Zile și Nopți București, Decembrie 2022

DIALOGURI

. . . . . . . . . . . . . . . . . 50 ART EXPO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .52/ 57 ART HISTORIES . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 ARTIȘTI URBANI: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

Trendul anului 2023 în entertainmentul cinematogra c . . . . . . . . 61

PREMIERELE LUNII: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

CINE COMBO: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

EXCLUSIV: Interviu cu SAÏD BEN SAÏD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

FESTIVAL: Interviu cu TIMO VUORENSOLA (DFF) . . . . . . . . . . . . 76

POINT OF VIEW . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

ECHIPA DE REDACȚIE

PUBLISHER

Ioan Big

SENIOR EDITORI

Gruia Dragomir Alin Gălățescu

REDACTORI

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar. Nr. 12 (554) - Decembrie 2022

Tiraj: 30.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna orentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

OPINIE: VINUL DE CASĂ ESTE CEL MAI BUN? . . . . . . . . . . . . . . 79

NUTRIȚIE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

PE GUSTUL NOSTRU. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

CEVA DULCE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82

GURMAND: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84 TOP FOOD/ TOP DRINK . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .85/ 92 CULINARiA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86 DRINK: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

Horia Ghibuțiu Delia Mitrache Teodora Bratu Alex Mușat Claudia Aldea Alina Bălan Mădălina Le er Anamaria Grumeza Iuliana Ciocîrlan

CONTRIBUTORI

Ioana Aldea Berti Barbera Ștefan Chirițescu Ana Consulea Mădălina Corina Diaconu

Cosmin Dragomir Ștefan Iancu Vlad T. Copilu Diana Parpalea Vania Pierșinaru Alexandra Bujeniță Rozana Mihalache Maria Martac Silvia Trașcă

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Vlad T. Copilu, vlad.copilu@zilesinopti.ro Anastase Ștefania-Antonia, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big ioan.big@zilesinopti.ro Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor Șef: Vlad T. Copilu vlad@zilesinopti.ro site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipogra a Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Niscaiva gânduri despre in aţia festivalieră din 2022

Ioan BIG, publisher

2022 a fost un an absolut formidabil, din perspectiva creşterii explozive a densităţii festivalurilor de toate felurile, organizate în toate colţurile ţării, pe parcursul întregului an şi destinate unei remarcabile varietăţi de apetituri personale de going out. Urbane sau în natură, stabile sau itinerante, pur hedoniste sau informativ-educative, nişate sau de masă, festivalurile au populat calendarul, harta şi agenda consumatorilor de Pop culture, literalmente... precum ciupercile după ploaie. Printre acestea, destule comestibile, dar şi multe greu de îngurgitat sau de digerat, iar exemplele ar de prisos, întrucât oricare dintre cititorii noştri are deja, probabil, o ierarhizare proprie a “ciupercilor” festivaliere la care s-a expus anul acesta, în funcţie de cât de dulce sau de amar a fost gustul pe care i l-a lăsat una sau alta dintre experienţe.

In aţia a fost generată în mare parte de prezumţia organizatorilor că dorinţa de revenire a oamenilor la obiceiurile prepandemice de evadare din ternul cotidian profesional şi domestic prin intermediul experienţelor de entertainment pop(ular) va una masivă - compensatorie pentru multele luni de izolare - şi că pretextele de coagulare ale comunităţilor animate de aceleaşi preferinţe sau stil de viaţă reprezintă o cale sigură de monetizare sau de câştigare de notorietate. Prezumţie nu neapărat greşită, dar hazardată, din cel puţin două motive. Unul a fost impredictibilitatea contextului, că în proiectare nu s-a ţinut seama de modi cările comportamentului de consum social instalate

în ecare din noi în urma atacului viral şi nici de gravitatea noilor crize care aveau să ne afecteze şi ne-au erodat apoi disponibilitatea pentru experienţe inedite: războiul din vecinătate şi explozia costurilor vieţii.

Al doilea motiv pentru care, deseori, un festival nu a fost un sure win îl reprezintă promovarea. Care funcţionează doar dacă publicul vizat de un festival este bine targetat, iar adresarea se face într-un mod adecvat pro lului său, ceea ce n-a fost cazul multora, care au mizat simplist numai pe reacţii favorabile la banale anunţuri postate pe reţelele sociale, în siajul tipului de comunicare practicat din lipsă de alternative în pandemie. Ca volum, n-au avut efectul scontat, oamenii potenţial interesaţi ind deja forţaţi de context - inclusiv de consistenţa ofertei festivaliere - să devină mult mai selectivi şi, drept urmare, mai sensibili la formele de promovare out of the box ca design şi calitate.

În aceste condiţii, brandurile festivaliere supermari, precum FITS, Untold sau TIFF, au arătat că tind strategic spre a deveni veritabile “industrii” experienţiale, ca acoperire a întreg spectrului Pop culture sub umbrela teatrului, muzicii şi lmului, cele tradiţionale cu fandom deja de nit, de felul Jazz in the Park Cluj, Dracula Film Festival Braşov, e Carnival Timişoara, SFR Iaşi sau ARTmania Sibiu, au ieşit întărite, deci, clar, îşi vor continua evoluţia organică, iar în privinţa multitudinii de festivaluri foarte tinere şi vulnerabile rămâne de văzut câte vor supravieţui, indcă asta ţine de capacitatea iniţiatorilor acestora de a-şi asuma un nou set de riscuri şi de a aplica ceva din învăţămintele trase la ediţiile de anul acesta în relaţia cu publicul. Va interesant cum va arăta Ghidul festivalurilor din Zile şi Nopţi în 2023.

Brașovul este recunoscut drept „cel mai frumos oraș din România”, indiferent de anotimp, însă iarna are un farmec cu totul special. Tâmpa este îmbrăcată în zăpadă, colindele răsună la fiecare pas și luminițele bradului de Crăciun se reflectă în ochii oaspeților noștri.

Suntem mândri că, prin efortul depus de fiecare, am reușit să învingem pandemia și, în sfârșit, putem să ne bucurăm împreună, fără restricții, de Sărbătorile de Iarnă, cum o făceam odată.

Primăria Brașov a intrat în toiul pregătirilor de sărbători, dorindune să vă readucem în suflete magia iernii. Sacul nostru cu activități și evenimente este unul bogat, pe care vă invităm să îl descoperiți, pentru a afla ce suprize plăcute v-am pregătit în orașul nostru. Vă așteptăm, începând cu 30 noiembrie, de la ora 18:00, la aprinderea bradului și deschiderea Târgului de Crăciun, până pe 3 ianuarie. Sugestia noastră este să folosiți transportul public, beneficiind de cea mai modernă flotă de autobuze și troleibuze din România.

P.S. Deoarece Brașovul are ambiția de a deveni Capitala Verde a României, am luat decizia, ca între orele 01:00-06:00, iluminatul festiv din Centrul Vechi să aibă un flux mai scăzut, iar în restul orașului, acesta să fie oprit. Astfel, facem o reducere cu 41% a consumului de energie electrică.

Pentru mai multe detalii, intrați pe site-ul nostru: magiaiernii.brasovcity.ro

motive să îți petreci vacanța de iarnă la Brașov

Cel mai frumos brad de Crăciun din România

Un brad înalt de 20 de metri și în vârstă de 57 de ani va trona în centrul Brașovului, de sărbători. Bradul este dintr-o pășune din Poiana Brașov, proprietate a Municipiului, și are peste 20 de metri înălțime.

Târg de Crăciun mai mare decât în anii precedenți, cu zonă nouă de preparate calde Anul acesta, vom vedea cel mai mare târg de Crăciun pe care Brașovul l-a avut vreodată, cu peste 60 de căsuțe destinate comercianților. Totodată, în premieră, o asociație din orașul înfrățit Nürnberg va amenaja o căsuță în cadrul târgului, unde se vor vinde produse tradiționale, precum vin fiert Christkindles Glühwein sau cârnăciori de Nürnberg în chiflă.

Priveliști de basm Denumirea de „cel mai frumos oraș al României” nu este întâmplătoare. Iarna, Brașovul își ia hainele cele mai frumoase, cele care l-au făcut celebru în lumea întreagă. Fie că oaspeții vor urca pe Tâmpa sau în Poiană, fie că se vor bucura de pitorescul Șcheiului sau străzilor din centrul urbei, vor avea la fiecare colțișor de Brașov un tablou fascinant, numai bun de pus pe Instagram.

Schi, snowboarding și distracție în Poiana Brașov Poiana Brașov este unul dintre cele mai căutate locuri din Europa când vine vorba despre practicarea sporturilor de iarnă. Anul acesta, stațiunea este mai pregătită ca oricând să bată alte recorduri turistice.

Acces gratuit la patinoar Pentru petrecerea timpului liber, dar și pentru iubitorii de patinaj, trebuie să știți că în decembrie aveți pregătit un patinoar mare și frumos, de 600 de metri, dotat cu patine gratuite. Intrarea este liberă.

Cinema gratuit, filme cu tematică de Crăciun Pentru că tot am amintit de Cinema Astra, este bine să știți că aici vor rula filme care vă vor introduce în spiritul sărbătorilor. Totodată, aici vor fi proiectate și filme celebre, câștigătoare de Oscar, dar și producții din sfera filmului cult.

Inaugurarea Băncii de Cultură Apollonia Mulți brașoveni nu știu cum arată clădirea Băncii Săsești, deoarece aceasta a fost mereu acoperită de o mantie. Primăria Brașov a reabilitat această clădire emblematică a orașului și a rebotezat-o în „Apollonia Kulturhaus”, deoarece noua destinație încredințată este aceea de hub cultural, loc în care brașovenii și turiștii se pot bucura de artă, în toate formele ei.

Zeci de evenimente dedicate Sărbătorilor de Iarnă Centrul orașului Brașov va fi mai plin ca niciodată de magia evenimentelor care se vor desfășura în mai multe locații, fie că vorbim despre Piața Sfatului, Piața Sfântul Ioan, Piața Brassaï sau Cinema Astra.

Ateliere pentru copii de realizat decorațiuni și cadouri

Evident, copiii nu puteau fi neglijați, mai ales acum, când suntem în sezonul lor preferat. Astfel, micuții vor putea să descopere tainele realizării decorațiunilor specifice acestui anotimp, dar vor fi îndrumați și înspre pregătirea celor mai frumoase ambalaje de cadouri.

Campanii caritabile pentru persoanele defavorizate De Crăciun nu trebuie să uităm de oamenii care nu își pot permite sărbători normale. Și ei merită să se bucure de sărbătoarea Crăciunului, astfel că trebuie ajutați în acest sens, pentru a mai uita de neajunsurile vieții, printr-o multitudine de campanii caritabile, care se vor desfășura pe toată durata acestui eveniment.

Moș Crăciun vine la Brașov

Moș Crăciun este un personaj mitologic, care împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie). Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcție de clima din perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă înghețată în emisfera nordică și ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general, Moș Crăciun este imaginat ca fiind îmbrăcat într-un costum roșu, având o barbă lungă și albă și locuind într-o țară nordică (mai frecvent în Finlanda sau în Canada). Spiridușii îl ajută la pregătirea cadourilor în atelierul Moșului. El împarte darurile cu ajutorul unei sănii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o planșă de surf, în Australia).

În România, semnificația sărbătorii actuale de Crăciun este specifică geto-dacilor. În aceeași zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea și renașterea zeului solar de origine iraniană, Mithra, și după trei secole de la apariția creștinismului, a început să fie serbată nașterea lui Iisus. Determinantul „Moș (Crăciun)” semnifică vârsta înaintată a zeului care trebuia să moară și să se nască de Anul Nou. Existența lui dura 365 sau 366 de zile, îmbătrânea, deceda și învia la începutul anului următor. În tradițiile populare, Crăciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obișnuit (un bătrân, pastor cu barba de omăt, vecin cu

Moș Ajun etc.). Vestimentația lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara. Vechimea numelui e dovedită de existența cuvântului, în variante, în aromână și megleno-română.

Un colind îndrăgit de copii ne spune: „Din bătrâni se povestește Că-n toți anii negreșit Moș Crăciun pribeag sosește Niciodată n-a lipsit.” Moș Crăciun nu va lipsi nici în acest an. Îi așteaptă, pe scaunul lui special, pe toți copiii, în Piața Sfatului, în perioada 17-23 decembrie, între orele 17:00-20:00

Moșul va asculta dorințele fiecărui copil, iar elfii lui se vor asigura că acestea sunt notate și ajung unde trebuie, ca bucuria să fie deplină de Crăciun.

Program concerte Piața Sfatului

De-a lungul Sărbătorilor de Iarnă, în Piața Sfatului vor răsuna colinde și cântece tradiționale, prin implicarea a diverse grupuri de tineri. Iată programul:

 30 noiembrie 17:00 – Sf. Andrei – program cu fanfara C.N. Andrei Șaguna & soliști vocali - Program muzică fanfară cu Burzenländer Blaskapelle 18:00 - Aprindere iluminat brad și deschiderea Târgului de Crăciuncolinde Opera Brașov  1 decembrie, 15:00 – Ziua Națională a României – spectacol prezentat de Centrul Cultural Reduta  2 decembrie, 17:00 – Corul Colegiului Honterus și spectacol de dans sportiv  3 decembrie, 17:00 – Ansamblul Zestrea Săceleană și corul Școlii Gimnaziale nr. 13  4 decembrie, 17:00 – Fanfara juniorilor din Feldioara și corul Școlii Gimnaziale nr. 13  6 decembrie, 18:00 – Sf. Nicolae – Festivalul național de obiceiuri tradiționale „CUNUNA” (C. C. REDUTA)  9 decembrie, 17:00 – Spectacol colinde cu grupul vocal „Țara Bârsei” - corul corul Școlii Gimnaziale nr. 13 și spectacol de dans

 10 decembrie, 17:00 – Spectacol cu Ansamblul maghiar din Teliu și corul Școlii Gimnaziale nr. 15  11 decembrie, 17:00 – Ansamblul Piatra Mare din Dobârlău și Ansamblul Mugurașii din Râșnov  16 decembrie, 17:00 – Ansamblul Măgura Codlea și program de muzică de Crăciun în orchestrații moderne cu elevi de la Liceul de Muzică și studenți de la Facultatea de Muzică  17 decembrie, 17:00 – Corul Școlii Gimnaziale nr. 19  18 decembrie, 17:00 – Ziua multiculturalității - spectacol cu ansambluri ale comunităților maghiare, germane, grecești și rome.  23 decembrie, 17:00 – Spectacol cu Ansamblul Plaiurile Dumbrăviței

Târgul de Crăciun 2022

Toți brașovenii și turiștii se opresc cel puțin o dată, în fiecare iarnă, la tradiționalul Târg de Crăciun din Piața Sfatului.

Anul acesta, vom avea cel mai mare Târg de Crăciun pe care Brașovul l-a avut vreodată, cu peste 60 de căsuțe destinate comercianților. Acestea vor fi amplasate în funcție de trei categorii de produse:

 Produse alimentare ambalate: cârnați, cozonac, kurtos-kalacs, turtă dulce etc.;

Crăciunul reprezintă prilej de sărbătoare, nu doar în România, ci și în celelalte țări din Europa. În funcție de cultură și istorie, fiecare țară are tradițiile sale de Crăciun. Unele celebrează Crăciunul cu mult fast, în timp ce altele urmează obiceiuri vechi.

Ce au însă aproape toate țările europene în comun? Târgul de Crăciun. Acesta își are originile în perioada târzie a Evului Mediu, în partea Europei vorbitoare de limbă germană și în unele părți ale fostului Imperiu Roman.

În zilele noastre, Târgul de Crăciun se desfășoară, în general, în piețele centrale ale orașelor și adună atracții precum scenete cu Nașterea lui Iisus Hristos, colinde, mâncăruri tradiționale și băuturi de sezon, în special vinul fiert.

 Produse meșteșugărești și artizanale: haine din lână împâslită, ceramică decorativă, decorațiuni din rășină;



Produse alimentare preparate la fața locului: plăcintă brașoveană pe lespede, castane coapte, vin fiert.

În premieră, o asociație din orașul înfrățit Nürnberg va amenaja o căsuță în cadrul târgului, unde se vor vinde produse tradiționale, precum vin fiert Christkindles Glühwein sau cârnăciori de Nürnberg în chiflă.

Deschiderea Târgului de Crăciun va avea loc în 30 noiembrie, de la ora 17:00, și vă veți putea delecta cu deliciile pe care vi le-am pregătit până pe 3 ianuarie.

Revelion 2023

Ziua de 31 decembrie este, calendaristic, ultima zi din an, iar noaptea este cunoscută ca fiind trecerea dintre ani, când se sărbătorește Revelionul și, implicit, venirea Anului Nou. E ușor de intuit faptul că „revelion” provine din limba franceză, însă nu mulți știu că, la origine, cuvântul însemna cu totul altceva decât ceea ce reprezintă în vremurile moderne. Cuvântul „revelion” este, de fapt, un neologism împrumutat din limba franceză, de la „réveiller”, care înseamnă „a se trezi”, „a fi treaz”. La început, s-a folosit cuvântul „revellion”, tot din limba franceză, care desemna o masă luată noaptea târziu. Apoi s-a folosit pentru masa târzie din seara de Ajun al Crăciunului.

În cultura populară, Revelionul a devenit unul dintre cele mai importante momente ale anului. Revelionul este sărbătorit în adunări sociale, în timpul cărora participanții dansează, mănâncă, consumă băuturi alcoolice și urmăresc focuri de artificii, care marchează începutul noului an.

În Brașov, acest moment oferă o multitudine de moduri de a petrece trecerea dintre ani. Spre exemplu, în stațiunile din jurul orașului, foarte multe spații de cazare și petrecere sunt ocupate în proporție de peste 90%. Pentru cei care sunt ceva mai comozi sau pur și simplu nu doresc să plece prea departe de casă există celebrul Revelion din Piața Sfatului.

Anul 2022 a fost unul foarte bun pentru Brașov, în care am reușit să depunem zeci de proiecte pe fonduri europene, așa că avem motiv de sărbătoare.

Vă așteptăm să petrecem împreună noaptea dintre ani, pe muzică pusă de DJ-i, în Piața Sfatului, la evenimentul organizat de KISS FM.

Apoi, tot orașul se va bucura de spectaculoasele focuri de artificii, care vor fi lansate din Centrul Vechi, Centrul Civic, Astra, Bartolomeu și Tractorul.

Banca de Cultură (fosta Bancă Săsească)

Friedrich Miess, acoperită în jurul anului 1950 și restaurată în întregime în 1972, de către Gisela Richter.

HUB CULTURAL

Primăria Brașov a reabilitat această clădire emblematică a orașului și a rebotezat-o în Apollonia Kulturhaus, deoarece noua destinație încredințată este aceea de hub cultural, loc în care brașovenii și turiștii se pot bucura de artă, în toate formele ei.

SCURT ISTORIC

Fosta Bancă Săsească este una dintre clădirile istorice reprezentative ale Brașovului și un simbol al istoriei orașului. În limbajul uzual se folosea titulatura de „Banca Țării Bârsei” și este unul dintre monumentele importante ale Brașovului, atât prin arhitectură - fiind una dintre puținele construcții „Jugendstil” din oraș, după planurile arhitectului Albert Schuller, care a proiectat și Hotelul „Coroana”, altă clădire emblematică a municipiului - cât și prin imaginea pe care o redă despre Brașovul sfârșitului de secol XIX - începutului de secol XX, fiind construită în 1906.

Înainte de a fi ridicat acest edificiu, pe aceeași poziție se afla casa Apolloniei Hirscher. În amintirea Apolloniei, pe clădire au fost puse renumitele coarne de cerb devenite ulterior un simbol al clădirii și a fost pictată pe fațadă o frescă-medalion pe care apare Apollonia Hirscher. Pictura originală a fost făcută de

Cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, în parteneriat cu Filarmonica Brașov, Apollonia Kulturhaus își va deschide ușile pentru vizitatori între 16 decembrie și 15 ianuarie (marți-joi, orele 12:00-22:00 și vineri-duminică, orele 10:00-12:00).

Evenimentul de deschidere va avea loc pe 16 decembrie, marcând istoria clădirii printr-un spectacol de videomapping, urmat de tururi ale clădirii și evenimente muzicale.

Pentru a pune în valoare „Banca de Cultură”, avem parteneriate culturale strategice de calitate, cu entități din domeniu cu experiență și de încredere, demne de eforturile ultimilor ani de reabilitare a acestui spațiu, precum:

 Art Safari Art Safari este specializat în realizarea de pavilioane expoziționale și organizatorul anual al Pavilionului de Artă București – cel mai mare conglomerat de expoziții de artă

din România, ajuns la a 10-a ediție. Organizează, în parteneriat cu muzeele de artă din România și cu colecționari privați, ample expoziții retrospective care își propun recuperarea valorilor de patrimoniu. Având o puternică latură educațională, misiunea sa este de a apropia arta de public și de a educa noile generații prin organizarea de ateliere de artă pentru copii, tururi ghidate și expoziții de artă contemporană în spații neconvenționale, cum ar fi Aeroportul Henri Coandă sau metroul bucureștean.

adăpostit de o clădire concepută în stil neobaroc, realizată după proiectul lui M. Wagner la 1902 și cuprinde o galerie națională de pictură și sculptură în cele șase săli de la etajul clădirii și o expoziție de artă decorativă. 

HOSPICE CASA SPERANȚEI



Riift Studio – instalații New Media & Video-Mapping

Un studio de creație care oferă experiențe imersive digitale îndrăznețe în New Media. Dintre specialitățile acestui studio amintim: Holographic Performances, Show-uri de lumini, producție AR & VR production, 3D Projection Mapping.

 Muzeul de Artă Brașov Muzeul de Artă Brașov este

Îngrijirea paliativă vizează îmbunătățirea calității vieții pacienților și familiilor acestora atunci când se confruntă cu problemele unei boli incurabile, prin îngrijire medicală pentru pacient, sprijin social și consiliere psihoemoțională și spirituală pentru pacient și aparținători.

Lehmann Artprojects

Artiști plastici brașoveni

Humanitas – lansările noilor romane ale autorilor: Mircea Cărtărescu, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu (brașoveancă)

Expoziție de fotografie – Iosif Trif

așteptăm la o porție sănătoasă de cultură!

Program Piața Sf. Ioan

Pe timpul verii, Piața Sf. Ioan, o piațetă amenajată în spatele Hotelului Aro Palace, găzduiește diverse evenimente. Electric Hub-ul asigură iluminatul public și prize pentru încărcarea aparatelor electronice prin alimentare exclusiv din energie regenerabilă. Dispune de un rastel pentru biciclete, un avizier pentru mesaje, un panou cu afișaj led și o bibliotecă. De câțiva ani, acest loc a devenit epicentrul renumitelor festivaluri de muzică din Brașov.

Acum, în plină iarnă, Piața Sfântul Ioan se transformă într-un loc special, destinat patinajului de agrement.

Astfel, patinoarul va avea o suprafață de 600 mp și se va deschide pe 30 noiembrie, urmând să rămână funcțional timp de trei luni. Capacitatea acestuia va fi de 150 de persoane și este dotat cu o mașină de curățare a gheții și 200 de perechi de patine, precum și figurine cu ajutorul cărora cei mici să poată învăța să patineze.

Seriile pentru practicarea patinajului sunt următoarele: 10:00 - 11:30 / 12:00 - 13:30 / 14:00 - 15:30 / 16:00 - 17:30 / 18:00 - 19:30 / 20:00 - 21:30

Programul este următorul: 30 noiembrie - 4 decembrie 10:00-21:30

5-22 decembrie luni - vineri: 16:00-21:30 sâmbătă - duminică: 10:00-21:30

23 decembrie - 8 ianuarie 10:00-21:00

9 ianuarie - 28 februarie luni - vineri: 16:00-21:30 sâmbătă - duminică: 10:00-21:30

Piața Unirii

Centrul vechi al Brașovului capătă o identitate și un caracter unic prin însăși atracțiile însemnate aflate în imediata apropiere a acestei piețe. În Piața Unirii lipsesc cu desăvârșire urmele de asfalt, piatra cubică redând valoarea culturală și turistică a orașului.

Zona acestei piețe este renumită pentru Muzeul Primei Școli Românești, Biserica Sfântul Nicolae și statuia Diaconului Coresi. Actualmente, aici sunt amenajate locuri moderne de parcare, atât pentru mașini, cât și pentru biciclete, precum și o stație destinată autocarelor. Fiind un obiectiv de patrimoniu cultural, Piața Unirii beneficiază și de o iluminare corespunzătoare.

Până în urmă cu mai bine de zece ani, aici exista o stație capăt de line pentru multe autobuze și troleibuze, care apoi a fost desființată, Piața Unirii devenind astfel un loc pietonal, mereu fiind plină de localnici prinși în discuții amicale sau de turiști care fotografiază clădirile impresionante.

Sărbătoarea Crăciunului pornește de la nașterea lui Iisus Hristos, când Fecioara Maria, alături de Iosif, mergea din casă în casă pentru a cere oamenilor ajutor în a da naștere Pruncului Sfânt.

Așadar, însăși la bază, Crăciunul este despre întrajutorarea celorlalți. Lucru pe care îl vom face împreună în Piața Unirii. Aici, ONG-uri consacrate, precum cele două cluburi Rotary, vor organiza „Zilele Dărniciei”.

În zilele de 3, 10 și 17 decembrie vor fi organizate târguri de donații, iar fondurile strânse vor fi redirecționate către copii nevoiași și pentru digitalizarea arhivei Primei Școli Românești.

Piața Brassaï

Piața Brassaï a apărut în urma unui proiect inițiat în 2018 de către o firmă din Brașov. Ideea de a crea un nou spațiu de tip „piață” a venit în încercarea de a face orașul nostru unul cu o mobilitate urbană mai bună. Astfel, s-a decis eliminarea parcării din zona interioară a cunoscutei porțiuni „După Ziduri”. După doi ani, acest loc a apărut, pentru unii, ca un șoc, dar și ca o bucurie. Și pentru că trebuia să poarte un nume, i s-a spus „piața Brassaï”.

Pe numele său adevărat Gyula Halasz jr., Brassaï este un artist fotograf francez născut la Brașov, în 9 septembrie 1899. A fost supranumit „L’Oeil de Paris” (Ochiul Parisului) pentru fotografiile inconfundabile cu Parisul pe timp de noapte.

Piața Brassaï a devenit și un loc de spectacole și concerte de mici dimensiuni.

În 2021 și 2022, aici s-au desfășurat concerte din cadrul Brașov Jazz & Blues Festival. Evident, era necesară uzitarea acestui loc și pe timp de iarnă.

Piața Brassaï creează o punte de legătură între Piața Sfatului și zona „După Ziduri”.

În acest loc va fi amplasat, special pentru sărbătorile de iarnă, Cinema Stellarium, un cort încălzit, unde vizitatorii vor putea viziona „Povestea lui Moș CrăciunUrmărirea drumului său din Laponia până în Brașov”.

Capacitatea Cinema Stellarium este de 75 de persoane, iar serii a câte 30 de minute vor avea loc între orele 16:30-20:00, în perioada 1525 decembrie.

„Miracle of Christmas Spectacular Street Visuals Stellarium - Santa Claus Track Gps” este un spectacol realizat prin proiecții video cu tematică de Crăciun, respectiv creații visuals, mapping, realizate cu tehnologie high-tech, sunet digital, instalații multimedia, videoproiectoare, ecran circular pentru proiecție 180 grade, urmărire live traseu Moș Crăciun.

Parcul Nicolae Titulescu

Ideea unui parc public are o istorie lungă. Sunt locuri în care poți găsi iarbă verde, leagăne și, bineînțeles, coșuri de gunoi, ba chiar mai mult decât atât. Parcurile publice sunt spații în care oamenii pot avea parte de recreere și interacțiune cu alte persoane, dar și cu natura.

Primul parc public oficial înregistrat a fost Boston Common, un spațiu public creat în 1634. Common a avut mai multe scopuri, de-a lungul anilor. Prima dată a fost deținut de William Blaxton, care l-a vândut fondatorilor puritani ai coloniei Massachusetts Bay. A fost folosit ca pășune pentru vaci și are o istorie lungă și plină de povești, care a dus la transformarea sa în parc public oficial în anii 1830. A fost chiar o tabără militară folosită de britanici înainte de Războiul de Independență!

Parcul Nicolae Titulescu, cel mai mare parc al Brașovului, a fost inaugurat în anul 1885. O reproiectare modernă a acestui loc s-a produs la începutul secolului XX, în urma mai multor amenajări specifice.

În prima parte a secolului XX, grădinarul șef al Brașovului, Carol Hermann, proiectează linia modernă a spațiului verde din centrul orașului, ce va deveni în timp parcul emblematic al orașului. Din 1932, se va numi parcul Carol al II- lea, iar o perioadă poartă numele Cuteanu, după primarul care a avut o mare contribuție la modernizarea urbei. Din 1948, timp de 14 ani a fost numit „Parcul Prieteniei Româno-Sovietice”. Acum poartă nume lui Nicolae Titulescu, după marele diplomat român înmormântat în curtea Bisericii Sfântul Nicolae, care are și o statuie în parc.

Este un loc animat, ce dispune de numeroase zone de activități, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Ca să facem o glumă, aici se află cea mai mare concentrație de jucători de șah din județul Brașov. Atunci când vremea permite, pe aleea existentă lângă parc se desfășoară o serie de târguri cu vânzare de produse tradiționale, dar și de obiecte de artă și de colecție și antichități.

Ai copii? Atunci adu-i în Parcul Nicolae Titulescu, în weekend-urile 2-3 / 9-10 / 16-17 decembrie, la atelierul de realizat decorațiuni și cadouri, pe care cei mici le pot lua acasă, organizat în parteneriat cu Asociația Kastel.

Tot în parc se vor organiza jocurile copilăriei de iarnă, de la construit cazemate și oameni de zăpadă până la tradiționala bulgăreală.

Evenimente culturale

Toată luna decembrie, artiștii instituțiilor de cultură din cadrul Primăriei Brașov se vor asigura că aveți parte de o experiență care să vă insufle spiritul Sărbătorilor de Iarnă:

OPERA BRAȘOV

Iată care este programul propus de Opera Brașov în luna decembrie 2022:  „CADOURI MUZICALE” 2 decembrie, 17:00 Coresi Shopping Resort  „LILIACUL – Operetă de J. Strauss – fiul” 10 decembrie, 18:30 11 decembrie, 18:30 Sala Operei  „CRĂCIUN LA OPERĂ” 17 decembrie, 18:30 18 decembrie, 18:30 Sala Operei

FILARMONICA BRAȘOV

Filarmonica din Brașov vă invită la un program special de sărbători.  „CONCERT DE CRĂCIUN”

17 decembrie, 19:00 AFI Mall  „SPECTACOL DE CRĂCIUN”

21 decembrie, 19:00

22 decembrie, 17:00 și 19:00 Sala Mare - Patria

TEATRUL ARLECHINO Copii, părinți și bunici - sunteți invitați în luna decembrie la teatru, la Arlechino Brașov!  „POVEȘTI DE CRĂCIUN” 21 decembrie, 17:30 Sala de spectacole a Teatrului Arlechino  „CINE A FURAT FULGII DE NEA” 22 decembrie, 17:30 Sala de spectacole a Teatrului Arlechino

BISERICA NEAGRĂ  Slujba din Ajunul Crăciunului în limba germană Sâmbătă, 24 decembrie ora 17:00-18.00, ora 18:30-19.30

 Meditație și muzică la trecerea dintre ani Sâmbătă, 31 decembrie, ora 12:00-13.00 Muzică bisericească și cuvinte duhovnicești în ultima zi a anului.

Poiana Brașov

Poiana a fost din vechi timpuri destinația amatorilor de drumeții și a practicării sporturilor de iarnă. Prima mențiune documentară a acestui loc datează din 1427, în contextul activităților de oierit ce aveau loc aici. Schiorii au urcat Postăvaru’ încă din 1895, iar în 1906, în Poiană a avut loc primul concurs de schi. Până în preajma lui 1950, stațiunea s-a menținut în limitele dotărilor naturale. Doar câteva vile mai mici sau cabane puteau fi zărite ici-colo. În 1951, la Poiana Brașov au loc Jocurile Mondiale Universitare de iarnă. Cu această ocazie, se dă în folosință un modern hotel al sporturilor și primul teleferic - Poiana-Postăvarul - pe o lungime de 2.150 de metri. Urmează apoi alte și alte amenajări și dotări, care au adus Poiana la înfățișarea pe care o cunoaștem astăzi. Poiana Brașov dispune de 12 pârtii de schi cu grade diferite de dificultate (Bradul - 458 m, Kanzel350 m, Sulinar - 2441 m, Ruia - 540 m, Subteleferic 1 - 495m, Subteleferic 2- 2220 m, Lupului - 2860 m, Drumul Roșu - 3821 m, Stadion - 300 m), terenuri de sport, un lac, cluburi, baruri și restaurante. Cazarea este asigurată în hoteluri de lux, pensiuni, vile sau cabane. De asemenea, în Poiană se află o stație de ambulanță, una de poliție, precum și un oficiu poștal.

Stațiunea este de asemenea recomandată pentru tratamentul nevrozei astenice, pentru stări de epuizare și surmenaj fizic și intelectual, pentru anemii secundare și boli endocrine, pentru boli ale aparatului respirator.

Brașovul este unicul oraș mare din România care are în administrare domeniu schiabil.

La doar 14 km distanță, se află celebra stațiune montană Poiana Brașov. Cu peste 2.000.000 de treceri prin turnicheți în sezonul precedent, a devenit cea mai îndrăgită stațiune de schi din țară.

Primăria Brașov investește continuu pentru creșterea calității experienței de schi a brașovenilor sau turiștilor, fie că este vorba despre iluminat sau transport pe cablu.

Începând cu anul trecut, puteți lua autobuzul 100 de la Gară până pe pârtie și vă puteți încărca puncte pe SkiPass prin intermediul skibv.ro.

Ne vedem pe pârtie!

Magia Filmelor, la Cinema Astra

Începând cu 30 noiembrie și până pe 30 decembrie, Magia Filmelor se reîntoarce la Cinema Astra din Brașov.

Magia Iernii Brașov 2022 este programul derulat de Primăria Brașov cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă. Vor avea loc diverse evenimente în Piața Sfatului, Piața Unirii, Piața Sf. Ioan, Piața Brassaï, Parcul Nicolae Titulescu, Banca Săsească și Cinema Astra.

La 95 de ani de la inaugurarea Teatrului-Cinema „Astra” (1 decembrie 1927), filmele revin acasă, într-o sală recent renovată. Cinema Astra va fi redeschis în perioada Sărbătorilor de Iarnă, între 30 noiembrie și 30 decembrie.

De luni până vineri va rula câte un film de la ora 19.00, după următorul calendar: luni – ziua filmului clasic, marți – ziua filmului de dragoste, miercuri – ziua filmului de artă, joi –ziua musical, iar vineri – ziua filmelor de Crăciun.

În fiecare weekend (mai puțin zilele de Crăciun, 24 și 25 decembrie) vor rula câte trei filme pe zi. La matineu, sâmbăta și duminica vor rula filme de animație pentru copii (ora 11.00), iar după amiaza vor rula exclusiv filme de Oscar.

Magia Filmelor la Cinema Astra se deschide miercuri, 30 noiembrie, de la ora 19.00 cu capodopera lui Giuseppe Tornatore, Cinema Paradiso (Nuovo Cinema Paradiso, Italia 1988). Un film care ne vorbește despre cinema și despre cum ar arăta lumea fără cinema. Vorbește despre trecerea

anilor, despre prietenie și despre iubire, despre ceea ce contează cu adevărat pe lumea asta: să visăm. Iar visul cel mai autentic este filmul.

Din programul lunii decembrie amintim doar câteva filme care, cu siguranță, vor umple sălile cinematografului Astra: Funny Face (1957), cu Audrey Hepburn și Fred Astaire, La Dolce Vita (Italia, 1960), cu Marcello Mastroianni, The Sound Of Music (1965), cu Julie Andrews și Christopher Plummer, Vacanță la Roma (1953), cu Gregory Peck și Audrey Hepburn, Bridget Jones’s Diary (2001), cu Renée Zellweger, Colin Firth și Hugh Grant, Pe aripile vântului (1939), cu Clark Gable și Vivien Leigh, Casablanca (1942), cu Humphrey Bogart și Ingrid Bergman, La vita è bella (1997), cu Roberto Benigni, Forrest Gump (1991), cu Tom Hanks și Robin Wright, sau Zorba The Greek (1964), cu Anthony Quinn.

Cinema Paradiso

LUNI: ZIUA FILMELOR CLASICE

 5 decembrie, ora 19.00

Funny Face (1957)  12 decembrie, ora 19.00

To Kill a Mockingbird (SUA, 1962)  19 decembrie, ora 19.00

It’s a Wonderful Life (1946)  26 decembrie, ora 19.00

The Apartment (SUA, 1960)

MARȚI: ZIUA FILMELOR ROMANTICE  6 decembrie, ora 19.00

Vacanță la Roma (1953)  13 decembrie, ora 19.00

Pretty Woman (1990)  20 decembrie, ora 19.00

Serendipity (2001)  27 decembrie, ora 19.00

La Dolce Vita (Italia, 1960)

MIERCURI: ZIUA FILMELOR DE ARTĂ  30 noiembrie, ora 19.00

Cinema Paradiso (1988)  7 decembrie, ora 19.00

The Tree of Life (2011)  14 decembrie, ora 19.00

Eyes Wide Shut (1999)  21 decembrie, ora 19.00

Van Gogh / Lust for Life (1956)  28 decembrie, ora 19.00

Lost Highway (1997)

JOI: ZIUA MUSICAL  1 decembrie, ora 19.00

All That Jazz (1979)  8 decembrie, ora 19.00 Chicago (2002)  22 decembrie, ora 19.00

The Sound Of Music (1965)  29 decembrie, ora 19.00

La La Land (2016)

VINERI: SPECIAL CRĂCIUN  2 decembrie, ora 19.00

A Christmas Carol (2009)

9 decembrie, ora 19.00 Bridget Jones’s Diary (2001)

16 decembrie, ora 19.00 Love Actually (2003)

23 decembrie, ora 19.00 A Christmas Story (1983)

30 decembrie, ora 19.00 Die Hard (1988)

SÂMBĂTĂ: WEEKEND DE OSCAR 3 decembrie

Matineu - ora 11.00 Frozen (2013)

Filme de Oscar - ora 17.00

Filme de Oscar - ora 17:00

vita è bella (Italia, 1997)

Matineu - ora 11.00

Age: Collision Course (2016)

Filme de Oscar - ora 17.00 Birdman (2014)

Filme de Oscar - ora 19.00 Ghost (1990) 11 decembrie

Matineu - ora 11.00 Yeti - Omul Zăpezilor (2019)

Filme de Oscar - 17.00 Forrest Gump (1991)

Filme de Oscar - 19:30 Zorba The Greek (SUA, 1964) 18 decembrie

Matineu - ora 11.00 Happy Feet (2006)

Filme de Oscar - ora 17.00 The Theory of Everything (2014)

Filme de Oscar - ora 19.00 The Imitation Game (2014) INTRAREA ESTE GRATUITĂ LA TOATE PROIECȚIILE.

POP-UP STOries

„A Christmas Carol” în Pop culture

Începută de Charles Dickens, în toamna anului 1843, sub forma unui pamflet, care avea titlul „An Appeal to the People of England on behalf of the Poor Man’s Child”, povestea pe care o cunoaștem astăzi sub denumirea de „A Christmas Carol” a luat naștere după ce scriitorului i-a fost prezentat un raport (sub forma unor interviuri realizate de prietenul său, jurnalistul John Forster) privind situația copiilor care lucrau în fabricile și minele din Marea Britanie a secolului al XIX-lea (personajul Martha Cratchit, fiica lui Bob Cratchit, fiind inspirat de fetițele care coseau rochii pentru cetățenii clasei de mijloc, 16 ore pe zi, 6 zile pe săptămână), prima ediție a nuvelei conținând ilustrațiile caricaturistului John Leech, în care apar imagini specifice Revoluției Industriale (precum coșurile uriașe de fum, plasate simbolic în spatele spiritelor Ignoranță și Dorință, pentru a arăta cum cei săraci au fost neglijați și, în cele din urmă, uitați de societatea în care trăiau).

Astfel, după ce a decis să renunțe la forma de pamflet, Dickens a integrat ideile despre realitatea vremurilor în noua sa poveste (căreia i-a adăugat și sintagma „A Ghost Story of Christmas”), construind personaje și istorisiri care au avut un impact mult mai puternic asupra cititorilor de atunci (la momentul apariției, nuvela

căpătase statutul de „new gospel”) și, în cele din urmă, asupra generațiilor de până în prezent, fiind vorba despre situații încă relevante pentru omul contemporan, care îl poate zări și acum, în fiecare an, în apropierea sărbătorilor, pe Ebenezer Scrooge în diversele sale forme.

marley îl avertizează pe Scrooge că va fi vizitat de cele trei fantome / John Leech

Totuși, un element important, care a ajutat la popularizarea poveștii, este modul în care ea a fost reprezentată, de-a lungul timpului, în universul Pop culture, produsele culturale oferindu-i, în funcție de perioadele în care au fost făcute, noi înțelesuri și reinterpretări, reușind să apropie cititorii, privitorii și ascultătorii de lumea lui Dickens.

Alături decălătoriile făcute de scriitor pentru a-și promova cartea (există un review realizat de publicația The New York Times, în anul 1867, care vorbește despre momentul în care Dickens a citit fragmente din nuvelă la faimoasa locație Steinway Hall din New York), prima piesă de teatru prin intermediul căreia personajele au fost aduse la viață a fost prezentată publicului în anul 1844, pe scena Teatrului Adelphi din Londra (avându-l, poate, și pe Dickens în public). Apoi, în 1901, J. C. Buckstone a adaptat puțin povestea, care a fost jucată, pentru prima dată sub denumirea de „Scrooge”, pe scena Teatrului Vaudeville, avându-l pe actorul britanic Seymour Hicks în rol principal.

Anul 1901 a marcat și prima reprezentare cinematografică a nuvelei, sub forma unui film mut (Scrooge, or, Marley’s Ghost), de 6 minute și 20 de secunde, realizat de Robert W. Paul, în

care putem vedea fața lui Jacob Marley apărând în locul în care ar trebui să fie ușa locuinței lui Scrooge, urmată, în 1910, de o altă expunere mută și mult mai detaliată (aici făcându-și apariția și cele trei fantome ale trecutului, prezentului și viitorului), de 13 minute.

interioară a personajului), rămâne fidel paginilor și imaginarului din nuvelă. Într-o reinterpretare puțin diferită, Ms. Scrooge (1997) aduce în fața privitorilor un nou personaj, Doamna Ebenita Scrooge (jucată de Cicely Tyson), idee preluată, în 2008, și de Mattel Entertainment, pentru animația Barbie in A Christmas Carol.

Pentru A Christmas Carol, tranziția de la filmele mute s-a făcut în anul 1935, când Seymour Hicks a reprezentat, din nou, perfect temperamentul lui Scrooge, în timp ce Donald Calthrop a adus la viață un Bob Cratchit ce părea extras din ilustrațiile lui John Leech, producția introducând, la început, și prefața scrisă de Dickens în 1843, în care autorul vorbea despre dorința de a bântui cititorii prin „fantoma unei idei”. Trei ani mai târziu, Edwin L. Marin a construit o altă variantă, concentrată, de data aceasta, pe viața familiei Cratchit.

Mai departe, în anul 1951 a apărut una dintre cele mai iubite reprezentări, anume Scrooge-ul regizorului Brian Desmond Hurst, care, păstrând umorul lui Dickens, și avându-l pe Alastair Sim în rol principal (care prezintă perfect durerea

Dacă până acum, personajele lui Dickens au apărut în fața noastră pe cont propriu, în The Man Who Invented Christmas (2017), autorul este și el introdus în poveste (fiind jucat de Dan Stevens, pe care îl recunoaștem din Beauty and the Beast), filmul urmărind perioada de șase săptămâni în care a scris A Christmas Carol, imaginată ca o călătorie unde eroii prind, alături de existența lui, pe rând, viață.

În final, una dintre cele mai recognoscibile variante ale poveștii este Scrooged-ul lui Richard Donner (1988), în care Frank Cross (Bill Murray), aflat în lumea divertismentului anilor ’80, ca director al unui post de televiziune, încearcă să facă un special care să atragă cel mai mare rating de Crăciun, fiind descris, plin de umor, ca un

Scrooge, 1951, via Turner classic movies

The man Who invented christmas, via Vox

modern-day Scrooge (ce ne poate aminti și de personajul Phil Connors, din Ziua Cârtiței).

Dacă ne îndepărtăm de filmele enumerate mai sus, istorisirea din A Christmas Carol este extrem de prezentă și în lumea animațiilor. Pentru început, studioul japonez Topcraft (unde au lucrat și desenatorii care au înființat, mai târziu, Studio Ghibli) a lansat, în 1978, producția The Stingiest Man in Town, unde, deși s-au folosit elemente tradiționale de animație, au fost introduse și personaje cu caracteristici supranaturale, precum șoricei, pisici și câini vorbitori, alături de piese inspirate de un musical cu același nume. Un alt desen animat inspirat de lumea lui Dickens, Bugs Bunny’s Christmas Carol, care face

parte din universul Looney Tunes, a apărut în anul 1979, și îl prezintă pe Bugs Bunny prefăcânduse că este Fantoma Crăciunului pentru a-i schimba obiceiurile infractorului

apărut infractorului

Yosemite Sam.

În 1983, Disney a lansat un special numit Mickey’s Christmas Carol, care îl are, ca personaj negativ, pe rățoiul Scrooge McDuck (cunoscut și ca Uncle Scrooge), creat de Carl Barks în 1947, în timp ce A Flintstone’s Christmas Carol, apărut în 1994, ne poartă prin Bedrock în timpul sărbătorilor de iarnă, când orașul vrea să monteze o piesă de teatru, în care Fred Flintstone joacă rolul lui Scrooge (transformându-se, pe parcurs, din cauza atenției dobândite, în bătrânul egoist).

Totuși, dintre toate animațiile cu tematică A Christmas Carol, cea mai iubită rămâne The Muppet Christmas Carol, din 1992, în care Ebenezer, jucat de Michael Caine, își trăiește povestea alături de broscoiul Kermit, Gonzo și Miss Piggy.

Alături de variantele deja prezentate, The Internet Database listează aproximativ 100 de reinterpretări ale poveștii, care includ atât filme (de la cel din 1901 până la „A Christmas Carol + Zombies”, din 2015), producții de teatru (existând chiar și o piesă jucată pe Broadway până în 2003) și compoziții muzicale inspirate de Marley și Scrooge (cum este „Men of Goodwill: Variations on A Christmas Carol”, a lui Benjamin Britten), cât și jocuri video („A Christams Carol: The Video Game” a fost lansat de Disney în 2009, iar „LEGO: A Christmas Carol” include un spațiu imersiv uriaș, care reface Londra Victoriană, punând la dispoziția jucătorilor 120 de personaje ce pot fi câștigate).

Astfel, după aproape 180 de ani, A Christmas Carol rămâne o parte importantă a universului Pop culture (alături de producții precum The Grinch, It’s a Wonderful Life sau Home Alone), amintind, în fiecare an, de ceea ce spunea Charles Dickens, care ne încuraja să privim lumea așa cum este și să ne deschidem inimile către cei din jurul nostru.

The muppet christmas carol, 1992

Foto: Scrooged, 1988

Scrooge mcDuck, în mickey’s christmas carol

muzică

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ DEPECHE MODE

NOU versus VECHI... în muzica din 2022

Dacă mulți dintre audiofilii anilor ’80-’90 ar fi putut să călătorească în timp, atunci cu siguranță ar fi renunțat imediat la casetele audio, probabil cea mai bizară modalitate de stocare a muzicii. Până la urmă, cine ar vrea să asculte cântecele preferate la o calitate cel puțin îndoielnică? Nu e de mirare că ne-am bucurat atât de tare în momentul în care am inventat CD-ul, minunea care avea să salveze muzica și să ne-o stocheze la calitate superbă, gata să fie ascultată în confortul casei sau on the go. Spre coșmarul audiofililor, însă, 2022 a scos la iveală un gust bizar al generației născute după 1996, și anume: obsesia pentru… casete. Iată cum Billie Eilish, Adele sau Taylor Swift își lansează astăzi albumele și în acest format, fără să știm dacă cei care le cumpără au și pe ce să le asculte. În acest context, chiar că nu mai putem întreba Generația Z care este legătura dintre un creion și o casetă, căci curând vor afla că acestea trebuie și derulate.

Cât despre genurile muzicale, se pare că în 2022 am stat cu un picior în prezent și cu altul în trecut. Cel mai bine vândut album al anului pare să fie ,,=”, al lui Ed Sheeran, în timp ce următoarele locuri sunt ocupate de Harry’s House, al lui Harry Styles, Sour, albumul pop punk al senzației adolescentine Olivia Rodrigo, 30, mega-hitul lui Adele, și Between Us, albumul grupului vocal Little Mix. Puțin mai jos în top avem greatest al formației Fleetwood Mac (ce a acaparat gusturile adolescenților odată cu folosirea hit-ului The Chain ca fundal sonor pe TikTok, experiență trăită și de septuagenarul Billy Joel, a cărui muzică a fost redescoperită odată cu noul succes

hit-ului șaptezecist, cu

al hit-ului șaptezecist, Zanzibar), urmat de Diamonds, un greatest hits al lui Elton John, Queen – Greatest Hits și, urmând exemplul celor de mai sus, ABBA, prezenți și ei Greatest Hits-ul din 1992. Astfel, nu știm dacă 2022 a fost anul rap-ului și al trap-ului sau dacă ne-am aflat constant în mijlocul playlist de discotecă al anilor ’70, însă fenomenul de întoarcere în timp nu este unul nou, mai ales dacă ne gândim la ușurința noilor generații de a accesa trecutul.

Ne despărțim, astfel, de anul în care albumele au continuat să apară (chiar dacă tot spunem de ani de zile că aceasta sunt pe moarte) și în care social media și show-urile de pe Netflix i-au făcut pe adolescenți să asculte neironic muzica părinților. Oare cât o să mai călătorim înapoi prin timp și în 2023?

Ed Sheeran

Fleetwood Mac

Ce ascultăm în decembrie

În ultima lună din an ascultăm rock, pop și colinde reinterpretate ce ne trimit cu gândul la perioada de glorie a anilor ’90. Pentru nostalgici, avem albume conceptuale, pop cu influențe 80s și un interesant revival al boy band-urilor, iar celor curioși nu le rămâne decât să descopere artiști care încă se încăpățânează să lanseze materiale originale atât în format digital, cât și pe CD, vinyl sau, de ce nu, pe casetă, vedeta incontestabilă a lui 2022.

The Smashing Pumpkins

Atum: Act One

Deși am fi tentați să spunem că epoca albumelor conceptuale lungi este pe ducă (asta dacă avem în vedere și tendința industriei mainstream de a crea piese cât mai scurte), iată că The Smashing Pumpkins ne demonstrează contrariul, trupa americană anunțând ultra-ambițiosul proiect Atum: A Rock Opera în Three Acts. Desigur, mulți dintre melomani nu au mai auzit termenul de ,,rock opera” din anii ’70, iar surpriza este cu atât mai mare cu cât proiectul se extinde pe parcursul a trei albume a câte 11 piese, lansate la 11 săptămâni distanță unul de celălalt. Nu ne rămâne decât să pătrundem în noul univers și să așteptam și celelalte lansări, căci mai rar găsim așa ambiție la trupele rock ale mainstreamului autohton.

Simple Minds

Direction of the Heart Cea mai de succes trupă scoțiană a anilor ’80, cea care ne-a făcut să fredonăm hit-uri precum Don’t You (Forget About Me) sau Waterfront, revine cu un nou album de studio, înregistrat în timpul pandemiei. Surprinzător este și faptul că aproape întreg albumul este înregistrat doar de solistul Jim Kerr și de multi-instrumentistul Charlie Burchill, singurii membri originali încă rămași în line-up-ul trupei. Desigur, nu mai suntem în anii ’80, iar impactul noilor piese nu se ridică la nivelul de acum câteva decenii, dar estetica LP-ului este cât se poate de proaspătă, fără însă a abandona nostalgia deceniului care ne-a dat MTV-ul, Walkman-ul și drum machine-urile.

Backstreet Boys

A Very Backstreet Christmas Că tot am adus în discuție perioade de mult apuse, iată-ne întorși în epoca nouăzecistă a boy bands-urilor, dar de data aceasta, cu un bonus neașteptat: un album de… colinde. Le-am tot auzit cântate de Sinatra sau Bing Crosby, reinterpretate de Bob Dylan sau Ariana Grande, dar parcă a trecut ceva timp de când un boy band autentic (din categoria acelora care au influențat și explozia de proiecte asemănătoare în România sfârșitului anilor ’90) ne-a încântat cu un așa proiect. Oricât de kitschos ar părea, noul LP al grupului american este plin de voie bună, gata să ne introducă atât în lumea Crăciunului, cât și în cea a perioadei în care era cool să dansezi în sincron pe ritmuri de R&B.

TEXT DE ALEX MUŞAT

fotografi i © Instagram: @subcarpati_ofi cial

,,Folcloru-i oxigen pentru un popor astmatic”

Numeroşii împătimiți ai muzicii își amintesc nostalgici de primul concert la care au mers vreodată, pe vremea când fie erau ținuți de mână pentru a nu se pierde, fie erau tipul de preadolescenți rebeli. Chiar dacă eu nu mai dețin acest moment zero, pot relata perfect primul concert după izolarea pandemică, când am dat fuguța la Sibiu, să îi vedem pe SUBCARPAȚI, din dor de unul dintre cele mai fine momente live care există pe meleagurile noastre, cu platane, instrumente tradiționale și voci cu povești multe. Pentru cine nu trăiește totuși aceleași asocieri ca mine, spun că Subcarpați este grupul ce a reprezentat, recent, România la Târgul de Turism de la Londra și e trupa care a adus folclorul aproape de cele mai tinere generații, printr-un mix curat de muzică tradițional românească și hip-hop. Și dacă Folcloru-i oxigen pentru un popor astmatic, așa cum spune mantra lor, atunci toate colaborările cu voci autentice și toate atelierele de caval, care au dus la conturarea Centrului Cultural Subcarpați, nu au fost niciodată în zadar. Dar cred că mai bine auziți unde, cum și de ce merge Subcarpați de la MC BEAN (Alexe Marius Andrei) sau Taica Bean, cum e știut în brigadă, fondatorul și liantul tuturor proiectelor trupei.

Hai să o luăm cu începutul. Din ce am înțeles, Subcarpați a plecat, de fapt, de la hip-hop. Ai înțeles bine. Noi, inițial, am plecat total din background-ul de hip-hop. Încă din 2000, am avut o trupă, Apocalipss, n-am mișcat noi foarte multe atunci, dar era cea mai drăguță trupă funky-rap, ca să zic așa, cum ne numeam noi. Dar concretizarea inițială... de fapt, am și uitat povestea inițială. Știi, când vii din background-ul de hip-hop și te îndrăgostești de folclor, e egal Subcarpați, cam asta a fost, de fapt, inițierea și gândul primar. M-am îndrăgostit ușor, ușor de folclor. Tot căutam motive pentru care să ne mândrim cu țara noastră și nu-mi venea să cred că doina era ținută, așa, pe ascuns, cum ar veni, de parcă nu era un motiv, mi se părea că lumea căuta în altă parte, nu unde

trebuie. Îndrăgostit de folclor fiind, am încercat să cânt într-un cor de flăcăi, ceva, Liviu Vasilică, în zona aia, Dumnezeu să-l ierte! N-am găsit și apoi frustrarea mama necesității, m-a dus la soluția asta, de ce să nu pun mâna eu pe calculator, dacă tot fac intrumentale de atâția ani? O dată. Și doi, de ce să nu încep să rup și cu vocea, că sunt MC? Am văzut că îmi iese un refren, pasiune să ai, cum ar veni, și cred că a fost cel mai sincer și drăguț mod de a te îndrăgosti de folclorul românesc. Cam ăsta a fost gândul Subcarpați, două platane și un microfon, plus folclor, cu Limun, cu Power pe Vinil, cu Andri, la început.

Deci, practic, a plecat de la clasica tehnică hip-hop de sampling.

Fix, fix! Când ești copil, ultima chestie la care te gândești e să te duci să samplezi din folclorul țării tale. Și evident că atunci a fost mare uimirea să vedem cât de bine se potrivește o linie de țambal pe beat-ul de rap. Pare povestea așa, exact ca seriosul ăla de New York ’95, am zis wow, nu-mi vine să cred!

Crezi că trebuie să fii și un povestitor bun ca să-ți iasă o piesă de calitate? Mi se pare că se îmbină cumva cele două lumi, că poveștile pot fi considerate o trăsătură a hiphopului, dar și a folclorului. Da, cu siguranță! Nu pot să spun că e poezie rapul, dar oricât n-ai vrea să fie așa, un MC, fără să știe, el patinează și folosește tot felul de tehnici. Piesele de care ne-am îndrăgostit cel mai tare când eram copii erau balade,

„balade etnice”, vorbim în rap acum, unde aveai povestită viața unui om, a unui om popular în cartier, ca să nu-i spun gangster. Pe partea cealaltă, ai balada conducătorilor, a boierilor, sau balada cântăreților, mă refer în folclor, în muzica lăutărească. Mi-a picat bine să văd o paralelă între folclor și hip-hop pe partea asta de text, mai ales că am descoperit că off the dome-ul sau battle MC-ul, cum se spune, e mult mai vechi decât crede lumea și a început din Anglia, dacă nu mă înșel. Pur și simplu erau punch-uri, dar nu erau beat-uri. Și la români chiar, trebuia să ții, cum ar veni, piept discuției când erai la șezătoare, luat în centru la ,,mișto”, dacă veneai din alt sat. Trebuia să ai cuvintele la tine. Dacă aveai și o fată în alt sat, păi te luau feciorii de acolo... trebuia să ai punchurile la tine.

Să vorbim puțin și despre Centrul Cultural Subcarpați. Ce este, ce face și ce își dorește să ajungă?

A pornit de la ideea de a face

totul sub aceeași umbrelă, același acoperiș. Ideea a venit din trecut, de la cursurile de caval, șezători și cântări la țambal, după concert, în backstage, ca și cum aveam și o trupă de folclor autentic. Adică aveam multe elemente care gravitau în jurul nostru și erau libere, cumva. Bine, când pornești la drum, visezi, Călin trebuia să fie director de creație, ,,șef de catedră”, dar nu e, începi să aberezi. Dar ca să fii realist, să poți să realizezi ceva, trebuie să ieși din zona de visare, cu directorul de centru. Nu, pur și simplu, ești tot tu, care pui mâna, scrii proiecte, tot tu care plătești chiriile alea, tot tu care trebuie să te gândești la un mod drăguț, până la urmă, de a ajunge folclorul la tineri și la oameni. Cam asta e Centrul Cultural Subcarpați. [...]

Citiţi interviul complet despre SUBCARPAŢI pe www.zilesinopti.ro

foto © Chirilă V. Cristian

THE BEATLES, la granița dintre cult și pop

În anii ’60, un nou fenomen avea să își facă simțită prezența în muzica britanică, și anume pop-ul baroc, un melanj între forma muzicii pop și instrumentația barocă. Exemple în acest sens sunt In My Life, unde Beatles introduc un inedit solo de clavecin, dar și A Whiter Shade of Pale, hit-ul din 1967 al trupei Procol Harum, a cărui progresie armonică este inspirată din Suita pentru Orchestră în Re Major, BWV 1068, compusă de Johann Sebastian Bach. De altfel, reînvierea de scurtă durată în secolul XX a unor caracteristici specifice barocului demonstrează imposibilitatea tratării stilurilor muzicale drept exteriorizări imobile în istoria artei, căci acestea se întorc adesea, împachetate în tratări diverse, influențate mereu de contextul prezentului.

Beatles au îmbrățișat esteticile barocului și ale romantismului muzical prin folosirea orchestrelor, ajutați și de formarea cultă a producătorului George Martin, iar exemplele sunt grăitoare, de la acompaniamentul psihedelic de pe I Am The Walrus și Glass Onion, până la Eleanor Rigby, al cărei discurs al instrumentelor cu coarde a fost inspirat de coloana sonoră a filmului Psycho.

N-ar fi hazardat să spunem că pop-ul s-a aflat adesea într-un mai mic sau mai mare război cu zona cultă, dovadă fiind și textul piesei rock’n’roll Roll Over Beethoven, compusă de Chuck Berry și interpretată și de John, Paul, George și

Ringo pe albumul With The Beatles, compozitorul german fiind prezentat drept scandalizat la auzul muzicii rock, gen muzical aflat la polul opus față de complexitatea armonică a simfoniilor sale. În ultimele decenii, așa numitul postmodernism muzical l-a ironizat, omagiat și distorsionat pe Beethoven în fel și chip, fie că vorbim despre creațiile unui Kagel (Ludwig Van, 1970), fie că aducem în discuție îmbrăcarea creațiilor beethoveniene în ritmuri de rock sau punk. Și totuși, oare Ludwig chiar s-ar fi ,,răsucit în mormânt” la auzul beat-ului britanic al anilor ’60? Cum nu putem răspunde la întrebarea aceasta, ne rezumăm la recunoașterea performanței Beatleșilor de a emancipa popul, oferindu-i bucăți din estetica muzicii culte și transformând felul în care o bună parte din public se raportează la muzica de consum.

Una peste alta, se pare că a auzi o vioară cum acompaniază un rock’n’roll este un lucru tabu, o alăturare de trăiri și estetici care ne gâdilă în mod plăcut urechile, dar care ne oferă senzația că ascultăm un lucru scandalos și interzis. Beatles au fost printre primii care au sesizat potențialul acestei alipiri enigmatice, iar rezultatul nu s-a lăsat așteptat: o eliberare a pop-ului sub baghete dirijorale, orchestre simfonice și simț explorator nemărginit.

Citiți textul complet The Beatles, la granița dintre cult și pop în ediția specială

SUNETE – The Beatles, disponibilă pe sunetelive.ro

TEXT DE ALEX MUŞAT

fotografii

© Tony Evans / Timelapse Library Ltd / Getty Images

JAN AKKermAN

Focus pe o aniversare cu... cântec

Cu 50 de ani în urmă, influenta publicaţie britanică Melody Maker îl proclama pe Jan Akkerman cel mai bun chitarist din lume, peste Eric Clapton şi Jimmy Page, printre mulţi alţii. Istoria acestui cantautor legendar, asociat îndeobşte cu cea a grupului Focus, este însă una formidabil de vastă şi de consistentă, dincolo de uzuala asociere de către fanii Prog-Rock-ului cu Thijs van Leer, din care au rezultat bijuterii precum Hocus Pocus De la începuturile din anii ’60, pe când avea doar 14 ani, în trupa Johnny & His Cellar Rockets, fondată cu bunul său prieten, toboşarul Pierre van der Linden, până la eclectica suită de colaborări cu muzicieni precum Jack Bruce, Paco de Lucia, B.B. King sau Ice-T, toate pe fondul unei neîntrerupte cariere solo, jalonată de experimente şi căutări artistice care transcend etichetările stilistice, materializate în peste 30 de LP-uri, lansate între 1968 şi 2019, Jan Akkerman (n. 1946) reprezintă o referinţă perenă în istoria Rock-ului, deopotrivă prin originalitatea compoziţiilor şi tehnica performativă. Din păcate, ca noi toţi, muzicianul olandez a plătit prin izolare tribut virusului, astfel încât a fost nevoit să îşi suspende în 2021 planurile pentru un turneu aniversar de 75 de ani, însă, din fericire, a susţinut câteva concerte anul acesta, printre care unul memorabil în România, în cadrul Braşov Jazz & Blues Festival la rândul său într-un moment de celebrare (a X-a ediţie), festivalul a oferit melomanilor şansa unică să asculte live piese ale lui Jan Akkerman din perioadele cu Brainbox sau The Hunters, dar şi revizitări într-o manieră personală ale unor clasice Focus. Un nou dialog cu JAN AKKERMAN, după cel prilejuit de concertul de la TNB, cu albumul Close Beauty, din noiembrie 2020, a fost realmente o bucurie, mai ales datorită simţului umorului cu totul aparte care îl caracterizează în continuare.

, . Aflat piese ale lui Jan dar şi revizitări într-o manieră a fost realmente o bucurie, mai totul aparte care îl caracterizează în

foto © Paul Bergen

Jan, spune-mi în primul rând câte ceva despre formula de scenă în care te-ai gândit să-ţi aniversezi cei 75 de ani. E o vreme potrivită pentru bilanţuri... Formula este că... nu există nicio formulă. Toţi sunt muzicieni de excepţie şi, de data asta - pentru concertul de la Braşov -, am inclusiv un solist vocal. Îl cunosc pe Philippe [Philippe Bastiaans aka Phil Bee, considerat unul dintre cei mai buni vocalişti de Soul/Blues din Europa – n.r.] de vreo 30 de ani deja, dar până acum n-am avut ocazia să cânt cu el. Am colaborat, desigur, cu alţi vocalişti, de exemplu: cu Bret Heerink, care are o voce grozavă, de falsetto, dar vocea lui nu se armonizează tot timpul cu muzica mea. Mie îmi place muzica mai Funky, aşa, iar el e mai teatral, or eu nu rezist prea mult la combinaţia asta, mă plictisesc la un moment dat. Philippe, în schimb, este foarte natural, are o voce guturală, seamănă cu Joe Cocker, care e unul dintre favoriţii mei... de altfel, am şi cântat împreună, într-un turneu în Statele Unite. La momentul acela, Joe nu era în cea mai bună formă, era în perioada în care consuma excesiv droguri, dar tot ne-am înţeles de minune. Mi-aduc aminte că eram undeva în nord, în Spokane, cred, lângă Seattle, şi Joe m-a invitat în camera lui, iar când am intrat

lui nu se armonizează tot timpul cu muzica mea. Mie îmi place altfel, turneu acela, Joe nu era bună perioada în care consuma excesiv droguri, aminte că eram cred, invitat camera lui, iar când am intrat

l-am văzut cum stătea lângă o valiză uriaşă plină cu discuri, Ray Charles şi altele, alături de care avea o ditamai punga cu cocaină… am ascultat atunci timp de câteva ore muzică împreună cu el. Un tip grozav!

Cum îţi concepi playlist-ul pentru un asemenea concert retrospectiv? În ce mă priveşte, eu mă bazez exclusiv pe instinct. Am anumite piese pe care nu le prizează sau nu le înţelege prea multă lume şi, de obicei, pe alea le sar din schemă, mai ales dacă simt nevoia şi de solişti pe scenă, pentru care, uneori, partiturile se dovedesc a fi prea dificile. Dar cu Philippe n-am problema asta, fiindcă deşi este orientat foarte tare spre Blues, e în acelaşi timp şi flexibil, poate cânta şi în alte registre, păstrându-şi totuşi stilul... ceea ce e realmente important pentru mine. E o plăcere să cântăm împreună. În ultima vreme, am început să mă reîntorc la perioada Brainbox, despre care am ajuns să cred că a fost cea mai distractivă şi mai interesantă din viaţa mea.

Dacă tot ai menţionat-o, de ce crezi că Brainbox a avut o existenţă atât de scurtă? Ştii cum a fost? La un moment dat am avut un agent care mi-a spus, într-o zi: ‘Jan, de ce nu mai faci nimic cu Brainbox, căci a fost o perioadă foarte bună din viaţa ta?’, ştiind că mie îmi place încă foarte mult stilul pe care l-am abordat atunci, un Fusion electric-acustic, cu chitară şi tot tacâmul. Întâmplarea a făcut ca, tot cam pe-atunci, să îmi

ajungă la urechi nişte piese de pe YouTube interpretate de Kaz Lux şi de unii colegi de odinioară, am ascultat ce cântau ei şi mi-am dat seama că nu reprezintă ce voiam eu să spun, dar deloc! Le-a fost lene până şi să angajeze muzicieni mai de Doamneajută, sunau pur şi simplu groaznic! Kaz are o voce foarte bună, dar nu era de ajuns… aşa că m-am hotărât să cânt eu din nou piesele, cu muzicieni foarte buni, Marijn [van den Berg, tobe], David [De Marez Oyens, bass], Coen [Molenaar, clape]. Pe vechile albume cântam chiar eu la clape, la orgă Hammond şi la vibrafon, iar Tom Barlage cânta la flaut. Tom şi-a făcut, de altfel, mai apoi, o trupă de Prog-Rock, care se numea Solution. [...]

Citiţi interviul complet cu JAN AKKERMAN pe www.zilesinopti.ro

Jan Akkerman

@ Brasov Jazz & Blues Festival foto © Genu Ariseanu

Jan Akkerman și Phil Bee

@ Brasov Jazz & Blues Festival foto © Genu Ariseanu

Cu OIGĂN, despre

„Antimaterie”,

noul său album

Oigăn (Eugen Nuțescu, dar asta n-ar vrea să se știe) şi-a lansat recent al doilea album solo, „Antimaterie”, în care toate cântecele au numele unor materii de școală și fiecare e cântat de către altcineva, de la Lucia la Adrian Despot, de la Ana Ularu la Jurjak. OIGĂN a co-„nășit” Kumm, alături de care a bătut Europa (cu blândețe) și podgoria neaoșă de festivaluri, drum ilustrat de 6 (șase) albume de studio. Revenit în Sectorul 1 (unu), muzicianul a lansat „Sex With Onions” și apoi, mutat în Sectorul 2 (doi) - unde stă și acum - a inventat proiectul „Moon Museum”, după care s-a alăturat trupei harghito-munteanomelodramatice Robin & The Backstabbers. La lansare, Oigăn, solo, a apucat să ne zică unele chestii despre... „Antimaterie”.

Cum s-a născocit ideea albumului? L-am născocit în etape, la foc mic, slow-cooking. Primul cadru: Oigăn în bucătărie, cu chitara acustică. Cadrul secund: travelling la Cluj, unul dintre producătorii albumului, Dávid Dáné, adaugă beat-uri, sintetizatoare și alte sunete care l-ar fi nedumerit pe Mozart (mai știi?) peste sosul meu de chitară rece cu versuri în limba lui Ion Barbu. Cadrul trei: Oigăn vorbește tare la telefon,

fâțâindu-se de colo colo; ba cu Lucia, ba cu Adrian Despot, cu Ana Ularu, cu George, de la Travka, și Mani, de la Urma, cu Nick, de la Luna Amară, și cu colegii lui din Moon Museum… Cadrul patru: Dan Georgescu (celălalt producător, care a și mixat Antimaterie) stă singur sau cu Oigăn la UNDA Recording și tratează ciorba finală cu busuioc de bas, coriandru de clape și sunătoare, ca să dea gust auzului :)

Spune-ne o poveste de la înregistrările albumului Antimaterie... Hmmmm... am un video foarte amuzant de pe când înregistram „Ora de muzică”, dar ar trebui să le cer voie tuturor din corul TURURURU ca să-l postez aici. Deci, amuzant nu pot fi decât dacă sunt fie politically incorrect, fie dau vreo 16 (șaișpe) telefoane. Frumoase au fost toate momentele când auzeam un cântec pentru prima dată, cântat de cea sau cel căruia îi fusese atribuit. Ţin minte momentul când mi-a scris Adrian (Despot) ceva de genul: „Băi, eu am înregistrat ceva, dar am cântat-o ca mine, vezi dacă-ți place,” iar eu i-am răspuns „Fix asta era și ideea”, pe urmă am trimis-o încântat celor doi D (Dan & Dávid), producători care mi-au împărtășit entuziasmul. Mani Gutău (de la Urma) și Lucia de la Lucia (inside joke) au cântat pentru prima oară un cântec cap-coadă în limba română... și au făcut-o fain și cu feeling (am folosit intenționat un cuvânt german & unul englezesc ca să mai iau din izul patriotic al enunțului, care - sorry - nu mă reprezintă).

Ce trebuie să facă un artist pentru a rezista mai mult pe scena muzicală din România? Să se țină bine cu ambele mâini de mânerele de fier forjat atașate de părțile laterale ale scenei autohtone și să nu-i dea drumul nici dacă îl mușcă cineva de cerceii cu pătrimi din urechea muzicală.

KUrT eLLiNG SuperBlue

Kurt Elling este, fără îndoială, unul dintre cei mai complecși vocaliști de jazz, păstrându-și unicitatea prin diversele expoziții muzicale la care participă. Nu doar timbrul, ci și ritmica îl fac unic în istoria acestui capitol, exprimânduse lejer pe groove de bop, pop sau soul. A surprins dintotdeuna, dar mai mult ca oricând pe SuperBlue, total diferit de compatibile, în

disc, Secrets are the Best Stories, și de toate celelalte titluri din discografie, un torent de funk și alte stiluri balansate care țin de pulsația zilelor noastre, în compania unor talente compatibile, în

chitaristul Charlie Hunter, care este și producător, basistul și claviaturistul DJ Harrison și bateristul Corey Fonville. Niciodată nu a tratat un album cu o asemenea abordare ritmică. Generos, solid, cu un mixaj plin, vibrant, formând baza celor mai vivace piese din tot repertoriul lui Elling. Aranjamentele îi lărgesc spectrul deja bogat și-i sporesc faima de vocalist cu greutate, povestitor cu farmec, adept al umorului subtil și al patosului intens deopotrivă. SuperBlue continuă lista de colaborări spectaculoase prin care Kurt Elling își atrage noi ascultători și deschide percepția celor deja

OMUL CU DISCURILE

TEXT DE BERTI BARBERA

Artă

ARTĂ ESTE SUSȚINUT DE

Partea întunecată a artei: Goya & Dali. Controversials

Arta ne vorbește dincolo de pânză, culori și figuri. Observăm perioade controversate și bulversate din decursul istoriei, observăm suferința și durerea, observăm omul în toate ipostazele sale, uneori poate chiar în lupta sa împotriva celui de lângă el. Observăm perioade similare cu cele din zilele noastre. Galeria de Artă a Castelului Cantacuzino din Bușteni prezintă o nouă expoziție, un proiect rar în spațiul cultural european și nu numai. Se aduc în atenția publicului două personalități artistice spaniole,

Lucrările timpurii ale lui Goya au un aer vesel și social, reprezentând scene de tapiserie și portrete din viața de zi cu zi a curții spaniole. Această abordare se schimbă din 1792, când tablourile devin lipsite de optimism și se concentrează pe imaginile dezolante ale unei lumi fără strălucire. Artistul ar fi dezvoltat o înclinație spre astfel de scene bizare odată ce și-a pierdut auzul și vederea. În schimb, creațiile lui Dalí, deși este recunoscut ca un artist excentric, sunt mult mai blânde. Celebrul autor George Orwell, deși îl considera un

pe cât de diferite, pe atât de asemănătoare, care au făcut istorie atât prin arta lor, cât și prin controversele stârnite odată cu aceasta. Vizitatorii vor putea admira peste 100 de lucrări de gravură și litografii semnate de Francisco de Goya și Salvador Dalí, în Goya & Dalí. Controversials, deschisă publicului până pe 26 februarie 2023.

pictor cu un talent extraordinar, spunea despre acesta că este un „om dezgustător”, o afirmație ce se trage din fascinația lui Dalí pentru fascism.

Astfel, această expoziție are și un mesaj puternic, dincolo de efectul și modernitatea artistică. Concentrânduse în jurul faimoasei serii de 80 de gravuri, intitulată „Los Caprichos” și realizată prima dată de Goya spre finalul secolului XVIII și reluată de Salvador Dalí în secolul XX, expoziția prezintă satira celor doi artiști la adresa societății, valabilă până în zilele noastre. Vor fi afișate 32 dintre

„Capriciile” lui Goya și 14 litografii originale din seria lui Dalí. În cadrul expoziției, vizitatorii vor putea admira și gravuri din seria completă „Tauromaquia”, ce prezintă luptele spaniole cu tauri în viziunea lui Goya, dar și o parte din ciclul „Dezastrele războiului”, ce cuprinde mărturii ale aceluiași artist, care a fost martor la invazia napoleoniană din Spania și la revoltele conaționalilor săi, alături de câteva litografii realizate după operele celebre ale pictorului Salvador Dalí.

Expoziţia Goya & Dali. Controversials din Castelul Cantacuzino din Buşteni reprezintă un must-see pentru cei care îşi petrec vacanţa sau trec prin Valea Prahovei în această iarnă.

CAPITOLUL

HELMUT STÜRMER

Vernisatăîn cadrul Festivalului Național de Teatru și accesibilă publicului până la finele lunii noiembrie, expoziția retrospectivă Helmut Stürmer. Decor/ Costum/Desen de la ARCUB – Hanul Gabroveni din București s-a constituit într-o celebrare impresionantă atât a creației unei personalități marcante a artelor spectacolului din Europa, cât și a scenografiei, ca vector esențial în definirea memorabilității actului performativ. La 80 de ani împliniți în 2022, cu zeci de spectacole antologice de teatru, operăși film pentru care a creat decoruri sau costume peste tot în lume, indiferent că ne gândim la Azilul de noapte de la Nottara sau Orestia de la Norsk Teatre Oslo, la Madama Butterfly de la Opera din Bonn sau Faust de la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, legendarul scenograf român HELMUT STÜRMER, colaborator pe parcursul timpului al unor regizori iconici, precum Liviu Ciulei, Silviu Purcărete, Vlad Mugur, Andrei Şerban, Alexandru Dabija sau Ivan Helmer, reprezintă dovada realmente excepțională a ce înseamnăîn artă spiritul ‚practical magic’, mixul rarisim de creativitate ludicăși abordare pragmatică ce permite imaginației să dobândească consistență și contur material într-un mod incitant, atractiv și inteligibil pentru spectator, deopotrivă ca formăși sens. Pe forme și sensuri, ale imaginii, dar și ale cuvântului, în varii spații și timpuri, s-a clădit dialogul nostru, care nu și-a propus a fi unul de bilanț, demers sisific și redundant, la cât de mult s-a scris deja despre personalitatea și realizările în peste jumătate de secol de activitate ale minunatului domn Helmut Stürmer.

În expoziţie, publicul a putut descoperi o latură inedită a creaţiei dumneavoastră, lucrări de artă plastică realizate în timpul pandemiei. Interesant, pentru că oamenii, ca să-și echilibreze viața, caută în general forme de evadare complementare profesiei... Păi, aşa, complementară este în primul rând pasiunea mea pentru sport și pentru schi, asta când vreau să mă eliberez complet de gânduri. Altfel, întotdeauna m-am ocupat de desen, pe lângă ce mai făceam

„Metoda mea este, într-un fel, hărnicia, pentru că nimeni nu se naște geniu”

Serie Pareidolii

foto

© Mihaela Marin

eu. Am început prin a fi, chiar ca student, ilustrator la diverse reviste, la Neuer Weg, la Neue Literatur, care erau ziare în București destul de serioase, pe vremea aceea. Deci, de multe ori, înainte de a mă apuca de scenografia unei piese, ca să înțeleg bine piesa, eu încep să desenez personajele... nu sunt direct costume, sunt mai mult esența personajelor, să zic așa, cum le “citesc” eu, într-un fel de desen complet liber. Când am început această serie de Pareidolii și Buratini, lucram la Povestirile lui Hoffmann la Operă, iar acolo este o secvență în care personajul principal se îndrăgostește de o păpușă, de un manechin, și atunci am început să desenez o serie întreagă de personajemanechin. De acolo, mai departe, pur și simplu m-am jucat cu... culori, ca Jackson Pollock, adică am aruncat tușuri colorate pe hârtii multe, mișcându-le și interpretând puțin cursul culorilor, după care le-am lăsat să se usuce și am început să îmi imaginez ce îmi povestesc aceste pete. De aici vine pareidolia, ca titlu, dar povestea vine și din dialogul dintre Hamlet și Polonius, tatăl Ofeliei. Când își bate joc de Polonius, îi spune: ‘Vezi norul acela? Nu seamănă cu o cămilă?’ şi ăla zice: ‘Da, seamănă!’... ‘Nu-i adevărat, domnule, nu seamănă cu o cămilă, seamănă cu un câine!’. Asta este esența pareidoliei, să cauți sensuri care sunt numai ale tale, nu sunt ale pictorului. Adică, eu ofer norul interpretat și spectatorul poate să își facă propria imagine.

Realizările dumneavoastră artistice pot fi percepute sub extrem de multe fațete, așa cum și Polonius joacă în piesa lui Shakespeare multiple roluri, este bufon, este diplomat, este înțeleptul... Am încercat întotdeauna să nu rămân cu… neamțul le spune Scheuklappen, adică ce au caii la stânga și dreapta ochilor, să nu se încurce pe stradă [ochelari de cal – n.r.], fiindcă așa poate și un scenograf să devină foarte fixat pe o singură latură artistică. Fiindcă tata era compozitor şi mama era actriță, am fost întodeauna între diverse arte și n-am vrut niciodată să renunț la vreuna dintre ele. Am fost și actor o scurtă perioadă, la Teatrul German din Timișoara, deci am încercat mai multe. [...]

La 80 de ani aveţi în spate o carieră artistică stălucitoare, iar asta tot la Polonius mă aduce: ‘Though this be madness, yet there is method in’t’. Vă defineşte creativ combinația între inspirația “nebună” și abordarea cerebrală. Îmi puteţi vorbi despre... metodă?

Încă nu știu care e metoda. Cred că metoda mea este într-un fel hărnicia, pentru că nimeni nu se naște geniu și nimeni nu se naște făcut pentru un destin artistic. E un drum atât de lung și atât de chinuitor uneori, iar educația mea catolico-germană mă duce întotdeauna la: ‘Tu ești de vină! Tu trebuie să faci! Tu trebuie să fii cel mai bun!’, ceea ce nu este cel mai pozitiv lucru pentru copii, dar eu nu pot să uit asta... adică, această educație continuă să mă urmărească și de asta am avut emoții și cu expoziția asta: ‘Dom’le, dacă nu îmi reușește așa cum vreau eu, dacă nu reușește bine? Mă fac de baftă la 80 de ani!’. Adică, frica asta de a nu ajunge, de a nu fi destul de bun, mă urmărește - în sens negativ, că nu e ceva pozitiv -, dar, într-un fel, e și motor. [...]

Citiţi interviul complet cu HELMUT STÜRMER pe www.zilesinopti.ro

meDiO mONDO - Performance foto © Mihaela Marin

„Epoca mea de aur” – un roman grafic autobiografic

Primul roman grafic al artistului Daniel Horia este bazat pe o serie de amintiri din copilărie, copilăria anilor ’80, perioadă cunoscută de mulți dintre noi drept „Epoca de aur”. După ce a absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism din București, a plecat în Franța, unde a locuit trei ani, ca mai apoi să se stabilească în Spania, la Barcelona. Romanul grafic „Epoca mea de aur”, prima parte din povestea spusă în benzi desenate de Daniel Horia, a apărut anul trecut, la editura Grafic: „Dani are tot ce își poate dori un prichindel de cinci ani: părinți iubitori, bunici care îl adoră, cărți cu povești și multe jucării. Nicio zi nu e plictisitoare când bunicii se dau peste cap să-i facă toate poftele, îl duc la cinema și îl lasă să câștige la jocurile de cărți, iar excursiile la munte cu părinții, în Dacia lor portocalie, sunt cele mai grozave. Băiatul trăiește ferit de dramele din familie, cât

și de greutățile vieții de zi cu zi de la sfârșitul anilor 1980. Revăzută însă cu ochi de adult, iluzia copilăriei perfecte începe să se destrame încetul cu încetul.”

Autorul romanului grafic, Daniel Horia, a declarat: „Pe la vreo 5 ani am găsit în dulapul tatei un Pif. L-am citit si recitit (adică uitat pe poze) până l-am învățat pe de rost. Nu mai știu dacă am încercat să imit desenele văzute acolo, dar cert e că era cea mai grozavă chestie pe care pusesem ochii în viața mea scurtă de copil al Epocii de aur. La 9 ani, când am petrecut prima vacanță în afara României, în Franța, la un an după Revoluția Română, am avut parte de un șoc cultural serios. Ce m-a marcat cel mai mult? Benzile desenate și manga. Am început să desenez la greu, imitând stilul japonez. Am continuat să o fac ani buni de-a rândul. Într-o Românie postdecembristă gri și prăfuită, desenele și visele erau oaza mea de fericire. Multe pagini de benzi desenate, până mai târziu, când eram deja la sfârşitul facultăţii. M-am angajat ca grafician și viața m-a prins în vârtejul ei. Timp de 10 ani, am uitat aproape cu desăvârșire de pasiunea mea. Dar undeva, în adâncul meu, sute de amintiri se împleteau cu un dor nebun după copilărie și oamenii care nu mai erau. Clocoteau și erau pe punctul de-a erupe. Și când s-a întâmplat, am început să desenez ca un nebun și încă nu m-am putut opri. Rezultatul poartă numele de Epoca mea de aur și este primul meu roman grafic publicat”.

#StagiuneaVirtuală ți-a rezervat surprize de descoperit și în luna decembrie!

Vei avea surprize de descoperit și în luna decembrie, pe art.raiffeisen.ro !

Te bucuri gratuit de spectacole de teatru, filme inedite, concerte și tururi virtuale ghidate. Toate accesibile cu un simplu click!

Avem în premieră absolută filmul despre dramaturgul Teodor Mazilu, realizat de Oana Pellea. Este un film special creat pentru art.raiffeisen.ro și îl poți vedea exclusiv aici, așa că profită de prilej! Acest video dedicat lui Teodor Mazilu este al șaptelea din seria „Întâlnirile Oanei Pellea”, în care talentata actriță prezintă într-o manieră foarte personală și surprinzătoare mari scriitori români. Vezi cum îl descifrează pe Teodor Mazilu, dramaturgul care a stăpânit ca nimeni altul umorul și al cărui sarcasm a urzicat atât de mult nomenclatura comunistă, încât mulți ani piesele lui au fost interzise.

Pe 15 decembrie, de la ora 19.00, te așteptăm la un tur virtual live, să descoperi oameni care au marcat istoria Bucureștiului. De la George Enescu la Ivan Patzaichin și Ana Aslan, de la Mircea Eliade la Titulescu și Ionel Brătianu, de la Maria Tănase la Constantin Brâncuși. Ghidul tău îți va dezvălui povești captivante, cu multe detalii pe care nici nu le bănuiai!

Este un tur gratuit de aproximativ 90 de minute, iar la final poți să pui întrebări, dacă vrei să afli mai multe.

Dacă vrei și un pic de comedie, du-te în secțiunea Teatru și vezi showul de impovizație propus de Trupa Backstage Boys!

Mai avem un spectacol de teatru „de colecție” de neratat: N(AUM). Este o poveste de o tulburătoare frumusețe și sensibilitate despre iubire, pe texte de Gellu Naum. Cu Oana Pellea și Cristina Casian. O raritate de spectacol, pe care îl poți vedea tot doar pe art.raiffeisen.ro, deci bucură-te de el!

Iar dacă ești pasionat de muzică, bucură-te de cinci episoade foarte speciale din Saloanele SoNoRo. Descoperă povești cu detalii inedite și un strop de umor despre muzică, spuse chiar de muzicieni, în: The Cellist on the Roof, Rhapsodie Roumaine, Sound Waves, Living Room Music, Stan Golestan.

Stai aproape! Revenim cu spectacole și proiecte interesante!

Îți dorim un sfârșit de an de care să te bucuri împreună cu cei dragi! Sărbători fericite!

#StagiuneaVirtruală | www.art.raiffeisen.ro

Polly Samson, pe care cu toții o știm drept „muza lui David Gilmour, din Pink Floyd”, a dovedit încă de la începuturi că e mai mult de atât. Îndrăgostită de cuvinte încă din fragedă pruncie și cochetând serios cu scrisul, Polly a devenit o figură marcantă a literaturii britanice contemporane, odată cu lansarea primelor sale volume de proză scurtă. A dat startul în 1999, cu Lying in Bed. A urmat și primul roman, Out of the Picture fiind lansat un an mai târziu și ajungând finalist la Author’s Club Award. Un al doilea volum de povestiri, ajuns Cartea anului în publicații precum Sunday Times, Daily Mail sau The Telegraph, a fost Perfect Lives (2010). În tot acest timp, Polly a contribuit cu aceeași dăruire la ceea ce noi numim „soundtrack-ul vieților noastre”. High Hopes, Take it Back sau What do you want from me sunt printre primele piese Pink Floyd care s-au bucurat de aportul lui Samson, conturând ceea ce avea să devină The Division Bell. POLLY SAMSON a continuat să scrie versuri pentru albumele solo ale soțului și prietenului său cel mai bun, David Gilmour, cei doi completându-se perfect. În 2015 a revenit cu un roman de dragoste, durere, trădare și acceptare, The Kindness fiind la rândul său numit Cartea Anului, de către The Times și The Observer.

În 2020 a apărut A Theatre for Dreamers, un roman al fanteziei și al pierderii inocenței întrun cerc de artiști și poeți îndrăgostiți de viață, înconjurați de frumusețea răpitoare a insulei Hydra, iar în vara acestui an, cei de la Humanitas ne-au făcut o mare bucurie, lansând varianta în limba română, Un teatru pentru visători, în traducerea lui Vali Florescu. Lecturând-o cu bucurie și nesaț, m-am gândit la cei care poate încă nu au avut ocazia să o facă, așa încât cine altcineva dacă nu chiar autoarea romanului ar putea să vă convingă să-l citiți?

Polly, Un teatru pentru visători ne-a câștigat inimile. Cred că dacă vara ar putea fi un roman, acesta ar fi cel mai bun exemplu. Ce te-a inspirat în alegerea temei? Totul a început cu insula Hydra. În 2014 mergeam acolo împreună cu familia și prietenii. Lectura mea de vacanță a fost cartea

de memorii a unei scriitoare australiene care a locuit acolo în perioada anilor ‘50. Numele ei este Charmian Clift, și nu doar cartea - Pell Me a Lotus -, atât de frumos scrisă m-a fermecat, ci și personalitatea ei. Și nimic nu e întămplător. La scurt timp am găsit câteva fotografii rare cu ea și Leonard Cohen, cu siguranță știi despre ce

vorbesc: un grup de tineri frumoși și plini de viață, într-o tavernă, în jurul unui pin bătrân, Charmian cu capul pe umărul lui Cohen. Fotografiile fuseseră realizare în anii ‘60, într-o perioadă extrem de interesantă, atât din punct de vedere cultural, cât și politic, dar mai ales din punctul de vedere al egalității femeilor. Dându-mi seama că nu pot călători în timp pentru a fi acolo, mi-am dorit cu toată ființa mea să aflu cât mai multe despre acel grup. Am fost fascinată. Așa a luat naștere tema romanului.

A fost greu să îmbini realitatea cu ficțiunea? Ți-a oferit asta mai multă libertate de exprimare sau dimpotrivă?

A fost greu, dar minunat... să te simți constrâns. Mi-a oferit o structură clară și, cu cât cercetam mai mult personajele reale, cu atât mai responsabilă mă simțeam față de ele. Avantajul a fost că mi-a fost ușor să-mi imaginez că acest grup de prieteni este al meu. De câte ori vizitam insula, erau acolo, reali în mintea mea. A fost grozav să mă las „bântuită” în tot acest timp de personajele cărții mele...

Dincolo de a fi recunoscută ca romancieră şi autoare de proză scurtă, ai scris versuri pentru grupul Pink Floyd. A fost intimidant să devii o parte importantă a acestei ,,legendare ecuații”?

Da, a fost, într-adevăr, dar nu de la început.

Nu era intimidant să scriu cu David Gilmour, pentru că tot procesul era cât se poate de natural. În plus, credeam că voi rămâne un contribuitor anonim. A devenit intimidant odată ce DG a insistat să fiu recunoscută. A avut dreptate când a spus că nu e nimic greșit cu asta și că-i voi mulțumi într-o bună zi, dar în acele vremuri, totul se petrecea între ei, în ,,clubul băieților”.

Prima oară când am ascultat The Division Bell eram doar o adolescentă, iar versurile mi-au atras atenţia. Acum, după mai bine de 15 ani, încă mă întreb... a fost muzica mereu înaintea versurilor? Mă bucură nespus să aflu că versurile au fost pe gustul tău și mă înclin. În cazul meu și al lui David, muzica este mereu cheia. Cred că din tot ce am scris împreună, doar pentru Louder Than Words (Pink Floyd) și Yes, I Have Ghosts - piesă lansată odată cu apariția romanului A Theatre for Dreamers, ca un omagiu adus lui Leonard Cohen - am scris versuri, fără nicio linie melodică stabilită.

Cum ți-ai descrie stilul de a scrie? Imersiv este ceea ce-mi propun de fiecare dată.

Pentru 2023, se preconizează lansarea The Kindness în limba română. Cum arată viitorul pentru scriitoarea Polly Samson?

Ha, deci, știai! Și eu mă bucur! Cât despre viitor, sper că voi reveni cu un nou roman cât mai curând. Ah, momentan, lucrez alături de David Gilmour la noi cântece. Promițător!

Polly Samson și David Gilmour pe insula Hydra foto © Sarah Lee The Guardian

David Gilmour și Polly Samson, 1994 foto © FB Polly Samson

EXPRESII ALE FEMINITĂŢII

Periplu prin galeriile de artă londoneze

Oeventuală vacanţă de iarnă la Londra oferă pasionaţilor de artă un surprinzător şi incitant caleidoscop de forme de expresie ale unor creatoare absolut remarcabile prin originalitatea abordărilor şi tehnicilor de lucru, aproape fiecare muzeu sau galerie reputată găzduind lucrările unei artiste ce merită atenţie. La final de sezon expoziţional, la Londra se vorbeşte despre artă aproape în unanimitate la feminin, deopotrivă în galerii discrete şi spaţii de expunere notorii, precum National Gallery (seria comparativă de auto/portrete de femei ce complementează tandemul ManetEva Gonzalès), Tate Britain (retrospectiva Lynette Yiadom-Boakye), Whitechapel Gallery (solo-ul lui Zadie Xa) sau Royal Academy of Arts, cu Making Modernism, expoziţia dedicată artistelor inovatoare în pictura germană a începutului de secol XX. Pentru cei interesaţi de un city break cultural, avem câteva propuneri (posibil) inedite.

CAROLEE SCHNEEMANN | Body Politics

[Barbican Art Gallery]

Asociată pe parcursul timpului cu o mare varietate de mişcări sau curente - Expresionsimul abstract, Neo-Dada, Fluxus, Performance Art - dar fără a-şi asuma o apartenenţă conceptuală, una dintre cele mai provocatoare şi influente artiste multimedia din istoria recentă poate fi descoperită, până pe 9 ianuarie, prin intermediul a peste 200 de lucrări şi materiale de arhivă, ce baleiază tot spectrul de forme de expresie utilizat de radicala creatoare, de la picturile sale de început la instalaţii imersive, trecând prin ansambluri sculpturale şi experimente cinematografice lirice. Utilizându-şi propriul corp ca mediu pentru a aborda teme de o acută relevanţă, de la violenţa războiului la obiectificarea femeii, avangardista americană Carolee Schneemann (1939-2019) rămâne în arta contemporană ca icon feminist ce reprezintă un termen de raportare pentru o întreagă pleiadă de artiste emergente din spaţiul occidental, interesate de chestionarea tradiţiilor sau tabuurilor şi de explorările în profunzime ale naturii umane.

HELEN SAUNDERS | Modernist Rebel [The Courtauld Gallery] Etichetată iniţial ca PostImpresionistă, Helen Saunders a fost una dintre primele artiste britanice care a început să lucreze în stil nonfigurativ, din 1915 fiind parte a Vorticismului, mişcare artistică “paralelă cu Expresionismul şi Cubismul” şi opusă Futurismului lui Marinetti, iar Modernist Rebel, deschisă până pe 29 ianuarie, este prima expoziţie din ultimii 25 de ani dedicată acestei artiste-pionier a artei abstracte. Desenele şi acuarelele din colecţia Courtauld, cea mai mare din lume, jalonează însă nu doar perioada sa extrem-avangardistă, ci şi revenirea progresivă din anii ‘20 la un stil mai aproape de realism, vizibilă în peisaje şi portete. O atenţie deosebită primeşte lucrarea Atlantic City, descoperită recent sub straturile de culoare ce compun pictura Praxitella, a lui Wyndham Lewis, fondatorul Vorticismului, expusă alături de aceasta prin radiografii şi o reconstrucţie parţială.

Helen Saunders

Vorticist composition 1915

Meat Joy Performance [1964, Judson Dance Theater, NY]

AMY SHERALD | The World We Make [Hauser & Wirth]

Doar până pe 23 decembrie mai poate fi vizitată prima expoziţie personală din Europa a uneia dintre cele mai pop(ulare) pictoriţe americane contemporane, a cărei identitate vizuală, în stilul Realismului simplificat, este dată de concentrarea pe o formă de reflectare artistică - portretul social - puţin uzitată pentru membrii comunităţii afroamericane, marginalizate atâta timp în discursul public. Cu o formare eclectică şi mentori precum artistul-etnograf de origine panameză Arturo Lindsay, pictoriţa Expresionistă (abstractă) Grace Hartigan sau norvegianul Odd Nerdrum, iniţiatorul mişcării Kitsch, Amy Sherald expune la Londra portrete (pictate în ulei) de afroamericani obişnuiţi, care impresionează în egală măsură prin tehnica rafinată, care le conferă un look distinct, şi prin lipsa de tezism a subtextului vizual, care ne face să uităm că a devenit celebră pentru... portretul lui Michelle Obama. ‘My mission as an artist really hasn’t changed: to put more complex stories of Black life in the forefront of people’s minds.’

MARIA BARTUSZOVÁ

[Tate Modern]

Chiar dacă principalul obiectiv la Tate Modern rămâne retrospectiva Cezanne, nu trebuie ratată nici expoziţia sculptoriţei slovace Maria Bartuszová (1936-1996), amânată din 2020 din cauza pandemiei, şi asta pentru că, în pofida unui portofoliu personal ce cuprinde peste 500 de sculpturi şi a unei specificităţi artistice aparte, conferite de lucrul cu predilecţie în ipsos, a fost mult timp subexpusă în afara Cehiei. Abia includerea lucrărilor ei în Bienala de la Veneţia de anul acesta şi retrospectiva de la Tate Modern permit descoperirea acestei artiste ultra-inovative prin tehnicile de modelare ale unui material lipsit de perenitate în volume sculpturale, precum “formatarea pneumatică” sau prelucrarea ghipsului în baloane de cauciuc. Mai mult, explorând diferenţele de impact emoţional dintre raţionalul geometric şi imprecisul organic al formelor în interacţiunile cu copii cu dizabilităţi, Maria Bartuszová este de admirat nu doar prin practica ei centrată pe teme existenţiale, asociate fragilităţii materialului, dar şi pentru dezvoltarea unei utilizări alternative a artei.

Tom Waits

7-7-7, în anul celei de 73-a aniversări

Pe 7 decembrie, lumea muzicii, a filmului și a teatrului, precum și fanii de pretutindeni celebrează a 73-a aniversare a compozitorului și interpretului american Tom Waits. Și nu se poate spune că anul acesta sărbătoritul nu a venit, la rândul său, cu o surpriză: pe 7 octombrie 2022, Waits a lansat reeditările albumelor Alice și Blood Money, la 20 de ani de la prima lor apariție. Lansate inițial pe 7 mai 2002, noile ediții (limited) de vinil ale acestora sunt disponibile în magazinele de discuri și online. Pentru colecționari, magazinul oficial Waits a oferit un vinil albastru, translucid pentru Alice și unul roșu, translucid pentru Blood Money, variante alternative de culoare fiind disponibile. Versiunile digitale deluxe ale celor două albume includ fiecare câte cinci înregistrări live de la concerte.

O angelică aliniere 7-7-7, așadar, în jurul unor albume „grațioase și îmbătătoare”, aproape „inexplicabile” de la un „poet viclean, filosof sinistru, umorist negru, Frankenstein muzical”, după cum aprecia Edna Gundersen, în publicația USA Today.

Pe lângă anul lansării inițiale, albumele Alice și Blood Money au în comun faptul că au constituit universul sonor și au fost inspirate din literatură, mai exact de poveștile spectacolelor Alice și Woyzeck, în regia lui Robert Wilson. Waits și soția sa, Kathleen Brennan, au imaginat melodiile ca pe niște albume-concept lirice, cu propriile cicluri de cântece și lumi sonore.

Alice se bazează vag pe obsesia lui Lewis Carroll pentru Alice Liddell, fata din cartier care i-a inspirat romanul Alice în Țara Minunilor și aduce împreună instrumente precum saxofoane bas, vibrafon, orgă cu pompă, cornuri franceze, un trio de coarde de bas, vioară și violoncel, iar pe album a fost folosită și o vioară Stroh, instrument din secolul al XIX-lea, cu un corn atașat.

Întrebat cum a abordat muzical obsesia lui Lewis Carroll pentru Alice Liddell, Waits a răspuns: „Îmi imaginez o întreagă atmosferă victoriană și pe cineva ca el, care avea această obsesie și constrângere. Încerc să explorez natura obsesiei, nu doar în starea lui de spirit, ci și în cazul oricărei aventuri amoroase.”

foto © FB Tom Waits

Alice Pleasance Liddell by Lewis Carroll

Blood Money are la bază piesa socio-politică Woyzeck, a poetului german Georg Buchner, și conține de la piese delicate la redări întunecate, în explorarea dragostei și a morții.

„Este o poveste care continuă să iasă la suprafață în Europa. Robert Wilson mi-a povestit despre acest soldat josnic care s-a supus experimentelor medicale și a înnebunit încet-încet, după ce a luat medicamente și ierburi. El află că soția lui este infidelă, îi taie gâtul și își aruncă cuțitul în lac, intră după el și se îneacă, apoi copilul lui este crescut de idiotul satului. I-am spus: <<OK,, mă bag! M-ai avut la „îi taie gâtul!”>>”, povestea Waits, într-un interviu din 2002, apărut în USA Today.

Ascultate succesiv, Alice și Blood Money spun totul despre muzica lui Waits: melodioase, tandre, dureroase, sângeroase, marcate de umor negru, coșmaruri și zgomot primitiv. Tom Waits este recunoscut pentru dragostea sa față de instrumentele exotice, iar în orchestra originală pentru Alice a folosit thereminul, unul dintre primele instrumente muzicale electronice, creat de inventatorul rus Leon Theremin.

Instrumentistă a fost chiar nepoata inventatorului, Lydia, care a cântat la thereminul propriu, vechi, care „arăta ca o plită cu vopsea ciobită și o antenă de mașină care iese din colț.” Waits caută, de asemenea, sunetele naturale și nemuzicale, neobișnuite în înregistrări. „Doar pentru că sunt sunete sălbatice. Cântecele sunt creaturi domestice, mulțumitoare, care nu vor mai ieși niciodată în sălbăticie. Îmi plac melodiile mele crude, cu pulpă și semințe”. mărturisea pentru USA Today.

Compozitor, interpret și actor, Tom Waits s-a născut pe 7 decembrie 1949, în Pomona,

California, într-o familie de clasă de mijloc. Îndrăgostit de stilul de viață boem din literatura Beat, Waits a locuit în mașină și în hoteluri sărace din Los Angeles, la începuturile carierei. Vocea lui zguduită, rostită în mârâitulsemnătură, evocă atmosfera nopților târzii din cluburile în care a cântat la sfârșitul anilor ‘60.

Bazându-se pe jazz, blues, pop și rock de avangardă, el a combinat orchestrații inedite, cu propriul său stil la pian și chitară și versuri care au reflectat influența scriitorilor Jack Kerouac și Charles Bukowski.

Într-un material care vorbește despre colaborarea dintre regizorul Robert Wilson, Tom Waits și Kathleen Brennan și care a apărut pe 7 octombrie 2022, în Flood Magazine, exact în ziua lansării celor două albume reeditate, Alice și Blood Money, Wilson mărturisește: „Îmi place să-l aud pe Tom Waits cântând. Simțul său profund al muzicii mă atinge și mă mișcă teribil. Îmi place să-l aud cântând la pian, îmi place sunetul vocii lui. Își cunoaște extrem de bine corpul. Tot ceea ce face este extrem de muzical. Mersul pe jos, cântând la un instrument - totul este dans. Întotdeauna l-am văzut pe Tom ca Woyzeck.”

Tom Waits și Robert Wilson foto © Elisabeth Henrichs , Flood Magazine

foto © Jean Baptiste Mondino tomwaits.com

Profunda relaţie de prietenie dintre Gabrielle ‘Coco’ Chanel şi Pablo Picasso, ranforsată de cele două colaborări profesionaleAntigona (1922), adaptarea lui Jean Cocteau a piesei lui Sofocle, şi Le Train Bleu (1924), baletul creat de Serghei Diaghilev -, reprezintă subiectul uneia dintre cele mai interesante expoziţii din această vacanţă de iarnă, Picasso/ Chanel, deschisă până pe 15 ianuarie, la Museo Thyssen din Madrid, ca parte a evenimentelor ce marchează jumătate de secol de la moartea celui mai faimos artist al istoriei moderne.

Pablo

PICASSO

& Coco

CHANEL

Sinergia dintre două genii ale secolului

Când Jean Cocteau le-a propus celor doi creatori să realizeze fundalurile de scenă şi, respectiv, costumele pentru Antigone, Pablo şi Coco deja se cunoscuseră şi se frecventau, probabil tot datorită lui Cocteau, care, în primăvara lui 1917, frecventa salonul artistic găzduit de pianista Misia Sert, mecena şi prietenă a numeroşi artişti din boema pariziană. Chanel devenise deja o parte indisolubilă a acestui mediu, iar una dintre cele mai devotate cliente îi era balerina rusă Olga Khoklova, de care Picasso se îndrăgostise când a creat decorurile şi costumele pentru Parade, spectacolul companiei lui Diaghilev, Les Ballets Russes. Inspirat, expoziţia este structurată în patru secţiuni de inedite dialoguri vizuale Picasso-Chanel. Prima, The Chanel style and Cubism, arată influenţa

mişcării artistice de avangardă, al cărui iniţiator a fost Picasso alături de Braque, asupra creaţiilor vestimentare de început ale lui Coco Chanel, în care se regăsesc liniile angulare, formalismul geometric şi estetica de tip Cubist a colajului. Olga Picasso este dedicată portretelor muzei pictorului, care a devenit prima sa soţie, în 1918, contrapunctate de ţinute create de Chanel în acea perioadă şi care au revoluţionat moda. Aici, dialogul îşi schimbă sensul, fiindcă, de exemplu, o rochie de zi creată de Chanel în 1922 este similară cu vestimentaţia personajului din pictura Arlequin au miroir realizată de Picasso un an mai târziu. Celelalte două secţiuni sunt dedicate spectacolelor: Antigone, în care se simte inspiraţia comună din Grecia antică, Picasso în decoruri şi măşti, iar Chanel în costume, şi Le Train Bleu, baletul creat de Diaghilev, dar scris de Cocteau în baza trendurilor din lifestyle-ul anilor ’20. O mică guaşă pe placaj, Două femei alergând pe plajă, lucrată de Picasso în vara lui 1922, a fost punctul de plecare pentru vizualul de pe cortina principală a spectacolului, iar Coco a creat costumele dansatoarelor în linia propriilor creaţii sportive destinate clienţilor. Mai rar se poate vedea cu atâta limpezime relaţia dintre artă şi fashion în aceeaşi expoziţie, deci, dacă ajungeţi iarna asta la Madrid, în zona ‘Triunghiului de Aur al Artei’, puneţi vizita Thyssen înainte de Prado sau Reina Sofia.

XX

Piatra Neamț

Monk Ink este din Bacău, are 32 de ani și a lucrat ca arhitect proiectant după terminarea Facultății de Arhitectură, dar nu a suportat ideea de a fi pe termen lung într-un birou. Pentru că simțea că această meserie îi limitează mult partea artistică, a făcut într-un final ce i-a spus inima și s-a axat doar pe a fi artist. Acum, pe lângă arta stradală și alte activități din această arie, mai are și proiecte de graphic design, ilustrații, portrete și, ocazional, tattoo artist.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește și cât de greu a fost pentru tine să ajungi cunoscut și apreciat în România?

Stilul s-a dezvoltat pe parcursul timpului. Totul a plecat de la pasiunea de a desena. De la desenat pe coli de hârtie am descoperit canvasul urban și am fost pur și simplu atras de graffiti. Experimentând tipul ăsta

de activitate, ca orice artist, am căutat să-mi creez o identitate, iar stilul s-a dezvoltat pe parcurs. Stilul se formează și în funcție de personalitate. Nu știu cât de cunoscut și de apreciat sunt, dar important este că o parte din ceea ce am creat a ajuns să se bucure de o anumită popularitate și asta e o satisfacție pentru copilul din mine, care prinde și mai mult curaj să se joace pe terenul ăsta.

Cum decurge procesul tău creativ?

Dacă nu e vorba de o tematică pentru care trebuie să realizez o lucrare, mă las liber și experimentez ca o joacă tot procesul creator, până iese ceva de care sunt mulțumit. Dacă nu am inspirație, nu forțez lucrurile, dar îmi propun să intru în mindsetul ăsta, las mintea să zburde, îmi fac un puzzle de idei extrase din ceea ce observ, ceea ce trăiesc și îmbin piesele care se potrivesc.

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Consider că street art-ul este baza unui artist urban care vrea o expunere independentă și de impact. Ca street artist ai o responsabilitate destul de mare prin ceea ce exprimi. În primul rând că lucrarea este expusă în văzul tuturor și mesajul este perceput de tot felul de persoane din toate generațiile.

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

MONK

INK

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Social media este o sursă de informare și dacă știi să te folosești de asta, ca artist, te poate ajuta să-ți extinzi aria de a-ți face lucrările mai cunoscute. Prin social media, modul prin care îți expui arta poate schimba și percepția indivizilor care nu sunt în contact direct cu aceasta, dar sunt consumatori de social media. Îi face pe oameni să înțeleagă că arta este o manifestare de care avem nevoie, este un mod de înfrumusețare a spațiului și nu doar o joacă de copil sau, în unele cazuri, doar o formă de vandalism.

Ești unul dintre artiștii urbani care au picturi murale în mai multe orașe. Povestește-mi un pic cum ai ajuns să faci asta și care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România?

Desenând de mic, am ajuns să cunosc graffiti-ul. Cu toate că a fost o pasiune care m-a trimis acasă și cu amenzi, am continuat să o fac și a avut impact pozitiv personal, dar și public. Am participat la evenimente, la concursuri, iar prin expunere, am ajuns să am cereri de a face lucrări la diferiți clienți. Așa am prins din ce în ce mai mult curaj în ceea ce fac și am ajuns să fac și murale de mari dimensiuni.

Două lucrări în Bacău, în cadrul festivalului Zidart, le am la suflet. Pe una am dorit tare să ajung să o aduc la o scară atât de mare și în văzut tuturor.

Cealaltă mi-a demonstrat, pe parcursul realizării, că îmi pot depăși limitele.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări? Prima lucrare făcută la scară mare. Atunci am înțeles că nu e atât de ușor să poți scala un desen de pe hârtie pe o fațadă de clădire de 100 de metri pătrați, indiferent de tehnicile folosite. Dar, odată ce am dus la bun sfârșit lucrarea, am realizat că orice provocare poate fi depășită. Consider că emoțiile pe care le trăiești în decursul unei lucrări, până ajungi la rezultatul final, este ceea ce ține spiritul viu și dorința de a trece la următoarea lucrare.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social / politic?

Fiecare lucrare ascunde un mesaj, fie că e mai mult sau mai puțin evident. Nicio lucrare nu cred că e doar un simplu desen.

Lucrările cu mesaj direct sunt mai de impact pentru public și ajung mai ușor la inimile oamenilor. Dacă lucrarea nu are neapărat un mesaj evident, consider că ar trebui să fie foarte bine realizată, pentru a impresiona vizual, iar mesajul poate fi reinterpretarea dată de fiecare individ care analizează pictura.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale? Mă bucură că o lucrare pusă pe o clădire mai ridică privirile oamenilor și îi scoate din rutina zilnică. Sper să simtă energia lucrării, să simtă că îi încarcă cu un sentiment aparte și îi transpune într-o altă lume. Să simtă că spațiul este înfrumusețat și că le-a fost oferită această piesă pentru a-și clăti privirile. Să le ridice întrebări și să le ofere răspunsuri.

Ce urmează pentru Monk Ink?

Momentan, am câteva proiecte în curs. În momentul de față sunt în Spania, Zaragoza, pentru două mici proiecte. În continuare, urmez drumul ce a început să fie din ce în ce mai bine definit și sper că fiecare lucrare ce va fi expusă va bucura, sub o anumită formă, publicul ce se va intersecta cu ea.

Zidart 2020

Soma Auto

Mize mari şi riscuri mici, trendul anului 2023 în entertainmentul cinematografic

Oprivire rapid aruncată asupra listei producţiilor cinematografice de anvergură anunţate pentru 2023 este suficientă pentru a ne da o (aproape exasperantă) senzaţie de supraexploatare a lumilor şi personajelor deja adoptate de către publicul larg pe parcursul anilor trecuţi. Practic, cele mai aşteptate filme sunt, în majoritatea lor covârşitoare, sequel-uri, remake-uri, spinoff-uri sau reboot-uri ale unor universuri familiare, nu doar din cinema, ci şi din comics-uri, literatură sau jocuri video, indiferent că e vorba despre animaţii sau blockbustere de acţiune, de francize Fantasy sau Horror, iar tonul îl dau, firesc, Marvel şi DC, prin Ant-Man and the Wasp: Quantumania, Guardians of the Galaxy Vol. 3, Spider-Man: Across the Spider-Verse, Aquaman and the Lost Kingdom, Shazam! Fury of Gods, la care se adaugă The Flash, Kraven the Hunter şi The Marvels, ajunse în cinema direct din B.D-uri sau prin intermediul serialelor TV, a căror popularitate a beneficiat de un boom exploziv în timpul pandemiei.

Dacă în privinţa MCU/DCEU expansiunea era previzibilă prin varietatea surselor de poveşti şi noi personaje, surprinde totuşidatorită pericolului canibalizării - numărul extraordinar de mare de relansări de branduri şi francize din afara spaţiului supereroilor, pe al căror fandom rămas fidel Hollywood-ul mizează din nou în luptele de la box-office: Star Wars: Rogue Squadron, Mission: Impossible - Dead Reckoning, Indiana Jones 5, John Wick: Chapter 4, Fast X, Magic Mike’s Last Dance, Legally Blonde 3, The Expandables 4, The Equalizer 3, The Hunger Games: The Ballad of Songbirds & Snakes, Transformers: Rise of the Beasts, plus cele născute mai recent, Ghostbusters: Afterlife, Creed III sau Dune: Part Two. Şi nu am inclus aici Horror-urile, fie acestea continuări (Scream 6, Evil Dead Rise, The Nun 2, Insidious 5, A Quiet Place) sau reşapări (The Exorcist, Salem’s

Lot) ori filme-reboot inspirate din gaming, precum Dungeons & Dragons: Honor Among Thieves şi The Super Mario Bros. În această inflaţie de blockbustere cu parfum de “déjà-vu”, ficţiunile realmente originale - Babylon, M3gan, Empire of Light, Gran Turismo, Renfield - sunt prezente cu totul accidental, probabil ca parte a unei foarte mici marje de risc asumate de către producători. Pană creativă a scenariştilor din Cetatea Viselor, răspuns la nevoile publicului de entertainment (remodelate de pandemie) sau trend mercantil, bazat pe estimări pragmatice ale siguranţei investiţiei? Greu de spus! Cert este că ne bucură perspectiva reîntâlnirii în 2023 cu Indy, Ethan Hunt sau “blonda de la Drept”, însă ne-ar fi prins bine şi mai multe surprize pe marile ecrane, poveşti proaspete cu potenţial de a naşte francize şi nu doar de a “serializa” unele deja populare.

Premierele lunii

Crăciunul a devenit o afacere, nimeni nu-și mai dorește cadouri pure și autentice, iar Moș Crăciun, interpretat de David Harbour („Hellboy”, „Stranger Things”), a ajuns să urască o perioadă pe care înainte o îndrăgea. Însă, Trudy dovedește contrariul, cea mai mare dorință a fetei fiind ca părinții ei divorțați să se împace.

Filmul debutează cu povestea lui Adam (Tawfeek Barhom), fiul unui pescar din orașul Manzala, care primește o bursă de studiu la prestigioasa universitate AlAzhar din Cairo. Abia introduși în atmosfera universitară și în culisele vieții studențești, Adam și colegii săi urmează să aibă parte de un eveniment neobișnuit...

În „Puss in Boots: The last wish”, premisa este următoarea: când Motanul Încălțat află că și-a folosit opt dintre cele nouă vieți, pornește într-o călătorie pentru a găsi mistica „The Last Wish” (Ultima Dorință) și pentru a reface viețile pe care le-a pierdut, împreună cu Kitty Softpaws și cu noul său tovarăș Perro, un câine de terapie care a fost deghizat în pisică.

Avatar: The Way of Water

Acțiune, Aventuri, SF

În „Avatar: The Way of Water” lupta continuă, pentru că lăcomia oamenilor revine mai puternică, mai înarmată și mai dezlănțuită decât în prima parte. Putem vedea din trailer că tema centrală va fi de această dată familia, deoarece acesta e dezvoltat în jurul imaginilor cu Jake (Sam Worthington), Neytiri (Zoe Saldana) și copiii lor, iar unul pare a avea chiar trăsături umane. Timp pentru a întemeia o familie au avut, dat fiind faptul că acțiunea din „The Way of Water” are loc la 10 ani distanță de prima parte. Mai știm și că tribul lui Jake și Neytiri va apela acum la clanul Metkayina, un alt clan Na’vi care trăiește lângă și în apă și care a dezvoltat relații simbiotice cu alte specii marine.

&

Multipremiaţii cineaşti JeanPierre și Luc Dardenne revin pe marile noastre ecrane cu un film surprinzător de apropiat de structura unui thriller.

Filmul are la bază bestsellerul cu același nume, Lyle, Lyle, Crocodile, scris de Bernard Waber, lungmetrajul semnat de un duo specializat în comedii.

Filmul, intitulat astfel după melodia omonimă care i-a asigurat și succesul, promite a fi o comemorare a vieții și carierei uneia dintre cele puternice voci din muzica pop și R&B, adulata Whitney Houston.

Crăciun de coşmar

Vrem la cinema, nu... singuri acasă

Adevărul este că nu prea simți că vin cu adevărat sărbătorile de iarnă până nu te faci comod pe canapea și petreci ore în şir urmărind filme clasice, care îți aduc mai aproape spiritul Crăciunului. „Singur Acasă”, „Miracol pe strada 34” sau „O poveste de Crăciun”, toate vin la pachet cu umor, optimism, acțiune veselă și o învățătură caldă despre adevăratul sens al sărbătorilor. Anul acesta însă, în cinematografe avem parte de un altfel de film de Crăciun, ce n-ar trebui ratat. Pentru că, deși poate nu-i prima dată când se promite asta, până acum nu ai mai văzut cum praful magic devine praf de pușcă, acadelele sunt arme letale, iar Moșul, odinioară zglobiu, acum deprimat, nu are doar cadouri în desaga sa.

Violent Night / Crăciun de coşmar, film împănat cu acțiune, accente de comedie

neagră și thriller, vine cu o poveste ce le aparține lui Pat Casey („Sonic the Hedgehog”) și Josh Miller („12 Deadly Days”), regizată de Tommy Wirkola („What Happened to Monday”, „Dead Snow”), propunându-şi să ne arate ce se întâmplă cu cei de pe lista celor obraznici și de ce nu vrei să ajungi acolo. Crăciunul a devenit o afacere, nimeni nu-și mai dorește cadouri pure și oferite din inimă, iar Moș Crăciun, interpretat de David Harbour („Stranger Things”, „Black Widow”), a ajuns să urască o perioadă a anului pe care înainte o îndrăgea. Micuţa Trudy Lightstone pare să nu-şi fi pierdut speranţa în lumina Crăciunului, cea mai mare dorință a fetei fiind ca părinții ei divorțați să se împace. Dorința este îndeplinită pe jumătate, pentru că cei trei se pregătesc să petreacă sărbătorile de iarnă împreună, dar asta se întâmplă pe

proprietatea înstăritei familii a tatălui ei, alcătuită din caractere... toate îndoielnice. Mai mult, cea mai magică zi a anului ia o întorsătură întunecată când un grup de pungaşi, condus de Mr. Scrooge (John Leguizamo - „Moulin Rouge!”), plănuiesc să îi jefuiască de întreaga avere. Ceea ce mercenarii nu știu este că „omul în roşu” însuși este acolo ca să salveze (din nou) Crăciunul.

Produs de David Leitch, responsabilul de franciza de super-acţiune John Wick, filmul de sezon Crăciun de coşmar (premiera: 2 decembrie) pare a fi găsit o rețetă care se cuprindă tot ceea ce ne place de sărbători, dar fără să fie repetitiv sau previzibil. Avem liste, cadouri, fursecuri și un pahar cu lapte, un bătrân ce coboară pe horn, ca mai apoi să urce în sania trasă de cei mai simpatici reni pe care i-ai văzut, însă, cu toate acestea, nu e tocmai un film de vizionat cu toată familia, din cauza scenelor de acțiune ultraviolente.

„CALL JANE”,

administrație, format exclusiv din bărbați. Așa ajunge Joy să sune la „Jane”, un număr de telefon destinat femeilor însărcinate răspândit prin tot orașul şi face cunoştinţă cu colectivul condus de o veterană a protestelor şi luptelor anti-sistem. Gradual, Joy însăşi devine din ce în ce mai implicată în activitatea grupului, ameninţând datorită acestei vieţi secrete inclusiv stabilitatea familiei de care, altfel, este extrem de ataşată.

Call Jane, drama socială ce a avut premiera mondială în cadrul Festivalului de Film de la Sundance şi a fost apoi nominalizată la Ursul de Aur la Berlin, are programată premiera în România sub titlul Reţeaua Jane, pe 9 decembrie. Filmul este regizat de newyorkeza Phyllis Nagy, ale cărei nominalizări la Oscar şi la BAFTA pentru scenariul dramei romantice Carol și la Primetime Emmy pentru Mrs. Harris o recomandă pentru a pune în scenă o poveste care atinge un subiect foarte sensibil pentru femeile de pretutindeni, în mod special în condiţiile în care drepturile reproductive ale femeilor din mai multe state americane se află încă sub semnul întrebării, chiar după decizia Curţii Supreme, subliniind astfel trista realitate în care se află încă în secolul XXI, aceea de a fi în imposibilitatea de a alege în privinta propriului corp.

Reţeaua Jane ne introduce în America anilor ‘60, perioadă în care avortul nu era legal, prezentând privitorilor

perspectiva lui Joy, o femeie casnică măritată a cărei sarcină o pune în pericol şi care este nevoită să apeleze la un grup de femei din suburbii pentru a primi sprijin clandestin. Lungmetrajul este inspirat din istoria reală a unui grup de femei din Chicago, cunoscut ca Jane Collective, care acţionează underground pentru a ajuta femeile cu sarcini nedorite să avorteze în siguranță, întrucât acest drept a rămas în afara legii până în 1973. Informată că sarcina îi amplifică problemele cardiace, Joy decide să solicite spitalului un avort, solicitare respinsă categoric de consiliul de

Filmul are în rolurile principale nume sonore din industria cinematografică, precum Elizabeth Banks (The Hunger Games, Pitch Perfect, Charlie’s Angels), Sigourney Weaver (Avatar, Alien, Ghostbusters) şi Kate Mara (Shooter, The Martian), iar echipa din spatele camerei, de la DoP la compozitoarea OSTul, este formată, de asemenea, în mare parte, din femei, ceea ce contribuie semnificativ la credibilizarea poveştii care, dincolo de rădăcinile în realitate, reprezintă totuşi o ficţiune. Una care degajă însă suficientă energie dramatică, după aprecierile favorabile ale criticilor americani, încât să merite vizionată, indiferent de gradul de interes pentru subiectul în sine.

„PUSS

IN BOOTS: THE

LAST WISH” Revenirea la viaţă a Motanului Încălţat... una din cele nouă

În 18 ani de când a devenit partenerul simpaticului căpcăun Shrek şi la mai mult de un deceniu după ce l-am văzut ultima oară pe marele ecran, Puss in Boots, ruda americană a Motanului Încălţat imaginat de Charles Perrault în clasicul său basm, a reuşit nu doar să-şi distrugă opt din cele nouă vieţi cu care este hărăzită orice felină adorabilă, ci să mai şi piardă numărătoarea lor şi să fie obligat a se lansa într-o aventură aproape disperată de recuperare a lor... pentru că mai sunt încă atâtea generaţii de copii care vor călca pragul cinematografelor şi ar fi păcat să îi priveze de bravadele sale. „Fear me, if you dare!”

Transformarea progresivă al lui Puss in Boots în personaj de franciză de sine stătătoare a studiourilor DreamWorks Animation, desprinsă din seria Shrek, a început încă de la succesul înregistrat de apariţia personajului pufos cu ochi gigantici în partea a doua a poveștii căpcăunului din Mlaștină, Shrek 2, din 2004, după care acesta, cu vocea împrumutată tot de la Antonio Banderas, a mai apărut și în Shrek the Third (2007), plus Shrek Forever After (2010). De aici până la a deveni cap de afiş în animaţia Puss in Boots din 2011 n-a mai trecut mult timp, iar publicul a avut ocazia să se familiarizeze cu aventurile care i-au modelat caracterul înainte de a-i întâlni pe Shrek și pe Măgar. Să ne amintim că șiretul Motan Încălțat trebuie să își reabiliteze numele de acuzațiile care

îl fac un fugar căutat şi că, în timp ce încearcă să fure fasole magică de la infamii Jack și Jill, eroul se intersectează cu perechea sa feminină, Kitty Softpaws, care îl conduce la vechiul său prieten, devenit inamic, Humpty Dumpty. Împreună, cei trei plănuiesc să fure boabele, să ajungă la castelul Uriașului, să prindă gâsca de aur și să reabiliteze numele lui Puss. Asta s-a întâmplat în acel prim film, înainte de serialul de pe Netflix The Adventures of Puss in Boots (2015-2018), dar acum, scenariștii mută povestea într-o cu totul altă zonă, anume cea a pierderii celor nouă vieți, pe care eroul nostru le-a epuizat cu o oarecare inconştienţă.

Planurile pentru o continuare a filmului Motanul Încălțat au început cu 10 ani în urmă, în noiembrie 2012, când Guillermo del Toro, un

maestru al genurilor Horror şi Fantasy, a anunțat că îl va duce pe personajul principal într-un „loc foarte exotic”, însă o bună bucată de vreme nu s-a mai auzit nimic altceva. Antonio Banderas a dezvăluit abia în 2014 că se lucrează la sequel, iar titlul filmului ar urma să fie Puss in Boots 2: Nine Lives & 40 Thieves (Motanul Încălțat 2: Nouă vieți și 40 de hoți). Ulterior, acesta s-a mai simplificat până la cel din prezent, cu Joel Craword (The Croods: A New Age) şi Januel Mercado (Harvey Beaks)

în pisică. Actorii care îşi împrumută vocile acestor personaje sunt minunații Antonio Banderas (Puss in Boots), Salma Hayek (Kitty Softpaws) și Harvey Guillén (Perro), dar, pe lângă aceştia, îi vom auzi și pe versatilii Olivia Colman, Wagner Moura, Florence Pugh și Ray Winstone. Dincolo de look-ul nou, proaspăt, datorat evoluţiei tehnologiei de animaţie, soundtrack-ul Puss in Boots: The Last Wish este și el la mare înălțime. Heitor Pereira,

nominalizată la Grammy, Moreno cântă Por Que Te Vas, în timp ce Antonio Banderas este solistul în Fearless Hero.

ca regizori, în locul lui Bob Persichetti, care fusese dat ca sigur înainte de pandemie. Premisa noului film, Motanul încălţat: Ultima dorinţă (Puss in Boots: The Last Wish), ce are premiera pe 9 decembrie, este următoarea: când Motanul Încălțat află că și-a folosit opt din cele nouă vieți, pentru a şi le recupera, părăseşte azilul de pensionari în care stătea la coadă ca să ajungă la litieră şi pornește într-o călătorie prin Pădurea Neagră pentru a găsi „mitica Stea a Dorinţelor”, împreună cu Kitty Softpaws și cu noul său tovarăș Perro, un guraliv câine de terapie care a fost deghizat

www.zilesinopti.ro

compozitorul OST-urilor de la Despicable Me și Minions: The Rise of Gru, a înregistrat coloana sonoră, înlocuindu-l pe Henry Jackman, cel care făcuse muzica la primul film, probabil şi datorită faptului că producător executiv al noii producţii este un fan al brazilianului Chris Meledandri, cel responsabil de incredibilul succes al Minionilor în întreaga lume. În plus, trei cântece originale au fost realizate pentru film de Karol G, Daniel Oviedo, Heitor Pereira, Paul Fisher, Dan Navarro și Gaby Moreno. Artista columbiană interpretează La Vida es Una,

Primele treizeci de minute ale filmului au fost prezentate la Festivalul Internațional de Film de Animație de la Annecy, în vară, iar criticii au remarcat tonul mai sumbru al naraţiunii în comparație cu primul lungmetraj dedicat Motanului Încălţat, aspect confirmat de către realizatori. Regizorul Joel Crawford a admis că „frica de moarte a lui Puss este motorul care conduce

a

filmul”, iar producătorul Mark Swift a caracterizat animaţia Motanul încălţat: Ultima dorinţă drept un... „fairytale spaghetti western”, declarându-l inspirat din povestea şi estetica legendarului western The Good, the Bad, and the Ugly, al lui Sergio Leone. „Ceea ce ne-am dorit a fost să prezentăm acest personaj legendar, de poveste, într-un fel diferit decât a fost până acum cunoscut”. Rămâne de văzut, începând din 9 decembrie, cum le-a reuşit asta şi cine este cu adevărat Puss in Boots!

„Avatar: The Way of Water”: Un mega blockbuster care să ne readucă aminte că lăcomia ne va distruge planeta

Eoare o coincidență că a doua parte din Avatar apare acum, într-un an în care se vorbește din ce în ce mai des și mai apăsat de necesitatea de a renunța la combustibilii fosili, la plastic și la alte obiceiuri care ne distrug planeta? Probabil, dar este o coincidență cât se poate de binevenită, într-un context în care activiștii de mediu sunt absolut disperați în a trezi societatea din letargia în care s-a scufundat de ani buni de zile, recurgând la proteste extreme, în care aruncă cu mâncare în opere de artă celebre.

Prima parte din „Avatar” a devenit filmul cu cele mai mari încasări din toate timpurile, record pe care încă îl păstrează, cu 2,8 miliarde de dolari la box office la nivel mondial. A reușit acest lucru datorită inovației pe care a produs-o în acel moment, în 2009, în ceea ce privește CGI-ul pe care-l folosea pentru a-și spune povestea pe ecranul IMAX 3D. Ca orice film cu civilizații extraterestre sau supereroi, totul este o paralelă la lucrurile care se întâmplă în realitatea în care ne scăldăm. Povestea din prima parte se concentrează pe civilizația de pe o altă planetă, Pandora, cunoscută sub numele de Na’vi, dar și pe latura întunecată a omenirii. Vedem cum un popor pașnic și care trăiește în armonie cu natura e

forțat să-și apere lumea natală cu multe pierderi de vieți, împotriva invadatorilor de pe planeta noastră, care sunt dispuși să facă lucruri orbile pentru a extrage resursele de aici. Tehnologia de vârf le permite oamenilor să-și transfere conștiința într-un corp Na’vi, iar acest lucru dă totul peste cap. Un fost soldat, pe nume Jake Sully (Sam Worthington), ajunge să preia un astfel de avatar și se alătură civilizației Na’vi în lupta împotriva oamenilor. Însă, pe parcurs, el ajunge să se îndrăgostească de Neytiri (Zoe Saldana), o luptătoare Na’vi.

În „Avatar: The Way of Water” lupta continuă, pentru că lăcomia oamenilor revine, mai puternică și mai înarmată decât în prima parte. Putem vedea în trailer că tema centrală va fi de această dată

familia, deoarece întregul trailer e centrat în jurul imaginilor cu Jake (Sam Worthington), Neytiri (Zoe Saldana) și copiii lor, iar unul pare a avea chiar trăsături umane. Timp pentru a întemeia o familie au avut, dat fiind faptul că acțiunea din „Way of Water” are loc la 10 ani distanță de prima parte. Mai știm și că tribul lui Jake și Neytiri va apela acum la clanul Metkayina, un alt clan Na’vi care trăiește lângă și în apă și a dezvoltat relații simbiotice cu alte specii marine.

Inițial, cei din Metkayina îi vor refuza pe refugiații care ar putea aduce cu ei războiul în lumea lor, încă neatinsă de oameni. Însă, într-un final vor fi acceptați și vor lupta împreună, pentru că oricum altă cale nu există - din păcate, e posibil ca acest lucru să se întâmple abia după ce Neytiri își va pierde viața, conform unei teorii generate de fani. Asta pentru că într-o scenă din trailer putem vedea cum Kiri, fiica adoptivă a lui Jake, îi spune acestuia

că simte bătăile inimii mamei sale prin întreaga planetă. Ce-i drept, s-ar putea referi la mama ei naturală, nu la cea adoptivă.

www.zilesinopti.ro

Ronal (Kate Winslet) și Tonowari (Cliff Curtis) sunt căpeteniile Metkayina. În trailer vedem că Ronal este însărcinată, iar Tonowari explică ceva important despre cultura Metkayina și tulkun - creaturi similare cu balenele de pe Pământ, cu care cei din Metkayina împart oceanul și trăiesc în armonie. Din cauza refuzului inițial, între Jake și Tonowari există oarecare tensiuni. Astfel, în afară de tema ecologistă pe care o continuă această a doua parte, Avatar 2 va vorbi spectatorilor în mod indirect și despre felul în care europenii au tratat refugiații din Orientul Mijlociu, care fugeau din calea războiului și care aici s-au trezit refuzați și discriminați. „Outcast! That’s all they see!”, spune unul dintre fii lui Jake unei fete Metkayina, după care urmează o scenă în

că Ronal este însărcinată, iar

care acesta e luat la trântă de cei cărora le cere ajutorul. Fata îi răspunde „I only see you!”, iar spectatorii vor fi cu toții emoționați, uitând fără doar și poate de propriile isterizări de anii trecuți la aflarea veștii că în România ar putea ajunge refugiați din Siria, care fugeau din calea unui război care se dădea, de fapt, pentru petrol, întocmai ca în povestea din Avatar.

În fine, „Avatar: The Way of Water” va avea cu siguranță priză mare la public, deși nu va avea încasările primei părți, e clar! Dar să sperăm măcar că mesajul său, de a fi mai buni, de a avea grijă de planetă, de a nu fi lacomi și comozi, de a nu rămâne indiferenți la suferințele altora, indiferent de diferențele culturale sau de altă natură, va ajunge la cât mai mulți spectatori și vor fi înțelese mai bine decât protestele cu supă de roșii aruncată pe tablouri de Van Gogh.

„Avatar: The Way of Water” are premiera pe 16 decembrie și poate lumea va fi un pic mai conștientă de propria realitate după acea dată.

TRAȘCĂ

Decembrie cu filme premiate la Cannes

„TOri & LOKiTA”

Câștigătorul premiului special pentru cea de-a 75-a aniversare la Festivalul de Film de la Cannes din acest an, „Tori & Lokita” (premiera: 16 decembrie) spune „povestea unei prietenii, una frumoasă și intensă”, ne spun prolificii regizori, de 9 ori premiaţi la Cannes, Jean-Pierre și Luc Dardenne. Cei doi revin pe marile ecrane în luna decembrie cu o dramă crudă, aproape de thriller, centrată pe doi tineri migranți africani atrași în lumea interlopă belgiană. Pentru adolescenții Lokita și Tori, ambii veniți din Africa, prietenia nu înseamnă doar să fie acolo unul pentru altul, să se ajute în momente periculoase sau să-şi găsească locuri de muncă pe piața neagră. Ei nu pot trăi unul fără celălalt și se iubesc ca frate și soră. Totul este despre a-și construi o familie, astfel încât să nu fie singuri printre străini, să se consoleze prin simple gesturi, cuvinte sau cântece pentru a evita pericolul, singurătatea și atacurile iminente.

„bOY FrOm HeAVeN” („cAirO cONSPirAcY”)

Lungmetrajul nominalizat de Suedia la Oscar în 2022, la secțiunea Cel mai bun film străin, a debutat la Festivalul de Film de la Cannes, unde regizorul Tarik Saleh a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu. În acest thriller politic, Tawfeek Barhom joacă rolul lui Adam, fiul unui pescar, căruia i se oferă privilegiul de a studia la Universitatea Al-Azhar din Cairo, epicentrul puterii islamului sunnit. Adam devine un pion în conflictul dintre elitele religioase și politice ale Egiptului. În prima zi a noului an universitar, Marele Imam se prăbușește și moare în fața studenților adunați în curtea moscheii. O serie de evenimente îl aduc pe Adam în mijlocul luptelor neînduplecate pentru putere, în care sunt implicate serviciile secrete egiptene. Încercând să se infiltreze ca spion în intrigile politice de la universitate, Adam este prins între interesele celor mai mari și reala lui credință într-o lume mai bună. Filmul are premiera în România pe 9 decembrie

3, 2, 1… blitz! Luna cadourilor, magiei, darurilor și luminițelor strălucitoare este aici și, la final de an, cinematografele românești vor ca tu să te simți precum steluța din vârful bradului! Pentru că pe marile ecrane te vei întâlni cu filme extraordinare, apreciate de criticii de film și premiate la Festivalul de Film de la Cannes, pregătește-ți ținuta de sărbătoare și bucură-te de sezonul sărbătorilor de iarnă cu povești de calitate, care te conectează cu personaje captivante și regizori renumiți.

TEXT DE SILVIA

SAÏD BEN SAÏD,

Paul Verhoeven, Brian De Palma, David Cronenberg, Roman Polanski, Walter Hill, André Téchiné sau Ira Sachs sunt doar câţiva dintre marii regizori cărora francezul de origine tunisiană SAÏD BEN SAÏDle-a produs filme, majoritatea recompensate cu distincţii prestigioase, indiferent că ne gândim la Maps to the Stars, al lui Cronenberg (Julianne Moore - Cea mai bună actriţă la Cannes în 2014), Synonyms, al lui Nadav Lapid (Ursul de Aur la Berlinale în 2019), Elle, al lui Veroheven (Globul de Aur pentru film străin în 2017), sau Bacurau, al lui Kleber Mendonça Filho, ce a primit în 2019 Premiul Juriului la Cannes. Nu doar producător a peste 40 de filme, dar şi distribuitor al acestora, prin propriile sale companii, SBS Distribution şi SBS International, Saïd Ben Saïd a fost prezent anul acesta în România pentru a susţine un master-class în cadrul Festivalului Filmului Francez, astfel încât am avut şansa unui dialog relaxat cu el, faţă în faţă, la Institutul Francez, despre alegerile sale profesionale şi despre perspectiva lui asupra raportului dintre comercial şi artă în cinematografie.

Filmele produse de tine fac parte, în general, dintre cele premiate în marile festivaluri, dar cu un succes limitat de public. Obiectivul producătorului nu e însă acela de a face bani?

Nu neapărat. Cel puţin în cazul meu. Uite, nu demult, soţia mea mi-a oferit cărticica unui scriitor şi poet român pe care nu-l citisem niciodată şi s-a întâmplat să îl cunosc foarte bine pe editorul lui, acesta fiind cel

care îl publicase şi pe Julien Gracq [autor apropiat mişcării Suprarealiste conduse de André Breton – n.r.], dar şi pe mulţi alţi mari scriitori francezi... care nu face asta ca să se îmbogăţească. El publică texte care se mulează pe sensibilitatea sa, cărţi pe care el însuşi simte nevoia să le citească şi pe care îşi doreşte să le expună şi publicului. Eu am o abordare oarecum asemănătoare. Cu siguranţă nu e obiectivul meu principal să câştig mulţi bani, nu de asta fac meseria asta.

În cazul ăsta, spunemi ce trebuie să aibă o poveste ca să îţi trezească interesul pentru a o vedea materializată pe ecran?

Produc două feluri de filme, unele care-mi sunt propuse de către realizatorii cu care lucrez mai frecvent şi altele pe care eu le propun realizatorilor, plecând de la idei izvorâte în general din cărţi sau din alte filme, deci adaptări livreşti sau remakeuri de filme. Dar, în ambele cazuri, plec de la dorinţa mea

de a colabora cu un anume regizor. Ca să exemplific, atunci când mi-am dorit să lucrez cu Paul Verhoeven i-am dat un roman pe care eu îl consideram apropiat sensibilităţii sale, fiind convins că va găsi în acea carte elemente care să îl intereseze şi, efectiv, aşa s-a şi întâmplat [filmul Elle, din 2016, al lui Paul Verhoeven si produs de Saïd Ben Saïd, nominalizat la Oscar, Cannes şi BAFTA, este bazat pe “Oh...”, cartea lui Philippe Dijan – n.r.]. Pe de altă parte, atunci când am lucrat cu un cineast precum Philippe Garrel [Saïd Ben Saïd este producătorul

‘Trilogiei Iubirii’ al lui Garrel: La jalousie-L’Ombre des femmesL’amant d’un jour (2013/2017) - n.r.], el este cel care mi-a propus la un moment dat un film de inspiraţie autobiografică. În orice caz... I am a director’s driven producer.

Să vorbim atunci despre regizori şi începem chiar cu Paul Verhoeven. Până la Elle, nu mai făcuse nimic notabil după revenirea în Europa, cu excepţia singulară a lui Black Book. Ce te-a făcut să îl investeşti cu încredere? Când cineva e bun, rămâne bun. Nu cred că în domeniul nostru profesional, dacă eşti slab ca realizator, poţi deveni extraordinar de bun şi nici că dacă eşti bun, ai putea face ceva îngrozitor de prost. Deci n-am avut nicio îndoială în privinţa lui Verhoeven. În plus, ştiam că este disponibil, fiindcă avusese nişte idei care nu se materializaseră, şi că este sătul până-n gât de sistemul hollywoodian. Revenise în Europa cu o mulţime de proiecte de film în minte, dar pană în acel moment, ele nu ajunseseră în faza de a se concretiza. Ştiind deci că, potenţial, ar avea timpul necesar, am luat rapid decizia să îl abordez.

Un alt regizor reputat cu care ai lucrat a fost Brian De Palma, la Passion, în 2012. Din ce mi-ai spus adineaori, fiind un remake, presupun că a fost ideea ta... Când am plecat de la UGC, aveam două proiecte pe care voiam să le dezvolt neapărat, să produc filmul lui Roman Polanski, Carnage, şi să fac un remake după ultimul film pe care îl produsesem pentru UGC, cel al lui Alain Corneau, Crime d’amour. În perioada în care mă aflam la Los Angeles în încercarea de a obţine finanţarea pentru Carnage, cineva mi-a spus că Brian De Palma este liber de obligaţii şi se află în căutarea unui nou proiect. Atunci mi-am zis că al meu s-ar putea să-l intereseze, aşa că i-am trimis DVDul cu filmul [lui Alain Corneau]. Răspunsul a fost pozitiv şi, într-un timp nu foarte îndelungat, am început filmările la Berlin. [...]

Citiţi interviul complet cu SAÏD BEN SAÏD pe www.zilesinopti.ro

Roman Polanski pe set la Carnage foto © Unifrance

Paul Verhoeven pe set la Elle foto © Sony Pictures Classics

„I Wanna Dance With Somebody”, un cadou de Crăciun pentru cinefilii melomani

Una dintre cele mai incitante propuneri cinematografice cu caracter de Biopic ale acestui an, datorită popularităţii protagonistei, I Wanna Dance With Somebody urmează să fie lansată în cinematografe în 23 decembrie, fiind unul dintre cele mai așteptate cadouri de către cinefilii amatori de muzică uşor fredonabilă. Lansarea trailerului a adus cu sine numeroase reacții, fanii faimoasei Whitney Houston fiind nerăbdători să descopere felul în care a fost portretizată artista pe ecran.

Pelicula intitulată astfel, după melodia omonimă care i-a asigurat și succesul, I Wanna Dance with Somebody, reprezintă o comemorare energică, luminoasă, dar și dureroasă a vieții și carierei uneia dintre cele puternice voci din muzica pop și R&B, adulata Whitney Houston. Biografia ne duce în călătoria anevoioasă a artistei, de la începutul său timid, în corul din New Jersey, la statutul de figură emblematică a culturii Pop, ea ajungând în topul celor mai bine vândute și premiate artiste.

Regizat de apreciata Kasi Lemmons, scenaristă (Harriet, Black Nativity) și actriță cunoscută pentru rolurile din filme precum The Silence of the Lambs sau Candyman, după un scenariu de Anthony

McCarten, deja consacrat pentru scenariile unor Biopicuri precum Bohemian Rhapsody, The Theory of Everything sau Darkest Hour, nu este de mirare că s-au creat deja mari așteptări în ceea ce privește perspectiva din care va fi prezentată viața artistei. Ce detalii care au ieșit la iveală după moartea sa vor fi explorate și în ce fel? Rămâne de văzut! Un atu îl reprezintă faptul că producătorul muzical este chiar legendarul Clive Davis, veteran al labelului Columbia, multiplu câştigător de Grammy, ce a colaborat direct cu Whitney Houston. Davis l-a ajutat pe McCarten să spună povestea artistei în cel mai autentic mod posibil, fiind de altfel primul film care a primit acceptul familiei lui Houston.

În ceea ce privește distribuția, Whitney Houston este interpretată de actriţa britanică Naomi Ackie (Star Wars: Episode IX - The Rise of Skywalker, Lady Macbeth, Small Axe), alături de nume precum Stanley Tucci (în rolul lui Clive Davis), Ashton Sander (în film, Bobby Brown), Nafessa Williams (Robyn Crawford), în timp ce Clarke Peters și Tamar Tunie îi vor portretiza pe părinții lui Houston. Astfel, pornind de la viața uneia dintre cele mai legendare embleme ale muzicii pop, I Wanna Dance With Somebody va fi cu siguranță una dintre cele mai discutate biografii ale anului 2023.

TEXT

„Visul meu? Să cânt ceea ce vreau să cânt, să fiu cine vreau să fiu și să ajung la o audiență cât mai mare.”

Despre cum au ajuns naziştii pe Lună în „Iron Sky” [Interviu cu cineastul TIMO VUORENSOLA]

în

ludic spre

noi,

marele

tânărul finlandez

mai ales că

unul dintre primele filme finanţate

), filmul său cult Iron despre cât s-a conservat din subtextul care

l-a propulsat

prin crowdfunding. Avându-l ca invitat la Braşov, la DFF, era firesc să îl provocăm la un dialog pe TIMO VUORENSOLA despre cât s-a conservat din subtextul lui Iron Sky în complicatele vremuri pe care le trăim, mai ales că premisa acestei satire cinematografice continuă să fie una... ilar de incitantă! O misiune de aselenizare hazardată, înzestrată cu bannere electorale ale candidatei la Preşedinţia SUA, încheiată prematur cu un singur supravieţuitor, cosmonautul afroamerican Washington, scoate la iveală faptul că, în 1945, naziştii s-au refugiat nu în America de Sud, ci pe “Dark Side of the Moon”, unde se pregătesc fără grabă să cucerească Pământul, beneficiind de o sursă de energie superşmecheră, care alimentează o armă secretă, “Götterdämerung”, şi o mega-flotă de zeppeline, cu nume inspirate şi ele din operele lui Richard Wagner. Dincolo însă de amănunte, Iron Sky rămâne un jalon de subversivitate cinematografică și poate fi (re)descoperit oricând cu plăcere.

Timo, zilele astea, la Dracula Film Festival, ţi-ai revăzut filmul după destulă vreme... în care s-au întâmplat multe pe această planetă. Firesc, perspectiva ta e acum una ceva mai detaşată. Ce crezi că şi-a conservat relevanţa din Iron Sky, în contextul actual? Adevărul este că l-am privit acum, încă o dată, cu mare interes. Unele chestii politice rudimentare de-acolo, despre cum e America şi cum sunt alte ţări, continuă să fie aceleaşi, ba, mai mult, scena de final, în care toţi încep să se lupte în sala de consiliu, reflectă exact ce se întâmplă acum. Încă!

Precum Dracula Film Festival, din al cărui juriu a făcut parte în toamna aceasta şi regizorul Timo Vuorensola

(Star Wreck, Jeepers Creepers: Reborn Iron Sky a aniversat anul acesta 10 ani, prilej de celebrare prin proiecţia filmului

premieră la

pe

ecran. Comedia SF care a beneficiat şi de un sequel, Sky: The Coming Race (2019),

pe

cu spirit

succesul internaţional,

a fost

vreodată

Sigur că o ştiam pe de rost, însă privind-o în clipa de faţă mi-am dat seama că escaladarea se acutizează, fiindcă faliile dintre naţiuni devin tot mai profunde şi fiecare vrea ceva de la celălalt, iar animozitatea creşte. Evident, vorbim de război, de ce se întâmplă cu Rusia şi Ucraina, de Marea Britanie şi Brexit şi aşa mai departe. Toţi par gata să sară la beregata celorlalţi şi am sentimentul că lucrurile stau mult, mult mai rău decât atunci când am făcut filmul, în 2012... când lumea era diferită, cu toate că eram afectaţi şi atunci de un război, cel din Irak, şi se resimţeau încă efectele atentatelor din 9/11. Dar, cu toate că astea s-au mai stins, totuşi, lumea nu a evoluat, nu părem să fi învăţat mare lucru şi nu dăm semne că am şti încotro vrem să ne îndreptăm. Cu trecerea timpului, oamenii s-au schimbat, dar locul a rămas acelaşi.

Să devenim “neserioşi”. Sunt curios cum ai conceput personajele.

Vivian Wagner, de exemplu, trimite prin nume la văduva compozitorului, Cosima, cea care l-a tratat ani de zile cu prietenie pe Hitler, trimite prin logo la Wonder Woman, super-eroină apărută în comics în timpul WWII, şi mai trimite spre benzile desenate finlandeze Viivi & Wagner din anii ‘90, în care Viivi e o femeie, iar Wagner un porc...

www.zilesinopti.ro

Da, trebuie să recunoşti că a ieşit până la urmă un personaj destul de special. Iniţial, ar fi trebuit să fie două, diferite, Vivian Wagner şi un altul, comandantul flotei spaţiale, dar am decis la un moment dat să le combin, din motive pe care nu mi le mai amintesc. Îmi place mult să-mi imaginez personajele, pe bune că-mi place... şi încerc de fiecare dată să îndes în oricare dintre ele cât mai multe mici referinţe posibile. Dar să nu îţi închipui că “pictez” la nivel macro un personaj, ci, pur şi simplu, odată ce am conceptul sau ideea de cine ar trebui să fie, îl “blindez” cu tot ce-mi răsare în minte şi mi se pare că s-ar potrivi, indiferent că asta vine din ce citesc pe Wikipedia sau într-o carte, din documentare sau din ce asimilez pentru plăcerea mea personală, deci... totul! Iau ce e mai interesant, asamblez micile frânturi şi din asta rezultă în final trăsăturile şi conduita personajului, neînsemnând însă că toate funcţionează

întotdeauna şi că nu-mi ies uneori şi personaje care n-au niciun sens... dar e şi ăsta un fel de a învăţa în proces.

La câte trimiteri face Iron Sky, de la speech-ul lui Hitler când a anunţat atacul împotriva Poloniei la presupusa armă secretă “Die Glocke”, mi-e limpede că eşti pasionat de istorie, aşa că poate mă lămureşti de ce voi, finlandezii, faceţi atât de multe filme şi seriale ce au ca subiect WWII şi naziştii? Cred că unul dintre motive este acela că istoria Finlandei e una ciudată, pentru că suntem una dintre puţinele ţări ce au luptat atât contra naziştilor, cât şi alături de ei, atunci când aveam un duşman comun, şi anume Rusia. Şi am rămas una dintre puţinele ţări care, deşi am făcut echipă cu naziştii la sfârşitul războiului şi am fost înfrânţi de ruşi, nu am fost apoi ocupaţi de aceştia, am continuat să rămânem independenţi. [...]

Citiţi interviul complet cu TIMO VUORENSOLA pe www.zilesinopti.ro

POINT OF VIEW

De regulă, scriu rubrica asta având ca subiect principal un film sau un serial. Cum însă nu-mi prea place să scriu decât despre ceva ce mi-a plăcut, iar în ultima vreme chiar și David O. Russell m-a dezamăgit, cu tot cu un Christian Bale foarte bun, rămăsesem în pană de subiecte. Apoi mi-am adus aminte că există totuși ceva ce am vizionat recent și care m-a impresionat peste așteptări (deși am fost tare sceptic în primă instanță): House of the Dragon. Prequel-ul de la Game of Thrones, pe care sincer nu cred că mi l-am dorit atât de tare, dar, ca de obicei, HBO a știut cum să-mi dea peste nas. Ca să fiu onest până la capăt, atunci când am văzut distribuția, faptul că Matt Smith urma să joace un targaryen mi se părea ceva greu de conceput. Nici bine nu a trecut însă un episod, că m-am îndrăgostit iremediabil, fapt pentru care scriu această ediție de POV cu un ușor ton elegiac.

Următorul univers în care a aterizat, câțiva ani mai târziu, a fost acela al serialului multipremiat, The Crown, de pe Netflix. Aici n-o să vă mint, nu e genul meu de serial, dar atunci când toată lumea în jurul tău soarbe din priviri fiecare minut al acestei mega-producții, n-ai cum să nu mai arunci și tu un ochi, din când în când. Și iată că îl văd din nou pe Smith, de această dată în calitate de prinț, și nu orice prinț, ci chiar Prințul Phillip al Marii Britanii, împreună cu minunata Claire Foy, în rolul Reginei Elisabeta a II-a. Blond și aranjat, diferit față de cum îl văzusem înainte, avea aceeași carismă și stil ca și în Doctor Who.

Decada lui MATT SMITH

- Doctor, prinț și iar prinț -

Pe Matt Smith l-am văzut pentru prima dată (așa cum presupun că l-a văzut și marea majoritate) în Doctor Who. N-am urmărit serialul cu sfințenia unui britanic care știe toate episoadele încă din 1963, atunci când primul Doctor și-a făcut apariția, dar consumator fiind de pop culture, cred că era de datoria mea să știu măcar cine joacă și să arunc un ochi. Atunci am fost pentru prima dată plăcut surprins de Smith, care timp de aproape 4 ani l-a jucat pe cel de-al Unsprezecelea Doctor, aproape un record de longevitate printre semenii lui.

De fiecare dată când Smith apare pe ecran emană carismă și nu îți poți lua ochii de de actorie “civilă” pentru a lăsa loc care

Și pentru că probabil Hollywoodul s-a hotărât că îi stă bine blond, HBO i-a pus o perucă de targaryen pe cap și l-a numit Daemon Targaryen, fratele regelui, prințul rebel și cel mai mișto personaj din tot serialul House of the Dragon. De fiecare dată când Smith apare pe ecran emană carismă și nu îți poți lua ochii de la el. A înțeles foarte bine ce are de făcut și a lăsat la o parte orice urmă de actorie “civilă” pentru a lăsa loc atitudinii unui prinț care călărește un dragon. Aș putea să mă mai întind pe încă vreo pagină cu laude pentru el, ca de la actor la actor, dar las opera lui de până acum să vorbească pentru el.

Doctor, prinț, iar prinț și sigur o să fie bine!

Doctor, prinț, iar prinț și ce-o mai urma, Matt Smith sigur o să fie bine!

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

Amsterdam-ul lui

House la

nou pe Smith, de această dată în

Elisabeta a II-a. Blond

Pe Matt Smith l-am văzut pentru prima

eat&Drink

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII CULINARIA, GURMAND, PE GUSTUL NOSTRU, HORECA, DRINK, CĂLĂTORIE CU GUST

WWW.ZILESINOPTI.RO/EAT-DRINK/

VINUL DE CASĂ ESTE CEL MAI BUN?

Decembrie nu este doar luna cadourilor, este și luna în care gospodarii își arată familiei, prietenilor și cunoscuților cum le-a ieșit vinul pe anul în curs. Este ca un uriaș târg de vin, etapa pe gospodării.

Un studiu care măsoară obiceiurile românilor în termeni de consum media, shopping, lifestyle, măsoară o afirmație interesantă, și anume: „prefer vinul făcut în casă celui din comerț.”

Aflăm că, în ultimii 10 ani, în ciuda evoluției din industria vinurilor, afirmația de mai sus este apreciată în mod pozitiv de peste 55% dintre conaționalii noștri.

Altfel spus, peste jumătate dintre români preferă vinul făcut în casă celui de la raftul magazinelor mai mari sau mai mici. Iar această afirmație ce indică o intenție clară de preferință se corelează cu o dată certă de consum: 1/3 din consumul de vin provine din acest vin „de țară”.

Desigur, nu suntem singura țară din lume în care consumul de vin făcut în bătătura proprie este important în total consum. Austria, care este un important producător de vinuri albe, are un procent ridicat de consum de vin de „casă”. Dar aici se oprește comparația. Pentru că în Austria, ca și în multe alte țări cu tradiție în vin, producția de vin care depășește 100 de litri trebuie declarată.

Altfel spus, când faci peste 100 l de vin, statul te consideră un mic producător, a.k.a. ai drepturi și obligații. Dreptul cel mai mare este că îl poți

eticheta și comercializa cu un value mai mare. Asta înseamnă că îți poți face un brand din via ta.

îți poți face un brand din via ta.

Dar vestea mai puțin bună pentru acești aproape producători este că au și obligații. Obligația de a-și trimite vinurile la evalurea unei autorități (în traducere, nu poți să bagi în vinul tău zahăr cu nemiluita, de exemplu), și, cel mai important, obligația de a-ți fiscaliza activitatea. Acest mod de a profesionaliza vinul înseamnă că acest tip este un vin corect tehnic.

Din acest punct pornește discuția despre un vin bun: când respecți un minim de standard de producție, iar acest „bun” începe cu calitatea strugurilor, cu arta de a opri fermentația în funcție de cum vrei să vinifici vinul, cu recipientele în care vrei să faci maturarea (celebra damigeană nu e chiar recipientul perfect) și multe alte „finețuri”.

Așa că sfatul meu pentru aceste sărbatori: încearcă vinurile îmbuteliate!

Poate de la o cramă mică sau de la o cramă care îți propune o ediție limitată - poți fi sigur că aici, oenologul a pus mult suflet, pentru că are mai puține oportunități să facă un vin mare. Și mai presus de toate: încearcă un vin dintrun soi românesc! Îmbuteliat.

Ștefan Chirițescu Publicitar și marketer

TEXT DE ȘTEFAN CHIRIȚESCU

Cum să ne bucurăm de masa de sărbători fără probleme medicale sau kilograme în plus

Pentru că decembrie este luna exceselor culinare, iată câteva recomandări despre cum vă puteți bucura de preparatele delicioase de sărbători fără să vă simțiți rău ori să puneți câteva kilograme în plus.

Ideea de bază este să avem mese variate, de dimensiuni mici, alternate cu activități recreative, care să ne satisfacă nu doar trupul, ci și sufletul.

Vă recomand ca în zilele de sărbătoare să mâncați dimineața mai copios decât de obicei, pentru a nu fi înfometați la masa principală și a putea savura delicatesele pregătite. Iar cina ar fi ideal să nu fie mai târziu de ora 19-20.

Meniul tradițional de sărbători este foarte extins - sarmale, cârnați, friptură, piftie etc. -, dar puteți alege doar una sau două dintre aceste mâncăruri pe care să le gătiți din cărnuri mai slabe (curcan, pește, miel). Și, în mod obligatoriu, să aveți lângă ele salate diverse.

Pentru garnitură puteți alege: varză albă sau roșie, murături, broccoli, conopidă, morcovi, roșii, avocado, fasole, mazăre, spanac, salată verde, sparanghel, dovlecel, castraveți și, evident, cartofii. Alături, încercați variantele mai light de dressinguri și verificați conținutul de ulei și de carbohidrați (zahăr adăugat).

Nu exagerați cu sarea, ci alegeți condimente precum usturoiul, ghimbirul, scorțișoara, cardamomul, nucșoara, boiaua, piperul, turmericul, ierburile uscate, care vor face bucatele delicioase, fără exces de sare.

Pentru desert puteți alege și fructe proaspete sau uscate: portocale, mandarine, clementine, rodii, gutui, nuci, curmale, smochine. O felie de cozonac, chec SAU tort pe zi este suficientă și ideal este să o consumați la micul dejun.

Hidratarea este bine să o faceți doar cu apă și să evitați sucurile de orice fel! Nu uitați că

alcoolul, precum berea, cidrul, cocketilurile și tăriile dulci, conține multe calorii. Alegeți să beți vin sec alb, roșu sau spumant și întotdeauna cu o cantitate dublă de apă.

Nu uitați de fibrele alimentare! Pe lângă salate, puteți să luați și un supliment de fibre pentru a ajuta digestia. Iar dacă aveți probleme digestive, încercați să preîntâmpinați o eventuală criză care v-ar strica sărbătorile având la îndemână suplimente cu săruri biliare sau pansamentele gastrice.

Faceți pauze de 4-5 ore între mese și nu ciuguliți în timpul acesta, ci alegeți să faceți o plimbare, de exemplu. Diversificați alimentele și respectați dimensiunea porțiilor.

Puteți mânca de-a lungul zilei o bucată de friptură, un cârnat, o felie de tobă, 2-3 sarmale și o felie de cozonac, dar să nu fie TOATE la aceeași masă! Avem multe zile de sărbătoare, rude și prieteni, deci prilejuri destule să mâncăm câte puțin din toate. Cumpătarea este ideală în alegerea porțiilor de mâncare, dar și de alcool.

Maria Martac este biolog, tehnician nutriționist, health coach. www.mariamartac.ro

Crăciunul sau Catedrala Îmbuibării Pântecului

Iarna și-a intrat în drepturi”, „Iadul alb”, „Supermarketurile, luate cu asalt” ș.a.m.d. sunt acele clișee care ne zgârâie pe creier de fiecare dată când le reauzim articulate de buzele reporterului de teren trimis în mijlocul viscolului pe autostradă sau rostite cu emfază de un cititor de prompter. Dar folosirea frecventă a unor formulări clasice este inofensivă.

E mult mai înfricoșător faptul că în fiecare an, Moș Crăciun aduce cu el cadouri, bucurie și cozi la UPU, cauzate de dereglări digestive. Că an de an pe 25, 26, 27 decembrie și 2 ianuarie, îmbuibarea și toxiinfecțiile alimentare au loc în prime-time. Statistica le transformă în știre. Am fost îngrozit să văd aceste reportaje chiar și în ultimii doi ani, când spitalele abia făceau față valurilor de pacienți cu COVID.

www.zilesinopti.ro

grăsimile

Cred că ar trebui să lucrăm nițel și la tradiții și superstiții. Lăsați strugurii de pus pe masa de Revelion care ar aduce bunăstare în noul an, pare mai de bun simț ca în pocnetul artificiilor și clinchetul flutelor cu șampanie să inaugurăm 2023-ul și cu un Colebil sau Triferment. Sau doar să pricepem că vin alte 365 de ocazii și că nu au intrat zilele-n sac. O altă superstiție se referă la prezența peștelui în meniul de Revelion. Dincolo de conotațiile magice ale mâncatului de pește la masa dintre ani, această credință pare mult mai utilitară. Peștele are carnea mai light și e considerabil mult mai acceptabil de stomacul asediat de grăsimile tradiționale ale meselor de sărbători.

Este normal să ne măsurăm bunăstarea în cantitatea și numărul diferit al felurilor de mâncare burdușite în frigider și

pe balcon. Mâncarea cu fală a fost, dintotdeauna, un indicator social. Dar prezentul ar trebui să fie ceva mai ponderat, să fie dedicat evitării risipei alimentare. Ba, acest final de an este ceva mai complicat decât altele: avem război, criză energetică, inflație mare, recesiune economică, facturi mai mari la gaze, la combustibil și în orice hypermarket. Pe 26 decembrie, carnea de porc și șoriciul sunt mai ieftine decât pe 23. Prea puțini dintre noi obișnuim sau avem ocazia să tăiem porc. Prin urmare, îl achiziționăm din retail. Congelarea hălcilor de carne reprezintă o necesitate pentru câțiva. Restul ne putem lua carne proaspătă oricând. Te duci la piață, la magazinul de la colț sau chemi un curier. Este chiar mult mai gustoasă decât cea decongelată. Găsim, astăzi, portocale și în iunie, darămite de Bobotează. Stocurile sunt extrem de utile pentru eventuale calamități, dar acelea nu se țin în congelator pentru că devin inutile. Apropo, mai aveți drojdie de acum doi ani? Poate a expirat... Sărbătorile pot fi la fel de gustoase și fără excese. Și e preferabil să te uiți a mia oară la Singur Acasă sau Greu de ucis împreună cu familia, nu la toxiinfecția domnului Lăzărescu pe viu, de pe scaunul de la Urgențe.

pe

TEXT

”

Harta cofetăriilor din Paris

Ca multe alte milioane de oameni, iubesc Parisul! Pentru cartierele lui atât de diferite, parizienii îmbrăcați atât de elegant, înghesuiți la măsuțe de 40 de cm, vitrinele atent aranjate, parcurile îngrijite, librăriile cu geamuri prăfuite de lângă Sorbonne, piețele cu papuci marocani, dar mai ales pentru miile de cofetării, patiserii, ciocolaterii, gelaterii și restaurante! Am fost de atât de multe ori în acest oraș minunat, încât mi-am creat propria hartă a cofetăriilor și braseriilor. O hartă construită la pas, cu câteva sute de puncte importante, despre care mi-ar plăcea să vă povestesc astăzi, dragi cititori Zile și Nopți. Ultima incursiune în partea dulce a Parisului am făcut-o chiar toamna aceasta, așa că stați liniștiți, harta pe care o găsiți în cele ce urmează este la zi. Să înceapă călătoria!

Începem de la...

Punctul 0 al cofetăriei franțuzești – Pierre Hermé. Iubesc munca pe care acesta a făcut-o pentru cofetăria mondială, așa că Pierre Hermé Café Beaupassage și L’Occitane x Pierre Hermé de pe Champs-Élysées merită de fiecare dată o vizită.

În timpul petrecut în practică la Maison Vergne, pe când eram la Școala de cofetărie din Montbeliard, am avut ocazia să lucrez cu Pierre Hermé, acest Picasso al cofetăriei, așa cum a fost descris de jurnaliștii francezi în anii ’90. Comparația cu celebrul artist nu este nici întâmplătoare, nici exagerată. Se datorează faptului că acesta a schimbat drastic domeniul nostru și, mai ales, percepția publicului asupra cofetăriei și dulciurilor. Atenția extraordinară pentru cele mai mici detalii (vizuale și gustative), inventarea conceptului de „Haute Patisserie”, precum și modelul de business extrem de prolific fac din magazinele lui o destinație

obligatorie! Pierre a revoluționat cofetăria mondială. A inventat o lume a gusturilor, senzațiilor și plăcerilor profund originală, zdruncinând și cele mai bine înrădăcinate tradiții. Eu iubesc tarta „Infiniment Vanille”.

Mai putem? Desigur! Așa că ne continuăm călătoria și îl întâlnim pe Cédric Grolet, unul dintre cei mai buni și urmăriți chefi cofetari din lume. Într-o lume prea colorată, încărcată și complicată, Cedric s-a reîntors către origini și simplitatea gustului. Toate prăjiturile lui sunt o odă adusă fructelor și florilor. În laboratorul său, materia primă este transformată în adevărate delicatese, pe care le puteți savura Cédric Grolet Opéra și Le Meurice Cédric Grolet În spatele fiecărui desert conceput de Cedric există multă muncă și cercetare pentru a aduce în vitrină cele mai bune produse, chiar dacă asta înseamnă luni de eforturi din partea echipei. O „Lămâie” poate conține chiar și 4 tipuri diferite de lămâi, aduse din zone diferite ale lumii.

Pierre Hermé foto © Ana Consulea

L’Occitane x Pierre Hermé

Cédric Grolet Opéra foto © Instagram

Continuăm cu...

François Perret, Jean-Paul Hevin și Jérémie Runel. Trei, Doamne, și toți trei! Știți ce au în comun un cofetar, un ciocolatier și un gelatier super talentați? Te fac să te întorci de fiecare dată pentru experiențe intense.

În viziunea lui François Perret, desertul trebuie să te surprindă cu aromele sale și să aibă un gust nostalgic, care să te ducă înapoi în universul colorat al copilăriei. Ne invită în lumea sa dulce la Ritz Paris Le Comptoir, unde găsiți prăjituri moderne, inspirate din deserturile copilăriei francezilor – madlenele, checul marmorat, lapte de pasare sau orez cu lapte.

Dacă v-ați săturat de atâta dulce, puteți să vă opriți rapid la Thierry Marx pentru un sandwich sau un quiche DELICIOS.

Ni s-a făcut poftă de ciocolată! Unde să mergem, la Jean-Paul Hévin Opera sau la Jean-Paul Hévin – Jardins Du Luxembourg?

Oriunde ați alege, nu veți regreta și nu veți greși. Universul lui Jean-Paul Hévin este ciocolata, pe care o integrează perfect în praline, trufe, macarons, eclere și prăjituri. Veți înțelege pasiunea sa pentru ciocolată abia după ce veți mânca prăjitura „Praline Feuillete”. Dacă sunteți nebuni după ciocolată, este musai să faceți un drum și în unul dintre magazinele lui Patrick Roger. Încercați pralinele cu migdale, în timp ce admirați sculpturile de ciocolată din vitrină.

Ahhh, după atâta ciocolată, parcă ni s-a făcut poftă de... înghețată. Așa că următoarea oprire va fi la La Fabrique Givrée, gelateria mea preferată. Înghețata de cocos, cea de fructul pasiunii și cea de ciocolată sunt demențiale! Cofetar la bază, Jérémie Runel propune și foarte multe deserturi pe bază de înghețată, în combinații ingenioase. Grija pentru materia primă este extraordinară,

în laborator folosind doar lapte proaspăt din Ardeche, apă de izvor și fructe proaspete de la producători locali sau mici plantații din lume pentru fructele exotice. Înghețata lor se mănâncă perfect pe băncile din Jardin du Luxembourg. O altă apariție spectaculoasă pe scena cofetăriilor din Paris, care merită tot drumul, este cofetăria lui Jeffrey Cagnes – o viziune aparte, relaxată, extrem de generoasă și gustoasă. Eclerul cu vanilie este un must!

Terminăm cu...

...Yann Couvreur. Îl apreciez foarte mult pentru curajul său de a duce cofetăria mai aproape de consumator, cu laboratoare deschise și patiserie coaptă în fața publicului, deși, din punct de vedere operațional, aceste lucruri sunt un adevărat calvar. Yann Couvreur din Le Marais este preferata mea datorită aerului special al cartierului. Și dacă tot ați ajuns până aici, nu ratați falafelul, vedeta Parisului, de la L’As du Fallafel, chiar vis-a-vis de Yann.

Nu uitați că cel mai bine, Parisul se descoperă la pas. Așa putem mânca din tot, fără regrete! Până una alta, eu vă aștept în Micul Paris, pe Aviatorilor 65, pentru o porție de inspirație franțuzească adaptată gustului nostru românesc.

Consulea este chef cofetar & owner Zexe Braserie şi Zelato. A studiat cofetăria în Franța, la Școala de Cofetari din Montbeliard. În 2017, 2018 și 2019, a primit titlul consecutiv de „Cel mai bun Chef Cofetar din România”, la Gala Horeca Awards, iar în 2019 a primit titlul „Pastry Chef of the Year”, din partea ghidului Gault&Millau.

Ana

Ritz Paris Le Comptoir foto © Ana Consulea

Thierry Marx foto © Ana Consulea

Jean-Paul Hévin foto © Ana Consulea

Jeffrey Cagnes foto © Ana Consulea

Gustarea anului: untișor pe tocător

Dăm un pic la o parte boeuf-ul și răciturile, ca să facem loc pe masă unui fund de lemn cu un boț de untuleț pe el.

Da, știu, decembrie, boeuf cu și fără mazăre, sarmale, răcituri, cârnați prăjiți, jumări, cozonaci și un pandișpan. Câte ceva din toate, ca în sacoșa aia de rafie cu care revii de la părinți de Sărbători. Și tocmai când stăteam noi liniștiți și număram zilele libere, pac: a apărut trendul TikTok denumit Butter Board. Fiindcă, vedeți bine, fără TikTok, rămâneam nemâncați! Butter Board e o tendință care a ajuns în principalele ziare ale lumii, după sute de milioane de vizualizări în rețeaua de socializare. E un fel de platouaș demodat cu mezelicuri sau cu brânzeturi, doar că e modern; se servește direct de pe fundul de lemn, peste care s-a întins unt, iar peste unt se pune te miri ce.

Cinstiti vorbind, trendul nici măcar nu e chiar așa de nou, cum mărturisește instagramista newyorkeză Justine Doiron, care dă rețete

sub numele de Justine Snacks. Dar a fost de ajuns un TikTok de 28 de secunde postat la mijlocul toamnei pentru ca tendința să cuprindă toată suflarea rețelei de socializare. Ideea i-a fost inspirată lui Justine de către Joshua McFadden, autorul cărții de rețete „Six Seasons: A New Way With Vegetables”, scrisă împreună cu Martha Holmberg și premiată în 2017. McFadden pregătise o cină la o fermă și lumea l-a întrebat ce face cu atâta unt cât pregătise. Și le-a arătat. Se ia un tocător. Se întinde peste el untișor, la temperatura camerei. Și se pun ce te taie capul și îți permite cămara. Vrei pe dulce? Căci TikTok-ului îi place mierea, să nu uităm! Pui niște cereale, mai domnoase, așa, granola, musli, smochine proaspete, miez de nucă, decorezi cu flori comestibile, tai niște felii de pâine și gata masa! Vrei pe sărat? Întinzi untul pe un tocător în formă aproximativă de tartină – formele neregulate sunt un must pentru

fundurile de lemn trendy – pui feta, oregano proaspăt, feliuțe de ardei, căței de usturoi prăjit și iese un deliciu. În alte părți ale lumii social media, carnea e nelipsită, ceea ce pot înțelege – sincer, obișnuiam să mânânc chiftele prăjite, răcite, pe pâine unsă cu unt, pe vremea în care n-aveam cont TikTok.

Chestia e că nu-i chiar sănătos să mănânci așa. Amy Denise de la „Forbes” scrie negru pe alb: „Întinde niște unt la temperatura camerei peste crăpăturile dintr-un fund de lemn și practic ai construit un motel ieftin pentru microbii dornici de reproducere”. Da, poate ieși un festin de bacterii pe care să le tot ungi apoi pe pâine. Așa că experții TikTok au decis ca toată compoziția să se mute de pe tocător pe focaccia. Unde mai pui, nici prea mult unt nu e chiar cea mai sănătoasă opțiune cu putință.

Poftă bună și, cum se spune mai nou, la mai multe Like-uri!

6 restaurante cu specific tradițional românesc

Iarna ne face pe toți să ne întoarcem privirile și poftele spre bucătăria românească. Poate și din cauza meselor de sărbători, pe care n-are cum să stea altceva decât felurile tradiționale, dar și pentru că mâncarea românească e consistentă și ideală pentru a-ți da putere și căldură pentru a înfrunta frigul.

BUCUREȘTI

ZEXE

- ZAHANAUA

GASTRONOMICĂ

 Bld. Aviatorilor 40

 0732.232.424

Zexe este un loc în care se mănâncă românește, dar cu specific mai de prin partea locului, adică mai cum o făceau bucureștenii. Locanta păstrează un aer interbelic, iar meniul este plin de mizilicuri și antreuri, tuslamale, cârnați, pastrame și fripturi pe jar, gătite neaoș, cu cinste. Există și muzică live.

BRAȘOV GAURA DULCE

 Piața Sfatului 12-14  0786.112.526

În Brașov există multe restaurante cu specific românesc, dar Gaura Dulce, aflat în spatele restaurantului Cerbului Carpatin, din Piaţa Sfatului, este celebru în felul său. De reținut că de aici poți să-ți comanzi acasă și meniul de Crăciun, compus numai din specialități românești.

CLUJ ROATA

 Alexandru Ciurea 6  0264.592.022

Dacă vrei să mănânci românește în Cluj fără fițe, fără bucătărie reinterpretată sau prețuri exagerate, atunci Roata e locul ideal. E un restaurant frecventat și de localnici, dar și de turiștii care se arată de fiecare dată încântați.

TIMIȘOARA

MIORIȚA

 Florimund Mercy 7  0729.666.705

Aflat într-un beci plin de blănuri de oi și de obiecte tradiționale, Miorița este un restaurant cu specific românesc care a rămas neschimbat odată cu trecerea anilor. Turiștii se arată încântați de întreaga experiență, dar nici localnicii nu lipsesc din peisaj.

IAȘI

CASA BOLTA RECE

 Str. Rece 10  0232.212.255

Primă mențiune documentară cunoscută privind clădirea și locul care va deveni vestita locantă a Iașilor, „Bolta Rece”, datează din 17 ianuarie 1786. De numele Boltei Reci se leagă și multe întâlniri dintre Ion Creangă și Mihai Eminescu. De asemenea, mulți membri ai Junimii au frecventat acest loc, mai ales că localul mai purta pe atunci și numele de „Universitatea vinurilor”.

CONSTANȚA

POPINA

 Mihai Eminescu 29  0730.042.244

Meniul de la Popină este un manifest al gustului simplu, local și modest, dar autentic dobrogean. Este unul dintre puținele locuri din oraș unde vei găsi rețete vechi din bucătăria locală puțin adaptate și preparate cu multă atenție și ingrediente de calitate.

Mâncarea de Crăciun... o excursie în jurul lumii

Din punct de vedere culinar, decembrie „de România” înseamnă salată boeuf, sarmale, cozonac și mandarine. Nici porcul nu lipseşte de pe mese în această perioadă, dar oare ce am mânca dacă ne-am petrece vacanța de iarnă prin alte colțuri ale lumii?

În Germania, am înlocui porcul cu gâscă făcută la cuptor. Totuși, pasărea nu este doar condimentată şi pusă în cuptorul încins până este gătită. Grăsimea acesteia este îndepărtată si pusă în borcane pentru ca, mai apoi, să fie oferită drept cadou oaspeților de sărbători. Pasărea este umplută cu mere, merişoare şi scortișoară, iar pentru servire se realizează un sos din portocale, mure, ghimbir, lichior de fructe și melasă. Felul principal e de cele mai multe ori completat de varză roşie la cuptor și găluște din pâine, care seamănă, ca mod de preparare, cu niște chiftele fără carne.

Dacă ciorba de burtă pare cea mai clasică alegere pentru sărbatorile de iarnă românești, în Finlanda, aceasta e reprezentată de lohikeitto, supă de somon. Pe lângă ingredientul principal al preparatului, se mai folosesc praz, morcov, cartof, unt, smântână pentru gătit, mărar și apa în care a fost fiert somonul. Gustul supei a fost descris de către mulți turiști ca... o pătură caldă într-o zi geroasă de iarnă.

împăturit în frunze de bananier sau coji de porumb. Tamales pot fi umplute cu aproape orice, însă cea mai frecventă combinație este carnea de pui și mole negro, un sos specific bucătăriei mexicane. De cele mai multe ori, în familiile latinoamericane se organizează în preajma sărbătorilor Tamalada, o petrecere de făcut tamales.

În perioada de Hanuka, în bucătăriile a numeroase familii sunt pregătite Latkes. Acestea sunt făcute dintr-un amestec de cartof ras, ceapă, ouă și pesmet. Combinația rezultată este mai apoi prăjită în ulei și servită adesea cu sos de mere sau smântână, însă sosurile sau combinațiile în care pot fi consumate sunt infinite.

În comunitățile latinoamericane, tamales reprezintă cea mai consumată mâncare în preajma sărbătorilor de iarnă. Acestea se prepară cu masa, un aluat făcut cu făină de porumb,

Gâscă făcută la cuptor

Lohikeitto

Tamales

Latkes

Și pentru că sărbătorile sunt și mai frumoase atunci când e și desert pe masă, începem cu un preparat ceva mai „neauzit”, bibingka, o alegere foarte populară de mic dejun în Filipine. Pentru bibingka avem nevoie de făină de orez, lapte de cocos, zahăr și apă. Aluatul rezultat se va găti învelit în frunze de bananier. Pentru decorare, cele mai frecvente alimente sunt ouăle, brânza și fulgii de cocos. Gustul cu care a fost asemănat preparatul a fost cel al grișului cu lapte. Christmas Pudding, servit în Marea Britanie, este poate cel mai popular desert cunoscut la nivel internațional. Ingredientele principale ale preparatului sunt: fructele uscate, punele, nucile, migdalele, făina, zahărul, pesmetul, ouăle, untul și romul. La toate

acestea se adaugă condimente precum scortișoara, nucșoara și anasonul stelat. Un lucru interesant despre Christmas Pudding este că poate fi conservat în congelator până la doi ani de la preparare, iar gustul a fost asemănat cu cel al salamului de biscuiţi sau al checului de vanilie cu fructe uscate.

pesmetul, ouăle, conțin alcool.

Încheiem preparatele festive într-o notă de sărbătoare cu cel mai apetisant desert, pe care sunt convinsă că toți l-am servi cu plăcere la masa de sărbători: bûche de Noël, rulada franțuzească decorată să semene cu o buturugă. Deși există multe variante ale acestui preparat, cea mai comună reunește ingrediente precum: frișcă lichidă, cacao, ouă, esență de vanilie și zahăr. Este deseori decorat cu cremă de cacao și fructe. Printre variantele moderne ale preparatului se numără umpluturile din caramel sau cele care conțin alcool.

Avem totuși o mențiune specială și pentru celebra băutură festivă consumată preponderent în SUA: Eggnog. Aceasta conține: lapte, frișcă, albușuri de ou bătute spumă, gălbenușuri și zahăr, combinația rezultată fiind o băutură cremoasă. Majoritatea americanilor preferă Eggnog-ul ca pe o băutură alcoolică de iarnă, așa că adaugă la mix-ul clasic rom, whisky sau lichior.

Fie că alegem să mâncăm tradițional sau să schimbăm registrul și să încercăm ceva total nou, să nu uităm că sărbătorile de iarnă sunt despre a petrece timpul cu cei dragi, iar o atmosferă bună face mâncarea să intre mai bine, indiferent dacă este vorba despre o

ciorbă de burtă sau una de somon. umpluturile

Bibingka

Bûche de Noël

Eggnog

Christmas Pudding

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Cele mai tari băuturi din lume

Pentru că decembrie e o lună în care avem multe ocazii în care să ciocnim, vă propun un zornăit de sticle care bat tot în materie de tărie a alcoolului.

Nu încercați această trecere în revistă la voi! Sau faceți-o la intervale sigure, cu martori, pauze de rehidratare și cumpătare! De dragul conversației, iată 10 tării dintre cele mai cele, verificate de experți ca TravelandLeisure. com și TheLiquorStore.com și acompaniate cu citate din înțelepciunea lumii. Le-am pus într-o ordine aleatorie în mod ironic, da?

1 Everclear (95% alcool), Fabricat în SUA. Un rachiu american incolor și inodor. E de peste gârlă, dar e ca-n bancul cu ardeleanul: „Ioane, este numai pălincă bună?”. „No, că este și rea!” „Și aia rea cum e?”. „Bună!”.

2 Absinthe King of Spirits Gold (70% alcool). Fabricat în Cehia. Cum bine zis-a Oscar Wilde: după primul pahar, vezi lucrurile cum ai vrea să fie. După al doilea, vezi lucrurile așa cum nu sunt. În final, vezi lucurile așa cum sunt, iar ăsta e cel mai oribil lucru pe lume.

3 Polmos Spirytus Rektyfikowany

Vodka (96% alcool). Fabricată în Polonia. Viața nu e un basm. Dacă-ți pierzi condurul la miezul nopții, cel mai probabil cineva a băut fără măsură.

4 Balkan 176 Vodka (88% alcool). Fabricată în Serbia. O vodcă strașnică, extrem de convingătoare cu persoanele timide, care cred că nu știu să danseze. Ba uite că pot!

5 Sunset Very Strong Rum (84.5% alcool) Fabricat în St. Vincent. Acest rom vine din Indiile de Vest. Producătorii recomandă să nu fie consumat simplu. Iar romul a spus atunci: pune repede pe Insta, e amuzant! Dar romul se înșela. Tare!

6 Bacardi 151 (75.5% alcool). Fabricat în Porto Rico. E un rom ambalat într-o cutie sub formă de stingător de incendii, ați prins aluzia. Cu siguranță, alcoolul nu-ți va putea rezolva toate problemele. Dar nici laptele!

7 Stroh 160 Rum (80% alcool). Fabricat în Austria. Gust plăcut, de ierburi și condimente, ideal

de consumat în „punsch”, ceea ce merge foarte bine în acest sezon. Să nu uităm că, totuși, consumul de rom înainte de ora zece dimineața, nu te face alcoolic. Doar pirat. face alcoolic. Doar pirat.

8 Bruichladdich X4 (92% alcool). Fabricat în Scoția. O ediție de whisky single malt produsă de o distilerie scoțiană aflată pe o insuliță unde sunt mai multe oi decât oameni. Îmi vin în minte glume cu oi, oameni și băutură, dar niciuna tipăribilă. Mă rog, de fapt, nici nu știu asemenea glume, le-a văzut o cunoștință pe TikTok.

nici nu știu asemenea glume,

9 Devil’s Springs Vodka (80% alcool). Fabricată în SUA. Se împacă binișor cu bere de ghimbir sau cu sucuri de fructe, barmanii apreciază aceată vodkă pentru că e inflamabilă, se pretează la shoturi. Trebuie să fii un pic ciupit ca să compari copilăria cu euforia, deși, cinstit vorbind, de ambele pare să-și amintească toți, mai puțin tu.

compari copilăria cu euforia,

10 Pincer Vodka Shanghai (88% alcool) Fabricată în Scoția. O vodkă făcută pentru piața chinezească. Băutorii de scotch susțin că se simte în gust o aromă de butoi de stejar. După care poți spune ca domnul nostru Tom Waits: n-am o problemă cu alcoolul. Decât când beau.

FREZ COFFEE

este unul complex și complicat, fiind necesari ani de pregătire, perfecționare, continuă evoluție tehnologică ș.a.m.d. Fiind vorba de multe sortimente de cafea de origine & blends, la final rezultând cafele acide, mai puțin acide, cu note florale, fructate, nutty, carameloase. Este un trial and error nesfârșit.

Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre cafeaua Frez, dar și unul mai puțin cunoscut despre procesul de prăjit cafea.

Cafeaua funky pentru oamenii

Iulia Dincă și Alexandru Gheorghe sunt cei doi oameni de creație, cu propria agenție (BrainUP), care au lansat în urmă cu 8 ani brandul Frez . Atunci, ei au vrut să vadă cum e să crești un brand de la zero, dar și cum e să experimentezi cu rețete și combinații „funky”. În tot acest interval, cafeaua lor a ajuns prin multe locuri din țară, dar poate fi savurată și la Frez House, braseria lor din centrul Piteștiului.

Cum a apărut brandul de cafea Frez? Cine sunt oamenii care se ocupă de prăjitoria de cafea Frez? Frez a apărut ca idee/proiect la inițiativa Iuliei și a mea (Alex Gheorghe). Oamenii care se ocupă de prăjitoria de cafea sunt membrii familiei mele. Vorbim de fratele mai mare, soția sa, fratele mijlociu ș.a.m.d. Iar noi, de când există afacerea

cu cafea, mai ales de când se prăjește cafea în familie, ne-am dorit să avem în portofoliu acest produs și să îl reprezentăm cât mai bine!

Prăjitoria se află în Pitești, este una dezvoltată la standarde înalte, foarte atent controlată și în continuă evoluție. Stilul de prăjire este cel italian.

Cafeaua verde provine din diferite colțuri ale lumii. Procesul de prăjire, în general,

Este o cafea prăjită în stil italian, prăjire de intensitate medie. Unii oameni, pasionați și consumatori de cafea prăjită light ar spune că această prăjire este nepotrivită, prea intensă...

Ori noi credem că este întocmai una foarte potrivită, echilibrată, care îți oferă tot ce se poate mai mult din materia primă pe care o deservești și o celebrezi prin prăjire. Asta se reflectă în gust, precum și dozajul în grame de cafea per porție: 9-10g vs 18-20g (mediu vs light).

care apreciază creativitatea

Povestiți-ne un pic despre cafeaua voastră și prin ce se deosebește de celelalte de pe piață.

Se deosebește prin cele de mai sus, prin faptul că are în spate o prăjitorie la standarde internaționale, ce se află în îngrijirea unor oameni deosebiți, care pun muncă și pasiune totală în a obține cel mai bun produs posibil! Sperăm că și prin noi, cei din spatele proiectului Frez, care vor să o ducă mai departe.

Cele mai populare sunt sortimentele Ethiopia Sidamo & Colombia Supremo. Ethiopia Sidamo este o cafea ușor acidă, cu un corp plin și o aromă intensă și florală, deci numai bună pentru un espresso sau o cafea la filtru. Colombia Supremo are un gust foarte intens, echilibrat, cu note de ciocolată și se potrivește bine în combinațiile cu lapte, care sunt foarte populare.

Cât de greu a fost să ajungeți să vă listați cafeaua la raft în supermarketuri, în alte băcănii sau lanțuri de magazine și cafenele?

Am cochetat cu DM, dar am avut doar o listare punctuală pe îmborcănate (gemuri, sosuri, gustări), dar pe cafea încă nu am reușit să listăm la ei. Am avut o listare demo într-o serie de locații selecționate Mega Image. În schimb, avem o relație excelentă cu lanțul de librării Cărturești. Suntem listați în locațiile lor de la începuturi, de prin 2016-2017, iar relația cu ei a fost și este întotdeauna una naturală, empatică. Mai suntem prezenți doar în câteva locații de HoReCa și mic retail, neavând

focus până acum pe vânzarea B2B. Și, nu în ultimul rând, vindem bine pe Frez.ro

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit în anii de activitate?

Lipsa de resurse financiare care să ne ofere consecvență și focus în a ne implica în acest proiect în mod total.

Aveți și comenzi din afara țării, doriți să intrați și pe piețele de afară? Încă nu avem, dar așa cum importăm și vindem pe Frez.ro ceva ceaiuri extraordinare din Marea Britanie, la fel ne-am dori într-o bună zi să exportăm și cafeaua Frez, plus alte bunătăți de pe meleaguri românești.

Cred că ar fi frumos să ajungem în Italia, Austria, Germania, Franța, Marea Britanie.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră?

Ne-am dori enorm să ajungă într-o bună zi să fie un lider de piață, să fie un ambasador al alimentelor de calitate și al întregului univers gastronomic,

al creativității în orice prepari sau iei gata preparat și îl consumi. Să fie un reprezentant onorabil a ceea ce e valoros în și din România mai departe, peste mări și țări.

Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada în care ați dezvoltat acest brand? Credem că încă nu e un brand în adevăratul sens al cuvântului, mai e mult de muncă până acolo, chiar dacă pentru noi reprezintă un copil în creștere - în adevăratul sens al cuvântului. Trebuie să te implici și să fii consecvent 1000%, să persiști și să insișți până iese, pentru că de cele mai multe ori iese.

Ce planuri aveți pentru cafeaua Frez pentru 2023? Să facem mult mai cunoscut proiectul Frez, începând cu cafeaua, dar și celelalte produse proprii sau ale altor producători dragi. Și, deopotrivă, să reușim să vindem muuuult mai mult! Capacitate de producție există.

6 locuri unde poți să bei un cocktail pe muzică live

Chiar dacă luna noiembrie a fost neobișnuit de călduroasă, decembrie se anunță destul de friguroasă, așa că cel mai probabil nu o să ne mai lungim prea mult în noapte la terasele încălzite. Iar un cocktail savurat într-o atmosferă întreținută de muzică live, parcă are o cu totul altă savoare. Iată, deci, 6 baruri / localuri din țară în care poți să faci asta în prima lună de iarnă.

BUCUREȘTI EXPIRAT

 Constantin Istrati 1

 0733.974.728

La Expirat vei găsi întotdeauna cocktailuri bune, dar și multe seri cu muzică live. În ceea ce privește muzica, oferta e din genul alternativ, ceea ce face ca și cocktailurile să aibă un gust mai special. Se și mănâncă, se și dansează, iar în același loc găsești și Platforma Wolff, un alt club pus pe dans și mixologie.

BRAȘOV

DEANE’S IRISH PUB & GRILL

 Republicii 19  0734.010.203

În centrul vechi al Brașovului găsești inima vieții culturale și sociale irlandeze la Deane’s, unicul pub irlandez din oraș. E un lucru bine știut că nu există Irish pub fără muzică live, așa că și aici vei găsi în multe seri atmosfera perfectă pentru un pint de Guinness, mai exact concerte live și oameni puși pe dans și socializare.

CLUJ

LIVADA

 Clinicilor 14

 0722.111.115

Încă din luna octombrie, la Livada au început serile de muzică live, de joi până sâmbătă. Așadar, după ce iei masa aici, poți să te lungești și la un cocktail și să te bucuri de căldura muzicii live din interiorul restaurantului.

TIMIȘOARA

MANUFACTURA

 Vladimirescu 9  0722.892.356

Manufactura e unul dintre locurile din Timișoara în care mergi la sigur atunci când vrei să petreci o seară cu muzică live și câteva cocktailuri simple. Însă, e neapărat de reținut că specificul e cât se poate de rock.

IAȘI ARTE CAFÉ

 Kogălniceanu 11  0770.603.850

Situată în zona Copou, în incinta muzeului Mihail Kogălniceanu, Arte Café este, așa cum îi sugerează și numele, cafeneaua artiștilor. Așa că, în multe dintre seri vei avea ocazia să asiști aici la recitaluri de poezie, dar și concerte acustice. În meniu găsești și destule cocktailuri.

CONSTANȚA

DOORS

 Traian 68A  0241.559.966

Întreabă pe oricine din Constanța unde să mergi pentru muzică live și ți se va răspunde că în Doors. Și-a câștigat acest renume în cei 16 ani de existență. Meniul de băuturi este cât se poate de cuprinzător, mai ales dacă ești fan al cocktailurilor pe bază de gin.

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Lifestyle

Adevăruri fără limite

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII FASHION, FASHION EVENTS DESIGN & ARHITECTURĂ, AWARDS

WWW.ZILESINOPTI.RO/LIFESTYLE

şi limite fără adevăruri

Am stat mult să aleg între acest titlu şi „Oamenii-Energie”. Eu cred că şi dacă am considera că totul este energie şi am avea acces nelimitat şi imediat la ea, ecare dintre noi tot am reuşi să calamităm situaţia. Am reuşi să segregăm până şi accesul universal şi am distruge total natura. Am rămâne într-o lume goală, de oameni cablaţi la energia planetară. Atunci am desăvârşi, surprinzător, această operă distructivă la care lucrăm atât de intens acum. Fără plante... fără animale... păstrând doar input-urile de energie. Trist!

Am realizat că nu există, totuşi, o singură realitate. Realitatea este dată, făcută, receptată de ecare dintre noi în mod diferit, după experienţele, educaţia şi genetica ecăruia. Toţi avem în comun, asemenea tuturor animalelor Pământului, un singur adevăr, o singură „obligaţie”: să supravieţuim! Restul e invenţia, părerea, construcţia, revelaţia noastră, ca limite sau ieşire din limite. Asta ne şi separă, arti cial cumva, de animale. Ele trăiesc și doar... supravieţuiesc. Noi căutăm însă fericirea, sensul, semni caţia... rămânem, cu toate acestea, foarte aproape de ele, oricât ne considerăm noi de diferiţi.

Dincolo de acest adevăr, ne-am inventat de fapt doar „ţinte” pe care să le urmăm, care ne ghidonează, semni că, jalonează ziua şi apoi viaţa. Asta nediferind atât de mult de morcovul din vârful băţului plimbat, simbolic sau nu, în faţa animalelor de povară, ca să le dăm o cale sau direcţie. Dacă ne gândim, diferenţele sunt extrem de mici... spre inexistente. Astfel realizăm că nu ajungem la înţelepciune odată cu înaintarea în vârstă, aceea este doar un paleativ în a ne uşura starea profund neplăcută de bătrâneţe, resimţită mai ales zic, dar şi psihic, din plin. Dar ne dăm seama că adevărul ultim nu există, ci doar acumulări personale de experienţe ce reprezintă, în fapt, viaţa ecăruia, şi că limitele nu au adevăruri, iar adevărurile nu au, astfel, nici o limită... neexistând.

Şi atunci... ce facem azi?! Dar mâine?! Dar în 2023, care se apropie rapid?! Supravieţuim. Sperăm. Visăm. Iubim. Suntem oameni! Atât!

Parfumul lunii decembrie:

PRENDS-MOI (TAKE ME),

de ISABEY Paris, prin ELYSEE Perfumery

Pentru mine, luna decembrie este „Luna Dragostei”, nu februarie. Atunci e, poate, luna Îndrăgostirii. Dar în decembrie încercăm cu toţii, mai mult ca oricând, sentimentul DRAGOSTEI în felurile cele mai complexe şi numeroase. De aceea am ales acest „parfum al întâlnirii celuilalt”, a persoanei aşteptate, poate, întreaga viaţă.

„Un parfum trebuie să fie mai mult decât o imagine sau un concept, trebuie să fie o operă de artă, o creație născută din excelență, cu propria poveste”, este psihologia Casei ISABEY Paris, fondatorul fiind Baronul Henri James de Rothschild, descendent al ramurii engleze a ilustrei familii, filantrop, medic și dramaturg, pasionat de munca lui Pierre și Marie Curie, ale căror cercetări le-a sponsorizat.

Conștient de potențialul comercial al sectorului parfumeriei de lux, Baronul a înțeles că parfumul era french art de vivre, care putea fi exportată în întreaga lume. Astfel, cu sprijinul lui Rothschild, a fost înființată Société Parisienne d’Essences Rares & de Parfums pe 5 martie 1924, „Isabey” împrumutând numele pictorului și miniaturistului francez Jean-Baptiste Isabey, câteva dintre lucrările sale aflându-se în Colecția Rothschild.

PRENDS-MOI este reinterpretarea din 2020 a unui parfum emblematic al Casei Isabey, născut poate prematur în anii ‘30. Aroma este asemenea unei reîntâlniri în miez de noapte, la Paris, a unui bărbat și o femeie ce obișnuiau să se iubească cu pasiune, pe un pod. O dragoste carnală, unică, ce îi lasă fără simțuri. Rațiunea este spulberată. El își așează brațele în jurul ei și îi miroase parfumul. Buzele ei roșii șoptesc: „Prends Moi…”.

NOTE

Note de top: Bergamotă, piper roz, zmeură

Note de mijloc: Trandafir, lipstick Roșu-satin, tuberoză, cardamon, iris

„

Adrenalina, căldura pielii, un sărut pe gât, frisoane… am vrut deci să folosesc materii prime îndrăznețe și senzuale, care să redea un erotism voalat.”... şi care au dus în final la geneza acestui dans olfactiv al dragostei intense.

Note de bază: Cacao, lemn de santal, ambră

Spirits Award, decembrie 2022:

Am ales ca „SPIRITS Award” în decembrie unul dintre cele trei ginuri româneşti remarcabile: „PUŞCĂLUPI” SSD Gin. Primul cabanier al Mălăieştiului dă numele ginului „Pușcălupi”, el fiind cel care l-a călăuzit pe faimosul botanist J. Roemer în alcătuirea celei mai ample lucrări botanice despre Țara Bârsei. De aici şi buchetul unic şi complex - 18 plantedin care este construită ecuaţia surprinzătoare şi foarte expresivă a ginului artizanal - o ramură nouă în România mai ales cel tras dintr-o singură fermentare, ca acesta, căutarea acesteia durând doi ani şi peste 50 de reţete încercate.

„PUŞCĂLUPI” face parte din noua generaţie de ginuri, cele „moderne”, pe lângă cele trei mari ingrediente ale majorităţii ginurilor din lume - ienupăr (90%) / seminţe de coriandru (90%) / rădăcină de Angelica (70%) -, ineditul fiind dat tocmai de celelalte 15 ingrediente locale, printre care păducelul şi socul, restul rămânând secrete. Iată că România îşi face loc pe marea şi selecta hartă a creatorilor de ginuri de calitate, artizanale si unice. Aroma este una puternică, plină de personalitate şi care merge singură sau în cocktailuri. BRAVO!

Paftalele, element decorativ de pe vremea lui Decebal, ciocănire cu răbdare pentru un designer de bijuterie

CORINA CUBICI

Spune-ne câteva cuvinte despre tine. Cum ai început să faci bijuterie contemporană?

De obicei, când spun altei persoane că sunt creator de bijuterie contemporană și apoi că am urmat un liceu de artă și apoi o facultate, prima reacție este „normal” sau „ai urmat un drum care sigur avea să te aducă aici” . Adevărul este că puteam să merg în direcții complet diferite în viață. S-a întâmplat ca într-o zi să mă întâlnesc cu un om care a sugerat o posibilă direcție fără ca ea sau ca eu să știm unde va duce. Dacă eram sau nu menită să merg pe direcția bijuteriei contemporane este o întrebare la care nu sunt sigură că vreau un răspuns clar, știu doar că de la primul curs de bijuterie de la Assamblage, mi-a plăcut și mă pot vedea lucrând foarte ușor o zi întreagă fără pauză.

Care este prima ta colecție și care este povestea ei?

Opereche de paftale de la un târg de vechituri a atras-o pe Corina Cubici în crearea acestor elemente decorative ale cingătorilor încă de pe vremea lui Decebal și până la Regina Maria a României. După un proces de creație de până la o lună, realizarea unei perechi de paftale se dovedește a fi cea mai mare satisfacție a unui creator de bijuterie. Corina Cubici a expus câteva dintre paftalele din noua colecție alături de Tezaurul Național la Muzeul de Istorie al României, în cadrul Romanian Jewelry Week 3.0.

Prima colecție de bijuterie a fost ,,Mi Memento Mori”. Eram aproape de terminarea Facultății de Arte și în continuare nu știam ce să fac pe viitor. În sinea mea știam că nu mă potriveam cu ce încerca să facă facultatea pentru studenți, dar în același timp nu voiam să renunț. Cred că încercarea de acceptare a faptului că un drum nu avea viitor m-a făcut să mă gândesc la acele „memento mori” în artă. Picturi, obiecte decorative și bijuterii care încorporau un craniu sau o alegorie a timpului care trece și una a morții. Colecționam mulți ani înainte

Cât durează și care sunt etapele pentru a finaliza o pafta?

pietre și bijuterii, astfel m-am putut folosi de piese pe care nu le mai purtam. Această colecție a fost cea mai sinceră exprimare creativă a mea cu putință. Eram într-o zonă instabilă și voiam stabilitate, aveam idei, dar încă nu dispuneam de mai multe cunoștințe tehnice pentru a le realiza.

Cum ai ajuns să faci paftale și ce te inspiră când le faci?

Eram într-o vară în Parcul Kiseleff și avea loc un târg de vechituri. Țin minte cât de încântată eram să văd toate obiectele acestea vechi. La una dintre mese erau mai multe bijuterii vechi. Printre care o pereche de paftale. În momentul acela, eu nu îmi permiteam să le iau. Cred că erau mici, nu mai știu din ce metal și cred că aveau un model clasic de flori și păsări pe ele. Acele paftale mi-au rămas în cap și am tot văzut modele la muzeu, în picturi, în poze

mai făcut niște cursuri de bijuterie și tehnică

piatră sau mai multe.

vechi. Îmi doream o pereche și inițial căutam unele să cumpăr. Dar apoi am mai făcut niște cursuri de bijuterie și tehnică de chasing-repoussé și aceea a fost cea care a schimbat totul. Cu ea puteam să pun ideile mele pentru modele de paftale în practică. Orice model care îmi vine în minte este în combinație cu o piatră sau mai multe. Am încercat să mă bazez pe modelele clasice de paftale la început. Motivarea pentru a le face începe în general cu pietrele și ce simt că ar putea să le pună în valoare cel mai bine. Din fericire, pot să absorb inspirație dintr-un segment generos din istorie în general și din istoria artei. De la Evul Mediu până la Artele Decorative.

și

consumă timp. O bază de pe tot conturul brâu sau curea. Sistemul poate

mare și când în sfârșit o pui la mijloc este o satisfacție

Cel mai dificil la paftale este că sunt la pereche. Faci o latură și trebuie să existe o oglindă a acesteia. Și poate fi valabil și pentru pietre. Ori folosesc două pietre similare în formă și dimensiuni, ori folosesc două pietre complet diferite. După, urmează procesul de modelare a metalului, zile la rând ciocănind o latură, apoi cealaltă latură până obții forma dorită. Construirea lor este simplu de înțeles, dar în egală măsură consumă timp. O bază de pe tot conturul piesei pentru a oferi rezistența, tijele pe care trebuie să se prindă un brâu sau curea. Sistemul de închidere poate să difere în funcție de model. În final, așezarea pietrelor. După toate acestea urmează o etapă care poate să dureze o zi întreagă, dar este extrem de importantă: lustruirea, ca să scoți lumina din modelul acela la care ai petrecut ore ciocănind, pietrele fac parte cum îți doreai din piesa în mare și când în sfârșit o pui la mijloc este o satisfacție imensă. Întreg procesul poate dura până la trei săptămâni sau chiar o lună. [...]

Citiţi interviul complet cu CORINA CUBICI pe www.zilesinopti.ro în cap și am tot văzut modele

FASHION

Editorial de ALIN GĂLĂȚESCU

ARISTOCOOL

Retrăirea unei epoci de grație făcută de către designeri români contemporani în spiritul unui mare icon, personaj important al istoriei modei - marele designer italian VALENTINO -, a fost ținta atinsă al acestui nou și inedit editorial de Fashion.

Acesta a fost gândit ca un preview la marele eveniment SOIREES DE LA MODE, ediția a 29-a, dedicată magistralului VALENTINO la împlinirea a 90 de ani de viață, 60 de ani de brand și 45 de ani de creație.

Radisson Blu a contribuit minunat la aceasta prin aerul său de Great Gatsby, de efervescenții ani ‘30-’50... americani, care au ajutat ca bază și la înflorirea modei europene din perioada de maximă creativitate a maestrului: 1962 - 2007.

A fost un experiment reușit, la care au contribuit: Concept și Art Director - Alin Gălățescu/ Foto: Ciprian Strugariu/ Imagine - Lili Stan/ Creații: Aleha Toncea, Alexandra Calafeteanu, Denis Predescu, FENA Clothing, Mitiliane Couture, Monica Dragut, Raluca Soare/ Make-up: Manuela Holban/ Hair: Erika Gonczi.

Un secol de relaxare Baia Populară Sibiu

Una dintre funcțiunile publice des întâlnită în secolele trecute în lumea occidentală este baia publică. Cu primele atestări în civilizațiile din epoca bronzului, acestea ating apogeul rafinamentului în Imperiul Roman, unde practica scăldatului și interesul deosebit pentru igiena corporală sunt răspândite și în cele mai modeste orașe. Dotate cu spații complexe, precursoarele SPA-urilor din zilele noastre, termele din antichitate aveau o caracteristică populară, fiind accesibile tuturor păturilor sociale, încurajând ritualurile de îngrijire pentru menținerea sănătății populației.

În spațiul occidental, băile publice populare sunt în plină expansiune începând cu secolul al XIII-lea, acestea primind și alte funcțiuni, în special de socializare. Tradiția băilor publice este larg întâlnită și în spațiul asiatic, adaptată la specificul cultural și religios al fiecărei zone în care acestea se regăsesc.

„ Arhitecții nu pot forța oamenii să se conecteze, ei pot doar să proiecteze punctele de întâlnire, să înlăture barierele și să facă locurile de întâlnire utile și atractive.”

arh. Denise Scott Brown

IOANA ALDEA

Urmând tradiția Occidentului, și în România, începând cu secolul XV au început să fie construite băi publice, prima atestare fiind datată 1575, pentru baia publică din Brașov. Până la începutul anilor 1900, toate orașele dețineau cel puțin o locație dedicate relaxării, igienei corporale și socializării. Înființate în general de administrațiile locale, dar și de societăți din mediul privat, acestea erau dimensionate în așa fel încât să poată să primească mii de persoane pe zi, în special în mediile urbane aglomerate. Băile erau dotate cu sali comune, dar și spații cu intimitate și alimentate din surse naturale cu apă, în funcție de zonă, chiar cu apă termală sau minerală.

Una dintre cele mai moderne băi publice din țară a fost construită în Sibiu, la începutul secolului XX pe locul fostei fabrici de stearină. Clădirea, situată în centrul orașului, este una dintre cele mai vechi edificii publice ale urbei. Ideea de a construi o baie publică deschisă tuturor locuitorilor orașului i-a aparținut dr. Carl Wolff și a fost finanțată din fondurile de rezervă ale Casei de Economii și Consemnațiuni.

Astfel, pe data de 11 decembrie 1904 are loc inaugurarea celei mai moderne băi publice din țară, proiect al profesorului de arhitectură al Universității Tehnice din Munchen Karl Hocheder. Din punct de vedere al arhitecturii, ansamblul este o copie a Băii Muller din Munchen, adaptată la spațiul din Sibiu, creație a aceluiași architect, fiind la vremea la care a fost construită singura construcție de această complexitate, raportată la dimensiunea orașului.

Baia dispunea, în partea stângă, de un bazin lung de 21 de metri, lat de 9 metri, acoperit cu plăci de gresie verde-marin. În dreapta vestibului se ajungea la sauna romanoirlandeză, unică în țară prin complexitatea dotărilor sale: sală de sudație cu 32 de cabine, saună umedă, saună uscată, bazine de alternanță (cald și rece), dușuri, spațiu de masaj. La etaj se aflau 10 cabine cu căzi și dușuri pentru îmbăiere, precum și 5 încăperi pentru băi de tratament: tratament cu nămol adus din Battaglia (Italia), băi de lumină electrică sau vană pentru curenți electrici galvanici. Cele mai multe dintre aceste servicii sunt accesibile și astăzi.

La inițiativa Primăriei Sibiu, clădirea veche de 120 de ani a cunoscut un amplu proces de renovare, recompartimentare și funcționalizare regăsindu-și strălucirea din perioada antebelică. Cu un buget din fonduri publice limitat, dar foarte bine gestionat, în anul 2018 a fost deschis șantierul, care a durat 4 ani, până în toamna anului 2020. Cu toate că recepția lucrărilor a fost realizată cu succes, deschiderea către public a Băii Populare a fost amânată aproape 2 ani, din cauza restricțiilor din perioada pandemiei. După această lungă așteptare, cel mai vechi SPA din țară a fost redat locuitorilor și turiștilor din Sibiu.

Accesul principal în clădire, realizat printr-un pasaj, o caracteristică des întâlnită în oraș, este situat la nivelul parter și constituie nodul principal de circulație separând fluxurile către cele trei niveluri cu funcțiuni diferite. În imediata vecinătate a recepției se află vestiarele, dotate cu mobilier realizat după modelul vestiarelor originale. Banchetele și cabinele decorate cu elemente originale se completează cu traforurile de inspirație Jugendstil ale culoarului principal. Sauna uscată, sauna cu aburi și camera cu sare completează portofoliul de servicii oferit de complex, fiind situate și acestea în apropierea bazinelor de înot.

Astfel, la nivelul parterului se află sala bazinului principal de înot, cu o dimensiune de 21X9 metri, spațiu scăldat de lumina naturală ce pătrunde prin ferestrele amplasate perimetral în zona superioară a acesteia. Atmosfera

generală este impresionantă, arhitectura interioară, cu elemente neobaroce, ornamente din piatra naturală de inspirație marină și placări și mobilier din lemn, ne duce într-o călătorie atemporală. La nivelul superior al sălii se află o supantă, unde sunt amenajate spații de relaxare și tratamente în directă legătură cu terasa interioară. Etajul este dedicat relaxării, aici regăsindu-se, alături de terasa spectaculoasă sun-deck, zone dedicate destinderii și relaxării, spații pentru terapii de relaxare, recuperare, hidromasaj.

La nivelul subsolului se regăsește renovată și dotată după standerde moderne funcțiunea de baie publică, spațiu dedicat categoriilor sociale cu posibilități limitate, care au dedicat un spațiu dotat cu dușuri la prețuri modice. Sala de sport amplasată la același nivel, în spațiul vechii centrale termice, are un design industrial și lasă aparent fostul coș de fum din cărămidă roșie. Treptele din lemn masiv amplasate pe structura metalică a scării secundare face tranziția intre vechi și nou, industrial și arhitectura neobarocă a corpului vechi.

Estetica clădirii evidențiată prin intervenții minimale, păstrând imaginea stilului neobaroc cu influențe Jugendstil a începutului de secol XX, este depășită în valoare poate doar de abordarea atât de rar întâlnită a administrațiilor noastre de a reda Baia Populară întregii comunități locale din toate păturile sociale.

În vârful muntelui se află... stilul GORPCORE

Înainte de a începe, țin să precizez că acest articol nu este destinat oficial numai împătimiților de urcări spontane sau plănuite pe munte, în căutare de zen și liniște profundă. Ba dimpotrivă, sunt așteptați iubitori de fashion, de minimalism, de ce nu?, de confort, și chiar și cei curioși, pentru că am aruncat undița, fără să vă spun ce-i cu momeala asta gorpcore, de fapt. Așadar, gorpcore face referire la genul de îmbrăcăminte sportivă, destinată cumva unor anumite înclinații termice și anumitor nevoi de teren. Și cu siguranță știți despre ce vorbesc, și cu siguranță, ați fost măcar o dată într-un magazin sportiv, la secțiunea hicking.

valid pentru ei la cumpărare. Apoi, datorită unor nume sonore precum A$AP Rocky, Dua Lipa, Drake, Bella Hadid și Frank Ocean, stilul a început să fie din ce în ce mai viral, până la momentul în care a devenit unul dintre cele mai apreciate ale sezonului rece din anul 2022.

atribuit trendului

Gorpcore este un gen de streetstyle,

De unde până unde. Gorpcore reprezintă prescurtarea pentru good old raisins and peanuts, adică gustarea perfect nutritivă pentru urcatul pe un lanț muntos. Numele i-a fost atribuit după ce un redactor al revistei newyorkeze, The Cut, a regăsit că este mult mai potrivit să-i atribuie acest nume, trendului care își spunea odios, până atunci, camping chic. Gorpcore este un gen de streetstyle, în care îmbrăcămintea se îndreaptă spre zona utilitară și funcțională. Practic, reprezintă un look al funcționalității stilizate.

Teoria spune că temperaturile reci ale lui 2020, ne-au găsit pe cei mai mulți afară, undeva într-un parc sau pe o terasă, căci intrarea normală într-un spațiu era restricționată. Așadar, oamenii au început să poarte haine cu rezistență termică mai mare, acesta devenind un criteriu mult mai

haine cu rezistență termică mai mare, acesta devenind un criteriu mult mai

sportive. În plus, a fost prezentă și componenta couture, varianta mai stylish a trendului, pentru chiar clasice,

Totuși, ideea era implementată de ceva mai mult timp. Branduri precum North Face, care inițial erau dedicate sporturilor aventuroase, au realizat un switch și au devenit embleme ale streetstyle-ului prin prisma rapperilor, skaterilor și breakdance-erilor, care deja, prin natura lor, purtau haine largi și adeseori sportive. În plus, a fost prezentă și componenta , varianta mai stylish a trendului, pentru care s-au conceput chiar și colaborări. Cea dintre North Face și Gucci se distinge prin aerul vintage pe care l-a a adus Alessandro Michele, mintea creativă de bază a Gucci, implementând culori specifice brandului, nuanțe de crem clasice, pattern-uri nturale cu flori și peisaje.

Din tipare a ieșit și colecția lui sezonul de tomană-iarnă al anului 2020. La momentul respectiv, cel puțin interesante, materiale tari, dar cu direcții diferite, geci din fâș și Colecția a însemnat și rebranduirea lui Arc’teryx, foarte mult și datorită

Din tipare a ieșit și colecția lui Virgil Abloh pentru Off-White, în colaborare cu Arc’teryx, pentru sezonul de tomană-iarnă al anului 2020. La momentul respectiv, nimeni nu a intuit venirea acestei colecții, întrucât combinațiile erau cel puțin interesante, materiale tari, dar cu direcții diferite, geci din fâș și bomber jackets combinate cu tulle, axându-se pe un total look pretențios și extravagant, nicidecum unul sport. Colecția a însemnat și rebranduirea lui Arc’teryx, foarte mult și datorită

vorbelor regretatutului designer Virgil Abloh, care l-a targetat drept un brand de lux sportiv, echivalent cu haute couture-ul din fashion.

Cum să te încadrezi în stilul gorpcore. Cred că înainte de toate, gorpcore e despre lejeritate, inclusivitate, pentru că cele mai multe dintre haine pot fi unisex, și o anumită încredere pe care ți-o dau hainele comode. Un detaliu foarte important, aș spune că este ca hainele să fie oversized, acesta fiind unul dintre lucrurile specifice stilului. Mai departe, avem jachete down sau din nylon, bluze din material fleece, pantaloni cargo, veste lejere, iar pentru încălțări, se încadrează perfect adidașii Nike, modelele inspirate din pantofii de cățărat. Drept accesorii, borsete încăpătoare, ochelari de soare cu lentila tip ochelari de ski, multe căciuli tip beanie și balaclava și, de ce nu, bijuterii. Personal aș merge pe partea de argintiu, cu bijuterii nu neapărat masive, dar care pot fi observate, nestricând totuși echilibrul ținutei. Și spun argintiu, pentru că există două tipuri de preferințe de culori. Aveom o dată culorile terne, ușor camuflabile, kaki, și apoi, culorile vii, neon sau foarte aprinse.

În afara look-ului statement, cred că se pot face diverse variațiuni. Lângă pantalonii cargo, e loc și de o fustă cargo și poate niște pantofi cu toc. Lângă o bluză mulată termică, e loc și de o bijuterie ceva mai masivă, poate niște cercei, iar o jachetă puffer merge și cu o cămașă simplă, poate cropped, alături de o fustă lungă. Bineînțeles că și layering-ul e foarte important, că doar ne îmbrăcăm în straturi când e frig, un tricou roz neon purtat pe dedesubtul unui hanorac, poate sparge o ținută monocromatică, de exemplu.

Vremea de afară se arată perfectă pentru stilul gorpcore, așa că îndrăznește să te simți în largul tău și cât de confortabil posibil, în propriile haine.

Show-ul aniversar „ELLIS 30”

Evenimentul momentului în Fashion-ul românesc a fost show-ul aniversar ELLIS 30, la împlinirea a trei decenii de creaţie pentru designerul ELI LASLEAN.

Imediat după Revoluție, în primii ani ai deceniului 10 au început să apară primele case de modă, altele decât omniprezenta „Venus”. Au fost ani tumultuoși și foarte puține au rezistat. Iată că una dintre aceste creatoare din primul val de antreprenori în Fashion din România, ELI LASLEAN, a ajuns să-și sărbătoreascădupă 25 de ani de continuitate în 2017 - cei 30 de ani de creație, pe 18 Noiembrie 2022, la Marriott, în mijlocul unei numeroase asistențe exuberante, gazdă fiind fermecătoarea Andreea Marin. Totul pus în operă sub forma unei prezentări de modă, „Sinteza”, cu 30 de creații atemporale, purtate de persoane publice, fiicele unora dintre acestea și câteva modele de azi și de ieri.

Evenimentul a demarat cu două filme despre istoria casei de modă și un tribut al acesteia pentru cei care i-au fost aproape, cu accent pe fotografi, o inițiativă inedită. Apoi au defilat pentru ea un grup de cinci modele emblematice pentru anii de început ai casei: Dana Săvuică & Co., urmate de o mulțime de doamne și fete dragi designerului. Totul a fost creat și recreat - unele rochii aveau 5, altele chiar 10 ani, dar arătau impecabilîn regim couture pentru fiecare în parte. Eterogenitatea temporală a fost rezolvată prin selecția foarte inspirată a creațiilor

Le-am remarcat cu drag pe podium pe Mihaela Tatu, Monica Davidescu, Raluca Moianu, Dana Istrate, Bianca Brad, Oana Voiculeț , Livia Graur, Roxana Ghiorghian, Valentina Bălașa Ario și multe alte prietene și cliente consecvente ale Casei „ELLIS” by Eli Laslean. Make-up: Mirela Vescan. Eu am avut bucuria să ajut în derularea showului în backstage. A fost o reușită deplină, finalizată în reacțiile explozive ale celor 300 de invitați. Bravo!

Foto: Dragoș Cristescu / Sabina Ghiormescu / Ştefan Ovidiu

Unde mergem să petrecem iarna în Europa?

Deși decembrie doar ce a sosit, cele mai multe vacanțe trebuie planificate din timp, așa că, în cazul în care nu aveți idee unde să vă petreceți vacanța următoare, mai jos urmează să facem o călătorie prin câteva locații perfecte pentru iubitorii sezonului rece și... nu numai.

Abisko este, de asemenea, o destinație populară pentru cei pasionați de sporturile de iarnă. Aici puteți încerca activități precum schiul fond, plimbări cu snowmobil-ul și drumeții organizate pe timpul nopții polare.

Începem în forță, cu un oraș în strânsă legătură cu cea mai iubită sărbătoare din an. Rovaniemi din Finlanda este una dintre destinațiile ideale pentru cei care caută o vacanță „în spiritul Crăciunului”. Orașul, denumit în mod oficial satul lui Moș Crăciun, se află la patru kilometri de Cercul Polar Arctic și este una dintre destinațiile preferate de turiștii pasionați de observarea aurorelor boreale. Chiar dacă nu aveți cum să vizionați fenomenul, în Rovaniemi aveți ocazia de a petrece una dintre cele mai spectaculoase nopți polare sau, dacă vă simțiți aventuroși, puteti participa la competițiile de înot de iarnă, pe plaja Ounaskoski, aflată în apropiere. Dacă tot am amintit de aurorele polare, următoarea oprire o facem în Abisko, Suedia, care e considerată cea mai bună destinație de observare a fenomenului, dacă faceți parte din categoria călătorilor cu un buget restrâns.

Pentru fanii schiatului, Cortina d’Ampezzo din Italia, este una dintre cele mai bune alegeri. Orașul a găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă în anul 1956 și urmează să fie pentru a doua oară locație-gazdă în 2026. Cortina d’Ampezzo oferă trei zone destinate schiatului Faloria Cristallo Mietres, Tofana și Lagazuoi 5 Torri, dar și o școală pentru cei care doresc să încerce și să învețe cum să conducă o sanie trasă de câini. În timpul sărbătorilor, locația este renumită pentru castanele prăjite și vândute în cadrul târgului de Crăciun.

Iar dacă târgurile de Crăciun sunt cele pentru care adorați iarna, de ce să nu fie următoarea oprire în Budapesta, orașul care a fost votat ca având cel mai frumos târg de Crăciun din Europa. Pe lângă standurile cu mâncare sau băutură, în cadrul târgului de Crăciun din

Castelul Bran, Cetatea Râșnov sau Castelul Peleș, iar la finalul zilei putem încerca unul dintre nenumăratele restaurante cu specific vânătoresc, unde preparatele din carne de mistreț sau de căprioară sunt printre cele mai comandate și apreciate.

Budapesta există și un patinoar, iar seara pot fi admirate spectacolele de lumini sau proiecțiile de pe Bazilica Sfântul Ștefan. Dacă doar un moment de relaxare este ceea ce căutați sau pur și simplu preferați căldura, orașul este vestit și pentru băile termale pe care le pune la dispoziția turiștilor. Printre cele mai populare se numără băile Széchenyi, Gellért și Rudas.

Dacă tot i-am tentat pe iubitorii sezonului cald, următoarea propunere vine din... Insulele Canare ale Spaniei, una dintre cele mai călduroase locații pe timp de iarnă. Astfel în timp ce toată Europa îngheață, în Insulele Canare temperaturile ajung chiar și la 25 de grade Celsius. Majoritatea turiștilor care aleg să viziteze zona la începutul anului, se bucură de vremea frumoasă și de plajele pe care destinatia le oferă. Pentru pasionații de drumeții, în Insulele Canare regăsim regiuni cu cratere vulcanice sau plaje acoperite de cenușă. În final, pentru cei mai patrioţi, în România, cea mai frumoasă regiune de vizitat pe timp de iarnă e Transilvania. Excluzând Brașovul și Sibiul, oraşe renumite deja pentru frumusețea lor, ca turiști putem schia în Poiana Brașov, putem vizita

Nu aș fi putut încheia fără a menționa Veneția, renumită pentru perioada Carnavalului de la finalul anotimpului rece, când, după o perioadă scurtă de pace și liniște, orașul își recapătă freamătul și numărul mare de turiști dornici să participe la numeroasele parade sau să admire măștile elaborat și minuțios realizate.

Chiar dacă iarna vine cu zile mai scurte și temperaturi mai scăzute, nu ar trebui să fim descurajați întrucât ne putem bucura în continuare de locuri minunate, vacanțele de iarnă în Europa oferind câte ceva pentru absolut toate gusturile şi dorințele amatorilor de escapade hibernale.

Muzeul Modei | FRIDA KAHLO dincolo de aparențe

Atunci când întâlnim numele artistei mexicane Frida Kahlo, în minte ne pot apărea o serie de imagini. Ne putem gândi la arta ei, și la autoportretele percepute ca fiind suprarealiste (deși declara în permanență că nu pictează vise, ci realitatea în care trăiește), precum The Two Fridas, The Broken Column sau The Wounded Deer, descrise de André Breton prin sintagma „artă ca o panglică în jurul unei bombe”, ne putem aminti de povestea vieții ei, anume de problemele de sănătate care au început în copilărie, și de accidentul de autobuz care a lăsat-o imobilizată la pat pentru aproape un an (perioadă în care a început să picteze) și, în final, îi putem privi moștenirea ca pe un simbol pentru ceea ce numim, astăzi, „curajul de a fi diferit”.

După moartea sa din anul 1954, toate obiectele personale au rămas în La Casa Azul, locuința din Mexic în care și-a petrecut întreaga viață, unde au fost sigilate timp de jumătate de secol. În cadrul Muzeului Modei, Palais Galliera, din Paris, expoziția „Frida Kahlo: Beyond Appearances”, care poate fi vizitată până în martie 2023, și-a propus să se îndepărteze de ceea ce asociem, în mod obișnuit, imaginii ei, pentru a prezenta o latură mult mai personală a vieții pe care a trăit-o, prin studierea modului în care își construia, prin modă și nu numai, identitatea.

Astfel, prin intermediul a 200 de exponate (articole de îmbrăcăminte, materiale, bijuterii, accesorii, scrisori, produse cosmetice, medicamente, echipamente ortopedice), vizitatorii pot observa cum elementele de iubire, durere și transformare au dus la imaginea artistei pe care o cunoaștem astăzi. Așa cum spune curatorul Circe Henestrosa, „expoziția vorbește despre un autoportret

conturat prin dizabilități, etnicitate, identitate de gen și opinii politice”.

Alături de piesele prezentate, printre care se află rochiile tradiționale Tehuana, piciorul protetic cu cizmă roșie, din piele, pe care a început să îl poarte după ce piciorul drept i-a fost amputat cu un an înainte de moarte, corsetele ortopedice decorate manual și iconicul său ruj Revlon bright pink, spectatorii pot privi fotografiile originale în care apar obiectele și o secțiune documentară, dedicată primilor ani din viața artistei, familiei ei, și călătoriilor făcute, în timp ce finalul se concentrează asupra personalităților inspirate de Frida Kahlo, precum Jean Paul Gaultier, Karl Lagerfeld (Chanel) și Maria Grazia Chiuri (Dior).

Plimbându-ne prin această nouă fațetă, mult mai personală, a lumii în care a trăit, ne putem aminti, în fiecare moment, de ceea ce spunea despre sine: „Eram un copil care mergea printr-o lume a culorilor.”

Unde mergem de sărbători - escapadă exotică sau basm de iarnă?

Spre deosebire de perioada verii, când e mult mai greu să ne facem concediul într-un loc în totală antiteză cu vremea de afară, pe timp de iarnă putem opta pentru o astfel de escapadă. Mă refer aici la destinațiile exotice, ideale pentru cei care nu sunt mari fani ai zăpezii și frigului. Astfel, poți petrece sărbătorile de iarnă în tricou, pantaloni scurți și șlapi în Dubai, Zanzibar, Bali, Mexic sau Thailanda, pentru a enumera doar câteva locuri calde, cu ape albastre și palmieri.

De fapt, Dubaiul a devenit pentru mulți români un fel de „Grecia a anotimpului rece”. Vei găsi acolo foarte mulți conaționali care-și petrec vacanța de iarnă, asta și pentru că în ultimii ani a devenit o destinație din ce în ce mai accesibilă. Dubai este unul dintre cele mai cosmopolite și moderne orașe din lume și oferă tuturor vizitatorilor o experiență cu adevărat memorabilă. Indiferent dacă e vorba de malurile Canalului sau de Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume. De asemenea, mai ai aici și un litoral de neegalat, un deșert spectaculos și peisaje urbane impresionante, ceea ce înseamnă că te vei întoarce acasă cu multe amintiri și o colecție de poze pe măsură.

Bineînțeles, de cealaltă parte există și foarte multă lume care abia așteaptă primele ninsori și instalarea straturilor generoase de zăpadă, moment când orașele încep să arate ca Narnia, adică ca un basm de iarnă. Pentru aceștia Brașovul și Poiana sunt destinații ideale, cu un farmec aparte și multe atracții de sezon. De exemplu, anul acesta în Brașov se desfășoară cel mai mare târg de Crăciun pe care l-a găzdui vreodată Piața Sfatului. În plus, la începutul primei luni de primăvară, când încă e iarnă în toată regula în masivul Tâmpa, în Poiană va avea loc și cel mai mare festival al iernii din România: Massif Festival. De asemenea, Sibiul este o altă destinație de iarnă pe care turiștii n-ar trebui s-o ignore, aici având loc unul dintre cele mai frumoase târguri de Crăciun de prin partea asta a Europei. Există și complexul de pârtii Arena Platoș în apropiere, iar Muzeul ASTRA este chiar un loc de basm atunci când e acoperit cu o pătură de zăpadă.

Așadar, opțiuni există pentru toți și pentru toate gusturile și bugetele. Deci, nu ezita să te bucuri de o escapadă în vacanța de iarnă, indiferent dacă optezi pentru exotic sau local, mai ales că acum, pentru prima oară în ultimii doi ani, nu mai există nicio restricție.

Unde mergem să ne dăm cu schiurile sau cu placa, în țară sau afară?

Încălzirea globală și schimbările climatice din ultimii ani au făcut ca iernile și zăpezile de altă dată să întârzie din ce în ce mai mult, dar putem fi siguri că la un moment dat ele își vor intra în drepturi așa cum se cuvine. Cum se zice, mai bine mai târziu decât après târziu. În cele din urmă Winter is coming! și întregul regat al iubitorilor de sporturi de iarnă ar face bine să se pregătească din timp, nu doar cu echipamentul, dar și cu plănuirea unei escapade până pe una din pârtiile din țară sau, de ce nu, din afară. Iată câteva dintre opțiunile pe care să le ții pe speed dial, în bookmark sau scrise cu markerul pe placă. Începem cu cele de peste hotare, iar apoi vom reveni, ca întotdeauna, acasă.

Val Thorens, Franța

Având în vedere că francezii investesc în mod constant în infrastructura montană, întotdeauna e o experiență plăcută să mergi la schi în țara croissantelor. Val Thorens este una dintre cele mai bune stațiuni de schi nu doar din Franța, dar chiar din întreaga UE. Este situată la 2300 de metri altitudine și poți să fii sigur că vei găsi zăpadă aici în oricare dintre lunile de iarnă. Asta pentru că, de obicei, se poate schia chiar timp de 8 luni pe an. Nu mai trebuie să spunem că peisajele din Alpi sunt absolut spectaculoase, dar după ce ai încheiat ziua de dat pe pârtie, aici vei avea și multe opțiuni de distracție, Val Thorens fiind renumită și pentru numeroasele cluburi, restaurante, spa-uri de top etc.

Bansko, Bulgaria

Bansko este deja pământ românesc. La 7 ore de mers cu mașina din București, stațiunea bulgară ocupă un loc fruntaș în topurile românilor, după Poiana Brașov. Beneficiile sunt destul de multe față de alte stațiuni din țară. De exemplu, prețurile sunt mai mici ca în România, unele pârtii ajung chiar și la 2600 de metri altitudine, există peste 70 km de pârtie amenajate, iar 16 instalații asigură transportul. În plus, Bansko oferă o combinație unică între o stațiune de schi foarte bine dezvoltată și un oraș istoric, ceea ce, din nou, face acest loc perfect o vacanță completă.

Kitzbühel, Austria

Trecem de la ultra accesibil, la una dintre cele mai luxoase stațiuni de schi din Europa. Pentru cei care-și doresc ceva cu adevărat memorabil, dar dispun și de un buget mai generos, există Kitzbühel, cunoscută și sub numele de „Kitz”. Stațiunea austriacă se găsește între munții Hahnenkamm și Kitzbüheler Horn, iar aici în fiecare iarnă, pe pârtia Streif din Hahnenkamm, are loc Cupa Mondială de Schi Alpin. Găsești peste 170 de km de pârtie de diferite grade de dificultate (mai mult ca lungimea tuturor pârtiilor din România). Cei pasionați de snowboard se pot bucura de kicks, rails și alte obstacole în parcul Hanglalm. Stațiunea are și un centru medieval cu străzi pietruite și întortocheate, pline de restaurante de top și magazine de lux.

Să nu uităm, totuși, că avem și noi în țară câteva stațiuni de schi cel puțin interesante și cu o ofertă bună pentru toți cei pasionați de sporturi de iarnă.

Poiana Brașov

Bineînțeles, Poiana Brașov rămâne cea mai populară stațiune aleasă de turiști, aflată la o altitudine de 1020 de metri, între masivele montane Postăvaru, Piatra Craiului, Bucegi și Piatra Mare. În prezent are o ofertă de 12 pârtii moderne și un domeniu schiabil de 25 de kilometri. Aici veți găsi pârtia Drumul Roșu, una dintre cele mai lungi din România, cu o lungime de aproape 5 km și cu un grad de dificultate mediu-ușor. Cea mai scurtă pârtie, dar și una dintre cele mai dificile, poartă numele de Kanzel și are doar 297 de metri lungime. Dacă abia explorezi acest sport de iarnă, poți apela cu încredere la Bradul și Stadion, cele două pârtii adresate începătorilor. Poiana oferă multe opțiuni de cazare și are și câteva restaurante care sunt atracții în sine, cum ar fi Stâna Turistică.

Straja

În Munții Vâlcan, la 1445 de metri altitudine, în județul Hunedoara, se află Straja, stațiune de schi relativ tânără, având în vedere că a fost dată în circuit în urmă cu 20 de ani. Vei găsi aici 12 pârtii de schi, dintre care 5 beneficiază de nocturnă. Straja se mândrește cu pârtia care-i poartă numele, cu o lungime de 8,1 km. Domeniul schiabil este de aproximativ 26 de kilometri, din care trei sferturi beneficiază și de instalații de zăpadă artificială. Nu este foarte ușor de ajuns aici cu mașina, dar dacă vrei o aventură, atunci trebuie să știi și că la final te așteaptă peste 300 de opțiuni de cazare.

Rânca

Rânca e o stațiune de schi cu adevărat specială, având în vedere că are cel mai lung sezon, pentru că stratul de zăpadă se depune începând cu luna septembrie și se menține chiar și până în mai. Drumul până la Rânca este în sine o vacanță, deoarece stațiunea se află la peste 1600 de metri altitudine, pe unul dintre cele mai frumoase drumuri din România, Transalpina. La Rânca se găsesc 6 pârtii de ski, cu dificultate ușoară și medie. Cea mai lungă pârtie de schi are peste 800 de metri. Există și o pârtie pentru săniuș amenajată pentru copii, iar urcarea se face prin două stații de teleschi.

Bucură-te de iarnă în mijlocul naturii, la Ana Hotels Poiana Brașov

Vacanțele de iarnă ne duc cu gândul la zăpadă, aer curat și distracție pe pârtie. Anul acesta, alege Ana Hotels Poiana Brașov pentru o vacanță perfectă!

Premiatele hoteluri de lux de 4 stele Ana Hotels Sport și Bradul sunt situate în Poiana Brașov, la baza Masivului Postăvarul, la câțiva pași de pârtiile de ski și de telecabină. Camerele primitoare și apartamentele elegante oferă priveliști încântătoare asupra stațiunii și pădurii din apropiere.

Ziua ta la munte poate începe cu o sesiune de ski sau snowboarding plină de adrenalină. Dacă ești începător, instructorii ANA Ski & Snowboard School, un simbol pe pârtiile din Poiana Brașov de peste 40 de ani, sunt pregătiți oricând să îți fie alături pe pârtie și să îți împărtășească din experiența lor.

La finalul zilei vă puteți răsfăța cu priveliștile senzaționale ale stațiunii Poiana Brașov văzute de pe terasa restaurantului, într-o atmosferă intimă. Restaurantul Altitude se bucură de un meniu divers cu preparate internaționale, precum și de rețete autohtone din Transilvania.

Cu o atmosferă chic, dar în același timp caldă și îmbietoare, Ana Hotels Poiana Brașov este destinația potrivită pentru sejururi relaxante în orice anotimp. Plata se poate realiza și cu vouchere de vacanță.

După-amiaza poate continua cu câteva ore de relaxare binemeritată la ANA SPA. Inspirat de bogățiile naturii, ANA SPA este locul ideal pentru sănătate și relaxare, cu piscină interioară și jacuzzi, hot tub în aer liber, saună umedă și uscată, sală de fitness, precum și 8 camere de tratament.

Cei mici pot avea și ei parte de o vacanță plină de activități în cadrul Clubului pentru Copii unde pot lua parte la ateliere de creație și activități de echipă cu supraveghere de specialitate.

Mai multe informații pe www.anahotels.ro

Unde poți merge în timpul iernii?

Iată câteva destinații exotice pentru vacanța de iarnă 2022-2023:

DUBAI

Orașul unde iarna e ca vara! Dubai este caracterizat de un climat deșertic cald. Temperatura maximă în Dubai este în medie de 33°C. În lunile decembrie, ianuarie li februarie clima este foarte bună. Termometrul ajunge la 26°C. Datorită acestor condiții climatice, iarna în Dubai atrage cei mai mulți turiști. Dubai este o destinațiie pentru toate tipurile de turiști, pentru că aici găsești aproape orice, de la cultură locală la lux cosmopolit, de la aventură la relaxare, de la muzee la plajă.

ZANZIBAR

Putine sunt destinațiile care acoperă toate preferințele în materie de vacanțe exotice, care merite să fie explorate de la un capat la altul, așa cum sunt atracțiile specifice unui sejur în Zanzibar. Zanzibar este un arhipelag de lângă coasta de est africană, fiind alcătuit din insula principală cu același nume având suprafața de 1.658 km² și în nord insula Pemba cu 984 km². Zanzibar este un teritoriu autonom ce aparține de Tanzania. Zanzibar este locul în care s-a nascut superstarul Freddy Mercury. Farrokh Bomi Bulsara (pe numele de la naștere) s-a născut la data de 5 septembrie 1946 pe insula Zanzibar, chiar în Stone Town! Hakuna Matata!

KENYA

Kenya este o țară din Africa cu capitala este Nairobi. Se mărginește cu Etiopia la nord, Somalia la est, Tanzania la sud, Uganda la vest și Sudanul de Sud la nord-vest, Oceanul Indian formând granița ei sud-estică. Dacă îți dorești o experiență turistică unică, diferită de toate concediile tale de până acum, un safari este exact ceea ce îți trebuie. Pe lângă lux și exotism, un safari reprezintă o excursie inedită în junglă sau în savană. Termenul safari provine din limba arabă, unde safari înseamnă călătorie. Ești pregătit să încerci aventura africană?

Dubai de la 559 euro/ pers. Zbor direct!

Phuket, Thailanda de la 879 euro/ pers.

Bali de la 969 euro/ pers. Cancun, Mexic de la 969 euro/pers

Zanzibar de la 999 euro/ pers. Zbor direct!

Rio de Janeiro, Brazilia de la 1259 euro/ pers.

Mauritius de la 1299 euro/ pers. Kenya de la 1339 euro/ pers. Zbor direct!

Seychelles de la 1519 euro/ pers. Maldive de la 1599 euro/ pers. Republica Dominicană de la 1659 euro/ pers. Cuba de la 1709 euro/ pers.

Vezi toate ofertele pe www.karpaten.ro

Revelion 2023

MEXIC. CANCUN ȘI RIVIERA MAYA

Mexicul a devenit una dintre cele mai căutate destinații exotice. Aici găsești plaje, multă distracție, ecoturism, gastronomie și cultură locală.

Resorturile din Cancun și Riviera Maya oferă servicii la standarde înalte, prețuri rezonabile și sunt amplasate în zone cu peisaje spectaculoase.

Antalya, Turcia de la 379 euro/ pers.

Antalya & Cappadocia, Turcia 399 euro/ pers.

Atena, Grecia de la 429 euro/ pers.

Roma, Italia 439 euro/ pers.

Barcelona, Spania 469 euro/ pers.

Paris, Franța de la 579 euro/ pers. Malta 599 euro/ pers. Hurghada, Egipt 799 euro/ pers.

Israel 839 euro/ pers. Sharm el Sheikh, Egipt 919 euro/ pers.

Gran Canaria, Spania de la 989 euro/ pers. Israel & Iordania 999 euro/ pers.

MAURITIUS

Cunoscută oficial ca Republica Mauritius, aceasta este o țară insulară din largul coastelor continentului african în sud-vestul Oceanului Indian, la aproximativ 900 km est de Madagascar. Mauritius face parte din insulele Mascarene împreună cu insula franceză Réunion. În această perioadă temperatura medie a insulei Mauritius este de 28°C, temeperatură care este ideală pentru o vacanță de iarnă ideală, pentru a fugi de zăpada și frigul de acasă.

Tenerife, Spania de la 1019 euro/ pers.

Mexic de la 1829 euro/ pers. Zanzibar, Tanzania 1879 euro/ pers.

Kenya 2059 euro/ pers.

Mauritius 2659 euro/ pers.

Vezi toate ofertele pe www.karpaten.ro

Iarnapeuliță sau unde ne bucurăm de o iarnă autentică în România

Având în vedere că 31% din suprafața țării noastre este ocupată de Munții Carpați, iarna în România arată de multe ori întocmai ca în basme. Ce îți propunem în continuare este o listă cu 5 locuri în care-ți poți face o frumoasă vacanță de iarnă, departe de mediul urban, acolo unde s-au păstrat încă multe dintre tradițiile care au legătură cu sărbătorile și sezonul alb.

Bucovina - Vatra Dornei

Bucovina este una dintre cele mai frumoase regiuni din România. Este renumită îndeosebi pentru bisericile și mănăstirile superbe, multe incluse în patrimoniul UNESCO. Peisajele unice, din care urbanul lipsește cu desăvârșire, de o frumusețe impresionantă, se transformă în ceva de vis atunci când ninge. Oamenii primitori și tradițiile care aici încă sunt respectate cu sfințenie, sunt alte două lucruri care fac din această destinație una ideală pentru vacanțele de iarnă.

Maramureș - Vișeul de Sus

Maramureșul este o altă zonă superbă, încărcată de tradiții și obiceiuri bine păstrate, mai ales iarna. Tinerii satului pregătesc din timp colindele și Viflaimul, un teatru cu încărcătură religioasă care este jucat pe o scenă din fața bisericii, iar în noaptea de Ajun toate casele sunt luminate și cu porțile deschise pentru colindătorii îmbrăcați în costume populare. Bineînțeles, dacă ești în Maramureș nu o să ratezi o plimbare cu mocănița, de la Vișeu de Sus pană la Novat și înapoi, mai ales că mocănița cu aburi din Maramureș circula pe ultima cale ferată forestieră din Europa.

Bran - Moeciu

Zona Bran-Moeciu este o alegere mai accesibilă ca cele de până acum, pentru că nu e atât de departe și se află în apropierea unor orașe mai mari (care au și pârtii) precum Brașov sau Predeal. În plus, are toate datele unei destinații ce anunță o vacanță de vis: aer curat și peisajele de basm, dar și o mulțime de obiective turistice interesante (Castelul lui Dracula, de exemplu). Unde mai pui că multe

dintre pensiunile și locurile de cazare sunt localizate chiar la poalele muntelui.

Colibița

În mod surprinzător, iarna poți să te bucuri și în România de o destinație care îmbină marea cu muntele. De fapt, nu chiar, dar Colibița e cât se poate de aproape de acest lucru. Satul se află la poalele Munților Călimani, pe malul lacului cu același nume. Poate și datorită acestei combinații, Colibița e zona cu cel mai pur aer din țară. În ultimii ani micuțul sat s-a transformat într-o superbă stațiune turistică. Pe timp de iarnă, te vei putea bucura de peisajele extraordinare fără să fii deranjat de prea mulți turiști… pentru simplul fapt că e o bijuterie încă nedescoperită de prea multă lume.

Rimetea

Satul Rimetea datează încă din Evul Mediu, iar majoritatea caselor au fost păstrate cu arhitectura lor autentică, nefiind înlocuite de cele moderne. Datorită acestui aspect, satul a fost declarat unic în lumea întreagă. Dar nu doar casele sunt o atracție aici, ci și peisajele cu adevărat deosebite, aș spune și ele unice. Unde mai pui că despre Rimetea se zice că este satul secuilor unde soarele răsare de două ori pe zi - pentru o scurtă perioada din zi soarele se ascunde după muntele Trascău, apoi apare din nou. În 1999, localitatea a fost distinsă cu premiul „Europa Nostra” acordat de Comisia Europeană și concurează pentru a intra pe lista de monumente incluse în patrimoniul UNESCO.

Rimetea (foto: klotz miklos)

Massif, cel mai nou și așteptat concept de divertisment de la munte, din România, va avea loc în Poiana Brașov, în perioada 3-5 martie 2023.

Evenimentul vine cu o poveste nouă și este organizat de creatorii celor mai mari festivaluri de muzică din România și nu numai, UNTOLD și Neversea. Massif promite să aducă, pe lângă vibe-ul de festival, și activități pentru cei care iubesc muzica, distracția și sporturile de iarnă, dar și pentru cei care caută mereu provocări noi alături de prieteni.

Conceptul festivalului Massif este ,,Free Your Wild Side” și reprezintă o nouă viziune pentru România. Organizatorii pregătesc pentru cele 3 zile de distracție la munte mix-ul perfect dintre atmosfera de festival și activitățile de iarnă. Evenimentul va avea loc pe platoul Pârtia Bradul din Poiana Brașov și în alte locații din stațiune. Massif înseamnă două scene principale, una indoor și una outdoor, de dimensiuni mari, într-un perimetru bine delimitat. Ambele scene vor fi poziționate pe platoul de la Pârtia Bradul. Alte 2 scene de concept și music spoturi vor fi montate în stațiune, unde pasionații sporturilor de iarnă și ai muzicii pot să petreacă și să trăiască cea mai intensă experiență de la munte din Europa Centrală și de Est. Prin proiectul Massif, creatorii, împreună cu

autoritățile locale, își propun să transforme Poiana Brașov în cea mai atractivă stațiune montană destinată tinerilor din Europa și să o pună pe harta internațională a evenimentelor de muzică. Totodată, Massif va însemna și o nouă ofertă pentru turismul montan din regiune.

PRIMELE ABONAMENTE AU UN PREȚ SPECIAL DE LA 79 EURO PLUS TAXE

Abonamentele sunt disponibile pe site-ul bemassif.com, la următoarele prețuri speciale:

General Access Basic - 3 zile 79 euro + taxe

General Access Risk Free - 3 zile 99 euro + taxe

VIP - 3 zile 250 euro + taxe

Fanii nerăbdători care doresc să-și asigure o vacanță completă în care să includă și atmosfera Massif își pot achiziționa încă de pe acum pachete de cazare cu abonamente General Access la eveniment incluse, de la hotelurile partenere din Poiana Brașov.

Salut, București!

Decembrie, o lună de bilanţuri şi nu de

prognoze

După ce, timp de 11 luni, ne-am văitat, pe bună dreptate, că existenţa noastră e bulversată sub toate aspectele de impredictibilitatea contextului, avem în sfârşit parte de câteva săptămâni liniştite şi previzibile în care (cam) ştim ce vom face, pe principiul... ‘nu se poate fără’. Nu se poate fără târgurile de Crăciun dotate cu „cele mai mari” roţi, nu se poate fără concertele lui Bănică la Sala Palatului sau fără (în)dopajul cu sarmale, nu se poate să nu facem frumos bradul, să nu gonim febrili după cadouri inutile dar cool, ori să nu concepem mesaje care să conţină expresii inedite precum ‘magia Crăciunului’ sau ‘fie ca noul anul să vă aducă’. Nu se poate fără toate astea şi ni le asumăm în decembrie cu voioşie, mai ales după o perioadă ultra-stresantă în care incertitudinile ne-au măcinat cheful de chef şi de viaţă. Drept urmare, o vreme, lăsăm deoparte speculaţiile sumbre legate de viitor şi ne dedicăm înfrumuseţării prezentului, iar asta ne predispune mai degrabă spre bilanţuri decât spre prognoze, fiindcă pentru asta e firesc să ne inventariem tezaurul personal de amintiri mişto, datorită cărora 2022 a fost un an ce a meritat trăit. Şi e improbabil ca, măcar o parte, să nu fie legate de experienţele de going out asociate evenimentelor culturale pop(ulare) care s-au mulat pe structura intimă şi personalitatea fiecăruia.

Dacă, să zicem, v-aţi raporta la propria memorie ca la un brad de Crăciun, cu ce asemenea experienţe l-ati împodobi? Răspunsul pe care vi-l daţi merită cu siguranţă împărtăşit celor dragi vouă în serile petrecute cu aceştia la final de an, iar noi, în Zile şi Nopţi, nu putem decât să ne oferim voluntari pentru job-ul de elf,

care să vă reamintească multitudinea şi varietatea de decoraţiuni ce au intrat în depozit în 2022... indiferent că avem în vedere puneri în scenă remarcabile ca Rebarbor, Tatăl, Ceasornicăria lui Taus, Cei drepţi, Locotenentul din Inishmore sau Equus, concertele (Iron Maiden, Sophie Hunger, Nick Mason, Dead Can Dance, KISS, Macy Gray ş.a.m.d.) sau festivalurile „fără număr-fără număr”, de la SummerWell, FNT, BurgerFest, RDW, Balkanik, BIDFF şi Undercloud, până la Jazzunique, Les Films des Cannes, ROJW, Animest, Zilele Caleido, !MPROFEST, Iridescent şi Diploma Show.

Am avut parte în 2022 de intrarea în repertoriile teatrelor ale unor mici „bijou”-uri, precum Fete şi băieţi, Oleanna, Plăcerile şi chinurile adulterului, Funia, Punk Rock Mama sau Sara/Mara, dar şi de spectacole impresionante ca anvergură, din liga Operei de trei parale şi a Pescăruşului, de premiere coregrafice memorabile (Ramanenjana, BLOT, Raymonda) şi de instalaţii performative inedite (Fade In / Fade Out, NO RA-Femininul norilor), aşa cum, la fel de mult, ne-au bucurat revenirile - ale unor spectacole antologice ca Sunetul Muzicii şi Creatorul de teatru, dar şi a unor creatori precum Theo Herghelegiu - şi noile propuneri, mai ales muzicale, fie acestea din spaţiul pop (lansările Oigan, Mădălina Pavăl, Omu Gnom, Berti Barbera etc) sau clasic, prin proiectele SoNoRo, Madrigal şi ONB. Una peste alta, peisajul experienţial în 2022 a fost de o bogăţie contrastantă cu cel din anii pandemiei, oferindu-ne suficiente pretexte de calitate pentru un bilanţ consistent de impresii şi amintiri frumoase. A fost apoi alegerea fiecărui bucureştean cum şi l-a compus şi cu ce rămâne la sfârşit de an. Live... is Life!

Ioan BIG, publisher

de la Royal Opera House pe scena Operei Naționale București ȘTEFAN

POP în La Bohème,

Finalul acestui an îl aduce pe scena Operei Naționale București pe unul dintre cei mai mari artiști lirici români de talie internațională, tenorul Ștefan Pop, care va evolua în rolul Rodolfo, din opera La Bohème, de Giacomo Puccini. În luna noiembrie, celebrul tenor a interpretat același rol pe scena Royal Opera House din Londra şi îl va relua, începând de la jumătatea lunii decembrie, la Staatsoper Unter den Linden din Berlin. Cele două reprezentații în care publicul spectator îl va putea asculta la ONB vor avea loc vineri, 2 decembrie, și duminică, 4 decembrie, de la ora 18:30.

Absolvent al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj şi după ce a câștigat majoritatea concursurilor naționale de canto, în anul 2008, la vârsta de 21 de ani, Ștefan Pop a debutat în rolul Nemorino, din opera L’elisir d’Amore, de Gaetano Donizetti, pe scena Operei Naționale Române din Timișoara și în opera Il Matrimonio Segretto, de Domenico Cimarosa, la Opera Maghiară din Cluj. Un an mai târziu a fost invitat să cânte la premiera mondială a lucrării Colinda balada op. 46, de Gyorgy Kurtag, alături de Orchestra Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca. Spectaculosul său debut internațional a avut loc la vârsta de doar 22 de ani, în luna decembrie a anului 2009, cu rolul Alfredo, din opera La Traviata, de Giuseppe Verdi, la Teatro dell’Opera din

Roma, în celebra producție regizată de Franco Zeffirelli. Curând a urmat debutul la Opera Națională Greacă, tot în La Traviata.

La 23 de ani, în 2010, Ștefan Pop a câștigat două dintre cele mai importante concursuri internaționale de canto la doar șapte zile diferență, pe două continente diferite: Operalia, găzduită de Teatro alla Scala din Milano, sub atenta îndrumare a maestrului Placido Domingo, unde a fost printre puținii concurenți din întreaga istorie a concursului care au câștigat două premii în aceeași seară, premiul I și premiul publicului, și 6th International Music Competition din Seul, unde a câștigat premiul I. În iunie 2014 a debutat în rolul Rodolfo, în varianta de concert a operei La Boheme, de Giacomo Puccini , la Salle Pleyel din Paris, alături de Patrizia Ciofi, în rolul lui Mimi.

În carieră, Ştefan Pop a evoluat alături de câțiva dintre cei mai importanți cântăreți de operă: Angela Gheorghiu, Mariella Devia, Edita Gruberova, Elena Moșuc, Krassimira Stoyanova, Tatiana Lisnic, Placido Domingo, Leo Nucci, Jose Cura, Thomas Hampson, Erwin Schrott, sub bagheta lui Evelino Pidò, Andrea Battistoni, Daniele Gatti, Simone Young, Fabio Luisi, Antonio Pappano, Paolo Longo, Alain Antinoglu, Pablo Heras-Casado, Antonino Fogliani, Nello Santi și Luciano di Martino, printre alții.

ALEXANDrA SĂLcEANU

„Cred că trebuie un echilibru în absolut toate domeniile vieții”

Cele mai recente premiere de la TNB, ambele remarcabile, Bolta cerească, dramă de epocă ce trimite deopotrivă la 12 oameni furioşi şi la Vrăjitoarele din Salem, în regia lui Gelu Colceag, şi Creatorul de teatru, repunerea în scenă de către Alexandru Dabija al antologicului spectacol cu Marcel Iureş de la Teatrul ACT din anii 2000, au un numitor comun, pe ALEXANDRA SĂLCEANU, actriţă a Naţionalului bucureştean care impresionează în două roluri de factură radical diferită, cel al unei condamnate la spanzurătoare în anul apariţiei cometei Halley şi, respectiv, al fiicei unui om ce caută absolutul în arta teatrală. Până să fie cooptată în echipa TNB şi să devină în 2016 Miranda în Furtuna lui Shakespeare, încă din anii de studiu la UNATC, Alexandra şi-a dovedit talentul şi versatilitatea ca actor independent în proiecte semnate de regizori precum Alexandru Mâzgăreanu, Vlad Cristache, Iarina Demian, Andrei Grosu sau Lia Bugnar, pe scenele Godot sau Metropolis, la ONB sau Teatrul de Operetă. Cât despre pasiunea şi dedicarea pentru profesie, e suficient să amintim că Alexandra Sălceanu e parte a distribuţiei în mai mult de zece spectacole din stagiunea curentă a Naţionalului, dintre care aceste noi montări se constituie cu certitudine în must-see-uri pentru iubitorii teatrului.

Alexandra, în Bolta cerească joci o femeie judecată pentru crimă în 1759. Ce are de spus o piesă scrisă recent, pe un subiect aparent vetust, publicului din secolul XXI... de ce ar merita să o vedem?

Pentru că subiectul nu este unul despre care să poţi spune că e politic sau social, ci este unul profund omenesc, este vorba despre ființa umană. Că e la 1759 sau în 2022, n-are importanţă... cred că suntem mânați, până la urmă, de aceleași impulsuri și suntem în aceeaşi căutare permanentă de a încerca să găsim un sens în viață. Cred

136 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Bolta cerească

Foto © Florin Ghioca

că despre asta e vorba, nu e vorba de perioadă. Tocmai, personajul ăsta, Sally Poppy, pe care îl interpretez, mi se pare că este o vizionară. Textul [piesei, în original] este mai lung, nu o să vedeți chiar toate scenele, dar sunt foarte multe momente în care fata asta, o fată fără educație, crescută vai de steaua ei, spune niște adevăruri profund umane pe care, poate, alte persoane erudite și studiate nu ar fi capabile să le exprime atât de bine, tocmai pentru că este foarte conectată cu natura profund umană. Fiind amplasată în perioada respectivă, piesa are și un substrat religios, dar mie mi se pare că Sally îl înțelege pe Dumnezeu așa cum foarte puțină lume consider că reușește să-l înțeleagă. Şi o face cu toată ființa ei! Îi spune de altfel soțului ei, la un moment dat, că Dumnezeu nu-i acolo sus, e în noi, e în jurul nostru și în tot ceea ce respiră viața și înseamnă viață...

Până la urmă, cine este, de fapt, Sally Poppy? Ce idee ţi-ai făcut despre personalitatea personajului, dincolo de profilul ei de presupusă criminală? Mă rog, nu pot să divulg foarte multe, dar vă invit să o vedeți. Cine e Sally Poppy? Un om ca noi toți, dar un om care nu a avut parte de o familie, nu a avut parte de o iubire, nu a avut parte de niște experiențe și niște feedback-uri pozitive în viața ei. Pentru că mi se pare că, dincolo de personalitatea noastră, experiențele din exterior ne șlefuiesc foarte mult reacțiile... caracterul, de ce nu? Cred că e o piesă care, cumva, trage semnalul ăsta de alarmă, că suntem foarte răi și foarte egoiști și poate, nu știu, dacă am încerca să avem un pic mai multă bunăvoință cu noi și cu cei din jur, mai ales cu cei din jur, s-ar putea ameliora niște simptome ale acestei societăți bolnave. Sunt foarte multe traume pe care nu știm să ni le gestionăm și nu că nu știm, dar nici nu primim sprijinul, pentru că nu poți face asta de unul singur. Omul este un animal social. Nu suntem toți sihaștri, făcuți să fim capabili să ducem o existență solitară.

www.zilesinopti.ro

Trecem la Creatorul de teatru, a doua colaborare a ta cu Alexandru Dabija după Viforul, tot la TNB. Cât de solicitantă a fost pregătirea acestui rol inedit... ce are destul de puține replici? Cum să-ţi spun? Nu cred că un rol ține de numărul de replici, ci de viața pe care reușești să o transmiți și să o conții în partitura pe care o ai de realizat. Mie îmi place foarte mult spectacolul ăsta, îl iubesc din toată inima. În primul și în primul rând, mi-a plăcut foarte mult atmosfera de lucru, una extrem de creativă, foarte relaxată... mi-am dat astfel seama că se poate crea și așa, că nu trebuie doar să fim hăituiți tot timpul și să fim stresați. Putem să fim și relaxați. Domnul Dabija a știut să ne conducă foarte, foarte bine și cu foarte multă dragoste. Ca să nu mai vorbesc de domnul Iureș, care este un exemplu pentru mine, nu doar artistic, ci și ca personalitate și ca structură, ca opțiuni de viață. Mi se pare foarte util modul lui de a fi, pentru că e generos... atâta vreau să zic. Este un om generos. Dumnealui a mai jucat rolul ăsta și a mai făcut spectacolul în altă distribuție [Marcel Iureş a primit premiul UNITER încă din 2002 pentru rolul lui Bruscon din Creatorul de teatru, în montarea lui Alexandru Dabija de la Teatrul ACT - n.r.] şi, după ce joci 20 de ani un spectacol, îți intră în reflex anumite lucruri, ori nicio secundă, cu nimeni din distribuție, nu a încercat să ne conducă înspre ce fusese construit în prealabil și ne-a încurajat pe fiecare să venim noi cu propunerile noastre și cu... nebunia noastră personală. [...]

Citiţi interviul complet cu ALEXANDRA SĂLCEANU pe www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Marcel Iureș și Alexandra Sălceanu în Creatorul de teatru

Bolta cerească

ROMEO ȘI JULIETA

ROMEO E GIULIETTA

Limbajul emoției care transcende orice dialect. La Teatrul EXCELSIOR

îi aparținem – este una dintre ideile cheie ale spectacolului, care se reflectă din plin în jocul actoricesc, în trei limbi diferite (italiană, română și engleză). Cei 14 actori din distribuție dau „combustia” spectacolului prin plasticitatea mișcărilor și intensitatea replicilor simțite și înțelese, dincolo de forma fonetică a cuvintelor care anulează orice decalaj lingvistic sau cultural.

Un Romeo din România întâlnește

o Giulietta din Italia! Cea mai cunoscută poveste de iubire a tuturor timpurilor – Romeo și Julieta – vi se dezvăluie într-un format artistic nemaiexperimentat până acum, pentru că aduce împreună pe aceeași scenă actori români și italieni, într-o coproducție a Companiei La Luna nel Letto cu Teatrul EXCELSIOR și Teatrul Național Emilia Romagna. Un spectacol eveniment, care îmbină teatrul și coregrafia pentru a universaliza emoția, dincolo de bariere culturale sau lingvistice. Îl veți putea urmări în România, în premieră, la Teatrul EXCELSIOR, din 9 decembrie, dar și la Cesena și în alte orașe ale Italiei, din februarie 2023.

O adaptare a arhicunoscutei piese shakespeariene, scenariul spectacolului pornește de la ipoteza unei ostilități mai degrabă de natură culturală decât socială între familiile celor doi îndrăgostiți: Montague vs. Capulet = români vs. italieni: două culturi care se întâlnesc și intră în coliziune, la granița fragilă dintre incluziune și excluziune. Acest „trigger” dramatic al spectacolului conferă noi sensuri și nuanțe întâmplărilor din piesă. Granițele care ne separă în aparență sunt, mai degrabă, imaginare decât reale, pentru că fundamental ne leagă aceleași valori umane, indiferent de naționalitatea căreia

Regia și adaptarea noii producții sunt semnate de Michelangelo Campanale, secondat de multipremiatul coregraf Vito Cassano, care a concentrat fiecare scenă în mișcări de o sublimă expresivitate. Cei doi artiști au reușit o transpunere scenică ce impresionează prin acuratețea și rafinamentul mijloacelor de expresie, imaginând fiecare scenă într-o manieră aproape picturală, care amintește de lumina tablourilor în clarobscur.

Primele reprezentații: 9, 10 și 11 decembrie. Bilete, pe bilet.ro și la casa de bilete a teatrului.

Romeo și Julieta / Romeo e Giulietta

După piesa omonimă a lui William Shakespeare

Adaptarea și regia: Michelangelo Campanale

Mișcarea scenică: Vito Cassano

Lumini: Michelangelo Volpe și Michelangelo Campanale

Cu: Catia Caramia, Dan Pughineanu, Maria Pascale, Camelia Pintilie, Salvatore Marci, Ovidiu Ușvat, Mircea Alexandru Băluță, Mihai Mitrea, Alex Popa, Andreea Hristu, Annarita De Michele, Andrea Bettaglio, Domenico Piscopo

foto

Mariagrazia Proietto

E multă IUBIRE într-un bilet la teatru.

Dăruiește bucuria unui spectacol la Teatrul În Culise

Anul acesta ne-a încercat cu multe provocări, însă Crăciunul rămâne la fel. Cu entuziasm și bucuria de a dărui, de a fi alături de cei dragi și de a petrece momente speciale împreună. Da, e din nou decembrie și iar trebuie să cumperi cadouri. Pentru colegi, prieteni, iubiți și iubite, părinți și bunici, soți, soții sau copii, toți trebuie să se bucure de atenția ta. Dacă te-ai săturat de aceleași căni, fulare și alte lucruri pe care le dai sau le primești cadou an de an și ajung să strângă praf pe un raft, ei bine, noi suntem aici să-ți dăm o idee mai bună: dăruiește bucuria unui spectacol de teatru!

Anul acesta se poartă cadourile experiență. Iar mersul la teatru este o activitate care aduce muuuultă bucurie și-ți oferă o poveste pe care să o porți cu tine mult timp după ce spectacolul s-a terminat. Așa că Teatrul În Culise vine în ajutorul tău, iar în luna decembrie îți pune la dispoziție o ofertă de spectacole diversificată din care să alegi.

Subiectele sunt diverse, opțiunile numeroase, însă spectacolul ideal trebuie să țină cont și de gusturile celor dragi. Așa că la Teatrul În Culise vei găsi genul acela de spectacole la care chiar râzi cu poftă, în care crezi și te regăsești, care te distrează și rămân cu tine și după ce ieși din sală. În fiecare zi de weekend poți să te bucuri de: comedii bazate pe absurdul din viețile noastre, spectacole de dragoste și romance (fără să fie siropoase), comedii tragice în care se face haz de necazurile vieții, drame care te pun pe gânduri, spectacole fără inhibiții, thrillere psihologice, spectacole muzicale sau filosofice.

Iată ce poți să vezi în luna decembrie: 2 - 4 decembrie: Political correctness // Scapă-mă de nevastă-mea! // Aeroport // The Blue room // casting pe Broadway // All you need is LUV 9 - 11 decembrie: Înger căzut la pat // Political correctness // Strip Poker // Scapă-mă de nevastă-mea! // The Blue room 16 - 19 decembrie: Fază lungă // colecționarul // All you need is LUV // clinica Sinucigașilor Înainte de crăciun 20 - 22 decembrie: Inferno // Ziua Vecinilor // Political correctness Înainte de revelion 27 - 29 decembrie: Privește înapoi cu mânie // Aeroport // The Blue room

Anul acesta, dăruiește iubirea care se afl ă într-un bilet de teatru! Intră pe teatrulinculise.ro și ia cadoul perfect. Teatrul În Culise e o instituție artistică alternativă, situată între „underground” și „commercial”, orientați către public. Sunt furnizori de distracție și bucurie. O echipă de visători neîmblânziți de sistem, care-și dorește să-ți arate că teatrul poate viu și adevărat și că rămâne acel tip de entertainment care merită timpul tău.

TEXT DE VANIA PIERSINARU

MASCULIN|FEMININ a intrat în repertoriul Teatrului de Comedie

La aproape un deceniu de la prima reprezentaţie oficială şi un parcurs nomad, Masculin|Feminin, spectacolul scris şi regizat de Lia Bugnar, revine - de această dată ca să rămână - în teatrul care i-a găzduit premiera din primăvara lui 2013, Teatrul de Comedie, care l-a preluat în repertoriul actual, într-o nouă formulă, cu o distribuție inedită, ca un gest firesc venit în completarea misiunii sale de promovare a dramaturgiei românești contemporane de bună calitate. Textul Liei Bugnar capătă astfel noi valențe de interpretare, pus în slujba actorilor Laura Creț, Marius Manole, Ilona Brezoianu, Anghel Damian și Theodora Stanciu.

Poveste despre lucruri aparent banale, dar, în fondul său, una despre înţelegere şi acceptare a ceea ce suntem, Masculin|Feminin - titlu ce trimite, inevitabil, la Masculin féminin, dramedia lui Jean-Luc Godard, din 1966, dar se referă în realitate la raportul dintre genuri şi la trecerea de la unul la celălalt - se relevă spectatorului ca o punere în oglindă a celor două părți ale unui conflict conținut de umanitate și nu întotdeauna exprimat ca atare, fără să ofere rezolvări și lecții, ci germenii unui nou mod de a privi viața, viața alături de celălalt.

„

E un spectacol despre iubire în toate formele ei, despre cât de mult ne putem schimba, fără să renunțăm totuși la esența ființei noastre, despre cum traume vechi ne pot hărțui la nesfârșit, cerând o înfruntare deschisă. Ar fi un spectacol profund și greu, dacă dialogurile n-ar fi permanent comice, dacă recognoscibilul din certurile de cuplu nu ni i-ar face pe cei doi - Adam și Eva - atât de familiari, de apropiați”. - Lia Bugnar, autoarea spectacolului Masculin|Feminin

Tema de actualitate, relevanța textului pentru publicul de astăzi și comicul debordant nu sunt altceva decât garanții pentru un spectacol de succes, iar cei care nu au descoperit încă Masculin|Feminin sau îşi doresc să îl revadă în noua formulă, ce include acum două dintre cele mai talentate şi populare tinere stele din echipa Teatrului de Comedie, Ilona Brezoianu şi Anghel Damian, au şansa de a o face începând din această iarnă, în sala Radu Beligan, odată cu includerea spectacolului în programul stagional curent al Teatrului de Comedie.

Teatrul de Comedie

Distribuție:

Regia

TEXT DE TEODORA BRATU

MASCULIN|FEMININ, de Lia Bugnar

Laura Creț (EVA), Marius Manole (ADAM), Ilona Brezoianu (EA), Anghel Damian (EL), Theodora Stanciu (ADA)

și scenografia: Lia Bugnar

Ilona Brezoianu (repetiții).

Foto © Mihnea Irimia Anghel Damian (repetiții).

Foto © Mihnea Irimia

Târgul „Poveste de Crăciun” la Opera Comică pentru Copii

Deschis până pe 29 decembrie, Târgul „Poveste de Crăciun”, din curtea Operei Comice pentru Copii (Calea Giulești 16), îi aşteaptă pe cei mici şi familiile lor cu o mulțime de activități și surprize de sezon. În afară de Patinoarul, Derdelușul, Trenulețul și Caruselul, ce revin în curtea OCC, anul acesta, din 5 decembrie, se vor organiza cursuri de patinaj pentru copii, iar una dintre activitățile unicat va fi Zborul cu Sania, pentru curajoșii care vor să se simtă la înălțime și la propriu, nu doar la figurat. Din 2 decembrie, va

poposi în Târg chiar Moșu’ în persoană, în Casa lui Moș Crăciun, pentru a se întâlni cu toții copiii care vor să-l vadă și să-i transmită dorințele lor.

În premieră, Țara Maramureșului va fi prezentă cu ateliere ale meșterilor populari și bucate tradiționale, alături de Târgul Cadourilor și Târgul cu Bunătăți, iar la Hanul din Poveste va fi amenajată zona de servit masa în familie. Scena Colindătorilor, unde vor cânta corurile de copii din Cantus Mundi, va fi nelipsită, iar în cele 30 de Nopți ale Spiridușilor, până la finalul anului, sunt programate... 121 de spectacole! Accesul publicului este liber, dar pentru participarea la activități este necesară achiziționarea de tichete (3 lei), de la magazinul/ casa de bilete OCC sau din incinta Târgului.

Magia Crăciunului se întâmplă

„Acasă la Moș Crăciun” @ Teatrul Ion Creangă

A mai rămas foarte puțin timp până la sărbătorile de iarnă. Pentru fiecare dintre noi, această perioadă înseamnă ceva diferit, iar pregătirile care încep în toată lumea în așteptarea lui Moș Crăciun sunt o mare bucurie. În acest sens, Teatrul Ion Creangă s-a gândit să le aducă un cadou tuturor copiilor și să le ofere șansa de a-l întâlni pe Moș Crăciun la el acasă.

În perioada 8 - 22 decembrie, Teatrul Ion Creangă îi invită pe cei mici și mari „Acasă la Moș Crăciun”. Evenimentul, ajuns la cea de-a doua ediție, se desfășoară la Sala Mică, din strada Biserica Amzei nr. 21 - 23. Căsuța lui Moș Crăciun și sania cu reni vor fi amenajate afară, într-un cadru de sărbătoare. Soldățeii de plumb și Crăciunițele îi vor primi pe copii în lumea magică a sărbătorilor, unde vor avea parte de o întâlnire cu Moș Crăciun, de daruri și multă dragoste. În interiorul casei, cele mai îndemânatice ajutoare au pus la cale ateliere de fabricat jucării, de confecționat decorațiuni de sărbători, dar și de spus și creat povești, de joacă, improvizație sau teatru. În acest an, și părinții sunt invitați la ateliere împreună cu copiii, pentru a-și descoperi noi pasiuni ori pentru a petrece timp împreună cu cei mici.

Noutatea acestei ediții este spectacolul cu tematică de Crăciun - „Alertă în Laponia”, care are premiera în prima zi a evenimentului, pe data de 8 decembrie. După foarte mulți ani de tradiție, reluăm ideea de a crea un spectacol care să spună o poveste de Crăciun. De această dată, copiii vor putea afla mai multe despre Rudolf și despre nevoile lui de a fi la fel de iubit de copii, așa cum este Moș Crăciun. În completarea spectacolului, am pregătit un atelier, prin care copiii vor avea șansa să-i transmită lui Rudolf toată aprecierea și iubirea nespusă până atunci. Moș Crăciun vă așteaptă la Teatrul Ion Creangă pentru a vă cunoaște și a vă afla dorințele, dacă ați fost sau nu cuminți, dacă ați citit și mers la teatru. Spiridușii ghiduși abia așteaptă să vă învețe să confecționați daruri și să vă jucați împreună cu ei. Ultimul, dar nu cel din urmă, Rudolf vrea și el să vă cunoască, să vă țină în brațe și să se simtă iubit.

Pentru a descoperi programul evenimentului, puteți accesa www.teatrulioncreanga.ro. Biletele au fost puse la vânzare și sunt disponibile atât online, pe platformele entertix.ro și myticket, cât și la Casa de bilete a Teatrului - 0767 934 374.

TEXT

Acasă la Moș Crăciun - Teatrul Ion Creangă

JURNAL DE

Top 10 spectacole de teatru ale anului

Dintre spectacolele văzute în 2022, am ales zece, după un criteriu repudiat de teatrologi: pur și simplu m-au impresionat, se pune?

„Mass” – unteatru

„Mass” e o meditație despre pierdere, durere, furie, acceptare. Punerea în scenă a unui text american de către doi exponenți remarcabili ai teatrului independent din România ne arată că poți merge înainte fără să ai toate răspunsurile și explicațiile.

remarcabile (Marius Manole, Raluca Aprodu) și un strop prea remarcabile (Maia Morgenstern, Marius Bodochi).

„Mașinăria” – TNB

„Faust” – TNRS

Copleșitorul spectacol „Faust” de Silviu Purcărete e cel mai valoros produs cultural al României moderne, euro-atlantice. Aduce pe scenă, grație unui regizor bucureștean prin născare și simțire, tot ce are mai valoros provincia în materie de artă performativă. Ofelia Popii - Miklós Bács e o întâlnire scenică istorică a teatrului românesc contemporan.

„Creatorul de teatru” – TNB

Iureș și Dabija aduc la cel mai mare teatru de stat un mare spectacol al teatrului underground din România, iar sângeretele care se face în fiecare marți în Utzbach-ul uitat de Dumnezeu și-a păstrat o savoare uluitoare.

„Tatăl” – Bulandra

Via, hipnotica sa prezență pe scenă e mărturia artistică a faptului că Regele nu moare și că Victor Rebengiuc e Old Vic, Tatăl teatrului nostru.

„Clara Haskil, Preludiu și Fugă” – FITS

Grație transfigurării artistice a Laetitiei Casta, a unei montări occidentale moderne, de o simplitate dezvăluind clasa și rafinamentul teatrului contemporan, am putut descoperi o Clara Haskil vulnerabilă, modestă, uimită de prețuirea de care avea să se bucure evreica provenită din București.

Spectacolul „Mașinăria. Musicalul”, creat la Sala Studio a TNB de regizorul Alexander Hausvater, e cea mai fericită întâlnire dintre text și muzică de pe scena vreunui teatru românesc în această stagiune. E și cel mai american spectacol, cu o mizanscenă de Broadway, un musical rotund.

„Azilul

de noapte” –Bulandra

„Băieții

de zinc” –

Bulandra Înalta împlinire artistică, înnobilând stagiunea de la Bulandra cu o montare de istorie contemporană realizată impecabil, e cea mai fidelă punere în scenă a grozăviilor războiului.

„Cei drepți” – TNB

Adaptare și regie impecabile ale lui Mihai Mănuțiu, într-un decor de o frumusețe careți taie respirația (Adrian Damian). La punerea în scenă a unor idei filosofice își dau concursul prestații actoricești

Cornel Scripcaru, Marian Râlea, Adrian Nicolae, Andi Vasluianu, Lucian Ifrim, Adrian Ciobanu, Constantin Dogioiu, Marius Chivu și Maria Veronica Vârlan ne conving nu doar că tot ce spun e adevărat, ci o fac și când tac. Dacă nu era atât de lungit, „Azilul de noapte” ar fi fost un triumf.

„Dual, un performance despre prietenie” – Teatrelli Încurajez cât pot teatrul tânăr, așa că recomand acest performance non-verbal captivant de urmărit, deși greu de privit! Concept - Leta Popescu, Bogdan Spătaru, Florin Fieroiu, performeriGeorge Albert Costea, Mihaela Velicu, Vlad Udrescu.

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

foto

© Sebastian Marcovici

Academia de Dans și Performance, proiectul CNDB de formare a tinerilor dansatori şi performeri

Academia de Dans și Performance, un program intensiv de educație și formare în dansul contemporan, destinat dansatorilor și producătorilor care se află la început de drum, iniţiat de către Centrul Național al Dansului București (CNDB), acum la a doua sa ediţie, se află în plină desfăşurare la Bucureşti, organizat în parteneriat cu organizațiile Brain Store Project Foundation din Sofia și StanicaService for Contemporary Dance din Belgrad. Este îmbucurător că acest demers a prins din nou concreteţe, deoarece Academia constituie singurul program local care facilitează accesul tinerilor la sistemul artistic european. Cursanții învață după un curriculum acordat la cele mai înalte standarde ale artelor performative actuale, de la coregrafi și dansatori care creează pe marile scene ale lumii.

Constituită din două programe, unul pentru

dansatori/performeri și unul pentru producători în artele performative, Academia de Dans și Performance aduce la Bucureşti coregrafi și dansatori reputaţi în plan internațional, care activează în teatre și companii de dans precum Școala Operei Garnier și Comédie-Française din Paris, Opera din Lyon, Universitatea de Arte din Berlin, Broadway sau Bard College din New York, Conservatorul Superior din Madrid, Batsheva Dance Company din Tel Aviv sau Ultima Vez din Bruxelles, Opera Națională Olandeză etc, pentru a ghida cursanții pe durata stagiului de pregătire. Printre profesori şi mentori se numără Miriam Althammer, Laura Aris, Galina Borisova, Jan Burkhardt, Marta Coronado, Carmen Coțofană, Mădălina Dan, Simona Deaconescu, Florin Fieroiu, Igor Koruga, Mihaela Michailov, Marko Milić, Gisela Müller, Valentina de Piante, Iva Sveshtarova, Lucas Viallefond, Sigal Zouk sau Noa Zuk.

TEXT DE ANAMARIA GRUMEZA

Programul pentru dansatori și performeri

cuprinde ateliere, cursuri, prezentări, sesiuni de mentorat și creație artistică, atât cu coregrafii și profesorii internaționali, cât și cu cei locali. Tinerilor artiști li se pun astfel la dispoziție toate instrumentele și procesele de lucru de care are nevoie astăzi un dansator contemporan din cele mai prestigioase companii de profil, de la tehnici de pre-dans și atelier de repertoriu, până la practici de improvizație și generare de mișcare pornind de la text și imagine. Cum actuala ediție a Academiei de Dans și Performance se desfășoară pe o perioadă de trei ani, la finalul primului an intensiv de studiu, în 2023, toți cursanții vor crea un spectacol de grup, iar câțiva dintre ei, în urma competențelor dovedite, vor fi selectați în cel puțin trei spectacole de dans internaționale, produse și distribuite în centre și festivaluri din regiunea Europei de Sud-Est.

Programul pentru producători în artele performative constă în două module de studiu, cuprinzând ateliere, cursuri și prelegeri, urmat de o serie de sesiuni de mentorat, teme de lucru teoretice și aplicate, internship-uri locale și internaționale și practică în producția artistică. Acesta vizează totodată și alte domenii de dezvoltare, având inclusiv cursuri și ateliere de management cultural, politici culturale, legislație și fiscalitate în domeniul artistic, resurse și finanțare, producție în dans contemporan, infrastructură culturală, logica și dinamica proiectelor artistice, rețele și networking internațional, public și receptare/mediere culturală, istoria și teoria dansului contemporan

și a performance-ului, precum și conștientizarea rolului producătorului ca parte din contextul socio-politico-cultural.

Referitor la crearea acestui context unic de învățare pentru dansatorii și performerii români la început de drum, Vava Ștefănescu, manager al CNDB, a declarat: „Am inițiat acest program cu încredințarea că este posibil un viitor normal pentru cei care-și găsesc pasiunea și locul doar pe scenă, în contemporaneitate. Un an de antrenament al minții și corpului; apoi, viața artistică începe: prezentarea spectacolelor pe scenele din România și din străinătate”. Prin Academia de Dans și Performance, CNDB își propune să coaguleze, printr-un proces admirabil, o nouă generație de dansatori profesioniști, oferindu-le celor înscriși noi oportunități și spații de desfășurare, în care să poată avansa cu adevărat liber. Ca să dăm un exemplu relevant în acest sens, în urma unei selecții ulterioare, doi dintre studenții Academiei vor avea ocazia de a lua parte la workshop-uri în Köln (Germania) și Heraklion (Grecia), prin intermediul proiectului RELAY – Thinking Artistic Material in Music and Dance.

Vă invităm, așadar, să urmăriți activitatea celor de la Centrul Național al Dansului București, pentru a afla mai multe despre programul Academiei de Dans și Performance, dar și despre evenimentele pe care CNDB le pregăteşte în 2023 în beneficiul pasionaţilor de dans şi de artele performative. Sursa foto: cndb.ro

PERFORMING ARTS

Corpuri (in)vizibile sau cancerul coregrafiat

Dansul reduce anxietatea în jurul problemelor de sănătate și este un vector important pentru sănătatea noastră mintală, așa cum arată și noul studiu Culture for Health, lansat foarte recent de Uniunea Europeană. La spațiul AREAL dansăm din martie 2021, ca o modalitate de a fi împreună, dar și ca un mijloc creativ de a ne regăsi corpul pierdut în timpul pandemiei Covid-19. Dansăm în egală măsură ca să ne spunem poveștile personale, ca o formă de cunoaștere, suport și vindecare. Iar mai recent, dansăm și cu urmele pe care le lasă cancerul în viețile noastre, ca pe o modalitate simplă de a celebra momentul prezent.

Lansat recent de coregrafii Cosmin Manolescu și Cristina Lilienfeld, co-directori AREAL, cursul corpuri (in)vizibile își propune să ofere un cadru de mișcare, dar și sprijin terapeutic pacienților bolnavi de cancer, supraviețuitorilor acestei boli sau membrilor susținători/familiilor acestora. „Cadrul de întâlnire pe care am început să îl creăm în noiembrie prin cursul nostru și care vrem să se repete o dată pe lună, pe termen lung, poate aduce bucuria conexiunii la corp, un corp care este mult mai mult decât un corp afectat de boală, un corp care poate crea, se poate bucura, poate savura viața, un corp care poate fi împreună în comuniune. Sentimentul de blândețe și căldură care a rămas cu mine după prima întâlnire mi-a dizolvat orice dubiu inițial și singurul lucru pe care mi-l doresc este să ajungă la spațiul AREAL cei care au într-adevăr nevoie de noi” spune Cristina Lilienfeld.

Următorul curs de mișcare va avea loc pe 19 decembrie, ora 18, la spațiul AREAL, str. Anastasie Simu nr. 2, ap. 6. Cei interesați să participe la atelier sunt rugați să trimită un mesaj de rezervare la adresa cosmin@arealcolectiv.ro. Atelierul, lansat în premieră la București, este o componentă a viitorului spectacol Cancer, Coregrafi at, care va fi realizat în aprilie 2023, de o echipă interdisciplinară formată din Cosmin Manolescu și Cristina Lilienfeld (dans), Sabina Ulubeanu (compozitoare), Cinty Ionescu (video designer), Alexandros Raptis (design lumini & soundscape). Spectacolul, pornind de la textul cu același nume, scris de dramaturga Cătălina Florescu, va avea premiera la București și New York și va fi co-produs de Fundația Gabriela Tudor, în parteneriat cu ARCUB și Institutul Cultural Român din New York, în cadrul unui proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural.

Cosmin Manolescu (În cautarea corpului pierdut)

Foto © Cornel Putan

Cristina Lilienfeld

Foto ©

Cornel Putan

„Lasă-i să moară proști”concept: Catinca Drăgănescu,

un nou spectacol-laborator @ Teatrelli

Trăim într-un context global care ne obligă la o conștiință socială și politică, de aceea, noua producție work in progress creart/Teatrelli „Lasă-i să moară proști”, concept: Catinca Drăgănescu, își propune să fie o radiografie a măcinărilor identitare și politice ale generației milenialilor din România, o transpunere scenică a felului în care ne-au marcat devenirea personală o serie de evenimente istorice, pornind cu căderea regimului comunist din decembrie 1989. Scindată între valorile occidentale și mentalitatea estică, între implicare civică și apatie politică, această generație de tranziție pare a avea încrustată în experiența ei însăși esența transformărilor sociale apărute în societățile est-europene post-totalitare. Folosind articole din presă, repere culturale, manuale,

istorii personale și interviuri filmate, artiștii implicați în proiect prezintă propriul proces de dezvoltare a unei conștiințe socio-politice.

Construit pe formatul unui spectacol-laborator, prima etapă de lucru la instalația performativă „Lasă-i să moară proști” a constat în partea de documentare și scriere a textului dramatic și se va finaliza pe 13 decembrie, de la ora 19.00, cu o lectură performativă – dezbatere cu public, la Teatrelli, alături de regizoarea și dramaturga Catinca Drăgănescu și performerii Nicoleta Lefter, George Albert Costea, Vladimir Purdel. Vor fi adresate teme ca raportul cu istoria, relația cu statul, sentimentul de apartenență, identitate națională vs. identitate europeană.

A doua etapă de lucru, programată pentru anul viitor, va consta în montarea finală a acestui spectacollaborator, creat în cadrul unei

instalaţii multimedia, care va combina materialul pre-filmat cu proiecţia live din scenă, folosind, totodată, o abordare inspirată de tehnicile de lucru ale companiei She She Pop din Berlin. Spectacolul Catincăi Drăgănescu „Lasă-i să moară proști” deschide, astfel, seria de performance-uri –dezbateri care va reprezenta focusul programului creart/ Teatrelli din 2023.

Catinca Drăgănescu este regizoare de teatru și dramaturgă. Are un doctorat în studii teatrale este în prezent cercetător în cadrul UNATC. Este director al ONG-ului Idea77 și inițiatoare a showcase-ului de arte performative independente – „Independent Exterior”. A montat atât în zona independentă, cât și în teatre publice din România și din afara țării. Spectacolele ei au fost prezentate live și online în festivaluri din Germania, Estonia, Olanda, Macedonia, Rusia, Cehia, SUA etc.

SABINA SURU

„Ca artist, îmi doresc să mă simt ca și când normele nu există”

Spirit transfrontalier care se simte mai în largul său în bluratele no man’s land-uri dintre artele vizuale, ştiinţe şi variile tehnologii decât în teritoriile creative definite prin etichetări schematice, în care artistul are confortul certitudinilor înşelătoare induse de canoane, tânăra artistă multimedia SABINA SURU se relevă ca o personalitate cu totul aparte, aproape inclasificabilă, a artei contemporane româneşti, fiind atrasă, în egală măsură, de tehnici fotografice de acum 200 de ani şi de algoritmi ultramoderni de machine learning, de surprindere a „urmei mişcării” în fotografii şi a stărilor noastre emoţionale în digital. Nu sunt afirmaţii speculative, fiindcă toate s-au regăsit, într-o formă sau alta, pe parcursul acestui an, în lucrările Sabinei Suru expuse la MŢR (instalaţia fotografică Cele ce se văd), 2/3 galeria (în cadrul expoziţiei-experiment Suprapuneri) sau VAGon-spațiul in(ter)disciplinat din Atelierele Malmaison, în instalaţia Share, Tag or Dye.

Aflată acum alături de artiștii Floriama Candea, Andrei Tudose, Cătălin Crețu și de programatorul Cristian Balaș în spatele proiectului de cercetare artistică The Somatist, The Entropist & The Skeptic, din care a rezultat cea mai cool expoziţie a momentului, deschisă până pe 20 decembrie, la Rezidența9, Sabina Suru închide anul 2022 aşa cum l-a început încă din ianuarie - prin expoziţia personala Life, as we touch it, de la Galeria IOMO -, cu o explorare a felului în care oamenii reacţionează la tehnologiile puse în slujba experimentului artistic şi la perspectiva de a deveni ei înşişi parte a lucrării, contributori sau chiar făcători de artă, prin caracterul interactiv şi participativ al instalaţiilor pe care le-a propus publicului. Despre acestea am stat, în principal, de vorbă cu Sabina, dar şi despre rezidența O copie mecanică, de la 2/3 galeria, unde, până pe 4 decembrie, îi puteţi descoperi pe viu practica (fotografică), fiindcă şi această expoziție inedită are, de asemenea, un caracter participativ.

Sabina defineşte-mi în câteva cuvinte conceptul expoziției. Cine sau ce sunt cei trei - Somatistul, Entropistul şi Scepticul - la care ne trimite titlul acesteia?

Acum vreo trei ani am pus la cale, împreună cu Floriama Candea și Mihaela Ghiţă, un ONG cu focus pe zona de artă și știință [Asociaţia Qolony], iar ăsta a fost primul proiect la care ne-am gândit - în afară de un proiect de rezidențe, care s-a întâmplat mai târziu - și a fost ideea Floriamei. Am vrut noi să facem un proiect colabo rativ într-o echipă mai mare, cu alte câteva artiste, dar nu am luat finanțare, n-am putut să-l facem atunci, aşa că l-am recalibrat acum, într-un mod un pic mai realist. Aceste trei entități plecau, de fapt, de la practicile noastre. Somatistul era cumva încorporarea Amei, care vine dinspre zona de BioArt, lucrează cu material viu, iar eu mă așezam oarecum în zona de Entropist, pentru că tot săream de la un mediu la altul, încercând să fac ceva care să

aibă o structură logică, o evolu ție, chiar dacă părea că ele nu se leagă foarte bine. Îmi amintesc discuții pe care le aveam cu ga leriști sau curatori, care nu știau unde să mă așeze - „Lucrezi cu video, cu fotografie, ești pictor? Ce ești... de fapt?”-, iar eu încer cam să le explic că nu trebuie să fiu ceva anume şi că, în final, înțelegi mediul în funcție de ce ai nevoie să transmiți. Iar Scepticul era, cumva, acel per sonaj eluziv care îi aduna pe toți la un loc, pentru că întotdeauna chestionăm idei, chestionăm medii, chestionăm limite. Deci, în fond, aceste trei entități sunt, de fapt, o singură entitate.

Ca să înțeleg la ce să mă aștept, ca vizitator al expoziției, în caracterizarea ei ni se spune că instalația „combină arta cu știința pentru a genera conștientizarea asupra responsabilității pe care o avem în relația cu tehnologia”. Păi, relația cu tehnologia este una milenară, de când ne-am apucat să prelucrăm primele materiale... de ce e

nevoie acum de conștientizare a responsabilității?

Fiindcă mi se pare că tehnologiile cu care interacționăm acum au un alt mod de a ne instrumenta viața decât înainte. Apariția tipografiei a schimbat societatea cu totul, a schimbat cultura, a schimbat diseminarea informației, diseminarea artei, dar, pe de altă parte, tehnologiile de acum se bazează foarte mult pe informații de la noi ca persoane, adică nu mai sunt o doar metodă de extindere a informației și a cunoașterii, ci un mod de recompunere a ei care se bazează foarte mult pe forme de adunare de date, de care noi, de foarte multe ori, nu suntem conștienți... adică tot dăm click pe Accept Cookies, Accept Terms and Conditions, pe parte digitală, iar pe partea de date fiziologice facem tot același lucru. Nu mă gândesc la amprente neapărat, dar la ceasurile astea deștepte, de exemplu, care îți monitorizează pulsul sau nivelul de stres, îți spun cât ești de stresat... nu știu, poate nu erai conștient că ești stresat. Sunt foarte multe bucățele de tehnologie care, efectiv, ne schimbă felul în care trăim, felul în care interacționăm între noi, și am vrut să testăm puțin în proiectul The Somatist, The Entropist & The Skeptic cât suntem conștienți sau unde nu suntem conștienți şi... de ce? [...]

Citiţi interviul complet cu SABINA SURU pe www.zilesinopti.ro

DOI JOI | Program extins al galeriilor de artă

În cea de-a doua joi a fiecărei luni, galeriile de artă bucureştene coexistă

SUPRAINFINIT GALLERY (Mântuleasa 22)

Expoziție: Of Pleasure: The Learnings and Strange Fortunes of Atletica Ideal | APPARATUS 22 [16 noiembrie – 28 ianuarie]

În SUPRAINFINIT, timpul este nonlinear și firul narativ este un mișmaș în continuă schimbare. Expoziția personală a colectivului artistic Apparatus 22 ia forma unei serii de instalații materiale și narative, urmărind peripețiile unui personaj hibrid AI, Atletica Ideal, personaj care populează SUPRAINFINIT, un univers utopic, imaginat și crescut pas cu pas, de-a lungul ultimilor 7 ani.

SECTOR 1 GALLERY (Băiculeşti 29)

Expoziție: SUBJECTIVE GEOMETRIES | group show [18 noiembrie – 27 ianuarie]

Investigând dinamica dintre geometrie și percepție vizuală, expoziția propune o incursiune în opera a șapte artiste contemporane a căror preocupare comună este reflecția poetică asupra topologiei spațiului vizual: Arantxa Etcheverria, Irina

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Dumitrașcu Măgurean, Machteld Rullens, Mihaela Hudrea, Oana Năstăsache, Vanessa Singezia, Virginia Toma.

MOBIUS SATELLITE (Dorobanţi 202)

Expoziție: SHIFFLE | SADDO [10 noiembrie – 10 decembrie]

Muzica este o experiență personală. Poate cea mai personală... Într-un registru puternic POP, Saddo creează nu doar lucrări pe această temă, ci şi un întreg ambient. Este ceva ce îi place cu adevărat... de a crea lucrări cu teme care pur și simplu te atrag: mixul contradictoriu de rawness, gangsta culture, dar și poezie, afirmarea statusului, dar și probleme sociale cu care multe comunități încă se confruntă, criminalitate, dar şi opulenţă. –Lea Rasovszky

SANDWICH OFFSPACE (Atelierele Malmaison)

Expoziție: THE REAL SHOW @ SNDW [24 noiembrie –28 ianuarie]

Cu: Liliana Basarab (RO), Virgile Fraisse (FR), Teodor Graur (RO), Erick Meyenberg (MX), Nicoleta Mureș (RO). The Real Show

@SNDW prezintă o serie de poziții artistice care fac referire la populism. Expoziția este însoțită de o radiografie a populismului la intersecția dintre artă, cultură și societate, prezentată pe canalul de Telegram al proiectului, cu exemple ilustrative, din medii variate.

GALATECA (C. A. Rosetti 2-4)

Expoziție: INVERTED PERSPECTIVE (V) [06 –14 decembrie]

SADDO, LAMBO 2019, tapiserie

O expoziție de design. Un dialog pe tema inovației declinate în piese vestimentare din colecția "Her Omens Of Tempest And Of Calm" a lui Lucian Broscățean şi lucrările din forme și module arhitecturale ale lui Vlad Țenu. Design vestimentar și instalații de artă ce au în comun tehnica de hibridizare morfologică și țesătura de referințe culturale din diferite perioade istorice.

Jingle… jazz & lăutărie

„Dacă vreodată vom ajunge la Oraș vei vedea și tu cum se deschid obloanele cum femeile aruncă în stradă aripile de îngeri rămase de la masa de seară.”

(Ion Mureșan - Cartea de iarnă)

Aînceput acel sezon în care ne vom oglindi în globurile din brad și ne vom minți mai abitir că suntem bine. Sezonul neprietenos pentru oamenii singuri.

Filme de Crăciun, beteală, concerte și filme tematice, miros de turtă dulce și - pentru cei cu adevărat norocoși - săruturi sub vâsc. Nu prea avem cum să scăpăm.

Bine, recunosc că micul Grinch din mine vrea să iasă la suprafață, dar îl voi struni.

De fapt, nu e asta. Cred că percepția oamenilor asupra sărbătorilor ține de starea de cuplu / de familie / de sănătate și financiară în care se află. Cu alte cuvinte, dacă ești iubit, sănătos și bogat, Crăciunul îți va fi de poveste. Iar de nu, poți sfârși ca Bridget Jones, pe canapeaua din living, temând-te că vei muri mâncat/ă de lupi.

Pentru că sunt, totuși, o romantică și o optimistă, am încercat să pregătesc un program simpatic în luna decembrie la Green Hours. De fapt, fără legătură cu fervoarea sărbătorilor,

noi suntem mai mereu simpatici. Și, inevitabil, modești.

Vom prezenta diverse forme de jazz, un eveniment special de violoncel solo (beneficiind de sprijinul Institutului Francez) al lui Vincent Courtois, unul dintre cei mai apreciați muzicieni francezi ai momentului (6 decembrie), cântece din Dobrogea, în interpretarea Corinei Sîrghi (21 decembrie), sau tradiționalul concert de Crăciun cu Maria Răducanu (23 decembrie)… și chiar multe alte întâmplări frumoase.

Iar ca să arătăm că suntem în rândul lumii - doar că puțin diferiți - pe 31 decembrie nu facem petrecere de Revelion. Sărbătorim noul an, în grădina noastră încălzită, pe 1 ianuarie, cu ciorbă de potroace și lăutari. Pentru că ce e un an nou fără ciorbă de potroace și ce e lăutăria, dacă nu

avant la lettre?

jazz

Rozana Mihalache este nepoetă, jazz & cats mama & director artistic Green Hours & Jazzunique Festival.

foto © Rozana Mihalache. Copenhaga, decembrie 2021

The PUB Universității

Centrul de cultură The PUB Universității! Aici, mereu se întâmplă ceva

Muzica este la ea acasă. Muzicieni de marcă, dar și artiști mai puțini cunoscuți vin să-și prezinte proiectele. Chiar și începătorii au acces la scena The PUB. Multă muzică, un public fidel, un public cunoscător și doritor să savureze sunetele și valul de cultură ce se revarsă de pe scenă.

Rock-ul, Folk-ul, Alternativul, Metalul vin în valuri la The PUB. Locul se află la kilometru zero al Bucureștiului, făcând facil accesul iubitorilor de muzică, bere și alte licori alese. Bucătăria oferă preparate din meniu specific pub-urilor, dar și preparate tradiționale românești, vedete fiind mititeii Trocadero.

„Tradiția Trocadero obligă The PUB să respecte locul și o facem cât putem mai bine. Legenda spune ca la Trocadero era singurul loc din București unde doamnele aveau un salon separat de domni și asta făcea ca domnii să fie prezenți cu atât mai mult, pentru a le curta...”

The PUB este dotat cu o instalație performantă de bere în sistem self-service și face parte din lanțul The PUB Pilsner din Cehia. Sunt conectate 20 pub-uri din Europa (Cehia, Austria, Germania, Polonia, Slovenia etc.), clienții putând

vedea în timp real câtă bere se consumă la oricare dintre puburi. Participă și tu concursurile „europene” de băut bere.

Ce găsim în program?

Dacă este marți este jazz. Titrați și jazzmani dornici de afirmare vin pe scenă să dea ce au mai bun. Tot marțea, în grădină, te poți întâlni cu „Marțienii”! Muzicieni de top, foști și actuali, oameni din showbiz, viniliști, cei ce scriu despre muzică te așteaptă la o bere ca să povestească. Și au ce!

Se cântă și mult blues! Pe tot parcursul anului. Urban Blues Fest, cu ale sale ediții de primăvară și de toamnă, se desfășoară pe scena primitoare

de la The PUB Universității. Școli de muzică și de teatru vin pe scenă. Tineri și foarte talentați actori vin să repete și să se adreseze publicului prin încântătoare spectacole. Și asta nu e tot! Expoziții de pictură, expoziții de fotografie, expoziții de afișe pot fi întâlnite permanent.

Decembrie 2022 va fi luna în care The PUB Universității inaugurează sala The New PUB. Cu o arhitectură modernă și curajoasă, sala The New Pub este destinată serilor de bere și burgeri sau mititei, la un meci de fotbal sau rugby.

Și câte și mai câte! Centrul de Cultură The PUB Universității! Trocadero!

Mâncare

din Țara Soarelui Răsare și de prin vecini

Mi-am descoperit pasiunea pentru istoria gastronomiei pe când, în urmă cu vreo zece ani, am început să caut mai multe informații despre un bar chinezesc din Bucureștiul interbelic: Fu Chiang. Despre el nu am aflat mare lucru, dar am descoperit alte istorii fascinante. Și apropo de localuri cu specific asiatic, tot în interbelic am avut și un bar Nipon, ulterior denumit Arizona (sic!). De menționat și restaurantul Nan Jing, inaugurat în comunism și care funcționează și astăzi, dar și Wu Xing, care în anii ’90 aduceau la noi conceptul de delivery.

Restaurant Seoul

 Aviator Mircea Zorileanu 8

Ruka Izakaya

 Calea Floreasca 11

Am ajuns incredibil de târziu în acest loc, la un an și ceva după inaugurare, deși sunt un fan declarat al lui Cătălin Petrescu, din mâna căruia am mâncat deseori la fostul său loc de muncă, de pe Nordului. Meniul mic, cum îi șade bine unui restaurant, lungit doar (oportun) de lista de opțiuni pentru sushi. Au și destule variante de main dish care nu conțin pește crud, așa că nu vă fie frică, se găsesc preparate pentru toate gusturile. Ba chiar există și sushi cu creveți tempura sau signature dish-ul cu vită waygu, foie-gras și icre negre. Personalul este amabil și bine informat. Mi-aș fi dorit mai multe variante de vinuri la pahar, dar cum prețurile sunt decente, puteți opta pentru o sticlă.

Două lucruri m-au speriat aici: porțiile (foarte mari) și locul de fumat, care e cumva pe acoperiș. Știam foarte bine kimchiul de la ei, adus la caserolă de bunul meu prieten Mihnea, care a și locuit vreo câțiva ani în Coreea de Sud. Mâncarea este delicioasă, meniul consistent, cu multe opțiuni. Poate prea multe. Oferta de băuturi e cea care pune cele mai mari probleme, sărăcăcioasă, dar cumva o scoți la capăt, că te duci să mănânci, nu să te bețivănești. Când am primit bolul cu ramen am crezut că e pentru două persoane (se pare că cel cu fructe de mare e și mai mare). Noi am primit și câteva mini-porții din partea casei, cât să ne acomodăm cu meniul. Totul corect, gustos, suprinzător. Pe scurt, abia aștept să mă reîntorc.

Un clasic al bucătăriei chinezești, ascuns pe o străduță de pe lângă Mall Vitan și, de departe, preferatul meu. De afară nu prea ai da doi bani, înăuntru nu știi ce să mai comanzi. Personal, nu sunt un fan al porumbului, ci doar al mămăligii, dar aici mi-l comand pe cel picant. Dacă nu sunteți de-ai casei, cereți și fasolea verde tempura (la un moment dat nu era pe meniu), care merită din plin. Peștele cu sos gros de soia, dulce, vine întreg, iar capul este delicios. Dacă vă place oaia, luați. E potrivită chiar și pentru cei mai simandicoși, pentru că mirosul e estompat de celelalte arome. Nu uitați, exact ca în mai toate restaurantele asiatice, opțiunile de la desert sunt limitate!

Din fu  Alexandru Moruzzi Voievod 78

Orășelul copiilor București

Orășelul copiilor București este unul dintre cele mai importante parcuri dedicate copiilor din Capitală. Fie că locuiești aici, fie că ești în trecere, nu ezita să petreci alături de copiii tăi câteva ore bune. Spațiile de joacă, jocurile, restaurantele cochete, zonele de relaxare sunt ingredientele care vă vor face ziua perfectă!

Orășelul copiilor din București este iubit de toată lumea: de la pitici la bunici, pentru că aici, fiecare găsește ceva de făcut. Zonele de distracție alternează cu cele de relaxare, jocurile pentru care

trebuie să plătești bilet se împletesc cu spațiile de joacă gratuite. Așa că parcul este pentru toate gusturile și toate buzunarele. Hai să vedem împreună cum ar arăta o zi în acest loc din București!

Orășelul Copiilor a fost inaugurat de „Moș Gerilă”, în 1976, și avea tot ce-i trebuia unui parc de distracții la vremea respectivă: tiribombe, mașinuțe, căluți, buburuze, vată de zahăr, montagne russe, ba chiar și-un trenuleț, cu tot cu șină. Calea ferată era lungă de 1,8 km, trenulețul răspundea cu mândrie la numele de Thomas și toți copiii îl iubeau și voiau să se plimbe cu el în jurul Orășelului. Astăzi, trenulețul este unul modern și oferă acceași plăcere ca și în trecut.

Roata panoramică

Inaugurată recent, Roata Panoramică este obiectivul cu prețul cel mai ridicat din întreg Orășelul, dar merită măcar o dată să guști experiența alături de copiii tăi. Viteza cu care se învârte este extrem de redusă, așa că

Trenulețul

Gara trenulețului din Orășel se află chiar la intrarea principală. Circuitul pe care acesta merge traversează întreg parcul și sunt acceptați copii de la câteva luni la… 99 de ani. Prețul este decent, iar copiii mici au gratuitate!

nu trebuie să ai emoții. S-ar putea totuși să ai ceva emoții când vei ajunge acolo sus și vei admira întreg parcul de la mulți metri înălțime.

Montagne russe

Este renovat recent și oferă senzații tari! Cel mai curajos dintre voi trebuie să-și ia inima în dinți și să se așeze cuminte în mașinuța „zburătoare”. Stai liniștit, l-am testat personal și ajungi mereu în siguranță la finish după vreo 90 de secunde. Cât poate să fie de greu?! Copiii sub 12 ani trebuie să fie însoțiți de un adult.

Fast tower

Turnul de mare viteză te așteaptă chiar la intrare. Îți spunem cu mâna pe inimă că nu este recomandat decât curajoșilor! Te ridică lent cam la 20 de metri deasupra pământului și apoi te coboară pur și simplu cu o viteză de simți că asta e ultima coborâre pe care o vei apuca vreodată!

Crazy dance

Când te uiți la alții cum se dau în Crazy dance, totul pare inofensiv, amuzant chiar. Odată ajuns în scaun, cu bara de protecție în față, lucrurile se schimbă și totul începe să se învârtă și să se învârtă, apoi să schimbe direcția și, la final, să ai mari dubii dacă mai poți merge în două picioare la coborâre.

Mașinuțele electrice

Parcul are două piste cu mașinuțe, care funcționează pe bază de fise. Copiii mici trebuie să fie neapărat însoțiți de părinți, abia după 12-13 ani poți încerca să-i lași singuri, mai ales dacă pista este aglomerată.

Lacul lebedelor plutitoare

În partea de N-E a parcului este amenajat un circuit acvatic pe care plutesc lebede. Bine, ele nu plutesc singure, ci trebuie conduse de un tătic sau o mămică și un copil feri cit! Este un loc de joacă sigur și amuzant. Cu siguranță că, dacă plutești o dată, vei reveni cu drag și data viitoare.

Căsuțele cu bunătățuri, terasele și restaurantele

Parcul este plin de locuri viu colorate și frumos amenajate de unde poți cumpăra ceva de mâncat ori de băut. Prețurile sunt rezonabile, iar produsele sunt pentru toate gusturile. Pe lângă grătare ori mâncare de orice fel, găsiți și restaurante cochete, cu terase minunate. Tot aici găsiți și căsuțele care vând porumb fiert, gogoși, înghețată, sucuri, vată pe băț.

Siguranță, curățenie, facilități

Din fericire, lucrurile s-au schimbat în bine în ultima vreme. Orășelul copiilor din București este un loc în care te simți în siguranță, în care curățenia este la loc de cinste.

Parcul este supravegheat în permanență de echipaje de la Poliția Locală a Sectorului 4. Polițiștii patrulează pe dispozitive electrice, pentru a se asigura că toată lumea respectă regulile în acest loc al bunei-dispoziții.

Există toalete publice curate, la care ai acces gratuit, iar aleile sunt în permanență curățate. În plus, coșurile de gunoi din parc îți dau șansa să reciclezi selectiv.

Toate mijloacele de distracție respectă standardele de siguranță în vigoare. Se efectuează revizii în mod constant pentru siguranța copiilor și a adulților.

Parcul este deschis pe tot parcursul anului, iar în Orășelul copiilor din București distracția nu se termină niciodată!

Pentru copiii mici, aici găsești și celebrul carusel, tobogane gonflabile, trambuline simple ori cu corzi, mini-carturi și multe, multe altele. Spațiile de joacă gratuite amenajate de primăria Sectorului 4 sunt destul de numeroase în Orășelul copiilor din București. Balansoare, leagăne sau mini-caruselul îi așteaptă pe micii aventurieri să-și consume energia și să se bucure de fiecare în parte.

WORLD OF SANDWICHES

Cum a apărut World of Sandwiches? Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept?

Suntem trei persoane pasionate de mâncare bună și călătorii. Cam așa s-a născut acest concept. Am încercat în diferite locuri din lume sandwich-uri celebre, am fost fascinați de complexitatea și de gustul lor și am realizat că un sandwich poate deveni mâncare gourmet. Am luat rețetele originale (cel puțin ale celor încercate de noi), am angajat un prim consultant și de aici s-a născut această afacere.

O experiență fast gourmet cu sandwich-uri faimoase în toată lumea

Dacă până acum nu prea existau locuri dedicate sandwich-urilor și trebuia să te mulțumești cu oferta de la supermarket, în ultimele luni, în București s-au deschis aproape concomitent două panini bars și un mic local care-și propune să ofere bucureștenilor o experiență fast gourmet cu sandwich-uri faimoase în toată lumea. Despre aceasta din urmă, numit World of Sandwiches, ne-au povestit mai multe fondatorii: Adrian Vrînceanu, Călin Oarcaș și Dan Bălăban.

Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre sandwich-urile voastre.

Nu cred că cineva poate crede că am început probele în septembrie 2020 și am deschis primul loc de livrări (fără interfața cu publicul), în Băneasa, în februarie 2022. Am lucrat timp de

16 luni pe pregătire, probe, rețete, furnizori și materii prime. Totul, absolut totul este făcut de noi in-house, pornind de la ingredientele de bază, evident cu excepția brânzeturilor folosite.

Sunteți la început de drum, dar care este rețeta succesului pe care mizați?

Așa cum o spune și logo-ul nostru, „WOS - fast gourmet”, încercăm să oferim calitate gourmet într-un mod cât se poate de rapid. Și, da, așa cum am spus mai sus, un sandwich poate fi și gourmet.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit până acum?

Majoritatea consultanților cu care am lucrat, văzând ce vrem să facem, au declarat că este imposibil să facem business cu rețetele noastre. Nu li s-a părut fezabil financiar. Calitatea pe care am vrut să o obținem, calitatea materiilor prime pe care le folosim, manopera necesară - toate împing marja noastră de profit într-o zonă destul de delicată, dar obiectivul nostru este să realizăm ceea ce ne-am propus, un produs final de o calitate excelentă, superioară, la un preț rezonabil.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă localul vostru asupra orașului sau asupra zonei în care l-ați deschis?

Evident că ne dorim ca Bucureștiul, în primă fază locația de pe strada Piața Amzei nr. 17, să devină parte

a unui ecosistem local „must try”, un pol al street food-ului și al locațiilor gastronomice moderne, inedite. Nu suntem singuri acolo, este un loc în plină dezvoltare și sper că prezența noastră să contribuie la acest deziderat.

Ce vă place vs. ce nu vă place la București?

Orașul ăsta are farmecul lui, sunt câteva zone care ne duc cu gândul la alte capitale europene, iar ceea ce se întâmplă din punct de vedere al experienței gastronomice ne oferă mari speranțe. Sunt destule orașe europene unde am mâncat mai slab calitativ

decât aici și suntem siguri că acesta este doar începutul, este mult loc de dezvoltare și de îmbunătățire a business-urilor actuale. Nu apreciem însă „indiferența” autorităților vis-à-vis de micii antreprenori din acest segment, imposibilitatea practic de a avea un dialog la nivel de administrație locală.

Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada de activitate?

Că unii oameni nu sunt ceea ce ce par, că și atunci când ai grijă de ei și ai o relație civilizată și corectă, nu au scrupule în a-și întoarce spatele sau a profita într-o situație în care simt că pot face asta.

Ce planuri aveți pentru WOS în 2023?

Vrem să deschidem alte două locații, aveam una în plan încă de anul acesta, dar, din păcate, a trebuit să regândim puțin strategia.

5 new places in town

La rubrica „Povești din București” ți-am prezentat un loc nou deschis în oraș (World of Sandwiches), așa că ne-am gândit să facem și o listă complementară, cu alte 5 new places in town. Având în vedere că decembrie e o lună cu multe zile libere, dar și cu o destul de lungă vacanță de sărbători, sigur vei găsi timpul necesar pentru a le vizita pe toate.

Mano+Bocca Panini Bar

 Banul Antonache 51  0770.449.924

Mano+Bocca s-a deschis cam în urmă cu două luni, dar a prins repede la public, mai ales că a fost promovat și de câteva vedete. Își zice panini bar și are sandvișuri gustoase, dar este și wine bar, antipasti place, cafenea de specialitate și cocktail spot. Totul arată foarte bine și instagramabil, așa că e neapărat de încercat.

înCotro Specialty Coffee

 Ana Davila 2 Pentru iubitorii de plimbări prin Cotroceni, știm că sunt destui, avem o nouă cafenea de specialitate (aprovizionată cu cafea de la Mabo, a căror poveste v-am spus-o în alt număr). Se numește înCotro și se află pe o stradă liniștită și plină de case frumoase. În afară de cafea, mai au și prosecco, și lucruri bune de la Bakeria Panduri.

Frescoloco Panini Bar

 Lipscani 3  0748.890.036

Frescoloco e un alt panini bar deschis recent, pentru a completa peisajul frumos compus din Pâine și vin, Energiea, Origo, toate pe aceeași sută de

metri. Focaccia și schiacciata pe care le folosesc aici sunt procurate de la Casa del Pan și Grano. În afară de sandvișuri bune, au și o colecție bună de vinuri, prosecco, dar și cocktail-uri.

La Salumeria

 Calea Victoriei 101  0745.189.808

La Salumeria s-a deschis în această vară, într-un gang foarte popular de pe Calea Victoriei, dar a rămas destul de ferit de puhoiul de oameni care se scurge în weekenduri pe bulevardul devenit pietonal. Are o varietate mare de delicatese italienești, cu adevărat deosebite, pe care le poți încerca la fața locului, pe platouri, lângă un pahar de vin, sau acasă, pentru că La Salumeria funcționează și ca băcănie.

Piua Biscuit Bar

 Piața Amzei 13  0721.204.446

Piua se recomandă a fi biscuit bar, dar e mult mai mult de atât. E un nou loc pentru bruch-uri târzii sau pentru nopți cu vibe lejer, dar pus pe party - de unde și conceptul de Biscoteque, care amestecă biscuiții cu cocktail-uri și muzică învârtită de DJ-i.. E neapărat de trecut și încercat, indiferent dacă o faci dimineața sau seara!

„Social places for social people”selecție de spații cool din Capitală

Pentru că la fiecare final de an se trage linie, este un moment potrivit pentru o mică îndosariere a celor mai cool locuri din București. Fie că vrei să lucrezi, să bei sau să mănânci ceva bun, există cu siguranță un loc în Capitală care are fix formula pe care tu o cauți. Așa că am pregătit o selecție a spațiilor care au avut acel je ne sais quoi și au reușit să mă convingă să le trec pragul de mai multe ori.

AM. Social Space

Constantin Bosianu 21

Situat într-o zonă liniștită, pitit printre străduțe și blocuri recent construite, se află AM Social Space - un hub cool destinat socializării (așa cum deja ne spune și numele), cu o selecție de cafea de specialitate gustoasă și câteva produse de patiserie proaspete. Aici vei găsi o comunitate de oameni prietenoși, care întotdeauna îți vor zâmbi amabil. Când vine vorba despre decor, spațiul reprezintă rezultatul mai multor îmbinări de elemente - lemn, canapele comode, piese de mobilier din fier, plante, tablouri, colaje și chiar câteva colțuri de unde poți achiziționa diverse - tricouri, lumânări, portofele etc. Practic, spațiul seamănă cu o sufragerie urbană imensă, potrivită atât pentru momentele de relaxare din wekeend, cât și pentru zilele în care lucrezi de acasă, având chiar o încăpere la etaj destinată persoanelor care vor să-și mai schimbe biroul. Pe lângă asta, cei de la AM găzduiesc adesea concerte, vernisaje și alte activități culturale care merită cu siguranță să ajungă la cât mai mulți oameni.

Cannoleria

Cornescu 4

Cannoleria este genul ăla de loc care reușește să te ducă instant cu gândul la atmosfera unei seri târzii în Italia. De la decor, mâncare, rafturile cu produse italienești și până la muzică, totul pare că este ales cu atenție, tocmai pentru a reuși să redea perfect imaginea de acolo. Situată undeva în zona Pieței Floreasca, Cannoleria dispune de o curte dichisită cu flori, copaci și mese rotunde,

acoperite cu fețe de masă cu pătrățele roșii, exact ca în restaurantele de cartier ale

Romei, precum și de două încăperi micuțe și intime, la parter. Așa cum putem ghici cu toții din nume, nu este un secret că aici vei găsi unii dintre cei mai buni cannoli din Capitală, preparați proaspăt zilnic, deci merită să treci pragul măcar pentru un cannoli făcut ca la mama lui acasă. Pe lângă desertul lor național, găsești și o selecție de lasagna, paste și prinsa romana - o pizza nerotundă, extrem de gustoasă, cu ingrediente din Italia.

Bar A1

Piața Amzei 1

Dincolo de cafeaua de specialitate și preparatele pe care doar la A1 le poți găsi, barul este special prin atmosfera de acolo - relaxată și boemă. La doar câțiva pași de Calea Victoriei, undeva pe colț, poți alege să te retragi câteva momente la una dintre mesele amplasate direct pe trotuar și

doar să te bucuri de priveliște. A1 este deja unul dintre cele mai frecventate și populate baruri ale zonei, dată fiind amplasarea ultracentrală, dar și comunitatea de oameni cool care s-a format acolo. Iar dacă nu găsești loc la terasă, la etaj există două încăperi unde te poți retrage liniștit cu câțiva prieteni, alături de o cafea sau un cocktail bun.

Fix Me a Drink

Strada Ion Brezoianu 23, Palatul Universul Fix Me a Drink este locul ideal în care să te retragi după o săptămână aglomerată și stresată, alături de un cocktail atent pregătit și de câțiva oameni dragi ție. Fiind primul bar botanic din București, Fixmad se laudă cu unele dintre cele mai bune cocktail-uri din Capitală, având în același timp un meniu diversificat, care se schimbă din când în când. Spațiul este luminos, cu accente urbane și decorat cu numeroase plante, covoare și mult lemn, fiind în același timp aerisit și intim, potrivit pentru conversații lungi la ceas de seară. Unde mai adaugi că în cazul în care băuturile cu ingrediente exotice îți activează dorința de a dansa, la doar câțiva pași se află Apollo 111 barul, un loc la fel de mișto, unde poți dansa până în zori.

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte job-uri ai trecut până să ajungi personal trainer?

De mică mi-am dorit să fiu gimnastă. Îmi aduc aminte că prin clasa a IV-a, mama mi-a cumpărat un costum roșu de gimnastică. Era târziu, ca vârstă, să încep gimnastica de performanță. Stăteam toată ziua cu costumul pe mine și încercam diferite figuri. Am învățat singură să fac șpagatul. Probabil, adânc în sufletul meu, a rămas această dorință neîmplinită de copil. Părinții m-au înscris la atletism. M-am antrenat serios, la nivel competitiv, timp de câțiva ani, și sunt convinsă că a contat enorm în formarea mea.

LUIZA BUCUR (Fitness Poetry)

Luiza Bucur are 44 ani și este instructor aerobic/ fitness cu 22 de ani de experiență în domeniu. De asemenea, ea este și colaboratoare a rubricii de sport din emisiunea Vorbește Lumea - Pro TV și are propria sală de fitness în cartierul Cotroceni: Fitness Poetry by Luiza Bucur.

Am făcut sport toată copilăria și adolescența. Am mers și alergat mult pe munte la numeroase competiții. La 16 ani am câștigat locul al ll-lea la Campionatul Național de Turism Sportiv.

După ce am terminat liceul, m-am orientat spre Facultatea de Biologie, Universitatea din București. Cu siguranță, studiul Biologiei a cântărit greu în viitoarea mea meserie. Am lucrat ca profesor de biologie un an. A fost o experiență fascinantă, mi-a adus multe realizări și împliniri. Am avut elevi olimpici și le-am insuflat celor mici dragostea pentru tot ce e viu. Cu unii dintre ei păstrez și acum legătura.

După ce am renunțat la sportul de performanță, m-am îngrășat destul de mult, de la 50 la 78 kg.

N-am realizat pe moment, abia când o persoană dragă mi-a atras atenția. M-am ambiționat și am slăbit cu sport și cu o dietă foarte sănătoasă, echilibrată.

O prietenă mi-a făcut apoi cadou un abonament la sală. Era la modă să faci fitness. M-am antrenat cu greutăți și am reușit să ajung de la 43 kg la 65 kg într-o perioadă

„Empatia este o calitate foarte importantă, esențială”

scurtă. Atunci am început să studiez cu atenție „mecanismele” antrenamentelor. Am trecut la gimnastică aerobică și în scurt timp am primit propunerea de a mă specializa pentru a deveni instructor de fitness/ aerobic.

Am urmat cursurile Federației Române Sportul pentru Toți și am devenit apoi lector în cadrul acesteia. Am predat viitorilor instructori Anatomie, Fiziologie, Biomecanică, Nutriție. A fost o perioadă minunată. Am avut onoarea și norocul să-l am profesor și mentor pe Radu Teodorescu, la a cărui sală am lucrat câțiva ani și cu care am fost co-autor la „Fitness cu Radu”.

Am renunțat la învățământ pentru fitness, decizie pe care părinții mei, în acel moment, n-au agreat-o. Mi-am ales bine drumul, consider eu.

Care este tipul de antrenament pe care-l preferi și de ce?

Prefer antrenamentele cu gre utatea corpului. Mișcările sunt naturale, sănătoase, rezultatele rapide, ușor de introdus în rutina de zi cu zi.

Spune-ne un lucru pe care foar te puțini oameni îl știu despre job-ul de personal trainer.

Este o meserie foarte frumoa să, care oferă multe satisfacții, însă nu este nici pe departe ușoară. Implică multă responsabilitate, consum energetic. Munca efectivă nu se rezumă la minutele petrecute alături de elev în timpul antrenamentului.

Care este cea mai importantă calitate pe care un personal trainer trebuie să o aibă?

Sunt multe calități pe care

antrenorul trebuie sa le aibă... pregătirea profesională, cunoștințe de psihologie, ținută, atitudine, limbaj, creativitate, punctualita te... Din punctul meu de vedere, pe lângă tot acest pachet, empatia este o calitate foarte importantă, esențială.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?

Două mari greșeli, aș zice. Nuși găsesc timp, mai bine zis se ascund în spatele acestei scuze, dar, de fapt, organizarea și motivația nu sunt bine puse la punct. Și cea de-a doua ar fi concepția greșită conform căreia dacă n-ai plecat „în patru labe”, leșinat, transpirat de la sală… n-ai făcut ce trebuie. Sportul ar trebui să fie o bucurie, nu un chin, nimic ce ar produce durere și suferință. Mă refer mai ales la cei ce încă nu fac mișcare...

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?

Fiecare target atins este motiv de bucurie în echipă. Pentru mine, tot ce contează este lumina, bucuria din ochii elevului atunci când împreună atingem obiectivele.

Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă personal trainer?

Dacă te îndrepți spre aceas tă profesie trebuie să iubești oamenii, să te vezi în fiecare elev, să faci pentru el tot ceea ce ai face pentru tine. Să fii sigur pe cunoștințele și pregătirea ta, să fii în permanență conectat cu el.

Te antrenezi și în aer liber (atunci când vremea permi te)? Dacă da, ne poți spune, te rog, câteva locuri unde-ți place să faci acest lucru și pe care le recomanzi?

Îmi place foarte mult să alerg în aer liber, indiferent de vreme, evident nu pe viscol sau temperaturi extreme. Dar nu mă sperie ploaia, ceața etc. Este bucuria mea și mă ajută să-mi pun ordine și liniște în gânduri.

Când vine vorba despre sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?

Românii sunt activi sau comozi, două mari categorii. Mersul, ținuta, pofta de viață, optimismul trădează imediat un stil de viață activ sau nu. Chiar dacă dimensiunile nu sunt cele ideale, spatele drept, musculatura, abdomenul și brațele lucrate ies imediat în evidență. Plus privirea relaxată.

Unde găsești revista Zile și Nopți?

Fiecare număr publicat ne bucură enorm, pentru simplul fapt că știm că ne-am îndeplinit încă o dată misiunea de a oferi cititorilor noștri cele mai bune, noi și interesante opțiuni de going out și timp liber. Lună de lună primim confirmarea că avem echipă, experienţă, audienţă şi parteneri de încredere. Și, apropo de parteneri și de ieșit în oraș, iată o listă cuprinzătoare de locuri recomandate de noi în Bucureşti și în care se distribuie revista Zile și Nopți, la fiecare început de lună.

Artele Spectacolului

Apollo 111

Palatul Universul

Str. Actor Ion Brezoianu 23-25 Programul complet, pe apollo111.ro Recomandarea lunii: Taximetriști, 18 decembrie, ora 20.00

Doi taximetriști în timpul unei ture de noapte. O noapte obișnuită, dar nu e, pentru că suntem la teatru.

Teatrul Național „I. L. Caragiale”

Bd. Nicolae Bălcescu 2, București Programul complet, pe tnb.ro Telefon: 021 313 9175

Opera

Națională București

Bd. Mihail Kogălniceanu nr. 70-72 Programul complet, pe operanb.ro Telefon: 021 314 6980

Teatrul Bulandra

Bd. Schitu Măgureanu nr. 1 Programul complet, pe bulandra.ro Telefon: 0735 835 681

Teatrul de Comedie

Centrul Vechi str. Sfântul Dumitru nr. 2 Programul complet, pe comedie.ro

Teatrul Nottara

Bulevardul General Gheorghe Magheru nr. 20 Programul complet, pe nottara.ro

Teatrul Odeon

Calea Victoriei nr. 40-42 Programul complet, pe teatrul-odeon.ro

www.zilesinopti.ro

Teatrul Avangardia

Lipscani 53 0791 616 583

TeatrulAvangardia.ro

Teatrul Elisabeta

B-dul Regina Elisabeta nr. 45 Programul complet, pe teatrulelisabeta.ro

Teatrul Act

Calea Victoriei nr. 126 teatrulact.ro

Teatrul de Artă Str. Sfântul Ștefan 21 Programul complet, pe teatruldearta.ro

Teatrul Apropo

Bd. Dimitrie Pompeiu nr. 8 Programul complet, pe teatrulapropo.ro

Teatrul în Culise

Str. Alecu Russo nr. 12 Programul complet, pe teatrulinculise.ro

Teatrul Excelsior Str. Academiei nr.28 teatrul-excelsior.ro

Teatrul Godot

Palatul Bragadiru Calea Rahovei 147 – 153 teatrulgodot.ro

Teatru Infinit

Str. Mihai Eminescu nr. 127 Programul, pe teatruinfinit.ro

Teatrul Coquette

Calea Călărași nr. 94, Tel. rezervări: 0754 990 017 rezervari@teatrulcoquette.ro Programul, pe teatrulcoquette.ro

FF Theatre

Str. Smârdan 5Bis contact@ffentertainment.ro tel. 0732.624.167

Teatrul Mic

Str. Constantin Mille, Nr. 16 Telefon: 0725.211.005 Str. Gabroveni, Nr. 57 Telefon: 031.069 95 91 Programul complet, pe teatrulmic.ro

Teatrul Ion Creangă

Programul complet, pe teatrulioncreanga.ro

Teatrul Muzical Ambasadorii

Bulevardul Tineretului 8-10 Programul complet, pe www.teatrulmuzicalambasadorii.ro

Teatrul Stela Popescu

Bulevardul Tineretului nr. 8–10 teatrulstelapopescu.ro

Teatrelli

Piața Alexandru Lahovari nr. 7 Programul complet, pe teatrelli.com

unteatru

Str. Sfinții Apostoli nr. 44 Programul complet, pe unteatru.ro

Point, hub cultural Str. Eremia Grigorescu nr. 10 Programul complet, pe pointhub.ro

Unde ieși luna asta în oraș?

Iată o listă de locații recomandate și testate de Zile și Nopți:

Unde mâncăm bine în București?

Acuarela, bistro

Str. Polonă, nr. 40

Acuarela nu e doar unul dintre cele mai fotogenice locuri din oraș, ci și o afacere de familie plină de creativitate și responsabilitate. Tel. rezervări: 0745.662.889

HARE

Bulevardul Mareșal Constantin Prezan nr. 1, Herăstrău

Signature drinks, fusion menu & more.

We’ve isolated the terrace with glass walls and added powerful heaters all around the place. Now you can enjoy this amazing view and party outside as long as you like. Promise we’ll keep you warm!

Tel. rezervări: 0725.544.669

Alt Shift

Going out with your friends eating good food in a cosy spot in the middle of Bucharest.

Str. Constantin Mille nr.4, Tel. rezervări: 0727 316 245

J’ai Bistrot

Calea Griviței, nr. 55.

Creative Bistrot. A relaxed space where people communicate with one another.

Tel. rezervări: 0790.229.922

Trattoria Angoli

Restaurant cu specific italian & românesc.

Calea Piscului, Orășelul Copiilor

Tel. rezervări: 0728.264.654

Urban Dada

Strada Tudor Arghezi nr. 5

Locul tău de relaxare și sărbătoare în centrul Capitalei, la parterul Teatrului Național București (lângă Sala Atelier)

Tel. rezervări: 0729.997.405

Bistro by Green Hours

Calea Victoriei, nr. 120

Tel. rezervări: 0751.772.275

Botanic Restaurant

Calea Piscului, Orășelul Copiilor Fie că iubești pastele, fie că preferi mâncarea tradițională, aici vei găsi feluri de mâncare savuroase și gustoase.

Tel. rezervări: 0721.261.262

Reper by ESS

Calea Victoriei nr. 176

Noul reper în gastronomia locală!

One restaurant with two conceptsbusiness lunch & fine Cuisine for a great experience!

Zilnic, de la 11:30 la 22:00 Tel. rezervări: 0749.053.163

Zăganu

Bistro & Craft Beer Bar

Calea Victoriei, nr. 91-93

Susținem berea artizanală românească.

Burgeri & specialități.

Tel. rezervări: 0770.550.234

Unde ne distrăm?

Club 16

Ion Câmpineanu nr. 16

Dance & Night Club. Good music brings people together!

Vezi lista de evenimente pe zilesinopti.ro/locuri/club-16bucuresti/ Tel. rezervări: 0746 800 752

Control Club

Str. Constantin Mille, nr. 4 Lumea bună din București se adună la… Control.

Vezi lista de evenimente pe zilesinopti.ro/locuri/control-club Tel. rezervări: 0733.927. 861

Club OXYA

Tuzla 50, Bucharest 0723 226 266 oxya.ro „Music is the universal language of mankind.”

Sâmbătă, 10 decembrie 2022 LA 22:00

VISIONNAIRE (by Zamna Tulum) & OXYA W/ LEE BURRIDGE

Hard Rock Café

Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff nr. 32

„Love all. Serve all.” It’s a simple reminder to love one another and live for the moment... with a dash of rock! Vezi lista de evenimente pe zilesinopti.ro/locuri/hard-rock-cafe Tel. rezervări: 0754.400.900

Trei Bețivi

Strada Vasile Lascăr, nr. 66 Te îmbeți cu muzică! Vezi lista de evenimente pe zilesinopti.ro/locuri/trei-betivi-bar Tel.: 0753.238.484

Unde bei o cafea bună?

Club 99 - The Comedy Club

Bd. Dacia nr. 99

Primul club de stand-up comedy din București, unde îi puteți vedea pe Teo, Vio, Costel & mulți alții. Vezi lista de evenimente pe zilesinopti.ro/locuri/club-99 Tel. rezervări: 0733.500.301

Green Hours Jazz Café

Calea Victoriei nr.120

Unul dintre cele mai cunoscute cluburi de jazz bucureștene, înființat în 1994 și situat în plin centrul Capitalei.

Vezi lista de evenimente pe zilesinopti.ro/locuri/green-hoursjazz-cafe Tel. rezervări: 0788.452.485

The Pub – Universității

Ganesha Caffe – Victoriei Calea Victoriei nr. 20 0748 336 677 ganeshacaffevictoriei@gmail.com

Comics Club

Strada Nerva Traian nr. 4

Club de comedie unde poți vedea în fiecare zi a săptămânii stand-up! Vezi lista de evenimente pe zilesinopti.ro/locuri/comics-club Tel. rezervări: 0741 426 426

Bulevardul Regina Elisabeta nr. 9 Distracție între prieteni, ca nicăieri în altă parte! The Pub is live music! Vezi lista de evenimente pe zilesinopti.ro/locuri/the-pubuniversitatii Tel.: 0728843782

Ganesha Caffe - Primăverii Bulevardul Primaverii nr.4, 0756 998 800 ganeshacaffeprimaverii@gmail. com

Ganesha Caffe - Barbu Văcărescu Str. Barbu Vacarescu, nr.71-73 0764 263 742 kristina.ganeshacaffe@gmail.com www.zilesinopti.ro

Muzee

MARe

Muzeul de Artă Recentă

Bulevardul Primăverii nr. 15

Deschis zilnic între: 11:00 și 19:00. Marți, închis. Mai multe informații pe mare.ro

MNAC - Muzeul Național de Artă Contemporană

Palatul Parlamentului, Str. Izvor 2-4, aripa E4. Intrarea se face prin Calea 13 Septembrie,

poarta B3.

Program de vizitare muzeu: miercuri – duminică: 11:00 - 18:00 (ultimul acces, ora 17:30).

Mai multe informații pe mnac.ro

MNAR - Muzeul Național de Artă al României

Calea Victoriei 49-53

Program de vizitare muzeu: miercuri - duminică: 10:00 - 18:00.

Mai multe informații pe mnar.arts.ro

Galerii de artă

2/3 galeria str. Franceză, nr. 4

Elite Art Gallery

Piața Națiunilor Unite, nr. 3-5, bl. B2, parter Program: luni - vineri: 11:00 - 19:00

Spații culturale

ARCUB

Strada Lipscani nr. 84 - 90 www.arcub.ro

AssamblageInstitutul de Artă și Design

Str. Dimitrie Racoviță nr. 18 www.assamblage.ro

Fundația Calea Victoriei

Bd. Dacia nr.78

La Fundația Calea Victoriei se discută despre antropologie, istorie, muzică, pictură, astronomie, filozofie, teatru sau mistică. Program: luni - vineri: 10:00 - 17:30 www.fundatiacaleavictoriei.ro

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” Șoseaua Pavel Kiseleff nr. 1 Muzeul adăpostește peste 2.000.000 de exponate. Program de vizitare: marți – vineri: 10:00 – 18:00 (ultimul acces, ora 17:00), sâmbătă – duminică: 10:00 – 19:00 (ultimul acces, ora 18:00) Mai multe informații pe antipa.ro

Kulterra Gallery

Știrbei Vodă nr. 104-106

Program: luni - vineri: 12:00 - 18:00, sâmbătă - duminică: 12.00 - 16.00

Teatrul Arte dell’Anima

Str. Făinari nr. 17D

Conceptul Arte dell’Anima s-a născut din dorința de a dezvolta, încuraja și promova mijloacele artistice ce fac posibilă descoperirea sufletului uman. www.artedellanima.ro