Zile și Nopți, iunie 2022

IUNIE 2022

INTERVIURI EXCLUSIVE ZILE ȘI NOPȚI:

Am lansat noul site WWW.ZILESINOPTI.RO

Știri culturale.

Sute de evenimente.

Interviuri exclusive.

Articole în premieră.

Documentare audio.

FILM: JEFF GOLDBLUM, teoreticianul haosului revine în Jurassic Park OPERĂ: LISE DAVIDSEN, cea mai mare voce de soprană de pe harta lirică mondială TEATRU: DECLAN DONNELLAN: „Trebuie măcar să încercăm să nu minţim şi mâine” MUZICĂ: MÉLANIE PAIN, Nouvelle Vague: „Am devenit dependentă de show-urile live” FESTIVAL: EUGEN JEBELEANU: „Fac teatru și film cu mesaj, cu responsabilitate”

LA CINEMA DIN 5 MAI 2022

NOUA TEHNOLOGIE

Parchetul tău e rezistent la apă?

Noua colecție de parchet Atlantic, marca Krono Original, vine la pachet cu un set de caracteristici tehnice care îl fac rezistent la umezeală, raze UV și zgârieturi.

Descoperă întreaga colecție în magazinele de bricolaj din țară sau comandă-l direct de pe site-ul www.krono-shop.com.

T DIN 17 IU NIE ÎN CINEMA

OG R AFE

Iunie 2022

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar.

Nr. 5 (547) - mai 2022 Tiraj: 30.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Simona Stoichici, Simona@simone-advertising.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro Readacție Print/Online/Social Media: Vlad T. Copilu vlad.copilu@zilesinopti.ro Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big ioan.big@zilesinopti.ro Online: Georgiana Grigore, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor Șef: Vlad T. Copilu vlad@zilesinopti.ro Redacție: Georgiana Grigore site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro EDIȚIA DE IAȘI: Vânzări/distribuție: Andrei Stratulat, iasi@zilesinopti.ro EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Echipa de redacție IOAN BIG

GRUIA DRAGOMIR

PUBLISHER

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture.

Este autor al volumelor „Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, „Sexul... crucea lui Ken Russell”, „Eric Clapton”, „Era Punk” și „Zombies în secolul 21”.

ALIN GĂLĂȚESCU

SENIOR EDITOR

A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă, al lui Che Guevara (Polirom, 2008), și a publicat proză scurtă în revista Tataia.

DELIA MITRACHE

SENIOR EDITOR

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente: SOIREES DE LA MODE, GALA AVANPREMIERE, FASHION MOMENTS, SPRING - SUMMER - EVENING GALA, BEST NEW COMMERS/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

REDACTOR

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări.

Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

HORIA GHIBUȚIU REDACTOR

CLAUDIA ALDEA

REDACTOR

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

Horia s-a născut la Praga, în 1969. Avea să fie adus în ţară la şase săptămâni de la naştere şi lăsat să crească aici. E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TVmania) şi reviste lucioase...

TEODORA BRATU

ALEX MUȘAT

REDACTOR

Alex Mușat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

REDACTOR

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, film și artele performative.

Contributori: IOANA ALDEA / BERTI BARBERA / ȘTEFAN CHIRIȚESCU ANA CONSULEA / MĂDĂLINA CORINA DIACONU COSMIN DRAGOMIR / ANTOANETA GALEȘ / ȘTEFAN IANCU MĂDĂLINA SÁNTA/ IULIANA CIOCÎRLAN / MĂDĂLINA LEFTER, VLAD T. COPILU / ALINA BĂLAN / ANAMARIA GRUMEZA BEATRICE LĂPĂDAT / VANIA PIERȘINARU / ROBERT FRUNZESCU ALEXANDRA BUJENIȚĂ / COSTINELA CARAENE / IULIA RIPAN ROXANA NICOLAESCU / ROZANA MIHALACHE MARIA MARTAC / SILVIA TRAȘCĂ / COSMIN UNGUREANU

PAGINA

5

SUMAR

POP CULTURE MAGAZINE

MUZICĂ / pagina 13

ARTĂ / pagina 43

Weekendul şi festivalurile ���������������������������������������������������13

Muzeul Național din Oslo - o nouă fereastră

www.CLAPART.com ���������������������������������������������������������14 INDIE STAR: SHARON VAN ETTEN. Farmecul

discret dar persistent �������������������������������������������������������16 MUZICĂ NOUĂ: Ce ascultăm în iunie �����������������������17 LANSARE: VALI RAUCA despre „Abandonic”, noul

album GRIMUS �����������������������������������������������������������������18 LIVE: Secretul psihedelic al lui NICK MASON �������21 ANIVERSARE: Paul McCartney, la 80 de ani �����������22

către lumea artei �������������������������������������������������������������������������� 43 TEATRU: DECLAN DONNELLAN: „Foarfeca are o dualitate care îmi hrănește imaginația” ������������������������������������������������������ 44 ART EXPO: Picasso, Dali și Falla.

Povestea pălăriei cu trei colțuri ������������������������������������������������ 46 B.D.: Centenar Ștefan Augustin Doinaș… în benzi desenate! ������������������������������������������������������������������������ 48

FESTIVAL: MICHAEL OLIVERA & The Cuban Jazz

Vino pe #StagiuneaVirtuală, pe art.raiffeisen.ro: ������������������ 49

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: MÉLANIE PAIN �������������24

Farmecul discret al unui fenomen vocal �������������������������������� 50

OMUL CU DISCURILE ISABELLA LUNDGREN �����26

ARTIȘTI URBANI: Mircea MODREANU ������������������������������ 52

FILM / pagina 55

EAT&DRINK / pagina 79

Syndicate la Brașov Jazz&Blues Festival ���������������������23

TIFF, unul dintre cele mai apreciate

festivaluri de film din Europa ��������������������������������������������� 55 PREMIERELE LUNII: ������������������������������������������������������ 56

„RMN”/ „JURASSIC WORLD: DOMINAȚIA” �������������������� 60 - 61

„LIGHTYEAR”/ „ELVIS”/ „EVENIMENTUL” ������������65/66/67

CINE COMBO: Filmele românești sunt pe val

în luna iunie la cinema ������������������������������������������������������ 58 EXCLUSIV: Interviu cu JEFF GOLDBLUM ���������������� 62 ANIVERSARE: Best of SF:

THE THING & BLADE RUNNER ���������������������������������� 69 FESTIVAL: Interviu cu EUGEN JEBELEANU ������������ 70 RECOMANDĂRI TV: ������������������������������������������������������ 74 POINT OF VIEW: Nightmare Alley... ���������������������������� 78

LIFESTYLE / pagina 93 IUNIE, între evenimente explozive şi solitudini intense ��������������������������������������������������������������93 AWARDS Parfumul lunii iunie: SOTTOSOPRA / Spirits Award HENDRICK’S „NEPTUNIA” ������������������������94/95 DESIGN: LOREDANA CLEJA ��������������������������������������������96 EDITORIAL FASHION: „IUNIE SOFT” ������������������������98 DESIGN / ARHITECTURĂ: Casa tradițională Balanca ��������������������������������������������������101 FASHION EVENT: GALA AVANPREMIERE Ediţia #22 ������������������������������107 LIFESTYLE: Ținute iconice care au marcat istoria modei ��������������������������������������������112 PAGINA

6

PERFORMING ARTS: LISE DAVIDSEN:

CULINARiA: Despre oameni și energii transformatoare. �� 79 PE GUSTUL NOSTRU: Când s-or face micii mari? �������������� 80 TOP FOOD: 6 restaurante din țară cu pește sau fructe de mare �������������������������������������������������������� 81 NUTRIŢIE: Fructele: cum și câte să mâncăm ������������������������ 83 GASTRO...ESTIVALE: Pepeni și nu numai ���������������������������� 84 GURMAND: Fico, fără c-o fi, c-o păți! ������������������������������������ 86 TOP DRINK: 6 terase/grădini de vară din țară �������������������������� 87 DRINK: Vișina beată și instagramabilă ���������������������������������� 88 OPINIE: Ștefan Chirițescu: Vinul și brandul de țară ������������ 89

POP-UP STORIES / pagina 9 POP-UP STORiEs

Preţul celebrităţii | Poveşti de cuplu fără happy-end ������������ 9 POVEȘTI DE SUCCES

TONIC-BLEND, KOMBUCHA:

Băutura răcoritoare probiotică și care te scapă de

mahmureală ���������������������������������������������������������������������������������� 90

POFTĂ DE ÎNGHEȚATĂ

Supliment Zile și Nopți - p.27

www.zilesinopti.ro

Iunie 2022

Editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Iunie, luna summit-urilor în artele performative

C

a în fiecare an, odată cu apropierea vacanţei de vară şi a închiderii stagiunii, dependenţii de experienţe culturale se văd privaţi o vreme de spaţiile uzuale de întâlnire din propriul habitat urban - sălile instituţiilor de spectacol - şi de o ofertă constantă de pretexte de going out, iar planurile lor de deconectare estivală trebuie să se clădească în principal în funcţie de pop-upurile festivaliere. Care dobândesc un caracter aparte în 2022, constituindu-se în premise singulare de reluare a tradiţiei reunirii triburilor culturale din toată ţara (şi nu numai) după izolarea pandemică. Din perspectiva turismului cultural, luna iunie este una de vârf prin adevărate summit-uri, care, în ansamblul lor, acoperă întreg spectrul artelor performative.

Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu [FITS] (Sibiu, 24 iunie-3 iulie). Utilizarea acronimului e mai potrivită întrucât FITS eludează cuvântul ‘teatru’, nemafiind demult exclusiv o celebrare a acestei forme de expresie.

Mai ludic şi mai efervescent ca oricând, FITS deschide porţi spre o varietate fenomenală de produse performative, de la instalaţii, circ contemporan şi performance-uri de dans, la concerte, musicaluri şi reprezentaţii de teatru.

Indiferent că sunt creaturile din Les arrièremondes ale trupei de dans Mossoux-Bonté sau oamenii din Opera de trei parale a lui Răzvan Mazilu, de originalitatea columbienilor Puerto Candelaria sau de spectacolul non-verbal R&J al studenţilor ieşeni, FITS transformă Sibiul într-o Mecca a iubitorilor artelor performative.

Transilvania International Film Festival www.zilesinopti.ro

[TIFF] (Cluj, 17-26 iunie). Dacă anul trecut, în pandemie, peste 100,000 de iubitori de cinema au sărbătorit împreună reîntoarcerea în săli, vă puteţi imagina anvergura ediţiei din 2022. Ca şi FITS, TIFF oferă o experienţă culturală eclectică, care depăşeşte hotarele cinefiliei, fiindcă dincolo de posibilitatea de a viziona zeci de producţii în (avan)premieră, care vor fi lansate la noi abia după câteva luni sau deloc, publicul este tentat cu o serie de hibrizi culturali cu caracter de eveniment special, în care filmul reprezintă pretextul, nu şi forma de expresie, indiferent că ne gândim, de exemplu, la cine-concertul Moonwalk One al trioului The Invaders sau la filmul Breaking Bread, complementat cu experienţa gastro in secţiunea Film Food.

Bucharest Opera Festival (Bucureşti, 24 iunie-2 iulie). Toate operele naționale din România (București, Cluj, Constanţa, Iaşi, Timişoara), plus opera din Craiova şi cea din Chişinău, la prima ediţie a unui festival foarte ambiţios. 9 spectacole de operă, operetă şi balet programate, zeci de soliști, regizori și dirijori de top ai scenei muzicale actuale... Andrei Șerban, Tompa Gábor, Silviu Purcărete, nu cred că mai sunt necesare alte detalii pentru a defini acest summit al artei lirice naţionale. Şi pentru că muzica live caştigă teren în faţa artelor performative aflate la final de stagiune, sigur că festivalurile ‚de vârf ’ din Pop culture sunt mai numeroase - SAGA (Bucureşti, 3-5 iunie), Baricada Folk Brezoi (Vâlcea, 17-19), Rocanotherworld (Iaşi, 23-26) -, doar că ele se regăsesc pe o altă filă de poveste...

PAGINA

7

TEXT DE IOAN BIG

POP-UP STORiEs

POP CULTURE MAGAZINE

Preţul celebrităţii

Î

Poveşti de cuplu fără happy-end

n aceşti ultimi doi ani în care pandemia a făcut ravagii, rata divorţurilor a crescut pe ambele ţărmuri ale Atlanticului cu aproape 150%. Este o realitate greu de perceput în afara propriilor noastre bule, altfel decât prin intermediul cazurilor cuplurilor celebre care s-au destrămat în această perioadă, mai ales a celor care păreau a fi extrem de solide, precum Melinda şi Bill Gates (27 de ani de căsnicie), Olivia Wilde şi Jason Sudeikis (10 ani petrecuţi ca familie cu doi copii) sau Lisa Bonet şi Jason Momoa (16 ani împreună, în ciuda diferenţei de vârstă între „Aquaman” şi mama lui Zoë Kravitz). Bani, faimă, carieră, toate împărtăşite în cuplu... ce ar putea să le explice divorţul? Paradoxal, de cele mai multe ori, tocmai unul sau altul dintre aceste ingrediente definitorii pentru succes reprezintă cauza diluţiei unui parteneriat ajuns altfel, aparent, la maturitate.

Divorţurile în multiversul Pop culture, întotdeauna mediatizate intens, au suscitat în permanenţă un interes nemaipomenit din partea fanilor, întrucât reprezintă breşe unice prin care publicul larg poate arunca o privire mai puţin controlată de către PR-işti asupra

www.zilesinopti.ro

trăsăturilor de caracter reale ale celor care le-au devenit modele prin intermediul produselor culturale. Cât despre industrie, fie ea cinematografică sau muzicală, acestea reprezintă un test al popularităţii vedetelor respective, care poate în final să îngroape sau să relanseze o carieră.

Bill și Melinda Gates PAGINA

9

POP-UP STORiEs

POP CULTURE MAGAZINE

Amber Heard şi Johnny Depp

Defăimarea, privarea de faimă, deteriorarea imaginii... aceasta e miza conflictului - prelungit cu 5 ani după pronunţarea divorţului, intentat pe motiv de violenţă domestică - între Amber Heard şi Johnny Depp, care continuă în clipa de faţă să fie un subiect foarte fierbinte.

Cine îşi va „repera” onoarea va fi reprimit în sistem şi cine nu... asta rămâne de văzut. Pentru moment, pare că sunt şanse nule ca Depp, etichetat ca „wife beater”, să mai joace vreodată în Piraţii din Caraibe, dar nici actriţa remarcată în Aquaman şi The Danish Girl nu e prea sigură de viitorul ei la Hollywood, dată fiind multitudinea de reacţii nefavorabile stârnite de ultimele ei prestaţii în faţa judecătorilor.

Poveşti de dragoste cu năbădăi terminate la tribunal (de obicei, prin înţelegeri extrem de costisitoare) se consumă de când e lumea în cuplurile celebre, indiferent că e vorba despre Prinţesa Diana şi Charles, Ivana şi Donald Trump, Mackenzie şi Jeff Bezos ori Juanita şi Michael Jordan, însă, fără PAGINA

10

discuţie, cele mai vânate de către amatorii de picanterii sunt cuplurile de staruri ale scenei sau ecranului. Cu aproape 50 de ani în urmă se consumau divorţurile răsunătoare dintre temperamentalii Richard Burton şi Elizabeth Taylor, Elvis şi Priscilla Presley (infidelitatea Priscillei), Ike şi Tina Turner (Tina, victimă a abuzurilor domestice), dar înaintea acestora, în anii ’60, nu mai puţină vâlvă făcuse, de exemplu, divorţul dintre Frank Sinatra şi Mia Farrow pe motiv de diferenţă de vârstă (ea 21, el 50) sau cel intentat de Mel Ferrer lui Audrey Hepburn, bănuită că l-ar fi înşelat cu Albert Finney la filmările pentru Two for the Road.

Dependenţa de droguri, aventurile extraconjugale, violenţa domestică sau gelozia profesională au continuat să facă victime spre finele secolului trecut printre cupluri ce aveau deja în spate ani buni de convieţuire: Carrie Fisher şi Paul Simon, Anjelica Huston şi Jack Nicholson, Courteney Cox şi Michael Keaton, Brooke Shields şi Andre Agassi. Mai târziu, în secolul XXI, balanţa între căsătoriile şi divorţurile celebrităţilor înclină evident înspre... „diferenţele ireconciliabile” de caracter.

Tonul l-a dat cuplul Meg Ryan-Dennis Quaid, după ce s-a zvonit în 2000 că adorabila actriţă din When Harry Met Sally ar fi ieşit în decor cu Russell Crowe, când filmau Proof of Life, dar încă nu e clar dacă acesta a fost motivul divorţului de starul lui Great Balls of Fire, cu care părea că formează un cuplu de Rom-Com. La câteva luni după aceea, tabloidele au avut din nou subiecte, mai întâi datorită rupturii dintre Tom Cruise şi Nicole Kidman, determinată de apartenenţa megastarului din M:I la Richard Burton şi Elizabeth Taylor

www.zilesinopti.ro

POP-UP STORiEs

Iunie 2022

scientologie (Katie Holmes avea să fie următoarea victimă a „bisericii” lui Tom), şi, ulterior, din cauza bălăcărelilor terminate cu un divorţ de mahala dintre Kim Basinger şi Alec Baldwin.

Din 2005 au urmat, cu regularitate anuală, divorţurile în cuplurile Uma Thurman-Ethan Hawke, Denise Richards-Charlie Sheen, Reese WitherspoonRyan Phillipe, Madonna-Guy Ritchie... şi aici ne oprim un pic, fiindcă icon-ul Pop, care-l luase de bărbat pe cineastul britanic cu 8 ani în urmă, a declarat nonşalantă, după divorţ că mariajul „n-a fost ceea ce credeam eu c-o să fie”. Ceva asemănător avea să spună după divorțul ei din 2010 şi Jennifer Lopez: „Am ştiut de foarte devreme că n-o să meargă... nu era visul pe care îl speram.” Asta, în condiţiile în care starurile Latino J-Lo şi Marc Anthony se cunoscuseră pe Broadway în ’98 şi colaboraseră des până când relaţia lor s-a oficializat, ba chiar a prins viaţă pe ecrane în El Cantante în 2007.

Imense surprize au fost apoi divorţurile din 2009-2010 în cazul a două cupluri extrem de sobre, Susan Sarandon - Tim Robbins şi Robin Wright Sean Penn, după mulţi ani de căsnicie şi în pofida existenţei unor momente tumultuoase în viaţa lor, dar, de exemplu, separarea lui Téa Leoni de David Duchovny n-a fost chiar un şoc, deşi erau şi ei de 17 ani împreună, şi asta din cauza insuccesului actorului din X-Files de a-şi trata... dependenţa de sex. La fel, eşecul cuplului Demi Moore-Ashton Kutcher era www.zilesinopti.ro

previzibil. După ce şi-a înşelat soţia cu 15 ani mai în vârstă, Kutcher şi-a refăcut apoi viaţa cu Mila Kunis, în timp ce Demi s-a consolat cu... ea însăşi.

Infidelitatea a fost şi cauza separării lui Jennifer Garner de Ben Affleck. Trei copii n-au fost suficienți ca relația să continue după ce Affleck a avut o aventură cu dădaca progeniturilor. Tot o aventură cu bona a produs şi ruptura între Gavin Rossdale, liderul trupei Bush, şi Gwen Stefani, vocalista de la No Doubt, ce se cunoscuseră în anii ‘90, când ea cânta în deschiderea concertelor lui Gavin. În 2014, după 12 ani de căsnicie, aveau şi ei tot 3 copii şi păreau un cuplu indestructibil. N-a fost să fie!

Mai complicat stau lucrurile în cazul Angelina Jolie-Brad Pitt, cuplu ale cărui avataruri casnice au fost ‘talk of the town’ la vremea lor, datorită intrării în ecuaţie a divorţului lui Jennifer Aniston de Justin Theroux. Angie i-l furase pe Brad lui Anniston, prima soţie, la filmările la Mr. & Mrs. Smith din 2005 şi tot ea i-a intentat divorţ starului din

Angelina Jolie și Brad Pitt

Se7en în 2017, acuzându-l că ar avea un comportament abuziv faţă de unul dintre cei 6 copii ai lor. Jen şi Justin s-au cunoscut la comedia Tropic Thunder, în 2008, s-au regăsit apoi în Wanderlust, după care a urmat o prelungă logodnă şi pusul pirostriilor în 2015, iar la doar 2 ani şi ceva de nuntă au divorţat. Încă prieteni, Brad şi Jennifer sunt acum liberi şi poate vor reveni la un parcurs comun, cine ştie?

Pe platourile de filmare sau în studioul de înregistrări, la petreceri mondene sau prin calcule de PR, aventuri amoroase între vedete continuă să se nască în fiecare an puzderie, dar puţine rezistă şi ajung să se stabilizeze sub forma unei relaţii mature, greu erodabile. Iar cele care se fac ţăndări şi au drept protagonişti celebrităţi din multiversul Pop culture vor continua să pigmenteze şuetele estivale cu prietenii alături de care ne petrecem vacanţa. Că n-om discuta serile pe terasă de metafizica florilor lui Van Gogh sau despre actul doi din Lohengrin, nu? Cu un pahar în faţă parcă-i mai digerabil un schimb de păreri despre Gwyneth Paltrow şi Chris Martin, Melanie Griffith şi Antonio Banderas sau despre Scarlett Johannson şi Ryan Reynolds, căsătoriţi şi ei timp de vreo doi ani înainte de a divorţa şi a deveni Black Widow şi Deadpool. The end? Nu, mai degrabă... va urma!

PAGINA

11

TEXT DE IOAN BIG

Muzică

POP CULTURE MAGAZINE  WWW.CLAPART.COM  INDIE STAR: SHARON VAN ETTEN  MUZICĂ NOUĂ: CE ALBUME ASCULTĂM ÎN IUNIE  LANSARE: VALI RAUCA DESPRE „ABANDONIC”  LIVE: NICK MASON  ANIVERSARE: PAUL MCCARTNEY  DIALOGURI FĂRĂ NOTE: MÉLANIE PAIN  FESTIVAL: MICHAEL OLIVERA @ BRAŞOV JAZZ & BLUES FESTIVAL 2022  OMUL CU DISCURILE: ISABELLA LUNDGREN

Weekendul şi festivalurile

P

rin potopul de festivaluri deja anunţate, sezonul estival promite a fi memorabil pentru toţi consumatorii de muzică live, indiferent de preferinţe sau tabieturi. Iunie debutează cu festivalul SAGA de la Arena Naţională, ce transformă Bucureştiul într-o veritabilă capitală EDM în weekendul 3-5 iunie printr-un impresionant lineup, format din peste 200 de dji internaţionali şi români, de la A(frojack) la Z(onneveld). Odată trecut acest eveniment, care polarizează prin anvergură atenţia la nivel de masă, descoperim că fiecare dintre weekendurile ce urmează după SAGA oferă multiple alternative de going out festivalier, acoperind o varietate îndestulătoare de genuri şi stiluri muzicale.

Weekendul 10-12 iunie. Pentru dependenţii de tumultul citadin, opţiunea este Vest Fest, festivalul de muzică şi activităţi urbane de la Timişoara, unde sunt programate, printre altele, concerte B.U.G. Mafia, Alternosfera şi Luna Amară. Amatorii de jazz & blues au de ales între experienţa primei ediţii a Cucuteni Jazz Fest (Iaşi), prezentate de ‘Moşu’ Florian Lungu, şi cea a eco-prietenosului Tuşnad Gastro Blues Fest, cu Dr. Feelgood şi Marcus Bonfanti pe afiş.

Un combo cool oferă Oradea printr-un 1 day trap fest la Cetate cu Azteca, Bvcovia sau Albert NBN, PingPong Nights, în paralel cu Retro Summer, festival pentru nostalgicii muzicii de dans ai anilor ’80-’90.

Rockerii nu sunt deloc neglijaţi, întrucât în weekendul 17-19 iunie, la Bucureşti, se întâmplă festivalul de rock alternativ de o zi Out of Office, cu Sarmalele Reci, Coma, byron, E.M.I.L., The Mono Jacks şi Rockabella, iar la Timişoara se poate ajunge la Road Patrol MC Romania Bikers Festival, unde muzica live va asezona paradele moto din Pădurea Verde. Tot

www.zilesinopti.ro

atunci, pe aeroportul Caransebeş, prima ediţie a festivalului Take Off propune un lineup eclectic, cu Viţa de Vie, Delia, Nane şi Phaser, iar pentru iubitorii folk-ului este deja trecută în agendă Baricada Folk Brezoi, un summit al trubadurilor, de la Mircea Baniciu, Emeric Imre sau Mircea Vintilă, până la Zoia Alecu, Cristi Dumitraşcu şi Alina Manole.

Brezoiul rămâne o destinaţie şi în weekendul 24-26 iunie, dar pentru un public diferit, fiindcă aici se ţine Bikers For Humanity Rock Fest, cu Phoenix, Iris, Cargo, Celelalte Cuvinte, Zob şi Timpuri Noi, printre mulţi alţii. Rockul nu lipseşte nici în festivalul Rocanotherworld de la Iaşi, unde headlinerii aparţin însă unui spectru muzical mult mai larg: Nouvelle Vague, Zdob şi Zdub, Kumm, Golan ş.a.m.d. Braşovul respiră retro la diMansions Fun Garden cu Gypsy Kings, Kaoma sau 3 Sud Est, iar la Târgu Mureş se anunţă un festival de familie, Moon Fest, condimentat cu cântări Viţa de Vie, Şuie Paparude, Şatra Benz şi Killa Fonic. În iunie, niciun weekend nu trece fără vreun festival potenţial entertaining. Doar chef de ascultat muzică live să avem!

PAGINA

13

POP CULTURE MAGAZINE

www.CLAPART.com

Când artiștii și creatorii migrează spre tehnologie Blockchain-ul nu (mai) este o tehnologie din apanajul IT-ului și nici (doar) un cuvânt din vocabularul matematicienilor în căutarea unui sistem în care marcajele de timp ale documentelor să nu poată fi modificate. Când primul artist a înregistrat primele venituri din vânzarea unei opere digitale, blockchain-ul a devenit mai mult decât un cuvânt la modă pe limba investitorilor din lumea întreagă, ci și o verigă importantă în industriile creative și artistice.

De exemplu, în anii de grație 2020-2021 marcați de pandemia de COVID-19, când se anulau și suspendau concerte și evenimente artistice cu spectatori, mulți artiști au fost forțați să devină creativi pentru a găsi noi modalități de a intra în legătură cu publicul lor. Pentru unii, acest lucru s-a întâmplat prin utilizarea unor platforme sociale precum TikTok,

PAGINA

14

pentru alții a însemnat proiectarea de noi produse, iar pentru cei mai agili - a însemnat utilizarea noilor tehnologii (precum NFT-urile). Practic, progresele tehnologice recente au un efect imediat asupra modului în care artiștii și creatorii interacționează cu fanii lor.

Tehnologia și arta se interconectează mai mult ca oricând. Pentru prima dată în istorie, veterani ai industriei muzicale, împreună cu artiști și parteneri tehnici experimentați își reunesc forțele pentru viitorul co-creației fan-artist, în cadrul proiectului CLAPART. Lansat recent, CLAPART este primul proiect românesc care aduce tehnologia blockchain și criptomonedele pe piața de media & entertainment, printr-un ecosistem descentralizat care permite publicului larg să investească în proiecte ale artiștilor preferați.

www.zilesinopti.ro

Iunie 2022

Artiștii se vor putea adresa direct publicului larg pentru investiția în dezvoltarea și promovarea operei lor, iar fanii vor putea investi direct în proiectele artiștilor, în schimbul unor redevențe. Astfel, finanțarea, producția și aprecierea unei opere devin o experiență comună pentru creatori și public, iar fanii vor avea ocazia să devină parteneri cu artiștii preferați.

CLAPART reunește deja peste 200 de creatori confirmați și 20 de ambasadori de prim rang din lumea artistică, sportivă sau a industriilor creative din România, printre care Cătălina Ponor, Lora, Connect-R, Speak sau Antonio Pican.

În urma primei runde de investiții, proiectul a fost evaluat la 50 de milioane de dolari și lansează cea de-a doua rundă de finanțare la începutul lunii iunie. În prezent, principalele elemente de inovație ale CLAPART sunt deja dezvoltate, iar lansarea platformei este programată pentru toamna anului în curs.

Pentru a afla mai multe despre CLAPART și tehnologia inovatoare pe care o propune, pentru a cunoaște echipa sau pentru a intra în comunitatea proiectului, puteți accesa www.clapart.com

CLAPART este un proiect de inovație socială care presupune, pe de-o parte, lansarea unei platforme online adresată tuturor creatorilor, de la muzicieni la actori și programatori, artiști vizuali, scriitori și poeți, gameri sau designeri, influenceri și creatori de NFT-uri, etc., precum și fanilor și iubitorilor de artă, investitorilor și managerilor.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

15

INDIE STAR foto © Michael Schmelling

TEXT DE IOAN BIG

SHARON VAN ETTEN

Farmecul discret dar persistent al muzicii contemplative ‘Cred încă în ideea de album’, a declarat Sharon Van Etten la lansarea de acum câteva săptămâni al We’ve Been Going About This All Wrong, cel de-al şaselea LP al cantautoarei americane, de la debutul ei din 2009 cu Because I was in Love, produs şi înregistrat, ca şi precedentele, în studioul ei deacasă, refuzând să se alinieze cutumei de a familiariza în prealabil publicul cu piese extrase de pe acesta ca single-uri.

Prin această formă discretă de control, artista speră că albumul va fi ascultat în întregime, pentru a-i fi receptată mai bine viziunea asupra unei lumi „guvernate” PAGINA

16

de confuzie, traume şi pierderi, în care îşi pune întrebarea ce valoare mai poate avea grija pe care o purtăm celor din jur sau chiar nouă înşine. Mai este posibil (sau necesar) ca empatia ori compasiunea să se regăsească în relaţiile interumane într-un mediu al prezentului, în care ne confruntăm cu o pandemie globală, nedreptate socială sistemică şi schimbări climatice ireversibile? We’ve Been Going About This All Wrong poate fi interpretat ca un mod estetic în care - frustrată pe bună dreptate de lucrurile care nu s-au schimbat nici măcar în criză - Sharon Van Etten înţelege să îşi manifeste într-un mod personal, tipic ei, această grijă, fără a fi însă un album care să

promoveze lipsa de speranţă, ci doar rezerve ale autoarei faţă de optimismul exagerat.

Pe parcursul ultimilor 13 ani de înregistrări, muzica lui Sharon Van Etten, care continuă să o menţioneze pe Ani DiFranco drept influenţa ei principală, a câştigat progresiv în complexitate şi subtilitate, de la simplitatea acustică a lui Because I was in Love şi Epic, la ambiţiosul Remind Me Tomorrow din 2019, care a venit după ce a debutat ca actriţă şi a început să compună şi muzică de film, însă prin bogăţia paletei sonore şi a versurilor ce induc senzaţia de complicitate intimă, We’ve Been Going About This All Wrong trebuie ascultat, probabil, mai degrabă în linia rafinatului şi intensului Are We There din 2014, o bijuterie a exteriorizării sentimentelor personale ale unei artiste care s-a afirmat târziu, după o relaţie abuzivă de cinci ani cu un muzician de Rock, ce a descurajat-o cu agresivitate să compună. Indiferent că e balada Anything, în care Sharon Van Etten descrie sentimentul de apatie născut din expunerea la ororile lumii care o înconjoară, sau Far Away, în care îi reaminteşte băiatului ei de dragostea ce i-o poartă, armoniile vocale reprezintă cheia ce face ascultătorul să rezoneze prin profunzimea pe care o dau melodiilor. We’ve Been Going About This All Wrong e un album de ascultat cu grijă... pentru noi şi pentru cei din jurul nostru.

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Ce ascultăm în iunie

R

ock-ul progresiv și rap-ul domină lansările începutului verii, într-un melanj stilistic aparent bizar, dar cât se poate de grăitor pentru spațiul muzical autohton, în care artiștii jonglează cu estetici diverse, dărâmând bariere stilistice și transformând felul în care ne raportăm la genuri și stiluri muzicale.

Porcupine Tree Closure/Continuation După o pauză discografică de 13 ani, timp în care liderul și frontman-ul Steven Wilson și-a construit o carieră solo, dezvoltându-și materialele la interesanta graniță dintre pop și rock progresiv, Porcupine Tree se întorc cu un nou album, în formula de aur Wilson-Barbieri-Harrison, dar fără a-l implica și pe fostul basist, Colin Edwin.

Harridan, primul single al albumului, lansat încă din 2021, prezintă proiectul întorcându-se la rădăcinile artistice, fără însă a neglija esteticile muzicale ce s-au dezvoltat din 2009 încoace, așa că următorii fideli ai trupei se pot aștepta la o revenire muzicală nesperată, fidelă moștenirii trupei, dar, totodată, cât se poate de nesperată.

www.zilesinopti.ro

Kendrick Lamar Mr. Morale & the Big Steppers Polistilistic prin excelență, prezentând influențe din partea jazz-ului psihedelic, al blues-ului și trap-ului, dublul LP al rapper-ului american Kendrick Lamar ne însoțește prin subiecte marcante pentru societatea actuală, precum: identitatea de gen, fake news sau cancel culture. „Mr. Morale & the Big Steppers este una din declarațiile sale cele mai profunde, complexe și revelatoare de până acum”, spune cotidianul britanic The Guardian, o bună dovadă a aprecierii pe care criticii muzicali i-o poartă lui Lamar - pe bună dreptate, dacă avem în vedere ambiția sonoră a lui Kendrick, ce transformă LP-ul într-unul dintre cele mai bine cotate lansări ale lui 2022.

Post Malone Twelve Carat Toothache The Weeknd, Roddy Ricch sau Doja Cat sunt câteva dintre numele autohtone ale scenei pop-rap americane cu care Post Malone a colaborat în cadrul noii sale lansări discografice, un prim material după o pauză creativă de peste trei ani. Love/Hate Letter to Alcohol, piesă ce vorbește despre dependența de alcool a lui Post, dar și Wasting Angels, o „celebrare a vieții și a spiritului uman” sunt cântecele pe care rapper-ul le-a cântat recent în cadrul unui live pe Instagram, anunțând conținutul cvasi-autobiografic al noii lansări. Influentă figură a mainstream-ului autohton, Post Malone rămâne situat la granița dintre rock și rap, oferindu-ne imaginea mereu în schimbare a rockstar-ului „updatat”.

Post Malone

PAGINA

17

LANSARE

VALI RAUCA despre „Abandonic”, noul album GRIMUS Aproape că am ajuns într-un stadiu în care ne prefacem că pandemia nu a existat niciodată și că a fost doar o peliculă bizară. Iată-ne totuși după doi ani, puțin mahmuri, cu rămășițele unor imagini cu cozi interminabile de oameni, care ba vor să se vaccineze, ba vor să arate dovada sănătății lor, și cu un sertar cu măști, mai plin decât cel cu pungi. Totuși, vremurile nu s-au liniștit, umanitatea încă nu e lăsată să facă pauze de respiro, însă ahtierea de a crea și exprima e acolo și zbiară. De aceea, astăzi vorbim cu și despre trupa GRIMUS. Trupă cu vechime și zvâc din lumea alternativului românesc, ce îi are pe Bogdan Mezofi la voce, Vali Rauca la voce și chitară, Cristian Csapo-Martinescu, de asemenea, la chitară și voce, pe Titus Vădan la bass, pe Lehel Kiss la clape și pe Turi Gabor-Peter la tobe, reprezintă șase oameni ce trec foarte conștient prin aceste vremuri. Așadar, și-au pus gândurile și trăirile într-un album, căruia i-au spus Abandonic, care cară cu sine amintiri ale izolării și explorări de sunete mai vechi și mai noi. Dar cred că e mai bine să aflați totul chiar de la Vali Rauca. Și mai bine ar fi să mergeți la un concert, căci muzica e făcută ca să fie ascultată live.

PAGINA

18

INTERVIU DE ALINA BĂLAN

Cu ce vine nou pentru voi și ascultători albumul Abandonic?

Cred că e mult mai introspectiv, ne-am uitat mai mult în oglindă când am creat albumul ăsta și e mai personal, aș spune.

Nu neapărat că ar fi mai mult despre noi, cât pentru fiecare om care ascultă acest album, cred că în versuri poate să găsească o semnificație pentru sine mai mult decât în alte albume, deși și acolo erau piese. A fost conturat într-un moment în care au venit niște întrebări mult mai personale și ne-am spus: vom mai putea continua? Va mai fi ca înainte?

Asta cred că este prima sau cea mai importantă diferență față de alte albume. În același timp, este un album complet în limba română, care, din nou, aduce o notă mai personală, fiindcă sunt aceste nuanțe în limba ta, pe care le poți simți mai profund.

Cum ai descrie albumul, ca sound, pentru cineva care nu a apucat încă să îl asculte sau poate așteaptă să îl asculte live?

Față de alte albume ale noastre, are o parte electro ușor mai potențată. Pentru cineva care nu a mai ascultat niciodată Grimus, va fi un amalgam de piese care sunt fie dinamice și intense, fie foarte atmosferice și lente. Asta a fost cumva și starea noastră generală. Când am făcut acest album era tot timpul un rollercoaster de stări, cumva.

Este un material în care repetăm obsesiv anumite cuvinte, pentru că așa era, cumva, și starea, era nevoia aceasta de a-ți spune de multe ori că va fi bine și www.zilesinopti.ro

Iunie 2022

de a-ți spune că lucrurile se vor schimba. Asta se reflectă foarte mult în album și cred că, per total, nu poate fi neapărat încadrat într-un stil anume, dar se pretează pe un album alternativ, în care nu ai un scop de a suna într-un fel anume, ci vrei să vezi unde te duce procesul. Până la final introduci tot ce poți ca să slujească acestui album.

Are albumul și un concept, sunt piesele legate între ele printr-o temă mai mare?

Piesele au fost făcute într-o perioadă în care nu eram împreună cu trupa, eram separat, venise și pandemia, era sentimentul acesta de izolare. Nu știam exact cum va fi, când ne vom mai vedea, dacă proiectul va putea continua și are o atmosferă puțin mai apăsătoare, în sensul acesta. Distanța dintre noi și nesiguranțele acestea, cumva, se reflectă în tot ce am scris în acel moment, iar conceptul de bază l-am reunit după ce am văzut forma finală a pieselor. Astfel, l-am numit Abandonic, pentru

POP CULTURE MAGAZINE

că foarte mulți dintre noi ne-am simțit cumva abandonați de soartă, de proiectele noastre. În același timp, am observat și că foarte mulți dintre cunoscuți sau din poveștile pe care le-am auzit de la alți prieteni, foarte multe cupluri s-au despărțit în perioada aceasta, deci a fost o schimbare la nivel profund în fiecare dintre noi această pandemie, care a trecut direct într-un război. [...]

Cum se desfășoară procesul creativ, având în vedere că sunteți 6 persoane și contribuiți cu toții? Cum se unesc atâtea viziuni?

Fiecare persoană este specializată pe un anumit instrument, care atunci când apare în contextul piesei, cumva, aduce parte din personalitatea sa. Totul pornește de la o idee foarte stripped down, adică o linie de chitară, o linie de voce, un acord și o linie de clapă, pe care, de cele mai multe ori, o

trimit eu și atunci, lumea începe să asculte, să vină cu părțile lor instrumentale și să aranjăm piesa în așa fel încât să fie o piesă care ne reprezintă pe toți, nu neapărat pe un membru anume. Asta ține și de faptul că suntem de atâția ani împreună, încât, cumva, deja simțim fiecare cam ce ar fi fain să aducă în piesa respectivă.

Avem o chimie, care se creează după foarte mulți ani de aproape aceeași componență. Cam așa se întâmplă. Acum a fost diferit, pentru că am făcut acest ping-pong la distanță și am construit prin feedback-uri toată treaba. Când suntem în sala de repetiții, e mult mai mișto și mult mai calm tot procesul ăsta creativ, dar a trebuit să ne adaptăm în context. [...]

Citiţi interviul complet cu VALI RAUCA pe www.zilesinopti.ro PAGINA

19

LIVE foto © Andrew Redington

TEXT DE ALEX MUŞAT

Secretul psihedelic al lui NICK MASON

F

anii rock-ului progresiv vor avea ocazia să îl vadă în premieră pe toboșarul și membrul fondator Pink Floyd, Nick Mason, alături de trupa sa, Nick Mason’s Saucerful of Secrets, pe 9 iunie, la Arenele Romane din București.

Acompaniat de muzicienii Dom Beken, Lee Harris, Gary Kemp (cunoscut publicului datorită influentei sale cariere alături de trupa optzecistă de new wave britanic, Spandau Ballet) și Guy Pratt (basistul Pink Floyd din cadrul turneelor A Momentary Lapse of Reason și The Division Bell și renumit muzician de studio, ce a performat alături de Madonna, Michael Jackson sau Roxy Music), Nick Mason va prezenta publicului piese din prima epocă Pink Floyd, cea în care rock-ul psihedelic se îmbina cât se poate de bine cu tentele de rock progresiv, însoțite de ecouri ale muzicii culte.

Trebuie, așadar, să nu considerăm proiectul ca fiind o

www.zilesinopti.ro

simplă trupă tribut, căci scopul pare-se că nu e acela de a reînvia „monstrul” Pink Floyd, ci de a aduce la urechile ascultătorilor creațiile mai puțin cunoscute ale trupei, compuse și lansate la sfârșitul anilor ’60, atunci când liderul de necontestat al formației era regretatul chitarist Syd Barrett. De altfel, multe dintre compozițiile prezente în show-urile proiectului lui Nick Mason sunt piese scrise de Barrett, precum Bike, o călătorie satirică prin universul suprealist al autorului, sau Lucifer Sam, o altă aventură psihedelică, ce are ca subiect… pisica siameză a lui Barett. Din setlist nu lipsesc, însă, nici creații legendare ale sfârșitului de deceniu, precum: Interstellar Overdrive, Set the Controls for the Heart of the Sun, Atom Heart Mother sau Arnold Layne. Cum o mare parte din publicul consumator de rock cunoaște repertoriul Pink Floyd datorită albumelor blockbuster The Dark Side of The Moon și

The Wall, inițiativa lui Nick Mason este cât se poate de bine-venită, mai ales că LP-urile anilor ’60 sunt adesea trecute cu vederea, îngropate de succesul unor hit-uri precum Another Brick in the Wall sau Shine on You Crazy Diamond. În vârstă de 78 de ani, Nick Mason rămâne unul dintre marii toboșari ai rockului clasic, având totodată onoarea de a fi și singurul membru neschimbat în lineup-ul Pink Floyd, trupă pe care a fondat-o în 1965, alături de Barrett, Roger Waters și Richard Wright. Vizita sa la București este, astfel, de neratat, iar repertoriul este unul cât se poate de rar întâlnit în concerte, muzica Pink Floyd căpătând noi aripi în interpretarea unei formule muzicale de excepție, gata să încânte publicul cu bine păstratul „secret” psihedelic șaizecist.

PAGINA

21

ANIVERSARE

Paul McCartney, la 80 de ani

P

aul Ramon, Percy „Thrills” Thrillington sau, pentru cunoscători, adevărata morsă – căci așa spune faimosul vers al lui Lennon din hit-ul psihedelic, I Am The Walrus: „The Walrus was Paul!”. Iată câteva dintre alter ego-urile artistice ale lui Paul McCartney, figură marcantă a secolului XX, nu doar prin imensa moștenire muzicală, ci și prin influența masivă pe toate planurile culturii pop. Acum câteva decenii, numele cu care McCartney se caza în diverse hoteluri (Paul Ramon) a inspirat una din trupele de căpătâi ale punk-ului, și anume The Ramones – vedem, așadar, cât de extinse sunt tentaculele influenței lui Paul, fie că vorbim despre film, fashion, literatură sau… punk.

PAGINA

22

TEXT DE ALEX MUŞAT

Cu riscul de a zgândări adepții rigizi ai sonorităților culte, nu ar fi hazardat să spunem că talentul lui McCartney de a scrie melodii echilibrate și fredonabile se aseamănă cu dragostea lui Mozart pentru aceeași artă melodică - de altfel, dacă acesta ar fi trăit în prezent, cu siguranță ar fi fost un excelent compozitor de pop. Din fericire pentru noi, o parte din obsesia lui Mozart față de melodie se regăsește în abordarea lui Paul, căci mai toate piesele Beatles scrise de McCartney prezintă acel feeling atemporal, senzația că acestea există dintotdeauna.

Desigur, chit că influența lui Paul a fost masivă pe tot parcursul traseului Beatles (devenind liderul de facto în perioada post 1967, ani marcați de o creștere masivă a interesului trupei față de experimentare și conceptualitate a albumelor de studio), cariera sa ulterioară a reprezentat un fascinant slalom printre abordări și genuri, toate marcate însă de atracția irezistibilă față de melodii și orchestrații care ne pătrund în urechi și nu ne părăsesc timp de decenii întregi. Fie că vorbim despre Beatles, proiectul Wings sau cariera solo, constantă în opera muzicală a lui McCartney este abordarea firească și echilibrată a artei sunetelor, cu riscul distanțării față de subiectele mai „serioase”, ce îi făceau cu ochiul partenerului Lennon. În fine, nu ar fi corect să îl îndesăm pe Paul în sertarul muzicienilor copilăroși și nici n-ar fi în regulă să luăm în serios remarca lui John, care spunea că McCartney face „muzică de bunicuțe”, căci nu trebuie să ignorăm deschiderea sa față de muzica concretă, avangardă și experimentalism. De fapt, fără o educație muzicală formală, Paul McCartney (n. 18 iunie 1942) a reușit să se joace de peste șase decenii cu muzica, în toate formele sale, și o face atât de bine, încât o lume fără Hey Jude sau Yellow Submarine este de neconceput. La ceas aniversar, sărbătorim imensa influență a lui Paul și ne aducem aminte de liniile melodice pe care McCartney ni le-a întipărit în memorie. Încercați și voi, cu siguranță cunoașteți una… sau mai multe! www.zilesinopti.ro

FESTIVAL

TEXT DE IOAN BIG

MICHAEL OLIVERA & The Cuban Jazz Syndicate

Braşov Jazz & Blues Festival 2022

C

olaborările cu Rick Wakeman, Sting, Quincy Jones, Paquito de Rivera, Marcus Stockhausen sau Yonathan Avishai, precum şi prezenţa sa pe mai mult de 50 de înregistrări discografice, spun multe despre valoarea de muzician a lui Michael Olivera, baterist, producător şi compozitor cubanez, care a studiat la Şcoala Naţională de Arte din Havana şi a debutat în 2016, cu aclamatul album Ashé („Divine Blessing”), pentru a se impune în doar câţiva ani, inclusiv în Europa, drept unul dintre cei mai importanţi percuţionişti de pe scena actuală de Jazz. Important nu doar ca virtuoz, ci şi ca aranjor şi creator de muzică originală, despre care legendarul pianist Chucho Valdés spunea: „Michael Olivera opens the way to a new proposal with a generation of important musicians giving a masterful contribution to this work.

Using elements of Afro-Cuban music, contemporary Jazz and flamenco he has achieved this beautiful fusion.” Însoţit de The Cuban Jazz Syndicate, Michael Olivera va concerta, în premieră în România, în cadrul Braşov Jazz & Blues Festival, care va avea loc în perioada 11-14 august, pe trei scene amplasate în Piaţa Sf. Ioan, Piaţa Brassaï şi parcul Nicolae Titulescu, din oraşul www.zilesinopti.ro

de la poalele Tâmpei. Apariţia în festival, alături de Michael Olivera, al super-talentatului ansamblu creat de el, alcătuit din muzicieni printre care se numără nominalizaţi şi câştigători de premii Latin Grammy, ranforsează caracterul aniversar al evenimentului, ajuns la ediţia a X-a - tradiţia organizării sale anuale nu a fost întreruptă nici de pandemie -, inclusiv prin faptul că vor interpreta, pentru întâia oară în faţa melomanilor români, compoziţii de pe cel mai recent album, Michael Olivera and The Cuban Jazz Syndicate: Y Llegó la Luz („And the light came”), din 2021.

Relocat în Spania, la Madrid, încă din anii debutului discografic, Michael Olivera a fost invitat să concerteze în cele mai importante festivaluri de Jazz din întreaga lume, de la Montreux Jazz Festival, North Sea Jazz sau Barcelona Jazz Festival,

până la Blue Note NY, Blue Note Tokyo şi Jakarta Jazz Festival. Prodigiosul artist îşi trage inspiraţia din muzica tradiţională cubaneză şi hispanică, dar modul în care metamorfozează sonorităţile seculare, trecându-le prin filtrul propriei creativităţi, conferă temelor sale o identitate de o modernitate cu totul aparte, ce aminteşte de explorările marelui John Coltrane din ultima parte a vieţii sale. Concertul lui Michael Olivera din cadrul Braşov Jazz & Blues Festival e realmente un eveniment ce nu ar trebui ratat de către fanii Latino Jazz-ului, combinând visceralitatea ritmurilor originare şi frazarea deschisă, specifică improvizaţiei experimentale, într-un produs cultural plin de culoare, vervă şi imaginaţie.

PAGINA

23

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

INTERVIU DE IOAN BIG

foto © Yves Bottalico

MÉLANIE PAIN (Nouvelle Vague)

„Am devenit dependentă de show-urile noastre live”

foto © Rod Maurice PAGINA

24

Numele Nouvelle Vague trimite la genul muzical optzecist New Wave sau la stilul de samba Bossa Nova („noul val” în portugheză), sau la curentul din cinematografia franceză ai anilor ’50, La Nouvelle Vague, sau, mai simplu, la toate acestea... la un loc, înglobate fiind în ID-ul artistic singular al popularei formaţii fondate de Marc Collin şi Olivier Libaux la începutul anilor 2000. Ideea de început a fost una totalmente ieşită din comun... să reinterpreteze cântece New Wave/Punk în manieră Bossa Nova, deconstruind astfel implicit noţiunea de trupă de coveruri prin transformarea unor compoziţii deja notorii într-un alt tip de produse Pop culture. Riscul rejectării de către melomani a unui asemenea concept ciudat era major însă, din fericire, încă de la primul album, temerile s-au dovedit nefondate (Nouvelle Vague s-a vândut în peste 200,000 de exemplare), iar la asta a contribuit inclusiv faptul că în 2004, printr-o întâmplare, o fostă studentă la ştiinţe politice, fără aspiraţii de cântăreaţă, dar cu o voce minunată, MÉLANIE PAIN, abandonându-şi job-ul de la o agenţie de design, s-a alăturat definitiv tandemului. După cinci albume şi multe turnee mondiale de succes, Nouvelle Vague continuă să rămână un brand artistic unic prin originalitate, sinonim cu bucuria trăirii experienţei live, deopotrivă de către public şi muzicieni, iar concertul de pe 25 iunie, din cadrul Festivalului Rocanotherworld (Iaşi), reprezintă, fără îndoială, unul dintre must-seeurile acestei luni. Ţinând cont de hiatusul produs de pandemie în relaţia trupei cu fanii, cu nostalgii de ambele părţi, dialogul cu Mélanie Pain a fost încântător, datorită entuziasmului tonic şi molipsitor cu care aceasta aşteaptă reîntâlnirea pe viu cu publicul din România. www.zilesinopti.ro

foto © Rod Maurice

Turneul vostru aniversar de 15 ani de existenţă a Nouvelle Vague a fost abrupt întrerupt de pandemie şi de-abia acum, în 2022, l-aţi putut relua. Cu ce stare de spirit aţi plecat ‘on the road’?

Cu una foarte, foarte bună. Am început în februarie cu un tur amplu în Anglia şi, mai mult decât faptul că eram fericiţi că se întâmplă, simţeam cu toţii că suntem într-un vis. E ca şi cum ne redescopeream job-ul, ştii ce vreau să zic? Am realizat dintr-odată cât de mult ne-au lipsit turneele şi întâlnirile pe viu cu oamenii. Şi e atât de bine când toate astea ţi se pot întâmpla din nou. Deci nu mai e vorba doar de celebrarea unei aniversări, ci de bucuria de a ne fi reîntors în turneu, ceea ce este extraordinar! Mai ales că am aşteptat asta timp aproape trei ani!

Spune-mi cum v-aţi conceput repertoriul de turneu. Să ştie inclusiv cei care vor fi în public la concertul vostru din festivalul Rocanotherworld la ce să se aştepte... În principiu va fi un ‘Best of ’, însă vom cânta şi unele piese pe care nu le-am mai interpretat până acum în concerte. A fost greu să le identificăm, dar avem şi cântece pe care nu le-am mai performat live. Este deci un mix din ce avem noi mai bun, dintre piesele Nouvelle Vague pe care oamenii le apreciază atât de mult şi unele pe care le cântăm în premieră, ceea ce ne entuziasmează foarte tare. Fiindcă, de exemplu, cântăm o piesă care se numeşte Heaven, după care, de obicei, oamenii ne întreabă: ‘Wow, de ce n-aţi mai cântat asta până acum?’... iar noi ridicăm din umeri, neştiind ce să le răspundem. Deci show-urile sunt extrem de intense şi de emoţionale pentru noi, întrucât interpretăm toate aceste cântece care au fondat www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

succesul iniţial al lui Nouvelle Vague - fiindcă multe sunt extrase de pe primele albume -, constituind un fel de retrospectivă, dar... asezonată cu mici surprize. Totul se petrece cu o foarte mare şi bună dispoziţie, pentru că nu mai e vorba despre cel mai recent album, ci despre tot ce am făcut mai bun de-a lungul timpului. Şi suntem aici de mai bine de 15 ani! E foarte frumos, e bine. Şi ne păstrăm libertatea de a adăuga oricând piese mai vechi sau mai noi, după inspiraţie, deci totul e realmente nemaipomenit! [...]

Ai fost implicată în Nouvelle Vague încă de la început. Nu te întreb cum i-ai cunoscut pe Olivier şi pe Marc - e ştiută povestea demo-ului tău care le-a atras atenţia - ci altceva. Era un proiect straniu, care putea să nu prindă la public, deci sunt curios... ce te-a motivat să continui aventura?

Pentru că era viu. Iar eu am devenit dependentă de show-urile noastre live, de concerte... de acel moment unic în care cânt o piesă pe care, altfel, o cânt deja de zece ani, dar o fac acum în faţa unui public nou, din România, să zicem, care s-a adunat doar pentru a trăi acest moment... înţelegi la ce mă refer? Ador aceste momente şi sunt pentru mine super-preţioase şi super-unice, şi chiar dacă susţin câte o cântare în fiecare seară, acestea niciodată nu sunt identice şi niciodată nu voi obţine aceleaşi zâmbete sau aceleaşi reacţii din partea oamenilor care s-au adunat cu toţii acolo, iar asta mă face cu adevărat să mă simt vie şi, într-un fel, folositoare. [...] foto © Rod Maurice

Iunie 2022

Citiţi interviul complet cu MÉLANIE PAIN pe www.zilesinopti.ro PAGINA

25

foto © Elvira Glante

OMUL CU DISCURILE

ISABELLA LUNDGREN „Look for the Silver Lining” Isabella Lundgren s-a născut în data solstițiului de iarnă a anului 1987. În fiecare zi de după această dată, soarele strălucește din ce în ce mai mult, până vine vara. Cam asta simțim când ascultăm albumul ei „Look for the Silver Lining”, lansat

PAGINA

26

TEXT DE BERTI BARBERA

în 2021. Al optulea opus din discografie aduce un omagiu lui Judy Garland și în același timp speranță și bucurie într-o perioadă în care mulți pierd aceste părți esențiale. Repertoriul este ales din catalogul american de piese standard, piesa-titlu fiind compusă cu mai bine de 100 de ani în urmă.

Noțiunea de „silver lining”, de rază de speranță, provine dintr-un poem scris de John Milton în 1634, „Comus: A Mask Presented at Lodlow Castle” și descrie linia luminoasă care apare pe marginea norilor când luna sau soarele strălucește în spatele lor. Imaginea se potrivește perfect cu ceea ce Isabella Lundgren simte și oferă prin cântat. Albumul arată o profundă cunoaștere a culturii muzicale americane și o abordare delicată prin cântare și producție, transmițând un candid semnal de încredere într-o revenire puternică și pozitivă a lumii, după o perioadă incertă și apăsătoare.

www.zilesinopti.ro

Iunie 2022 Supliment Zile și Nopți

POFTĂ de ÎNGHEȚATĂ

www.zilesinopti.ro/inghetata

Ce nu știai despre înghețată Cele mai bune tipuri de gelato Cântece despre înghețată Cele mai populare și cele mai bizare arome de gelato din Europa

Înghețata noastră cea de toate verile Spre deosebire de italienii care s-au născut cu gelato la orice colț din minunatele lor orașe, românii au trăit o aventură cu totul diferită, atunci când vine vorba despre deserturile înghețate.

Fiind născut înainte de Revoluție, verile copilăriei mi-au fost marcate și răcorite de tipuri de înghețate comuniste, precum vafele sau înghețata Polar, cea cu aspect de pachet de unt. Ele aveau o vagă legătură cu ceea ce numim înghețată astăzi. Le găseam la chioșcurile de înghețată din carton presat care existau în fiecare piață de cartier, transformate mai apoi în buticuri. La ocazii speciale mai prindeam și feluri mai sofisticate de înghețată, servite doar în cofetării, cum ar fi casata și profiterolul.

Profiterolul era o compoziție de gogoși mici din aluat, similar cu cel de la ecler, umplute cu cremă de vanilie, servite cu cupe de înghețată și frișcă, iar totul era stropit cu sos de ciocolată. De neuitat erau cupele din inox în care erau aduse pe mese. Acestea două erau mai apropiate de înghețata de astăzi, ele fiind de fapt două deserturi cu origini franțuzești sau italienești.

După căderea comunismului, capitalismul a oferit românilor, printre altele, și un cu totul alt tip de înghețată, care a devenit rapid extrem de popular: înghețata la dozator. Din nou, nicio legătură cu ce se întâmplă în vitrinele gelateriilor de astăzi. De fapt, era vorba despre o înghețată cât se poate de chimică și de nesănătoasă. Dar, având în vedere că tot în acea perioadă ne „hidratam” cu la fel de chimicele sucuri TEC, românul „îmbătat” de libertate nu prea punea preț atunci pe sănătate.

Abia în perioada recentă, în orașele din România au început să apară gelateriile care folosesc ingrediente sănătoase și oferă un gelato identic cu cel făcut în Italia. Românii fac acum coadă la ele, întocmai cum făceau în comunism la chioșcurile Polar și în anii ‘90 la dozatoarele de înghețată.

Ceea ce arată că am mai evoluat și noi, dar și că avem un apetit mare pentru înghețată/ gelato, indiferent de forma în care vine. În plus, spre deosebire de italienii care au mâncat toată viața gelato, iată că românii se pot mândri că au experimentat mult mai mult cu acest desert, ceea ce n-are cum să nu ne transforme în niște connaisseurs care-și pot descrie viața în funcție de înghețata pe care o consumau în diverse perioade și ere.

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Ce nu știai despre gelato

Chiar dacă acum e pe toate drumurile, gelato este un desert plin de surprize și nu mă refer aici la gustul său. Poate-l consumi adesea în zilele toride de vară, dar sigur nu știai aceste lucruri despre el.

Chiar numele său - gelato - are o explicație pe cât de simplă, pe atât de necunoscută de publicul larg. Numele vine, în mod evident, din italiană, de la cuvântul congelato, care înseamnă, ca și în română, congelat/ înghețat.

Poate că numele vine din italiană, dar prima gelaterie n-a fost în Italia. Un pescar sicilian, pe numele Francesco Procopio dei Coltelli, a deschis, în 1686, în Paris, prima gelaterie - o cafenea numită Café Procope, care vindea, pe lângă cafea, și acest desert înghețat, făcut cu o mașinărie inventată de el. Procopio nu doar că a devenit cetățean francez, dar regele Louis XIV i-a

acordat și o licență care-i permitea să facă în exclusivitate acest desert înghețat, devenind astfel singurul producător de înghețată din regat. În mod surprinzător, poți vizita Café Procope chiar și azi, dar acum este un restaurant în toată regula.

Cei care gustă prima dată gelato ar putea fi tentați să creadă că este un desert cu mai multe grăsimi decât înghețata pe băț, de exemplu, dar lucrurile stau exact invers. Gelato este mai catifelat, mai fin și mai dens decât înghețata, pentru că este mai puțin aerat. Are un gust mai bun, tocmai pentru că are mai puține grăsimi din lapte. Acestea au tendința de a acoperi papilele gustative și astfel nu mai simți atât de puternic aromele naturale.

Gelato are un gust mai intens, tocmai pentru că are mai puține grăsimi.

Pentru că gelato este atât de popular, există și o Cupă Mondială a Gelato.

În fiecare an, echipe din toată lumea participă în Coppa del Mondo della Gelateria. Cele care au deja o tradiție în această competiție sunt Italia, Franța, Belgia, Japonia, Maroc, Statele Unite și Spania, dar și Polonia. Printre probe se numără și sculpturile din gelato. În mod normal, ai fi tentat să crezi că Italia iese tot timpul pe primul loc, ceea ce e greșit, pentru că Franța a câștigat de cele mai multe ori această competiție (de 8 ori), iar Italia a reușit să se claseze pe locul 1 de doar 2 ori. În Italia, cele mai populare arome de gelato nu sunt vanilia, ciocolata și căpșunele, așa cum poate ai fi tentat a crede. De-a lungul timpului, gelatai (vânzătorii de gelato) s-au dat peste cap să inventeze tot felul de arome de gelato, iar în timp, cele mai populare s-au dovedit a fi bacio, stracciatella, lămâie, fistic, smochină și cocos. Poate cea mai ciudată aromă de gelato pe care o poți găsi în gelateriile din Italia este cea de Viagra. Nu este făcută din pastila pentru erecție, ci din ierburi africane cu efect afrodisiac. Culoarea este, ai ghicit, albastră, iar gustul este de gumă de mestecat cu anason.

În ultimele două decenii, afacerile cu gelato au explodat în toată lumea.

De exemplu, în Statele Unite, un adevărat boom a avut loc între 2009 și 2014, când vânzările de gelato au crescut de la 11 milioane de dolari la 214 milioane de dolari. Acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că din ce în ce mai mulți americani au început să prefere gelato, iar marile companii producătoare de înghețată s-au reorientat spre gelato. Începând cu anul 2014, compania de gelato Talenti s-a clasat pe locul 3 în topul vânzărilor de înghețată premium în State, în spatele giganților Ben & Jerry’s și Häagen-Dazs.

Nu în ultimul rând, gelato nu se servește la cupă, în bile puse una peste alta într-un con. Cine face asta comite un sacrilegiu sau nu îți vinde gelato adevărat. În mod tradițional, gelato se pune în conuri sau în pahare cu ajutorul unei spatule. Doar cu acest instrument se umblă în gelato, dar spatula este folosită în detrimentul unei linguri-cupă și pentru a-l face mai moale, mai maleabil și mai ușor de modelat și de gustat.

Experimentează vara alături de Gelatelli & Bon Gelati, de la Lidl

V

ara este sezonul care ne invită la distracție, dă startul aventurilor spontane la munte sau mare și ieșirilor cu gașca de prieteni la cele mai tari concerte și festivaluri din oraș. Este anotimpul perfect pentru orice activitate, chiar și pentru serile de film în familie.

Indiferent dacă preferi înghețata la cornet, pe băț sau pe cea care poate fi împărțită cu prietenii ori familia, fă-ți provizii de înghețată Gelatelli și Bon Gelati, ca să poți face față planurilor din vara asta. La Lidl găsești mixul potrivit de ceva dulce și răcoros, care să te însoțească în orice aventură. Un preț mic pentru o relaxare atât de mare.

PAGINA

32

Mix & Match - Combină experiențele din vara asta cu înghețate aromate Pe principiul spune-mi ce faci vara asta, ca să îți spun ce înghețată ți se potrivește, ți-am pregătit un sortiment de înghețată potrivit pentru planurile tale. www.zilesinopti.ro

Lineup-ul celor mai tari înghețate Dacă vrei să îți surprinzi gașca de prieteni înainte de a prinde loc în primul rând la cel mai tare concert, alege un „shot de adrenalină” sub forma unui mix de mini înghețată din fructe sau vanilie învelită în 4 tipuri de ciocolată. Răcoroase și cu gust surprinzător, mini înghețatele pe băț îți oferă rapid un plus de energie de care ai nevoie. Atât de rapid încât ai timp și de un selfie.

Vibe de weekend Alege să te bucuri de un mix de înghețate la cornet în plecările spontane la mare sau la munte.

Pune în lada frigorifică ceva dulce, crocant și surprinzător de răcoros, ideal de savurat la drum lung.

Relax & Chill la un film Esența unei zile de vineri seară stă într-un bol plin cu înghețată de savurat la un serial derulat pe nesăturate.

Indiferent de cum și cu cine alegi să petreceri serile de film, alege să le petreci în compania unei înghețate aromate. Fă-ți rapid stoc de cutii cu înghețate asortate, să îți ajungă până la ultimul sezon din serialul preferat!

Un preț mic pentru o relaxare atât de mare și premii pe măsură

Surprize în familie Pentru mai multă distracție în familie, îți propunem o combinație irezistibilă: înghețata ta preferată Gelatelli cu biscuiți crocanți Sondey și te poți bucura de un sandviș dulce și răcoritor. Cu siguranță, va fi și pe placul celor mici! www.zilesinopti.ro

Înghețata dă tonul distracției vara asta, dar și unui concurs cu premii potrivite pentru planurile tale. Până pe 17 iulie, cumpără din magazinele Lidl de minimum 70 lei și cel puțin o înghețată Gelatelli sau Bon Gelati și ai șansa să câștigi o mașină MINI Cooper Cabrio, una dintre cele 10 boxe portabile Sony sau unul dintre cele 10 frigidere Retro.

Așa că, indiferent cum îți petreci zilele de vară, alege să te bucuri de ele în compania unei înghețate Gelatelli sau Bon Gelati.

PAGINA

33

Cele mai bune tipuri de gelato În Italia, dacă folosești termenul de înghețată pentru „gelato” o să stârnești tot felul de reacții, de la amuzament, la enervare sau chiar refuz de a mai fi servit. Asta se întâmplă pentru că italienii se iau foarte în serios când vine vorba despre acest preparat, care e o mândrie națională de o la fel de mare importanță ca pastele sau pizza. În același timp, nu e simplu nici dacă ceri pur și simplu gelato, în unele părți trebuie să mai dai niște explicații, pentru că există un adevărat „manual de instrucțiuni” pentru cum se comandă gelato în Italia. Iată câteva astfel de exemple: Dacă vrei să combini gelato cu un espresso și nu știi pe care să-l comanzi prima dată, află că poți să ceri direct un „affogato”, care este o cupă (de fapt, o paletă, pentru că italienii nu folosesc cupele) de gelato de vanilie cu un shot de espresso turnat peste.

Dacă nu vrei un gelato care să aibă grăsimi animale, atunci trebuie să ceri un „sorbetto”, care este făcut doar cu fructe. De asemenea, dacă-ți faci vacanța prin Sicilia, s-ar putea să vezi oameni plecând din gelaterii cu chifle. Așa că nu ridica din sprâncene dacă la gelaterie vei primi, în loc de con, o brioșă cu aromele pe care le-ai cerut

- prin această parte a Italiei, gelato se servește în mod tradițional fix așa.

Apoi, majoritatea gelateriilor au mai multe tipuri de gelato, și nu mă refer aici la arome, ci la textură. Dacă ceri gelato semifreddo, vei primi o variantă mai cremoasă, ca un mousse. Dacă auzi pe cineva că cere granita, atunci trebuie să știi că se referă la o variantă de gelato cu multe ace de gheață, un fel de ice slush.

Granita este foarte populară mai ales în lunile cu caniculă.

Totodată, mai poți să comanzi și gelato con panna, iar asta înseamnă că vei primi și niște frișcă pe deasupra. În unele gelaterii, asta este o opțiune care nu costă în plus. La fel, dacă vrei ciocolată lichidă în conul în care urmează să ți se pună „gusti” de gelato, poți specifica acest lucru și-l vei primi.

Spumone (sau spumoni, înseamnă spumă) este un alt tip de gelato aparte, o specialitate care este compusă din mai multe straturi de diferite culori și arome, iar de obicei conține și fructe confiate, și nuci. Și românii au copiat acest desert și îi spun casată.

Cele mai populare și cele mai bizare arome de gelato din Europa

Se anunță deja o vară cu temperaturi care vor topi asfaltul în multe țări din Europa. De exemplu, în Spania, un val de căldură a transformat deja luna mai a lui 2022 în cea mai călduroasă lună mai din acest secol. E de așteptat să mai avem astfel de exemple și de prin alte părți, iar consumul de apă și gelato/ înghețată să crească spectaculos peste tot pe continent.

Iată, așadar, care ar fi unele dintre cele mai bizare, dar și populare arome de gelato pe care europenii le vor consuma în următoarele luni.

Dacă tot pomeneam de Spania, o să fii surprins să descoperi că aici există o înghețată cameleon, una care-și schimbă culoarea în timp ce o mănânci. Este vorba despre o invenție genială a fizicianului spaniol Manuel Linares. Acesta a botezat-o Xamaleón, fiind inspirat de cameleonul care are această putere specială de a-și schimba

culoarea pielii. Singurul loc de unde poți cumpăra această înghețată de-a dreptul magică este stațiunea Calella de Mar, care se află la 50 de kilometri de Barcelona. În Cipru, cea mai populară aromă de gelato este cea de trandafiri, probabil bulgarii sunt și ei mari fani. Cea mai veche gelaterie din Cipru, Heraclis, este renumită pentru pentru acest tip de gelato și se spune că ar fi cea mai bună din țară. Deci, dacă vizitezi Cipru în vara asta, știi ce nu trebuie să ratezi!

Trecem pe o altă insulă, dar de această dată din nord. Știm despre irlandezi că-și iubesc nespus de mult berea Guinness, de aceea, una dintre cele mai populare arome de gelato de la ei este… ai ghicit, cea de bere Guinness. Ea e servită în mai multe gelaterii renumite din această minunată țară. De asemenea, irlandezilor le place să o combine cu o

cupă de fistic, nu neapărat pentru gust, ci pentru că verdele e culoarea oficială a acestei țări.

Dacă tot suntem în această parte a lumii, află că în Marea Britanie, la mare căutare este înghețata de ceai negru și tutun. Dacă aroma de ceai negru nu este atât de absurdă și se potrivește de minune cu o zi călduroasă din Regat, aroma de tutun caramelizat poate părea o inepție… dar nu este. Sunt destule gelaterii extravagante care servesc acest tip de înghețată, iar în Londra e de găsit la Chin Chin Labs (49-50 Camden Lock Place, NW1 8AF). În schimb, francezii se aventurează ca în zilele călduroase de vară să se răcorească cu gelato cu aromă de caviar. Producătorului francez de îngheţată Phillippe Faur i-au trebuit 6 luni pentru a-şi perfecţiona aroma de caviar, despre care spune că merge de minune cu cartofii copţi. Nu pare deloc apetisant, dar cine suntem noi să-i judecăm pe francezi?

Un lucru e clar: în Italia vei găsi cel mai bun gelato, iar gelateriile de aici produc sortimente la care nu te-ai fi gândit niciodată: wasabi sau prosciutto, de exemplu. Ok, poate astea nu sună foarte apetisant, dar e chiar recomandat să încerci un gelato de parmezan sau mozzarella. Un loc unde vei găsi aceste sortimente este gelateria Carapina din Florenţa (în piaţa Oberdan).

Belgienii au un soft spot pentru legume crude, dar şi pentru curry, pe care-l pun peste toate felurile de mâncare. Deci, nu e de mirare că în Bruxelles există o gelaterie care

serveşte foarte multe sortimente de îngheţată de legume şi condimente: vânătă, morcov, muştar, curry etc.

Se cheamă Comus & Gasterea (în apropierea staţiei de metrou Sainte Catherine, la adresa Quai Aux Briques 86).

Germanii au inventat o chestie foarte italienească, numită Spaghettieis. E un tip de îngheţată care seamănă foarte mult cu o farfurie de spaghete. Cum se face? Se ia îngheţata şi se dă printr-o răzătoare, apoi se serveşte cu frişcă, gem de căpşuni şi nucă de cocos. Acesta este un desert destul de popular printre germani și se regăsește în meniurile multor restaurante din această țară.

Grecii au multe lucruri bune, când vine vorba despre bucătăria lor, dar printre cele mai delicioase se numără și înghețata de baclava, iaurt și smochine.

Aceste 3 arome sunt atât de populare încât le găsești în majoritatea gelateriilor care se respectă, deci pune-le pe toate într-un con atunci când mai treci prin Grecia!

Sortimentul de gelato care ar trebui să fie brand de România, un desert tradițional românesc, ar trebui să conțină fructe de pădure cu muguri de pin. Mă rog, unii ne-ar contrazice și ar spune că aroma de papanași ar trebui să reprezinte tricolorul. Însă, o gelaterie din Brașov a făcut, în urmă cu câțiva ani, un gelato la care sigur nu te-ai fi gândit, dar care este pe cât de românesc, pe atât de… dezgustător și surprinzător: mici și bere. Gelateria EIS[kalt] - 100% natürliches Eis, din Piața Sfatului, este cea care a făcut acest experiment.

Cântece despre înghețată Odată cu venirea verii, înghețata nu-și face locul doar în preferințele culinare ale oamenilor, ci și în playlisturile muzicale. De-a lungul timpului, au existat numeroase hit-uri care au avut ca subiect înghețata.

Ce trebuie să avem în vedere de fiecare dată e că artiștii folosesc acest preparat ca o metaforă pentru alte lucruri, uneori ceva mai perverse.

Pe la începutul anilor 2000, în România exista o trupă de fete numită Ooops!, iar unul dintre hiturile lor s-a numit „Înghețata”. În refren, fetele spuneau nevinovate că vara este fierbinte rău de tot, că au nevoie de ceva să le răcorească și că, dacă le iei o înghețată, poți să le și săruți. Poate nu e cel mai bun exemplu de urmat pentru fetele tinere, dar…

Exemple mai bune găsim în afară, iar dacă vrem să mergem tot pe nostalgie, ne amintim aici de Ice Ice Baby, al lui „Vanilla Ice”. Cântecul ăsta este, de fapt, un îndemn pentru a te bucura din plin de viață, fără să lași persoanele cu atitudine negativă să te tragă în jos.

Lansată în anii 1990, ea a devenit rapid un mega hit și, în mod evident, a fost folosită în foarte multe reclame la înghețată. Sarah McLachlan are și ea o piesă intitulată „Ice Cream”, care este despre cum gustul de înghețată îți poate aduce aminte de copilărie.

Lansată în 1998, această piesă este una dintre cele mai populare ale artistei.

Trupa brit-pop Blur a lansat, în 2015, o melodie intitulată „Ice Cream Man”, despre un om care-și trăiește viața la maxim și face numai ce vrea. Cu toate acestea, piesa ar fi, de fapt, despre un dealer de droguri, chiar dacă trupa nu a confirmat niciodată asta. Despre un „ice cream man” a cântat și Van Halen într-un cover după John Brim. Din nou, nu este vorba despre un simplu vânzător de înghețată.

MIKA a lansat o piesă numită „Ice Cream” în 2009 și este despre cât de mult își dorește o înghețată într-o zi caniculară.

Bineînțeles, atât versurile, aparent inocente, cât și clipul sugerează că nu este vorba despre o simplă înghețată, ci despre alte lucruri, cu tentă sexuală.

Tot cu niște aluzii în acest sens este și hitul Selenei Gomez în colaborare cu fenomenul K-Pop BLACKPINK. Însă, măcar Selena a lansat la pachet cu această melodie și un brand de înghețată, la propriu. Este vorba despre Serendipity, o înghețată gourmet care se găsește de cumpărat în State.

PODCAST

Înghețata noastră cea de toate verile

Ție ce aromă de înghețată îți place?



Podcast-urile Zile și Nopți sunt disponibile pe următoarele platforme: www.zilesinopti.ro, Youtube, Soundclound, Spotify, Google Podcast, Apple Podcast.

Iunie 2022

TEXT DE TEODORA BRATU

Artă

CAPITOLUL ARTĂ ESTE SUSȚINUT DE

Muzeul Național din Oslo - o nouă fereastră către lumea artei De la Frida Kahlo la Wenche Selmer, de la design scandinav la cultura queer, de la basme la modernismul gotic, de la lână la instrumente muzicale, de la Grayson Perry la Anna-Eva Bergman - noul Muzeu Național din Oslo, cel mai mare muzeu de artă din ţările nordice, va oferi vizitatorilor săi o gamă extraordinar de largă de experiențe culturale. Începând cu data de 11 iunie, muzeul prezintă principalele linii în dezvoltarea istorică a artei, designului și meșteșugurilor din Norvegia, împreună cu lucrări notabile din colecție ale artiștilor internaționali.

I Call It Art este una dintre cele mai așteptate expoziții din această perioadă și se va desfășura în interiorul Sălii Lumini, unde sunt așteptați 147 de artiști și grupuri de artiști care lucrează în prezent în Norvegia.

Cu lucrări care abordează teme precum identitatea, apartenența, naționalitatea și democrația, expoziția este concepută pentru a stimula dezbaterea despre includerea și excluderea din artă și societate. Curatorii muzeului și-au propus să prezinte un nou tip de artă, astfel vizitatorii se vor delecta cu lucrări care folosesc formate, materiale și forme de artă foarte diferite.

East of the Sun and West of the Moon ne poartă în lumea basmelor printr-o selecție de desene realizate cu aproape 150 de ani în urmă, pentru a ilustra basmele populare norvegiene. Este primul eveniment din acest spațiu expozițional de tipărituri și desene. Ținând cont de fragilitatea și sensibilitatea lucrărilor la lumină, acestea sunt rareori expuse, ceea ce face din această ocazie o oportunitate unică de a vedea desenele originale ale trolilor și ale altor personaje celebre din basmele lui Erik Werenskiold și Theodor Kittelsen. www.zilesinopti.ro

Cea de-a treia și mult așteptata expoziție este The Fredriksen Family Collection, dedicată operelor de artă internaționale de pionierat din ultimii 90 de ani. Colecția familiei Fredriksen este formată din lucrări culese de Kathrine și Cecilie Fredriksen în memoria mamei lor, Inger Astrup Fredriksen. Printre genurile adunate de curatorii muzeului se numără expresionismul abstract, minimalismul și pictura figurativă, încărcată de conștientizare politică.

De asemenea, 2022 marchează 50 de ani de când homosexualitatea a fost dezincriminată în Norvegia. Pentru a sărbători această etapă, Muzeul Național, Biblioteca Națională a Norvegiei și Arhiva norvegiană pentru istoria queer s-au reunit pentru a lansa o inițiativă națională care va evidenția și dezbate arta, cultura și istoria queer. Din iunie, Muzeul Național din Oslo devine un reper obligatoriu pentru amatorii de turism cultural în Scandinavia!

PAGINA

43

TEATRU Declan Donnellan. foto © Cristian Floriganță

INTERVIU DE IOAN BIG

DECLAN DONNELLAN

„Trebuie măcar să încercăm să nu minţim şi mâine”

Spectacolul itinerant Oedip Rege, de Sofocle, ce a avut premiera în prima parte a lunii mai la Teatrul Național Craiova, reprezintă în mod incontestabil unul dintre cele mai importante evenimente din spaţiul artelor performative din ultimele săptămâni, mai ales că punerea în scenă îi are ca autori pe fondatorii celebrei companii Cheek by Jowl, două nume legendare ale teatrului universal, regizorul Declan Donnellan și scenograful Nick Ormerod, la prima lor montare în România.

Altfel, super-tandemul creativ este familiar publicului de teatru de la noi, întrucât a avut spectacole în mai multe festivaluri, în special la FITS - care se întâmplă anul acesta între 24 iunie şi 3 iulie -, indiferent dacă ne gândim la Măsură pentru măsură sau la Cavalerul înflăcărat. De o relevanţă surprinzătoare pentru un text antic, Oedip Rege este un spectacol care nu doar se vede, ci... se trăieşte. La propriu, fiindcă spectatorii sunt asimilaţi comunităţii tebane, ce asistă din postura de insideri la frământările intime ale celor puşi să le conducă destinele.

Despre linia blurată dintre dintre jocul artistic şi cel social, dintre adevăr şi minciună, pe scenă şi dincolo de aceasta, am avut privilegiul să stăm de vorbă câteva minute după premiera acestui spectacol must-see cu DECLAN DONNELLAN.

Pot presupune că alegerea textului lui despre - alţi oameni. O piesă de teatru trebuie Sofocle a avut legătură şi cu actualul să mă impresioneze, trebuie să am o conexiune context, fiindcă Oedip Rege vorbeşte, în cu textul ei, trebuie să îmi pot imagina o punte fond, de molimă, dar şi de război, de lideri către ea. Acestea sunt aspectele importante din care ascultă sau nu ascultă de oracole sau de punctul meu de vedere şi, bineînţeles, mai este şi cei din jur... conflictul. În Oedip, eroul caută să afle adevărul, Sigur că da, pentru că interesul meu faţă de iar cei din jur îi spun ‘Nu încerca să afli adevărul’, Oedip se defineşte strict din punctul de vedere iar asta mi se pare extrem de interesant. [...] al punţii pe care o formează cu noi, cu oamenii Vorbind despre din ziua de azi. Nu adevăr, cât de sunt interesat de o important este piesă ca document teatrul, ca formă de istoric, ci doar de expresie, pentru ca felul în care ne oamenii, publicul, descrie pe noi şi să înceapă să cât de relevantă cântărească valoarea este pentru mine şi acestuia şi să pentru tine astăzi, chestioneze modul în şi nu pentru - sau care este manipulat? timpul repetițiilor Donnellan și actorii în PAGINA

44

Regizorul Declan Floriganță Rege”. Foto © Cristian spectacolului „Oedip

art.raiffeisen.ro

Iunie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

spune care e această a doua natură… cred că atunci când performăm, când creăm un act artistic, avem un privilegiu imens, acela de a cunoaşte la prima mână distincţia între a performa şi a te preface. Nu ştiu dacă aceste două cuvinte, performance şi pretense, au echivalente perfecte în româneşte. Dualitatea aceasta e cunoscută şi discutată încă din antichitate. Spre Alex Calangiu în „Oedip Rege”. Regia Declan Donnellan.

Foto © Cristian Floriganță

Eu consider că teatrul este important, fiindcă ne avertizează de faptul că interpretarea artistică este manifestarea cea mai apropiată de autenticitate la care putem spera şi că nu trebuie să ne facem iluzii că am putea spune adevărul... că nu putem fi atât de vanitoşi încât să credem asta. Nu, nu putem minţi, trebuie să încercăm să nu minţim. Sigur că, cel mai probabil, vom sfârşi prin a minţi azi, dar trebuie măcar să încercăm să nu minţim şi mâine. Însă cel mai important este să înţelegem că noi înşine avem mai multe faţete, că putem fi persoane diferite, în condiţiile în care suntem înnebuniţi de societatea noastră consumeristă, care cere în permanenţă de la fiecare dintre noi să fim numai unul, cel „adevărat”, ori asta e foarte, foarte periculos. Orice act teatral, oricât de simplu ar fi, pune în evidenţă exact acest lucru, că un actor joacă rolul unei alte persoane. În toate tragediile mari, evident, nu e vorba doar de, decepţie, de autoamăgire, este vorba şi despre felul în care rolurile sunt aduse la viaţă. Pericolul vine atunci când spunem ‘Nu vreau să joc, vreau să spun adevărul’, ceea ce e o nebunie, pentru că actorul va juca un rol, fie că vrea, fie că nu. [...]

Scriaţi în Actorul și ținta că a juca un rol este „un reflex, un mecanism pentru dezvoltare şi supravieţuire... nu este o ‘a doua natură’, ci ‘prima natură’.” Care este, în acest caz, în opinia dumneavoastră... a doua natură umană?

Nu ştiu ce să zic, nu aş putea www.zilesinopti.ro

Donnellan. dip Rege”. Regia Declan Claudiu Mihail în „Oe nță riga Flo tian Cris Foto ©

exemplu, Platon spunea că teatrul nu ar trebui să existe, pentru că actorii sunt nişte mincinoşi şi, pe undeva, are dreptate... multă lume ar fi de acord cu el. Mulţi ar spune că teatrul nu e, de fapt, o profesie, dar noi, cei care facem asta, spunem că, dimpotrivă, e o mare diferenţă între interpretarea artistică şi prefacere.

Pericolul apare atunci când cineva se preface sau se pretinde altcineva toată viaţa, fără ca ceea ce face să fie performanţă artistică. Dacă viaţa cuiva e o viaţă falsă, prefăcută, acela va suferi, vom suferi cu toţii, şi asta ni se întâmplă oricum, pentru că o mare parte din existenţa noastră suntem nevoiţi să ne prefacem, iar asta atrage după sine suferinţă. Oedip suferă pentru că viaţa lui este una în care e nevoit să se prefacă. Dar dacă tu, ca artist, spui că nu vrei să performezi pentru că asta înseamnă să minţi, atunci ai o mare problemă, pentru că asta e de fapt viaţa... asta ne spun inclusiv fenomenologii, că viaţa e o scenă, un mare spectacol. [...]

Citiţi interviul complet cu DECLAN DONNELLAN pe www.zilesinopti.ro PAGINA

45

ART EXPO

TEXT DE VANIA PIERSINARU

Picasso, Dali și Falla Povestea pălăriei cu trei colțuri

MANUEL DE FALLA

Bazat pe romanul din 1874, scris de Pedro Antonio de Alarcón, în 1919 a avut loc premiera mondială a baletului Le Tricorne - „Pălăria cu trei colțuri”, la Teatrul Alhambra din Londra.

Pentru acest spectacol, Pablo Picasso a fost angajat să creeze decorurile și costumele, dar a contribuit chiar și la designul machiajelor dansatorilor. Pe lângă partea de producție, pictorul s-a implicat și în compoziție, adăugând personaje noi poveștii (nebunii, La Mallorquina etc.), iar toate sugestiile artistului l-au determinat pe compozitorul Manuel de Falla să adauge o uvertură nouă în compoziția muzicală, astfel încât publicul PAGINA

46

Ce au în comun Picasso și Dalí? Pe lângă faptul că sunt doi pictori de origine spaniolă, figuri marcante pentru istoria artei, cu renume mondial, reprezentanți de seamă a două curente artistice total diferite (cubismul și suprarealismul), doi artiști care continuă să influențeze și să inspire și astăzi lumea artei moderne. Ei bine, Picasso și Dalí au împărțit și Pălăria cu trei colțuri (The ThreeCornered Hat), magnificul spectacol de balet cu care muzica lui Manuel de Falla și-a făcut debutul triumfal pe scena internațională. Istoria creată de cei doi alături de muzica lui de Falla este prezentă în această vară la București, în cadrul expoziției Art Safari. să aibă timp să admire cortina pictată special de Picasso pentru acest spectacol. Olga Khokhlova, prima soție a pictorului, a fost balerină în Ballets Russes, compania de balet a lui Diaghilev care a creat spectacolul. De altfel, Picasso concepuse decorul şi costumele şi pentru primul spectacol Ballets Russes, Parade (1917), pe muzica lui Erik Satie şi libretul lui Jean Cocteau, cel care îi făcuse cunoştinţă pictorului cu Diaghilev. După premiera de la Londra, spectacolul Le Tricorne a avut premieră la Paris (1920) și la Madrid (1921), iar fix după cea de la Paris, Picasso a publicat o suită de lucrări grafice sub denumirea „Pălăria cu trei colțuri”.

PABLO PICASSO

Picasso - Le Tricorne

Iunie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

După triumful european al spectacolului, părea un lucru aproape imposibil să egalezi măestria lui Picasso, așa că singura variantă de a replica baletul peste ocean a fost colaborarea cu un alt mare artist consacrat.

SALVADOR DALI Treizeci de ani mai târziu, în 1949, Le Tricorne a avut premiera la New York, iar artistul comisionat pentru realizarea decorului și a costumelor a fost chiar Salvador Dalí, căruia i s-a solicitat în mod explicit ca acestea să aibă un aer spaniol. Apropiat și de Manuel de Falla, și de Ballets Russes de Montecarlo, avându-l aproape și pe coregraful primei producții, Léonide Massine (alături de care Dalí lucra de mai mult timp în Statele Unite ale Americii), Dalí a creat noua scenografie a baletului în stilul său propriu, populând însă ambientul distinct spaniol cu motive specifice lui (pe care le-a folosit, tot în 1949, şi pentru baletul Los sacos del Molinero, şi la piesa de teatru Don Juan Tenorio) şi oferind, după cum avea obiceiul, chiar și o alternativă de nume a spectacolului: The Three-Cornered Hat sau The Miller’s Sacks. La fel ca Picasso după premiera de la Paris, în 1959, Salvador Dalí a publicat propria sa colecție de gravuri, pe care le-a lansat sub aceeași denumire „Pălăria cu trei colțuri”.

Salvador Dali - Le Tricorne

Salvador Dali - Le Tricorne www.zilesinopti.ro

Salvador Dali - Le Tricorne 1959

La mai bine de 100 de ani de la premiera din Paris, în 2022, spectacolul se mută în centrul istoric al Bucureștiului, într-o viziune nouă, în care desenul, pictura și muzica se îmbină armonios. „Pălăria cu trei colțuri” este un adevărat eveniment fericit, care aduce împreună doi dintre cei mai importanți artiști spanioli ai secolului XX Picasso și Dalí. Uniți prin spectacolul de balet Le Tricorne, lucrările celor doi sunt puse în dialog cu muzica maestrului Manuel de Falla, într-o expoziție care se află în această vară la București (expoziția este deschisă până pe 7 august), în cadrul Pavilionului Central Art Safari, sub denumirea Picasso, Dalí & Falla.

Pălăria cu trei colțuri.

Picasso - Le Tricorne

Proiectul expozițional aparține Arhivei Manuel de Falla, care a fost creată pentru a păstra și a oferi cercetătorilor moștenirea acestui mare muzician, o referință-cheie în cultura occidentală, cu o vocație europeană marcantă, și un om meticulos, care a avut mare grijă să păstreze fiecare bucată de hârtie care a trecut prin mâinile lui. În Granada, pe frumosul deal pe care se află Alhambra, consiliul orașului a construit un magnific centru cultural, cuprinzând Casa Muzeală Manuel de Falla (în micuța carmen – o casă cu grădină zidită – pe care muzicianul și-a ales-o drept locuință), un auditoriu și, din 1991, Arhiva Manuel de Falla. Datorită muncii desfășurate de acest centru de cercetare, astăzi putem reconstitui pașii procesului creativ al lui Manuel de Falla, putem aprecia și ne putem bucura și mai mult muzica lui.

PAGINA

47

B.D.

TEXT DE MĂDĂLINA C. DIACONU

Centenar Ștefan Augustin Doinaș… în benzi desenate! „Ca erou al propriei vieți, Doinaș se lupta cu două tensiuni, față de care nu făcea rabat. Pe de-o parte, ambițios: el voia celebritate sub pecetea talentului artistic.

De cealaltă, îl interesa numai creația, refuzînd socialul pînă la homofobia tactică.

Nu altfel se petrece în bună măsură și biografia intimă, cu provincial sărac, blocat în interdicții și în aventura propriei literaturi, care se îndrăgostește de muza unei națiuni.” - Fragment din prefaţa Ştefan Aug. Doinaş.

Poetul ca supererou grafic, înclusă în volumul SAD, biografie grafică, al cărui scenariu este semnat de scriitoarea Lia Faur, în timp ce ilustraţiile îi aparţin lui Vali Ivan, jurnalist, caricaturist, grafician, ilustrator și autor de benzi desenate. În prezent, Lia Faur predă limba, cultura și civilizația română la Universitatea Tunis El Manar, Institutul de limbi moderne „Habib Bourguiba”, printr-un protocol semnat cu Institutul Limbii Române din București. Organizează de 8 ani, la Arad, Festivalul „Zile şi Seri de Literatură Doinaş”, eveniment a cărui longevitate se datorează efortului şi dăruirii sale. Anul acesta, festivalul a fost dedicat celor 100 de ani de la naşterea scriitorului Ştefan Augustin Doinaş, prilej cu care a fost PAGINA

48

lansat și romanul grafic mai sus amintit. Inspirată de romanul grafic dedicat lui Emil Cioran (bandă desenată de Patrice Reytier, apărut la Paris), Lia Faur a avut idea de a-l readuce pe Ștefan Augustin Doinaș în atenția publicului, într-un mod inedit.

„Într-o seară m-a pus în contactat cu ea prietenul meu, Dodo Niță. Am discutat în mare despre ce este vorba și ne-am hotărât să facem această bandă desenată”, relatează Vali Ivan. „Prima problemă de care am fost conștient că ne vom lovi, a fost criza de timp.

Mai erau doar câteva luni până se împlineau cei 100 de ani de la nașterea scriitorului arădean, iar albumul urma să conțină 82 de pagini de benzi desenate, plus ce a mai adăugat ea, pagina de gardă, alte comentarii. Deci, să faci 82 de pagini în 2-3 luni este nebunie curată, este ceva de Cartea Recordurilor. Dar am reușit să o facem. Lia a fost foarte entuziasmată, a muncit foarte mult pe partea de documentare, mi-a trimis dialogurile, scenariul și eu cred că a ieșit ceva bun, în final. Lucram de dimineața de la 5 până seara. Apucam să mănânc un sandwich cu o mână și cu alta desenam. Dar asta face parte din frumusețea unui astfel de proiect. Ecoruile sunt bune, mai ales de la cei din Arad. Eu cred că este o reușită.”

Manuscrisul acestui volum a putut apărea cu sprijinul Centrului Municipal de Cultură Arad, instituție care a înțeles necesitatea derulării mai multor evenimente cu prilejul Centenarului Doinaș.

Volum editat de Casa de Pariuri Literare, 2022. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

art.raiffeisen.ro / #StagiuneVirtuala

Vino în #StagiuneaVirtuală, pe art.raiffeisen.ro! În luna iunie ai teatru și filme despre muzică și muzicieni, poeți și drumuri minunate de descoperit România Special pentru tine, în #StagiuneaVirtuală, aka în platforma web art.raiffeisen.ro, luna iunie va fi dedicată teatrului! Te poți bucura gratuit, cu un simplu click, de trei spectacole inedite de la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu! În plus, ai acces acum la toate cele cinci episoade din #SaloaneleSoNoRo! Oana Pellea a pregătit un film proaspăt despre Arghezi, pe care te încurajăm să îl descoperi – surpriza este garantată! Și nu ezita să vezi – sau să revezi! – filmul despre Via Transilvanica – o inspirație numai bună pentru apropiata vacanță!

Ce poți vedea în #StagiuneaVirtuală, în luna iunie, pe art.raiffeisen.ro:

Urmărește de la tine de acasă sau vizionează pe telefon, în drumul spre serviciu, cele trei spectacole de la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu:  Maternal – o pledoarie plină de emoție despre empatie și nevoia de iubire, în regia lui Radu Nica.  Sunt o babă comunistă – o comedie dulce-amară despre urmele lăsate de comunism în mentalitatea umană, după un text de Dan Lungu, în regia Marianei Mihu-Plier.  Cea mai frumoasă zi – o poveste în cheie tragi-comică despre destinul care ți se dezvăluie ca o farsă permanentă, în regia Ofeliei Popii.

 Seria de cinci episoade Saloanele SoNoRo, cu povești inedite cu și despre muzică și muzicieni: The Cellist on the Roof, Sound Waves, Rhapsodie Roumaine, Living Room Music și Stan Golestan.  Un film cool despre Via Transilvanica și muzica pe care a compus-o Electric Brother, inspirat de frumusețile acestui drum minunat de descoperit România.  Filmul plin de umor și sensibilitate despre Tudor Arghezi, creat de actrița Oana Pellea.

Filmul face parte din seria „Întâlnirile Oanei Pellea” și merită să arunci o privire ca să-i redescoperi dintr-un unghi cu totul original pe Marin Sorescu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Nichita Stănescu și Gellu Naum.

Nu vor lipsi nici tururile virtuale ghidate! Joi, 23 iunie, de la ora 19.00, te invităm să descoperi povestea liceelor centenare din România, într-un tur virtual live, de aproximativ 90 de minute, cu povești inedite și imagini de epocă, pregătite de echipa Interesting Times Bureau. www.zilesinopti.ro

PAGINA

49

PERFORMING ARTS foto © Ray Burmiston

INTERVIU DE IOAN BIG foto © ONB

LISE DAVIDSEN

Farmecul discret al unui fenomen vocal

Considerată cea mai mare voce de soprană de pe harta lirică mondială, o demnă urmașă a unor legende scandinave ale operei, precum Kirsten Flagstad sau Birgit Nilsson, Lise Davidsen a fost vedeta incontestabilă a concertului extraordinar de gală de la Opera Națională București din seara de 10 mai, eveniment caritabil organizat în beneficiul Institutului Regional de Oncologie Iași. Despre soprana norvegiană, care a devenit cunoscută pe scenele internaționale în anul 2015, câștigând multiple premii în cadrul concursurilor Operalia, Regina Sonja și Hans Gabor Belvedere, se spune că este „vocea secolului XXI”, mai ales după debuturile triumfătoare la Metropolitan Opera New York, Royal Opera House Covent Garden, Teatro alla Scala din Milano, Bayerische Staatsoper, Wiener Staatsoper și la festivalurile din Aix-en-Provence, Bayreuth sau Glyndebourne. LISE DAVIDSEN a evoluat pentru prima dată la noi în 2015, cu câteva luni înainte de victoria de la Operalia, într-un concert cu Vier letzte Lieder de Richard Strauss la Ateneu, alături de Filarmonica George Enescu, sub conducerea maestrului Christian Badea, pentru ca, în 2019, să impresioneze ca invitată a Festivalului Internațional George Enescu în opera Peter Grimes, alături de Orchestra Națională Radio. Prezenţa recentă a Lisei Davidsen în Stagiunea Centenară a ONB a oferit melomanilor români o experienţă absolut memorabilă, vocea ei princiară fiind dublată de o minunată naturaleţe, cea a unei tinere care are încă dificultăţi în a se obişnui cu statutul de superstar al muzicii de operă.

PAGINA

50

Lise, ai început să cânți încă de pe la 15 ani, dar muzică pop și jazz. Sigur că profesorii te-au îndrumat mai apoi spre operă dar, totuși, când ai dobândit credinţa că ești destinată scenei lirice?

Cred că e important de știut că eu provin dintr-o familie care nu are nicio legătură cu muzica clasică.

Eu am început să cânt, apoi am învățat canto clasic, dar tot ce am studiat a fost din pură pasiune față de muzică... da, mi-am dorit să dau totul și să fiu cea mai bună, dar niciodată nu m-am gândit că voi ajunge unde sunt acum.

Profesoarea mea, Susanna Eken, mi-a spus de la bun început că am o voce foarte bună și că asta va fi specialitatea mea, că pot realmente să fac asta, dar mie tot mi se părea că e ciudat. A fost un proces mai de durată însă, la un moment dat, când am jucat în Ariadne auf Naxos, la Academia de Operă, un spectacol pentru colegii noștri art.raiffeisen.ro

Iunie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

În cazul unui recital ca acesta [cel de la București – n.r.], trebuie în primul rând să știu pentru ce cauză este. În situația noastră, de exemplu, am ales Imnul de Paşte [Ineggiamo, din Cavalleria Rusticana, de Pietro Mascagni], pentru că este o arie foarte frumoasă, interpretată împreună cu Corul Operei, care trebuia să fie și el parte în mod firesc din acest concert, având în vedere faptul că Opera Națională este gazda acestui eveniment. Apoi aleg arii pe care vreau să le încerc sau care cred că se potrivesc în concert, cum este, de exemplu, Dich, teure Halle [din opera Tannhäuser, de Richard Wagner], care este foarte adecvată pentru deschiderea unui spectacol. În general, îmi propun mereu să gasesc un echilibru între piesele alese, să ofer publicului arii pe care să le asculte cu plăcere și, de asemenea, uneori, să le prezint și piese noi, care să le provoace interesul. și pentru profesori, mi-am dat seama că asta e ceea ce voi face eu în viață. Şi nu pentru că îmi închipuiam la acea vreme că aș putea ajunge la nivelul meu de acum, ci pentru că am știut că voi munci mult și că voi face tot ce-mi stă în putință ca să îmi câștig existența din muzică. Exact asta am și făcut, am muncit foarte, foarte mult și pe urmă, viața mi-a scos în cale oamenii potriviți în momentele potrivite, iar Maria Moţ [agenta impresarială a Lisei Davidsen şi inițiatoarea evenimentului caritabil în beneficiul Institutului de Oncologie din Iași – n.r.] a fost unul dintre acești oameni. Însă chiar și în ziua de azi am momente când nu-mi vine să cred că am ajuns până aici.

Mai ales când cineva ca Peter Gelb, General Manager-ul Metropolitan Opera, declară că „Every major dramatic soprano role that she wants to do is hers as far as I’m concerned. She basically has the key to the Met.” Exact! Când mi se spune așa ceva, știu că trebuie să am mare grijă ce fac în continuare.

Luna aceasta, în afara concertului de gală de la ONB, ai programat și unul la Barbican Hall, în Londra. Cum îți alcătuiești repertoriul pentru asemenea evenimente? www.zilesinopti.ro

În afară de montările wagneriene de la Bayreuther Festspiele și Royal Opera House, ai optat în lunile următoare și pentru roluri mai ludice, să zicem, precum Giorgetta în Il tabarro sau Marschallin în Der Rosenkvalier. E cumva o reacție a ta împotriva riscului de typecasting wagnerian?

Da, într-o anume măsură, cred că așa este.

Desigur, voi interpreta rolul Sieglinde în opera Die Walküre, și apoi Elisabeth în Tannhäuser la Bayreuth, acestea fiind roluri tipice pentru mine, pe care le interpretez în mod natural, și care îmi fac, de altfel, mare plăcere... însă există atâta muzică frumoasă în jurul meu și sunt atâtea alte roluri pe care aș vrea să le abordez - fie cântece, fie roluri în operă -, încât consider că a sosit timpul să mă deschid în perioada aceasta pentru roluri din repertoriul lui Strauss sau Verdi, sau Puccini.

Nu am în plan să bifez milioane de roluri până o să mor sau ceva de genul ăsta, dar cu siguranță vreau să încerc rolurile pe care eu le consider potrivite vocii mele. [...]

Citiţi interviul complet cu LISE DAVIDSEN pe www.zilesinopti.ro PAGINA

51

ARTIȘTI URBANI

MIRCEA MODREANU

„Pentru mine există multă ordine în dezordine” Mircea Modreanu este artist vizual, manager de proiecte culturale și galerist. A terminat liceul în Petroșani, în 2009, apoi s-a mutat în Cluj, unde a urmat cursurile Universității de Arte și Design, din cadrul Facultății de Arte Plastice, secția Pedagogia artei. La 23 de ani, imediat după finalizarea licenței, și-a reconfigurat traseul către București. În 2014 a terminat masterul la departamentul de grafică al UNArte și, un an mai târziu, a înființat o asociație de tip ONG, reprezentând debutul său ca manager de proiecte culturale. Din 2018, de când a luat naștere proiectul E T A J artist-run space (George Enescu 43), a organizat expoziții în acest „nou” tip de spațiu, unde a avut ca invitați, până în prezent, peste 200 de artiști. În lockdown, ca formă de documentare și arhivare, a început să filmeze interviuri cu expozanții, urcate pe ETAJ TV; a lansat și Revista E T A J, tot din dorința de a promova arta contemporană și artiștii.

PAGINA

52

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește?

Din punctul meu de vedere, nu am un „stil” anume. Lucrez cu diferite medii și materiale, în funcție de temă: de la acuarelă, spray, lemn, la ipsos, acizi etc. În schimb, pot spune că sunt câteva indicii după care lucrările mele, cel puțin în zona de street art, pot fi recunoscute. Dacă mă gândesc la murale, de pildă, în pictura pe care o vezi la Izvor, la gura de metrou dinspre parc, pot fi recunoscute cromatica stridentă și formele geometrice care înconjoară un „personaj” pictografic. Joncțiunea dintre abstract și figurativ.

Povestește-ne despre procesul tău creativ.

Unii ar spune că pare foarte haotic, dar pentru mine există multă ordine în dezordine.

Inspirația apare intermitent, de cele mai multe ori o găsesc în tot ce mă înconjoară, de la societate, activități cotidiene, la trecutul meu și prezentul.

art.raiffeisen.ro

Iunie 2022

Mă gândesc uneori „ce bine ar fi să fac chestia asta”, apoi mă gândesc: „cum ar fi, cum ar arăta, dacă aș face-o?”; și atunci m-apuc de treabă. Pe parcurs îmi dau seama cum să jonglez cu tehnica/ tehnicile, materialul etc., astfel încât lucrarea să capete o formă cât mai apropiată de esența ideii. Îmi place ca unele proiecte să le fac „din joacă”, apoi devin din ce în ce mai serioase.

Nu există ceva ce zace în mine așteptând momentul potrivit să încep ceva, adică nu este ceva căutat îndelung, să creez ceva de la zero - doar mă apuc și fac. De fapt, depind de un lucru, dar nu mă plâng, căci uneori încerc să-l fentez - timpul.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Sunt conștient că o parte din reputația pe care o are proiectul E T A J se datorează și mediilor sociale. În acest sens, poate ar fi trebuit să adaug și Social Media Specialist în rândul aptitudinilor, ha, ha!. Este esențial sau - ca să nu fiu prea autoritar - este în beneficiul tău, ca artist, manager sau persoană care lucrează în domeniul cultural-artistic, să te folosești de toate instrumentele pe care tehnologia ți le oferă. În România, contextul artistic este promovat (încă) rudimentar, comparativ cu susținerea aceleiași zone în străinătate, așa că rămâne întrucâtva tot în mâinile noastre să pompăm, să ajutăm și să facem vizibilă arta contemporană națională, dincolo de graniță.

Ești unul dintre artiștii urbani care au făcut unele dintre cele

POP CULTURE MAGAZINE

Pictură stația Izvor metrou

mai mari picturi murale din țară (e vorba despre blocul de la intersecția Budapesta și blocurile colorate din sectorul 4). Povestește-mi un pic cum ai ajuns să faci asta și care au fost reacțiile pe care le-ai primit de la trecători.

Am fost contactat în vederea unei colaborări pentru o pictură murală, situată pe fațada unui bloc din sector 4. Amuzant mi s-a părut că, la fața locului, când am fost să documentăm suprafața pentru ca, ulterior, să transmitem simularea, blocul depășea ecranul aparatului, și în înălțime, și în lățime, iar noi ne aflam deja pe partea cealaltă a bulevardelor Mărășești și Dimitrie Cantemir.

Fast forward, cinci luni mai târziu, reacțiile trecătorilor au fost la fel de diverse precum culorile folosite pe bloc - motiv care a fost, apropos, rodul unor comentarii virtuale care mai de care mai pestrițe. Înclin să cred, totuși, că oamenilor le-a înveselit pentru o clipă drumul spre casă sau job, chiar dacă că erau doar în trecere.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Cred că blocurile. Au fost tot felul de probleme tehnice, logistice, inclusiv termice, dacă pot

să le numesc așa. Am lucrat de la 1 grad, până la 40 de grade Celsius. A fost, dincolo de un proiect artistic, unul de anduranță. Pot spune că ce a ținut de partea vizuală, de la desen, alegerea culorilor, la propunerea finală, nu a fost decât o zecime din întreg ansamblu, iar acest lucru a fost cauzat de anvergura proiectului. Una este să ai o experiență acumulată în pictura pereților de pe punctele trafo, a pereților exteriori de dimensiuni, zic eu, rezonabile și altfel când suprafața lor este aproape… înmiită.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Nu aspir ca trecătorii să rămână cu o emoție sau un gând anume. Dacă nu rămân, bine, dacă își amintesc doar un detaliu sau imaginea per ansamblu, ușor încețoșată la fel de bine -, dacă mâine sau peste zece ani își aduce cineva aminte de lucrare și îi trezește o amintire plăcută, fie ea și secundară - că mergea la film cu cineva și s-a împiedicat fix în fața locului unde era „blocul ăla pictat” -, perfect, în regulă, just!

PAGINA

53

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Film

POP CULTURE MAGAZINE  PREMIERELE LUNII  CINE COMBO  PREMIERE: R.M.N., JURASSIC WORLD: DOMINION, LIGHTYEAR, L'ÉVÉNEMENT, ELVIS  EXCLUSIV: INTERVIU CU JEFF GOLDBLUM  ANIVERSARE: THE THING & BLADE RUNNER  INTERVIU CU EUGEN JEBELEANU  RECOMANDĂRI TV: FILME TV DE NERATAT LA TV1000  POINT OF VIEW: UNDER THE BANNER OF HEAVEN

TIFF, unul dintre cele mai apreciate festivaluri de film din Europa

L

a mijlocul lunii mai, publicația The Guardian a inclus festivalul de film din Cluj pe lista celor mai bune festivaluri de acest gen din Europa, alături de San Sebastián, Locarno sau Festivalul de Film de la Veneția. Un motiv în plus de a merge la ediția din acest an.

Britanicii laudă Clujul și spun că orașul devine cu adevărat efervescent când TIFFul e în plină desfășurare (17-26 iunie).

Proiecțiile de filme au loc în tot felul de locuri speciale, de la castele (Bonțida), la muzee, biserici sau piețe publice. De asemenea, cei de la The Guardian menționează drept de neratat proiecția documentarului „Moonwalk One” (1972), de pe 21 iunie, care va avea parte și de muzică live din partea trupei Invaders, din Franța. Mai e trecut și faptul că în cadrul acestei ediții, producătorii de film ucraineni vor fi promovați prin proiecții speciale, iar printre acestea se va număra și cea a filmului „Reflection”, al lui Valentyn Vasyanovych. El prezintă povestea unui chirurg ucrainean care e capturat de forțele rusești în estul Ucrainei, iar acolo asistă la scene extrem de violente, dar și la multă indiferență. După ce este eliberat, el caută să-și găsească un nou scop în viață și să-și reconstruiască relația cu familia sa. În afară de laudele și recomandările de la The Guardian, mai sunt multe de menționat despre ediția aceasta a TIFF-ului. De exemplu, actrița Maia Morgenstern va fi omagiată pentru contribuția sa imensă adusă culturii române și va fi recompensată cu Premiul de Excelență

www.zilesinopti.ro

la Gala de Închidere TIFF, pe 25 iunie, o încununare a celor patru decenii dedicate scenei și marelui ecran.

Cu adevărat memorabilă promite să fie și proiecția filmului care avea să revoluționeze cinematografia în 1922, „Nosferatu”. Aceasta va avea loc la Castelul Bánffy, Bonțida, și va fi acompaniată de muzica live a artiștilor Operei Maghiare de Stat din Cluj-Napoca, pe muzica originală compusă de Simona Strungaru, sub bagheta dirijorului german Stefan Geiger.

De amintit și că în competiția de anul acesta, rezervată tinerilor regizori aflați la primul sau al doilea film, participă 12 filme, dintre care 2 sunt românești. „Marocco” (regizat de Emanuel Pârvu) și „Balaur” (regizat de Octav Chelaru) concurează pentru trofeul Transilvania. „Primul titlu e o metaforă pentru ceea ce se întâmplă în film – un incident aparent minor antrenează o cavalcadă de evenimente, consecințele fiind devastatoare. Cel din urmă este un debut, un thriller erotic-religios, care va surprinde cu siguranță, fiind foarte provocator”, a declarat directorul artistic Mihai Chirilov.

Să nu uităm și că TIFF este primul festival major din Europa care a avut loc fizic în timpul pandemiei, în 2020 în condiții de siguranță. „Balaur” PAGINA

55

Iunie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

Premierele lunii Jurassic World: Dominația Acţiune, Aventuri, SF

PREMIERA: 10 IUNIE 2022

Arhitectul și regizorul capitolului Jurassic World, Colin Trevorrow, ne prezintă Jurassic World: Dominația, care are loc la patru ani după ce Isla Nublar a fost distrusă. Dinozaurii trăiesc acum și vânează - alături de oameni din întreaga lume. Acest echilibru fragil va remodela viitorul și va determina, o dată pentru totdeauna, dacă ființele umane vor rămâne prădătorii de vârf pe o planetă pe care o împart acum cu cele mai înfricoșătoare creaturi ale istoriei.

Lightyear

Animație, Aventuri, Familie

PREMIERA: 17 IUNIE 2022

Toată lumea îl cunoaște și iubește pe Buzz Lightyear, din franciza Toy Story. Iată că studiourile Pixar vin acum cu o animație doar a lui, care va prezenta aventuroasa sa călătorie... to infinity and beyond (către infinit și dincolo de el)!

PAGINA

56

www.zilesinopti.ro

Iunie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

Elvis

PREMIERA: 24 IUNIE 2022

Biografic, Muzical, Dramă

Producția se axează pe cariera starului Elvis Presley, regele Rock'n'Roll-ului, și a managerului său, colonelul Tom Parker.

Telefonul negru Horror

PREMIERA: 24 IUNIE 2022

Telefonul este mort. Dar sună...

Finney Shaw, un băiat de 13 ani, timid, dar inteligent, este răpit de un ucigaș sadic și închis într-un subsol izolat fonic, unde țipetele nu-l ajută cu nimic. Când un telefon deconectat prins în perete începe să sune, Finney descoperă că poate auzi vocile victimelor anterioare ale ucigașului. Și acestea sunt gata să se asigure că ceea ce li s-a întâmplat lor nu i se va întâmpla lui Finney.

Evenimentul Dramă

PREMIERA: 24 IUNIE 2022

O sarcină nedorită, întrun mediu fără prea multe posibilități. Aceasta este povestea Annei, o tânără care decide să avorteze pentru a-și putea termina studiile, dar și pentru a se elibera de sub constrângerile sociale ale familiei sale din clasa muncitoare.

Franța, 1963: o societate care cenzurează dorințele femeilor. Și sexul, în general. www.zilesinopti.ro

PAGINA

57

CINE COMBO

CULTURE TEXT DE POP SILVIA TRAȘCĂ MAGAZINE

Filmele românești sunt pe val în luna iunie, la cinema

F

ilmul românesc a stat mereu la granița subtilă dintre real şi paranormal, între thriller şi dramă, între Eros şi Thanatos. Scenariile regizorilor români au ridicat de multe ori întrebări cu substrat filosofic, indiferent dacă vorbim despre comedii populare sau povești dramatice. În luna iunie, pe marile ecrane ai parte de acțiune românească din ambele genuri, două povești complet diferite, dar cu scop comun: îmbarcarea cinematografiei românești on a new wave.

MERGE ŞI-AŞA

(r: Valentin Urziceanu) O satiră despre film, muzică și viață, animația românească Merge și-așa, ce va rula din 3 iunie pe marile ecrane, intenționează să deschidă un dialog despre diversitate, acceptare și convergența dintre o serie de culturi și naționalități de pe teritoriul Europei. Giani este un băiat de etnie romă, care visează să ajungă un mare chitarist, inspirat de modelul său, Django Reinhardt, celebrul artist care a dezvoltat Jazz-ul Manouche. În Europa sfâșiată de cel de-al Doilea Război Mondial, el călătorește din București în Paris pe jos, iar pe drum, are șansa să asculte melodii tradiționale ale diverselor nații europene, pe care le distilează într-un stil propriu. Filmul pendulează între povestea lui Giani și drama echipei de creație în fața constrângerilor din viața reală. Asemeni unui Deus ex machina, managerul proiectului va transforma finalul într-unul fericit, ca în povești. Muzica originală este semnată de Stian Vågen Nielsen (Norvegia) și Radu Captari (România). Din distribuție fac parte, printre alții, actorii Florin Mititelu, Ioana Calotă, Ion Kivu, George Ioan Fodor, Daniela Ioniță, Adrian Dima, Kristina Cepraga și Irina Ungureanu.

PAGINA

58

MIREASA MORTULUI

(r. Cornel Gheorghiţă)

Mireasa mortului, o abordare artistică a temelor fatalităţii şi superstiţiilor.

Regizorul român stabilit în Franţa (cunoscut prin filme ca Europolis, Cripta sau Epava) propune spectatorului o poveste relativ diferită de ceea ce vede în mod obişnuit în filmele româneşti recente: o poveste despre taine ale destinului, farmece, deochi, moarte şi tradiţii populare, pe fondul unei coloane sonore inspirate, în care veţi regăsi muzica legendarului grup Phoenix. Un tânăr artist, Martin (Duncan Talhouet), are o expoziţie şi poartă o convorbire telefonică cu un prieten, Jacques (Nicolas Luboz), care nu venise la vernisaj. Acesta îi vorbeşte despre proiectul unui al treilea artist, Sylvain, filmarea tripticului nuntă-botez -înmormântare. După montaj, Sylvain se îmbolnăveşte brusc şi ajunge în spital.

Voiajul lui Martin pentru a participa la proiectul prietenului său este un pretext pentru a privi mai în profunzime acest triptic prin prisma destinului omenesc, un mister al existenţei pe care încercăm să-l decriptăm uneori, de la naştere până la moarte. Mireasa mortului va fi difuzat în sălile de cinema începând cu 10 iunie. www.zilesinopti.ro

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

R.M.N., o poveste rasistă inspirată din fapte reale

N

oul film al lui Cristian Mungiu face deja valuri la Cannes (acolo unde a avut premiera) și sigur va inflama spiritele aici, mai ales printre cei cărora nu le place atunci când România este prezentată într-o lumină proastă, chiar dacă după fapte reale. Mungiu a declarat că filmul nu este neapărat despre România, dar însuși titlul ales este numele țării noastre, din care au fost eliminate vocalele - probabil plecate la muncă în străinătate, ca și personajul central al filmului.

Nu este singurul indiciu, povestea în sine este inspirată din fapte reale: la începutul lui 2020, sosirea a doi muncitori din Sri Lanka, angajaţi

Așadar, filmul R.M.N. „nu este despre România”, dar, de fapt, este cât se poate de mult despre rasismul și xenofobia din țara noastră. Povestea din film este, în linii mari, croită după cele întâmplate în Ditrău, sau cel puțin așa pare. Protagonistul este Matthias (Marin Grigore), un emigrant român care a renunţat la munca din Germania, unde și-a bătut șeful din cauză că l-a făcut țigan, și a fugit înapoi în România, unde se ocupă de tatăl său, bolnav, şi de fiul rămas mut, din cauza unei traume. Venirea unui grup de imigranţi din Sri Lanka, angajați la o brutărie, dezlănţuie un val de ură şi scoate la iveală cele mai ascunse temeri ale comunităţii. www.zilesinopti.ro

la o brutărie din localitatea harghiteană Ditrău, i-a scos pe oameni în stradă.

Lucrătorii asiatici nu au făcut nimic pentru a agita spiritele, simpla lor prezență i-a făcut pe săteni să se teamă pentru siguranța lor și au declarat că aceștia sunt un pericol pentru tradițiile locale și cultura lor. În jur de 200 de oameni s-au adunat în faţa primăriei, pentru a protesta faţă de faptul că brutăria i-a angajat. Mutați într-un sat vecin, lucrătorii din Sri Lanka au fost urmăriți de localnici chiar și acolo pentru a fi goniți și din acea zonă.

Cronica din The Guardian, care a notat filmul cu 3 stele din 5, l-a numit „o dramă reținută și o psihodramă mohorâtă și deprimată despre xenofobia central-europeană”, dar și „un eseu fascinant despre un fel de criză a modului de gândire rasist: când și cum încetezi să mai disprețuiești anumiți oameni pentru a face corp comun cu ei împotriva altora”. Și, da, filmul este și despre un RMN, dar nu despre cel pe care unul dintre personaje ajunge să-l facă în film, după cum putem vedea și în trailer, ci despre un RMN făcut întregului popor român (că tot e vremea recensământului). În urma acestuia putem să ne dăm seama de ce partide extremiste, naționaliste, izolaționiste găsesc în România un teren atât de fertil și cresc în sondaje, în ultima vreme.

PAGINA

59

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

„Jurassic World: Dominion” Cine va stăpâni lumea: omul sau dinozaurul?

C

reatorul și regizorul capitolului Jurassic World, Colin Trevorrow, ne prezintă ultima parte a acestei francize - „Jurassic World: Dominația”. Acțiunea de aici are loc la patru ani după ce Isla Nublar a fost distrusă. Însă, acum, dinozaurii trăiesc și vânează alături de oameni din întreaga lume. Îi vedem în trailer în diverse medii în care ei n-au mai apărut până acum: în zone cu zăpadă sau pe străzile orașelor (de exemplu, în orașul Valetta, din Malta, au fost filmate câteva scene de acțiune). Acest echilibru fragil va remodela viitorul și va determina, o dată pentru totdeauna, dacă ființele umane vor rămâne prădătorii de vârf pe o planetă pe care o împart acum cu cele mai înfricoșătoare creaturi ale istoriei.

De fapt, această a treia parte încearcă să răspundă la întrebarea cine ar câștiga într-un război al oamenilor cu dinozaurii pentru stăpânirea acestei planete. Este o fantezie interesantă, pentru că omul

PAGINA

60

a reușit să domine toate speciile de pe această planetă, mai puțin pe dinozauri, pentru că specia noastră nu s-a intersectat niciodată cu aceste reptile, contrar a ceea ce cred cei din QAnon.

Pentru inspirație, Trevorrow s-a uitat la multe episoade din documentarul „Planet Earth”, dar și la o serie de filme cu invazii extraterestre, realizate dintr-o perspectivă cât mai realistă. Totodată, Trevorrow www.zilesinopti.ro

Iunie 2022

a mai declarat într-un interviu că scopul acestei părți a trilogiei este de a dovedi falsă replica lui Claire (Bryce Dallas Howard), din „Jurassic World”: „Nimeni nu mai este impresionat astăzi de apariția unui dinozaur”.

De asemenea, mai este și despre izbăvirea lui Owen (Chris Pratt) și Claire și despre responsabilitatea lor de a avea grijă și de a o crește pe Maisie, o fetiță clonată, din filmul anterior. Știm deja că o serie animată a fost dezvoltată cu succes și că ea a ajuns deja la sezonul 5, www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

premiera primului sezon a avut loc în toamna lui 2020. „Jurassic World: Camp Cretaceous” e disponibil pe Netflix și prezintă ce se întâmplă cu o serie nouă de personaje, majoritatea copii, când acestea rămân blocate în rezervația Isla Nublar, după ce dinozaurii scapă de sub control. Acțiunea de acolo are loc înainte de „Fallen Kingdom”, dar cel puțin unul dintre aceste personaje va apărea și în „World Dominion”, după ce a apărut și în Jurassic Park. Este vorba despre Henry Wu (BD Wong),

care devine astfel un liant al tuturor francizelor Jurassic.

Wu este prezentat mai mult în sezonul 4 al animației, care începe să lege totul de evenimentele din „Jurassic World: Fallen Kingdom”. În „World Dominion” se zvonește că el își va găsi sfârșitul, cel mai probabil ucis de un dinozaur, de creația sa. În trailer îl vedem ca fiind schimbat, dincolo de îmbătrânire. El pare să regrete toate greșelile grave pe care le-a comis până acum, toate experimentele cu dinozauri care au scăpat de sub control, și ar putea reprezenta cheia pentru a opri invazia planetei de către dinozauri. „Jurassic World: Dominion” va marca și sfârșitul unei epoci pentru această franciză, care a început în 1993. Filmul, al șaselea din seria Jurassic Park/World, va pune punct firului poveștii, care a început cu „Jurassic World”, în 2015 (regizat tot de Trevorrow), dar va aduce un omagiu și originalului „Jurassic Park”.

Astfel, „World Dominion” se vrea și o punte spre trilogia anterioară de filme, prin aducerea înapoi a starurilor din primul astfel de film cu dinozauri: Sam Neill, Laura Dern și Jeff Goldblum. De fapt, aceasta este prima lor apariție împreună, de la Jurassic-ul regizat de Steven Spielberg, în 1993.

Rămâne să vedem ce se va întâmpla cu adevărat pe 10 iunie și cine va câștiga lupta finală: omul sau dinozaurul?

PAGINA

61

EXCLUSIV

Interviu cu JEFF GOLDBLUM

Teoreticianul haosului revine în Jurassic Park

J

eff Goldblum este inconfundabil. Are un nume perfect pentru un actor, un chip ideal pentru a șaptea artă și o energie debordantă, care se simte atât pe ecran, cât și în afara lui. În mare măsură, notorietatea generată de talentul său aparte pleacă de la interpretarea din SF-ul lui David Cronenberg, The Fly, prin care a deschis un nou capitol din manualul actorului de film horror/ sci-fi. A apărut însă după aceea franciza Jurassic Park, care l-a plantat pe Jeff Goldblum în grădina artiștilor nebuni și frumoși, lucru care nu s-a schimbat deloc din 1993 încoace, datorită rolului recurent al Dr. Ian Malcolm, teoretician al haosului, ce avea încă din primul film replica profetică: „Nature finds its way”. Despre revenirea sa în Jurassic Park: Dominion, Jeff Goldblum a dat detalii într-un interviu la care am avut acces în exclusivitate pentru România, obţinut prin amabilitatea Ro Image 2000, distribuitorul filmului, a cărui premieră este programată pe 10 iunie.

După Jurassic World: Fallen Kingdom, ați așteptat cu nerăbdare să reveniți în filmul final al acestei saga?

Bineînțeles că am fost nerăbdător! A fi parte din toate Jurassic-urile a fost minunat, de la început până la sfârșit! Nimic nu m-ar fi putut ține deoparte! Ian Malcolm este un personaj fascinant. Cât de norocos am putut să fiu ca să port încălţările astea... inteligente/ înțelepte/ eroice/ amuzante/ cool/ haotice?

Unde a ajuns el în viața lui, când îl vom revedea pe ecran?

Privind moartea în față de mai multe ori, să zicem că el s-a PAGINA

62

transformat într-un fel, iar citatul lui preferat îi aparţine acum lui George Bernard Shaw, care spune așa: „Aceasta este adevărata bucurie a vieții, să fii folosit pentru un scop recunoscut de tine ca unul puternic. Să fii o forță a naturii, în loc de un mic bulgăre febril și egoist, împănat de boli și nemulțumiri, plângându-te în permanenţă că lumea nu se va dedica să te facă fericit. Sunt de părere că viața mea aparține întregii comunități și, atâta timp cât voi trăi, este privilegiul meu să fac pentru ea tot ce pot.

Vreau să fiu epuizat când mor, pentru că, cu cât muncesc mai mult, cu atât trăiesc mai mult. Viața nu este o lumânare scurtă pentru mine, www.zilesinopti.ro

ADAPTARE DE VLAD T. COPILU

ci este un fel de torță splendidă pe care am pus mâna pentru moment și vreau să o fac să ardă cât mai puternic înainte de a o preda generațiilor viitoare.” Astfel, el aspiră să fie cel mai bun tată cu putinţă - are mai mulţi copii, pe care îi adoră nemărginit -, are în prezent o relație de dragoste cu o femeie strălucitoare, a colaborat la lucrări de pionierat în știința și matematica de ultimă oră, a scris o serie de cărți foarte respectate și premiate (deși, oarecum ezoterice), cântă, ca hobby, la saxofon, jazz progresiv/ funky și este profund implicat în măreața luptă de a rezista utilizării greșite, neinteligente sau orientate spre profit a unor tehnologii puternice. Așa îl găsim, de fapt, în povestea noastră, infiltrat într-un centru volatil de corupție, cu un plan subversiv, care o implică pe vechea lui prietenă Ellie Sattler. În cuvintele lui Malcolm: „Nu numai că nu dominăm natura, dar îi suntem subordonați”, este un mesaj puternic despre respectarea naturii, ce pare foarte relevant astăzi.

Foarte bine spus! Când s-a simțit vreodată mai urgent nevoia de îmbunătățire a modului în care gestionăm această planetă glorioasă și abundentă și de a contribui cât de mult putem la o lume care funcționează pentru fiecare creatură vie?! PACE, ACUM! Aceste filme sunt foarte distractive de vizionat, dar și provocatoare de făcut, datorită anvergurii. Cum a fost această experiență?

De neuitat! Transmogrificator fantasmagoric!

Adică, ce echipă... spectaculoasă, de sus în jos! În primul rând, ‘Nașul’ lui Jurassic din aceste trei

POP CULTURE MAGAZINE

decenii, uimitorul domn Steven Spielberg, și, desigur, legendarul producător Frank Marshall... şi am spus doar două nume!

Cum a decurs reîntâlnirea cu Sam Neill și Laura Dern, după toți acești ani?

A fost uluitor și total din altă lume, pentru că sunt, cu certitudine, doi dintre cei mai mari artiști ai marele ecran pe care îi avem și cele mai bune ființe umane pe care ați spera vreodată să le întâlniți. Am râs, am plâns, am improvizat!

Ce puteți spune despre Colin Trevorrow, care a produs, co-scris și regizat Jurassic World Dominion?

Ei bine, după cum spui, el poartă multe pălării frumoase, se pricepe de minune la mai multe lucruri... eu îi spun Bartholomew Cubbins!

Apropo, cealaltă scenaristă a fost strălucitoarea și puternica Emily Carmichael. Iar Colin Trevorrow este atât de amabil - atât de generos - atât de cooperant! Întotdeauna a salutat toate ideile actorilor - este dulce și de neclintit - o inspirație de concentrare și gust - nu și-a luat niciodată o zi liberă! Are puterea herculeană a 10 regizori de blockbustere!

Ați filmat acest film în perioada de vârf a pandemiei de Covid-19. Cum a fost?

Mă bucur că ai întrebat! Producătorul executiv Alexandra Derbyshire și producătorul Pat Crowley au condus toate protocoalele de protecție împotriva Covid-19 care ne-au permis să încercăm să facem acest film și mai apoi să-l ducem la linia de sosire. Le acord 10 ‘Goldblumi’ dintr-un număr posibil de 10 ‘Goldblumi’... acesta este cel mai mare rating al meu!

Ce ați simțit atunci când ați văzut că Jurassic World Dominion este finalizat?

M-am îndrăgostit mai profund de viață decât oricând! Este suficient să spun că mă poți colora cu strălucirea zilei, într-atât sunt de recunoscător!

www.zilesinopti.ro

PAGINA

63

PREMIERĂ

TEXTE DE VLAD T. COPILU

LIGHTYEAR, un „toy story” marca Pixar Trăim o eră cinematografică nemaiîntâlnită. Tehnologia a acaparat impecabil această artă, făcând-o, cel puțin vizual, din ce în ce mai vie. Toate schimbările au însă și un revers al medaliei. Observăm faptul că în majoritatea cazurilor, cu cât avem partea de imagine mai spectaculoasă, cu atât zona scenaristică este mai șubredă. Nu spun că nu mai există filme cu esență sau cu o poveste fabuloasă, ci doar că ele s-au mai împuținat, asta și din cauza faptului că este o industrie în care, până acum, s-au produs peste cinci sute de mii de filme, numai în 2021 fiind lansate în jur de 405.

Fenomenul care a luat amploare în ultimii ani este cel al spin-off-urilor. În principal, ele provin din anumite francize de succes și aduc un plus de valoare întregii unități cinematografice.

De data aceasta, avem un spin-off dintr-o animație. Animația despre care vom vorbi este „Lightyear”, care provine din celebra serie „Toy Story”, produsă de Pixar.

Descrierea acestui film ar fi una simplă.

O animație SF, care se axează pe povestea originală a lui Buzz Lightyear, eroul care a inspirat jucăria cu același nume. Acesta este părăsit pe o planetă ostilă, la 4,2 milioane de ani lumină de Pământ, alături de comandantul și echipajul său. În timp ce Buzz încearcă să găsească o cale de întoarcere acasă prin spațiu și timp, lui i se alătură un grup de recruți ambițioși și fermecătorul lor motan - robot, Sox. Totul se complică atunci când intră în scenă Zurg, o prezență impunătoare, cu o

www.zilesinopti.ro

armată de roboți nemiloși și un plan misterios.

La partea tehnică și cea de producție trebuie să știți că munca a început de ceva vreme, mai exact din 2016, după post-producția de la „Finding Dory”. După ce a co-regizat „Finding Dory”, împreună cu Andrew Stanton, Angus MacLane a venit cu ideea de a face un film cu Buzz Lightyear, întrebându-se mereu ce film l-a inspirat pe Andy Davis, în primul „Toy Story”, de a devenit atât de interesat de jucăria Buzz Lightyear.

Chris Evans a fost anunțat ca voce a lui Buzz Lightyear atunci când a fost lansat și proiectul, în decembrie 2020. Evans a fost prima și singura alegere pe care MacLane a avut-o pentru Buzz. Evans a acceptat oferta imediat, având în vedere dragostea lui pentru animație. Apoi au urmat Taika Waititi, Keke Palmer, Dale Soules, Uzo Aduba, James Brolin, Mary McDonald-Lewis, Efren Ramirez și Isiah Whitlock Jr., care au fost repartizați în roluri secundare. În fine, coloana sonoră a fost compusă de marele Michael Giacchino (Oscar pentru „Up”). „Lightyear” va rula în cinematografe din 17 iunie.

PAGINA

65

PREMIERĂ

TEXT DE CLAUDIA ALDEA

Elvis

Istoria Regelui Rock’n’Roll

D

upă succesul Moulin Rouge din 2001, urmat de Marele Gatsby (2013), regizorul Baz Luhrmann ne aduce pe marele ecran, luna aceasta (24 iunie), povestea Regelui Rock’n’Roll în Biopic-ul Elvis, unde Austin Butler (Once Upon a Time in Hollywood) și Tom Hanks ne vor purta prin istoria starului și a managerului său, Colonelul Tom Parker.

Fiind un proiect care a obținut deja aprobarea familiei Presley (Priscilla, Lisa Marie, fiica lui, și Riley Keough, nepoata), toți declarând că îl prezintă pe superstar într-un mod care i-a emoționat fără măsură, și descris de Luhrmann ca „un tablou prin care putem explora America”, filmul va reprezenta o adevărată călătorie prin lumea în care Elvis a trăit: copilăria petrecută în Tupelo, Mississippi, unde primele influențe muzicale au venit în ritmuri de Gospel și Blues, adolescența din Tennessee, alături de sunetul posturilor de radio din Memphis, momentul în care a devenit faimos, unde ne vom aminti de primul hit, That’s All Right (1954), de întâlnirea cu Colonelul din 1955 și de faimosul Comeback Special din ’68, și ultimele zile din viața lui, care s-a sfârșit în mod tragic, când avea 42 de ani.

Pregătindu-se pentru rol, Austin Butler, căruia îi vom auzi vocea pe întreg parcursul filmului (și care a învățat să cânte la pian și chitară de unul singur, în copilărie, repetând 8 ore pe zi, precum Elvis), a declarat că s-a antrenat timp de un an pentru a reuși să-i imite stilul muzical și mișcările de dans, vocea sa fiind combinată cu înregistrările artistului doar atunci când îl joacă pe acesta la finalul carierei: „Am urmărit cât de multe concerte am putut, din nou și din nou. Am o responsabilitate foarte mare față de el și de familia lui.”

Pe lângă Butler, în film vor apărea și Olivia DeJonge (care o joacă pe Priscilla Presley) și Richard Roxburgh (pe care fanii Moulin Rouge îl vor recunoaște ca Ducele de Monroth), alături de o nouă variantă a piesei Can’t Help Falling in Love, înregistrată de cântăreața americană Kacey Musgraves. Mai mult, în atenția publicului vor fi readuse și personalități muzicale din lumea artistului, precum Sister Rosetta Tharpe, B.B. King și Little Richard, care vor completa perfect întregul tablou.

PAGINA

66

Chiar dacă Elvis Presley ne-a părăsit pe 16 august 1977, moștenirea lui încă este amintită în toate colțurile lumii, inspirând nenumărate generații de muzicieni, în timp ce vocea îi este auzită, chiar și astăzi, în inimile celor pentru care va rămâne, întotdeauna, Regele: ‘Til we meet again, may God bless you! Adios.

www.zilesinopti.ro

PREMIERĂ

TEXT DE SILVIA TRAȘCĂ

„L'événement”, un film de epocă realist despre avort, un must see al acestei veri! „L’événement” („Evenimentul”) este o dramă despre avorturile ilegale din anii ’60, în regia lui Audrey Diwan, o producție franceză premiată cu Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția, care ajunge în luna iunie și pe marile ecrane românești.

Filmul este o adaptare după povestea autobiografică omonimă a romancierei Annie Ernaux, publicată în 2000, de editura pariziană Gallimard. Acțiunea are loc în Franța anilor 1960, înainte ca avortul să fie legalizat, și prezintă călătoria unei tinere care rămâne însărcinată, interpretată de actrița franco-română Anamaria Vartolomei, considerată „o revelație” de către criticii de film. „L’événement” spune povestea unei studente din clasa de mijloc a Franței, pe nume Anne (Anamaria Vartolomei), care își dă seama că este însărcinată în timpul numărătoarei inverse până la examenele sale finale. Anul este 1963 și Anne încearcă să-și proiecteze detașat viața. Examenul va determina dacă poate merge la universitate, lăsând în urmă colegiul din provincie și barul din cartier pe care îl conduc părinții ei. Dar avortul este ilegal. Oricine merge la spital după ce a făcut un avort poate fi judecat și închis – dacă supraviețuiește, desigur! Oricine o ajută este, de asemenea, pasibil de arestare și închisoare, inclusiv medicii.

Virtutea filmului „L’événement” al lui Audrey Diwan este că scenariul construiește o imagine, o piatră de hotar, despre ceea ce a însemnat o sarcină nedorită pentru viața unei tinere femei în anii ’60. În acele vremuri nu era dificil doar să faci avort. Acesta nu putea fi menționat, așa cum îi subliniază Annei un medic prietenos, dar precaut. Nici sexul nu putea fi discutat. Dacă ai făcut-o, nu recunoșteai. Dacă ți-a plăcut, același lucru. Anne nu cedează nicio secundă, nici măcar www.zilesinopti.ro

nu varsă o lacrimă, pentru că nu renunță la determinarea ei. Ea va rezolva această problemă, chiar dacă trebuie să moară în proces.

Faptul că o femeie ar trebui să-și riște viața este cu adevărat monstruos. Anne nu spune asta, ci lasă faptele problemei să vorbească de la sine. Lucrurile nu erau atât de simple atunci și, în multe țări din prezent, lucrurile nu sunt atât de simple nici acum. Nu pentru femei.

Această rememorare agonizantă a trecutului ar putea fi o fereastră obiectivă către lupta continuă a drepturilor femeilor și autonomia propriilor decizii. „L’événement” se alătură unui domeniu puternic de filme militante pe tema avortului, inclusiv drama din 2007 a lui Cristian Mungiu, 4 Months, 3 Weeks and 2 Days, și mai recentul Never Rarely Sometimes Always, al Elizei Hittman, și are premiera în România pe 24 iunie 2022.

PAGINA

67

ANIVERSARE

TEXT DE IOAN BIG

Best of SF: THE THING & BLADE RUNNER Cu patru decenii în urmă, într-o lună în care se lansaseră deja E.T., Poltergeist şi Star Trek: The Wrath of Khan, aveau premiera în aceeaşi zi - 25 iunie 1982 - două filme SF de factură complet diferită, horror-ul The Thing şi distopicul Blade Runner. Ambele erau adaptări ale unor cărţi de succes, Who Goes There?, al lui John W. Campbell Jr., şi, respectiv, Do Androids Dream of Electric Sheep?, al lui Philip K. Dick, ambele purtau semnătura unor cineaşti pentru care se născuse deja un cult, Ridley Scott (Alien) şi John Carpenter (Halloween, Escape from New York), şi ambele au fost semieşecuri de box-office la acea vreme. Cât despre critici, L.A. Times a numit filmul lui Scott „Blade Crawler”, iar N.Y. Times a catalogat The Thing drept „quintessential moron movie of the 80’s”... Ei, şi? În ciuda primirii reci, cele două pelicule se numără actualmente printre ‘clasicele’ cinematografiei, iar puterea lor de seducţie este intactă şi la o (re)descoperire după 40 de ani.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

MEDALIOAN: John Carpenter - la filmările THE THING

MEDALIOAN: Ridley Scott- la filmările BLADE RUNNER

Nu insistăm asupra capodoperei SF despre însingurare ce a reinventat viitorul distopic pentru noi generaţii de cinefili, fiindcă s-a scris deja mult de Blade Runner după apariţia versiunii Director’s Cut şi apoi, din persectivă milenială, odată cu îndoielnicul (ca utilitate) sequel al lui Denis ‘Dune’ Villeneuve, dar cert este că el rămâne un film a cărui bogăţie vizuală şi sonoră trebuie savurată - dacă veţi avea şansa, indiferent de versiune - pe marele ecran, dată fiind scenografia memorabilă creată de Lawrence G. Paull (Back to the Future, Escape from L.A.) şi OST-ul compus de Vangelis.

Ca intrigă, Blade Runner este încă deschis interpretărilor subiective (un fapt remarcabil), însă estetic putem vorbi de unanimitate în privinţa look-ului urban pe care, ca spectator, simţi realmente că... ar putea deveni realitate.

Mai mult decât un Horror consumerist (cum ar putea fi etichetat superficial), The Thing se relevă a fi mai aproape de cosmic-horror-ul imaginat de H.P. Lovecraft şi ale sale bestii „inumane” ce alimentează fricile din propriul nostru univers decât de monştrii cu origine ştiinţific definită din trendul post-Alien.

Personajul interpretat de Kurt Russell înţelege (pe muzica lui Ennio Morricone!) că toţi ceilalţi oameni, indiferent că sunt „cei de sus” sau „ăi de jos”, trebuie să moară pentru a împiedica bestia (ce apare, atipic pentru un Horror, foarte devreme) să se multiplice, dar, în esenţă, sfârşeşte prin a deveni el însuşi o versiune al lui „the Thing”. Paranoia se dovedeşte în final mai contagioasă decât „the Thing”, iar aluziile subversive ale lui Carpenter la adresa Războiului Rece şi a McCarthyism-ului pot fi gustate şi fără cunoaşterea în detaliu a istoriei anilor când a fost făcut filmul. Blade Runner şi The Thing rămân şi după 40 de ani în topul celor mai bune SF-uri... ever!

69

FESTIVAL

EUGEN JEBELEANU

„Fac teatru și film cu mesaj, cu responsabilitate, dar nu cu încrâncenare” Câștigător în vara trecută la TIFF al premiului publicului și al celui pentru cea mai bună regie și dublu premiat cu GOPO în 2022, deci, în egală măsură, un succes incontestabil de public și de critică, Câmp de maci, film inspirat de incidentul real de la Muzeul Ţăranului Român, când un grup de protestatari a sabotat proiecția unui film LGBTQ+, a reprezentat debutul în cinematografie al reputatului regizor de teatru stabilit în Franța, EUGEN JEBELEANU (câştigător al premiului UNITER în 2020 pentru regia spectacolului Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba), foarte activ deopotrivă pe scenele țării de adopție cât și a celei natale. Profitând Pescărușul (Irina Movilă și de foarte recenta lui premieră Alexandru Potocean) foto © Florin Ghioca de la TNB cu Pescăruşul lui Cehov, spectacol ce a stârnit deja polemici aprinse prin neconvenționalismul și caracterul personal al abordării, dar și ca prefață la TIFF 2022 (17-26 iunie), am încercat să descoperim cum se definește ‘amprenta’ lui Eugen Jebeleanu în procesul materializării unor produse culturale extrem de diferite, regia unui film precum Câmp de maci și punerea în scenă a unui spectacol teatral de anvergura Pescăruşului.

PAGINA

70

INTERVIU DE IOAN BIG

La vremea premierei, spuneai că ai acceptat să regizezi Câmp de maci cu frică şi cu incertitudini, dar că te-ai simțit „responsabil să spui ceva pe subiectul ăsta”. Valoarea filmului a fost însă repede confirmată. Ţi s-a disipat de atunci frica de a face film?

Cred că s-a dus mult din frica sau, nu știu, poate mai degrabă din dubiile pe care le aveam, din toată căutarea din momentul în care am făcut Câmp de maci, pentru că nu aveam experiență deloc în lumea filmului. Acum îmi doresc să fac mai departe, clar, și dacă la filmul ăsta s-a întâmplat să vină spre mine Ioana Moraru - Velvet Moraru, producătoarea și scenarista filmului - să-mi propună să regizez eu, îmi doresc în următoarele proiecte să vin și cu povești personale sau cu propuneri de scenariu care să mă reprezinte pe mine, cu totul, azi. De aia spuneam de o responsabilitate, pentru că mă interesa subiectul, pentru că voiam să răspund evenimentului de la MŢR și mi se părea că forma cea mai bună de a reacționa și contracara acest tip de evenimente și de cenzuri e prin a continua să facem filme și spectacole despre comunitatea LGBT. Nu știu cum s-a întâmplat procesul ăsta și în ce moment am renunțat sau s-a dus toată teama de o nouă experiență, dar cred că s-a întâmplat în primul rând datorită oamenilor cu care am lucrat. Şi în cazul filmului Câmp de maci mă refer la Marius Panduru, directorul de imagine, care, din prima clipă, de la prima întâlnire, nu mi-a dat deloc senzația că sunt un debutant în www.zilesinopti.ro

FESTIVAL

ale filmului, ci dimpotrivă, mi-a susținut toate ideile și a încercat să ducă mai departe căutările mele, pentru a le dezvolta și a le soluționa în imagini tehnice, cinematografice. El cred că a fost omul cu care am reușit poate cel mai repede să-mi depășesc aceste temeri.

Vorbind despre oameni, cum îți construiești echipa? Pari să fii mai confortabil lucrând cu oameni deja verificaţi. De exemplu, pe Conrad Mericoffer l-ai coordonat în spectacolul tău RETOX de la Unteatru, iar pe Alexandru Potocean îl reîntâlnim, după Câmp de maci, în Pescăruşul.

Mă înconjor de oameni cu care îmi place să lucrez la mai multe proiecte pentru că, deși nu cred în fidelitate deloc, cred în faptul că un proiect și o colaborare nu se opresc la o singură întâlnire, la un spectacol sau la un film și cred că lucrurile se pot dezvolta cu siguranță dacă facem mai multe spectacole. Și am crescut împreună cu ei, adică eu am crescut ca regizor www.zilesinopti.ro

Câmp de maci (Conrad Mericoffer)

Iunie 2022

alături de Velica Panduru sau cu Yann Verburgh, dramaturgul cu care lucrez în Franța și în România. La fel, Rémi Billardon, compozitorul de muzică, cu care lucrez la mai multe proiecte, Niko [Becker], actorul de la Timișoara, sau Radouan [Leflahi], actor din Franța cu care am lucrat la mai multe proiecte, inclusiv la Câmp de maci... mă rog, vreau să experimentez și alte teritorii ale lor, ca actori, ca artiști, și mi se pare că un proiect nu mi-e suficient ca să scot tot ce cred eu că se ascunde acolo, în ei, ca artiști, și, practic, din asta eu mă inspir, de fapt.

Dar pe cei pe care nu îi ştiai, cum i-ai ales pentru film? Pe Potocean, de exemplu...

La Câmp de maci, Potocean mi se părea că e perfect pentru rolul ăsta secundar, Mircea, pentru că are el o curățenie ca om și ca actor, pe care nu o găsesc la mulți actori. E vorba de exact ceea ce înseamnă, cum spun englezii, un ‚supporting actor’, adică genul de actor care îşi pune în valoare partenerul... îl pune și în pericol, dar în primul rând e acolo ca să susțină foarte mult.

Şi alături de Potocean, cred că orice actor poate să crească și să fie și mai mare. Cred că e cazul filmului Câmp de maci, dar și acum, în Pescărușul, adică el cu Irina Movilă.

Vorbeam chiar după premieră cu Irina și mi-a zis că dacă ar putea să surprindă spectatorii privirea lui Potocean în finalul monologului ei din actul III ar fi extraordinar, pentru că pentru ea înseamnă enorm și o ajută foarte mult să facă acest rol [Irina Movilă o interpretează pe Arkadina, iar Alexandru Potocean pe Trigorin - n.r.]. De asta l-am ales pe Potocean, pentru că e un actor generos și un om generos și implicat și, încă o dată spun, neîncrâncenat... pentru că nu-mi place, recunosc, să lucrez cu oameni care sunt încrâncenați. Îmi place să fac teatru și film cu mesaj, cu angajament, cu responsabilitate, dar nu cu... încrâncenare.

Citiţi interviul complet cu EUGEN JEBELEANU pe www.zilesinopti.ro PAGINA

71

RECOMANDĂRI TV

Filme TV de neratat, luna aceasta, la TV1000 Știm că a venit vara și mulți dintre voi iau calea vacanțelor și serilor în oraș. O mulțime de evenimente au loc și cu siguranță vă așteaptă. Pentru cei ce, însă, decid să mai rămână o vreme în fața televizorului, am pus laolaltă o listă de filme pe care vă recomandăm să le vedeți luna aceasta.

 DUMINICĂ, 5 IUNIE @ 20:00  TOTUL E ILUMINAT

 JOI 23 IUNIE @ 22:00  REQUIEM PENTRU UN VIS Dramă, S.U.A., 2000 Regizor: Darren Aronofsky Distribuţie: Ellen Burstyn, Jared Leto, Jennifer Connelly, Marlon Wayans Există patru figuri majore în această poveste.

Fiecare dintre ei are vise. Văduva Sara Goldfarb visează să joace într-o emisiune TV populară.

Fiul ei, Harry, și prietenul lui, Tyrone, încearcă să facă avere. Iar Marion, iubita lui Harry, visează să devină designer de modă și să-și deschidă magazinul de îmbrăcăminte. Dar când drogurile le controlează viața, drumul către aceste obiective prețuite este mai dificil ca niciodată.

Jared Leto l-a interpretat pe Harry. Pentru rol, a slăbit 11 kg și s-a împrietenit cu adevărați dependenți de heroină. Regizorul Darren Aronofsky i-a sfătuit pe Jared Leto și Marlon Wayans (Tyrone) să renunțe la zahăr și la sex timp de 30 de zile pentru a înțelege natura dorinței.

PAGINA

74

Un film sensibil, cum ți-ai dori să vezi mai multe pe micul și marele ecran. O comediedramă biografică din 2005, scrisă și regizată de Liev Schreibe, avându-i pe Elijah Wood și Eugene Hütz în rolurile principale. A fost adaptat după romanul cu același nume de Jonathan Safran Foer, reprezentând filmul de debut al lui Liev Schreiber, atât ca regizor, cât și ca scenarist.

A obținut multiple nominalizări și premii la festivaluri de film europene.

Aceasta este povestea unui tânăr evreu care pleacă în Ucraina în căutarea femeii care i-a salvat viaţa bunicului său, într-un orăşel ucrainian distrus de invazia nazistă. Deşi începe ca o călătorie menită să clarifice trecutul unei familii care a trecut prin momente foarte grele, sensul periplului se modifică surprinzător datorită unei serii impresionante de revelaţii, cum ar fi: importanţa amintirilor, riscul pe care îl presupune menţinerea unui secret, recunoaşterea Holocaustului, valoarea prieteniei şi, mai ales, a iubirii.

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

 SÂMBĂTĂ, 18 IUNIE @ 22:00  ZODIAC S.U.A., crimă – dramă – mister, 2007 Un maniac cunoscut sub numele de Zodiac terorizează locuitorii din San Francisco și din zona înconjurătoare. Presa primește mesaje de la el, în care dă vina pe poliție, iar americanii obișnuiți își încuie mai ferm ușile caselor. Detectivul Dave Toschi, jurnalistul Paul și caricaturistul Robert se confruntă cu sarcina dificilă de a găsi vinovatul și de a elibera orașul de frică. Dar ucigașul este întotdeauna cu un pas înainte.

Unul dintre cei mai puternice thrillere polițiste din cinematografia modernă se bazează pe evenimente reale. Zodiac a terorizat San Francisco și împrejurimile sale timp de un sfert de secol.

 MIERCURI, 8 IUNIE @ 22:00  CITITORUL Este un film dramă romantic din 2008, regizat de Stephen Daldry și scris de David Hare, bazat pe romanul german din 1995, cu același nume, al lui Bernhard Schlink. În rolurile principale îi întâlnim pe Kate Winslet, Ralph Fiennes și David Kross. A fost ultimul film pentru producătorii Anthony Minghella și Sydney Pollack, ambii murind înainte de lansare.

Producția a început în Germania, în septembrie 2007, iar filmul a fost lansat un an mai târziu.

Germania, după al Doilea Război Mondial. La 10 ani după ce aventura lui cu o femeie mai în vârstă ca el se încheie misterios, Michael Berg, acum student la Drept, o revede la proces, judecată pentru crime de război. Faptul că refuză să se apere nu face decât să îl facă să bănuiască că ascunde ceva mai grav, chiar și decât crimele de care este acuzată.

Deși filmul a primit recenzii mixte, Winslet și Kross, interpretul tânărului Michael, au primit aprecieri pentru interpretările lor. Winslet a câștigat o serie de premii pentru rolul ei, inclusiv Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. Filmul în sine a fost nominalizat pentru câteva premii majore, inclusiv Premiul Oscar pentru cel mai bun film. www.zilesinopti.ro

PAGINA

75

©2022 Disney/Pixar

POINT OF VIEW

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

Under the Banner of Heaven: - credința înainte de toate? -

Î

ntre Spider-Man: No Way Home și tick, tick…

BOOM!, Andrew Garfield a avut timp să mai filmeze și mini-seria Under the Banner of Heaven, bazată pe cartea de non-ficțiune cu același nume, scrisă de Jon Krakauer în 2003. Dar textul acesta nu este despre Garfield (oricât aș fi vrut), ci despre unul dintre cele mai ambițioase și originale producții TV din ultimii ani.

Serialul creat de laureatul cu Oscar Dustin Lance Black debutează cu protagonistul acestuia, detectivul Jeb Pyre (Andrew Garfield), care primește un telefon într-o după-amiază, în timp ce petrecea timp cu cele 2 fetițe ale sale, și este chemat la scena unei crime. Odată ajuns acolo, constată că cele două victime sunt o femeie de 24 de ani, Brenda Lafferty (Daisy Edgar-Jones), și fiica sa, de doar 15 luni. În ceea ce poate fi considerată una dintre cele mai agonizante și puternice secvențe din tot serialul, spectatorul este purtat prin casa unde a avut loc crima aproape cu încetinitorul, împreună cu Pyre, care se

PAGINA

78

stăpânește cu greu să nu o ia la goană. Montajul, muzica și interpretarea lui Garfield se îmbină perfect și oferă o cheie clară în care se va desfășura serialul de acum încolo.

Under the Banner of Heaven abordează tema credinței, a prezervării fundamentalismului religios, a secretelor instituțiilor religioase, care aleg mândria, în detrimentul adevărului și oferă publicului o frântură din istoria violentă a Bisericii lui Iisus Hristos a Sfinților din Zilele de pe Urmă sau, cum sunt mai bine cunoscuți, mormoni.

Allen Lafferty (Billy Howle), soțul Brendei, este cel care este primul luat la interogatoriu de către Pyre și colegul său, Bill Taba (Gil Birmingham).

Cu hainele acoperite de sânge

și vizibil tulburat, ar fi foarte ușor pentru oricine să îl acuze direct de o crimă pasională a unui soț gelos. Dar, odată cu interogatoriul, aflăm că lucrurile sunt mult mai nuanțate de atât și sunt de fapt în strânsă legătură cu familia de mormoni din care acesta face parte. Serialul se folosește de flashback-uri pentru a prezenta spectatorului cum el și Brenda s-au întâlnit și cum aceasta a intrat în familie.

O familie numeroasă, cu reguli stricte și niște principii de la care aceștia nu erau dispuși să se abată, indiferent de ce ar presupune asta. Relația cu religia este cu atât mai specială cu cât și Pyre este, la rândul lui, un mormon care urmează îndeaproape aceleași legi și se ghidează după aceleași ideologii ca și presupusul agresor.

Dar ce faci atunci când ceea ce ai crezut cu atât de multă siguranță este pus la îndoială și metodele prin care se aplică cuvântul Domnului anulează cu atât de multă brutalitate și verticalitate codul moral pe care ai jurat să îl respecți, atunci când ai intrat în sistemul de justiție? Ne răspunde Andrew Garfield, în cele 8 episoade din Under the Banner of Heaven..

www.zilesinopti.ro

TEXT DE MĂDĂLINA SÁNTA

Eat&Drink

CULINARiA  PE GUSTUL NOSTRU: CÂND S-OR FACE MICII MARI?  TOP FOOD: 6 RESTAURANTE DIN ȚARĂ CU PEȘTE SAU FRUCTE DE MARE  NUTRIȚIE  GASTRO...ESTIVALE  TOP DRINK: 6 TERASE/GRĂDINI DE VARĂ DIN ȚARĂ  DRINK: VIȘINA BEATĂ ȘI INSTAGRAMABILĂ  OPINIE: ȘTEFAN CHIRIȚESCU

Despre oameni și energii transformatoare…

D

in proverbe străvechi sau graiuri rostite de bătrâni, se spune că „omul sfințește locul” și casa îi este precum sufletul. M-am convins de acest lucru după 3 ani de zile în care am preluat o locație căreia i se dusese vorba că „poartă ghinion” când vine vorba de restaurante și am transformat-o, spre marea mea bucurie, într-unul din locurile pe care oamenii din întreaga țară îl caută pentru o experiență culinară specială. Și tind să cred, mai mult ca oricând, că visul, aspirațiile, principiile și energiile pe care le puneam „la bătaie” în fiecare zi au fost cele care au transformat o clădire întrun soi de „ecosistem”. Spun asta, raportândumă la faptul că terasa noastră a fost principala beneficiară, dar și expozantă a energiei bune manifestate la Szikra. În ultimii doi ani am simțit și văzut sub ochii noștri cum grădina de la Szikra părea că parcă era mereu „trasă” în sus de ceva. Din 10 butași de trandafiri primiți în dar și plantați în diverse locuri, pe la fiecare angajat prin grădină, doar doi s-au prins - cei de pe terasă. Și au crescut mândri și voioși, încăpățânându-se să înflorească chiar și după prima ninsoare, arătându-ne frumusețea lor sub fulgi gingași de zăpadă.

Copaci fragili cât un băț s-au înălțat spre cer, iar astăzi au peste 5 metri, adăpostind sub crengile lor cuiburi lucrate cu hărnicie de guguștiuci și vrăbiuțe. Uneori avem senzația că suntem o mână de grădinari pricepuți, nicidecum bucătari, barmani sau ospătari. Pentru că în jurul nostru a înflorit totul.

Pe terasă, în grădină, energia noastră se regăsește zi de zi în ceea ce facem. Se regăsește, evident, în farfurii și pe chipurile oamenilor ce ne calcă pragul. Și oriunde în lume am pleca, cu aceeași energie putem construi ceva la fel de frumos, poate chiar și mai bine, pentru că fiecare

www.zilesinopti.ro

început e plin de speranță și noi puteri creatoare.

Cu gândul acesta voi lăsa în urmă locul care a fost, până nu demult, casa mea și a sufletului meu și voi face un nou pas în călătoria mea antreprenorială și profesională. Deși o parte din mine va rămâne mereu pe strada Gödri Ferenc Nr. 18, îmi iau avânt spre o nouă aventură.

Szikra își va găsi noua casă în incinta Isabela Boutique Hotel, pentru că energiile bune și oamenii frumoși se regăsesc și construiesc împreună. Urmează multe noutăți, pe care le vom împărăși la momentul potrivit, inclusiv dezvoltarea unui concept ”farm to table”, care va îmbogăți și va diversifica și mai mult oferta noastră culinară. Cu entuziasm și înflăcărare, pornesc spre viitor. Arsenalul meu sunt oamenii mei și energia lor fantastică. Ne pregătim să facem încă un loc să înflorească. Vă așteptăm!

Mădălina Sánta are 30 de ani, este Chef și, de curând, antreprenor. A absolvit o facultate de comunicare și a lucrat 7 ani în publicitate, apoi a decis să se dedice gastronomiei, specializânduse la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Își pune în valoare pasiunea la restaurantul „Szikra”, deschis în Sfântu Gheorghe, județul Covasna.

PAGINA

79

PE GUSTUL NOSTRU

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

Când s-or face micii mari?

Se spune că grataragiu trebuie să te naști și că exercițiul nu ar fi de ajuns ca să stăpânești focul cum trebuie și să nu usuci mititeii, fleicile ori pieptul de pui.

Adevărul e că am mâncat mici în destul de multe locuri încât să conchid că, în majoritatea cazurilor, sunt mediocri. Fie carnea aleasă e de proastă calitate, fie nu sunt suculenți, fie sunt făcuți pe grill cu rocă vulcanică și le lipsește aroma inconfundabilă de lemn ars. Uneori, muștarul era inferior, pâinea – cea mai ieftină, berea caldă. Există însă și excepții, grătare cu ștaif și cu renume în materie de mici: Terasa, la Obor, Caru’ cu bere și Cocoșatu, în București. La Partid, în Gara Lehliu, Ciotoianu, în Popești Leordeni, Rapid, în Brașov. Cunoscuți sunt și cei de Dedulești (Dealul Negru), care pe mine, personal, m-au dezamăgit de fiecare dată.

Mi-aș dori să completez lista cu locuri faine descoperite de voi.

PAGINA

80

Spre deosebire de verișorii lor primari de prin Balcani (Ćevapčići), mititeii noștri au o cantitate considerabilă de usturoi și factorul principal de diferențiere: conțin bicarbonat de sodiu, cel care conferă acea consistență afânată. Dar, tot spre deosebire de alte popoare, noi suntem megaconservatori în a îi mânca: muștar ori ardei iute, dat prin sare. Atât.

Bun, au mai existat încercări și inventări. Menționez micii pe pâine (unde pasta de mici era întinsă pe felie și fripte împreună – bravos Florin Itu) sau mititeii din limbă, gândiți de Alex Petricean (foarte buni și surprinzători), din meniul de primăvară de la NOUA. Mai făcea și Radu Dumitrescu la Voila (eu am luat la evenimentul făcut cu Mihai Toader), dar asta din an în… 1 mai. A existat și o pizza cu mici, din când în când mai reapar și McMicii – ultimele două mult mai puțin comestibile. Parcă exista și o șaorma cu mici și au mai încercat un fel de fastfood dedicat, dar fără succes. Cumva,

prin cherhanale, prin Deltă și în curtea lui Daniel Voinea găsești și mici din pește.

Pentru final am păstrat un exemplu pe care îl aplaud: platoul cu mici de la City Grill, care conține micii lui Iordache, mici de Lehliu Gară, de Obor și de Medgidia. Deja, uite că avem și indicații geografice. Deci, se poate!

Adică am putea avea preparate care să aibă varietatea și bogăția de ingrediente precum cele cu kebab-uri, verișorii orientali ai micilor. Sau, precum cei frecvent întâlniți în Sarajevo, serviți într-o pită lepinje sau somun, adesea cu ceapă tocată, smântână, kajmak, ajvar, brânză cottage, piper roșu tocat și sare. Am scris ajvar… adică acea zascuscă balcanică?

Hmmm, mici cu zacuscă? O să ziceți bleah. Dar, înainte, v-aș invita să mâncați așa un sendviș cu mici și cu de toate.

P.S. despre istoria persanobalcanico-românească a mititeilor puteți citi pe mindcraftstories.ro, unde am scris un ditamai articolul la temă. www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 restaurante din țară cu pește sau fructe de mare În serile de vară, nimic nu poate fi mai bun decât un pește proaspăt pe grătar (sau gătit în orice alt fel) și câteva pahare cu vin alb sau șpriț. Așa că, pentru cei care au uitat că e bine ca peștele să nu lipsească din dietă, mai ales vara, am făcut această listă:

BUCUREȘTI

IVAN PESCAR & SCRUMBIA BAR

 Str. Uranus nr. 150  0729.384.828 La Ivan Pescar vei găsi bucătărie din Delta Dunării, fără fusion sau alte fițe. Totul e pregătit de bucătărese lipovence, fără grabă și cu pește provenit din Delta Dunării și Marea Neagră, pescuit responsabil. De asemenea, în meniu se regăsesc și vinuri din Dobrogea, ce merg perfect cu peștele servit aici.

BRAȘOV

PRATO

 Michael Weiss 11  0720.444.422 Prato este un restaurant cu vechime în Brașov, cu clienți care revin aici pentru meniu cu specific mediteranean, dar și pentru că găsesc unele dintre cele mai de calitate preparate din pește și fructe de mare.

CLUJ

A CAMPONEZA - CASA DAS ESPETADAS

 Emile Zola 2  0734.047.713 A Camponeza I Casa das Espetadas se recomandă drept „arca gastronomiei portugheze” și e singurul local din Cluj în care poți încerca o espetada: o țepușă pe care sunt înșiruite calamar, caracatiță, sepie și creveți sălbatici, care apoi e perpelită pe grătar. Neapărat de încercat! www.zilesinopti.ro

TIMIȘOARA

RESTAURANT SABRES

 Craiova 1  0756.722.737 Sabres este un restaurant cu specific pescăresc și cu vechime, fiind inaugurat în 2006. De altfel, proprietarii se mândresc că au deschis primul restaurant pescăresc din Timișoara. Restaurantul este aprovizionat cu pește de o firmă care face asta în Banat încă din 1994. Așadar, e clar că cei de la Sabres știu ce fac atunci când vine vorba de pește.

IAȘI

BLUE ACQUA

 Arcu 78  0752.992.993 Cei de la Blue Acqua spun că și-au propus să le arate ieșenilor cât de bine se poate mânca pește și în orașul lor, la fel ca în Deltă sau orice alt oraș la Dunăre. Meniul lor este unul impresionant.

CONSTANȚA

LE PREMIER

 Aristide Karatzali 1  0753.099.099 Pe lângă meniul cu preparate din pește și fructe de mare, Le premier mai vine cu o ofertă de nerefuzat: o panoramă superbă asupra Mării Negre. De asemenea, terasa restaurantului este transformată într-o grădină de vară, unde te poți bucura de liniștea oferită de amplasarea la înălțime cu vedere către mare.

PAGINA

81

TEXT DE MARIA MARTAC

NUTRIŢIE

Fructele: cum și câte să mâncăm

S

ă recunoaștem, preferințele noastre alimentare se bazează pe gust și nu pe valoare nutrițională, motiv pentru care fructele sunt un aliment atât de grozav și de preferat, în fața legumelor sau al cărnii. Deși nu sunt la fel de dense în nutrienți, precum legumele, fructele sunt o sursă importantă de apă, fibre, vitamine, minerale și enzime. Mai mult, fructele conțin o abundență de compuși antiinflamatori, importanți în protejarea organismului de boli de inimă, diabet, anumite forme de cancer și boli intestinale.

 Este bine să mâncăm fructe specifice anotimpului: struguri și fructe cu sâmburi vara, mere și pere toamna, gutui și rodii iarna, citrice și cireșe primăvara.  Mai bine mâncăm fructul întreg decât să bem sucul lui, mai ales dacă avem în plan să ne menținem greutatea sau să slăbim. O cană de suc de mere conține minim 115 de calorii, în vreme ce un măr de mărime medie are doar 80 de calorii, vitamine neoxidate și fibre. În plus mâncând fructele întregi obținem efectul de umplere datorat fibrelor, așa că vom mânca mai puțin. Sucurile de fructe reprezintă un concentrat de fructoză (zahărul din fructe) care, spre deosebire de glucoză, se absoarbe integral la nivelul intestinului, ajungând direct către depozitul de țesut adipos.  Sunt recomandate fructele mai puțin dulci: afine, mure, zmeură, kiwi, grepfrut, mere verzi.

Fructele foarte dulci (struguri, banane, pepeni, mango etc.) e bine să fie consumate în cantități mici în perioadele de stabilizare a greutății.  O altă recomandare este să nu mâncăm mese exclusiv de fructe, pentru că acestea, deși extrem de gustoase, nu ne țin de foame mult timp.  Fructele intens colorate (afine și mure) sunt pline de fitonutrienți - în special coaja afinelor, care conține antioxidanți puternici, cu efecte în lupta împotriva cancerului. Antioxidanți similari se găsesc în struguri roșii, cireșe și prune.  Avocado este un fruct cu o cantitate mare de nutrienți: vitaminele B, vitamina A, vitamina E, potasiu, folat și fibre. www.zilesinopti.ro

 Căpșunele sunt bogate în vitamina C și în fibre; pepenele galben este bogat în vitamina C, beta caroten, fibre și potasiu; curmalele sunt o sursă bună de fibre, fier și niacin; kiwi și grapefruitul sunt o sursă excelentă de vitamina C.  Smochinele uscate sunt bogate în calorii și carbohidrați, dar conțin și cantități mari de alți nutrienți, cum ar fi calciu, fibre, proteine și potasiu.

CONCLUZIE: Recomand ca fructele să fie consumate întregi, în anotimpul lor de coacere, în cantități rezonabile (1 fruct sau un pumn de fructe mici), împreună cu alte alimente, așa cum întâlnim și în alte bucătării struguri cu nuci sau cu brânză, mere cu unt de arahide, pepene cu pâine/brânză -, pentru savoare, și nu pentru a ne sătura.

Maria Martac este biolog, tehnician nutriționist, health coach. www.mariamartac.ro PAGINA

83

GASTRO...ESTIVALE

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

Pepeni și nu numai

Î

n copilărie nu exista zi de vară în care să nu fiu la țară și să nu mănânc pepene roșu cu bunicii.

Fată de la oraș fiind, m-am uitat puțin ciudat când bunicul meu a mâncat, într-o zi, pepene roșu cu pâine și brânză. Cu combinația de pâine eram împăcată, o mai văzusem, ei bine brânza sărată mi-a pus capac. Dacă, ați fi tentați să încercați combinația de mai sus, cu siguranță următoarele rețete inedite cu pepene vor reprezenta cele mai bune opțiuni pentru vară.

Dacă tot am amintit de brânza sărată, începem cu ea. Pepenele roșu și brânza feta sunt baza pentru una dintre cele mai răcoritoare salate. La cele două ingrediente se adaugă roșiile, ceapa roșie sucul de lime și menta. Alte rețete includ și castraveți, avocado și ardei jalapeño.

Dacă feta pare prea sărată, se poate înlocui cu mozzarella sau brânză de capră. Adesea salata se servește cu un dressing de miere, însă, dacă vă e teamă că s-ar putea transforma totul într-un desert, clasicul ulei de măsline e de asemenea o opțiune.

Poate că salata nu e pe placul tuturor, însă chipsurile pot fi. Vă amintiți acele persoane

PAGINA

84

care spun mereu că fără sos parcă nu au gust chipsurile? Ei bine, dacă s-au plictisit de clasicul sos de nacho, există o salsa de pepene pe care o pot încerca. În această rețetă, se adaugă mango, ceapă roșie, ardei jalapeño, pătrunjel și lime (fie întreg, fie doar sucul).

Opțional, pentru mai multe arome, se poate adăuga pepene galben clasic sau honeydew.

Preparatul poate fi mâncat cu chipsuri sau poate fi utilizat drept toping pentru taco.

Probabil toate familiile, indiferent de anotimp, au în frigider cel puțin o dată pe lună, ciorbă. Supa de pepene poate fi ceva nou de încercat în acest sens. Există două versiuni chiar, pentru a satisface toate preferințele: cea clasică sau cremă. Pentru cea clasică se folosesc: www.zilesinopti.ro

Iunie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

Toată lumea a auzit de gem de pepene roșu, dar de sos de barbecue din pepene, mai puțin.

Pentru acesta, pe lângă sucul fructului se mai adaugă: oțet balsamic, oțet de mere, zahăr brun, sos de soia, ulei de măsline, muștar Dijon, usturoi, pastă de tomate și Siracha. Creatorul acestui sos a menționat faptul că adesea îl folosește pentru mâncăruri mexicane sau pentru a da un gust interesant cărnii pe grătar. Tot el, a descoperit coaja de pepene roșu murată care este foarte bună drept garnitură pentru taco, în locul castraveților murați.

Vara, apare adesea înghețata de pepene pe rafturile magazinelor, dar niciodată nu am auzit de vreun mousse de pepene. Acesta se realizează ușor, cu cremă de brânză, smântână și frișcă lichidă. Opțional se poate adăuga colorant alimentar sau miere pentru a spori aspectul și gustul preparatului. Combinația de lactate poate fi utilizată pentru orice tip de pepene, fie el roșu sau galben. Înainte de a anunța câștigătorul celui mai inedit preparat cu pepene, trebuie amintit faptul că există și preparate mai „normale” cu pepene, precum: mojito sau margarita cu pepene roșu, sorbet de pepene, smoothie, jeleu din pepene sau pur și simplu fructul adăugat în diverse băuturi pentru a le face mai răcoritoare.

foro © LauriPatterson / Getty Images

cantalup, castraveți, arpagic, busuioc, mentă, ardei roșu, piper roșu, oțet de vin și suc de lime.

E de menționat faptul că jumătate din cantitatea de pepene roșu necesară trebuie dată prin blender și transformată în suc sau piure, după preferințe, urmând ca restul ingredientelor (în afară de cantalup) să fie fierte. Varianta de supă cremă conține iaurt grecesc, ghimbir, nucșoară, mentă, nuci și miere. Modul de preparare e simplu: se pune totul într-un blender până devine cremos. Ambele versiuni de supă de pepene se servesc reci.

asezonarea steak-ului de pepene roșu avem nevoie de: vin roșu dulce, unt nesărat, ulei de măsline, brânză ricotta, oțet balsamic, mentă și miere. Pepenele trebuie lăsat să stea la frigider alături de aceste ingrediente pentru minimum 30 de minute. Apoi se pune pe grătar până când capătă o crustă. Deși nu se menționează, poate că acest preparat ar fi și mai bun dacă l-am consuma alături de acel sos de barbecue cu pepene. Majoritatea spun că gustul steak-ului este asemănător celui de ton roșu crud.

Acum că în sfârșit a venit vara și pepenele o să fie prezent pe la toate magazinele, poate n-ar strica să dăm o șansă măcar salatei cu pepene, dacă nu chiar fripturii. Dacă totuși nu ne simțim îndrăzneți, o limonadă cu pepene e întotdeauna bine venită.

Recunosc că nu mi-a trecut niciodată prin cap să pun pepenele pe grătar. Cu atât mai mult să îl condimentez și să îl transform într-o friptură adevărată. Ei bine, oricine s-a gândit la acest lucru, nu a tratat-o ca pe o glumă. Pentru www.zilesinopti.ro

PAGINA

85

GURMAND

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Fico, fără c-o fi, c-o păți!

Î

n restaurantul bucureștean purtând denumirea italiană a smochinei, poți regăsi savoarea mușcăturii dintr-un fruct copt, cald de la soare.

Fico, un local bucureștean discret amplasat în Floreasca, adică nici chiar la bulevard ca să facă valuri spumantul din pahar când trece autobuzul, nu umblă cu jumătăți de măsură. La Fico nu dai de clasicele „c-o fi, c-o păți”: ce zice că are, are.

Se cheamă Fico (smochină în italiană) și asta găsești și în meniul compus din crearea unor rețete fusion, cu semnătura unor tehnici diferite de gătit, având la bază arome inedite.

Yotam Ottolenghi, Chef-ul israelian de renume global chiar dinainte de a scrie cronici gastronomice în „The Guardian”, e sigur că fructul interzis din povestea lui Adam și a Evei era o smochină, nicidecum un măr sau o pară. Iar Elizabeth David, alt condei culinar renumit, susține, în cartea „An Omelette and a Glass of Wine”, că „a mânca smochine din pom dis-dedimineață, când abia au fost mângâiate de razele soarelui, e una dintre cele mai rafinate

PAGINA

86

plăceri mediteraneene”.

Fico - recunoscut deja pentru gastronomia mediteraneeană bazată pe produse sustenabile, naturale și bio - îți aduce savoarea acestor fructe coapte, mult vânate din zbor de grauri prin livezi, tocmai din Țara Smochinelor. Așa e supranumită comuna mehedințeană Svinița, locuită preponderent de etnici sârbi, unde peste 5.000 de astfel de pomi fructiferi sunt cultivaţi anual.

De aceea, după ce am golit coșulețul cu pâine prăjită fierbinte, unsă cu unt cu trufe de esență divină, am comandat pate din ficat de pui (de fermă, crescut în aer liber) cu dulceață de smochine. Și aceste farfurii au

fost, cum se spune în popor, linse. La felul principal, pentru a onora numele restaurantului, am ales tot ceva derivat din fructul încălzit de soare, din care să muști cu poftă: pulpă de rață confiată cu piure cu ceapă verde și sos de vin cu smochine. 12 puncte, ca la Eurovision! Înaintea desertului, am spălat totul cu prosecco (am apreciat și faptul că se putea comanda la pahar și că a fost de soi, și că a fost servit prompt, și la temperatura ideală; idem și la a doua rundă!). Și am solicitat ceea ce se numește „Energia”, adică mousse de cafea, blat de cacao cu pudră de migdale, cremă de ciocolată și Baileys, învelite într-un strat catifelat de ciocolată cu lapte și unt de cacao.

La Fico, mâncarea a fost delicioasă, serviciile - prompte, ambianța - prietenoasă, personalul - simpatic și pe fază, amplasamentul - ideal pentru cei care vor un pic de discreție în Floreasca, iar prețurile nu curentează.

Gluma mea favorită legată de restaurante - după ce mi-am încheiat studiile, am avut doar note mari!!! - nu se poate spune chiar de fiecare dată. www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 terase/ grădini de vară din țară E vară, așa că orice going out trebuie să aibă loc la o terasă/ grădină de vară. Nu ducem lipsă de astfel de locuri, dar oricând sunt folositoare câteva recomandări, mai ales atunci când e vorba de terase înconjurate de verdeață:

BUCUREȘTI

ACUARELA

 Polonă 40  0745.662.889 Acuarela există în București de 10 ani și încă de la început era un loc pe care toată lumea iubea să-l pozeze Instagramul e plin de fotografii colorate cu decorul de aici. Dar este și o terasă plină de verdeață, cu beri artizanale, limonadă și multe lucruri bune în meniu.

BRAȘOV

CAFETECA PATRIA

 15 noiembrie 33  0368.004.934 Cafeteca Patria e unul dintre locurile de unde brașovenii iubesc să-și ia cafeaua cu care să-și înceapă ziua. În același timp, cafeneaua are și o mică terasă, plină de verdeață, unde poți să ieși cu câțiva prieteni sau cu laptop-ul pentru a lucra remote.

CONSTANȚA

RUMEN

 Unirii 96  0741.618.828 Dacă ești în Constanța și cauți un loc cu brunch bun, e bine să-ți îndrepți pașii spre strada Unirii, la numărul 96. Aici vei găsi RUMEN, un bar cu un design hip, decorat cu plante și careți promite o experiență culinară deosebită. Chiar dacă e la parterul unui bloc, strada pe care se află este foarte verde și umbroasă. www.zilesinopti.ro

TIMIȘOARA

ANTURAJ

 Vasile Pârvan 5  0799.300.800 Se spune că la anturaj, pe mal, se vine pentru stare.

Acea stare de bine, de liniște, dar și pentru sentimentul de vacanță pe care-l oferă grădina de vară. Ei se mai descriu și ca „un loc în care amintirile frumoase se nasc din plăceri simple”.

CLUJ

CASA BOEMA

 Iuliu Maniu 34  0734.414.414 Casa Boema e unul dintre cele mai apreciate restaurante din ClujNapoca, atât pentru meniul său, cât și pentru design, dar și pentru atmosfera inegalabilă foarte plăcută, și pentru grădina de vară superbă.

IAȘI

CUIB

 Gavriil Musicescu 14  0743.604.229 Cuib este un proiect al Asociației Mai Bine și ar putea fi rezumat astfel: prima afacere socială din România ce are ca misiune promovarea consumului sustenabil. Este și restaurant cu bunătăți slow-food, raw-vegan, unde aproximativ 90% din ingrediente provin din România, dar este și printre cele mai frumoase grădini de vară din Iași.

PAGINA

87

DRINK

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Vișina beată și instagramabilă

Î

ncepe-ți vara cu o vișinată ucraineană! E specială chiar și în sezonul cald, mai ales dacă o ții și o deguști la rece.

Piana Vyshnia/Vișina Beată reprezintă un brand ucrainean răspândit în mai multe teritorii est și central europene, de la Liov, permiteți-mi să folosesc vechea și consacrata transcriere românească, și Cernăuți până la Chișinău, unde, zice-se, dacă furi cupa, cade cucul. Iar la noi, din Brașov până la București. Eu am descoperit-o astă-primăvară, într-un city break la Brașov, apoi am aflat că avem și pe malurile Dâmboviței un magazin, pe strada Covaci – bucureștenii mai vechi își amintesc cu duioșie de fosta denumire, evident, neoficială a arterei din Centrul Vechi, strada Kent.

Barurile cu Vișina Beată au un design îndrăzneț, considerat drept superinstagramabil de către diriguitorii de la noi, iar brandul comunică fără să se teamă de umorul decoltat. Am adus o sticluță pentru prietenii

PAGINA

88

și colegii mei de la Rock FM, a fost întâmpinată cu entuziasm, din momentul în care s-a constatat că era la o temperatură potrivită (personal, găsesc că vișinata trebuie consumată musai numai dacă e rece, ceea ce era valabil și pentru fructele rămase în damigeana de pe balcon, după ce era „evaporat” alcoolul). Într-un articol (#Top10 România: Băuturi cu specific românesc) apreciat atât de tare de proprietarii acestei publicații, încât l-au făcut și podcast, spuneam „suntem aici de mii de ani, glumă!, dar că vișinata e pomenită pe aceste meleaguri încă din anul 200 î. Ch. nu e de râs”. E drept, pe aceste meleaguri, vișinata e luată în serios. Dar nu numai pe aici.

Vișina Beată se face în baza unei

rețete care merge până în veacul al XVII-lea. La Liov, bunăoară, se spunea că vișinata se face în fiecare gospodărie și că nu există femeie să nu-i știe gustul.

Provine din Galiția (rar, mai circulă și denumirea Halicia), o regiune istorică vestită, aflată acum pe teritoriile a două țări - partea occidentală e astăzi poloneză, iar partea orientală, sovietică până în 1991, e ucraineană.

Rețeta tradițională e simplă, vișinata ucraineană se face din cel mai bun distilat și din fructe selecționate. A fost înregistrată și îi ajută pe băieți să-și găsească dragostea din 1896 încoace.

Tot de atunci, le ajută pe fete să fie mai dezghețate.

Vișinata ucraineană e bună înainte de masă, în timpul mesei, după masă.

Deopotrivă, Vișina Beată e bună pentru începerea distracției, dacă ieși în oraș.

Un aperitiv atât pe placul fetelor, cât și al băieților.

Luați și beți, papilele voastre gustative obișnuite cu vișinată românească de multă vreme vor fi încântate și surprinse de subtilul twist ucrainean. Iar interiorul locurilor în care se poate opta între vișinată și vișinată, cu candelabrele compuse din sticle, vă vor aduce multașteptatele inimi pe Instagram. www.zilesinopti.ro

OPINII

TEXT DE ȘTEFAN CHIRIȚESCU

Vinurile și brandul de țară Tot mai mulți cunoscuți mă întreabă din ce în ce mai des: „noi de ce nu vindem în străinătate că uite câți struguri avem?” Este o întrebare mai mult decât legitimă în măsura în care România este al 6-lea producător european și doar 5-10% din vinul produs în România merge la export, mai ales în zona de marcă privată al unor lanțuri internaționale sau în țările cu o diasporă românească consistentă (ceea ce presupune un consum emoțional al vinului de acasă). Ca să complicăm și mai mult discuția, din cei 27 de litri anuali degustați/băuți în medie de români, 2 litri de vin sunt din import (Moldova de dincolo fiind în topul țărilor din care importăm). Ce ne spun aceste cifre, dincolo de statistici?

Ne spun că vinul nostru este degustat/ băut/ vândut în țară și facem puțin efort să-l vindem afară. Și aici începe discuția adevărată care pendulează între o logică de marketing și una comercială.

Logica comercială spune simplu și clar: vinde bine ce poți vinde ușor ceea ce înseamnă un produs pe care piața îl cere, iar piața cere vinuri din soiuri internaționale: Merlot, Carbernet, Chardonnay, Sauvignon Blanc. E bine pentru comerț, dar e rău pentru valoarea pe termen lung a unei categorii de lifestyle cum este vinul. În logica comercială, soiurile românești sunt în penumbră: Busuioaca, Băbeasca, Frâncușa, www.zilesinopti.ro

Zghihara, Plăvaia şi multe minunății locale sunt încă lăsate de o parte. Și aici intervine logica de marketing care spune „produce și vinde valoare”, valoare care vine din cel puțin 3 dimensiuni: un produs valoros tehnic, o experiență emoțională atașată și acel se duce „se duce vorba că e bun”. Și așa ajungem la brand, căci asta face un brand: pune valoare pe o experiență.

Din păcate, o parte importantă a vinurilor premium românești care visează succes internațional încearcă să vândă un produs din soiurile internaționale în țările în care aceste soiuri s-au născut. Aș zice că e amuzant să-i vindem francezului un Merlot superb din România cu 20 de euro, când pe raftul lui sunt câteva zeci de oferte la 7 euro. Și uite așa vinul românesc cu pretenții de premium ajunge să coste 2-3 euro într-un Aldi. Știu că acum ar urma să spun cum

se rezolvă această ecuație, dar din păcate nu am un răspuns magic. Logica de marketing arată însă că ai nevoie de diferențiere care vine din produs diferit și din experiență diferită.

Avem potențialul care vine din soiurile locale, avem oameni tineri care încep să facă vinuri din ce în ce mai bune, avem o zonă culturală, gastronomică cel puțin interesantă ca să facem din România o țară importantă în vin. Iar vinul și experiența gastronomică asociată pot fi vectorul principal de imagine al unui brand de țară. Înainte să vindem vin afară, ar fi mai logic să invităm oamenii să vină la noi ca să-l cunoască. Ne mai trebuie răbdare, voință și constanță să construim acest drum. Și mai ales, să începem să facem asta.

PAGINA

89

POVEȘTI DE SUCCES

Tonic-Blend Kombucha

Băutura răcoritoare probiotică și care te scapă de mahmureală

P

rin alte părți, băuturile răcoritoare pe bază de kombucha sunt extrem de populare de zeci de ani, la noi, ele abia încep să-și facă apariția. Cristian Cîrloganu, un tânăr din Gorj stabilit în București, a pus pe picioare, în urmă cu 2 ani, brandul Tonic-Blend Kombucha, prin care oferă o alternativă foarte sănătoasă la băuturile răcoritoare. Astfel, produsele sale sunt băuturi vii, tonice și probiotice, care te și ajută destul de mult după o noapte în care ai petrecut și care te-a lăsat cu mahmureală.

Iată ce ne-a povestit despre afacerea sa de succes.

PAGINA

90

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cum a apărut TonicBlend Kombucha?

Tonic-Blend a apărut în iunie 2020 și este un business de familie cu aspirații mari, deoarece este modul în care fondatorii văd evoluția pe care și-o doresc în jurul lor, respectiv pot aduce plus valoare oamenilor. Experiența ne-a învățat că schimbarea vine din interior spre exterior și kombucha a devenit un stil de viață pentru noi. Ne-a apărut în cale într-o notă prietenoasă, primul contact cu ea fiind în anul 2018, în Statele Unite ale Americii. Acolo am avut ocazia să consumăm produse provenite de la câteva zeci de brand-uri, formândune practic o idee amplă despre calitatea kombucha, cum este ea preparată, și am simțit pe pielea noastră beneficii precum echilibrarea întregului proces al digestiei, creșterea energiei pozitive și a stării de bine, întărirea sistemului imunitar sau revigorarea imediată a organismului după o noapte „grea”.

Ce este kombucha și care sunt beneficiile ei?

Pe scurt, kombucha este o băutură recunoscută ca fiind prebiotică și probiotică încă din antichitate. Este obținută pe cale naturală, din ceai îndulcit și fermenți naturali activi.

Originile ei sunt bazate pe multe legende, fiind o băutură care se prepară de peste 2000 de ani. Observăm totuși că, în ultimul timp, se tot caută o origine clară a kombucha, însă, adevărul este că toate ipotezele sunt bazate pe legende și, www.zilesinopti.ro

Iunie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

din acest motiv, Tonic-Blend alege să considere kombucha ca fiind o băutură a tuturor oamenilor. Rețeta este simplă și disponibilă gratuit oricui caută acest lucru pe Google. Beneficiile consumului de kombucha pot fi foarte multe, depinzând în mod direct de situația în care se află persoana care o consumă. Așa cum spuneam mai devreme, ne-am propus să fim schimbarea pe care ne-o dorim în societate și, cu acest obiectiv în minte, considerăm foarte important să menționăm lipsa studiilor clinice complete care să susțină multitudinea de beneficii enumerată peste tot pe internet. În general, Tonic-Blend susține prevenția, în schimbul deciziilor radicale cauzate de situații severe apărute în viață.

Concret, recomandăm consumul de kombucha ca parte integrată a unui stil sănătos de viață, fără a o privi ca un medicament de la care să așteptăm schimbări efective imediate.

simbiotică, aceea fără de care kombucha n-ar putea exista. În opinia noastră, totul este perfectibil, inclusiv o băutură răcoritoare. Oferim trei arome: Inner Ginger & Lemon, Raw Apple & Cinnamon și Essential Pomegranate. Blend-ul este realizat în cea mai mare parte din kombucha și puțin suc presat la rece din fructe.

Nimic altceva.

Povestiți-ne un pic despre produsele voastre și prin ce se deosebesc de celelalte de pe piață, de concurență, de celelalte băuturi răcoritoare artizanale. În tot ceea ce facem la TonicBlend, credem cu tărie că adevăratele evoluții pornesc din interior spre exterior și promisiunea noastră este să sprijinim dezvoltarea personală continuă. Modul în care facem acest lucru este prin construirea unui sistem care face accesibilă kombucha raw și delicioasă.

Producem kombucha doar din ingrediente certificate organic, inspirați practic de cultura

Cât de greu a fost să ajungeți în meniul localurilor din țară sau în magazine?

Pentru oricare brand fresh, intrarea pe piață este o provocare imensă. Pe noi ne-a ajutat foarte mult faptul că am avut o claritate în ceea ce privește motivul pentru care facem ceea ce facem. Owner-ii din horeca sunt bucuroși să-și diversifice oferta cu noutăți, mai ales dacă acestea sunt de o calitate superioară. Pentru noi, dificultatea a reprezentat-o contextul în care întreaga lume se afla în momentul lansării Tonic-Blend. Localurile erau mai mult închise sau super

www.zilesinopti.ro

restricționate și nu exista o predictibilitate legată de viitorul întregii industrii. A fost foarte important pentru noi să înțelegem piața, nevoile și temerile owner-ilor din horeca și să avem răbdare că lucrurile evoluează într-o direcție pozitivă.

Apropo de acest lucru, în câte localuri și magazine se găsesc produsele voastre?

Suntem prezenți în peste 100 de localuri din țară, cele mai multe fiind în București. Obiectivul nostru este să închidem anul cu 300 de locații în care TonicBlend Kombucha este disponibilă oricând.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră?

Tonic-Blend este partenerul oamenilor care vor să devină mai buni în fiecare zi. În acest fel punem umărul la o evoluție sănătoasă a întregii societății.

Ne dorim ca tot mai mulți oameni să fie convinși că în momentul în care consumă Tonic-Blend fac o alegere bună pentru ei, în primul rând, dar și pentru întreaga comunitate în care trăiesc zi de zi.

Ce planuri aveți pentru Tonic-Blend Kombucha pentru restul anului?

Așa cum spuneam, unul dintre obiectivele noastre este să creștem numărul locațiilor în care Tonic-Blend este prezent. Acest lucru este direct legat de mărirea capacității de producție și a echipei noastre.

PAGINA

91

TEXT DE ALIN GĂLĂȚESCU

Lifestyle

POP CULTURE MAGAZINE  AWARDS  DESIGN: LOREDANA CLEJA  EDITORIAL FASHION: „IUNIE SOFT”  DESIGN & ARHITECTURĂ: CASA TRADIȚIONALĂ BALANCA  DESIGN INTERIOR  FASHION SHOW: GALA AVANPREMIERE EDIŢIA #22  LIFESTYLE: ȚINUTE ICONICE CARE AU MARCAT ISTORIA MODEI

foto © Cristina Oltean

IUNIE, între evenimente explozive şi solitudini intense

T

răim într-un ciudat paradox.

Simţim nevoia de a fi în prezenţa celorlalţi, de a evada din solitudinea noastră, uneori extenuantă... doar că, atunci când suntem alături de ei, deseori, simţim că, parcă, cel mai comod e acasă, cu pasiunile şi bucuriile pe care ni le-am dezvoltat zi după zi.

Devenim asociali prin recul. Prinşi într-o spirală ce se scurge când în sus, când în jos, a solitudinii noastre devenită acasă dar şi insulă, izolare dar şi panic-room. Ne jucăm astfel între două satisfacţii şi insatisfacţii parţiale şi simultane. Toxice. Zi după zi...

Cred însă că un „împreună” pozitiv, ce asigură echilibrul firesc în acest tumult interior-exterior, rămâne soluţia! Complexă, delicată, cu fiecare zi poate mai depărtată şi cu şanse mai mici... dar utilă, necesară, firească şi întregitoare... şi de deschidere autentică către ceilalţi.

Dincolo de acest război intern, tăcut şi nevăzut, lumea face eforturi aproape

www.zilesinopti.ro

disperate să ajungă la o „normalitate” care să pară măcar ca cea veche, cea... de dinainte.

Astfel se nasc valuri de evenimente, de la Săptămâni ale creaţiei (la Bucureşti şi Iaşi) la Străzi deschise, pietonale (în Bucureşti). Dar se construiesc şi sisteme complexe, în modă în special. După marea petrecere VIVA! - pe 3 iunie - cândva evenimentul monden al anului, urmează episodul 2 de la ARCUB... după minunatul show „IA vs KIMONO”, acum avem ceva şi mai complex şi mai inedit, „Recucerirea MICULUI PARIS”, pe 8 iunie, când se demonstrează că mixul între atemporalul interbelic şi creaţia românească de modă dau un rezultat de o modernitate remarcabilă! Apoi, pe 15 iunie, avem noua Gală TRANSILVANIA FASHION - ediţia de început de an al marelui Festival TRANSILVANIA FASHION din 11-13 septembrie, care se va desfăşura, conform tradiţiei, tot la Cluj. Şi ăsta e doar începutul.

EU CRED ÎN MODA ROMÂNEASCĂ, ÎN ECHILIBRU ŞI ÎN ÎMPREUNĂ!

PAGINA

93

AWARDS

TEXTE DE ALIN GĂLĂŢESCU

Parfumul lunii iunie:

SOTTOSOPRA

de la Cale Fragranze d’Autore prin Elysee Parfumery Silvio Levi, cel care are Cale Fragranze d’Autore, este şi cel care organizează Târgul de Parfumerie de la Milano, „ESSENCE”, an de an, care în 2022 se va desfaşura între 15 şi 18 iunie. El reprezintă poate cea mai cunoscută şi apreciată voce din parfumeria de nişă. În lumea parfumurilor acest târg este chiar „esenţa” tuturor marilor case şi a propunerilor inovatoare ale acestora. De aceea am optat, în premieră, pentru a doua oară în doi ani de când avem acest premiu lunar, pentru o creaţie a marelui maestru: SOTTOSOPRA by Cale Fragranze d’Autore.

La acest renumit parfum unisex, Silvio Levi a colaborat cu parfumierul Arturetto Landi şi cu sculptorul Marco Ceroni. Ce are specific această colecţie de arome – pe lângă unicitatea ei – este asocierea fiecărui parfum cu un obiect artistic, în cazul de faţă o sculptură simbolizând ciclicitatea naturii infinite a timpului.

NOTE

Note de top: mentă / prună / lămâie / bergamotă / capşună

Note de mijloc: lămâiţă / iasomie / note marine

SOTTOSOPRA (Upside Down) e derivat din starea de graţie pe care am avea-o dacă am putea să călătorim pe o curbă Möbius, în care am ajunge în acelaşi loc dar cu capul în jos şi pe un alt plan, într-un alt spaţiu decât unde ne-am început călătoria. Devenită astfel iniţiatică, o experienţă unică, de libertate absolută în afara a tot ceea ce ştim sau ne imaginăm.

Note de bază: patchouli / piele / mosc alb / chihlimbar / ulei de măsline / vetiver

SOTTOSPRA a câştigat Marele Premiu al Parfumurilor Independente de Nişă în 2020!

PAGINA

94

www.zilesinopti.ro

AWARDS

Iunie 2022

Spirits Award, iunie 2022:

HENDRICK'S „NEPTUNIA” Premiu în colaborare cu GINOTECA

C

ea mai nouă creaţie pentru Hendrick's a lui Leslie Gracie, una dintre puţinele creatoare de tipuri de gin din lume, a fost NEPTUNIA. La aniversarea a 20 de ani de HENDRICK's, pe lângă GIN PALACE - „Castelul iubitorilor de gin", creat la sud de Glasgow, în inima Scoţiei, şi noul MIDSUMMER SOLSTICE, lansat în 2021, a fost creat şi acest nou şi surprinzător NEPTUNIA. Ginul NEPTUNIA este născut din nostalgia, memoria, visarea şi misterul ce însoţeşte coastele mării, prin plantele specifice, dar şi prin starea de graţie dată de zgomotul liniştitor al valurilor, parfumul plantelor în bătaia vântului şi aerul sărat şi revigorant ce te îmbrăţişează. Exact acesta a fost şi marele pariu al acestui gin inedit.

NEPTUNIA este un amestec de: Ienupăr/ Angelica/ Coriandru/ Castravete/ Lămâie/ Soc/ Portocală/ Trandafir/ Muşeţel/ Ardei mărunţit/ Rădăcină de stânjenel/ Coada şoricelului/ Chimen/ Lămâie verde/ Cimbru de coastă/ Alge brune - multe specifice exclusiv zonelor de coastă ale Scoţiei. Rezultatul este unul ce rivalizează cu amintirea misterului mării, într-o zi încântătoare. Te reîntorci la el, din nou şi din nou, cu aceeaşi imensă bucurie.

Reţetă cocktail special

by GINOTECA: 40 ml - Hendrick's Neptunia/ 150 ml - Apă tonică mediteraneană/ Rozmarin/ Portocală uscată PAGINA

95

DESIGN

INTERVIU DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

LOREDANA CLEJA Apără animalele prin bijuterii și susține un stil de viață ecofriendly

L

oredana Cleja, de formație arhitect de interior, a avut o revelație de mult timp persistentă în mintea ei: bijuteria de autor. După ce a urmat cursurile de bijuterie de la Assamblage, și-a împărțit timpul între un atelier-gazdă și Assamblage, care era atelierul-îndrumător. Folosește în colecțiile ei materiale neconvenționale recuperate de pe șantier și caută echilibrul cu natura prin conceptele abordate.

Spune-ne câteva cuvinte despre tine. Ce te-a făcut să devii designer de bijuterie?

Am absolvit în 2003 Colegiul UAUIM, specializarea Arhitectură de Interior și Mobilier. Decizia de a urma aceste studii a fost pentru mine mai mult o variantă de compromis. Nu am avut susținerea părinților mei pentru a mă înscrie la Liceul de Artă și pentru a urma apoi o carieră în domeniul artelor.

Așa că am ales o meserie mai pragmatică, dar care să-mi lase loc să fiu și creativă. [...]

Am mai ars câteva etape până să mă apropii de obiectiv; am lucrat ca arhitect, am PAGINA

96

colaborat cu arhitecți și, până la urmă, am ajuns să lucrez pe cont propriu ca arhitect de interior. Cu toate că în sfârșit reușeam să practic meseria pentru care m-am format, am devenit tot mai interesată de grafică, design de produs, design de orice fel. Design-ul de produs ar fi venit în completarea meseriei mele, dar nu știam de unde să încep.

Aveam nevoie de studii și de practică, de un atelier dotat corespunzător. Nu am avut niciodată spirit de antreprenor, așa că nu m-am aventurat în

obținerea unui credit pentru a investi în materiale, spațiu, cursuri și ce mai era nevoie.

Cert e că îmi doream să realizez ceva cu mintea și cu mâinile, fără să mă simt în vreun fel constrânsă de reguli sau cerințe stricte; să materializez o idee printr-un produs care să aibă o semnificație mai presus de funcționalitate și estetică. Bijuteria contemporană m-a atras încă din anii de liceu, când nici măcar nu știam că există și la noi. Eram mereu în căutarea unor bijuterii altfel, pe care mi www.zilesinopti.ro

Iunie 2022

le imaginam în fel și chip. Leam redescoperit mulți ani mai târziu și atunci am simțit că asta îmi doresc să fac. Locul și oamenii potriviți m-au determinat să iau decizia potrivită și să aloc timp și design-ului de bijuterie. [...]

După absolvirea cursurilor Assamblage, care au fost primii pași spre creație?

Am achiziționat câteva unelte elementare de la magazinele de bricolaj și am dat fuga la Assamblage, cu aproape toate bijuteriile din argint pe care le aveam. Le-am topit fără niciun regret.

Următoarele două săptămâni, am continuat să merg în practică la școală și să exersez ce învățasem la curs. Nu era totuși o soluție pe termen lung; atelierul urma să fie ocupat de o serie nouă de cursanți, iar eu aveam nevoie de un spațiu al meu, în care să mă desfășor și la care să am acces în funcție de programul haotic pe care îl aveam. Așa am ajuns la atelierul unui bijutier, care vreme de un an și ceva, a devenit a doua mea casă. Am primit o masă de lucru roz, într-un pod neamenajat.

Nici primul nivel nu era cu mult mai dichisit, dar găseai acolo cam tot ce îi trebuie unui atelier de bijutier. La Assamblage am continuat să merg ori de câte ori www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

am avut nevoie de îndrumare sau de echipamente cu care nu era dotat atelierul unde îmi petreceam, mai nou, timpul. Atunci am lucrat la prima mea colecție, Ceremonia Ceaiului. Prin semnificația acestui ritual am încercat să îmi arăt recunoștința pentru tot ce mi se oferise.

Care sunt materialele cu care îți place să lucrezi și de ce? Îmi place să lucrez cu metal. Argintul cred că rămâne în topul preferințelor, cu toate că, în ultima vreme, am început să lucrez mai mult în cupru și am descoperit calități ale acestui metal despre care nu știam mai nimic. Și argintul, și cuprul sunt metale cu personalitate, cred că asta mă atrage cel mai mult. Am văzut modurile în care aceste metale trec prin procesul de oxidare și asta m-a determinat să îmi doresc să studiez mai mult subiectul, să

pot controla procesul, în afara gamei monocrome.

Tehnicile prin care pot fi obținute diferite patine nu sunt noi, dar sunt destul de noi pentru mine. Bineînțeles că până a ajunge la patină și culoare, metalul trebuie să capete o formă, fără de care ar fi un mesaj lipsit de conținut.

Cine ai vrea să poarte bijuteriile făcute de tine?

Oricine capabil să interiorizeze mesajul transmis și să îl ducă mai departe.

Care sunt sursele de inspirație pentru conceptele colecțiilor tale?

Lumea zilelor noastre; cu părțile ei bune și mai puțin bune, cu gândurile care ne frământă și cu întrebările pe care ni le punem.

Pentru cele mai recente colecții am ales mesaje clar legate de problemele cu care ne confruntăm în relația noastră cu ceea ce ne înconjoară (orașul, natura) și cum putem regăsi echilibrul. [...]

Citiţi interviul complet cu LOREDANA CLEJA pe www.zilesinopti.ro PAGINA

97

PAGINA

98

FASHION

Editorial de ALIN GĂLĂŢESCU

„IUNIE SOFT” Întotdeauna vara începe la piscină, cu ceea ce noi am denumit... anualul „IUNIE SOFT”.

De la ţinutele colorate, vaporoase, feminine, dar de tranzit, spre o optimistă nouă vară - şi până la locaţiile preferate în această perioadă „de început” - lacuri, cu plimbări senzuale cu şalupa, printre nuferi ce încep să înflorească, admirând malurile învelite deja în roşul macilor născuţi proaspeţi - şi deja remarcatele piscine. Marea nu e încă decât la nivel de nostalgie a ceea ce urmează, aşa că să ne bucurăm deplin de ceea ce avem fericirea Modei Verii în jurul şi în interiorul apelor piscinelor devenite atotputernice.

PAGINA

99

Am explorat şi noi acest „simbol” al lunii Iunie împreună cu o echipă de elită - Creaţii: ALEHA TONCEA / Foto: ALEXANDRU ZAINEA (Londra) / Modele: ALEXANDRA MORARU şi MARIA TALPEANU / Art Director: ALIN GĂLĂŢESCU / Locaţie: „Satul Scandinav”.

PAGINA

100

TEXT DE IOANA ALDEA

DESIGN / ARHITECTURĂ

Casa tradițională Balanca Magie în detalii

„Arhitectura este sculptură locuită” Constantin Brâncuși

În satele de pe întreg teritoriul țării se păstrează încă o serie de case tradiționale cu structură din lemn, parte din gospodării mai mult sau mai puțin complexe. Construite în urmă cu câteva secole, acestea sunt, de multe ori, într-o stare de conservare precară. Frumusețea și simplitatea arhitecturii, dar și amplasarea acestora în zone aerisite atrag iubitorii de spații autentice în proiecte de restaurare și reconversie. Datorită gabaritelor, în general reduse, acestea sunt potrivite pentru utilizarea ca și case de vacanță sau locuințe permanente pentru familiile tinere, relocate în mediul rural. Exemplele de bună practică au început să fie vizibile în toate zonele geografice și constituie o inspirație pentru iubitorii de provocări în acest domeniu. www.zilesinopti.ro

PAGINA

101

DESIGN / ARHITECTURĂ

C

POP CULTURE MAGAZINE

asa se află în satul Balanca, în județul Bihor, o zonă axată pe turismul rural. Proprietatea, întinsă pe 1,7 hectare, cu o priveliște deschisă spre valea Crișului, oferă intimitate construcției, cât și

spațiului adiacent. Ferită de zgomot și aglomerație, casa este poziționată departe de vatra satului, într-un cadru natural intim. Cu o suprafață de aproximativ 80 de metri pătrați, locuința a fost construită în anii 1950, cu o structură din lemn și o compartimentare clasică pentru acea perioadă.

D

esfășurarea funcțională pe un singur nivel, înălțimea mică a camerelor și lipsa dotărilor minime necesare unei utilizări la standarde moderne au dus la necesitatea unor intervenții

constructive majore. Astfel, din locuința inițială s-au păstrat pereții și structura șarpantei, înlocuind-se integral ușile, ferestrele, podelele și învelitoarea. Recompartimentările au fost reconstruite, iar pereții exteriori au fost izolați pentru o mai mare eficiență termică. Tavanul inițial nu a mai fost montat în zona camerei de zi, păstrând înălțimea pe întregul volum al podului inițial și grinzile originale aparente. Acestea participă la imaginea rustică a amenajării interioare.

PAGINA

102

www.zilesinopti.ro

DESIGN / ARHITECTURĂ

Iunie 2022

C

onstrucția a fost dotată cu utilități și au fost construite două băi. Pentru o utilizare comodă și o relație ușoară interior-exterior, a fost creat un acces suplimentar din

bucătărie către zona de terasă. Obiectul principal pe care îl remarcăm în interior este soba mare cu scări încălzite pe care se face accesul la mansardă, spațiu amenajat în volumul învelitorii originale. Veranda, odinioară spațiu de trecere, a fost transformată întrun spațiu interior de relaxare. Adiacentă casei, șura a devenit un spațiu de relaxare și socializare.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

103

DESIGN / ARHITECTURĂ

Î

POP CULTURE MAGAZINE

n ceea ce privește designul interior, casa este un amestec de stiluri. Este predominant

un design interior boho, cu vibrații contemporane, rustice și industriale. Interiorul a fost proiectat ca un amestec luminos, texturat, multicultural de stiluri diferite, cu tonuri calde și pământii.

A fost supra accesorizat în mod intenționat, ca o declarație a diferitelor obiecte colectate, de-a lungul anilor, de către proprietari.

PAGINA

104

www.zilesinopti.ro

Iunie 2022

DESIGN / ARHITECTURĂ

Î

Încă de la intrarea în casă, atenția este atrasă de locul vetrei tradiționale. Soba ce i-a luat locul a fost creată de un artist ceramist

din Sfântu Gheorghe, care a pus în operă în mod creativ și inovator ideea de scară cu dublă funcțiune. Inima casei, aceasta este un element care a fost supradimensionat și are mai multe întrebuințări, pe tot parcursul anului. Au fost alese uși mici, cu sticlă, pentru a combina plăcerea de a vedea focul, păstrând în același timp aspectul tradițional. Au fost folosite materiale naturale locale, precum argila, nisipul și cărămizi reciclate. Artistul ceramist a primit doar o schiță cu câteva constrângeri funcționale, în rest, a avut libertate de creație. Scările sunt încălzite și oferă o opțiune plăcută de ședere pentru o perspectivă de la înălțime a livingului. Soba are două arzătoare separate. Cel principal este orientat spre camera de zi șI are ca scop principal încălzirea casei. Cel secundar, orientat spre bucătărie, are mai multe scopuri: de încălzire rapidă, încălzire suplimentară și cuptor pentru mâncăruri delicioase.

Z

ona de zi are ca și obiect principal de mobilare o canapea generoasă tip divan, ce ocupă în întregime zona

peretelui exterior. Înălțimea redusă, șezutul adânc și multitudinea de perne invită la relaxare. Din acest unghi se poate observa întreaga desfășurare funcțională a casei: bucătăria cu grădină, soba cu scară, cuibul de relaxare, dormitorul de la mansardă, ușa de intrare și toată înălțimea acoperișului, cu căpriori vechi din lemn. Canapeaua este, de asemenea, multifuncțională, deoarece pe durata nopții poate fi folosită ca pat de dormit.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

105

DESIGN / ARHITECTURĂ

O

POP CULTURE MAGAZINE

parte din prispa veche a fost transformată în loc pentru odihnă, citit și relaxare. Fereastra generoasă permite contopirea spațiului interior

cu cel exterior, dând impresia că te odihnești în grădină. Spațiul este accesorizat cu diferite instalații și obiecte de artă handmade, făcute de meșteri români, colecționate în călătoriile prin țară.

B

ucătăria este o carte deschisă, cu toate spațiile de depozitare la vedere și detalii delicate. Mobilierul a fost ales în același ton cu întreaga casă, în nuanțe și texturi

naturale și cu gabarite suple, pentru a nu încărca spațiul. Colecția de farfurii din ceramică expusă aduce o pată de culoare încăperii.

S

pațiul exterior este tratat cu același interes ca și spațiul interior. Terasa oferă posibilitatea de a lua masa în aer liber sau de a petrece timpul

afară, aproape de casă și având bucătăria la îndemână. Balustrada terasei a fost realizată din ruda de lemn de care se legau anterior vacile în grajd. Scările foarte mari au o funcție dublă: scări și, de asemenea, o zonă mare de ședere, cu vizibilitate la grădină sau la fântână. În sezonul rece, terasa este un loc bun pentru a avea lemne de foc la îndemână, chiar în afara casei. Scările mai pot fi folosite și drept gradene pentru serile cu proiecție de filme.

PAGINA

106

www.zilesinopti.ro

FASHION EVENT

TEXT DE ALIN GĂLĂŢESCU

GALA AVANPREMIERE Ediţia #22

În marile săli ale Muzeului Naţional al Ţăranului Român, în premieră absolută, a avut loc GALA AVANPREMIERE, ediţia a 22-a. GALA este cel mai important eveniment de fashion multibrand axat pe colecţii creative din Bucureşti.

Gala este centrată pe Arta Spectacolului de Modă şi tocmai de aceea a fost ales cadrul cu totul unic al spaţiilor generoase şi de o frumuseţe aparte ale etajului 1 din MNŢR, unde, datorită specificului muzeistic, înainte - și 99% nici după această seară - nu au avut loc evenimente sociale de o asemenea anvergură.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

107

Iunie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

Începând de la această ediţie, Gala a devenit un eveniment cu caracter anual, deci putem spune că am asistat la noua GALĂ AVANPREMIERE 2022. Tot în premieră, muzica spectacolului a fost asigurată, în dialog, de 2 nume noi ale muzicii româneşti: +SHE+ (Corina Sucarov) şi ALBWHO. Cei 2 Dj au creat o atmosferă explozivă, optimă unor showuri de fashion de nivel internaţional. În GALA AVANPREMIERE 2022 a fost anunţată oficial următoarea temă a SOIREES DE LA MODE, marele spectacol ţinut de peste 15 ani la Athenee Palace Hilton. Pentru ediţia a 29-a a SDLM, ea este „VALENTINO 90!”, în această lună, marele designer Italian împlinind venerabila vârstă de 90 de ani!

PAGINA

108

www.zilesinopti.ro

Iunie 2022

FASHION EVENT Premiul „AVANPREMIERE-Răzvan Ciobanu”, creat în 2019, după dispariţia prematură a remarcabilului designer, în această ediţie a Galei a fost înmânat designerului ANTONIA NAE (Londra).

Premiul grafic este creaţia marelui sculptor european de origine română GIULIAN DUMITRU. În această ediţie a GALEI AVANPREMIERE au fost invitaţi să-şi prezinte colecţiile creative designerii: 1. ALEHA TONCEA / 2.

ALEXANDRA CALAFETEANU / 3. STUDIO CABAL by Diana Dianu / 4. ANTONIA NAE (Londra) / 5. IZA VAN DEE. Accesorii: LAURA OLARU – Genţi / ATELIER DANESSA by Vanessa Bratu – Bijuterii.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

109

Iunie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

La Gală au fost prezente numeroase personalităţi publice, multe dintre ele aflându-se chiar printre cele ce au prezentat creaţiile. Au fost remarcate: Anca Serea/ Xonia/ Marina Dina/ Denisa Nechifor/ Manuele Lupaşcu/ Denisa Matei/ Jazzy Jo/ Dana Săvuică/ Tania Budi/ Ilinca Obădescu.

PAGINA

110

www.zilesinopti.ro

Iunie 2022

FASHION EVENT

Partenerii evenimentului au fost: Institut ESTHEDERM-Paris/ VAPE PRO/ ENROUSH/ LEGENDARY DRACULA/ BLOOM Clinique/ H2ON/ MRA/ LP MAKE-UP şi gazda noastră: MUZEUL NAŢIONAL AL ŢĂRANULUI ROMÂN.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

111

LIFESTYLE

TEXT DE ANAMARIA GRUMEZA

Ținute iconice care au marcat istoria modei

E

ste indubitabil faptul că industria modei se schimbă cât ai clipi și, în doar câteva momente, tendințele se modifică, fiind înlocuite de ceva nou. Ceea ce e „la modă” astăzi, poate fi considerat „depășit” sau învechit mâine. Cu toate acestea, există unele apariții vestimentare care au marcat istoria modei prin flexibilitatea și finețea lor, ce nu pot fi vreodată scoase din contextul sintagmei „la modă” și care rămân vii timp de zeci de ani. Iată câteva dintre acestea:

Corsetul cu sutien conic al Madonnei În prima noapte a turneului „Blond Ambition”, care a avut loc în aprilie 1990, în Chiba (Japonia), Madonna și-a făcut apariția într-un outfit la care nimeni nu s-ar fi așteptat. Concepută de Jean Paul Gaultier, care a fost designerul favorit al artistei în perioada anilor ‘80 și căruia aceasta i-a cerut personal să creeze costumele pentru turneu, acest articol vestimentar a atras atenția publicului în primul rând pentru modul în care s-a opus definiției standard a corsetului, care, timp de atâtea secole, fusese întrebuințat cu scopul îngrădirii corpului femeilor și nu ca piesă vestimentară ce poate fi purtată de sine stătător. Această ținută îndrăzneață a rămas în istoria modei, iar influența ei se remarcă și în tendințele actuale, întrucât top-urile de tip corset sunt prezente în mai toate magazinele de tip mass-market.

Ținutele matchy din denim ale lui Britney Spears și Justin Timberlake Cu două decenii în urmă, fostul cuplu format din Britney Spears și Justin Timberlake, „scriau” istoria modei la American Music Awards, ediția din 2001. Favoriții culturii pop adolescentine de la acea vreme au apărut în ținute asortate din denim – o rochie fără bretele și o poșetă asortată pentru Spears și un blazer, blugi și pălărie de cowboy pentru Timberlake – inspirând ulterior nenumărate costume de Halloween, postări nostalgice pe Instagram și chiar și look-uri de covor roșu. În 2014, Katy Perry și Riff Raff i-au omagiat pe Spears și Timberlake la Premiile MTV Video Music, 2014, când au ieșit dintr-un Lamborghini galben, ambii îmbrăcați în denim. Totodată, denim-ul este în continuare prezent în tendințele actuale, cu precădere în cazul articolelor vestimentare precum pantalonii sau jachetele, care sunt un must pentru garderoba oricui.

PAGINA

112

www.zilesinopti.ro

Iunie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

„Rochia răzbunării” a Prințesei Diana În iunie 1994, la o petrecere găzduită de Vanity Fair, Prințesa Diana a purtat o rochie neagră de mătase, până la genunchi și cu umerii goi, căreia i-a alăturat o pereche de cercei, un colier de perle și un clutch negru. „Prințesa poporului”, așa cum i se mai spunea, a încălcat protocolul regal prin alegerea unei astfel de ținute, dar cu toate acestea, apariția sa a întors capetele tuturor celor prezenți la eveniment.

Numele de „Rochia răzbunării” a fost astfel atribuit, întrucât Diana a purtat-o ​​ în aceeași seară în care prințul Charles și-a mărturisit adulterul cu Camilla, Ducesa de Cornwall. Această apariție a stârnit multe controverse, din cauza poveștii din spatele său, dar, mai ales, datorită eleganței și rafinamentului outfit-ului, care a rămas astfel bine împământenit în istoria modei, reprezentând și astăzi o inspirație pentru femei.

Marlene Dietrich și costumul din „Morocco” (1930) Marlene Dietrich deschide lista primelor femei din Hollywood care au popularizat curentul ținutelor bărbătești purtate de femei. „Morocco” a fost primul film american al actriței, iar outfit-ul pe care îl poartă la prima sa reprezentație, constituit din pălăria cilindrică, smoching-ul și papionul alb, a devenit look-ul ei semnătură. Ea a fost prima vedetă de la Hollywood care a dovedit puterea seducătoare a femeii în pantaloni, sfidând normele sociale, revoluționând și redefinind astfel moda feminină. De atunci, stilul bărbătesc a devenit tot mai popular în rândul femeilor. Actualmente, costumele formate din sacou și pantaloni se numără printre cele mai cool și fresh outfit-uri, pe care le poartă atât bărbații, cât și femeile. www.zilesinopti.ro

PAGINA

113

Iunie 2022

POP CULTURE MAGAZINE

Costumul galben al lui Cher (Alicia Silverstone), din „Clueless”(1995) Celebrul deux-pièces marca Dolce & Gabbana al Aliciei Silverstone a luat publicul cu asalt în 1995, când a debutat în filmul „Clueless”.

Ani mai târziu, Alicia a dezvăluit faptul că producătorii au avut de ales între mai multe nuanțe pentru acest costum (roșu, galben sau albastru), însă au rămas la cel galben, decizie care a contribuit semnificativ la popularitatea filmului. În hit-ul său din 2014, „Fancy”, care are peste un miliard de vizualizări pe YouTube, Iggy Azalea poartă un costum identic cu cel al lui Cher, din „Clueless”. Totodată, remarcăm faptul că la momentul actual, vestimentația de tip deux-pièces este mai populară ca oricând, iar costumul galben purtat de Silverstone este un reper incontestabil în ceea ce privește acest trend nemuritor.

Rochia „Happy Birthday, Mr. President” a lui Marylin Monroe Închei lista ținutelor cu una dintre cele mai populare piese vestimentare ale tuturor timpurilor, fiind vorba despre rochia pe care a purtat-o Marilyn Monroe în 1962, când i-a cântat „Happy Birthday, Mr. President” lui John F. Kennedy. Rochia este transparentă, presărată cu mărgele și atât de strânsă pe corp încât a trebuit să fie cusută direct pe Marilyn.

De asemenea, ea a ales să nu poarte nimic dedesubt, pentru ca look-ul să fie impecabil, știind totodată că va alimenta astfel revolta care urma să se creeze în jurul momentului ei „scandalos”. La evenimentul Met Gala al acestui an, Kim Kardashian a șocat apărând în rochia lui Marilyn, pe care a închiriat-o contra unei sume colosale, dar cu ajutorul căreia a reușit să devină apariția serii.

Iată, așadar, câteva dintre cele mai emblematice ținute ale tuturor timpurilor, care au marcat istoria modei și care vor rămâne timp de decenii în memoria colectivă!

PAGINA

114

www.zilesinopti.ro

Parchetul tău e rezistent la apă?

Noua colecție de parchet Atlantic, marca Krono Original, vine la pachet cu un set de caracteristici tehnice care îl fac rezistent la umezeală, raze UV și zgârieturi.

Descoperă întreaga colecție în magazinele de bricolaj din țară sau comandă-l direct de pe site-ul www.krono-shop.com.