur că albumul LTE3 va avea o anume melodicitate şi rezonanţă, un anume feeling, şi pentru asta nu doream să fiu dependent de scurta perioadă petrecută în studio, în care muza să fie obligată să stea tot timpul lângă mine ca un înger al muzicii, să mă alimenteze cu inspiraţie. Căci îmi puneam şi problema că aş putea fi atât de tensionat încât să nu pot compune nimic bun... astfel încât, cu destul timp înainte de session-uri, am început să plantez seminţe de idei, melodii, acorduri frumoase, ca să fiu eu sigur că voi avea ceva de oferit în proiect chiar dacă îngerul meu nu mi-ar fi ţinut spatele. Din fericire, după doar câteva momente de când am păşit în studio, am început să facem bucuroşi muzică, iar îngerul era acolo, nu doar cu mine ci şi cu ceilalţi, ca şi cum timpul ar fi rămas pe loc. [...]

Citiţi interviul complet cu JORDAN RUDESS pe www.zilesinopti.ro PAGINA

31

INTERVIU

RĂZVAN SĂDEAN personală. Piesele pot fi ascultate pe orice platformă existentă pe piață: YouTube, Spotify, Apple Music, Soundcloud etc., iar albumul poate fi comandat printr-un simplu email la sergiubolota@ gmail.com.

ascultătorilor felul în care am cântat câțiva ani la rând, și anume doar chitară și voce.

A trecut mai bine de un an de când configurația s-a schimbat. În ce fel ți-a schimbat pandemia activitatea profesională?

Viața mea profesională s-a schimbat drastic, primul efect fiind anularea concertelor fizice.

Nu am dorit să intru într-o perioadă inactivă și să aștept trecerea pandemiei, dimpotrivă, am compus mai mult, am lansat un EP în 2020, un single la început de 2021 și acest EP de acum câteva zile. Am susținut și concerte online, am adunat un anumit număr de susținători pe Patreon, iar un lucru de care sunt extrem de entuziasmat: am început să cânt cu trei persoane extrem de talentate. Am folosit cuvântul “extrem” de două ori în mod intenționat.

În plină eră a YouTube-ului și a pirateriei, cât de mult mai contează pentru un artist să-și lanseze propriul album? Și apropo, unde se pot asculta piesele și de unde se poate cumpăra EP-ul?

Muzica merge mai departe indiferent de piedici. Un artist trebuie să creeze propria muzică, să spună ceea ce are de spus într-un mod natural și autentic și să lanseze și albume. Cei care apreciază acel artist sunt bucuroși nu doar să îl susțină în drumul său, cumpărându-i albumele fizice, ci și să adauge noile compilații în colecția

Mutarea ta la București din 2018 a devenit cunoscută datorită piesei pe care ai lansat-o despre oraș, cu defectele dar și cu părțile lui bune. Pe aceeași idee, cum te raportezi acum la Sibiul natal?

Vin o dată pe lună la Sibiu și sunt foarte bucuros când fac asta.

Mă simt ciudat, întrucât nu mai locuiesc acolo, ci sunt doar în tranzit, 2-3 zile pe lună. În cele 2-3 zile caut să absorb cât mai multă energie pozitivă, aer curat și să petrec cât mai mult timp cu familia și prietenii apropiați.

La Sibiu mă raportez ca la o mini-vacanță lunară.

SERGIU BOLOTĂ ”Am avut mii de dorințe, dar acum vreau altceva / Dorința pe anul ăsta e să nu pierd pe cineva”, sunt versuri scrise de cântărețul sibian Sergiu Bolotă despre anul 2020. Chiar dacă pandemia a afectat grav sectorul cultural, artistul a continuat să facă ce știe mai bine - muzică, iar de curând a lansat ”Lumini Acoustic”.

Despre album și muzică în pandemie, am stat de vorbă cu Sergiu.

Cel mai recent material discografic al tău, ”Lumini EP Acoustic”, s-a lansat în urmă cu doar câteva zile, dar piesele datează din 2016. Cum ți-a venit ideea relansării lor și care e elementul de noutate pe care îl propun în 2021?

Din 2016 încoace am lansat un album în 2018 și un EP în 2020, dar și câteva single-uri.

Acest EP din 2016, ”Lumini EP”, a intrat oarecum într-un con de umbră, așa că am decis să îl relansez, dar să reinterpretez cele cinci piese într-o manieră acustică, doar chitară și voce. În momentul de față cânt alături de o trupă, însă pe acest nou album am vrut să readuc aminte PAGINA

32

www.zilesinopti.ro

FESTIVAL

POP CULTURE TEXT DE TEODORA BRATU MAGAZINE

TUSNAD GASTRO BLUES FEST

Î

Băile Tusnad 14 – 16 mai 2021

n septembrie 2020 Organizația GeoEcologică ACCENT, în colaborare cu Primăria Băile Tușnad, a decis să împletească armonios muzica live și gastronomia într-un concept unic, generator de intense experiențe senzoriale.

Astfel, în condiții excepționale, a luat naștere Tușnad Gastro Blues Fest, festival care a pornit din dorința de a promova atât Blues-ul, un gen muzical apreciat de publicul rafinat cât și zona ca destinație de ecoturism, împreună cu gastronomia locală. Berti Barbera & Nicu Patoi, Cristi Copaciu Band, Fernet Blues Companny și AG Weinberger sunt doar câteva dintre numele celebre ce au urcat anul trecut pe scenă, iar cei prezenți au avut de ales dintre bucatele tradiționale secuiești, preparate local, nelipsite fiind papricașul, gulașul, cozonacul secuiesc și langoșii. Și cum prima ediție a fost un adevărat succes, organizatorii lansează o nouă invitație #TusnadGastroBluesFest, ediția a 2-a, care se va desfășura tot în aer liber în perioada 14 – 16 mai 2021.

PAGINA

34

LD

” MORGANFIE LARRY „MUD

Vom avea parte de un line-up de excepție, format din artiști din mai multe colțuri ale lumii. Cap de afiș este nimeni altul decât LARRY „MUD” MORGANFIELD, primul născut al celebrului bluesman american, Muddy Waters aka McKinley Morganfield.

Deși a trăit toată copilăria sa înconjurat de muzică, Morganfield nu a luat în considerare Blues-ul ca drum artistic de urmat decât după moartea legendarului său părinte. Cu o voce bariton izbitor de asemănătoare cu cea a lui Muddy Waters, Larry a devenit rapid un nume cunoscut pe scenele din zona orașului Chicago. www.zilesinopti.ro

FESTIVAL

01 - 15 Mai 2021

Festivalul mai are pregătite două premiere pentru melomanii din România. Vom avea ocazia să îl ascultăm live pe MARCUS BONFANTI, ANTI chitaristul faimoasei MARCUS BONF trupe britanice Ten Years After, cu o carieră solo remarcabilă (inclusiv ca membru în proiectele Jawbone, The Delta Trio si Ronnie Scott’s Blues Explosion), care i-a adus câteva British Blues Awards prin care i-a fost certificată valoarea, deopotrivă ca performer şi compozitor. Un excelent vocalist și virtuoz a muzicuței, Mátyás

JUMPING MAT

T

Pribojszki aka JUMPING MATT, va urca pe scenă alături de formația sa pentru un recital de Blues tradițional și contemporan în care formația venită din Ungaria îl va avea ca invitat special pe chitaristul român de talie internațională AG Weinberger.

Tușnad Gastro Blues Fest 2021 ne oferă şi o serie de noi surprize româneşti, prima fiind aceea că Roxana Stroe, AG Weinberger fiica regretatului toboşar constănţean, Corneliu Stroe, singura chitaristă de Blues și Jazz din ţară, va cânta alături de trupa sa, Foxy Lady Band, și de remarcabilul muzicuțist britanic GILES ROBSON. De peste 13 ani, Cătălin Tzetze Rădulescu şi Andrei www.zilesinopti.ro

Rotariu, studiază arheologia muzicală a Blues-ului acustic şi acum, sub numele de Blue Monday Ministers, duetul propune o exprimare onestă, necosmetizată, a unor compoziții care au consacrat nume acum legendare în Blues, precum Mississippi John Hurt, Robert Johnson, Big Bill Broonzy sau R.L. Burnside.

De la Timișoara vine atât trioul românosârb Axis, a cărui muzică, nu de puține ori, a fost caracterizată drept „brută, puternică și îndrăzneață”, cât și Quo Vadis, trupa de Quo Vadis Blues-Rock consacrată în anii ’90, ce va performa la Tuşad în formula Farkas László, Kiss Attila, Teodor Pop și Borbély Szilárd. În cadrul festivalului surprinde plăcut şi prezenţa trupei sârbe The Gamblers, cu stilul său variat și unic de Soul cu Rhythm & Blues infuzat cu Swing. De pe scena bucureșteană vor veni popularele grupuri Baicea Blues Band (George Baicea, Cătălin Răsvan şi Nicu Georoiu), Oxigen (Bogy Nagy, Eugen Caminschi, Gelu Ionescu şi admirabila lor secţie ritmică, Mugurel Deaconescu şi Lucian „Clopo” Cioargă) şi Bluescore (Raul Kuşak, Hanno Höfer şi ‚americanul’ Liviu Pop).

Decorul de la poalele Pietrii Şoimilor nu ar fi complet fără partea de gastronomie.

De mâncare se va ocupa Papa la Șoni, care se mută cu tot cu celebrele sale ceaune la Băile Tușnad unde, timp de 3 zile, va găti preparate spectaculoase pentru toți gurmanzii. Și cum orice masă trebuie servită cu un vin bun, sommelierul Bentea Robert Claudiu ne va învăța cu ce soiuri de vinuri putem servi preparatele din festival, astfel încât să avem parte de o experiență culinară memorabilă. Iar pentru cei care vor să guste din bucatele tradiționale de la festival va fi vremea reîntâlnirii cu gulașul, kürtőskalács-ul ori langoșii.

PAGINA

35

Omul cu discurile

TEXT DE BERTI BARBERA

Joshua Redman, Brad Mehldau, Christian Mcbride, Brian Blade – “Roundagain”

A

vem din când în când ocazia de a trăi momente cu adevărat memorabile, cum ar fi să ascultăm un ansamblu monumental format din patru dintre cei mai strălucitori muzicieni ai ultimului sfert de secol, cu înregistrări noi după aproape 30 de ani de pauză. În 1994, Joshua Redman, Brad Mehldau, Christian McBride și Brian Blade se remarcau ca super-talente care avansau rapid către elita jazz-ului din New York și înregistrau împreună albumul ”Moodswing”, ca grup condus de Redman. Era clar că o asemenea formulă nu putea fi menținută mult timp având în vedere valoarea fiecărui muzician și ofertele venite din toate părțile.

Fiecare și-a urmat drumul, întâlnirile care au urmat au fost sporadice, până în 2020 când cvartetul s-a renunit, spre bucuria tuturor, sub forma unui super-grup. ”Round Again” este albumul rezultat, cu piese noi care sună ca și cum cei patru nu s-ar fi separat niciodată, păstrând intactă abilitatea de a se sincroniza și cumulând experiența din mulțimea de contexte în care s-au manifestat. Fiecare

PAGINA

36

contribuie cu compoziții iar modul în care își împart momentele solistice ne arată atât trecutul lor de lideri de grup, cât și capacitatea de a se asculta reciproc și de a-și lăsa spații de exprimare. ”Round Again” este un album de zile mari, care nu putea să apară decât în aceşti ani, pentru că reflectă forma jazz-ului actual, într-una dintre cele mai strălucite reprezentări.

Cam aici s-a ajuns, ar părea că ne spun, cu modestie și eleganță, cei patru mari muzicieni ai zilelor noastre. www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

PAGINA

37

01 - 15 Mai 2021

PAGINA

38

POP CULTURE MAGAZINE

www.zilesinopti.ro

ART EXPO

01 - 15 Mai 2021 TEXT DE IOAN BIG

Artă

POP CULTURE MAGAZINE

Alexandru Hausvater John Do S Chioma Ebinama

VAN GOGH: De la artist ignorat la artist furat

M

eseria de artist a devenit o opțiune pentru Van Gogh abia la vârsta de 27 de ani, când a fost concediat din postul de preot laic în Borinage, Belgia. Până la moartea artistului, timp de 10 ani, acesta a realizat peste 2000 de opere de artă, care aveau să definească post-impresionismul și să influențeze puternic arta de secol XIX. Cu toate acestea, Van Gogh nu a fost tocmai celebru pe parcursul vieții sale, reușind să vândă un singur tablou. Însă astăzi, nu doar că este unul dintre cei mai importanți artiști, dar și unul dintre cei mai... furați.

Să ne amintim de cel mai mare și, totodată, cel mai scurt jaf din istoria recentă - 20 de picturi furate, 35 de minute până la recuperarea lor și un cauciuc spart pe post de sabotor! În jurul orei 03:00, dintr-o baie a muzeului, un bărbat mascat și înarmat cu un pistol își face apariția. Îi abordează pe cei doi paznici, unul dintre ei dovedindu-se mai târziu a fi un complice, și îi obligă să oprească alarma. Între timp își face apariția și partenerul tâlharului, iar cei doi încep să aleagă tablourile dorite. O jumătate de oră mai târziu, cu 20 de picturi împachetate, printre care și faimoasa Floareasoarelui, aceștia părăsesc muzeul în mașina unuia dintre paznici, plănuind să se întâlnească cu un alt vehicul. Nu reușesc să ajungă departe căci

www.zilesinopti.ro

mașina face... pană, așa că aleg să abandoneze picturile și să fugă. În jumătate de oră operele de artă sunt recuperate, iar infractorii sunt arestați trei luni după aceea. Povestea a avut loc cu 30 de ani în urmă, pe 14 aprilie 1991, în Muzeul Van Gogh din Amsterdam. Însă furtul unui Van Gogh a devenit o obișnuință. În 1988, Vază cu garoafe este furat din Muzeul Stedelijk, Amsterdam, dar recuperat în câteva săptămâni. În același an, alte trei tablouri celebre dispar din Muzeul Kröller-Müller, Otterlo, dar și acestea sunt recuperate în anul următor. În 1990 se încearcă jaful a alte 3 tablouri, recuperate și acestea în 1993. În 2002, Vedere la mare în Scheveningen și Enoriaşi părăsind Biserica Reformată din Nuenen sunt furate din interiorul Muzeului Van Gogh, ambele regăsite în 2016.

Cel mai recent eveniment a avut loc în 2020, chiar de ziua artistului. Pe 30 martie, hoții au intrat în Muzeul Singer Laren și în doar câteva minute au părăsit instituția cu tot cu Grădina Parsonage Garden din Nuenen primăvara. În general, doar 10% dintre obiectele de artă furate sunt recuperate, însă când vine vorba de creațiile lui Van Gogh acestea au un record impecabil în a fi salvate. Sperăm că vom avea parte de același deznodământ și că, în curând, tabloul va fi încă o dată expus în galeriile de artă.

PAGINA

39

01 - 15 Mai 2021 TEATRU

POP INTERVIU DECULTURE IOAN BIG MAGAZINE

ALEXANDER HAUSVATER Un autor, un personaj, o lume

Preluând doar metafora spectacolului din 1991, ”au pus cătușe florilor”, în teatrul nostru florile mai au şi-acum cătușe? Au mai apărut flori pe parcursul anilor?

Au apărut multe flori dar cătușele au rămas exact la fel.

Acea gândire sociopolitică, acel lucru care face un om să devină o parte dintr-un colectiv, a rămas la fel. Încerc și-am încercat tot timpul să nu fiu negativ. Găsesc PAGINA

40

L

a 30 de ani împliniţi de la ... Au pus cătuşe florilor, vizionarul spectacol prin care a contribuit major la reinventarea teatrului românesc, regizorul Alexander Hausvater continuă să fie un personaj fascinant prin originalitatea abordărilor conceptuale și estetice într-o lume a artelor caracterizată, din păcate mult prea frecvent, de mascarea lipsei de substanţă creativă prin asimilarea comodă a trendurilor postmoderniste și culturale pop(ulare), ale axiomelor corectitudinii politice și a subtextelor „ancorate” în banalul cotidian. Alexander Hausvater rămâne singular prin faptul că se adaptează şi nu se pliază ca individualitate la mediul în care evoluează, că pentru el “artistul materializează abstractul” și nu materializarea definește post factum abstractul. Iar asumarea e sesizabilă inclusiv în montările sale recente de la Teatrul German de Stat din Timișoara și de la Teatrul Stela Popescu din București, Dumnezeul Kurt, și, respectiv, Barbă Albastră, dar și în cele trei volume de ficţiune pe care le-a lansat ca autor la finele lunii februarie la editura Integral, Penumbra, Aici, radio Eros și Dor călător.

Plecând de la acestea, ne-am propus să aflăm cum se raportează Alexander Hausvater la lumea teatrului după trei decenii de la reluarea activităţii în România.

negativitatea care se întâmplă aici de atâția ani ca inamicul #1 al creativității [...] Eu am încercat de multe ori în România să lucrez în orașe în care nu te-ai aștepta, Bacău, Reșița, Suceava, Pitești, gândindu-mă că teatrul e adresat nu celor care sunt cunoscători, ci virginilor teatrali cărora li se oferă o atitudine de viață, o alternativă a vieții obiective, așa că mă uitam mult în zona asta și lupta era contra faptului că se vorbea mult de un teatru al trecutului cu

... Au pus cătuşe florilor

www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

mari actori. N-am găsit teatrul trecutului să fie așa de mare însă am găsit o zonă teatrală care m-a interesat extrem de mult, plasată foarte profund în teatrul din timpul epocii comuniste... adică oameni de teatru se întâlneau în jurul unui text clasic și îl dezbăteau luni de zile ca să creeze un subtext pe care publicul îl înțelegea. Mi se părea extraordinar fiindcă toată viața mea am crezut că textul scenic e format din două părți: ce e spus și ce nu e spus, ce un actor exprimă pe scenă și ce gândește, care poate să fie total contradictoriu și nu armonios. [...] Așa că am găsit rămășițele alea și am încercat foarte mult să le examinez, să le utilizez, însă în teatrul românesc nu a existat experiența cercetării, a căutării, a faptului că jocul actorului nu poate să fie aici cum este dincolo, pentru că aici se vorbește o limbă, se urmărește o tradiție, ş.a.m.d. Oamenii făceau spectacole, mai bune sau mai rele, dar nu era acest experiment și căutare a unui stil.

Când am făcut trei spectacole la Odeon nu eram stabilit în România, veneam și plecam, iar ideea cu Guvernul de atunci a fost înfiinţarea unei companii internaționale: jumătate actori români, jumătate din toată lumea, care își creează prin cercetare de laborator teatral temele, piesele, adică joacă totul original, lucrând cu dramaturgi de aici, de acolo și de peste tot.

S-a schimbat Guvernul, s-a schimbat ideea.

Ce vă face să atașați de un anume text dramatic astfel încât să vă doriți să îl puneți în scenă? www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Barbă Albastră

O întrebare interesantă, dar n-am răspunsul pentru că e un proces total inconștient. Sunt acum, de exemplu, cam zece titluri pe care am promis că le voi face dar între momentul în care noi vorbim și momentul în care mă voi apuca de un text, multe din evenimentele cotidiene ale vieții mele mă vor face să mă gândesc altfel la el... mă uit acum la tine, mă uit la cum vorbești, cum arăți, mă uit la manierismul tău, și mă gândesc la un personaj, va să zică mă alimentez chiar şi în acest moment. Iar textele de care mă leg cel mai mult sunt texte în care vedem evoluția unui individ de la tăcere la exprimare, de la slăbiciune la tărie, într-o luptă cu autoritățile politice.

Adică, oricare ar fi situația, teatrul la bază are acest lucru: unul contra celorlalți. [...]

Presupun că modul în care se materializează în final un spectacol nu reflectă întotdeauna viziunea dumneavoastră iniţială asupra textului...

Lucrând pe text ca regizor, vizualizez povestea unei piese, o retranspun şi văd fiecare detaliu într-un mod clar, iar acel text pe care l-am corectat, l-am refăcut, îl iau cu mine, și...

din momentul în care ies din casă începe un proces de compromisuri care mă face încet-încet să îmi dau seama că niciodată nu am ajuns măcar la un procentaj egal între viziunea originală şi ce e pus pe scenă. 35% e recordul și m-am întrebat de multe ori ‚Real, ăsta e un impediment?’

Răspunsul este: ‚Nu este un impediment, e un challenge care te face să continui mai departe știind că nu vei ajunge niciodată să transmiți ceea ce tu ai vizualizat pentru că e imposibil.’ E total o imposibilitate. Dacă spun în cuvinte tot n-ai înțelege și eu însumi nu înțeleg. Așa că procesul ăsta de compromis nu e curent la un pictor sau sculptor, dar e parte din această meserie a mea care e colectivă, pentru că ai nevoie de un grup de oameni să îți facă toate lucrurile astea.

Teatrul e singura artă care e compusă din combinația tuturor celorlalte, de la muzică la pictură, la coregrafie, la scris... toate vin împreună. [...]

Citiţi interviul complet cu ALEXANDER HAUSVATER pe www.zilesinopti.ro PAGINA

41

foto © Stefan Schultz

01 - 15 Mai 2021URBANI ARTIȘTI

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România?

Sunt și am fost o persoană experimentală, mi-a plăcut să experimentez mai multe tehnici, de la desen la fotografie, teatru, artă digitală. În digital am petrecut ceva vreme până în momentul în care am decis să dau switch către organic și către căutări. Așa s-a născut proiectul Compounds cu acești „oameni” îmbrăcați în costum de aluminiu. Depinde doar de tine cât de grea devine treaba. Clasic, dacă muncești mult și îți vezi de drumul tău, munca ta devine cunoscută și apreciată.

JOHN DOT S „Îmi doresc ca oamenii să depună un pic de efort să înțeleagă procesul din spatele lucrării” John Dot S este un artist care a trecut prin mai toate formele de expresie artistică și unul dintre muraliștii prolifici de la noi. După ce s-a jucat 5 ani cu grafica digitală și ilustrația a decis să facă și altceva în zona artelor vizuale, așa că și-a dat demisia de la job și a închiriat un atelier în care a început să experimenteze. Operele sale se regăsesc în mai multe orașe din România, de la aeroportul din Sibiu, până la Târgu Jiu, București sau penitenciarul din Iași.

PAGINA

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

42

Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero?

Depinde de context, de loc, exemplu: muralele de pe clădirea aeroportului din Sibiu, procesul/inspirația a început în jurul locului și apoi a început disecția: ce este locul ăsta, oamenii care ajung acolo, înțelegerea și conștientizarea spațiu/acțiune.

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea în general?

Primul lucru schimbat a fost modul de lucru, este diferit lucru din atelier cu cel din spațiul public, de la tehnică, la concept.

Lumea a început ușor-ușor să înțeleagă conceptul și beneficiile aduse de street art. Am întâlnit oamenii care se bucurau de faptul că se desenează un loc gol și gri, pe lângă care treceau zilnic www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

POP CULTURE MAGAZINE

și faptul că se livrează și au acces gratuit la artă.

natura execuției, ci de interacțiune și logistică.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Mult! Momentan am fost într-o fază în care n-am mai simțit nevoia de a împărtăși pe social media ceea ce fac, am vrut să mă concentrez mai mult la ce fac și nu să mă gândesc că trebuie să fac o poza/video pentru social media. Acum cred că am trecut de această fază, așa că ușurel voi revenii pe social media.

Cum influențează?… Evoluția artei nu cred că are de suferit, arta evoluează și fără această influență, în schimb percepția este influențată, iar aici depinde de fiecare individ în parte.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic?

Importanța o include viziunea artistului, personal mă „joc” în zona socialului, mai puțin în cea a politicului. Socio-politic mă implic doar acolo unde trebuie, într-un protest, dacă este cazul, și la vot.

Ești unul dintre artiștii urbani care au picturi murale și prin mai multe orașe din țară. Povestește-ne un pic cum ai ajuns să faci asta și care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România. În primul rând este un pic cam mult spus artist urban, consider ca sunt doar artist – faptul că desenez în spațiul public nu mă transformă într-un artist urban.

Am ieșit pe stradă, într-adevăr, cu paste-uri, stickere etc., pentru că este dificil să faci ceea ce fac eu în 15 minute. N-am mai făcut asta de ceva vreme, m-am axat pe murale, pentru că am timp suficient de lucru.

Primul contact cu dimensiuni mari a fost în cadrul festivalului de street art de la Sibiu (SISAF) așa am început, am aplicat la un call și am fost acceptat, de atunci www.zilesinopti.ro

SISAF Sibiu 2020 foto © Funky Photography

foto © Filimon

Strad art Târgu Jiu 2020

a început drumul ăsta.

Nu am o lucrare preferată, toate lucrările devin efemere (clișeu) pentru mine, le-am dus într-un punct și de acolo au viața lor personală, Nu vreau să mă atașez de o lucrare care într-un anumit timp dispare.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Am avut ceva provocări, nu mari, pentru că nu au fost de

Știu că ești implicat și în niște tururi de artă stradală din București. Ne poți povesti un pic despre ele?

Nu, nu sunt implicat în tururi de artă stradală. Colaborez cu cei care fac aceste tururi pe partea de workshop-uri. Am început aceste colaborări din dorința de a cunoaște oameni și poveștile lor. Este și un troc, eu rămân cu întâlnirile și povești și ei cu o informație despre arta urbană.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Nu vreau să rămână cu ceva anume, îmi doresc ca oamenii să depună un pic de efort să înțeleagă procesul din spatele lucrării. Dacă îți descriu eu procesul (ce a vrut sa zică artistul) se evaporă toată esența.

Ce urmează pentru John Dot S? Multă muncă, proiecte și, cum aminteam mai sus, o avalanșă de content pe social media.

PAGINA

43

foto © Georgia Hilmer

ARTE VIZUALE

U

INTERVIU DE IOAN BIG

CHIOMA EBINAMA

na dintre expoziţiile remarcabile de artă contemporană din această primăvară, noroi & fluturi (mud & butterflies), deschisă până pe 24 aprilie la Catinca Tabacaru Gallery din Bucureşti, îi aparţine tinerei artistei americane de origine nigeriană Chioma Ebinama (n.

1988), un spirit nomad prin culturi şi mitologii din toate timpurile sau punctele cardinale - ale căror simboluri, narative şi estetici sunt reinterpretate în hibrizi conceptuali cu fundament organic original - ce aminteşte involuntar de un alt artist de peste Ocean cu o identitate ieşită din normele şi stereotipurile rasiale, afro-cubanezul Wifredo Lam. Cu studii de sociologie la Boston College şi de ilustraţie la School of Visual Arts din New York, Chioma Ebinama a debutat cu expoziţia Ritual For A New Direction în 2018 iar notorietatea sa internaţională de artist emergent s-a consolidat rapid printr-o serie de alte expoziţii notabile, precum Mammywater (2019, NY) sau Leave the thorns and take the rose (2020, Atena). În 2021, în afara prezenţei în premieră în România, Chioma va prezenta proiecte solo în Londra și cu Muzeul de Artă Contemporană Haute-Vienne în Franța.

Chioma, în căutarea identităţii tale artistice, din multitudinea tehnicilor de exprimare, te-ai oprit asupra uneia nu foarte în trend printre tinerii creativi, acuarela. Îmi poţi explica de ce?

Desenul şi acuarela îmi plac pentru că vezi imediat ce-ai creat dar şi pentru că am lucrat mult cu acuarele, am învăţat să le folosesc încă din liceu. În copilărie am vrut să fac animaţie, stăteam ore întregi în camera PAGINA

44

mea şi învăţam să desenez, mă străduiam să desenez corect.

Desenul pe hârtie îmi place pentru rapiditatea cu care creezi şi pentru că e cumva apropiat de scris fiindcă înainte de a fi atrasă de animaţie am vrut să devin scriitoare. Mama nu m-a luat atunci în serios dar cred că scrisul face parte din procesul meu de creaţie. Toate ideile pentru picturile mele îmi vin organic, impulsiv, născându-se din procesul ăsta de acumulare… cred că scrisul, simplul fapt de a ţine un jurnal, stă la baza creaţiei

artistice. De aceea deschidem expoziţia [noroi & fluturi] cu un text despre lucrările expuse pe care l-am scris special, fiindcă eu cred că desenul, pictura, sunt feluri în care noi creăm însemne pe care le lăsăm în urma noastră şi fiecare însemn e deosebit, îşi are încărcătura sa specifică, tot aşa cum scrisul înseamnă alegeri diferite de fiecare dată. Iubesc desenul dintotdeauna, mai cu seamă că e un fel de-a crea accesibil şi pot desena indiferent unde aş fi. Când m-am mutat la New York, primul meu studio de www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

POP CULTURE MAGAZINE

Chioma Ebinama, Lotus-born no need to fear, 2021, watercolor, coffee, dye, casein on handmade paper, 200 x 80 cm, image © Catinca Tabacaru Gallery

Chioma Ebinama, amor mundi, 2021 watercolor and coffee on paper 100 x 140 cm, image © Catinca Tabacaru Gallery

desen era un mic birou pe care-l ţineam sub pat - unde locuiam atunci, dormitorul meu era de fapt un hol - şi de-acolo am tot crescut, şi la fel şi lucrările mele, arta mea, am evoluat…

Dar totuşi ai făcut o alegere riscantă. Utilizarea acuarelelor pentru un mix conceptual care transcende heritage-ul rasial şi etnic te izolează de politicile identitare uzuale. Nu ţi-a fost niciodată teamă că originalitatea ta nu va fi bine primită sau înţeleasă de către privitor?

Ba sigur că da. Cred că cel mai tare am simţit asta cu expoziţia Ritual For A New Direction. În lucrările acelea nu există corpuri de culoare, nu sunt siluete omeneşti, ci reprezentări figurative, şi ţin minte că stăteam la standul meu de la SPRING/BREAK Art Fair iar oamenii care se uitau la lucrările mele nu realizau că sunt făcute de un artist de culoare şi apoi când mă vedeau erau nedumeriţi… chiar m-a întrebat www.zilesinopti.ro

cineva de ce nu lucrez pe pânză tradiţională africană, mud cloth, ca şi cum dacă sunt de culoare ar trebui automat să lucrez doar cu materiale specifice africane. Asta e ciudat fiindcă dacă te uiţi în istoria artei moderne europene, Picasso sau Miró, de exemplu, s-au desprins de tradiţia picturii europene tocmai pentru că intraseră în contact cu lumea din afara Europei. Am observat că pentru un artist care provine cumva din afara lumii culturale normative, adică nu eşti bărbat alb şi eşti femeie sau persoană de culoare sau eşti, pur şi simplu, altfel, automat se presupune că trebuie neapărat să faci alte alegeri, să îti găseşti inspiraţia în afara surselor obişnuite. Deci da, la început am avut îndoieli, m-am întrebat dacă am voie să fac una sau alta, dacă voi putea reuşi în felul meu sau va trebui să mă conformez normelor şi nu cred că e greşit să alegi altfel.

Sunt artişti afro-americani care îmi plac foarte mult, în special portretişti, dar pe mine nu m-a atras partea asta tradiţională niciodată, nici măcar în şcoală.

De la Ritual For A New Direction la mud & butterflies, infuzia ta emoţională este balansată de abordări transculturale ce presupun cunoştinţe aprofundate despre varii culturi şi civilizaţii. Cum asimilezi aceste influenţe fiindcă nu cred că ai studiat la cursuri religiile Abrahamice ori piramidele Nsude? În şcoală, la studiile post-universitare, mi-am dat seama că am un real talent de a baleia între diferite identităţi stilistice şi că îmi e greu să desenez aceeasi imagine a doua oară.

Atunci am descoperit că mă eliberează cumva simpla privire a altor lucrari iar The Met [Metropolitan Museum din New York] a rămas unul din locurile mele favorite unde merg să caut ceva diferit de imaginile care îmi sunt deja familiare... deci da, toate expoziţiile mele au în spate multă muncă de cercetare dar niciodată nu e la fel. Încerc să încorporez în lucrările mele ceva mai mult decât simple idei, mă îndrept către concepte universale, încerc să înţeleg cum se simte sau se percepe o anume pictură. [...]

Citiţi interviul complet cu CHIOMA EBINAMA pe www.zilesinopti.ro PAGINA

45

01 - 15 Mai 2021 POINT OF VIEW

PROMISING YOUNG WOMAN

Răzbunare colorată și un thriller cu umor negru

D

ebutul în lungmetraj al cineastei Emerald Fennell a aterizat în incertul peisaj hollywodian al lui 2020 fără vreo prea mare așteptare din partea cuiva. Actriță, ocazional scenaristă și mai nou, regizoare, britanica de 37 de ani a reușit însă performanța de a scrie și regiza unul dintre cele mai premiate și bine primite filme ale unui an destul de buclucaș pentru industrie.

“Promising Young Woman” spune povestea Cassandrei (Carey Mulligan), o fată care s-a lăsat de facultatea de medicină, stă cu părinții și se apropie vertiginos de vârsta de 30 de ani.

Nu are prieteni, nu are un iubit, lucrează la o cafenea și nu pare să aibe vreo ambiție reală în viață. Are însă un mic secret. Aproximativ o dată pe săptămână, îmbrăcată extravagant și provocator, se duce în câte un club din oraș, se preface că este complet beată și nu mai știe cum să ajungă acasă, în speranța că vreun Făt-Frumos

PAGINA

46

CULTURE TEXT DEPOP ŞTEFAN IANCU MAGAZINE

pe cal alb îi va sări în ajutor. În realitate, fiecare “cavaler” salvator dorește însă să profite de situație și de “prințesa” noastră aflată la ananghie. Mare le este însă mirarea atunci când află cu stupoare că au în fața lor o femeie perfect trează care le dă o lecție de viață despre ce înseamnă consensul și îi face să se gândească de două ori înainte de a recurge la astfel metode din nou.

Carey Mulligan reușește un tur de forță.

Interpretarea ei este probabil una dintre cele mai bune pe care le-am văzut eu în ultimii ani. Caldă, frumoasă și constant misterioasă, această justițiară a nopții pentru femeile din toată lumea își dorește să ajungă să găsească pe cineva care să iubească, chiar dacă nu uită niciodată însă scopul ascuns și atât de întipărit în sufletul ei. Aș putea să scriu un articol întreg despre cum m-am îndrăgostit iremediabil, dar mă voi opri aici.

Prima parte a filmului are o tentă ușor comică (în ciuda temei pe care o abordează), fiind acompaniată de o multitudine de culori vii, de la costume și până la decor. În spatele acestor pasteluri se află însă un adevăr mult mai întunecat, presărat cu urme de umor negru pentru a sparge puțin barierele unui “genre” destul de categoric. Filmul ia o întorsătură bruscă și deviază către zona de “thriller-noir” în momentul în care aflăm că motivul din spatele acestui hobby neobișnuit al Cassandrei este de fapt moartea prietenei ei cele mai bune din facultate, Nina, care www.zilesinopti.ro

POP CULTURE POINT OFMAGAZINE VIEW

s-a sinucis după ce a fost abuzată sexual de mai mulți băieți atunci când era la facultate iar aceștia au scăpat basma curată și tot incidentul a fost acoperit. De aici și lupta protagonistei care o va duce în final față în față cu agresorii.

Mergând pe curentul atât de discutat la momentul actual de “#MeToo”, Emerald Fennell reușește performanța de a nu certa spectatorul sau de a-l face să se simtă vinovat pentru cele întâmplate, așa cum se obișnuiește la filmele de genul. În schimb, îl face părtaș la lupta protagonistei împotriva nedreptății în speranța că cine dorește, o poate susține. Te lasă să alegi și atunci inevitabil te simți cu atât mai dornic să faci dreptate, odată cu Cassandra. Ești prezent la fiecare moment în care se află lucruri noi cu privire la moartea Ninei și realizezi că așa ceva se poate întâmpla oricui. Sau poate că s-a întâmplat

lângă tine și nici măcar nu știi. Meritul uriaș al regizoarei este că te face să fii mult mai conștient de cât de uzuale pot fi de fapt evenimentele de genul acesta. Felul în care alegi să acționezi e la latitudinea ta.

Drama-Thriller-ul “Promising Young Woman” este nominalizat la 6 premii BAFTA şi 5 premii Oscar, câştigătorii urmând a fi anunţaţi pe 11 şi, respectiv, 26 aprilie.

3 filme must see cu CAREY MULLIGAN

AN EDUCATION (2009, r: Lone Scherfig) Drama coming-of-age bazată pe memoriile jurnalistei britanice Lynn Barber, i-a adus actriţei premiul BAFTA şi nominalizări la Oscar şi Globul de Aur. Carey Mulligan este Jenny Mellor, o şcolăriţă de 16 ani ce visează să studieze la Oxford dar pică sub influenţa mai vârstnicului David (Peter Sarsgaard) care îşi propune să o facă mai receptivă la experienţele culturale.

Sentimentele care se nasc inevitabil în tânără o aduc în faţa unei alegeri dificile în privinţa propriului ei viitor. www.zilesinopti.ro

DRIVE (2011, r: Nicolas Winding Refn) Carey Mulligan a fost nominalizată la BAFTA pentru rolul lui Irene, vecina ‘şoferului fără nume’, o mamă vulnerabilă ce-şi creşte singură băieţelul până la eliberarea soţului din închisoare. Driver (Ryan Gosling), îndrăgostit de ea, reacţionează cavalereşte încercând să o apere când e ameninţată de gangsteri în contul unor datorii făcute de consort (Oscar Isaac) şi totul se încheie sângeros. Poate părea un simplu film de acţiune dar a fost primit cu ovaţii la Festivalul de la Cannes.

SHAME (2011, r: Steve McQueen) În drama psihologică centrată pe dependenţa sexuală al newyorkezului Brandon Sullivan (Michael Fassbender), Carey Mulligan joacă rolul surorii acestuia, Sissy, o cântăreaţă de lounge cu propriile probleme emoţionale, aflată în trecere prin metropolă, care, în tentativa de a-l ajuta, este foarte aproape de un sfârşit tragic. O vizionare este un must pentru cinefili, fie doar pentru interpretările excepţionale ale lui Fassbender şi Mulligan.

PAGINA

47

SERIALE

D

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

3 seriale SF care te vor pune pe gânduri

e mai bine de un an de zile pare că trăim într-un scenariu de film science fiction, pe alocuri chiar absurd, undeva la intersecția dintre „Contagion” (2011) și „Idiocracy” (2006). Dacă cineva ar fi făcut în urmă cu câțiva ani un serial despre o pandemie care va pune întreaga lume pe pauză, care ne va ține captivi în propriile case, care ne va produce atacuri de anxietate atunci când vedem aglomerări de oameni, cu siguranță am fi zis că este doar un SF bun, în niciun caz un scenariu posibil pentru lumea reală.

Ei bine, poate că de acum încolo n-ar mai trebui să tratăm cu atât de multă indiferență serialele SF, până la urmă, ele asta sunt: scenarii posibile pentru lumea în care trăim. În 2 - 3 ani ele s-ar putea transforma în realitate. Iată, deci, 3 seriale SF care să te pună bine pe gânduri.

„DEVS”

„DEBRIS”

„THE ONE”

Titlul acestui serial ascunde întreaga esență a acestei miniserii, dar nu o să-ți dezvăluim de pe acum surpriza. Fiecare episod așterne în fața spectatorului un nou teren de dezbatere despre realități paralele, teorii din fizica cuantică, destin și, nu în ultimul rând, puterea enormă pe care o au marile genii (sau mad scientists) din tech, iar uneori ei nu doar că ne influențează viețile, dar decid și dacă trăim sau murim.

Iată, așadar, un serial superb construit de mintea genială a lui Alex Garland, atât vizual, cât și ca dozaj de tensiune sau joc actoricesc din partea unora ca: Nick Offerman, Alison Pill, Sonoya Mizuno și alții.

Metalele rare sunt în zilele noastre mai importante decât orice metale prețioase. Fără ele societatea noastră ar intra într-o mare criză. Dar cum ar fi dacă, la un moment dat, din cer ar pica o ploaie de metale cu proprietăți greu sau de-a dreptul imposibil de înțeles?

Asta se întâmplă în „Debris”, serial în care doi agenți, de pe două continente și cu două mentalități diferite, încearcă să rezolve misterul acestor resturi căzute din cer și care au un efect misterios asupra omenirii.

Jonathan Tucker și Riann Steele au rolurile principale, de agenți CIA și MI6. Dacă ți se pare că aduce un pic cu Dosarele X, nu te înșeli deloc, deși vibe-ul e total diferit.

Ai încercat vreodată Tinder?

Atunci serialul ăsta s-ar putea să te lovească bine, pentru că el îți propune să-ți imaginezi cum ar fi o lumea în care ar exista un Tinder bazat pe teste ADN și care îți oferă ca rezultat și cu o eficiență de 100% jumătatea, persoana cu care ești programat genetic să-ți împarți viața și să fii fericit.

Pare ideal, nu? Ei bine, poate nu e chiar așa, poate că lumea n-ar fi chiar un loc mai bun dacă o astfel de aplicație ar schimba radical regulile jocului. Bineînțeles, totul este și o afacere de miliarde, ale cărei secrete trebuie apărate chiar cu prețul vieții sau fericirii altora.

(FX, 2020)

PAGINA

48

(NBC, 2021)

(NETFLIX, 2021)

www.zilesinopti.ro

CINE COMBO

01 - 15 Mai 2021

POP CULTURE TEXT DE TEODORA BRATUMAGAZINE

STEVEN YEUN dincolo de lumea morților vii

D

upă fenomenul ‚Parasite’ creat de Bong Joon Ho, a venit rândul lui Steven Yeun să intre în istoria premiilor Oscar ca fiind primul actor asiatic nominalizat în categoria „Cel mai bun actor” pentru rolul său din MINARI... Jacob, patriarhul care își mută familia în Arkansasul rural din anii ’80 în căutarea propriului său vis american. Din păcate, pentru publicul larg, Yeun a rămas consacrat ca și Glenn, băiatul cu pizza din The Walking Dead, orice alt rol jucat de acesta până acum ramânand în penumbră... iar succesul serialului este incontestabil dar acesta nu poate fi privit ca o capodoperă cinematografică ori ca o provocare a talentului actoricesc. În completare vine și obiceiul blamabil al Academiei Americane de Film de subreprezentare a minorităților, astfel încât nominalizarea lui STEVEN YEUN la Oscar ar putea fi privită ca o altă metodă de îmbrățișare a diversității culturale venită din partea industriei cinematografice. Steven Yeun își merită acum nominalizarea pe deplin dar a dovedit deja acest lucru în nenumărate roluri din cariera sa. Reamintim două filme excepționale ca exemple ale calităților sale actoricești.

OKJA (2017) O altă capodoperă a regizorului Bong Joon Ho, sci-fi-ul eco-friendly în care o fetiță de 10 ani încearcă să împiedice o multinațională în a-i răpi cel mai bun prieten, super-porcul Okja. Yeun îl interpretează pe K, un activist al drepturilor animalelor care sare în ajutorul celor doi prieteni. Personajul său este unic și complex: asiaticul care nu se regăsește în propria cultură... semenii nu îl înțeleg iar americanii nu îl consideră unul de-al lor. K devine translatorul dintre cele două lumi în timp ce încearcă să își găsească propriul loc: „Este cu adevărat grozavă empatia care vine din interpretarea cuiva diferit sau foarte asemănător cu tine.”. www.zilesinopti.ro PAGINA 49

BURNING (2018) Bazat pe una din poveștile scurte ale lui Haruki Murakami, regizat de Lee Chang-dong, Burning este un thriller psihologic care descrie povestea tinerei Shin Hae-mi și trioul amoros în care sunt implicați și Lee Jong-su, nice-guyul, prieten din copilărie și Ben (Steven Yeun), iubitul ei, playboy-ul coreean-american care e posibil (sau nu) să aibă legătură cu dispariția acesteia. Pentru actor, filmul a reprezentat și prima producție coreeană majoră în care a avut ocazia să joace (surprinzător sau nu, limba a fost la un moment dat un impediment), dar și șansa de a se îndepărta de rolurile secundare pe care i le punea la dispoziție Hollywood-ul.

www.zilesinopti.ro PAGINA 49

CRONICA DE GASTRONOMIE

Cu cardul prin satele Mărginimii

Z

ilele acestea s-a rostogolit prin internet cu repeziciune un filmuleț vesel în care câțiva producători locali povestesc că accepta plata cu cardul.

Poate l-ați văzut deja? Dacă nu puteți vedea video-ul în cauză pe piataladrum.ro E vorba de o colaborare fructuoasă între Mastercard și Waze. Cu ajutorul acestei aplicații de trafic, cei aflați pe șosele, mai și găsesc super ușor producătorii ca astfel să poată cumpăra direct din fața porții lor. Cumpărături făcute la rândul lor direct cu cardul, fără a ne mai complica în pandemie cu rest, atingeri de bani și alte inconveniente. Cumva o situație câștigătoare pentru toți, noi având rolul de a selecta primii producători PAGINA

50

din acest proiect aflat încă în stare de proiect pilot.

Dar care e câștigul nostru, de data aceasta în calitate de consumatori? Ei bine, nici nu știm cât de mult bine facem, mâncând local!

Pot identifica foarte rapid câteva avantaje pe care le aducem comunității în care trăim. Asta dacă luăm zi de zi decizia de a consuma produse locale, de sezon, în special de la micii noștri producători.

1. Cumpărând local susținem în mod direct păstrarea soiurilor locale de plante, semințe și a raselor locale de animale, adică a biodiversității deosebite pe care o avem în aproape toate regiunile din țară. Exact în acest fel păstrăm totodată și gusturile noastre vechi și bune, în fața standardizării și estompării

CRISTIAN VALENTIN CISMARU

aromelor cunoscute.

2. Mâncând local susținem de obicei producția la scară mică versus cea industrială.

Practicarea acestui tip de agricultură asigură indirect păstrarea peisajului cultural, altfel spus a modului cum arată spațiul dintre satele noastre sau cel zonele alpine. Acolo unde savurăm încă momentul când vedem pășuni, fânețe cu căpițe, poieni pline de flori, livezi, etc. Mâncarea are astfel, fără să știm și o pronunțată componenta estetica.

3. Mâncarea e din păcate o cauza dar în același timp și o soluție contra schimbărilor climatice. Poți spune cu mâna pe inimă că ești un activist de mediu dacă cumperi local. În primul rând fiindcă soiurile cele mai bine adaptate sunt cele locale, adică au cel mai mic impact asupra teritoriului fiindcă au apărut din condițiile existente și nu au nevoie de tot felul de ajutoare chimice. În al doilea rând, cunoașterea modului de producție a mâncării, creează o legătură mai puternică cu natura. Prin urmare începem să respectăm mai mult sezonalitatea și lipsa ingredientelor obținute în mod artificial. Nu în ultimul rând amprenta CO2 e foarte mică daca lipsește efortul și energia consumată pe logistica de transport sau nevoia de depozitare pe termen lung a produselor.

Ce ziceți? Da-ți o tură prin sate în weekend și căutați Cămara Chivuței, Pita De la Dudi, Brânză de la Gheorghiță și ajungeți unde trebuie www.zilesinopti.ro

PE GUSTUL NOSTRU

Un fel de top al celor mai suprinzătoare sarmale

M

âncare rituală și ceremonială, comfort food pentru enorm de multe popoare, sarmalele ocupă un loc de frunte și în gastronomia noastră tradițională. Am adunat aici câteva dintre cele mai suprinzătoare variațiuni la temă. Într-un studiu prezentat la Oxford Symposium on Food & Cookery din 2012, Alexandra Grigorieva, profesoară la Universitatea din Helsinki spunea despre cuibul bucovinean de sarmale: “I feel that this recipe takes the expression «slaving in the kitchen» to a whole new level…”. Radu Anton Roman a fost cel care le-a făcut celebre: vorbim de cinci sarmale cu umpluturi diferite care sunt înfășurate apoi într-o altă frunză mare și ulterior gătite. Gândiți-vă ce combinații pot funcționa schimbând tocăturile și învelișul vegetal. Într-un interviu in memoriam Radu Anton Roman, Florin Busuioc mi-a spus, că, la celebra emisiune pe care au prezentat-o, doamna care îi ajuta în bucătărie a făcut 2000 de sarmale în frunze de zmeur. Maestrul Mircea Groza mi-a povestit de cele în frunze de leuștean și de lobodă. Într-o carte de

PAGINA

52

foto © Gabrielalupu | Dreamstime.com

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

bucate din 1921 am găsit o rețetă cu carne de miel și învelite în frunze de coacăz. Chinezii sunt un pic invidioși.

De departe frunzele de viță de vie și de varză sunt cele mai frecvente învelișuri pentru aceste rulouri. Dar… frunzele de tei, de podbal, de sfeclă, de hrean, de ștevie, de smochin, de gutui și lista poate continua nu doar că înlocuiesc variantele clasice ci aduc și un plus inedit de savoare. Și ca să nu sărim pârleazul de la raionul fructe vă mai menționez și fabuloasă rețetă de sarmale fierte în compot de gutui documentată de Angela Brașoveanu în volumul: Moldova. Oameni, locuri, bucate și vin de la editura Cartier.

O altă rețetă cu quelque chose este cea a sarmalelor coapte molcom în dovleac. Carnea și frunzele împrumută din aroma acestuia iar gustul final este suprinzător.

Tot dovleac, dar doar miezul de la semințe este folosit într-o rețetă de post în amestec cu

orez. Tot din categoria sarmalelor vegane le mai menționăm pe cele cu orez și stafide, orez și ciuperci, orez, stafide, alte fructe confiate și scorțișoară. Din cele fără carne un loc aparte îl merită cele cu urdă și stafide.

Dacă ești din Deltă, mai ales, probabil le știi pe cele cu carne de pește, de obicei în viță de vie.

Acestea demonstrează perfect adaptarea bucătăriei la materia primă disponibilă. Nu v-am convins? Ei bine, există comunități în care orezul (pe timpuri scump și greu de procurat) este înlocuit cu cartof dat pe răzătoare.

La final am păstrat cele mai cele sarmale de la noi: o rețetă din Cluj din 1695 care, printre ingrediente, menționeză ghimbirul. De ce? Ține de specificul bucătăriilor medieval, dar treaba asta o să o detaliem cu alt prilej.

COSMIN DRAGOMIR este jurnalist specializat în gastronomie. A înființat gastroart.ro – revistă dedicată cercetării istoriei gastronomiei, editura omonimă care valorifică patrimoniului culinar național. Lucrează la două cărți: Curatorul de zacuscă, publicistică gastronomică și Enciclopedia Universală a Sarmalelor. www.zilesinopti.ro

OPINIE

TEXT DE MĂDĂLINA SÁNTA

Restaurantul nu e loc de joacă!

M

i s-au întâmplat multe de când am deschis ”Szikra”. Și bune și rele. Am primit flori de la clienți, dar mi s-a spus și ”marș de aici” când încercam să le prezint preparatele unor clienți care au crezut că sunt picolo. Deci, cum s-ar spune, le-am cam văzut pe toate. Dacă ar fi să fac un clasament al celor mai neașteptate lucruri petrecute în restaurant, în top s-ar afla, de exemplu, faptul că o clientă a plecat cu bețișoarele parfumate din baie în poșetă. În schimb, dacă ar fi să marchez lucrurile care m-au scos cel mai tare din sărite, aș putea să deschid un capitol intitulat ”of, copiii, dar mai ales părinții lor.” Nu-s cea mai mare iubitoare de copii,

PAGINA

54

dar când îi văd comandând mâncăruri sofisticate și încercând curajos orice, mi-e mai mare dragul și le spun povești și le arăt bucătăria.

Sunt copii care, de când ne frecventează, și-au descoperit cu totul noi preferințe culinare.

Nimic nu mă bucură mai tare decât cazurile în care părinții spun că, din păcate, copiii lor mănâncă doar piept de pui și șnițel, iar noi îi facem să savureze pate din creier de porc și antricot de cerb.

Mai sunt, însă și ceilalți, bombele de energie scăpate de sub control, care m-au făcut, așa cum s-a întâmplat de curând, să le iau unor clienți farfuriile din față, să le pun la pachet și să-i poftesc afară.

Adeseori, cred că cei mici au ajuns singuri în restaurant, că

dacă urlă, se tăvălesc, trag de lucruri și de oameni, sau aleargă haotic, fără să reacționeze cineva, sigur părinții nu-s prin preajmă. Sau... ba sunt, dar nu le pasă. Știu, veți spune că sunt neînțelegătoare, insensibilă sau fandosită, dar poate că n-ar fi rău să empatizați cu restul clienților din restaurant: cuplul care a venit la noi pentru o cină romantică, prietenii din Timișoara care au mers 8 ore cu mașina pentru a savura cu muzica-n surdină un antricot de cerb, sexagenarii care s-au așezat la masa din colț pentru câteva momente de liniște sau domnii din separeu care s-au reunit la o cină de business.

Lor, precum nici nouă, cei care alergăm pe vârfuri cu multe farfurii în mână printre mese nu ne plac: www.zilesinopti.ro

OPINIE

01 - 15 Mai 2021

1. Tăticii care joacă fotbal cu copilul în restaurant 2. Mămicile care se entuziasmează când piticul se dă cu bicicleta printre mese 3. Bunicuțele consternate că ne-am inflamat așa de tare pentru câteva sute de șervețele aruncate de micuț pe jos 4. Doamna care se amuză cum cel mic smulge paginile unei cărți luate de pe raft 5. Copilașul pe care l-am găsit în dulapul de la garderobă, după ce părinții l-au dat dispărut 6. Micuțul diavol tazmanian care sărea cu poftă pe boxa de exterior, încercând s-o îngroape în pământ.

www.zilesinopti.ro

Sunt toate lucruri întâmplate în scurta perioadă de existență a restaurantului, că doar mai mult am fost închiși, decât deschiși. Și toate țin de nivelul de educație, cultură și indolență al părinților.

Este absolut OK să vii cu copilul la restaurant, indiferent cât e de mic, atâta vreme cât te poți asigura că acesta nu e un disconfort pentru toți ceilalți clienți. Restaurantul în sine e

o experiență, iar mâncarea alunecă cum trebuie atunci când mai mulți factori se reunesc: ambianță, companie, decor, muzică, servire. Toate acestea sunt zădărnicite cu mare ușurință de sirena mașinuței de poliție a celui mic.

Nu în ultimul rând, cu greu putem vorbi de distanțare socială când toți clienții sunt obligați să se ridice cât mai rar posibil de la masă dar mititeii zburdă-n alergare pe culoare.

Libertatea și confortul meu se sfârșesc atunci când încep gălăgia și zbenguiala lui, a micuțului. Care n-are nici o vină, pentru că nu există copii obraznici, ci doar părinți nesimțiți.

PAGINA

55

OPINIE

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Pandemia, de acasă

C

ând se va termina pandemia, voi avea satisfacția măruntă că se vor rări teleconferințele.

Nu condamn această formă de comunicare, observ doar că s-a risipit ce mai rămăsese din intimitate în goana noastră de a mima virtual orice, socializarea sau ocupația. E adevărat, mulți dintre noi n-am trucat-o, ne-am arătat locuințele așa cum sunt, poate în neorânduială, poate cu niște colțuri inexpresive, iar noi ne-am putut vedea pe ecran cu o claie de păr grizonată, nerași, cu o suplețe rătăcită în izolare. Așa cum remarcă Daphne Merkin în articolul „O nouă conexiune cu arta pierdută a conversației telefonice”, publicat de The New York Review of Books, „oricare ar fi sursa de lumină sau unghiul în care cineva își ține telefonul ori ecranul, arată undeva între livid și morbid”.

PAGINA

56

Dar cred că, în evul digital, am pierdut mai mult decât șansa de a apărea impecabili în fața celorlalți, ceea ce nu-i chiar rău. S-au dus emoția așteptării unui apel când țârâitul nu-ți dezvăluia cine sună, bucuria de a te conecta cu cineva aflat la distanță și posibilitatea de a-ți imagina ce face în timp ce îți șoptește, pânza de păianjen ocrotitoare a convenției că nu poți fi sunat decât la ore rezonabile, că nu se cuvine să dai buzna în casa cuiva oricând. Și mai am nostalgia sintaxei neobișnuite a lui Salinger povestirea „O zi desăvârșită pentru peștii-banană” e menționată în articolul citat. „She was a girl who for a ringing phone would drop exactly nothing.” sună prea bine ca să-mi amintesc tălmăcirea.

Aș putea să scriu afară, pe o bancă, dar prefera să o fac din bucătărie. Câtă vreme e alegerea mea, e în regulă. Dar n-am să mă reped afară sub orice pretext.

Lumea a fost creată pentru mulți. Așa scrie în Geneza: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” Tot pentru mulți au fost create focul, roata, apa caldă, semnele de circulație, Internetul. Netflixul n-ar fi atât de popular dacă ar difuza filme de artă și nici micul dejun, dacă am avea doar fine dining. De-a lungul timpului, din ce în ce mai mulți am avut acces la educație, dar și la distracție, la alimente de bază dar și la înghețată, la vot dar și la alegerea de a nu vota.

Or, acum, fie și temporar, mulțimea nu se mai poate manifesta. Să nu fiu greșit înțeles, n-am fantezii gregare, o pot duce binișor semi-izolat, deși trăiesc de peste o jumătate de veac doar în capitale aglomerate.

Zic doar că am creat o lume pentru mulți, iar acum avem acces la ea puțini și pe rând. Lumea veche nu a fost perfectă, deși în prezent pare ideală. Părul omului a fost făcut să crească pe tot capul, iar acum e voie doar cu fire răzlețe. Unul pe frunte, unul în creștet și unul în ceafă.

Oricât am fi de arătoși, tot suntem caraghioși cu câte trei fire. www.zilesinopti.ro

POVEȘTI DE SUCCES

Cerbul Acru

Probabil cel mai apreciat brand românesc de oțet premium Cerbul Acru este gama premium din portofoliul Fabricii de Oțet Slatina și se adresează sectoarelor gourmet și HoReCa. El este obținut prin dubla fermentare (alcoolică și acetică) a sucurilor de fructe, care, mai apoi, sunt „înnobilate” cu o „atingere” de oțet din vin. De asemenea, oțetul din gama Cerbul Acru este filtrat „brut” astfel încât buchetul, aroma și componentele fructelor să rămână cât mai intacte. Povestea Cerbului Acru este una de succes din mai multe puncte de vedere: a devenit un brand foarte apreciat și prezent în restaurantele românești care-și propun să pună pe masă doar preparate din produse locale de calitate, dar a reușit să apară și pe rafturile băcăniilor și hypermarketurilor deopotrivă.

Am vrut să aflăm mai multe despre toată această aventură, așa că la întrebări ne-a răspuns Ştefan Bărbulescu, general manager al firmei Barbix Com SRL, care operează acest business.

PAGINA

58

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cum a apărut Fabrica de oțet Slatina și Cerbul Acru?

Fabrica noastră are tradiție încă din anul 1970, aceasta făcând parte, la acea vreme, din ansamblul de fabrici de prelucrare a recoltei legumifere din zona Olteniei. Practic, cu ajutorul oțetului se minimiza risipa alimentară, prin conservarea legumelor. În portofoliul nostru, ea a intrat în anul 2003, iar Cerbul Acru a apărut 12 ani mai târziu, când am simțit că este obligația noastră să împărtășim informațiile dobândite despre versatilitatea acestui minunat produs care este oțetul.

Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre Cerbul Acru.

Când cochetam cu ideea unui oțet aromatizat, ne-am lovit de un zid: retailerii nu acordau credit produsului nostru, favorizând produsele ce proveneau dintr-o țară cu puternică tradiție în domeniu și care beneficau si de avantajului unui preț mai mic. La un moment dat am primit de la colegii de la Slatina, birourile noastre fiind în Râșnov, o mostră de oțet de coacăze, care, spre rușinea mea, a rămas neatinsă o bună perioadă de timp. Asta până când, rămas făra altceva în cămară, am fost nevoit să-l folosesc pentru asezonarea unei salate. Mi-a plăcut atât de mult, încât, în doar câteva luni, Cerbul Acru avea deja un nume, un ambalaj și se afla pe rafturile băcăniilor, pe mesele câtorva dintre cele mai de seama restaurante, dar și într-una din rețelele de hypermarket-uri prezente la noi în țară. www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

Povestiți-ne un pic despre produsele voastre și prin ce se deosebesc de celelalte de pe piața. Îmi place să descriu Fabrica de Oțet Slatina făcând o analogie cu parcursul unui autoturism, de la lansarea lui, și până când ajunge să fie unul de epocă.

Practic, în anii ’70, Fabrica de Oțet Slatina era una dintre cele mai moderne ale vremii. Apoi, în timp, a apărut uzura morală și fizică, iar procesul de producție lent, generator de randament scăzut, au făcut-o mai puțin importantă. Acum, în schimb, aceste aspecte sunt tot mai rar întâlnite și în vogă. Produsele noastre sunt tot mai relevante și mai râvnite, într-o societate definită de lipsa de timp, de răbdare sau de supraexploatarea eficientizarii financiare, de multe ori, în detrimentul calității.

Toate produsele fabricii noastre sunt obținute prin fermentare în acetatoare din lemn, cu intervenție minimă asupra acestui proces natural, care are loc în prezența oxigenului. Astfel, cele 14 zile, care reprezintă timpul mediu petrecut de amestecul fermentabil în acetator, ne fac să avem un randament relativ scăzut al producției, însă, în contrapartidă, ne oferă caracterul distinct produselor noastre.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit în anii de activitate?

Prin Cerbul Acru am creat un produs pentru a umple un gol pe care l-am identificat în piață, însă nu am știut cât de mare este piața din interiorul acestui gol. Ne-am dorit o prezență preponderentă în magazinele www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Salată de spanac cu morcovi caramelizaţi

Lipie cu omletă şi salată cu oţet Cerbul picnic

de specialitate și în HoReCa, dar am fost nevoiți să abordăm și formatul modern de retail, care ne sprijină, prin rețelele lor de distribuție foarte bine împământenite, în a fi accesibili și la îndemâna clienților noștri.

Provocarea este de a reuși, printr-o politică unitară și coerentă, să permiți ambelor tipuri de revânzători să fie interesați de produsele tale, să coexiste, dar, nu în ultimul rând, să convingi și clientul final că prezența în ambele formate nu vine neapărat la pachet alături de compromisul calitativ. De asemenea, îmi amintesc cum răspunsul unui mare retailer la propunerea noastră de a lista oțetul din coacăze este că nu au aceasta categorie de produs și, deci, nu sunt interesați. Este, practic, un stop joc la inovație.

bază, cifrele noastre au păstrat trend-ul sănătos și ascendent din anii trecuți, iar oportunitățile de dezvoltare nu au încetat sa apară. Toate acestea au fost posibile în special datorită colegilor mei din Slatina, care nu și-au permis „luxul” muncii de acasă și care au dat dovadă de responsabilitate și disciplină rar întâlnite. Le mulțumesc!

Cum v-a afectat pandemia și cum v-ați adaptat în această perioadă?

Suntem printre cei norocoși.

Producând oțet, aliment de

Ce planuri aveți cu Acru pentru restul anului?

Tot ce vă pot spune este că am „prins gustul” colaborărilor cu alte brand-uri românești care urmăresc, prin produsele lor, ceea ce urmărim și noi prin ale noastre. Vă invit să încercați Socata cu Zvâc dezvoltată de prietenii de la Kofi Ti și care ne-au făcut onoarea de a folosi sortimentul de Cerbul Acru de Caise, cine ar fi crezut (!), într-o băutură răcoritoare!

PAGINA

59

INTERVIU INTERVIU

01 - 15 Mai 2021

POP CULTURE CRISTINA BĂLĂU MAGAZINE

„Înainte de a fi sport, Taekwondo e un mod de viață”

Alin Lăzurca De câți ani predai taekwon-do? Am început să predau Taekwon-do în anul 2007, atunci când am deschis clubul Puma.

Dacă nu te-ai fi îndrăgostit de acest sport, ce alt sport te-ai fi văzut practicând și predând? Am făcut sport din grădiniță: sărituri în apă, șah, handbal, ski fond, baschet. Dacă nu era Taekwon-do, probabil aș fi ales fitness-ul sau aș fi fost profesor de sport.

Care au fost cele mai recente realizări ale copilașilor tăi? La ultimul campionat European, în 2019, am avut trei campioni europeni.

Ce înseamnă să fii un antrenor bun? „Un antrenor mediocru spune, un antrenor bun explică, un antrenor valoros demonstrează, dar PAGINA

60

Face sport de la grădiniță și se poate spune că le-a încercat pe toate de-a lungul anilor. Cel căruia i-a rămas fidel este, însă, Taekwon-Do, sportul care i-a adus cele mai mari satisfacții și împliniri sufletești.

Alin Lăzurca este unul dintre fondatorii și președintele PUMA, iar zecile de medalii și premii câștigate de elevii săi l-au transformat în „antrenorul de aur” al clubului. Antrenează în jur de 40 de sportivi, iar elevii săi au vârsta cuprinsă între 6 și 30 de ani. un mare antrenor inspiră" - Rainer Martens Ce îți place să faci în timpul liber, când nu practici Taekwon-do? În timpul liber obișnuiesc să merg la sala de forță și să îmi plimb câinii în pădure.

Cine poate să practice acest sport? Există anumite cerințe? Taekwon-do este o artă marțială. Înainte de a fi sport, e un mod de viață. Oricine poate practica Taekwon-do.

Ai vreun ritual înainte de competiții cu sportivii tăi? Dar singur? Nu am un ritual anume. Le spun să se imagineze pe locul 1 și având galeria de părinți în spatele nostru este mai mult decât suficient. Am doar două vorbe după care mă ghidez în viață și în sport: „Nu există Nu Pot” și „Locul 2 nu există”. www.zilesinopti.ro

DRINK

01 - 15 Mai 2021

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Podul de vin peste Prut E un pod virtual, ca în noua normalitate, dar degustarea unui vin moldovenesc e cât se poate de fizică indiferent de vremuri.

A

m fost o singură dată peste Prut poate vă amintiți relatarea mea din decembrie 2019: „Dacă ar fi descriu în trei cuvinte această experiență, aș spune că m-au frapat, întâi de toate, ospitalitatea, autenticitatea și farmecul locale.

I-am zis, pe loc, Chișinăului, Bucureștiul meu de peste Prut, întrucât m-am simțit la fel de familiar ca în orașul în care stau de o jumătate de veac”. Republica n-o știam, dar vinurile de acolo - da. Le consumam, le apreciam, ba le înțelegeam și profundele implicații economice și geopolitice. Căci, da, vinul moldovenesc a fost pretext de gâlceavă internațională. Ca băutor, ca român și ca jurnalist am simțit nevoia să îi iau apărarea atunci când un personaj sinistru - Ghenadie Grigorievici Onişcenko, zelos angajat al statului, în funcţia de director al RosPotrebNadzor, serviciul federal sanitar şi de protecţie a consumatorului din Rusia, fie-i degrabă uitat numele - l-a desconsiderat. Așa că, în octombrie 2010, am scris un editorial într-un ziar influent pe atunci, denunțând drept nule și neavenite considerațiile de genul „acest vin nu mai poate fi consumat şi poate fi folosit în alte scopuri, cum ar fi la vopsirea gardurilor“. Noima lor era, de fapt, ca Rusia să îi arate Moldovei pisica, nu cumva s-o vireze pe calea europeană.

PAGINA

62

Anii au trecut, iar vinurile moldovenești au devenit și mai bune. O să spuneți că asta se întâmplă cu orice vin bun, ceea ce e adevărat.

Doar că vinurile de peste Prut au, aici, ceva în plus: o afecțiune cu care savurăm. Personal, când desfac o sticlă moldovenească de vin, scuze dacă sună a fală, resimt nostalgie. Mi se face dor de ceva care simt că e parte din mine, chiar dacă am fost doar trei zile în țara de care m-am apropiat mai cu seamă pe cale literară și oenologică. Din acest motiv, am acceptat cu plăcere să mă prind în hora virtuală a prieteniei româno-române și să savurez un vin roșu sec, excelent după gustul meu. L-am primit când încă nu era post - nu că l-aș ține - deci putea fi acompaniat de carne roșie: vită, porc, miel, la grătar. A ajuns ușor la mine - moldovawines.eu livrează în peste 40 de țări - și m-am simțit influencer sadea când o veche prietenă, stabilită în Occident, a văzut postarea mea pe Instagram și și-a comandat și ea vin moldovenesc.

Ca să nu vă mai fierb, proclam vinul lunii aprilie Maluri de Prut, de la Purcari, care e recomandat astfel: „reunește tot ce este mai bun de pe ambele maluri ale Prutului. Culese cu dragoste, soiurile autohtone Fetească Neagră și Rară Neagră au dat naștere unui vin cu un caracter puternic, dar în același timp, foarte fin”.

L-am găsit plin, bogat, gustos, îmbătător. Nu luați ultimul termen chiar la propriu. Luați doar vinul. www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

#hailatara, drumeţie la Gura Râului

TEXT DE ADELA DADU

mesteceni şi pini. Urcuşul a fost lin şi, „furaţi” de peisaj, nici nu am realizat când am ajuns în culme, în Runcuri, după cum îi spun localnicii.

De acolo se deschide o panoramă încântătoare înspre munţii Cindrel. În plimbarea noastră, pe alocuri, zăream lacul de acumulare iar undeva în îndepărtare se ivea, impunător, masivul Făgăraş. Înainte de a coborî în sat ne-am bucurat de o pauză bine-meritată la Chiatra Gurguiată.

Atunci când vizitezi satele din Mărginimea Sibiului, musai să faci o drumeţie prin pădurile ori pe culmile ce înconjoară localităţile. Vei descoperi noi perspective din care să admiri satul, te vei bucura de peisaje încântătoare.

Zilele trecute am făcut o drumeţie pe culmile ce înconjoară Gura Râului. Traseul este doar parţial marcat aşa că am urmat potecile pastorale ce ne-au purtat prin păşunate şi fâneţe, printre stâni şi colibe, prin păduri bătrâne de stejari,

www.zilesinopti.ro

Dacă nu aveţi timp ori dispoziţie pentru o drumeţie mai lungă, vă recomandăm şi o vizită scurtă până pe Chiatra Gurguiată – un simbol al gurănilor, încărcată de legende şi poveşti locale. De acolo, de sus, tare frumos se vede satul. Traseul până la Chiatră pleacă chiar din centrul comunei, e marcat cu punct roşu şi durează vreo 30 de minute.

PAGINA

63

01 - 15 Mai 2021

Inter Sibiu și-a conturat echipa și a obținut primele victorii după 21 de ani

FC Inter Sibiu, clubul susținut în urmă cu decenii de Nicu Ceaușescu, a revenit în forță după o pauză de 21 de ani pe harta fotbalului românesc. Clubul readus la viață de Teodor Birț și-a prezentat echipa și a reușit chiar să obțină și primele victorii devenind lideri în liga a IV-a.

Din lista de jucători cu care FC Inter Sibiu a debutat pe teren după mai bine de 20 de ani de inactivitate se numără atât jucători tineri cât și fotbaliști care au activat cu succes în echipe din liga 1 și 2, precum Andrei Piko,

PAGINA

64

Marius Zăvoi, Marius Armenean, Frățilă Ionuț, Sebastian Iacob, Adrian Secășan sau Robert Stojec. Echipa sibiană a început cu dreptul sezonul din liga a IV-a, obținând victoria în primele meciuri avute împotriva ACS Alma Sibiu și FC Interstar.

După primele meciuri, clubul sibian a devenit lider în liga a IV-a cu 7 puncte. Obiectivul echipei este promovarea în liga a III-a. În cursa nebună cu opt finale spre barajul de promovare în liga a III-a, FC Inter Sibiu se va întâlni pe teren cu toate echipele înscrise: FC Avrig, Alma Sibiu, Interstar și Quantum Arsenal Sibiu, în sistem tur-retur. ”Inimile noastre vor bate din nou pentru interiști la fel cum, în anii ’90, din mii de piepturi răsuna sincron pe stadionul din Sub Arini <In-ter! Inter!>”, declară oficialii clubului sibian.

www.zilesinopti.ro

01 - 15 Mai 2021

POP CULTURE MAGAZINE

Horoscop Berbec

Prima parte a lunii mai îţi aduce în atenţie resursele materiale pe care le câştigi pe cont propriu şi de care ai nevoie pentru diverse investiţii viitoare. Este bine să îţi sporeşti rezervele, dar să nu blochezi banii din teamă de insecuritate.

Ai ocazia să întâlneşti oameni noi.

Taur

În prima jumătate a lunii ai multă energie fizică şi ai o atitudine proactivă.

Noi începuturi se declanşează în viaţa ta.

Este recomandat să-ți urmezi intuiția şi să nu te temi de necunoscut.

Spiritul tău de negociere se trezeşte şi cauţi să faci afaceri cât mai inteligente.

Gemeni

În primele săptămâni ale lunii te învăluie o senzaţie de detaşare şi te deconectezi de la problemele mărunte. Sufletul tău este atras spre experienţe spirituale, iar sensibilitatea ta este sporită. E recomandat să îţi acorzi momente de linişte şi meditaţie pentru a-ţi face ordine în gânduri. www.zilesinopti.ro

Rac

Începi această lună înconjurat de prieteni. În mijlocul unor grupuri mari de colaboratori, primeşti suport şi îi ajuţi la rândul tău pe ceilalţi.

Planifici, îţi organizezi programul de viitor şi proiectele, îţi lărgeşti orizonturile. Începi să extragi esenţa unor situaţii recente.

Leu

Te faci remarcat în carieră şi să oferi un model de seriozitate, eficienţă, realism. Eşti cooptat în proiecte noi, alături de echipe numeroase. Împreună cu aceşti camarazi înveţi lucruri noi, participi la dezbateri şi schimburi rapide de mesaje, îţi dezvolţi intelectul şi limbajul.

Fecioară

Pe tot parcursul lunii mai viaţa ta socială este activă. Eşti prins într-o varietate de interacţiuni de grup şi intri în contact cu prieteni noi.

Pui foarte mult accent pe corectitudine şi înţelepciune în relaţii.

Cât timp Soarele tranzitează Taurul, lucrezi la îmbogăţirea filosofiei tale de viaţă şi explorezi noi teritorii.

Balanță

Observi cu uşurinţă psihologia celor de aproape, le identifici tipare emoţionale ascunse. Cauţi să stabileşti conexiuni oneste şi profunde. Pot ieşi la iveală şi unele probleme legate de împărţirea resurselor materiale cu ceilalţi.

Este recomandat să nu te laşi manipulat.

Scorpion

Relaţiile sunt un subiect central al acestei luni pentru tine. În prima jumătate a lui mai, stabileşti multe contacte noi, iar echipele deja existente se activează intens.

La Luna Nouă poţi cunoaşte o persoană cu care să începi o colaborare de durată.

Săgetător

Începi luna într-un ritm activ. Eşti foarte solicitat la serviciu şi în diverse treburi de zi cu zi. Cu aceste prilejuri devii mai conştient de competenţele tale.

Cu cât te faci mai util, cu atât te vei simţi mai energic. Te atrage universul intelectual al celorlalţi, îi asculţi cu atenţie şi ai la rândul tău multe de zis.

Capricorn

Ai parte de mici surprize şi momente plăcute, relaxante.

Este recomandat să profiţi de această conjunctură şi să te bucuri de verdele naturii în plimbări care te reconectează cu pământul. Începi să fii mai solicitat şi la serviciu, unde este nevoie să fii ager.

Vărsător

Lumea ta interioară este bogată în trăiri, celorlalţi s-ar putea să li se pară că stai retras şi că nu ţi se întâmplă nimic deosebit. Profită de acest timp pentru a aduce multă linişte în sufletul tău şi pentru a-ţi crea unele sisteme de autoprotecţie de care ai nevoie!

Pești

Prima parte a lunii mai îţi solicită o gândire temeinică, perseverenţă în studiile începute, concentrarea pe subiecte practice.

Cu cât îţi fixezi mai bine baza cunoaşterii, cu atât poţi înţelege ulterior mai uşor unele noţiuni mai complexe.

Vei vedea că ceea ce înveţi acum îţi va fi util în viitor.

PAGINA

65

CHESTIONAR DE #SIBIU

RĂZVAN SĂDEAN

DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Pentru calitatea vieții. Sibiul e un oraș civilizat, cu o poluare fonică redusă, cu un ritm al vieții uman. Are proximități ofertante : munții, Ocna Sibiului, satele din împrejurimi.

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN SIBIU Muzeul Astra, Piața Huet, Cetatea Cisnădioara UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Huet. Urban ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Atmosfera de festival creată în jurul conținutului cultural valoros.

UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI Telemeaua de Sibiu CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI Kombinat Gastro-Brewery, Consomme Bistro CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE SIBIULUI Oamenii care merg la Biserică în haine de sărbătoare UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA TOT ORAȘUL Turnul Bisericii Evanghelice

Iulia Scrob

I

ulia s-a născut în Brăila și, deși a absolvit Colegiul de Informatică din Brăila și Facultatea de Matematică din cadrul Universității București, în prezent e fotograf. Masterandă a Școlii de Fotografie Fotopoetica, înființată în anul 2007 din inițiativa lui Francisc Mraz, Iulia a participat de-a lungul timpului la expoziții de fotografie atât în țară cât și în străinătate. În 2021, se împlinesc 10 ani de când Sibiul a devenit acasă pentru Iulia.

PAGINA

66

SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE REVITALIZATE Malul Cibinului, str.

Nicolae Bălcescu, zona cuprinsă între parcul Astra, Cazarma 90, Piața Unirii si parcarea teatrului FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE SPIRIT A SIBIULUI Speranța SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Spații culturale publice și private, un bazin olimpic și mai mult verde în tot orașul. www.zilesinopti.ro