Zile și Nopți București, Octombrie 2021

MUZICĂ. ARTĂ. FILM. EAT & DRINK. FASHION & LIFESTYLE OCTOMBRIE 2021 | WWW.ZILESINOPTI.RO

Care sunt cei mai de succes bărbați din România?

Votează acum pe www.barbatidesucces.ro

EXCLUSIV: Interviu TOM HARDY | Dosar BOND: JAMES BOND POP-UP STORiEs: Povestea HALLOWEEN-ului | REVIVAL: ABBA Performing Arts: CRISTIAN MĂCELARU | Câinii lui RADU AFRIM HORECA a murit, trăiască HORECA! | COCKTAILURI INEDITE

OCTOMBRIE 2021

Editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Superman a câştigat “Cîntarea României”... faza pe partid

Ioan BIG, publisher

D

egeaba susţin detractorii că n-a fost o producţie artistică fiindcă recent încheiatul congres al liberalilor a arătat ca o reală, autentică şi edificatoare manifestare culturală populară... precum Festivalul Naţional „Cîntarea României”, de care unii dintre noi îşi mai aduc poate aminte din alt regim, acea „amplă manifestare educativă, politicoideologică, cultural artistică de creație și interpretare, menită să îmbogățească și să diversifice viața spirituală a țării, să sporească aportul geniului creator al poporului român”, de la a cărui primă ediţie au trecut 45 de ani. Ca şi pe vremuri, am asistat la un festival de interes naţional („România să câştige”, Johannis dixit), menit să promoveze artişti „populari” în rândul maselor, căci am avut parte de recitaluri de muzică uşoară, foarte uşoară, de măşti purtate ca în commedia dell’arte, de ample coregrafii şi intervenţii corale susţinute de ansambluri de oameni ai muncii din toată ţara, de solo-uri lirice şi monologuri cu puternic impact dramatic, de momente unice de stand-up, de o viziune regizorală pe care am putea-o numi prezidenţială şi, nu în ultimul rând, de mult, mult, mult folclor... modern („Cîţu a dat cu pumnul în masă în faţa Ursulei”, Rareş Bogdan). Ce mai, am fi cârcotaşi să nu admitem că viața spirituală a țării s-a ‘îmbogăţit’ brusc după „festivalul democraţiei”, mai ales că marele câştigător al fazei pe partid a „Cîntarii României” a decretat fără drept de apel că „a fost o mişcare care va schimba România în bine”.

Singura problemă e că nu ne dăm seama la care Românie se referă Florin Cîţu, la a noastră, cea în care spitalele sunt pline şi facturile duble, sau la cea de pe Krypton, pe care el a descoperit-o în filme sau comics-uri şi i-a dat ideea că ar putea fi şi el din specia lui Superman. Asemănări între un premiant de „festival” popular/ist şi supereroul ce are ca obiectiv binele oamenilor ar exista, pentru că de multe ori în raport cu realitatea nici el nu pare de pe planeta asta, e complet aerian - ştim că pe Krypton gravitaţia e mai mare -, îşi ascunde superputerile într-un mod convingător sub personalitatea unui tip complet anost, cu trăsături şi comportament de funcţionar frustrat şi asocial (Clark Kent), nu prea ştie să comunice cu semenii în serviciul cărora se află dar, altfel, este convins că el e „lumina care trebuie să le arate calea” (Jor-El), şi, mai ales, cu toate că în aparenţă luptă ca să facă bine... binele lui nu coincide cu binele comunităţii. Cât despre diferenţe, astea-s prea multe şi prea mari, aşa că nu menţionăm decât una care ne arde la... buget: deşi se amăgeşte narcisistic cu iluzia c-ar avea superputeri, nu o are în realitate decât pe aia dată de banii pe care îi poate cheltui (crede el) discreţionar, ceea ce îl face pe artistul nostru politic mai aproape de Batman decât de Superman. Ca şi liliacul uman, şi-a construit reputaţia, costumul şi gadget-urile doar semnând ordine de plată, iar publicul îi este recunoscător. E vorba de publicul participant la faza pe partid din „Cîntarea României” căci restul, hmm... nu cred că va ajunge vreodată să umple stadioane cu show-ul său îndoielnic. „A fost o mişcare care va schimba România în bine”?

www.zilesinopti.ro

PAGINA 3

CUPRINS www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/ zilesinopti ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar.

Nr. 10 (541) - octombrie 2021 Tiraj: 30.000 exemplare București (10.000 ex), Brasov (5.000 ex) Cluj (5.000 ex), Iasi (5.000 ex), Timișoara (5000 ex) Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Simona Stoichici, Simona@simone-advertising.ro Publicitate print: Regia MGSI, Valeria Iliescu valeria.iliescu@mgsi.ro Publicitate online: Alexandru Cârcei, alexandru.carcei@whitemedia.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro Readacție Print/Online/Social Media: Vlad T. Copilu vlad.copilu@zilesinopti.ro Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big ioan.big@zilesinopti.ro Online: Georgiana Grigore, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redacție: Georgiana Grigore site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE IAȘI: Vânzări/distribuție: Andrei Stratulat, iasi@zilesinopti.ro EDIȚIA DE TIMIȘOARA: Director revistă: Adela Maria Berbentia Francize ZILE ȘI NOPȚI: Timișoara, Sibiu, Oradea, Pitești, Bistrița.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, Str. Octavian Goga nr. 9A PAGINA

6

POP CULTURE MAGAZINE

Echipa de redacție IOAN BIG

GRUIA DRAGOMIR

PUBLISHER

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture.

Este autor al volumelor “Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, “Sexul... crucea lui Ken Russell”, “Eric Clapton”, “Era Punk” și “Zombies în secolul 21”.

ALIN GĂLĂȚESCU

SENIOR EDITOR

A absolvit Facultatea de Litere cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române. A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara (Polirom, 2008) și a publicat proză scurtă în revista Tataia.

DELIA MITRACHE

SENIOR EDITOR

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente: SOIREES DE LA MODE, GALA AVANPREMIERE, FASHION MOMENTS, SPRING - SUMMER - EVENING GALA, BEST NEW COMMERS/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

SILVIA TRAȘCĂ

REDACTOR

Absolventă a Facultății de Jurnalism din București, specializarea Comunicare, Silvia este jurnalistă și creatoare de conținut pe subiecte care includ filmul, muzica și povești de viață autentice.

REDACTOR

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

HORIA GHIBUȚIU REDACTOR

Horia s-a născut la Praga, în 1969. Avea să fie adus în ţară la şase săptămâni de la naştere şi lăsat să crească aici. E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TVmania) şi reviste lucioase...

TEODORA BRATU

ALEX MUȘAT

REDACTOR

REDACTOR

Alex Musat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzica Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, film și artele performative.

Contributori:

IOANA ALDEA / BERTI BARBERA / GABRIEL BĂLĂNESCU / / ȘTEFAN CHIRIȚESCU / MĂDĂLINA CRISTINA DIACONU / COSMIN DRAGOMIR / ANTOANETA GALEȘ / ȘTEFAN IANCU / MĂDĂLINA SÁNTA / MIHAELA SCÂNTEIE / ANA CONSULEA

Colaboratori: CLAUDIA ALDEA, IULIANA CIOCÎRLAN, MĂDĂLINA LEFTER, MEDINA POP, VLAD T. COPILU, ALINA BĂLAN, ANAMARIA GRUMEZA, ȘTEFANIA NISTOR, IONUȚ KIVU, VANIA PIERȘINARU, ALEXANDRA BUJENIȚĂ

www.zilesinopti.ro

iadasareacasa prezintă o producție MANDRAGORA un film de CRISTI PUIU, o adaptare după Trois entretiens de VLADIMIR SOLOVIOV

AGATHE BOSCH UGO BROUSSOT MARINA PALII FRÉDÉRIC SCHULZ-RICHARD DIANA SAKALAUSKAITÉ ISTVÁN TÉGLÁS

EDITH ALIBEC VITALIE BICHIR SORIN DOBRIN BOGDAN GEAMBAȘU SIMONA GHIȚĂ LEVENTE NEMES JUDITH STATE ZOE PUIU co-producători LUCIAN PINTILIE MIRSAD PURIVATRA MILAN STOJANOVIĆ DAN WECHSLER LABINA MITEVSKA JÖRGEN ANDERSSON IVICA VIDANOVIĆ PETER POSSNE KJELL ÅHLUND ILEANA PUIU producător executiv JAMAL ZEINAL ZADE ANDREAS ROALD director producție ANA MARIA PÎRVAN producător delegat ANAMARIA ANTOCI make-up DANA ROȘEANU hair stylist ELENA TUDOR costume OANA PĂUNESCU scenografie CRISTINA BARBU director imagine TUDOR PANDURU director casting SIMONA GHIȚĂ asistent regie ANDREEA IGNAT recuziter MUGUR SZABO șarfeur MIHAI BURTAN regizor secund ANCA OPROIU DIT BOGDAN ZĂRNOIANU montaj DRAGOȘ APETRI ANDREI IANCU BOGDAN ZĂRNOIANU editare sunet ZORAN MAKSIMOVIĆ OGNJEN POPIĆ NIKLAS SKARP FLORIN TĂBĂCARU priza sunet JEAN PAUL BERNARD sound design CHRISTOPHE VINGTRINIER producător SMARANDA PUIU ANCA PUIU scenariu și regia CRISTI PUIU MANDRAGORA IADASARECASA SENSE PRODUCTION CINNAMON FILMS FILM I VÄST DOPPELGANGER BORD CADRE FILMS PRODUKCIJA 2006 SARAJEVO SISTERS AND BROTHER MITEVSKI in association with SOVEREIGN FILMS ASOCIAȚIA CULTURALĂ IADASARECASA CNC România, Studioul de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii in association with SRTV, Canton Sarajevo, North Macedonia Film Agency Ministry of Culture and Sports/Republic of Serbia, Ministry of Culture and Information, Film Center Serbia

Din 1 octombrie în cinematografe

OCTOMBRIE 2021

MUZICĂ / pagina 35

POP CULTURE MAGAZINE

ARTĂ / pagina 47

Muzica ca stil de viață:

Șapte destine și șapte morți

POP STAR: KACEY MUSGRAVES ������������������������������������� 37

PERFORMING ARTS: CRISTIAN MĂCELARU ������������� 48

experiența Mastering the Music Business ������������������������� 35 MUZICĂ NOUĂ: Hip Hop. Rockabilly. Heavy Metal.

cu Marina Abramović ������������������������������������������������������������� 47 MUZICĂ CLASICĂ: Filarmonica Della Scala în vizită

Ce ascultăm în octombrie ����������������������������������������������������� 37

la Festivalul Enescu ����������������������������������������������������������������� 51

ANIVERSARE: 40 de ani de TATTO YOU ����������������������� 41

ai lui RADU AFRIM ��������������������������������������������������������������� 52

REVIVAL: Nu am fost ABBAndonați ��������������������������������� 44

ART ENCOUNTERS: VIDEO+RADIO+LIVE ����������������� 56

[REC]: Artiste la masculin ����������������������������������������������������� 38 DIALOGURI FĂRĂ NOTE: KIRK FLETCHER ����������������� 42 OMUL CU DISCURILE:

JOHN PIZZARELLI - “Better Days Ahead” ��������������������� 46

FILM / pagina 63

TEATRU: Enigma câinilor din Craiova

B.D.: VALI IVAN între benzi desenate și caricaturi ��������� 55 ARTIȘTI URBANI: CAGE ����������������������������������������������������� 58 ARTĂ ŞI VIAŢĂ: Lockdownul din priviri ������������������������� 62

EAT&DRINK / pagina 103

Monştrii lui Guillermo del Toro ����������������������������������������� 63

CULINARiA: 3 sfaturi pentru toți cei care au simțit că

CINE COMBO Maratonul filmelor horror

DRINK: Delicii peruviene ��������������������������������������������������104

PREMIERĂ: Lecţii de persană ��������������������������������������������� 71

această toamnă ���������������������������������������������������������������������105

PREMIERELE LUNII ������������������������������������������������������������� 64

cu aromă de dovleac ��������������������������������������������������������������� 70 PREVIEW: VENOM. Let there be carnage ����������������������� 74 INTERVIU EXCLUSIV: Tom Hardy ����������������������������������� 76 EXCLUSIV: Vadim Perelman ����������������������������������������������� 80 ANIVERSARE: Un secol cu PICIUL lui Chaplin ������������� 83 MUST SEE: Istoria lumii prin ochii

lui RIDLEY SCOTT ��������������������������������������������������������������� 84 POINT OF VIEW: Schumacher ������������������������������������������� 86 FILM ROMÂNESC: SCARA lui Vlad Păunescu ��������������� 88

LIFESTYLE / pagina 121

ultimii doi ani au fost destructivi și deprimanți �������������103

TOP: 5 restaurante pe care trebuie să le încerci în PE GUSTUL NOSTRU:

HoReCa a murit, trăiască HoReCa! �����������������������������������109 CEVA DULCE:

Întâlnire cu toamna la o cupă de înghețată ���������������������110 TOP: 5 cafenele de specialitate din țară ���������������������������113 Fiecare generaţie îşi are băutura ei �����������������������������������115 DE PE GLOB:

Cocktailuri inedite de prin lume încropite ���������������������116

POP-UP STORIES

Cronică subiectivă: “MODA CUM LAUDE” �������������������121

POP-UP STORiEs:

HIERBA NERA ���������������������������������������������������������������������122

A fost odată ca niciodată... o crimă ������������������������������������� 18

THE BOTANIST �������������������������������������������������������������������123

RĂZVAN IDICEL - Bunătăți handmade în România,

AWARDS: Parfumul lunii octombrie 2021: AWARDS: Spirits Award octombrie 2021:

DESIGN: KHAJORNSAK NAKPAN ���������������������������������124 FASHION SHOW: Evenimentul momentului

INTERNATIONAL “TRANSILVANIA FASHION

FESTIVAL” 2021, Cluj ���������������������������������������������������������126 FASHION: Disoluţia Cuplului �������������������������������������������131 DESIGN / ARHITECTURĂ: Conservare ecologică

și de arhitectură ���������������������������������������������������������������������135 TREND: Esențe de gumă tomnatică ���������������������������������143

PAGINA

8

This is Halloween... în Pop culture ������������������������������������� 13 POVEȘTI DE SUCCES:

de la dulceață și zacuscă, la ciocolată artizanală �����������118

SUPLIMENTE JAMES BOND ������������������������������������������������������������������������� 26

VENOM ����������������������������������������������������������������������������������� 72 DRACULA FILM FESTIVAL 2021 ������������������������������������� 93 www.zilesinopti.ro

www.badunicorn.ro

TEXT DE CLAUDIA ALDEA

POP CULTURE MAGAZINE

POP-UP STORiEs This is Halloween... în Pop culture

A

șa cum cântau cetățenii orașului Halloween în „Tim Burton’s The Nightmare Before Christmas” din 1993, fiind luna octombrie, putem spune și noi, în sfârșit, „This is Halloween, everybody make a scene!” în timp ce ne așezăm dovlecii (sau, mai bine, usturoiul) în fața locuințelor. Totuși, până ajungem în ziua (și noaptea) de 31 octombrie, putem porni într-o călătorie despre istoria sărbătorii pentru a afla de unde a pornit, ce semnifica la început, cum s-a transformat de-a lungul timpului, ce obiceiuri a căpătat (sau păstrat) și cum a ajuns să fie, înainte de toate, o celebrare a personajelor și elementelor din Pop culture.

Povestea Halloween-ului începe în urmă cu 2000 de ani, cu festivalul Samhain, sărbătorit de celții din Irlanda, Scoția, Marea Britanie și anumite părți din Nordul Europei timp de 3 zile. Numele festivalului înseamnă, în irlandeză, „sfârșitul verii”, semnificând trecerea în Noul An Celtic, care începe pe 1 noiembrie. Simbolic, un element care s-a păstrat până în prezent (căpătând conotații diferite) este contrastul dintre viață (vara reprezentată de căldură, lumină și recoltă) și moarte (iarna rece, întunecată și lungă). Oamenii de acum 2000 de ani nu aveau electricitate, calorifere, centrale sau apă caldă, iar timpul era privit ca

www.zilesinopti.ro

Samhain în Glastonbury, foto ©

fiind un ciclu natural. Prin urmare, viețile, obiceiurile și practicile religioase erau dictate de alternanța zi/noapte, alături de succesiunea lunilor și anotimpurilor.

History

Conform credințelor celților, în noaptea de Samhain lumea zeilor devenea vizibilă oamenilor, iar bariera dintre cei morți și vii era ridicată. Se credea că PAGINA

13

POP-UP STORiEs spiritele de dincolo vizitau pământul pentru a distruge recoltele și pentru a face farse oamenilor (obicei păstrat și astăzi în cadrul petrecerilor de Halloween).

Pentru a ține spiritele rele la distanță și pentru a le mulțumi pe cele bune, druizii aprindeau focuri sacre și se costumau pentru a nu fi recunoscuți, încercând să-și ghicească unii altora viitorul. Primele costume și măști erau făcute din piele de animal și reprezentau bestii și ființe înfricoșătoare pentru a speria duhurile necurate.

După terminarea festivalului, pentru a aduce acasă o parte din focul protector, cei care participau scobeau anumite legume (în special napi), în interiorul cărora plasau crenguțe aprinse, obicei care ar putea sta la baza faimoaselor Jack O’Lanterns (transformate de americani în dovleci).

Odată cu apariția și răspândirea creștinismului, multor sărbători celtice

PAGINA

14

POP CULTURE MAGAZINE

le-au fost conferite noi semnificații religioase care, prin popularitatea tradițiilor păgâne, au ajutat la propagarea noii religii. În anul 609, Papa Bonifaciu al IV-lea a introdus, în calendarul creștin, „Ziua Tuturor Sfinților” („All-hallows”) pentru amintirea martirilor pe 13 mai. La mijlocul secolului al VIII-lea, Papa Grigore al III-lea a mutat sărbătoarea pe 1 noiembrie, pentru a coincide cu Samhain, păstrând tradiții precum costumele și focul sacru (care au căpătat un nou înțeles).

Ofrandele druizilor pentru spiritele rele au fost înlocuite cu alimente oferite celor săraci, data de 2 noiembrie devenind „Ziua Tuturor Sufletelor”, când cei nevoiași obișnuiau să bată la ușile celor bogați pentru a cere mâncare sau bani în schimbul rugăciunilor, practică asemănătoare cu Trick-orTreat-ul de astăzi. Noaptea de 31 octombrie, numită „Allhallows’ Eve”, a căpătat, în cele din urmă, numele de Halloween, devenind mult mai populară

decât „Ziua Tuturor Sfinților”.

Odată cu secolul al XIX-lea și cu migrațiile către Statele Unite din anii 1840, oamenii au început să răspândească tradițiile și obiceiurile din locurile natale, popularizând astfel Halloween-ul. Era Victoriană a adus conceptul costumelor folosite pentru amuzament, care erau inspirate din literatura și arta gotică, în timp ce prima imagine a lanternei Jack O’ și-a făcut apariția în 1867, în revista Harper’s Weekly, căpătând o legendă mult mai interesantă. În folclorul irlandez, Jack (poreclit „Stingy Jack”) era un fierar care l-a invitat pe diavol să bea împreună cu el la o tavernă.

Refuzând să plătească pentru băutura sa, a reușit să-l convingă pe acesta să se transforme într-o monedă, dar, păcălindu-l, l-a pus în buzunarul său alături de o cruce din argint care îl împiedica să se transforme la loc. Când l-a eliberat, condiția a fost ca sufletul său să nu fie luat în momentul în care părăsește lumea oamenilor. După moartea sa, Jack nu a fost primit în rai din cauza păcatelor lui, iar, cum diavolul a trebuit să-și țină cuvântul, nu a putut intra nici în iad. Prin urmare, sufletul său a rămas între cele două lumi, primind un cărbune aprins pentru a-și lumina drumul.

Legenda spune că l-a pus în interiorul unui nap, cutreierând, de atunci, pământul alături de el.

La începutul secolului XX, superstițiile sărbătorii au început să dispară, în mare parte din cauză că ziarele și liderii încurajau comunitățile să www.zilesinopti.ro

POP-UP STORiEs renunțe la aspectele considerate grotești. În același timp, în anii ‘20, companiile au început să comercializeze costume de Halloween (Dennison Paper Company fiind cea mai cunoscută), devenite extrem de populare în cadrul petrecerilor și paradelor, unde oamenii purtau șorțuri cu pisici sau vrăjitoare și măști de hârtie. Primele culori ale Halloween-ului au fost galben, negru, portocaliu și violet. Mai departe, anii ‘40 au înlocuit costumele de unică folosință cu cele care reprezentau personaje din desene, cărți sau de la radio, devenind mult mai accesibile după finalul celui de-al Doilea Război Mondial.

foto © The New York Times

Când a început Era de Aur a Televiziunii, elementele de divertisment s-au mutat de la radio la televizor, construindu-se astfel o nouă cultură comună.

Cele mai inedite costume ale momentului erau personaje Disney, precum Mickey și Minnie Mouse, Donald Duck, Peter Pan sau Albă ca Zăpada.

Dintr-o dată, folclorul și costumele tradiționale au fost înlocuite de cele moderne, care reprezentau cultura Pop. Anii ‘60 au adus costume cu Familia Addams, The Beatles www.zilesinopti.ro

Magazin de costume din Boston, 1989 foto © Elise Amendola

sau Barbie, iar cinematografia a început să devină o parte esențială a sărbătorii. În anii ‘70 și ‘80, costume din producții precum „Star Wars”, „Grease”, „E.T.”, „The Godfather”, „Rocky”, „Indiana Jones”, „Superman”, „Ghostbusters”, „Back to the Future” sau „Star Trek” erau printre cele mai întâlnite.

Pe lângă asta, filmele horror deveneau din ce în ce mai populare („Halloween”, „Scream”, „Nightmare on Elm Street”), lucru vizibil și în costumele care au început să includă din ce în ce mai multe elemente gore. Sărbătoarea a devenit iubită atât de cei mari, cât și de cei mici, prin proiecte ca „Hocus Pocus”, „The Nightmare Before Christmas”, „Beetlejuice”, „It’s the Great Pumpkin, Charlie Brown” sau „Bewitched”, în timp ce Thriller-ul lui Michael Jackson

din 1983 a reprezentat un nou punct de plecare în modul în care Halloween-ul urma să fie privit și celebrat.

Astăzi, sărbătoarea s-a răspândit în întreaga lume.

Putem vedea în fiecare an vrăjitori care sunt gata să plece la Hogwarts, personaje din Frozen sau Toy Story, supereroi și răufăcători, vampiri care ne pot aminti de legenda lui Bram Stoker sau de familia Cullen, costume pentru cupluri și animăluțe... toate inspirate din jocuri, muzică, filme, seriale, celebrități sau orice altă formă de divertisment, căpătând, în funcție de cultura în care ne plasăm, noi elemente și interpretări.

Pe lângă spațiul nordamerican, unde Halloween a devenit a doua sărbătoare ca popularitate după Crăciun, cele mai notabile evenimente sunt: Parada Kawasaki din Tokyo, festivitățile de Samhain din Dublin, El Día de Los Muertos din Mexic și Barriletes Gigantes (Guatemala).

Astfel, indiferent dacă este încorporat în cultura unui spațiu, alături de tradițiile deja existente, sau privit ca fiind un eveniment care seamănă mai mult cu Comic Con, Halloween-ul rămâne reprezentativ pentru universul Pop culture și pentru fanii săi.

Michael Jackson „Thriller” (regia: John Landis) foto © Sony PAGINA

15

POP-UP STORiEs

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

A fost odată ca niciodată... o crimă

P

e lângă vizionarea filmelor cu personaje celebre ca Freddy Krueger, Michael Myers sau Pennywise, de Halloween se mai spun și povești sinistre care sunt sau nu inspirate din întâmplări reale. Cumva, toate aceste narațiuni se petrec în locuri vag menționate, la țară sau pe o stradă întunecată, ceea ce ne face să gândim că în România nu se întâmplă așa ceva. Doar că și noi avem o istorie întunecată, ca orice popor, iar în cele ce urmează vom dezgropa câteva din momentele demne de poveștile de Halloween ale țării noastre. Începem cu „Operațiunea Bradul”. În perioada 19691971, în Brașov au avut loc patru crime cu autor necunoscut. Autoritățile au dedus că era vorba de un singur făptaș, din simplul fapt că toate victimele prezentau următoarele asemănări: sexul feminin, moartea prin sugrumare, semne ale unui asalt sexual, bunuri valoroase furate, statutul social modest și faptul că... erau mereu lăsate sub un brad. Dintre cele patru evenimente ciudate, o singură victimă a atras atenția: Ana Perianu, soția unui colonel de Securitate. Cazul acesteia era atipic întrucât femeia nu prezenta urme de forțare sexuală, era îmbrăcată cu haine scumpe și nici un bun pe care îl avea în posesie nu îi fusese luat. Ancheta acestor patru crime a durat 15 ani,

PAGINA

18

timp în care a fost arestat un recidivist care și-a asumat vina în schimbul unei sume mari de bani. Deznodământul povestirii are și o notă de comedie întrucât, beat fiind, soțul Anei Perianu, a recunoscut crimele sub forma unor glume, iar câțiva ani mai târziu, prietenul și șeful colonelului, Mihai Pacepa, recunoștea faptul că și-a ajutat tovarășul să mușamalizeze cimele, argumentând că era ceva normal la acea vreme.

Colonelul Pereanu fotografiat după arestare (foto: Arhiva CNSAS)

Un alt caz din istoria crimelor noastre este Caseta 325 din Gara de Nord. Pe 27 martie 1974, autoritățile au primit sesizarea dădacăi lui Vitică Alexandru Marcel, în vârstă de 4 ani, conform căreia copilul a fost răpit.

Părinții băiatului se certau adesea, iar tatăl său trăia în concubinaj cu o altă femeie, Tronaru Vasilica.

Aceasta își dorea căsătoria cu bărbatul, motiv pentru care adesea îl presa să divorțeze de mama lui Alexandru. În urma anchetei autorităților, Vasilica a fost declarată suspectul principal în răpirea copilului. Interogarea a dus și la arestarea lui Preda Gheorghe, complicele femeii. Bărbatul a recunosut faptul că el l-a răpit pe Alexandru, s-a întâlnit cu Vasilica și aceasta a dus copilul într-un apartament. În urma unui alt interogatoriu, Vasilica a cedat și a spus că l-a dus pe Alexandru în apartamentul ei și s-a folosit de puloverul acestuia pentru a-i astupa căile respiratorii și a-l omorî. Apoi, a cărat trupul băiatului până la caseta 325 din Gara de Nord, codul acesteia fiind D-237, unde litera provenea de la numele de alint al băiatului: Ducu, iar 237 se pare că reprezenta data crimei: 27.03.1974. Vasilica a primit pedeapsa capitală. www.zilesinopti.ro

POP-UP STORiEs

OCTOMBRIE 2021

Ultima, dar și cea mai complicată crimă, este „Cazul Anca”. În 1977, în parcul Herăstrău au fost găsite împachetate în folii de plastic mâinile unei femei. În săptămâna ce a urmat au mai fost descoperite alte patru astfel de pachete, ce conțineau părți diferite ale corpului. În urma investigației s-a descoperit că pachetele aparțineau corpului Ancăi Maria Rodica Broscățeanu, în vârstă de 19 ani. Dispariția fetei a fost semnalată de mătușa acesteia, cu o zi înainte, iar cauza decesului a fost „asfixie mecanică”. În agenda Ancăi, a fost găsit numărul de telefon al lui Gheorghe Samoilescu, un taximetrist de 26 de ani, acesta fiind considerat suspectul principal. Bărbatul a fost arestat și torturat timp de 30 de zile. Nereușind să primească o mărturisire din partea lui Samoilescu, autoritățile continuă interogările timp de 6 luni. În urma torturii, bărbatul www.zilesinopti.ro

recunoaște o faptă pe care nu a realizat-o și primește 25 de ani de închisoare. Deznodământul este însă altul. În 1980, în locuința unui anume Romca

Cozmici este găsit trupul unei femei - autoritățile fuseseră alertate de către vecinii bărbatului - iar acesta își recunoaște fapta pe loc, dar face și o altă dezvăluire... mărturisește și faptul că el a fost criminalul Ancăi.

Pentru cele două crime ale sale, Romca Cozmici a fost executat, iar în ultimele momente a început să cânte „Dulce ca mierea e glonțul patriei!”. După alte două luni, Gheorghe Samoilescu a fost eliberat și a depus plângere penală împotriva anchetatorilor însă nici o măsură nu a fost luată împotriva lor.

Acestea au fost doar trei dintre evenimentele notorii numai bune de povestit pentru da cuiva fiori reci în noaptea de Halloween, însă cu siguranță mai rămân multe altele ascunse în arhivele poliției, poate chiar mai sinistre decât cele la care publicul larg a primit acces de-a lungul timpului.

Dar va trece şi Halloweenul ăsta de groază şi o să începem cu toţii repede să ne gândim la poveşti luminoase de spus la gura sobei sau la urechea lui Moş Crăciun.

PAGINA

19

OCTOMBRIE 2021

POP CULTURE MAGAZINE

  O extensie verticală montată sub fereastra de mansardă, mărește cantitatea de lumină naturală din cameră.

  Combinație de câte patru ferestre de mansardă

Ferestre de mansardă: alege soluțiile care măresc priveliștea și cantitatea de lumină naturală din casa ta

L

umina naturală este esențială pentru un stil de viață sănătos și nu doar atât: mărește vizual spațiul, adaugă valoare unui interior, îl face mai primitor și mai confortabil. Iar prin combinații diferite de ferestre de mansardă VELUX poți obține mai multă lumină naturală la interior.

SOLUȚIA VELUX COMBI

presupune două ferestre de mansardă montate una lângă cealaltă pentru a-ți oferi o senzație de spațiu mărit și o vedere panoramică excelentă spre natură. În același timp, poți opta pentru noua soluție VELUX Combi cu ajutorul căreia poți elimina peretele dintre cele două ferestre, astfel încât să ai un aspect unitar și să te poți bucura de extra spațiu.

SOLUȚIA VELUX COMBI TRIPLĂ

mărește spectaculos priveliștea precum și cantitatea de lumină naturală din casa ta. Trei ferestre de mansardă alăturate reprezintă o piesă centrală din cameră și adaugă în plus o senzație de lumină, aer proaspăt și deschidere.

PAGINA

20

COMBINAȚIA PE ORIZONTALĂ SAU PE VERTICALĂ,

de la două-la-două, la patru ferestre de mansardă este o altă variantă prin care cantitatea de lumină naturală care intră la interior poate crește. O suprafață vitrată atât de mare creează un spațiu mai mare definit de lumină naturală.

SOLUȚIA PENTRU FERESTRE VERTICALE VELUX

reprezintă o fereastră de mansardă cu extensie prin fereastra verticală montată dedesubt.

Adăugarea unei ferestre verticale sporește senzația de spațiu și oferă o vedere extinsă spre exterior. Poți configura soluția și ca un Quattro, adică două rânduri de ferestre verticale conectate între ele. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI & VELUX

OCTOMBRIE 2021

DE CE SĂ ALEGI FERESTRELE DE MANSARDĂ VELUX Toate ferestrele de mansardă VELUX sunt dotate cu clapete sau fante de ventilare cu ajutorul cărora poți aerisi chiar dacă fereastra este închisă.   Noua fereastră de mansardă VELUX 3 în 1 presupune o combinație de trei ferestre într-un singur cadru neîntrerupt de căpriori

BALCONUL VELUX CABRIO®

se deschide în doar câteva secunde pentru a transforma spațiul de la mansardă într-unul spectaculos. Balconul inovator va oferi casei tale aer proaspăt, lumină naturală și o priveliște fantastică.

Pentru un plus de confort, balconul VELUX CABRIO® se potrivește perfect cu acoperișul atunci când este închis.

PENTRU ACOPERIȘUL TERASĂ,

ai la îndemână soluția unică de ferestre care îți permit accesul pe terasă și contactul cu împrejurimile atunci când sunt deschise și care îți aduc mai multă lumină la interior atunci când sunt închise.

NOUA FEREASTRĂ DE MANSARDĂ VELUX 3 ÎN 1

presupune o combinație de trei ferestre într-un singur cadru, care oferă o suprafață vitrată neîntreruptă de căpriori. Cadrul unic pentru toate cele trei ferestre conține pe laterale două ferestre cu deschidere superioară, iar în mijloc una fixă.

Izolarea suplimentară, adică VELUX ThermoTechnology™, păstrează căldura la interior și îmbunătățește performanța energetică a ferestrei.

Curățarea ferestrei se realizează foarte ușor din interiorul încăperii, în siguranță, prin rotirea cercevelei la 180° și apoi pusă pe poziție prin glisarea balamalei în balamaua tocului.

Ai o gamă de produse pentru ca ferestrele să își păstreze aspectul curat și nou: lubrifiante pentru balamale (care ar trebui folosite o dată la câțiva ani), filtre noi de aer, soluții pentru a repara eventuale zgârieturi.

Ferestrele se pot accesoriza cu diferite tipuri de rulouri sau rolete cu efect de întunecare sau de control al luminii. www.velux.ro

  Soluția unică pentru acoperișul terasă permite accesul pe terasă și contactul cu împrejurimile

www.zilesinopti.ro

Află aici mai multe despre soluțiile combi VELUX. PAGINA

21

Pentru că în data de 19 noiembrie sărbătorim Ziua Internațională a Bărbatului, Zile și Nopți și Rock Fm lansează campania Top Bărbați de Succes.

Haideți să aflăm împreună...

Care sunt cei mai de succes bărbați din România?

Participă la vot și poți avea șansa să câștigi unul din cele 52 de premii puse la bătaie:

50X

kit produse

1X

bicicletă

1X

ceas Perioada de votare este 1 - 20 octombrie 2021 iar rezultatele votului vor fi făcute publice pe site-ul barbatidesucces.ro și în revista Zile și Nopți ediția de noiembrie.

Top Bărbați de Succes este un proiect susținut de NIVEA MEN. Întrebările sunt deschise, fiecare participant la vot având libertatea de a alege 3 bărbați de succes din România din orice domeniu de activitate. Validarea rezultatelor este realizată de firma de studii de piață Brandberry. * Fiecare din cele 50 de premii NIVEA MEN conține Gel de duș, Deodorant, Gel pentru ras, After-shave, Cremă pentru uz general, Cană metalică NIVEA MEN.

Powered by

Un proiect

Susținut de

PROPARK

foto © ProPark

POP CULTURE MAGAZINE

Pădurea virgină de la Șinca – un templu de valoare mondială

V

alea pârâului Strâmbișoara adăpostește unul din cele mai fascinante temple ale bogatei naturi din țara noastră: pădurea virgină de fag și brad de la Șinca. În 2016, UNESCO i-a recunoscut deosebita valoarea, incluzând-o, alături de alte păduri virgine și cvasivirgine din 7 zone din țara noastră, pe lista patrimoniului natural a lumii.

Sunt extrem de puține păduri în Europa în care omul nu a intervenit niciodată cu exploatări. Și chiar dacă ne place să ne lăudăm că la noi au rămas cele mai multe

PAGINA

24

păduri neatinse, din păcate realitatea ne contrazice. La începutul anilor ‘90 se estima că mai avem cca. 250.000 de hectare de păduri virgine, ceea ce reprezenta mai puțin de 4% din totalul pădurilor noastre. Astăzi știm că multe din acele păduri nu mai pot fi considerate virgine sau cvasivirgine. În prezent, avem 62.655 hectare de păduri virgine și cvasivirgine protejate, incluse în Catalogul Pădurilor Virgine și Cvasivirgine legiferat în 2016 (http://www. mmediu.ro/categorie/padurivirgine/207). Procesul de identificare și protejare a celor

ce s-au mai păstrat după asaltul lacom din ultimii ani este lent, mult prea lent pentru a mai salva toate pădurile virgine și cvasivirgine ce ne-au mai rămas. Numeroși specialiști depun eforturi în acest sens, dar este nevoie de fonduri și de grija silvicultorilor ce lucrează în aceste zone, iar pentru a proteja ce ne-a mai rămas este necesară o mai mare deschidere și implicare din partea Ministerului Mediului și Pădurilor.

Mica echipă de la Propark Fundația pentru Arii Protejate consideră că pentru a conserva aceste păduri-templu trebuie www.zilesinopti.ro

PROPARK

OCTOMBRIE 2021

nu numai ținute ferăstraiele și topoarele departe de aceste zone și să permitem accesul numai pentru oamenii de știință/cercetători, ci este necesară deschiderea „porților” pentru public, mai ales pentru tineri. Fiecare dintre noi ar trebui să aibă șansa de a vedea o asemenea pădure, de a simți măreția ei și de a învăța astfel să respecte orice fel de pădure. Ca urmare, datorită unui mic proiect finanțat de NABU și Fundația VGP, în Pădurea Șinca oferim o experiență aparte: puteți parcurge primul traseu tematic din țară realizat într-o pădure virgină. Traseul de aproximativ 3 km, cu 6 stații, care prezintă esența poveștii unei păduri virgine, arată vizitatorului importanța lemnului mort, a ciupercilor și insectelor, a procesului de regenerare naturală și cât de importante sunt fenomenele naturale catalogate adesea de oameni ca fiind „calamități”.

Vă invităm să vizitați pădurea de pe Valea Strâmbișoara, pădurea în care se află cel mai înalt brad din Europa. Vă invităm să vă bucurați de diversitatea oferită de arborii maiestuoși și de cei ce cresc cu răbdare la umbra acestora, de formele pitorești ale arborilor morți pe picior, de culorile frumoase ale ciupercilor și lichenilor, de foșnetul pădurii netulburate de activitatea omului. www.zilesinopti.ro

foto © ProPark

foto © Dan Dinu

Povestea traseului este înregistrată și prezentată sub formă de ghid audio, iar pentru cei mici am pregătit un joc, „Găsește-mă”, prin care îi invităm să descopere locuitorii pădurii virgine.

Dar nu uitați! Este o pădure strict protejată, a cărei liniște nu trebuie tulburată. Numărul vizitatorilor trebuie controlat atent de cei ce îngrijesc aceste păduri, silvicultorii de la Ocolul Silvic Pădurile Șincii. Înainte de a porni la drum programați-vă vizita, parcurgând pașii enumerați pe pagina web: www.propark.ro/traseu-tematic-sinca

PENTRU A VIZITA TRASEUL TEMATIC TREBUIE SĂ URMEZI 3 PAȘI. Scanează codul alăturat pentru instrucțiuni.

PAGINA

25

OCTOMBRIE 2021

D

„No Time To Die” - ultimul dans al unui James Bond pe pas de pensionare

upă ultima aventură din „Spectre”, Bond părea că se va pensiona și va duce o viață liniștită. Dar cu toții știm că un asemenea scenariu nu stă în picioare pentru agenții 007. În noul film, „No Time To Die”, agentul CIA Felix Leiter (Jeffrey Wright) are nevoie din nou de serviciile lui Bond, de această dată pentru a-l opri pe Safin (Rami Malek), un villain misterios care a pus mâna pe o nouă și foarte periculoasă tehnologie. Așa că Felix este cel care-l va readuce în joc, pentru o ultimă dată, pe Bond.

Mă rog, franciza va continua, dar cu un alt actor, fără Daniel Craig. De mai bine de 2 ani se tot speculează că următorul agent 007 va fi interpretat de Idris Elba, Henry Cavill, Richard Madden sau, mai nou, de Tom Hardy.

Dar să revenim la mult așteptatul „No Time To Die”, cel de-al 25-lea film din universul Bond. Acesta a fost printre primele blockbustere ale căror premieră a fost afectată de pandemia de COVID-19. Așa se face că lansarea în cinematografe, care trebuia să aibă loc în aprilie 2020, a fost băgată în carantină până acum.

După 6 ani de „ieșit la pensie”, Bond este descris de regizorul Cary Joji Fukunaga ca un animal rănit și care duce o luptă interioară în ceea ce privește rolul său de agent secret. La rândul său, Craig a spus despre această parte că este mai mult despre relațiile personale ale personajelor și despre familie. În plus, în ultimul trailer se vede destul de tare că avem de-a face cu un Bond îmbătrânit și nu la fel de agil, din fericire are multe ajutoare și pare că femeile fatale au de această dată un rol mult mai important, chiar principal.

Actrița Léa Seydoux își va relua rolul de Dr. Madeleine Swann din „Spectre”.

Fukunaga a optat pentru a o păstra și în această parte deoarece a văzut că prin ea poate exploata trauma morții lui Vesper Lynd („Casino Royale”), care încă îl bântuie pe Bond. La rândul ei Seydoux a declarat că această parte e plină de emoție și că e un film la care se va plânge.

www.zilesinopti.ro

Naomie Harris, cea care o va interpreta pe Eve Moneypenny, secretara lui M și aliata lui Bond, a fost cea care a dat cel mai mult din casă, deoarece a spus într-un interviu pentru GQ că, pe lângă faptul că filmul e fantastic și are un ritm foarte alert, va avea și un twist neașteptat care a șocat-o și pe ea. În plus, ea a mai dezvăluit că „No Time To Die” este un amestec de „Skyfall” și „Spectre”.

După ce a făcut echipă cu Daniel Craig pentru minunatul „Knives Out”, Ana de Armas apare și în acest Bond alături de Craig în rolul unei agente CIA „iresponsabilă” și „cu un simț dezvoltat al umorului”, după cum singură și-a descris personajul. O altă femeie fatală și de acțiune este Nomi (Lashana Lynch), un agent care i-a luat locul lui Bond, după ce acesta s-a retras. Și cu ea va împărți câteva scene de luptă.

Pe Safin (Rami Malek), adversarul lui James Bond din această parte, producătorul Barbara Broccoli l-a descris ca pe liderul unei grupări teroriste care va intra pe sub pielea lui 007, care va căuta răzbunare și o va lua în vizor pe Swann. La rândul său, Malek și-a descris personajul ca pe o persoană care se consideră un erou fix în același fel în care Bond face acest lucru.

Cary Fukunaga a mai adăugat că Safin este cel mai periculos și inteligent adversar cu care Bond s-a confruntat vreodată.

Așadar, când toate aceste personaje, plus altele, vor începe să „danseze” în ultimul Bond cu Daniel Craig în rolul principal, putem să ne așteptăm la ceva cu adevărat spectaculos, mai ales că acțiunea ne va purta din Norvegia în Jamaica, din Italia în Londra sau Insulele Faroe. Însă, cu un astfel de titlu, rămâne de văzut dacă James Bond-ul lui Daniel Craig va ieși la pensie și va trăi fericit până la adânci bătrâneți sau va avea parte de o altfel de pensionare, una care ne va smulge câteva lacrimi.

PAGINA

27

POP CULTURE MAGAZINE

Câteva dintre mașinile memorabile din filme cu James Bond și ce se conduce în „No Time To Die” Dacă în basme prinții veneau călare pe cai albi (uneori înaripați), în basmele moderne, cu agenți secreți, cabalinele au fost înlocuite de bolizi periculoși și dotați cu tot felul de gadgeturi. Așa că nu poți vorbi de James Bond fără să menționezi și mașinile sale, ar fi o blasfemie, pentru că Bond nu circulă niciodată cu transportul în comun, e o chestie de supraviețuire, de statut și de marketing. În fiecare film, James Bond a apărut la pachet cu un nou automobil. Iată 3 dintre cei mai memorabili „armăsari” (putere):

Aston Martin DB5

„Goldfinger” (1964), „Thunderball” (1965), „No Time To Die” (2021) James Bond a fost și este puternic legat de brandul Aston Martin. Încă din cel de-al treilea film din serie, agentul 007 a început să conducă un Aston Martin, întocmai ca în romanele lui Ian Fleming. Modelul DB5 (1963) a fost primul Aston Martin condus de Bond într-un film. A apărut pentru prima dată în „Goldfinger” (1964), apoi în „Thunderball” (1965). De atunci, Aston Martin ‘63 a devenit una dintre cele mai faimoase mașini ale seriei și a rămas cu porecla de „mașina lui James Bond”.

Acest model clasic a revenit și în filme mai recente, precum „Tomorrow Never Dies” (1997), „Casino Royale” (2006) sau „Skyfall” (2012). De multe ori, acestea au fost echipate cu tot felul de gadget-uri, cum ar fi lansatoare de rachete sau mitraliere. Ea revine și

PAGINA

28

în ultimul film cu Daniel Craig în rolul agentului 007, mai ales că a avut un rol important în scena finală din „Spectre”. „No Time To Die” începe cu Bond și Madeleine într-un Aston Martin DB5, pe un drum de pe coasta de sud a Italiei. Apoi, mașina își arată adevărata valoare și putere în niște scene de urmărire pe străduțele înguste din orașul Matera, pentru care au fost folosite două modele clasice și identice DB5. Mai mult, două dintre cele 8 mașini Aston Martin folosite la filmări au fost construite în așa fel încât pe ele să poată fi montate gadgeturile precum dispersorul de mine, perdeaua de fum și mitralierele care ies din faruri. Din cele 6 mașini rămase, pe alte două au fost construite niște capsule speciale pe capotă, de unde șoferii cascadori controlau mașinile în timp ce actorii erau filmați în interiorul mașinii care se deplasa cu viteze amețitoare. În plus, alte trei modele de mașini Aston Martin apar în film: clasicul Aston Martin V8, care a fost condus de Timothy Dalton în Bond-ul din 1987, „The Living Daylights”; cel mai nou model de hyper-car Aston Martin, intitulat Valhalla, care apare în laboratorul lui Q; și ultimul model de DBS Superleggera, cu un motor V12 cu 8 viteze și 700 de cai putere, condus de Nomi. www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

Lotus Esprit S1

„The Spy Who Loved Me” (1977) O fi Aston Martin mașina James Bond, dar cel mai cool automobil al agentului 007 este, fără doar și poate, cel din „The Spy Who Loved Me”. Adică un Lotus Esprit S1, cu un design țiplă, dar și care îi permite lui James Bond (interpretat aici de Roger Moore) să călătorească în aer, pe pământ și pe sub apă. Partea și mai mișto este că nu este în totalitatea vorba de o fantezie, pentru că versiunea submarin a mașinii Lotus Esprit S1 a fost cât se poate de reală. Producătorii filmului au construit un minisubmarin funcțional din carcasa acestei mașini.

BMW Z3

„Goldeneye” (1995) Timothy Dalton n-a avut prea mare succes în rolul lui Bond, așa că producătorii s-au gândit să facă schimbări majore. După o pauză de 5 ani, franciza a primit un reboot și Pierce Brosnan a luat rolul agentului 007, dar și volanul unui nou brand auto: BMW. În „Goldeneye”, lui Bond i se oferă un BMW Z3 plin de gadgeturi pe care i le prezintă Q (Desmond Llewelyn): parașută, radar, scaune cu eject și rachete în spatele farurilor. BMW a rămas mașina lui James Bond în 3 filme cu Pierce Brosnan, ultimul model fiind cel din „The World Is Not Enough” (1999), un BMW Z8 dotat cu la fel de multe nebunii. Pentru BMW această mișcare s-a dovedit una profitabilă, deoarece vânzările din acea perioadă au explodat. Aparent, mulți bărbați își doresc să fie Bond.

Din 2002, odată cu filmul „Die Another Day”, și până în prezent, James Bond a revenit la brandul Aston Martin, așa cum ți-am povestit la început. www.zilesinopti.ro

PAGINA

29

POP CULTURE MAGAZINE

O mică recapitulare a filmelor Bond cu Daniel Craig înainte de „No Time To Die” Până acum, Daniel Craig s-a întors de patru ori pe marele ecran pentru a-l interpreta pe agentul 007, iar cea de-a 5-a oară o să fie și ultima. Și, dacă tot vorbim despre sfârșitul acestui capitol al francizei, trebuie s-o spunem: indiscutabil, Daniel Craig ne-a oferit cel mai bun James Bond de până acum. Este actorul care a dus acest rol la un cu totul alt nivel și l-a transformat pe agentul 007 dintr-un personaj alunecos, simandicos și afemeiat, într-unul care emană cu adevărat putere, forță, inteligență, dar și empatie. Înainte de „No Time To Die”, haide să ne reamintim ce se întâmplă în celelalte 4 filme Bond cu el în rolul principal.

„Quantum of Solace” (2008) r. Marc Forster

Casino Royale” (2006)

r. Martin Campbell Prima misiune a lui Craig în rolul lui Bond avea să fie una care se leagă și de ce se va întâmpla în „No Time To Die”.

Primul său obstacol major este Le Chiffré (Mads Mikkelsen), un jucător de poker care, împreună cu Mr. White (Jesper Christensen), sunt primii agenți teroriști din universul 007. Bond îl învinge pe Le Chiffré la o partidă de poker din Muntenegru cu o miză enormă, dar abia după ce evită la limită să fie asasinat. La acest joc de poker Bond îl cunoaște și pe unul dintre aliații săi vitali, agentul CIA Felix Leiter (Jeffrey Wright.) Bond mai face echipă aici cu agentul trezoreriei Vesper Lynde (Eva Green), de care se și îndrăgostește. Vesper îl trădează, fiind agent dublu, pentru a-i salva viața iubitului ei.

După o scenă de acțiune lungă și complexă, Bond reușește să-i elimine pe cei care o aveau la mână pe Vesper, dar aceasta nu poate trăi cu vinovăția că l-a trădat și se sinucide, lăsându-l pe 007 marcat pe viață, dar și cu un indiciu care îl ajută să-l captureze pe Mr. White (Jesper Christensen).

PAGINA

30

Agentul 007 începe o investigație neavizată în ceea ce privește mai multe atentate teroriste orchestrate de organizația Quantum, în care Le Chiffré și Mr. White erau membri. Aici apare Dominic Greene (Mathieu Amalric), un afacerist care are niște intenții dubioase și care are o alianță cu generalul bolivian Madrano (Joaquín Cosío), pe care-l ajută să dea o lovitură de stat în schimbul controlului rezervei de apă a Boliviei. Bond face echipă cu Camille Montes (Olga Kurylenko), membră în serviciul secret bolivian, pentru a răzbuna moartea lui Vesper, dar și pentru a descoperi mai multe despre Quantum și pentru a opri planul lui Greene. Felix Leiter intervine și îi ajută pe Bond și Montes să-l asasineze pe Madrano. Green este și el lăsat să moară în deșert, iar Bond revine în serviciul Reginei după ce M îi cere acest lucru.

www.zilesinopti.ro

Skyfall” (2012) r. Sam Mendes

În „Skyfall”, Bond este din nou un agent funcțional în cadrul MI6, dar în urma „Spectre” (2015) unei misiuni ratate numele și identitățile colegilor săi ajung r. Sam Mendes să fie accesibile tuturor. Bond După toate întâmplările din este împușcat de agentul Eve Skyfall, Bond pornește într-o Moneypenny (Naomie Harris) nouă misiune pentru a aduce și se presupune că a murit. la lumină o nouă organizație O anchetă este deschisă de către președintele criminală care activează la nivel Comisiei Pentru Servicii Secrete, Gareth Mallory mondial. El are deja câteva (Ralph Fiennes). La puțin timp, un atac cibernetic e indicii lăsate de M, dar și direcționat către M și îi sugerează să se gândească informații noi date de Mr. White, la păcatele din trecut, iar birourile MI6 sunt care încă e în viață. Astfel ajunge distruse de o explozie. M este investigată și forțată să-și descopere cel mai mare dușman, dar și că să se pensioneze. Se dovedește că în spatele întregii Quantum e doar o mică parte dintr-o organizație acțiuni stă fostul agent MI6 Silva (Javier Bardem), și mai mare numită Spectre și condusă de Ernst actual terorist cibernetic în organizația Quantum.

Stavro Blofeld (Christoph Waltz). Blofeld, prin Totul a fost pus la cale de acesta pentru a se intermediul acestei organizații, sabotează guverne și răzbuna pe fostul șef, deoarece l-a dat guvernului comite acte teroriste de mare amploare de pe urma chinez la schimb pentru alți câțiva agenți capturați. cărora are de câștigat. În timpul unei confruntări, Dar Silva a reușit să evadeze și și-a plănuit Bond află că Blofeld este, de fapt, fratele său adoptiv. răzbunarea împotriva lui M. Bond revine din morți, Mai mult, acesta e cel care le-a omorât tatăl din totul fusese o înscenare, și o confruntare are loc invidie, pentru că Bond era favorizat. Din planul la Skyfall, casa ancestrală a lui Bond. M este rănită lui Blofeld face parte și infiltrarea în „Nine Eyes”, o de Silva și moare, iar Bond îl omoară la rândul său agenție de informații pusă la cale de agentul dublu pe Silva. Totul se termină cu Gareth Mallory, un C (Andrew Scott), iar în urma acestei acțiuni el adversar devenit aliat, numit în locul lui M. aproape că reușește s-o omoare pe Dr. Madeline Swann (Lea Seydoux), de care Bond este îndrăgostit. Însă, agentul 007 reușește să-l prindă pe Blofeld la timp și îl bagă după gratii pentru o lungă perioadă de vreme. Astfel, totul se termină cu un happy ending, cu Bond și Dr. Swann la bordul unui Aston Martin. Dar, așa cum ni se arată în trailerele pentru „No Time To Die”, ceva din trecutul noii sale iubite va ieși la suprafață și ar putea reprezenta sfârșitul agentului 007.

PAGINA

31

TEXT DE ALINA BĂLAN

Muzică

POP CULTURE MAGAZINE  POP STAR: KACEY MUSGRAVES  MUZICĂ NOUĂ: HIP HOP. ROCKABILLY. HEAVY METAL. CE ASCULTĂM ÎN OCTOMBRIE  [REC]: ARTISTE LA MASCULIN  ANIVERSARE: 40 DE ANI DE TATTO YOU…  DIALOGURI FĂRĂ NOTE: KIRK FLETCHER  REVIVAL: NU AM FOST ABBANDONAȚI… SUEDEZII S-AU REUNIT!  OMUL CU DISCURILE: BERTI BARBERA

Muzica ca stil de viață: experiența Mastering the Music Business

N

u dați banii pe prostii, dați artă la copii. Nu e un sfat de parenting, e ideea că fără artă ar fi tare plictisitor pe aici. Drept exemplu stă pandemia care ne-a trimis în case să citim, ascultăm muzică sau să vedem un film. În lumea celor de pe scenă totul pare boem, dar adevărul e că e nevoie de disciplină, entuziasm, de un public care să plătească bilet și de un PR bun. Astfel, arta se transformă în afacere și mai apoi, într-un mod de trai. Despre asta a fost vorba și la Mastering the Music Business.

Evenimentul este dedicat oamenilor care fac muzică și celor care o promovează. Trei zile de savurat conferințe, work-shopuri cu oameni iscusiți ai muzicii, pe timp de zi, și concerte cu artiști de la noi și din afară, pe timp de seară, au necesitat multe cafele pentru că ar fi fost păcat să ratezi ceva. Pentru cine nu a fost prezent, îi spun că s-a privat de ateliere de compoziție cu Alexei Țurcan, Marius Mihalache, discuții despre radio, jurnalism și management muzical, branding și interviuri cu Steve Vai, Adrian Despot.

O capsulă fără bariere între experți și învățăcei. Eu, poate că și tu, am tendința să mă uit la oamenii pe care îi admir ca la ființe sosite cu prima racheta de dimineață pe tărâmul nostru. Totuși, momente ca cele de la acest eveniment în care dai nas în nas pe hol cu ei, sau în care aceștia îți răspund la întrebări chiar și după ce discursul lor s-a terminat, te fac să realizezi că respirați același aer plin de noxe și că s-ar putea ca într-o zi să fiți colegi. Mai mult decât atât, am avut plăcerea să văd mainstreamul și undergroundul în aceeași încăpere, căci sunt două entități care cred eu că pot colabora în formarea unei imagini mai senine a industriei românești.

www.zilesinopti.ro

Multe de învățat. Plăcerea de a scrie despre muzică vine și cu îndatorirea de a ști cum merg lucrurile, iar acest eveniment m-a lăsat să trag cu ochiul în viața de artist. Am auzit ce îi motivează, ce le-ar plăcea să vadă în jur, câteva ingrediente pentru compoziția unei piese, exerciții de creativitate și povești personale. Pe de altă parte, mi-am format o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă să stai în spatele unui artist și cum să vă uniți forțele pentru a avea campanii de succes.

Mici sfaturi. Înainte de a păși în sala de conferințe, făți temele legate de speaker și subiectul său, altfel s-ar putea să ratezi răspunsul unei curiozități. Discuțiile pot dura la nesfârșit, însă în timpul acordat, poți reține mai repede o idee dacă chestiunea ți-e familiară.

Nu uita de notițe, se strigă multe cărți și informații interesante. Și bineînțeles, fii sociabil, ești într-o încăpere cu oameni cu aceeași pasiune ca a ta.

Am plecat cu multe sinapse muzicale în cap, cu nume ale oamenilor din industrie și cu prieteni de mers la concerte, așa că ne vedem la ediția viitoare!

PAGINA

35

POP STAR

TEXT DE IOAN BIG

KACEY MUSGRAVES Cronica unui divorţ în stil Pop „From forth the fatal loins of these two foes, / A pair of star-cross’d lovers take their life.” A începe cu un citat din prologul din Romeo şi Julieta povestea celui mai recent album al unui star texan de Country poate părea deplasat dar însăşi Kacey Musgraves a recunoscut că a fost inspirată de Shakespeare - sau poate, mai degrabă, de filmul Romeo+Julieta al lui Baz Luhrmann - când a compus Star-Crossed în timpul pandemiei. Stelele par omniprezente în existenţa tinerei şi frumoasei cantautoare dar nu toate i-au fost favorabile căci după alinierea astrelor care i-a adus patru dintre cele mai PAGINA

36

importante premii Grammy la începutul lui 2019, inclusiv pentru albumul anului (Golden Hour) şi apoi un Pollstar Award în 2020 pentru cel mai bun turneu Country (Oh, What A World Tour I&II), accederea în stardomul Pop a costat-o în viaţa personală divorţul de compozitorul şi interpretul Ruston Kelly, rămas fidel filonului muzical tradiţional şi unei atitudini pe care chiar el a definit-o ca „dirt emo”. Albumul StarCrossed a fost lansat în combo cu filmul de 48’ cu acelaşi titlu regizat de Bardia Zeinali (care a mai colaborat cu Ariana Grande, Shawn Mendes şi Carly Rae Jepsen) şi filmat în cheie suprarealistă de dublul nominalizat la Oscar pentru Black Swan şi A Star is

Born, Matthew Libatique, cu Musgraves în rol de... mireasă. Înregistrat în mai puţin de trei săptămâni în ordinea cronologică a temelor pieselor, Star-Crossed nu trebuie ascultat ca un disc de muzică Country, ca de altfel şi predecesorul său, megahit-ul Golden Hour, ci ca un mix de (Retro) Synth-Pop şi Americana - sigur, cu accente Country şi IndieFolk, discrete însă faţă de sonorităţile electronice - în care muzica reprezintă în esenţă un vehicul artistic pentru reprezentarea stărilor pe care le-a traversat artista - care a avut de ales între 39 de cântece compuse după încheierea Golden Hour - în diferitele etape ale despărţirii, din perspectiva conceptului îndrăgostiţilor „star-crossed”, pe o structură în trei acte, de tragedie greacă, în care dinamica traumei emoţionale a fost afectată de evoluţia contextului pandemic.

Chiar dacă lamentările sunt inevitabil prezente, asta nu înseamnă că Star-Crossed este un album deprimant, ba dimpotrivă, eclectic stilistic şi accesibil ca mesaj, poate fi ascultat cu plăcere în varii conjuncturi mai mult sau mai puţin... domestice, întrucât Kacey Musgraves şi-a privit creaţia mai degrabă sub aspect terapeutic, convinsă fiind că, odată cu publicul receptiv, va putea depăşi şi această criză. Iar rezultatul sună ca o declaraţie de descătuşare artistică ce merită atenţie. www.zilesinopti.ro

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Hip Hop. Rockabilly. Heavy Metal Ce ascultăm în octombrie

T

oamna se numără… albumele hip hop, country și heavy metal. Ce-i drept, surprinzătoare lansări avem în ultima perioadă, de la LP-uri proaspete și controversate până la materiale tributare esteticilor trecutului, gata să fie consumate în liniște, departe de telefoane sau distrageri digitale.

Kanye West - Donda Religia, dependența, moartea și bolile mintale sunt subiectele abordate de rapper-ul american în cadrul noului material discografic dedicat mamei trecute în neființă. Însoțit de 3 imense listening parties pe stadioanele Mercedes Benz din Atlanta și Soldier Field (Chicago), Donda surprinde prin lungimea excesivă (cele peste 100 de minute de muzică nu au fost tocmai bine primite de critici), dar și prin producția adesea violentă și minimalistă, însoțită de livrări vocale asumate. Deși nu întotdeauna ușor de ascultat, LP-ul cu vădite influențe din zona electropop-ului și a hip hop-ului industrial prezintă un Kanye vulnerabil și visceral, în timp ce campaniile de promovare mamut plasează materialul printre blockbusterele discografice ale lui ’21.

Wanda Jackson - Encore Regina mamă a rock’n’roll-ului (cu o carieră ce își are originile în anii ’50, atunci când Jackson domina topurile country & rockabilly, însoțindu-l totodată pe Elvis în turneele sale timpurii) revine cu un material discografic palatibil, impresionant nu neapărat prin discursurile muzicale, cât prin performanța de a fi cel de-al 44-lea album al cântăreței, lansat cu câteva săptămâni înainte ca aceasta să împlinească vârsta de 84 (!) de ani. Totodată, cele trei piese înregistrate în colaborare cu „prințesa” punk Joan Jett îi cimentează lui Jackson statutul de veritabilă deschizătoare de drumuri, o primă apariție ce a schimbat felul în care sexul feminin se raportează la rock’n’roll. Cât despre restul materialui de pe LP… rămâne să-l descoperiți cât de vintage se poate, de preferat pe vinyl!

Iron Maiden - Senjutsu Cavalerii heavy metal-ului britanic se întorc cu cel de-al 17-lea album de studio, prim material discografic după 6 ani de pauză componistică. Cu un artwork bine înfipt în estetica vizuală japoneză (în care mascota Eddie ne „zâmbește” violent), LP-ul se prezintă sub forma unui material mai bine pus la punct decât predecesorul The Book Of Souls, nepărăsind însă sound-ul ce-i caracterizează pe britanici încă de la momentului debutului. Riff-urile de chitară se completează cu ritmurile agresive de tobă pe piesa ce oferă titlul albumului, în timp ce discursul ancorat în agresivitatea muzicală specifică anilor ’80 ne amintește de constanța stilistică a trupei, chiar și într-un deceniu în care gecile de piele și motocicletele turate la maximum sunt estetici de domeniul trecutului… www.zilesinopti.ro

PAGINA

37

[REC]

TEXT DE ALINA BĂLAN

Artiste la masculin - Știți doamnă, eu nu prea o văd pe ea să iasă dezbrăcată pe scenă. Dacă totuși vrea să cânte, poate încerca un grup vocal.

- Am înțeles...

Context: discuție la un telefon fix, pe de-o parte o cunoscută profesoară de canto, pe cealaltă o mamă de preadolescentă, aceea fiind subsemnata. Nu sunt de părere că oricine poate face chiar orice. Totuși, când ești mic s-ar putea să ai o șansă și chiar dacă abandonezi o dorință, încercarea de a o atinge te va dezvolta enorm. Să merg la orele de muzică era pentru mine în primul rând o stăpânire a pasiunii, apoi un loc de joacă și o modalitate de a trece peste timiditate. Mai târziu, ce am învățat a devenit mod de exprimare și acum, motivul pentru care îmi place această lume și pentru care tot insist pe aici cu diverse chestii.

Să nu-i lași unui copil spațiul de a încerca e cam nelalocul lui, să-ți asumi că artistele trebuie să poarte și să se poarte întrun anumit fel e și mai deplasat. Pe câte stiluri de muzică sunt, pe atâtea feluri de artiste avem. Avem performeri ca Madonna, experte în spectacol, avem femei care se bazează pe partea vocală ca Adele, artiste cu interpretări specifice ca Florence Welch și putem continua. În onoarea discuției de mai sus, astăzi punem reflectoarele pe câteva personalități feminine ce au mai degrabă, fie prin vestimentație, fie prin timbru, atitudine, un iz cu testosteron, un stil androgin: Începem cu NOGA EREZ. Noga este o muziciană de origine israeliană, ce produce, împreună cu partenerul său Ori Rousso, piese cu elemente electronice, pop și hip-hop. Piesele ei pot fi descrise ca o combinație dintre ritmuri sacadate, cu explozii de efecte, de o bâțâială stăpânită, și versuri alese cu mâna. Primul său album, Off The Radar, este politic explicit și exprimă furia artistei, asupra lucrurilor ce o afectează pe ea direct, cel de-al doilea, KIDS lansat în 2021, prezintă o viziune empatică de abordare a lucrurilor, artista pornind de la ideea că toți am PAGINA

38

fost și încă mai suntem, copii.

Instrumentalele sunt repetitive, revoltătoare uneori prin împroșcări de sunet și agitate ca un copil. În ceea ce privește vestimentația, Noga face apel la metafora pe care se bazează prin purtarea unor costume cu croială bărbătească, vizibil mult prea mari și a unor pantofi exagerați, asemenea unui țânc ce vrea să fie adult.

Noga a avut și o perioadă jazz, lucru care se simte în variantele acustice ale pieselor și astfel, vă propun să ascultați End of the Road live.

LAURA PERGOLIZZI.

Prezentându-se LP, americanca cu origini italiene plecată la New York să caute succesul, a fost umărul pe care să plângă al multor inimi rănite prin piesa ce a scos-o din anonimat, Lost on You, lansată în 2015.

Look-ul reprezintă unul dintre punctele ce a stârnit interesul

[REC]

OCTOMBRIE 2021

ulterior. Compus din costume și cămăși funky, accesorizat cu un set de bucle zvăpăiate și inele grele, androgin am numi noi, personal i-ar spune ea, i-au făcut pe mulți să își pună întrebări legate de genul pe care îl are, lucru puțin important în fața manierei sale simțitoare de a cânta. În interpretarea sa, LP prezintă o voce nazală, calmă, discursivă sau suspinată pe alocuri, ce se va transforma când nu te aștepți în ceva puternic, înalt și amăgitor sentimental. Ca instrumental al pieselor vom găsi multă chitară acustică, ukulele pe alocuri și fluierat, fiind una dintre specialitățile artistei.

O altă calificare de trecut în CV este compusul, LP având la activ piese pentru Cher, Rihanna, Leona Lewis. Un alt aspect în care excelează sunt reprezentațiile live, aspect pentru care ne-am strâns și noi la concertul său din 26 septembrie de la Arenele Romane. Și pentru că orice teorie necesită demonstrație, vă dau spre audiție piesa Other People.

primului album solo semnat de o femeie rapper, pe numele lui Lyte as a Rock, prezenta o voce hotărâtă, răstită, cu o dicție lucrată și un swag servit direct din ființa artistei. Până astăzi, MC Lyte a avut timp să joace și în produse cinematografice, să fie DJ, star TV, să își deschidă propria afacere și să fie speaker motivațonal pentru noua generație. Revenind totuși la partea muzicală, vă dau spre ascultare piesa Ruffneck, s-ar putea s-o știți.

LANA MICHELE MOORER. MC Lyte, pionieră a hiphopului, este cea care a arătat cu degetul misoginismul și sexismul prezent în industrie în anii 80’-90’. A început să facă rime la 12 ani, iar la 16 și-a lansat single-ul de debut I Cram to Understand You, ce vorbea liber despre dependență într-o eră marcată de consumul cocainei. La un an, în 1988, publicul i-a spus bun venit

Încheiem apoteotic cu scriitoarea FRAN LEBOWITZ și contracarez rapid afirmația hei, dar ea nu cântă! cu serialuldocumentar Pretend It’s a City regizat de Martin Scosese.

Dacă ești în căutare de păreri exprimate acerb, la obiect, ironic și asezonate cu glume, ești în locul potrivit, căci Fran Lebowitz are câte una despre orice. De-a lungul a șapte episoade, camera o urmărește pe scriitoare pășind și vorbind

www.zilesinopti.ro

despre viața ei în New York și în sine despre orașul care a adoptat-o la 19 ani. A ales la acea vreme să fie menajeră, taximetristă, în detrimentul meseriei de ospătar, una accesibilă pentru tinere, dar care cerea de cele mai multe ori implicații sexuale, meserii ce au introdus-o în atmosfera orașului. La un timp, a început să scrie recenzii și articole pentru diverse publicații, iar ulterior și-a lansat propriile cărți. Solidară blugilor Levi’s, sacourilor supradimensionate și a cizmelor cowboy, Fran Lebowitz reușește atât prin felul său de a fi, cât și prin uniforma sa, să fie de neuitat. În capul unui copil nu există standarde, așa că sper că prezențele de mai sus te-au inspirat să devii iar unul și să-ți dai voie să treci peste ele, chiar dacă porți rochie și... nu se cade.

PAGINA

39

TEXT DE ALEX MUŞAT

40 de ani de TATTO YOU… the show must go on?

V

estea morții toboșarului The Rolling Stones, Charlie Watts, a zguduit lumea muzicală la sfârșitul lui august, atunci când muzicianul în vârstă de 80 de ani a trecut în neființă într-un spital londonez. Timp de 58 de ani(!) Watts a fost motorul ce a condus Rolling Stones, singurii membri mai „vechi” în trupă fiind fondatorii Mick Jagger și Keith Richards. De altfel, fără să ofere multe detalii despre starea lui de sănătate, Watts își anunțase retragerea din cadrul turneului american No Filter Tour (ce a început pe 26 septembrie în St. Louis) încă de la începutul lunii august, delegându-l pe percuționistul Steve Jordan înspre a-i ține locul. Iată că, pentru prima oară în aproape 6 decenii, avem de-a face cu concerte Rolling Stones în care Watts nu se află în spatele setului

foto © Dave Hogan www.zilesinopti.ro

de tobe, prezența sa total antirockstar conducând ritmic trupa timp de peste jumătate de secol, făcând totodată notă discordantă cu mult mai „sălbaticii” Jagger & Richards.

Luna octombrie aduce fanilor Rolling Stones nu doar un (posibil) ultim turneu, ci și o relansare a albumului Tattoo You, lansat inițial pe 24 august 1981 (cu exact 4 decenii înaintea trecerii în neființă a lui Watts).

Continuând trend-ul ultimilor ani de a reîmpacheta fastuos albume etalon ale rock-ului clasic, Tattoo You se prezintă în 2021 mult mai updatat, fiind prezentat publicului în diverse configurații (ediție standard editată pe CD, Deluxe 2CD set - ce include un disc cu rarități intitulat Lost & Found, 4CD Super Deluxe Boxset sau un uriaș 5LP Super Deluxe Box Set care oferă și o colecție de 124 de pagini de fotografii și interviuri). Remasterizat în 2021 de premiatul inginer de

ANIVERSARE

sunet Bob Ludwig, Tattoo You prinde astfel o nouă viață, deși relansarea sa coincide cu un moment mult prea nefericit în istoria trupei.

Imprimat haotic timp de aproape 10 ani, LP-ul (cel de-al doilea material al trupei în deceniul optzecist) a fost „cusut” din diverse înregistrări luate de prin sertarele trupei, fie ele uitate sau respinse, membrii formației imprimând apoi noi părți vocale sau instrumentele peste track-urile proaspăt scoase la lumină.

Remarcabil aici este hit-ul Start Me Up, înregistrat parțial în ’78 pentru albumul Some Girls și reînviat în ’81. Ajutat de videoclipul transmis mai mereu pe MTV, Start Me Up a devenit unul din cântecelesemnătură ale britanicilor, în timp ce materialul discografic rămâne astăzi un punct de referință în catalogul trupei.

Cât despre viitorul trupei… acesta pare că este încă incert.

Rămâne însă să ne bucurăm de prezența veteranilor pe scenă și să consumăm noile împachetări discografice care cu siguranță vor ajunge și la urechile unei noi generații de viitori fani Stones.

PAGINA

41

foto © Ariseanu Genu

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

KIRK FLETCHER “Regulile îmi dau posibilitatea să construiesc”

N

ominalizat în 2021 pentru a 5-a oară în carieră la prestigioasele Blues Music Awards, la categoriile ‘Contemporary Blues Album’ - pentru My Blues Pathway, LP-ul său în cheie Soul-Blues de anul trecut - şi, respectiv, ‘Instrumentalist Guitar’, excepţionalul chitarist KIRK FLETCHER, posesor al unei cunoaşteri enciclopedice a Blues-ului, pe măsura remarcabilului său talent performativ, a susţinut în septembrie un concert realmente memorabil în cadrul Jazz & Blues Festival de la Braşov, iar oportunitatea unui dialog în care să rememoreze unele repere din perioada cu trupa Fabulous Thunderbirds, ceva din învăţămintele trase din colaborarea cu Charlie Musselwhite şi detalii despre prietenia cu Joe Bonamassa, Robben Ford ori Janiva Magness, nu putea fi ratată cu niciun chip.

PAGINA

42

INTERVIU DE IOAN BIG

Are My Blues Pathway într-o oarecare măsură şi un caracter autobiografic?

Vezi tu, eu am început să compun cântece destul de târziu. Acum am 45 de ani... deci practic nu m-am apucat de compus decât din a doua jumătate a carierei mele de până acum. Pentru mine, a crea muzică este încă ceva foarte nou şi aproape toate piesele mele sunt legate într-un fel sau altul de experienţe pe care le-am trăit, fiindcă eu sunt mai tăcut de felul meu şi îmi place mai mult să îi ascult pe ceilalţi. Şi atunci, prin compoziţiile mele, pot să îmi spun cu adevărat propria poveste în faţa altora, chiar referindu-mă la lucruri pe care trebuie să le schimb la mine însumi, cum ar fi să lupt mai mult pentru mine, pentru starea mea de bine, deci lucruri care ţin de viaţa mea personală... sau a altor oameni, pentru că văd tot timpul persoane cărora li se întâmplă câte ceva, mai bun sau mai rău, dar reuşesc să treacă peste toate greutăţile şi să meargă mai departe. Cântecele pe care eu le iubesc sunt toate simple şi directe, spun câte o poveste simplă pe care oricine o poate înţelege.

Spuneai acum câţiva ani că “Îmi plac restricţiile fiindcă simplifică lucrurile... Eu nu m-am simţit niciodată îngrădit pentru că există o întreagă lume a blues-ului acolo, afară.” Ţi-ai schimbat părerea odată cu restricţiile impuse de pandemie? Cum ai traversat această criză?

Iniţial, n-am fost capabil să fac nimic altceva decât să-mi www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

foto © Ariseanu Genu

POP CULTURE MAGAZINE

plâng de milă fiindcă eram trist întrucât mi se duseseră de râpă o grămadă de planuri. Au fost atunci, la început, câteva luni în care am fost foarte deprimat, după care însă natura mea de muzician m-a determinat să reîncep să lupt. Adevăraţii muzicieni, nu doar cei de Blues, cântă ca să trăiască şi luptă ca să continue să facă muzică, şi la fel am făcut şi eu. Mi-am zis ‘Pot să fac video-uri pentru YouTube’ şi am realizat în fiecare zi câte unul... şi am trăit o mulţumire, am simţit un soi de eliberare comunicând cu oamenii prin intermediul comentariilor pe marginea lor. Dar nu mi-am pus vreodată problema să îi taxez pe oameni sau ceva de genul ăsta pentru că eu cred în karma şi în energia pozitivă...

Asta explică şi apariţia lui My Blues Pathway, presupun...

Da, pentru că lucrurile s-au schimbat uşor-uşor după aceea.

Oamenii au început să mă roage să fac live stream-uri şi, drept urmare, m-am apucat să susţin workshop-uri online pentru mai multe colegii... iar eu sunt un www.zilesinopti.ro

profesor execrabil dar pot vorbi la nesfârşit despre Blues, aşa că intram pe net timp de o oră sau două şi vorbeam despre lucrurile pe care le iubesc. În felul ăsta am ajuns să învăţ inclusiv o mulţime de lucruri despre mine însumi, să-mi schimb perspectiva asupra a ce mi se întâmplă, chiar şi în ceea ce priveşte aspectele care s-au dovedit a fi cu adevărat importante pentru mine în timpul pandemiei. Şi abia apoi am început să compun cântece noi... dar nu într-o cheie tristă de tipul ‘Aoleu, ne-am izolat iar eu sunt foarte trist!’, nu, ci a fost mai degrabă o formă de autoevaluare.

Revenind la spusele tale, nu este un paradox faptul că iubeşti în egală măsură regulile şi libertatea de expresie pe care ţi-o conferă Blues-ul?

Exact ăsta-i clenciul. Dacă stai să te gândeşti, chiar şi în Free Jazz există reguli. Este “free” dar totuşi sunt reguli după care se face, eu asta am vrut să subliniez. Ştii care sunt formele, ştii încotro vrei să te îndrepţi

stilistic... dacă, de exemplu, interpretezi Blues de la finele anilor ’40, îţi asumi că te cantonezi în structura lui şi atunci înveţi să vorbeşti limbajul acelei epoci, dar, în cadrul acesteia, eşti apoi liber să te duci într-o mulţime de directii. Nu spun că toţi trebuie să fim tradiţionalişti şi că suntem obligaţi să facem asta, dar este distractiv să ajungi să fii capabil să cânţi în stilul acelor ani, să compui, poate, un cântec în maniera aia sau să încorporezi în muzica ta unele elemente preluate din ea care ţi se par atractive. Asta vroiam să spun prin faptul că îmi plac îngrădirile, cel puţin în prima fază... fiindcă ele îmi dau posibilitatea să încep să construiesc. Cu gândul la marele pictor JeanMichel Basquiat, a cărui artă m-a inspirat şi mi-a dat un sentiment de libertate profundă, care asculta permanent Jazz în timp ce picta, mi-am spus că la fel trebuie să procedez şi eu în muzică. Nu sunt constrâns să fac un singur lucru iar regulile îmi servesc doar ca fundaţie, pentru că trebuie să cunoşti obligatoriu anumite lucruri ca să poţi merge mai departe. Inclusiv Jimi Hendrix ştia regulile. [...]

Citiţi interviul complet cu KIRK FLETCHER pe www.zilesinopti.ro PAGINA

43

REVIVAL

TEXT DE ALEX MUŞAT

Nu am fost ABBAndonați… suedezii s-au reunit!

F

ani ai disco-ului de pretutinderi, s-a întâmplat imposibilul! Agnetha, Björn, Benny & Anni-Frid s-au reunit după 40 de ani de pauză, și nu pentru lansarea vreunui album format din piese rătăcite prin sertarele caselor de discuri, ci pentru înregistrarea și promovarea unui material discografic nou nouț! Ce-i drept, din ’81 până-n prezent lumea muzicală a trecut prin schimbări de neconceput… dacă la începutului deceniului optzecist încă ne obișnuiam cu greoaiele walkman-uri, acum consumăm muzica pe platforme de streaming, dacă în ’81 Metallica abia se formau, în prezent heavy metal-ul e „trecut” prin zeci de variațiuni stilistice… iar lista poate continua. În mod fascinant însă, după patru decenii de new wave, grunge, house, rap și hip hop, ABBA sună mai proaspăt că niciodată, cele două piese lansate luna trecută potrivindu-se perfect pe orice material discografic șaptezecist al trupei, dar găsindu-și totodată locul în topurile pretențioase ale momentului.

De fapt, ABBA nu puteau să revină într-un moment mai bun… dacă acum câțiva ani am fi râs de estetica absolut prăfuită a discoului (care a avut, ce-i drept, o reînviere reușită prin anii ’90), iată că în 2021 disco-ul monopolizează rețelele de socializare, copiii adolescenților ce se zbenguiau frenetic pe Dancing Queen în ’76 dansând acum pe TikTok cu piese ABBA pe fundal.

Recent, finalul piesei Chiquitita (lansată de ABBA în 1979) și-a făcut apariția pe Instagram Reels, o întreagă memă construindu-se în jurul acordurilor sale nostalgice.

Bine, adevăru-i că am comite o cruntă nedreptate încadrând materialul componistic al suedezilor exclusiv în sfera disco-ului, căci sub conducerea inspirată a lui Benny și Björn, cei patru au revoluționat felul în care consumăm pop-ul, PAGINA

44

condimentându-l cu tehnici și orchestrații specifice muzicii culte, transformându-l astfel din material sonor de fundal într-o adevărată artă a refrenelor memorabile.

Revenind însă în prezent, aflam că Voyage, așa cum este intitulat cel de-al 9-lea album

al trupei, va fi lansat luna viitoare, fiind alcătuit din 10 piese înregistrate în perioada 2017-2021. Momentan însă, ne putem delecta doar cu single-urile I Still Have Faith în You și Don’t Shut Me Down, puternice reveniri la origini pentru cvartetul al www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

cărei reuniune a luat prin surprindere întreaga lume muzicală. Având în vedere faptul că peste 200.000 de oameni au urmărit în direct conferința de presă ce anunța albumul, iar videoclipurile celor două piese au strâns rapid peste 20 de milioane de vizualizări pe YouTube, am putea spune că Ulvaeus și Andersson încă se pricep la a compune materiale proaspete, dar care par că ne însoțesc dintotdeauna. „Sună de parcă e o piesă uitată dintr-un musical de pe West End”, spune The Telegraph despre prim lansata I Still Have Faith In You, în timp ce BBC-ul aduce complimente, spunând că „… [piesa] e plină de acorduri și armonii amețitoare”. Pentru fani însă, simpla adunare într-un studio a celor patru ar fi fost un motiv de imensă bucurie, iar dacă asta înseamnă chiar și 30 de secunde de muzică nouă, atunci cu siguranță o vor consuma pe nerăsuflate!

Ce-i drept, The Telegraph au încadrat bine single-ul de revenire ABBA în sfera musical-urilor, căci, nu-i așa, Björn & Benny au la activ musical-ul optzecist Chess, iar o bună parte din repertoriul trupei (cu precădere piese precum Thank You For The Music sau I’m A Marionette) se încadrează perfect în teatralitatea operelor de pe www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Broadway. Cu ale sale acorduri spațioase și versuri meditative, I Still Have Faith în You le prezintă pe Agnetha și Frida reflectând asupra celor patru decenii de pauză, de remarcat fiind noul și surprinzătorul registru grav al Fridei ce oferă întregului discurs echilibru și maturitate. Pe de altă parte, Don’t Shut Me Down ne oferă un delicios regal disco, parcă

aducându-ne aminte că nu Dua Lipa sau Doja Cat a inventat pantalonii evazați, ci că Agnetha și Frida erau 100% regine ale disco-ului before it was cool!

Remarcăm încă o dată abilitatea celor 4 de a-și continua călătoria discografică fără niciun hop, single-ul potrivindu-se perfect pe Waterloo, Voulez-vous, sau orice alt LP din zilele de glorie ale frizurilor afro și pantofilor cu platforme.

Cât despre turneul de promovare al noului material discografic, am fost cu toții dezamăgiți la aflarea veștii că

ABBA nu vor concerta „în carne și oase” (deși aici e de remarcat maturitatea deciziei de a nu „strica” legacy-ul prin spectacole mediocre - pentru că da, toți membrii trupei sunt deja septuagenari), ci se vor folosi de noile tehnologii în materie de motion capture, apărând sub formă de avatare (sau abbatare, așa cum le mai numește presa) timp de 6 luni (27 mai - 2 octombrie 2022) la Londra, în cadrul unei arene construite special pentru eveniment în cadrul Queen Elizabeth Olympic Park. „Captați” de Industrial Light & Magic, companie fondată de regizorul american George Lucas, membrii ABBA au petrecut mai multe săptămâni în costume speciale ce le-au „înregistrat” fiecare mișcare, urmând ca publicul sosit la Londra să primească un spectacol multimedia complex, în cadrul căruia ABBA își vor face apariția virtual, sosiți direct din anii ’70.

Nesperată reuniune, am putea spune, mai ales că ultimele 18 luni au fost pline de incertitudini artistice, dar iată că trăim vremuri istorice. Oricât de greu ne-ar fi să credem, au trecut patru decenii de când cuvintele acestea au fost rostite, iar ce trăim nu e un vis, pentru că ABBA… „scot un nou album!”

PAGINA

45

OMUL CU DISCURILE JOHN PIZZARELLI „Better Days Ahead” L-am ascultat și admirat pe John Pizzarelli pe multe albume de jazz, cu exprimarea lui limpede și elegantă, cu tonul cald și atingerea discretă cu care recompune teme standard sau își cântă propriile compoziții pe albume remarcabile, dar abia în 2021 mi-am dat seama de dimensiunea lui muzicală când a lansat un album în care interpretează muzica lui Pat Metheny. Doar un mare chitarist poate reda complexitatea și frumusețea, subliniind unicitatea unui alt mare chitarist. „Better Days Ahead” prezintă muzica densă și impresionantă a lui Pat Metheny preluată de un muzician care i-a ascultat

PAGINA

46

TEXT DE BERTI BARBERA

albumele încă din anii adolescenței. Piese de grup aranjate pentru o chitară cu șapte corzi, într-un repertoriu cum nu se poate mai bine ales, care ne face să recunoaștem geniul lui Metheny, precum și abordarea de mare muzician a lui Pizzarelli.

De altfel, Pat Metheny s-a declarat onorat de acest gest, încurajându-l pe John Pizzarelli în această direcție, trimițându-i partituri și gânduri bune. În pofida liniștii meditative, albumul a fost conceput într-o perioadă de tragedie personală, când și-a pierdut ambii părinți din cauza noului coronavirus. Singur cu chitara, Johnny petrecea diminețile lucrând la acest album, așa cum a învățat de la tatăl lui, marele Bucky Pizzarelli, la rându-i un mare admirator al lui Pat Metheny. Deci chiar dacă această colecție de teme minunate a fost inspirată de durere, Pizzarelli a găsit timp și spațiu pentru propria-i terapie și pentru a ne confirma că de multe ori, lucrurile frumoase vin în vremuri oribile.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE TEODORA BRATU

Artă

POP CULTURE MAGAZINE

 PERFORMING ARTS: CRISTIAN MĂCELARU  MUZICĂ CLASICĂ: FILARMONICA DELLA SCALA ÎN VIZITĂ LA FESTIVALUL ENESCU  TEATRU: ENIGMA CÂINILOR DIN CRAIOVA AI LUI RADU AFRIM  B.D.: VALI IVAN ÎNTRE BENZI DESENATE ȘI CARICATURI  ART ENCOUNTERS: VIDEO+RADIO+LIVE ADAPTABILITATE, DIALOG ŞI SOLIDARITATE ÎN PERFORMANCE ART  ARTIȘTI URBANI: CAGE  ARTĂ ŞI VIAŢĂ: LOCKDOWNUL DIN PRIVIRI

Șapte destine și șapte morți cu Marina Abramović La Divina fascina pe oricine avea oportunitatea de a o asculta și de a o privi cu vocea ei sublimă, frumusețea și forța interioară, atunci când dădea glas unor personaje la fel de interesante ca și ea. Însă pe cât de spectaculoasă era apariția sa pe scenă, pe atât de tragică era viața în spatele cortinei, ca artistă dominând lumea muzicii, dar ca femeie devenind victimă. Este vorba de Maria Callas, una dintre cele mai mari interprete de muzică de operă din a doua jumătate a secolului XX. Continuă să fie prezentă pe scenă chiar și după moarte, datorită artistei Marina Abramović, o personalitate esenţială pentru performance art-ul contemporan, reputată pentru regândirea imaginii corpului feminin al secolului trecut.

Până la data de 30 octombrie, la galeria Lisson din Londra, Abramović pune în scenă Seven Deaths, o experiență cinematografică concepută pe www.zilesinopti.ro

muzică de operă ce reprezintă punctul culminant al pasiunii ei, la limita obsesiei, pentru figura talentată și tragică a sopranei greco-americane. Cele șapte decese premature prin care trece artista includ șapte arii și solo-uri ale Mariei Callas, viața personală și decesul solistei devenind ecouri ale propriilor iubiri pierdute și întâlniri cu moartea suferite de Marina Abramović, totodată amintind de nenumăratele femei sacrificate de compozitorii secolului XIX. Dacă Desdemona lui Shakespeare era sugrumată din gelozie de Othello, Desdemona lui Abramović se află întrun duel mortal cu un gigant Șarpe. În scena nebună din Lucia di Lammermoor, opera lui Gaetano Donizetti, ambele sunt un izvor de emoții: Callas își demonstra versatilitatea ca soprana, atingând cele mai înalte note cu ușurință, iar Oglinda ei țipă fără a folosi cuvinte, revărsându-și durerea în lupta cu oglinzile.

Tensiunile dintre abandon și control devin temele principale în Focul, cu una dintre cele mai bune interpretări ale Normei lui Bellini. Scena aduce aminte de Rhythm 5, spectacolul în care înconjurată

de o stea de lemn cuprinsă de flăcări, artista aproape că s-a sufocat. Respirația înseamnă sufocarea lentă a eroinei din La Traviata lui Verdi care, de data aceasta, are loc în dormitorul sopranei, ultimul loc de odihnă al acesteia. În Saltul, actorul Willem Dafoe este purtat pe brațe de Abramović, versiunea feminină a lui Tosca, castelul fiind înlocuit de un zgârienori. Sinuciderea lui Madame Butterfly este înlocuită cu expunerea la Otravă în timp ce, pe fundal, Callas cântă despre dragostea care se va reîntoarce într-o bună zi acasă.

Cuțitul este arma care îi aduce moartea artistei în recrearea lui Carmen de Georges Bizet.

Respins de iubită în fața arenei din Sevilla, Dafoe o înjunghie pe Abramović, îmbrăcată întrun tradițional de toreador. Deşi este dificil de accesat datorită contextului, Seven Deaths of Maria Callas reprezintă totuşi un performance care merită a fi inclus pe wish list-ul din octombrie al pasionaţilor de artă conceptuală şi performativă.

PAGINA

47

PERFORMING ARTS

INTERVIU DE IOAN BIG

PAGINA

48

imperiul muzicii, după cum partenerii săi de comunicare sunt membrii ansamblurilor pe care le dirijează, tinerii muzicieni pe care îi îndrumă sau spectatorii cărora ţine să le ofere experienţa unui act interpretativ memorabil.

Un dialog de fond cu un muzician pentru care nu există no man’s land-uri între muzica clasică şi cea contemporană, între arta cultă şi cea pop(ulară) a fost pentru noi realmente un privilegiu.

foto © Thomas Brill

O

baleiere sumară a biografiei sale este mai mult decât suficientă pentru a realiza că unul dintre cei mai valoroşi dirijori contemporani cu noi, Cristian Măcelaru, trăieşte eminamente cu, prin şi pentru muzică. Şi asta din primii săi ani de viaţă petrecuţi în Timişoara ca violonist în “orchestra” unei familii cu zece copii educaţi să iubească culorile sunetelor şi o adolescenţă dedicată studiului care l-au făcut cel mai tânăr concertmaestru din istoria Orchestrei Simfonice din Miami, debutant la Carnegie Hall la numai 19 ani şi câştigător al Premiului Solti pentru Dirijori la 24, şi până la actuala sa poziţie de dirijor principal al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Köln şi de director muzical al Orchestre National de France, dar şi al Festivalului de Muzică Contemporană Cabrillo din California. Ignorând în mod deliberat frontierele trasate formal, indiferent că acestea sunt geografice, stilistice sau de limbaj muzical, dar foarte atent la prezervarea spiritului şi identităţii creaţiei şi performanţei artistice, Cristian Măcelaru se relevă a fi deopotrivă un conducător şi un slujitor în

foto © Adriane White

CRISTIAN MĂCELARU „Mă inspiră constant ideea de a nu mă specializa”

www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021 foto © Markus Schlaf

Luna trecută aţi susţinut două concerte în cadrul Festivalului George Enescu la pupitrul Orchestre National de France. În repertoriu au fost Șostakovici, Dutilleux și Ravel, apoi Messiaen, Grieg, Enescu şi, din nou, Ravel. Cum reflectă, în general, repertoriul identitatea muzicală a unei orchestre?

Identitatea e un lucru care e foarte important pentru mine când creez un concert de acest fel, mai ales cu o orchestră pe care eu o conduc și e responsabilitatea mea directă de a crea această identitate sau de a menține această identitate legată de tradiție, legată de o misiune, ca să spun așa, pe care orchestra și-o asumă. Iar în cazul Orchestrei Naționale a Franței, în ADNul orchestrei, în tradiția ei, întotdeauna a fost ideea aceasta de ambasadori culturali ai culturii franceze, ai muzicii franceze, și de aceea toate programele pe care le concep cu ei au un context aparte… sigur, orchestra nu cântă numai muzică franceză dar ea e ca un fir roşu, orchestra creează un cadru în al cărui context există toate aceste lucruri, deci în plan principal este repertoriul francez. Este destul de reprezentativ prin aceste două concerte felul în care gândesc eu deoarece o altă parte a misiunii noastre este de a aduce apoi în Franța repertoriul global în mare... căci nu este neapărat o specializare pe un anumit stil sau pe o anumită perioadă de timp cum există la foarte multe alte instituții care fac acest lucru. Pentru noi se numește grand répertoire sau repertoriu mare și atunci sigur, Grieg, concertul de Șostakovici, un Enescu, intră în această categorie. Și această combinație de a crea un context pentru muzica franceză dar și o platformă pentru muzica internațională e de fapt la baza identității noastre. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

În afară de Orchestre National de France conduceţi alte două mari orchestre, WDR Sinfonieorchester şi World Youth Symphony Orchestra din Michigan. Vorbind de identitate, ce le particularizează astfel încât să vă fi atras să continuaţi să lucraţi constant cu fiecare dintre ele? În Germania, orchestra are o tradiție foarte bogată care atinge de fapt două poluri diferite, și în mine și în identitatea lor. În primul și în primul rând au o tradiție bogată creată în ultimii 30-40 de ani de repertoriu germanic. Vorbesc de Richard Strauss, vorbesc de Wagner, vorbesc de Brahms, chiar și cu o înclinare către Est... aceste lucruri se dezvoltă în timp. Amprenta dirijorilor șefi rămâne de obicei foarte lungă pe identitatea orchestrei și de aceea amprenta aceasta rusă, ca să spun așa, vine de la Semyon Bychkov care a fost dirijor șef, cu doi dirijori șefi înainte de mine, și care s-a axat foarte mult pe Șostakovici, pe Ceaikovski, deci are această tradiție. Dar, în același timp, Köln este orașul care în marea parte a anilor ‘60 și ‘70 a fost locul în care s-a creat cea mai multă muzică contemporană în Germania. [...] În timp, orchestra s-a specializat mai mult sau mai puțin pe acest lucru iar pe mine dintotdeauna m-a fascinat și am promovat muzica contemporană deoarece nu pot să gândesc o înaintare a muzicii clasice care să fie lipsită de muzica contemporană, pentru că atunci ne oprim din a continua mersul cultural sau mersul artei. Cât despre World Youth Symphony Orchestra din Michigan, ea este o reprezentare a efortului pe care eu îl depun, la maxim chiar, de a colabora cu tineri... deci este orchestra de tineret la care am mers eu când aveam 17 ani ca și student şi e de fapt locul în care m-am decis să devin dirijor. [...] Această parte de a da înapoi tinerilor, copiilor, în mod direct, e o responsabilitate pe care mi-o impun în viață, pentru că nu mi-o impune nimeni, dar este un lucru la care nu pot și nu vreau să renunț pentru că e atât de important... mă și autoîncarc de energie când lucrez cu tineri, pentru că au o energie aparte, dar vreau ca să le și dau ceva înapoi. [...]

Citiţi interviul complet cu CRISTIAN MĂCELARU pe www.zilesinopti.ro PAGINA

49

MUZICĂ CLASICĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Filarmonica Della Scala în vizită la Festivalul Enescu

C

ea de-a 25-a ediție a Festivalului George Enescu și-a închis recent porțile, asta după ce a oferit atât publicului prezent în sălile de concert cât și următorilor transmisiunilor online peste 70 de concerte și recitaluri monumentale.

De la mari orchestre ale lumii, precum London Symphony Orchestra, Münchner Philharmoniker sau Orchestre National de France, până la dirijori de renume ai momentului (printre care îi amintim pe Sir Simon Rattle, Valery Gergiev sau Vasily Petrenko), ediția aniversară a adus în fața iubitorilor de muzică cultă performance-uri memorabile și mult așteptate.

Data de 3 septembrie m-a găsit în rândurile Sălii Palatului, curios să observ magnificile desfășurări de forțe ce luau în fiecare seară cu asalt pereții sălii de concert rămase atâta timp fără public și „zgomot”. Am savurat astfel pe îndelete cel de-al doilea concert oferit de Filarmonica della Scala, un veritabil periplu ce a purtat audiența prin 200 de ani de muzică, începând cu Suita pentru orchestră nr.1 de George Enescu, continuând cu Concertul pentru vioară nr. 3 de Mozart, și culminând cu o execuție fără cusur a Simfoniei nr. 9 de Antonin Dvorak.

www.zilesinopti.ro

foto © Giovanni Hänninen

Însoțită de violonistul lituanian Julian Rachlin și condusă cu tact de dirijorul Andres Orozco Estrada, Filarmonica della Scala a interpretat cu tact meditativa creație enesciană, în timp ce Rachlin a executat cu carismă și precizie partitura mozartiană, fiind primit cu căldură de cei peste 1,000 de spectatori (ce-i drept, sonoritățile pur clasice ale lui Mozart făcând întreagă desfășurare de forțe mult mai „digerabilă”). „Hit” incontestabil al serii a fost însă Din Lumea Nouă aka Simfonia No. 9 a compozitorului ceh Antonin Dvorak, lucrare ce a cucerit din start publicul prezent la Sala Palatului, mai ales că accesibilitatea simfoniei stă și în preluarea cu tact a melodiilor afro-americane cu care Dvorak s-a întâlnit odată cu sosirea în Statele Unite.

Probabil acesta este și motivul pentru care Neil Armstrong a

luat în drumul spre Lună o înregistrare a simfoniei, iar compozitorul de muzică de film John Williams i-a „împrumutat” puțin din teme în crearea coloanei de sonore a blockbuster-ului Fălci. De altfel, nici nu-i de mirare că publicul s-a lansat la final în ropote de aplauze, cu doar câteva zile înainte discursul stravinskian atonal și adesea greu de digerat „speriind” (pe bună dreptate!) o bună parte din audiență.

Iată cum melanjul stilistic de vineri seara ne-a captivat timp de peste 2 ore, Filarmonica della Scala introducându-ne în universul muzical al ultimelor trei secole, un bun exemplu de eveniment tipic Festivalului Enescu… bine organizat, fabulos executat și realmente memorabil!

PAGINA

51

TEATRU

Enigma câinilor din Craiova ai lui RADU AFRIM

P

robabil că nu există spectator împătimit de teatru care să nu fi văzut măcar o punere în scenă a iconoclastului şi neconvenţionalului Radu Afrim, unul dintre extrem de puţinii regizori din universul artelor performative din România care are fani.

La propriu. Şi asta, din fericire, nu pentru că ar practica surfingul pe trendurile momentului cum se întâmplă în prea dese cazuri ci, dimpotrivă, pentru că niciodată nu a adoptat un text sau subiect de spectacol fără ca acesta să-i zgândăre resorturile interioare iar el să simtă apoi imboldul de a-şi împărtăşi publicului propria viziune asupra acestuia, conturată în spiritul şi nu în litera sursei.

Spectacolele acestui creator de universuri au putut fi văzute în toate teatrele mari din ţară însă focusul în ultimul timp este pus pe activitatea sa de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, un teatru cu tradiție, în care Radu Afrim a montat până acum trei spectacole, dintre care ultimul – Inimă și alte preparate din carne de Dan Coman, a obținut Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului 2020. Cu aproape aceeași echipă de actori, Radu lucrează în această perioadă la o nouă producție, pe texte de Simona Goșu, Maria Manolescu, Dan Coman, Lia Bugnar, Oana Pellea, Radu Tudoran și Radu Afrim, cu premiera programată a avea loc în 9 și 10 octombrie, care deja suscită interesul general prin titlul ieşit din comun... câine cu om. câine fără om.

PAGINA

52

Pentru moment, ştim că e vorba despre un spectacol cu câini, dar cam atât. RADU AFRIM ne-a oferit în stil telegrafic ceva indicii care, după cum era de aşteptat, mai mult intrigă decât lămuresc. „Lucrez în aceste zile la Teatrul Național Craiova un nou spectacol. Despre câini. Povești cu câini. Monoloage pentru câini. Convorbiri cu câini. Poeme pentru câini. Astăzi am fost la un adăpost pentru câini de lângă oraș. Cu toți actorii. Documentare pentru roluri. Câteva ore de tandrețe oferite câinilor din adăpost. Prea puține. Ședință foto. Filmări. Speranțe oferite câinilor. Și la final, abandonul. Fiecare cu ale lui. La repetiția de seară însă, nu s-a putut lucra nimic. Ceva din actori rămăsese acolo. Am abandonat și repetiția.

Am mers la bere. Cred că e obligatoriu ca fiecare din noi să mergem măcar o dată într-un adăpost pentru câini. Cu sau fără saci de boabe. Preferabil, cu. Și să ieșim de acolo dacă ne permitem cu un câine. Adăpostul la care am fost noi azi e ținut de o femeie, din banii ei, face sacrificii mari și bănuiesc ca nu e o poveste singulară.” www.zilesinopti.ro

TEXT DE IOAN BIG

Actrița IULIA LAZĂR spune că, pentru ea, „fiecare întâlnire cu Radu este o călătorie, un laborator și un spectacol în sine.

La momentul la care vă povestesc toate astea suntem în fază de lucru, Iulia Lazăr forăm și descoperim foto © Cristi Floriganţă lucruri noi în fiecare zi. Este un spectacol despre noi, despre câini, despre oameni și câini și despre oameni și oameni, despre relații, despre sensibilitate, singurătate, acceptare.” În afară de Iulia, distribuția spectacolului câine cu om. câine fără om îi cuprinde pe Alex Calangiu, George Albert Costea, Ramona Drăgulescu, Romanița Ionescu, Geni Macsim, Alina Mangra, Claudiu Mihail, Cătălin Mihai Miculeasa, Raluca Păun, Tamara Popescu, Vlad Udrescu, Costinela Ungureanu, Petronela Zurba, Mihai Viță și Adrian Tudor... aşa că am purces la descusut lumea. „Maurice, cățelul meu, este o corcitură de bichon cu pechinez și îl iubesc ca pe ochii din cap.

Așa că vă imaginați cam ce însemna pentru mine un spectacol cu și despre câini. În plus și în regia lui Radu Raluca Păun Afrim pe care l-am foto © Cristi Floriganţă așteptat tot anul așa cum un copil îl așteaptă pe Moș Crăciun.

Așa că dacă iubiți câinii haideți la spectacol, haideți și dacă nu îi iubiți pentru că nu e vorba doar despre ei ci și despre iubire necondiționată, despre fidelitate, despre boală, despre trădare, abandon, frustrare, nemurire, despre moarte”, ne-a invitat eliptic RALUCA PĂUN, cea pe care Afrim o numește „regina neîncoronată a Naționalului craiovean”, la spectacolul câine cu om. câine fara om. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

VLAD UDRESCU, aflat deja la a treia colaborare cu Radu Afrim, adânceşte misterul: „Un spectacol cu/despre câini? Ce o mai fi și asta? Acești câini sunt, de fapt, un pretext pentru Vlad Udrescu redarea unor povești foto © Cristi Floriganţă despre noi. Despre mine. Despre animalul din mine care e de mult omorât, îngropat, dat uitării dar, pe de altă parte, profund regretat. E despre omul privit prin ochii unui câine. Despre omul-animal.

Despre competiția om-animal. Și animalul, desigur, învinge pentru că e sincer. Poveștile acestea despre câini cred că devoalează limitările noastre. Nu-i ceva nou. Într-adevăr, "e fumată", ar zice unii. Dar aceste povești sunt atât de bogate și strălucit scrise încât impactul emoțional e iminent. Și nu! Nu-i un spectacol de genu' Salvăm animalele ci mai degrabă un spectacol de genu': Animalele se descurcă!

Cum rămâne cu noi, oamenii?” [...]

A

m desluşit... enigma câinilor lui RADU AFRIM? Evident că nu dar suntem incitaţi şi ne vom lămuri când o să vedem cu ochii noştri spectacolul câine cu om. câine fără om. Mai ales că, pentru spectatorii din București, funcționează „Naveta culturală”. Cu alte cuvinte, publicul care dorește să vadă spectacolele Naționalului craiovean (vezi programul pe tncms.ro) își pot lua bilete speciale, care includ, pe lângă biletul la teatru, și transportul de la București la Craiova și retur. Iar vestea bună este că, foarte curând, „Naveta culturală” va avea mai multe rute.

Pentru mai multe indicii, citiţi textul integral despre câine cu om. câine fără om pe www.zilesinopti.ro PAGINA

53

TEXT DE MĂDĂLINA C. DIACONU

B.D.

VALI IVAN între benzi desenate și caricaturi

V

ali Ivan este un cunoscut jurnalist, caricaturist editorial, creator de benzi desenate politice și pline de umor care au fost publicate în cele mai importante ziare românești în ultimii douăzeci de ani.

„Fiecare album BD are povestea lui. Cinci săptămâni în balon a fost primul roman de aventuri pe care l-am citit și care m-a facut să mă îndrăgostesc iremediabil de Jules Verne. Iar în 2004, știind că în 2005 este centenarul Jules Verne, m-am gândit să adaptez acest roman în bandă desenată ca un omagiu adus lui Jules Verne.

Ideea de a face albumul Iancu Jianu mi-a venit în timp ce mă uitam la un film cu Zorro.

Mi-au venit în cap asemănările dintre Iancu Jianu și Zorro.

Nobili amândoi, renegați de autorități amândoi, haiduci amândoi, mediile sociale foarte asemănătoare. Și a fost deajuns să mă apuc de treabă. Ca și albumele anterioare, Sherlock Holmes s-a născut și el cu un motiv. Și acesta a fost serialul de la BBC, Sherlock. Mi-a plăcut atât de mult ideea unui Holmes în zilele noastre încât am vrut să fac și eu Sherlock-ul meu. Pentru un copil în clasele www.zilesinopti.ro

1-a sau a 2-a este foarte dificil să citească un roman. În schimb, o bandă desenată este ceva facil pentru el. Iar pentru adolescenți poate fi un mod de recreere care le și dezvoltă gustul pentru frumos, pentru artă, pentru literatură”, ne spune zâmbind, Vali Ivan. „Pasiunea pentru benzi desenate vine din copilărie”, continuă artistul. „De mic mi-a plăcut să desenez și în același timp să citesc cărți pentru copii. De multe ori încercam să desenez personajele din cărțile pe care le citeam, așa cum mi le imaginam eu. Prima bandă desenată am vazut-o pe la 8 ani în revista Cutezătorii și a fost o revelație, ideea de a spune o poveste prin desene combinate cu text. Din momentul acela desenele mele aveau și baloane și dintr-o dată parcă prinseseră viață. Am trăit într-un oraș mic, Turnu Măgurele, și nu am avut

acces la revistele franțuzești PIF și Rahan, despre care am auzit mult mai târziu, dar l-am descoperit în librăria din oraș pe Nicu Rusu, un extraordinar creator de benzi desenate.

Prima mea bandă desenată a avut șapte-opt pagini, nu mai țin minte câte, a fost făcută pe caietul de matematică și începea de la sfârșitul acestuia spre interior, după romanul pentru copii Testamentul Incașului al lui Karl May. Însă, prima bandă desenată publicată a venit mult mai târziu, după 1990, și a apărut în ziarul Dreptatea, unde am realizat, de fapt, un serial de benzi desenate denumit Isprăvile lui Zâmbărică.

Evident, Zâmbărică era Ion Iliescu. A fost prima bandă desenată de satiră politică din România postdecembristă.” [...]

PAGINA

55

ART ENCOUNTERS

TEXT DE IOAN BIG

VIDEO+RADIO+LIVE Adaptabilitate, dialog şi solidaritate în Performance Art

D

emers unic în peisajul artei performative autohtone prin promovarea solidarităţii ca metodă de lucru, mai ales în perioade de criză, VIDEO+RADIO+LIVE aduce împreună pentru prima dată șase galerii de artă contemporană din România - Catinca Tabacaru, Ivan, Plan B, Sandwich, Sector 1 și Suprainfinit - într-un proiect colaborativ dedicat performance-ului și adaptării acestuia la noua realitate a contextului pandemic. Prin expunerea publicului la o comunicare hibridă, VIDEO+RADIO+LIVE propune o viziune a artei ce poate coexista și se poate adapta limitelor geografice, sociale și politice ale momentului, încurajând crearea unei comunități prin cultură și a unui dialog între audiență, organizatori și invitați.

Casa Artelor din Timișoara găzduiește această expozițieextensie a Bienalei Art Encounters 2021, ce se va desfășura în perioada 1-31 octombrie, care îmbină zece performance-uri live și video, disponibile totodată online, și transpuse ulterior în mediul audio, la radio și ca podcast. Ca adaptare la noua realitate globală, lucrările de performance-video sunt concepute special pentru ecran, o schimbare semnificativă a actului performativ care presupune o audiență fizică. Obiectivul camerei devine audiență, transformând modul în care lucrarea este gândită, creată și performată. Performance-urile vor fi narate în timp real, în format scris și audio, de scriitorul Bogdan Ghiu, o traducere transmedia care păstrează imprevizibilitatea momentului.

Cei șase parteneri care au iniţiat proiectul VIDEO+RADIO+LIVE şi-au asumat inclusiv responsabilitatea de co-curatori, galeriile Catinca Tabacaru, Ivan, Plan B, Sandwich, Sector 1 și Suprainfinit colaborând în definirea conceptului curatorial, în selecția artiștilor și în realizarea efectivă a expoziției. Iar evenimentul dedicat artei performative de la Timişoara, propus off şi online publicului, aduce împreună prin intermediul celor 10 lucrări originale artişti contemporani extrem de apreciaţi de către pasionaţii de acest mediu de expresie: Alexandru Antik, Apparatus 22, Arantxa Etcheverria, Catinca Malaimare, Daniela Palimariu, Mădălina Zaharia & Ryan Ormonde, Navid Nuur & Adrian Ghenie, Rachel Monosov, Sanja Latinović, Silvia Amancei & Bogdan Armanu.

PAGINA

56

Navid Nuur și Adrian Ghenie, The Possibility of Purple, Galeria Plan B

Arantxa Etcheverria, Blue Door, Galeria Sector 1

Daniela Palimariu, Vineyard Slips, Galeria Sandwich

Silvia Amancei & Bogdan Armanu (foto: Ovidiu Ungureanu), Ivan Gallery www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

POP CULTURE MAGAZINE

Apparatus 22, “ART IS WORK - Voices of a Community” in Barcelona, Galeria Suprainfinit

Catinca Malaimare, Medium Bastard Amber, Galeria Catinca Tabacaru

Sanja Latinović, On Time, Galeria Catinca Tabacaru www.zilesinopti.ro

Dintre cele 10 performance-uri care alcătuiesc expoziţia VIDEO+RADIO+LIVE, trei sunt cele care vor putea fi vizionate live de către vizitatorii Casei Artelor în perioada 1-3 octombrie.

Prin textele înscrise pe cele două uniforme „ART IS WORK” pentru artiști și curatori, lucrarea Apparatus 22 - ce are ca punct de pornire Tuta, un tip de îmbrăcăminte ambițios, conceput acum un secol de designer-ul și artistul italian Thayaht renumit pentru implicarea în mișcarea Futuristă italiană - deschide conversații cruciale despre munca artistică și curatorială și continuă un angajament pe termen lung al colectivului de a pune în mișcare procese de schimbare. „ART IS WORK - Voices of a Community (Vocile unei comunități)” este concepută și se dezvoltă într-un cadru al solidarității și grijii, oferind un instrument emancipator și șansa schimbului – înțeles ca dialog pe multiple voci. „Medium Bastard Amber”, titlul performanceului live creat de Catinca Malaimare (coregrafie: Mariana Gavriciuc, mecanică şi automatizare: Mihai Drăgan), este o denumire ce face referire la intensitatea medie, originile hibride și coloristica unui filtru de lumină cu LED-uri pentru potențarea subtonurilor pielii, cu rezultate consistente de culoare de la lot la lot. Acesta servește ca un dispozitiv analogic ce redă vocea puternică a unei retorici a trupului viu, cu propriile simțuri, un bastard tehnologic cu o cantitate imensă de formă umană acumulată în jurul său. In acest tandem performativ devenim anatomii improvizate, corpuri tripartite care își transformă trăsăturile antropomorfizate în creaturi cu care empatizăm în spațiile imaginare comun împărtășite.

Pentru „On Time”, performance-ul prezentat în atriul Casei Artelor, Sanja Latinović udă 16 puieți de stejar într-o stare precară în trei seri succesive, momentul zilei în care apa este absorbită cel mai ușor, asigurând procesele metabolice necesare supraviețuirii lor. Condiția arborilor poate fi văzută ca literală sau asociativă. Ca entități vii, arborii fac parte dintr-un ciclu interdependent cu mediul lor, care necesită o luptă pentru echilibru. În sens metaforic, puieții de stejar pot reprezenta indivizi într-o societate extinsă care necesită hrană și sprijin din propriul mediu ciclic. La nivel general, situația ridică întrebări cu privire la atitudinile, acțiunile și plasarea noastră într-o lume care se confruntă cu schimbări existențiale majore.

PAGINA

57

ARTIȘTI URBANI

CAGE: „Totul se rezumă la libertatea de creație” Sweet Damage Crew s-a format în mod oficial prin 2010, iar de atunci lucrările lor au transformat mai multe orașe din România, devenind unul dintre cele mai cunoscute și apreciate crew-uri de street art de la noi. În momentul de față, din SDC fac parte: Recis, Lost.Optics, Cage, Biex, Pandele, Shatran și Boeme. Florin Badea aka Cage este manager la SDC, dar și artist stradal de mai bine de 20 de ani. El ne-a povestit mai jos despre activitatea sa ca artist, dar și despre rolul „plictisitor” pe care-l are în acest crew.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România?

Nu mă consider talentat în acest domeniu al graffiti-ului, sunt alții cu adevărat spectaculoși, atât din punct de vedere al stilului, cât și al tehnicii. În 1999, când m-am apucat, mi-a plăcut atât de mult ideea de a face graffiti, încât nu m-am mai putut despărți de această lume.

Lifestyle-ul, faptul că mă murdăream pe mâini cu vopsea și că realizam ceva, starea de creație, totul m-a atras dintotdeauna. În ceea ce privește propriul stil, au fost tot felul de căutări de-a lungul anilor, am încercat tot felul de abordări care să mă facă să mă simt confortabil. În cele din urmă m-am oprit la o zonă organică, o abordare ce îmi permite să greșesc și unde nimic nu este calculat matematic, cum se întâmplă în cazul unora dintre colegii mei. Cunoscut, apreciat și căutat nu sunt neapărat eu, Cage, ci mai degrabă echipa întreagă, Sweet Damage Crew, pe care încerc să o manageriez cât pot de bine și alături de care am realizat în ultimii zece ani o serie de proiecte spectaculoase.

PAGINA

58

SDC Grădina Cu Filme - Lahovari (2015)

www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

SDC Point (2015)

De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero?

Nu am un proces creativ bine definit. De obicei, când mă apuc să desenez, o fac pe hârtie sau pe tabletă și vine natural fără a avea o idee clară în cap. Văd pe parcurs ce direcție voi urma și ce decizii sunt de luat la nivel creativ. Muzica ajută.

Dacă vorbim despre pictatul pereților, merg întotdeauna cu planul făcut de acasă, sunt destul de bine organizat și cu lucruri planificate din timp.

Povestește-ne un pic despre rolul tău în Sweet Damage Crew și care e lucrarea ta preferată făcută de SDC. Nu o să intru-n detalii, pentru că este plictisitor.

Contabilitate primară, contracte, facturi, întâlniri cu clienții, negocieri etc. Rolul meu în SDC aș zice că este unul mai mult logistico-birocratic decât unul artistic. Îmi place să zic despre mine că fac lucrurile să se întâmple. Rezolv ce e de rezolvat.

Pun treburile cap la cap și am o satisfacție aparte când văd rezultatul final. E un fel de project management combinat cu salahoreală. Nu ai ce-i face, mereu e nevoie de câte unul care să stea cu nasul în hârtii, dar care să știe să dea și cu spray-ul și să aibă și anduranță la dat cu trafaletul. Lucrarea mea preferată din portofoliul SDC? Cred că este în continuare cea realizată în București la Grădina cu Filme.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Fiecare lucrare în parte este diferită de cealaltă.

Pe fiecare șantier pe care ajungem provocările www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Cage (2014)

sunt diverse și din cele mai neașteptate. Mici exemple: schele instabile și improvizate.

Nacele care nu ajung la înălțimea la care trebuie făcută lucrarea. Pereți cu texturi dificile sau de pe care se desprinde tencuiala.

Vopsea de proastă calitate. Cetățeni revoltați, condiții meteo nefavorabile, prea cald, prea frig, prea plouă și multe altele.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic?

Dacă simte că trebuie să facă asta, să o facă.

Dar nu întotdeauna un mesaj socio-politic ajută din punct de vedere artistic, ci poate strica lucrarea. Este o chestiune de percepție.

Nu sunt nici împotrivă, dar nici pentru.

Consider că totul se rezumă la libertatea de creație. Artistul poate face ce vrea și ce simte.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale sau ale SDC? Ar fi plăcut să rămână cu amintiri.

Ce urmează pentru Cage și Sweet Damage Crew?

Cel mai probabil urmează o serie de proiecte mari cu tot crew-ul (Recis, Lost.Optics, Cage, Biex, Pandele, Shatran, Boeme). Credem că va avea loc și o extindere a echipei, suntem deja la etapa de scouting pentru posibili colaboratori. Și ne vom concentra pe realizarea unui festival de street art în București. „Outline” se numește el, a avut o primă ediție în 2018, dar sperăm să putem să îl reedităm cât de curând.

PAGINA

59

ARTĂ ŞI VIAŢĂ

TEXT DE IOAN BIG

Lockdownul din priviri

L

ansat în cadrul competiţiei româneşti a Astra Film Festival 2021, documentarul #newTogether, în regia lui Carmen Lidia Vidu şi produs de Forumul Cultural Austriac, poate fi văzut în mai multe oraşe din ţară, cu ocazia unor proiecţii speciale. Un film despre speranţele generate de încercări majore, precum pandemia, şi despre cum încercăm (şi nu neapărat reuşim) să ne schimbăm.

Dacă vorbele pot transforma realitatea după voinţa celor care le pronunţă, ochii nu înşeală. Iar documentarul #newTogether poate fi considerat şi ca un studiu asupra privirii umane în situaţii de criză. În perioada de carantină din martie-mai 2020, Forumul Cultural Austriac (FCA) a întrebat 60 de artişti din Austria şi România (câte 30 din fiecare ţară) cum îşi văd propria viaţă, sectorul de activitate şi comunităţile transformându-se după acel „lockdown” şi după pandemie, în general.

Cele câteva zeci de ore de material video colectat atunci stau la baza filmului realizat de Carmen Lidia Vidu, un documentar care sintetizează, de fapt, tot ce am gândit, noi toţi, în acel moment.

Nume puternice din toate disciplinele artistice din cele două ţări vorbesc despre ieşirea din pandemie, despre speranţele lor în schimbarea radicală pe care ar trebui sa o provoace acest „moment zero”, despre nevoia de celălalt si modul în care putem evolua împreună. Discursurile şi argumentele lor acoperă întreg spectrul de nuanţe, plecând de la entuziasm şi încredere, până la naivitate, PAGINA

62

realism sau chiar fatalism.

Regizoarea şi colaboratoarea sa de încredere, editoarea şi animatoarea Cristina Baciu, par să fi ales cu iscusinţă fragmente în care nu numai cuvintele trec de ecran, ci şi expresia ochilor celor care vorbesc. Pentru că incertitudinea, neliniştea, frica generate de pandemie sunt toate acolo. #newTogether nu este însă nici pe departe sumbru şi lipsit de umor Carmen Lidia Vidu reconstituie din minuscule detalii tabloul larg al lunilor de izolare generală, sugerat atât prin ingenioasele efecte vizuale cât şi prin coloana sonoră ce alătură sunete din cotidianul imediat, pe care, uneori, nici măcar nu le mai băgăm în seamă. În jurul premierei vieneze din 19 octombrie, filmul va putea fi văzut pe 17 octombrie la Oradea şi pe 20 octombrie la Cluj-Napoca, în cadrul KineDok România şi, ulterior, în Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării. #newTogether nu poate fi privit detaşat, filmul te împinge să ai o reacţie pe care sa o discuţi cu ceilalţi, aproape că obligă la un dialog, în primul rând cu tine însuţi. Pentru că, deşi am ajuns atât de departe în ceea ce priveşte cunoaşterea, tehnologia, imaginaţia, abilitatea discursului, nimic din toate acestea nu pare să fi avut un impact major asupra instinctelor noastre de apărare în faţa necunoscutului.

Imagini: Carmen Lidia Vidu

www.zilesinopti.ro

TEXT DE IOAN BIG

Film

POP CULTURE MAGAZINE  PREMIERE: PRIVEȘTE CĂTRE CER / MALMKROG  CINE COMBO: MARATONUL FILMELOR HORROR CU AROMĂ DE DOVLEAC  PREVIEW: VENOM  INTERVIU EXCLUSIV: TOM HARDY  EXCLUSIV: VADIM PERELMAN  ANIVERSARE: UN SECOL CU PICIUL LUI CHAPLIN  POINT OF VIEW: SCHUMACHER  MUST SEE: ISTORIA LUMII PRIN OCHII LUI RIDLEY SCOTT  FILM ROMÂNESC: SCARA  PREMIERELE LUNII

Monştrii lui Guillermo del Toro

P

e 29 octombrie are premiera Spirite întunecate (Antlers), film cu premise solide pentru a fi reprezenta unul dintre evenimentele importante din spatiul cinematografiei Horror al acestei toamne, iar una dintre ele o constituie chiar... povestea poveştii filmului. Este ieşit din comun ca sursa scenariului unui film bazat eminamente pe construirea şi întreţinerea suspansului să fie pusă integral la dispoziţia publicului în mod gratuit înaintea premierei dar ne-am dorit vreodată ca Guillermo del Toro, producătorul Spiritelor întunecate, să facă ceva... comun?

del Toro, întrucât mitologia ni-i prezintă pe “Every day Middle Wolf went out and got Wendigo fie ca animale humanoide canibale, fish for them all. But one day he came back and fie ca lacome spirite demonice care Big Wolf and Little Wolf had rabeez. And posedă oameni, fie ca oameni all they wanted to do was go to town transformaţi în canibali de prezenţa and eat people.” Oricine poate lectura malefică a duhurilor rele. integral povestirea lui Nick Antosca, Dincolo de fondul narativ, The Quiet Boy, pe guernicamag.com, consumatorii de Horror au mari şi chiar este recomandat să o aşteptări legate de... formă, de look-ul faceţi pentru a vă familiariza Wendigo, date fiind antecedentele cu strania familie Weaver, mexicanului în imaginarea unor care va fi însă abordată monştri absolut memorabili: cu totul altfel pe ecran de Pan, Îngerul Morţii şi Omul Palid către Scott ‘Hostiles’ Cooper (Labirintul lui Pan), creaturile - trailerul indică asta în mod clar - şi amfibii din Hellboy şi Forma apei, din aceste ajustări creative pot (şi vor) spiritele din Crimson Peak, vampirii veni surprizele menite să înfricoşeze cu din Blade II şi The Strain, zâneleadevărat spectatorul. măseluţă din Don’t Be Afraid of the Antlers este conceput în jurul lui Dark sau creatura-gândac din Mimic.

Wendigo, creatura încornorată Concluzia? Nu văd cum Antlers ar insaţiabilă devoratoare de carne de putea dezamăgi, mai ales că muzica om născută în folclorul Algonquian e a lui Javier Navarrete (Labirintul cu (posibil) 2-3000 de ani în urmă, lui Pan) iar în rolul principal o mit documentat de misiunile avem pe Keri Russell, deja expusă Iezuite din Noua Franţă în secolul canibalismului în Grimm Love, 17 şi actualmente asociat în dar privirile rămân, totuşi, aţintite psihiatrie (Psihoza Wendigo) cu până la final spre... monştrii lui apetitul canibal. Va fi interesant Omul Palid (Labirintul lui Pan) Guillermo del Toro. de văzut ce cale a ales Guillermo www.zilesinopti.ro

PAGINA

63

OCTOMBRIE 2021

POP CULTURE MAGAZINE

Premierele lunii „Nu e vreme de murit” Acţiune, Aventuri, Thriller

PREMIERA: 1 OCTOMBRIE

Malmkrog Dramă, Istoric PREMIERA 1 OCTOMBRIE

Bond a părăsit serviciile secrete. Dar liniștea lui este scurtă, iar vechiul său prieten Felix Leiter de la CIA își face apariția și îi cere ajutorul, conducându-l pe Bond pe urmele unui ticălos misterios înarmat cu o nouă tehnologie periculoasă....

„Familia Animație

Addams 2”

Dramă, Istoric

PREMIERA: 8 OCTOMBRIE

64

Dramă

Un tânăr evreu se pretinde persan pentru a scăpa cu viață într-un lagăr de concentrare nazist. Film inspirat dintr-o poveste reală....

Privește spre cer Dramă PREMIERA 8 OCTOMBRIE

Dirijorul tăcerilor Dramă PREMIERA 8 OCTOMBRIE

PREMIERA: 15 OCTOMBRIE

Bond a părăsit serviciile secrete. Dar liniștea lui este scurtă, iar vechiul său prieten Felix Leiter de la CIA își face apariția și îi cere ajutorul, conducându-l pe Bond pe urmele unui ticălos misterios înarmat cu o nouă tehnologie periculoasă....

PAGINA

Lecții de persană PREMIERA 8 OCTOMBRIE

Morticia și Gomez sunt deranjați de faptul că Wednesday și Pugsley cresc și nu mai vor să petreacă timp cu restul familiei. Pentru a-și reclădi legăturile de familie, decid să plece toți cu camperul lor bântuit într-o vacanță....

„Ultimul duel”

E sfârșit de decembrie, iar la conacul familiei Apafi, trecut demult în proprietatea unor nobili înrudiți cu familia Rurikovici, câțiva aristocrați s-au întâlnit pentru a petrece Crăciunul împreună....

Venom: Să fie carnagiu Acţiune, Horror, SF PREMIERA 8 OCTOMBRIE

Scara Dramă, Istoric PREMIERA 15 OCTOMBRIE

OCTOMBRIE 2021

Dune Aventuri, Dramă, SF

POP CULTURE MAGAZINE

„Ron o ia razna” Animație, aventuri, comedie

PREMIERA: 22 OCTOMBRIE

PREMIERA 22 OCTOMBRIE

Barney, un școlar de 11 ani, neîndemânatic din punct de vedere social, este ultimul copil din oraș care primește un prieten robot, un dispozitiv cu cea mai complexă tehnologie din lume și cea mai recentă nebunie de pe piață....

Ailo - Aventuri în Laponia Aventuri, Familie PREMIERA 22 OCTOMBRIE

Halloween Kills Horror, Thriller PREMIERA 22 OCTOMBRIE

Spirala Dramă PREMIERA 29 OCTOMBRIE

„Spirite întunecate” Dramă, Horror, Mister

Le loup et le lion Aventuri, Familie PREMIERA 29 OCTOMBRIE

Pelicula ne prezintă călătoria Almei.

Această zboară către o insulă îndepărtată din Canada natală pentru a participa la înmormântarea bunicul care a crescut-o. În timp ce se reconectează cu rădăcinile ei, Alma descoperă în mod neașteptat un pui de leu pierdut care fusese destinat circului din Vancouver și o femelă lup pe cale de dispariție urmărită de cercetători.

Copacul dorințelor Familie, Fantastic PREMIERA 29 OCTOMBRIE

Between Two Dawns Dramă PREMIERA 29 OCTOMBRIE www.zilesinopti.ro

PREMIERA: 29 OCTOMBRIE

Finalul lunii octombrie aduce pe marile ecrane din întreaga lume un horror mult așteptat încă din primăvara anului trecut, a cărui apariție a tot fost amânată din cauza pandemiei, produs de Guillermo del Toro (Blade II, Labirintul lui Pan) și regizat de Scott Cooper (Crazy Heart, Out of the Furnace)

„Last Night in Soho” Dramă

PREMIERA: 29 OCTOMBRIE

Filmul mult așteptat al lui Edgar Wright are multe elemente captivante care compun o poveste londoneză glorioasă din anii ‘60, dar și o distribuție extraordinară formată din Thomasin McKenzie („Old”), Anya Taylor-Joy („The Queen's Gambit”), Matt Smith și Michael Ajao.

PAGINA

65

LA CINEMA

PROPERTY OF 20TH CENTURY STUDIOS. PROMOTIONAL USE ONLY. SALE, DUPLICATION OR OTHER TRANSFER OF THIS MATERIAL IS STRICTLY PROHIBITED.

TEXT DE MONICA FELEA

PREMIERĂ

Privește către cer Un film eveniment pentru toți cei ce nu au uitat să creadă în povești După Berlinale 2021, Screendaily scria despre ”What Do We See When We Look At The Sky? / Privește către cer” că un astfel de film pare să nu aducă nici un beneficiu practic lumii în care trăim. Dar că este un mare beneficiu adus cinemaului și celor cărora le era teamă că poezia nu mai poate fi regăsită în realitate. Și așa și e. Cine mai crede astăzi în povești fantastice? Cine mai are astăzi timp să petreacă două ore jumătate contemplând frumusețea, binele și liniștea? Câți oameni își mai dau timpul ăsta – de a privi, de a se bucura de frumusețea lumii din jur formată din lucruri mici? Copii jucând fotbal, căței plimbându-se prin oraș, tineri cântând, povești de iubire, zâmbete? Tot mai puțini. Pentru ei ”Privește către cer” aduce multă bucurie.

Filmul lui Alexandre Koberidze este o poveste fantastică, un basm contemporan, în care Lisa și Giorgi se întâlnesc din întâmplare pe o stradă din orașul georgian Kutaisi, iar dragostea îi lovește atât de neașteptat, încât uită să se întrebe unul pe celălalt cum îi cheamă. Înainte de a-și vedea fiecare de drum decid să se întâlnească ziua următoare. Dar habar nu au că un blestem se abate asupra lor: dimineață, când se vor trezi, vor arăta diferit și-și vor schimba viețile. O să reușească ei să se întâlnească din nou? Și dacă da, o să se recunoască?

www.zilesinopti.ro

Dincolo de fabula romantică, filmul georgian pare să surprindă momente aparent cotidiene, însă privirea de pictor a lui Koberidze le insuflă vibrațiile intime ale poeziei și ale bucuriei. Este o poveste despre iubire, bunătate și lumină, foarte vizual și plin de un optimism atât de necesar astăzi, iar Koberidze se afirmă ca unul dintre marile talente ale filmului de artă european. În cinematografe apar anual sute de filme. Noi, ca distribuitori, vedem alte câteva sute pe lângă. Dar rareori ni s-a întâmplat să ne îndrăgostim de un film așa cum ne-am îndrăgostit de georgianul ”What Do We See When We Look At The Sky? / Privește către cer”. Ok, așa cum scria și Screendaily, nu este un film care să ne aducă un beneficiu practic. Este un film pentru acei puțini spectatori care iubesc cinemaul nu pentru extraordinarul și bombasticul din jur, ci pentru sentimentul de bine și înțelegere a lucrurilor cu care poți ieși din sala de cinematograf. Iar pentru ei va fi o mare bucurie, așa cum a fost pentru noi atunci când l-am descoperit. Dacă e să recomandăm chiar și un singur film pe care să-l vedeți la cinema, acesta este.

PAGINA

67

PREMIERĂ

TEXTE DE SILVIA TRAȘCĂ

MALMKROG

O reflecție filosofică asupra unei epoci trecute, dar totuși actuale „Malmkrog” (premiera: 1 octombrie) a avut un parcurs internațional remarcabil care a început în 2020 la Berlinale, autorul său, Cristi Puiu, fiind distins cu Premiul pentru cel mai bun regizor în cadrul secțiunii Encounters, și a continuat cu premiera franceză apreciată de critica de specialitate. A fost prezentat în selecția oficială la New York Film Festival, Moscova IFF sau la Sarajevo, dar și în cele mai importante festivaluri din țară: TIFF, Les Films de Cannes à Bucarest sau Anonimul IFF și a câştigat Marele Premiu şi Trofeul Uniunii Cineaştilor pe anul 2020, la cea de-a 50-a ediţie a Galei Premiilor UCIN. Inspirat din lucrarea „Trois Entretiens” scrisă de Vladimir Soloviev la începutul secolului XX, „Malmkrog” este plasat în aceeași epocă, dar în sudul Transilvaniei, în satul omonim (Malmkrog = Mălâncrav).

Acțiunea este mutată din lumea slavă în spațiul multicultural de influență austriacă din preajma Sibiului, cu personaje aristocratice tipice pentru acea vreme.

Sinopsis: E sfârșit de decembrie iar la conacul familiei Apafi, trecut demult în proprietatea unor nobili înrudiți cu familia Rurikovici, cinci aristocrați s-au întâlnit pentru a petrece Crăciunul împreună. Olga, cea mai tânără, se ocupă cu editarea de cărți religioase; Nikolai, logodnicul Olgăi, e filosof; PAGINA

68

Ingrida este soția generalului Andrei Shatilov; Edouard este un politican în ascensiune; Madeleine este o celebră pianistă. Undeva, întrunul dintre dormitoare, ultimul descendent al familii Apafi - bătrân, orb și obligat să stea la pat din pricina unei paralizii - se află sub îngrijirea unei sore medicale.

Imediat după micul dejun, cei cinci se întorc la obișnuita lor partidă de whist și la veșnicele discuții care îi sunt asociate în mod tradițional.

De această dată însă, controversa pe care o stârnește titulatura de „armată întru-Hristos” nu pare să conducă la un consens oarecare ba, dimpotrivă, ia proporții, se ramifică, deschizând noi și noi teme, continuându-se în timpul prânzului și intrând în impas la ora ceaiului. Nimic din ceea ce se întâmplă în acest Ajun de Crăciun nu pare să conțină semnele cataclismului. E sfârșit de decembrie și un demon neștiut pare să fi pus stăpânire pe lume.

Drama de epocă este descrisă elogios de presa de specialitate ca „o capodoperă plină de intensitate” (Die Presse), „o dramă cerebrală care rămâne să îți trăiască în gânduri” (Variety), „un film în care camera observă totul cu o privire discretă și senzuală” (New York Times) și „un film de o seriozitate aproape intimidantă” (Screen Daily). „Malmkrog”, cu Frédéric SchulzRichard, Agathe Bosch, Diana Sakalauskaité, Ugo Broussot și Marina Palii, este un must-see și unul dintre cele mai profunde filme pe care le-a făcut Cristi Puiu de-a lungul carierei. www.zilesinopti.ro

CINE COMBO

TEXTE DE SILVIA TRAȘCĂ

Maratonul filmelor horror cu aromă de dovleac

O

ctombrie vine la pachet cu aerul răcoros de toamnă, aroma de dovleac, culorile captivante, dar și cu o serie de activități perfecte care te introduc în spiritul înfricoșător al sărbătorii de Halloween. Bineînțeles că nici premierele horror, precum „Venom” sau „Antlers”, nu lipsesc din meniul cinematografelor, pregătite să îți dea fiori și să creeze suspansul unei nopți pline de amenințări vizuale memorabile. De la fantome, ființe supranaturale, monștri sau spirite demonice, în sălile de cinema ai parte de adrenalină din plin. Dacă ai în plan și o drumeție la Brașov, între 13 și 17 octombrie treci pe la Dracula Film Festival, care te așteaptă cu un maraton scarry de sezon și avanpremiera filmelor „Halloween Kills” și „Last Night in Soho”. Deci, trick or treat?

„HALLOWEEN KILLS”

„LAST NIGHT IN SOHO”

„Last Night in Soho”, horror psihologic retro regizat de Edgar Wright, este o radiografie întunecată a stilului de viață londonez din anii ‘60 combinată cu o explorare pasională a culturii Pop. Regizorul mixează emoții ispititoare cu riscul nostalgiei dar include și multe din elementele lui preferate, precum suspansul, fiorii și senzualitatea. Eloise (Thomasin McKenzie) este o tânără pasionată de fashion design care dezvoltă un al 6-lea simț ciudat. Ea se regăsește transportată în timp, la Londra, în anul 1966, în corpul unei cântărețe aspirante numită Sandie (Anya Taylor-Joy). În timp ce se află în pielea acesteia, Eloise începe o relație romantică dar își dă seama rapid că viața lui Sandie în era partyurilor de swingeri nu e atât de plină de farmec pe cât pare și atât trecutul cât și prezentul încep să se destrame, având consecințe îngrozitoare. Cu o distribuție formată din Thomasin McKenzie („Old”), Anya Taylor-Joy („The Queen's Gambit”), Matt Smith și Michael Ajao, filmul intră în cinematografe pe 29 octombrie.

PAGINA

70

„Halloween: Noaptea Crimelor”, regizat de David Gordon Green, este un nou capitol din populara franciză horror, tot cu Jamie Lee Curtis în rol principal, starul « Halloween » cu o istorie de peste 40 de ani. La câteva minute după ce Laurie Strode (Curtis), fiica ei Karen (Judy Greer) și nepoata Allyson (Andi Matichak) îl lasă pe monstrul mascat Michael Myers în cușcă, arzând în pivnița casei lui Laurie, aceasta e dusă de urgență la spital cu răni care îi pun viața în pericol, convinsă fiind însă că l-a ucis în cele din urmă pe cel care o torturează de o viață. Dar când Michael reușește să se elibereze din capcană, acesta o ia de la capăt cu baia de sânge ritualică. În timp ce Laurie se luptă cu durerea și se pregătește să se apere împotriva lui, tot orașul Haddonfield i se alătură ca să se ridice împotriva monstrului de neoprit. Răul va muri în această seară. „Halloween: Noaptea Crimelor” are programată premiera în sălile noastre de cinema pe 22 octombrie.

www.zilesinopti.ro

PREMIERĂ

TEXT DE ANAMARIA GRUMEZA

Lecţii de persană

D

acă sunteți interesaţi de ecranizările poveștilor impresionante inspirate din viața reală trebuie să adăugați în lista personală de must-see drama “Persian Lessons” (premiera: 8 octombrie). Pus în scenă de regizorul Vadim Perelman („House of Sand and Fog”), filmul îl surprinde pe evreul belgian Gilles (Nahuel Pérez Biscayart) arestat de soldații SS în 1942 și trimis într-o tabără de tranzit.

Pentru a rămâne în viață, acesta pretinde că este pe jumătate persan, urmând astfel să primească o însărcinare riscantă și anume aceea de a-l învăța Farsi pe Klaus Koch (Lars Eidinger), comandantul taberei. În realitate, Gilles nu cunoaște Farsi, iar adevărata sa misiune este cea de a rămâne cât mai mult timp în viață, născocind diverse mijloace prin care să dea impresia că de fapt stăpânește limba, inventând așa-zise cuvinte în Farsi, pe care i le predă comandantului. Unul dintre momentele de maximă tensiune ale filmului are loc atunci când Gilles uită unul din cele 600 de cuvinte inventate în 6 luni de când se află în tabără. Totodată, pe tot parcursul rolului său de „profesor”, acesta se lovește de o multitudine de situații care l-ar putea deconspira într-o fracțiune de secundă. Cum va reuși Gilles să gestioneze diversele încercări la care este supus, rămâne de văzut.

Plin de suspans, tensiune și răsturnări de situație, „Persian Lessons” prezintă o poveste captivantă și emoționantă a supraviețuirii cu orice preț.

Iubitorii de drame psihologice vor fi fascinați să urmărească parcursul relației Gilles – Koch... un evreu și un german, un prizonier și un temnicer, un profesor și un student. Pe măsură ce lecțiile de Farsi progresează, cei doi bărbați se opresc din a mai fi un prizonier temător și un german răuvoitor, devenind profesorul amabil și răbdător www.zilesinopti.ro

și, respectiv, studentul său determinat.

Suspiciunile și fricile se transformă într-o relație simbiotică, co-dependentă, apropiindu-i în aceste circumstanțe pline de neprevăzut.

Koch îl salvează pe Gilles de foame și îl protejează de la a fi transportat în lagărele morții. În schimb, Gilles reușește în mod involuntar să trezească credința latentă a lui Koch în el însuși. Astfel, dintr-un crud călău nazist, Koch face pași pentru a deveni un om sentimental și plin de compasiune. Povestea este dură și dramatică, dar lasă loc umorului, speranței și chiar ironiei, pe alocuri. Autorul găsește lumină chiar și în cele mai îngrozitoare situații, oferind o imagine aparte naturii triste a poveștii, conturând o realitate în care râsul și lacrimile se amestecă elegant și armonios.

PAGINA

71

PREVIEW

VENOM

Let there be carnage Tom Hardy este unul dintre actorii care au cunoscut un succes fulminant în ultimii 10 ani. Tipul personajelor pe care le-a interpretat a variat, dar în principal îl putem defini ca fiind un ideal villain cu un șarm infinit. În 2018, Hardy apare într-un film cu supereroi numit „Venom”. Producția sparge box office-ul, reușind încasări în lumea întreagă de peste 800 de milioane de dolari, la un buget situat în jurul a 100 de milioane de dolari. A fost momentul în care acest actor și-a dat seama că rolul său în proiectul atașat universului Marvel a devenit unul personal.

Există posibilitatea ca Tom Hardy să fie confundat cu Venom/Eddie Brock pentru tot restul carierei sale.

Astfel a apărut partea a doua, numită „Let there be Carnage”. Dacă în prima parte regizor a fost Ruben Fleischer (Gangster Squad, Zombieland 1 și 2), de data aceasta la cârma filmului se află nimeni altul decât Andy Serkis.

Acesta a fascinat o lume întreagă cu vocea sa PAGINA

74

inconfundabilă. El este cel care și-a dat glasul și trupul unor personaje legendare precum Gollum, Smeagol și Witch King din „Stăpânul Inelelor” și „Hobbitul”, Caesar din seria filmelor „Planeta Maimuțelor” sau Baloo din filmul, pe care tot el l-a regizat, „Mowgly: Legenda junglei”. Serkis se află la al treilea lung metraj din postura de cineast, după „Breathe” și „Mowgly”. Și scenariștii s-au schimbat față de prima parte, Jeff Pinker și Scott Rossenberg nemaifiind cooptați pentru sequel. A rămas însă Kelly Marcel, căruia i s-a alăurat... Tom Hardy, care a mai participat la un astfel de proces și pentru serialul „Taboo”. „Venom: Let there be Carnage” spune continuarea poveștii lui Eddie Brock care a fost infectat de către un extraterestru simbiot, Venom, care este acum parte din corpul său.

Astfel, acțiunea se împarte între încercarea lui Eddie de a-l ține ascuns pe Venom și lupta cu Cletus Kasady (Woody Harrelson), un criminal sângeros, la rându-i gazdă a unui monstru feroce numit Carnage. www.zilesinopti.ro

TEXT DE VLAD T. COPILU

ORIGINEA LUI VENOM Venom este un simbiot de origine extraterestră care apare întâiași dată în 1984, în seria de benzi desenate ”Secret Wars”, în care ne este prezentată comuniunea sa cu Peter Parker (Spider Man).

Prima apariție a creaturii este ilustrată sub forma unui costum negru sub care se ascund puteri nebănuite și ale cărui abilități distructive își fac ușor simțită prezența. Acest personaj este unul dintre preferații fanilor din universul Marvel și a mai fost prezentat până acum în cinematografie în „Spider Man 3”, din anul 2007. Acolo, Venom a fost jucat de Topher Grace (In good company).

Mai puțin cunoscut este faptul că, înaintea lansării acestor două producții cu Tom Hardy în rol principal, au mai fost puse pe masă mai multe proiecte separate dedicate lui Venom în 2007 și 2012, dar acestea au fost anulate.

Totuși, acest personaj a mai fost portretizat în producții de seriale animate, niciunul însă ne www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

fiind la anvergura celor două filme despre care vorbim în aceste rânduri. Cel mai surprinzător „interpret” al acestui extraterestru simbiot a fost Danny Trejo, într-un episodul special numit „Mission Marvel” al serialului de desene animate, „Phineas and Ferb” în anul 2013.

Este bine știut faptul că filmele cu supereroi sunt apariții rare la premiile prestigoase din fiecare an. Doar 10 producții au reușit să-și adjudece statuete la Oscar, dintre care amintim „The Dark Knight”, „Joker”, „Suicide Squad”, „Spider Man” și „Superman”. „Venom” nu se regăsește în acest club select, filmul reușind doar trei disctinții, la Faro Film Festival, Chinese American Film Festival și la Taurus World Stunt Awards.

La cât de mult laudă producătorii „Let there be Carnage”, există posibilitatea ca pelicula să spargă aceste barierie și să fie prezent între cele mai bune filme ale anului, nu doar la categoriile tehnice.

PAGINA

75

INTERVIU EXCLUSIV

Interviu exclusiv

T

Tom Hardy

om Hardy revine în pielea personajelor Eddie Brock/Venom în noua producție Venom/Let there be Carnage.

Pentru Tom Hardy, revenirea în acest sequel foarte așteptat de cinefili a reprezentat o oportunitate de a se distra. Pur și simplu, el iubește faptul că poate juca aceste două personaje. În fond, acest proces actoricesc a necesitat o doză uriașă de efort fizic, tehnic și nu în ultimul rând creativ, pentru că ne referim la un personaj de aproape doi metri și jumătate cu un apetit vorace și cu un temperament devastator. Totodată acest dublu personaj este unul dintre cele mai fascinante din lumea Marvel. „Este o bucurie să pot juca două părți diferite ale unui individ. Pentru mine Venom și Eddie sunt un întreg, fiind diferențiați doar de faptul că unul este un monstru și celălalt este Eddie, însă mereu îi voi asocia cu un singur personaj.

Totul este orchestrat de scriptul care a fost creat de un scenarist aflat de la început la cârma poveștii și care a știut direcția foarte bine. Iar pentru mine asta a reprezentat un element de bucurie, o provocare care m-a PAGINA

76

făcut să împing personajul cât mai mult pentru a vedea cât de mult pot să ofer”, spune Hardy. „Distracția” aceasta, presărată cu efecte spectaculoase, acțiune coregrafiată genial și o interpretare magistrală a lui Hardy a capturat inimile privitorilor, făcând din primul „Venom”, lansat în 2018, un succes mondial la box office.

Acest lucru se traduce, pentru partea a doua, printr-o călătorie cinematică extraordinară născută din colaborarea lui Hardy cu regizorul Andy Serkis și scenaristul Kelly Marcel. „Acest grup s-a creat dintr-o mână de oameni talentați, care au decis să lucreze împreună în ideea de a face o continuare din această franciză care să fie un reper apreciat în lumea filmelor fantasy cu supereroi. Suntem foarte mândri de acest film și credem că este mai bun decât primul. De abia așteptăm reacțiile fanilor de după vizionare.”

Așadar, Hardy revine cu acest personaj apreciat de fanii Marvel, un reporter de investigații care este infectat de către un extraterestru simbiot, în timp ce lucra pentru o anchetă jurnalistică. Astfel, Eddie fuzionează cu Venom, cu care trebuie să împartă același corp și un apartament micuț, fapt care are niște reverberații amuzante și uluitoare www.zilesinopti.ro

CONSEMNAT DE VLAD T. COPILU

în anumite momente din film. Eddie dorește o viață liniștită pentru a se concentra la scrierea cărții sale, în timp ce Venom vrea mai multă acțiune. Totodată, Eddie nu vrea să-l expună pe Venom și încearcă să-l țină departe de ochii lumii, lucru greu de ținut sub control, având în vedere monstrul imprevizibil care zace în interiorul său. Împreună formează un duo terifiant și mortal, o provocare pentru oricine și orice de pe Pământ.

Din greșeală, însă, își fac un adversar în forma unui alt extraterestru simbiot din pielea lui Cletus Kasady (Woody Harrelson). Acesta este un ucigaș feroce, numit Carnage care îi va pune în pericol atât pe ei cât și pe întregul oraș San Francisco.

La finalul primei părți am avut un scurt pasaj în ne este prezentată forța extraordinară a lui Kasady. Eddie făcea cercetări pentru romanul său despre criminali în serie, lucru care i-a permis accesul în închisoarea San Quentin în care era deținut Kasady. Acesta este de acord să stea de vorbă cu reporterul, dar asta înseamnă că întâlnirie lor vor deveni catastrofale, datorită lui Carnage, monstru care are mai multe superputeri decât Venom. Carnage este monstrul care are toate superputerile. „Woody este unul dintre cei mai tari tipi pe care i-am cunoscut. Ca om, dar și ca actor este pur și simplu formidabil și poți avea încredere 100% în el că va livra conținutul necesar. Nu există ceva care să-l șocheze, are un răspuns și o soluție pentru orice poveste pe care o spune. Ca artist este absolut minunat, prin talentul său extraordinar și prin creativitatea sa. Este o bucurie să lucrezi cu el.” „Sunt scene de acțiune incredibile în acest sequel”, spune Hardy. „Pentru mine, este www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

mai multă materie decât în filmul inițial.

Acolo am construit personajul, dar aici ducem povestea la un alt nivel, printr-o structură scenaristică mai stufoasă, dar și prin personaje noi fabuloase. Adăugăm mai multă emoție și spectacol cu ajutorul unor elemente cinematografice secvențiale fantastice care sunt complet diferite de orice am făcut în prima parte. Acesta este un film nou și mai ales o lume nouă, cu personaje și mize noi. ” Hardy înregistrează vocea lui Venom înainte de fiecare scenă, iar atunci când îl joacă pe Eddie poate interacționa, ca Eddie, dar și ca Venom, datorită sincronizării și măiestriei perfecte a inginerului de sunet Patrick Anderson. „Da, am înregistrat scena cu mine ca Venom. Apoi am filmat toată chestia asta cu un partener extern, cu Patrick, omul de la sunet. El a obținut un dialog ordonat. Nu știu cum a făcut asta, dar îmi imaginez că este în felul următor: el apasă un buton la finalul replicilor mele rostite de personajul Eddie”. În „Let there be Carnage”, lui Hardy i s-au alăturat o sumedenie de nume mari.

Michelle Williams o joacă pe Anne Weying, fosta prietenă a lui Eddie și Reid Scott, care îl interpretează pe noul iubit al acesteia, Dr Dan Lewis. Pe lângă ei, mai este și Stephen Graham în rolul lui Mulligan, un bun prieten de-ai lui Hardy. Cei doi au mai lucrat împreună la serialul „Taboo”. „Toți actorii din acest film sunt foarte, foarte buni. Ei oferă o experiență bogată pe partea de storytelling, dar mai mult decât atât sunt plini de compasiune și dorință de a explora jocul actoricesc. A fost o plăcere să lucrez cu ei.”

PAGINA

77

INTERVIU EXCLUSIV Hardy și Marcel s-au cufundat în istoria de benzi desenate a lui „Venom” și au avut în echipă și un expert, producătorul Avi Arad. „El este un pasionat de „Venom” și are acces la toate benzile desenate existente, la tot felul de elemente de tip „memorabillia”. Asta îl face expertul nostru în Venom”, spune Hardy. „Bineînțeles, am discutat foarte mult și cu fanii „Venom” din întreaga lume. Dacă oamenii vor fi receptivi și-și vor dori asta de la noi, le vom oferi și partea a treia.” În acest sens, facem tot posibilul să-l ținem pe Venom nu doar pentru fanii săi ci și pentru publicul larg, care poate nu știe de existența acestui personaj. Versiunea noastră de „Venom” este un amestec între imaginația noastră și a legendarelor benzi desenate, care respectă niște reguli tocmai în ideea de a fi un film accesibil și pentru vârste mai mici, primind astfel ratingul de PG13.

Facem tot posibilul să ne bazăm pe fiecare sursă existentă pentru a insufla fanilor dragostea pe care noi o avem pentru acest personaj. Vom continua să facem acest lucru cât de mult vom putea.”

Chiar dacă este un film de multe ori anarhic, dark și care îi ține pe privitori cu nervii întinși la maximum, Hardy aduce și foarte mult umor în „Venom: Let there be Carnage”. Acțiunea se petrece la un an după evenimentele din primul film, iar Eddie a trebuit să învețe să trăiască cu extraterestrul din el, lucru care nu reușește de fiecare dată. Așa cum spune Tom Hardy, Venom este ca un copil mic nebun, impulsiv și mereu infometat. Împreună cu Eddie formează un intergalactic „cuplu ciudat”.

De cealaltă parte, Eddie se chinuie să țină secretă această problemă a sa, care de cele mai multe ori este ca o povară. „Cred că s-au cam săturat unul de celălalt, să fiu sincer”, spune Hardy râzând.

PAGINA

78

„Sunt ca doi oameni care sunt nevoiți să conviețuiască precum un cuplu căsătorit sau ca doi colegi de apartament care se calcă mereu pe bătături. Pur și simplu nu funcționează. Sunt lucruri care ne plac la celălalt și lucruri care nu ne plac la celălalt. Iar planul lui Eddie de a ține totul sub control nu decurge așa cum s-ar fi așteptat el. În partea a doua îi găsim trăind împreună într-o tensiune maximă. În acest „cuplu ciudat”, unul este un curajos extrem, care nu provine din această lume, în vreme ce „pământeanul” este un laș nevrotic.

Ceea ce am simțit în prima parte a fost faptul că aveam nevoie de un umor retro, specific anilor `80. Am încercat să aducem în fiecare personaj elemente din muzica, tehnologia și filmele acelei perioade. Sunt lucrurile cu care noi am crescut și care s-au întrepătruns foarte bine cu structura filmelor cu supereroi din ziua de astăzi. Așadar, sunt, după cum am mai spus, reguli pe care trebuie să le respectăm, dar ne place să le și demontăm într-un stil amuzant.

Cred că asta este semnătura noastră. Să fie înfricoșător, dar funny în același timp. Spre exemplu asta se vede cel mai bine în scena în care Venom face un haos total în apartamentul lui Eddie atunci când vrea să pregătească micul-dejun.

Tonul filmului, balansat fin între umor, acțiune și răsturnări de situație realizate nu de unul, ci de doi antieroi, este crucial.

Până la urmă felul în care noi am orchestrat umorul a fost cheia. Când îl ai ca regizor pe Andy Serkis și director de imagine pe Bob Richardson, care a făcut imaginea la filme precum „Plutonul”e clar că „echipajul” tău este unul de excepție. Serkis a stat mulți în fața, dar și în spatele camerei atât în filme cât și în animații și întelege perfect nuanțele poveștilor și mai ales spectrul vocal. Este un actor și un regizor extraordinar, dar și un om minunat. Alegerea sa ca regizor a fost una foarte reușită. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

„Privitorii sunt chemați la o călătorie cinematografică în care se vor bucura de cascadorii și efecte speciale care sunt făcute în ideea de a duce aceste personaje la un alt nivel. Noi vrem ca audiența să se bucure de incitanta oportunitate de a fi într-un rollercoaster vizual, să fie pe deplin mulțumită de „delicatesele” vizuale care abundă în acest film.”

Seria „Venom” este una dintre acele proprietăți intelectuale cu o rază de desfășurare situată între comedie și naturalețe sărind direct la suprarealism abstract până la un abandon vivace. În definiție, miezul acestui produs este unul dintre cele mai ciudate, extraordinare și impredictible roluri duble din cinematografia modernă. „Venom este un monstru fantastic care poate să facă și să spună ce vrea și mai ales să mănânce oameni”, se amuză Tom Hardy. „Nu se oprește din mâncat, are un apetit vorace, iar asta simbolizează multe alte lucruri. El se auto-personifică prin revoltă, având un apetit uriaș pentru viață. Prin asta vedem un element primitiv în el. E ca și cum el ar încerca să îmblânzească un urangutan care-ți stă în spate tot timpul. Peste toate, Eddie încearcă să țină totul sub control și să-l ascundă cât mai mult pe Venom.” www.zilesinopti.ro

„Venom: Let there be Carnage” se lansează pe 8 octombrie în cinematografe. Este un ospăț cinematografic dark, o călătorie incitantă pe muchie de cuțit presărată cu un umor excepțional.

Tom Hardy s-a născut la Londra, a studiat actoria la Richmond Drama School and The Drama Centre. A câștigat un BAFTA Rising Star în 2011 și a fost nominalizat și le Premiile Oscar pentru cel mai bun actor în rolul secundar pentru interpretarea din „The Revenant”, din 2016. În filmografia cuprinde următoarele titluri: Black Hawk Down, Star Trek: Nemesis, Layer Cake, Marie Antoinette, Scenes of a Sexual Nature, Sucker Punch, RocknRolla, Bronson, The Code, Inception, Tinker Tailor Soldier Spy, Warrior, This Means War, Lawless, The Dark Knight Rises, Locke, The Drop, Child 44, Mad Max: Fury Road, Legend, Dunkirk sau Capone. A jucat în serialele Wuthering Heights, The Take, Taboo și Peaky Blinders.

PAGINA

79

EXCLUSIV

TEXT DE IOAN BIG

“Umorul este necesar în fiecare tragedie, altfel devine o simplă lecţie”

Ce te-a atras atât de mult la povestea „lecţiilor de persană” încât să-ţi doreşti să o transformi în film?

Uite cum stă treaba. Nu am scris eu scenariul. Este un om în vârstă, Ilya Zofin, care trăieşte în Berlin dar e originar din Rusia, care a citit povestea în copilărie... pentru că ea a fost scrisă în 1952 în Germania de Est şi a PAGINA

80

foto © Marius Maris

Vadim Perelman

U

n evreu se pretinde persan pentru a scăpa cu viaţă. O comedie? Doar la suprafaţă, insular, pentru că Lecţii de persană (premiera: 8 octombrie), cel mai recent film al lui Vadim Perelman, o fabulă adultă despre limbaj şi memorie, îşi are povestea plasată în timpul WWII, iar fiul de rabin este unul dintre sutele de mii de civili arestaţi de nazişti, aflaţi în tranzit spre lagărele de concentrare.

Iar asumarea într-un mod incredibil de serios a unei alte origini şi identităţi culturale reprezintă poate singura sa şansă de supravieţuire în timpul Holocaustului. La 18 ani după House of Sand and Fog, debutul său triplu nominalizat la Oscar cu Ben Kingsley şi Jennifer Connelly, cineastul american de origine ucraineană, notoriu pentru selectivitatea proiectelor pe care le girează, revine cu o dramă intensă, construită ca şi primul său film - deşi este de o factură complet diferită - în jurul profilului psihologic al protagoniştilor. Ineditul premisei care face din Lecţii de persană un must-see o reprezintă chiar originala cale de scăpare a deţinutului: inventarea unei noi limbi care ar putea trece drept Farsi, menită a fi predată ignorantului gardian-şef, interesat să o înveţe... cuvânt cu cuvânt. Vizionarea filmului la TIFF în prezenţa autorului său s-a dovedit un bun prilej pentru a afla direct de la acesta detalii despre cum s-a dezvoltat această poveste şi cum se încadrează Lecţii de persană în filmografia lui eclectică, mai ales că este o co-producţie ruso-belarusogermană, departe de lumea Hollywood-ului cu care Vadim Perelman a fost asociat la începutul anilor 2000.

fost publicată apoi şi în Rusia. Şi această povestioară [Erfindung einer Sprache de Wolfgang Kohlhaase – n.r.] despre un kapo care vrea să fie învăţat persana, Farsi, şi i se predă de fapt un limbaj inventat, i-a rămas vagamente pe parcursul anilor undeva, într-un cotlon al minţii... şi acest concept, al gardianului educat de un prizonier într-o limbă fictivă, este singurul lucru

pe care l-am preluat din scenariul pe care el îl terminase deja de scris. Fiind în rusă, l-am tradus artistic în engleză şi mi l-am apropriat cumva în proces. Deci iată care a fost sursa de inspiraţie. În film se foloseşte însă un limbaj complet nou, auzim sute de cuvinte inventate.

Acestea erau deja menţionate în script-ul initial? www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

Noul limbaj a fost dezvoltat în întregime de mine în colaborare cu un lingvist de la Universitatea de Stat din Moscova. I-am pus la dispoziţie filologului scriptul şi i-am spus că limbajul trebuie să amintească de Orientul Mijlociu, să fie poetic în felul său, să aducă a Farsi dar... fără să fie. Deci l-am creat de la zero şi, chiar şi acum, mai am încă notate vreo 600 de cuvinte în „dicţionarul” meu de acasă, stocate în computer. Fiindcă toate sunt corecte gramatical, adică au timp trecut şi viitor, au imperativ, în fine, toate declinările lingvistice posibile. [...] Închid această paranteză cu observaţia că indiferent de abordarea cinematografică, sobrietatea subiectului implică şi o mare responsabilitate din partea ta, ca autor al filmului.

Persian Lessons oferă o perspectivă aparte asupra www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

naziştilor. Nu ţi-a fost teamă de controverse?

Eram conştient de acest risc şi teama mea cea mai mare a fost ca nu cumva naziştii să pară că sunt prezentaţi în mod voit într-o lumină exagerat de pozitivă, pentru că, într-un fel, suntem tentaţi ca până spre final să ajungem aproape de a empatiza cu personajul Koch [„învăţăcelul” SS-ist interpretat de Lars Eidinger – n.r.]. Dar justificarea pe care mi-am găsit-o faţă de mine însumi a fost că e mai oribil să priveşti o fiinţă umană comiţând acte îngrozitoare decât un robot ucigaş, aşa cum sunt arătaţi naziştii în majoritatea filmelor, fiindcă îţi dă posibilitatea să o judeci şi să o condamni cu mult mai multă asprime.... deoarece ţi se face ţie frică că ai putea fi tu acela, că ai putea tu face asta. Deci nu e vorba doar de

a te pune în locul victimei - ‘Vin peste mine în toiul nopţii, mă iau şi mă duc, împreună cu cei din jurul meu, într-un loc necunoscut, nu înţeleg ce se întâmplă şi nu ştiu ce aş putea face...’

-, fiindcă gânduri de astea pot să ai tot timpul dacă trăieşti în ţări precum acelea în care ne ducem noi viaţa, ci am vrut ca spectatorii să se întrebe: ‘Ce aş fi făcut eu dacă aş fi trăit în Germania nazistă şi mi s-ar fi spus că ar fi bine să intru în partid şi să colaborez cu ei?’. Poate fi un mod de a supravieţui sau, dimpotrivă, poate fi o cale de afirmare pentru cei frustraţi, precum Himmler, de exemplu, deci răspunsul la o întrebare extrem de simplă este unul foarte, foarte lung.

Mi-a fost un pic teamă şi de ideea de comedie, fiindcă oamenii ar fi putut considera că nu privesc subiectul cu seriozitatea necesară - unii critici, pe care îi consider înguşti în vederi, au şi făcut-o de altfel - şi chiar nu este cazul în ce mă priveşte. Cred că umorul este necesar în fiecare tragedie, altfel aceasta devine o simplă lecţie şi îşi pierde dimensiunea tragică fiindcă nu există un punct de sprijin. [...]

Citiţi interviul complet cu VADIM PERELMAN pe www.zilesinopti.ro PAGINA

81

Com

edie

Filmele bune ne aduc împreunã.

Act, iune

Romantic Clasic

Dramã

WWW.PROVIDEO.RO www.facebook.com/provideo.ro

TEXT DE IOAN BIG

Un secol cu PICIUL lui Chaplin

2

8 octombrie. O metropolă înnegurată din cauza unui nou val al pandemiei, mult mai ucigător ca precedentul. Peste tot anunţuri şi recomandări despre cum să previi îmbolnăvirea şi cum să te comporţi. Spălat pe mâini. Măşti. Autoizolare. Carantină.

Aproape 300,000 de morţi pe tot continentul într-o singură toamnă. În această atmosferă deprimantă, în faţa unui cinematograf, oamenii se îmbulzesc riscându-şi vieţile ca să vadă noul film al idolului lor... Charlie Chaplin. Pentru că asta se întâmpla în 1918 în New York şi pe ecran vagabondul lui Charlot îl răpea pe Kaiser în Shoulder Arms, în timp ce gripa spaniolă făcea ravagii pe întreaga planetă, omorând mai mulţi oameni decât ambele războaie mondiale. Asta arată cât de popular şi îndrăgit era deja personajul ‘The Tramp’ de către mase când Charles Chaplin a debutat ca regizor de lungmetraj cu dramedia The Kid în 1921.

www.zilesinopti.ro

ANIVERSARE După un secol de la premieră, prietenia vagabondului cu ‘the kid’, piciul interpretat de Jackie Coogan (descoperit de cineast pe o scenă de vodevil), continuă să fie extraordinar de mişcătoare şi reprezintă o poartă deschisă spre înţelegerea complexităţii personajului şlefuit de Chaplin pe parcursul a zeci de scurtmetraje, mai ales în contextul în care nou născutul său fiu, Norman, murise cu doar câteva zile înainte de începerea filmărilor. Dar chiar dacă se ignoră acest detaliu, ‘the tramp’, singuraticul loser din pătura de jos a societăţii creat de Chaplin, emană umanitate prin toţi porii iar comportamentul său de tată surogat ilar, aproape de ridicol, este nuanţat înduioşător de optimismul şi empatia lui naturală, ce atrag după sine în film gesturi de solidaritate din partea semenilor, chiar când acestea presupun o încălcare a normelor şi barierelor sociale.

Pe de altă parte, prin interpretare şi punere în scenă, Piciul ne arată un Charlie Chaplin mult mai introspectiv, mai determinat parcă să îşi amintească de copilăria sa nefericită din sărăcia mahalalelor londoneze, cu un tată înstrăinat şi cu o mamă care se chinuia să le asigure traiul de pe o zi pe alta, şi să (îşi) ofere măcar pe ecran happy-end-urile la care oameni în situaţii asemănătoare visau într-o Americă aflată în severă recesiune postbelică. O combinaţie uimitoare de satiră, slapstick şi melodramă, inatacabilă de trecerea timpului, Piciul reprezintă probabil filmul lui Chaplin cu cele mai puternice accente autobiografice iar perenitatea lui se clădeşte pe onestitatea şi autenticitatea emoţională cu care actorul se regizează pe sine însuşi.

Reuşind să ranforseze patosul prin comedie, The Kid ne reaminteşte şi acum, peste 100 de ani, că dragostea şi optimismul sunt trăsături individuale şi nu sistemice sau comunitare iar asta ne face să continuăm să iubim filmele, nu-i aşa?

PAGINA

83

MUST SEE

Istoria lumii prin ochii lui

RIDLEY SCOTT

TEXT DE VLAD T. COPILU

Ridley Scott, pentru că despre el este vorba, a lansat ca regizor producții care se află în colecția cineflililor din lumea întreagă, fie că vorbim despre „Gladiatorul”, „Alien”, „Blade Runner” sau „Black Hawk Down”. Dacă îi aranjăm filmele într-o ordine cronologică a poveştilor lor ne vom da seama că Scott a trecut prin unele dintre cele mai importante evenimente istorice într-o şerpuire aleatorie la limita dintre ficțiune și realitate.

Gladiator

S

ingura superputere pe care aș vrea să o am, pentru că tot este la modă acest termen, ar fi să schimb toate lucrurile la care cred eu că mă pricep pe o carieră de regizor. Am încercat asta la un moment dat dar această meserie cam ține cont de vârstă, asta în cazul în care nu ești vreun Damien Chazelle sau Xavier Dolan.

Astfel am decis să rămân momentan doar cu admirația pentru marii făuritori de filme din istoria acestei arte. Sunt îndrăgostit de creațiile lui Tarantino, Scorsese, Greenaway sau Mike Leigh pentru paleta largă de povești pe care au expus-o până în prezent. Totuși, niciunul dintre aceștia nu a acoperit istoria omenirii pe o întindere foarte mare... există un om care a reușit asta.

PAGINA

84

Începem cu anul 1300 î.Hr. Moise, membru în familia regală din Egipt, se pregătește să atace împreună cu prințul Ramses o armată a hitiților. În „Exodus: Gods & Kings”, Scott redă inclusiv celebra scenă biblică de la Marea Roșie.

Povestea din „Gladiator” are loc în anul 180, la capătul campaniei de 12 ani a Împăratului Marcus Aurelius. El a decis că este prea bătrân și îi dă frâiele generalului (fictiv) Maximus, iubit de armată pentru curajul său, ce ajunge însă capturat și vândut ca sclav. Adevărul istoric în acest film este unul balansat dar pare să fie reflectat mai mult în zilele noastre prin megalomanie, violență și îngăduință de sine.

Nici Cruciadele din secolul 12 nu au fost omise de către regizorul britanic, acesta realizând filmul „Kindgdom of Heaven”, în care Orlando Bloom în întruchipează pe Balian de Ibelin care merge să ajute Regatul Ierusalimului în încercarea de a-l opri pe sultanul Saladin să cucerească orașul. În „Robin Hood”, considerat cel mai precis film din punct de vedere istoric dintre toate cele www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

existente despre nelegiutul arcaș cu inimă mare, anii de desfășurare se întind aproximativ între 1199 și 1220, exact în perioada războiului care a dus la căderea Imperiului Angevin.

POP CULTURE MAGAZINE

Epoca New Wave din 1980 nu a putut fi nici ea trecută cu vederea în puternicul statement feminin din „Thelma & Louise”, pentru ca ultima decadă a secolului 20 să conțină în cronologia ‘Scott-iană’ două subiecte fierbinți, conflictele din Libia și Somalia, în „G.I. Jane” și „Black Hawk Down”, dar și asasinarea la comandă al lui Maurizio Gucci de către soția sa Patrizia Reggiani, din 1995... filmul care redă această poveste, „HOUSE OF GUCCI”, va fi lansat pe 24 noiembrie 2021!

The Last Duel Unul dintre filmele lui Sir Ridley Scott care vor apărea anul acesta în cinematografe, „THE LAST DUEL” (premiera: 15 octombrie), ne arată Războiul de 100 de ani, care a avut loc între 1337 și 1453. Miezul acestei producții este duelul dintre scutierul Jacques Le Gris și Cavalerul Jean de Carrouges, în ultima înfruntare permisă legal din istoria Franței. Descoperirea Americii, în 1492, a prins viață pe ecran 500 de ani mai târziu în „1492: Conquest of Paradise”, cu Gérard Depardieu în rolul lui Cristofor Columb.

O incursiune cinematografică fascinantă în care scenarista Rose Bosch încearcă să-l arate pe Columb ca fiind un erou desăvârșit... în realitate însă lucrurile nu au stat chiar așa.

Primul lungmetraj din cariera lui Ridley Scott, „The Duellists” din 1977, cu Keith Carradine și Harvey Keitel, vorbește despre începutul secolului 19, mai exact între 1801 și 1815, plecând de la lovitura de stat a lui Napoleon din noiembrie 1799, până la bătălia de la Waterloo, 1815. Un film care conține foarte mult adevăr și care nu se abate foarte mult de la cartea lui Joseph Conrad. Arc peste timp de aici până în 1968, în perioada de aur a traficantului de droguri Frank Lucas, jucat de Denzel Washington în „American Gangster”. O foarte bună analiză a vremurilor „mișcătoare” din US de la sfârșitul anilor `60 şi din primii ani ai decadei următoare. Rămânem în anii `70, unde Scott readuce în atenția publicului în „All the Money in the World” scandalul fondatorului companiei Getty Oil, J. Paul Getty, legat de răpirea cusută cu ață albă a nepotului său de către organizația mafiotă `Ndrangheta. www.zilesinopti.ro

House Of Gucci În „Body of Lies”, suntem trimiși într-o misiune contra-teroristă în Orientul Mijlociu din anii 2000, într-un film cu Leonardo DiCaprio, Russell Crowe și Mark Strong. Aici nu avem vreun eveniment istoric precis pe care Scott l-a redat, ci doar situația tensionată la nivel global post-9/11. De altfel, David Ignatius, autorul romanului omonim, a marșat mult pe ideea diferențelor dintre cei din teren care înfruntă pericolul și cei care se află în siguranța biroului companiei.

Blade Runner Probabil întâiul film ca număr de fani din filmografia lui Ridley Scott, „Blade Runner”, are ca moment de desfășurare a acțiunii anul 2019, cu toate ca este un SF! O portretizare magistrală a „prezentului” real cu reverberații continue de la lansarea filmului din 1982. De aici, ne întoarcem înapoi în viitor cu Sir Ridley, cu ale sale „Alien”, „The Martian” sau „Raised by Wolves”, dar asta este o altă poveste...

PAGINA

85

POINT OF VIEW

Schumacher

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

Baronul Roșu, de la început până la… final?

D

e când cu seria Formula 1: Drive to Survive (un serial-documentar produs de cei de la Netflix), interesul oamenilor pentru motorsport, cu precădere cel pentru Formula 1, a crescut considerabil. Astfel că, fără să rateze oportunitatea unei expansiuni și mai mari în ceea ce privește platforma lor de videostreaming, Netflix a fost pe fază, a speculat momentul oportun, și a lansat un documentar despre unul dintre cei mai cunoscuți piloți de curse din istorie, Michael Schumacher.

Sinonim cu Formula 1, pilotul german în vârstă de 52 de ani a avut una dintre cele mai impresionante cariere din orice sport. Documentarul regizat de Hanns-Bruno Kammertons, Vanessa Nocker și Michael Wech îi urmărește această carieră încă de la o vârstă fragedă, atunci când câștiga pe bandă rulantă toate competițiile de karting și până în prezent. Un prezent care nu este însă tocmai unul fericit, Scumacher aflându-se de aproape 7 ani într-un fel de comă în urma unui accident dur suferit în timp ce schia prin Alpii Francezi.

La nivel informațional, pentru cine nu știa mare lucru despre Schumacher, documentarul reușește să puncteze cel mai importante momente, adăugând o notă personală prin intermediul unor testimoniale realizate separat cu membrii familiei și apropiați. Lucrurile par însă puțin unidimensionale în ceea ce privește evenimentele ceva mai controversate la care a luat parte pilotul, (precum accidentul cu Damon Hill din 1994 care l-a costat pe britanic titlul mondial) realizatorii trecându-le cu vederea și axându-se mai degrabă pe succesele sale. Care nu au fost însă puține.

Documentarul merge cronologic cu primele 2 titluri câștigate de neamț la echipa Benetton în 1994 și 1995, apoi tranziția la Ferrari și într-un final hegemonia acestuia alături de monopostul italian între anii 2000 și 2004. Montajul cu victoriile sale succesive culminează cu momentele din prezent. Aici, ca să fiu sincer, ca fan al PAGINA

86

Formulei 1 și al pilotului în cauză, așteptam să aflu ceva nou despre starea în care se află acesta. Din cele spuse de soția sa și fiul Mick Schumacher nu se poate afla mare lucru, aceștia lăsând de înțeles că orice soi de comunicare cu el este aproape imposibilă, iar dorința de a păstra totul privat îi oprește din a spune mai multe.

Una peste alta, concluzia cu privire la acest documentar, cel puțin din punctul meu de vedere, e simplă: dacă nu știai prea multe despre septuplul campion F1 o să mai obții niște informații (cum ar fi că se afla în spatele lui Senna la Imola când pilotul brazilian a avut accidentul fatal), dar dacă aveai un minim de cunoștințe legate de subiect, mare lucru nu vei mai afla. Baronul Roșu (așa cum a fost poreclit Schumacher) rămâne un erou. Un erou însă despre care probabil că nu vom mai afla niciodată nimic.

www.zilesinopti.ro

FROM

DIRECTOR SCOTT COOPER AND

PRODUCER GUILLERMO DEL TORO

S E A R C H L I G H T P I C T U R E S p re s e n t s a P H A N T O M F O U R / D O U B L E D A R E YO U production a S C O T T C O O P E R film “A N T L E R S ” K E R I R U S S E L L J E S S E P L E M O N S S C O T T H A Z E RO R Y C O C H R A N E A M Y M A D I G A N cost ume designer K A R I N N O S E L L A music by J AV I E R N AVA R R E T E film editor D Y L A N T I C H E N O R , ace production designer T I M G R I M E S di r ec t or of pho t ogr a ph y F L O R I A N H O F F M E I S T E R e x e c u t i v e p r o d u c e r s J I M R O W E N I C K A N T O S C A K E V I N T U R E N p ro d u c e d by G U I L L E R M O D E L T O R O , p. g. a. D AV I D S . G O Y E R , p. g. a. J . M I L E S D A L E , p. g. a. b a s e d u p o n t h e s h o rt s t o ry t h e q u i e t b o y b y N I C K A N T O S C A s c r e e n p l ay b y C . H E N R Y C H A I S S O N & N I C K A N T O S C A a n d S C O T T C O O P E R d i re c t e d b y S C O T T C O O P E R

LA CINEMA

FILM ROMÂNESC

SCARA lui Vlad Păunescu Noul film realizat de Vlad Păunescu, Scara, drama lui Andrei, un tânăr actor vulnerabil emoțional şi inadaptat social care orbit de iluzia libertății este martor şi victimă a evenimentelor violente din România anilor ’89-’90, are premiera programată pe 15 octombrie. După Live din 2015, Scara, nominalizat anul acesta la TIFF pentru cel mai bun film românesc, marchează revenirea în scaunul de regizor a unui reputat director de imagine (Concurs, Faleze de nisip), devenit după căderea regimului comunist unul dintre cei mai importanți producători de film de la noi - nominalizat la Primetime Emmy (Hatfields & McCoys) - ca fondator al studiourilor Castel Film, cu aproape 120 de producții în portofoliu. Scenariul filmului Scara, al cărui rol principal este jucat de Eduard Trifa, a fost inspirat de povestea reală a actorului Dragoş Pâslaru, şi îi are în distribuție, printre alții, pe Ana Maria Guran, Dragoş Galgoțiu, Ioana Crăciunescu, Horațiu Mălăele, Valentin Teodosiu, Alin Panc şi Dorel Vişan, iar autorul său, Vlad Păunescu, îl dedică... “tuturor făcătorilor de spectacole”.

PAGINA

88

INTERVIU DE IOAN BIG

În mod evident, prin anvergură, Scara este un proiect de suflet care nu s-a materializat peste noapte. Care a fost punctul de plecare al filmului?

El a apărut cumva ca o surpriză din partea unui bun prieten, Costică Chelba [co-scenaristul Constantin Chelba, cunoscut cinefililor ca autor al scenariilor unor filme precum Probă de microfon, Croaziera sau Filantropica – n.r.], un nume în Televiziunea Română altă dată, care mi-a propus un scenariu după ce am terminat Live dar... nu s-a ținut de promisiune şi a amânat vreo doi ani de zile până să îmi dea scenariul. Probabil nu era gata. L-am primit și mi-a plăcut ideea pentru că mă trimitea către un alt bun prieten al meu, Dragoș Pâslaru, cu care eu am debutat în cinematografie pe vremea lui Dan Pița în Pruncul, petrolul și ardelenii, el în rol principal actor, iar eu în rol de cameraman, imediat după terminarea facultății. Nici nu vreau să-mi aduc aminte câți ani au trecut dar probabil că sunt vreo 40. Și am rămas prieteni până când el s-a retras din teatru şi film, întâlnindu-ne la încă patru filme, eu în calitate de operator șef și el ca actor, şi amintindu-ne de fiecare dată cu mare plăcere de prietenia noastră. E motivul pentru care băiatul lui se numește Vlad și nu se numește altfel, Gheorghe sau Ion. Lucrul ăsta cred că spune mult. Mi-a dat telefon imediat după nașterea băiatului și mi-a spus că e un gânditor profund ca el și probabil va fi frumos ca mine. Cam ăsta a fost începutul. [...]

www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

Scara poate fi privit în egală măsură cu interes din două perspective, cea a evoluţiei în teatru şi în afara lui a tânărului actor, şi cea a contextului, fiindcă filmul tău ne reaminteşte de momente crude din istoria noastră recentă. În intenţia ta, când ai început să lucrezi pe scenariu, care era dominanta, personajul sau contextul?

Sincer, a fost contextul. Declarat, să zicem, a fost contextul, dar, probabil, am profitat de prietenia cu Dragoş, pentru că am trăit în perioada trecută și am fost unul din cei care au ținut sticla de șampanie în așteptare până la căderea lui Ceaușescu. E drept, am băut-o cu [Alexandru] Tatos, Dumnezeu să-l ierte, dar aveam și eu una pregătită. Deci faptul că am putut să văd cu ochii mei și să mă bucur cu tot sufletul de căderea comunismului sau, mă rog, de căderea lui Ceaușescu, că după aia am văzut cât din comunism a picat, m-a bucurat enorm. Mi-am adus aminte cu o imensă scârbă de intrarea minerilor care au plantat panseluțe în București şi mi-am adus aminte în egală măsură de parte din atrocitățile lui Ceaușescu de a dărâma bisericile și mănăstirile din țara noastră. Întâmplarea face ca Dragoș să fi trăit trecut prin toate aceste cicluri de întâmplări și atunci viața lui Dragoș am legat-o în mod direct de aceste momente.

Există însă o „interfaţă” esenţială între personaj şi context: Dostoievski. Fiindcă pe scenă Andrei are şansa distribuirii într-o montare a Fraţilor Karamazov şi pendulează între rolul lui Alioşa, tânărul religios, şi cel al Diavolului. Cum şi-a făcut loc Dostoievski în Scara? Întâmplarea a făcut ca spectacolul în care a jucat personajul nostru să fie Karamazovii lui Dostoievski. Nu doar întâmplarea dar probabil și mâna cerească a făcut ca parte din distribuția din Karamazovii să o putem muta în interiorul filmului și mă refer aici la mari actori care, în bună măsură, au plecat dintre noi, dar mă refer și la cei care și-au găsit reîntruchiparea în actorii tineri care sunt astăzi în scena bucureșteană. Deci Dostoievski, prin opera lui în general, a adus în față latura tristă a unei societăți care nu mai este. Din multe puncte de www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

vedere. În Karamazovi, destinul personajului în final se regăsește în destinul piesei și atunci toate aceste evenimente, poate chiar întâmplări, deschid un capitol pe care încet-încet, pe rând, îl închidem înspre finalul filmului. Deci finalul filmului închide toate deschiderile de uși ca într-un muzeu cu multe intrări, da?

Sau ca într-un castel care își găsește tumultul prin încăperile prin care treci pentru ca, în final, să se închidă aceste uşi și să îi poți da spectatorului prin destinul personajului o cale pe care acesta a ales-o dar pe care ar putea-o alege oricare dintre noi. [...]

Citiţi interviul complet cu VLAD PĂUNESCU pe www.zilesinopti.ro PAGINA

89

EPIC DRAMA

Prințesa spaniolă O recreere vie și captivantă a poveștii Caterinei de Aragon

R

Revenind în lumea intrigii curții regale Tudor, cu costumele ei puternice și somptuoase, Prințesa spaniolă va avea premiera exclusiv la Epic Drama miercuri, 27 octombrie, la orele 22:00. Seria, a treia parte a miniseriei bazate pe romanele istorice al autoarei britanice Philippa Gregory, se concentrează pe femeile care au stat în spatele bărbaților în monarhia engleză din 1464 până în 1530. Pe parcursul a opt episoade fastuoase, frumoasa Caterina de Aragon capătă în sfârșit o voce, după ce povestea ei a fost umbrită, din punct de vedere istoric, de căsătoria ei infamă cu regele Henric al VIII-lea. Este o poveste plină de spirit despre romantism, răzbunare, trădare și putere. Iar dacă asta nu v-a convis, gama bogată, realizată cu extremă meticulozitate, de costume și pălării cu siguranță o va face!

Vă prezentăm mai jos un scurt interviu realizat cu ajutorul echipei Epic Drama cu parte din echipa ce a portretizat o parte dintre personajele complexe și colorate ale acestui serial.

INTERVIU ZILE ȘI NOPȚI

Pentru început, deoarece această serie pare în mod special să spună povestea prin prisma femeilor din acel timp, de ce credeți că, de-a lungul istoriei, chiar dacă este plină de figuri feminine extrem de proeminente, ele sunt doar parțial vizibile, realizările lor trecând aproape neobservate? În ce măsură filmul este un exercițiu de abordare a lacunelor istorice?

Emma Frost (scenarist): Istoria este povestea învingătorilor. Iar învingătorii sunt, în general, bărbați albi și ceea ce se consideră demn de știut este cine a câștigat războaiele, nu cine a născut copiii sau cine a construit alte aspecte ale vieții. Deci, cea mai mare parte din ceea ce au realizat femeile s-a pierdut complet.

Deci, pentru noi, este atât un efort creativ, cât și unul politic, să excavăm acele povești. Doar că avem puține informații despre majoritatea femeilor, astfel încât punem diverse piese laolaltă și ne imaginăm care au fost firele narative, psihologice și emoționale, pentru acele femei, astfel încât să putem aduce acele povești la viață.

Charlotte Hope (Caterina de Aragon): Cred că se aplică în special lui Henry al VIII-lea.

Istoria Casei Tudorilor este cunoscută prin intermediul acestui rege uriaș și puternic.

Caterina a fost doar o notă de subsol, soția stearpă, de fapt un preambul pentru Anne Boleyn.

Acum vom afla povestea ei, văzută prin ochii ei și ai femeilor din jurul ei. Iar asta este cu

PAGINA

90

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

adevărat interesant, deoarece este un fel de a răsturna narațiunea și nu am mai auzit acestă poveste până acum.

Pentru mine, este foarte interesant să povestesc o perioadă din istorie despre care toată lumea știe, dar dintr-o perspectivă pe care foarte puțini o cunosc.

Stephanie Levi-John (Lina de Cardonnes): Mergem și mai departe, vorbind despre ce însemna a fi femeie de culoare într-o dinastie exclusiv albă. Și tratăm toate aspectele, nu numai acesta, dar și cel al religiei. Sunt sigură că mulți nu știu că maurii au condus Spania timp de sute de ani. Deci, faptul că există o femeie de culoare în suita reginei Angliei spune publicului că noi nu am apărut pur și simplu într-o zi.

Suntem aici de secole.

Matthew Graham (scenarist): Femeile erau puternice. În acea perioadă, femeilor li se „permitea” să fie puternice. Doar că nu au fost înregistrate în istorie în același mod. Cavalerismul, genul cavalerului care salvează fata din turn, a fost inventat de victorieni. Un concept ce a fost chiar promovat de ei. Erau mai părtinitori cu bărbații, dar, destul de amuzant, cred că era o societate mai deschisă. Exista segregare așa cum astăzi ni s-ar părea de neconceput, de exemplu, femeile și bărbații se închinau în părți ale bisericii diferite. Da, a existat separare. Dar femeilor li s-a permis să aibă, știi, roluri principale în politică. Li s-a permis să aibă o voce la curte.

Deci, am încercat să explorăm și aspectul ăsta. www.zilesinopti.ro

Folosești foarte des expresia „exact din punct de vedere istoric”. Cât de precisă este istoria, așa cum e ea înregistrată? Pentru că realitatea este că istoria nu reflectă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.

Este o interpretare... o interpretare părtinitoare.

Emma Frost: Cred că noțiunea asta este greșită din start. O carte de istorie va spune mai multe despre perioada în care a fost scrisă decât despre perioada pe care pretinde că o reprezintă. Și o face prin filtrele sociale și politice din acea perioadă. Nu există, știi, niciun adevăr istoric.

Totul este subiectiv, o experiență trăită personal. Acest serial este o dramă istorică. Aducem la viață poveștile oamenilor care au existat cu adevărat, care au trăit cu adevărat. Dar dincolo de asta, este un serial dramatic în primul

rând, nu un documentar.

Nu dăm o lecție de istorie.

Vrem să oferim divertisment.

Acesta este obiectivul nostru principal, iar dacă nu facem asta, atunci eșuăm. Este ca un spectacol compulsiv fantastic de convingător.

Deci, suntem creativi în tot felul de modur. Ca să fim sinceri, dacă am fi cu adevărat corecți din punct de vedere istoric, toate personajele ar vorbi în continuare engleza acelei perioade și nimeni nu ar înțelege un cuvânt din ce spunem. [...]

Citiţi interviul complet despre serialul PRINŢESA SPANIOLĂ pe www.zilesinopti.ro PAGINA

91

SUPLIMENT DRACULA FILM FESTIVAL 2021  INVITAŢI SPECIALI & PREMIERE  BĂTĂLIA PENTRU DRACULA TROPHY  ÎN OCTOMBRIE, RUGGERO DEODATO DEVINE CONTE DRACULA  DEATHCEMBER: LUNA CADOURILOR (HORROR) DIN PERSPECTIVA A 24 DE CINEAŞTI

Ediția a IX-a TRANSILVANIA / BRAȘOV 13 - 17 octombrie 2021 www.draculafilm.ro

TEXTE DE IOAN BIG

A

INVITAŢI SPECIALI & PREMIERE Fantasy & Horror la Dracula Film Festival 2021

9-a ediţie al festivalului internaţional de film fantastic de la Braşov, Dracula Film Festival (DFF), ce va avea loc în perioada 13-17 octombrie, se anunţă a fi, în pofida contextului neprielnic, una foarte bogată în evenimente cinematografice (premiere europene, Q&A-uri cu autori ai filmelor, workshopuri şi mese rotunde), evenimente susţinute de prezenţa în festival a unor invitaţi speciali, dintre care este suficient să îi amintim pe Óscar Martín, realizatorul Thriller-ului psihologic Amigo (care poate fi vizionat actualmente pe HBO), câştigătorul de anul trecut al marelui premiu, Dracula Trophy, pe regizorul/producătorul Tony Jopia (Crying Wolf 3D, Deadtime) şi specialistul în F/X Andrij Evans (Cute Little Buggers), care aterizează din UK cu cel mai noul film al lor, Horror-Com-ul Creatures, regizorul bulgar Valeri Milev, autorul filmelor cu zombies Code Red şi Re-Kill, însoţit de producătorul şi actorul kazah Timur Turisbekov care introduc publicului român, în premieră într-o sală de cinema, Horror-ul lor Bullets of Justice, sau regizorul american Mark McCullough (Massacre on Aisle 12) şi producătoarea Alexis Nelson (The Lost One), recent câştigători în tandem al New York Independent Cinema Award cu A Savannah Haunting, film selecţionat şi în competiţia destinată lungmetrajelor în Dracula Film Festival.

Cât despre filmele propriuzise, în afara celor intrate în concurs, toate proiectate pentru întâia oară în România şi care, în eventualitatea nedorită a accentuării restricţiilor, vor deveni accesibile publicului online, DFF programează o serie de proiecţii ce au, fără îndoială, un caracter special, în primul rând avanpremierele de gală a două blockbustere care vor ajunge şi la noi în multiplexuri dar... ceva mai târziu, Halloween Kills, cel mai recent film din saga lui Michael

PAGINA

94

Myers creată de John Carpenter, şi Last Night in Soho, drama Horror cu Anya Taylor-Joy, ultima realizare al originalului cineast Edgar Wright, autorul lui Baby Driver, Shaun of The Dead şi Hot Fuzz. Nu trebuie însă ratate lungmetraje care vor fi proiectate exclusiv în cadrul DFF, parte în prezenţa realizatorilor lor, precum Bullets of Justice (2019) cu Danny Trejo într-o lume postWWIII, inventivul omnibus regizat de John ‘The Slayers’ Williams conţinând patru poveşti care dau fiori, Tales of the Creeping Death (2021), sau entertaining-ul Creatures (2021) al cărui slogan este sugestiv: “Jingle hell, jingle hell, creatures on the way!”. Rămâne deci să (ne) vedem la DFF! www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

Bătălia pentru DRACULA TROPHY

C

u peste 2500 de noi producţii cinematografice din aproape 100 de ţări înscrise în competiţiile destinate scurt şi lungmetrajelor, cea de-a noua ediţie a festivalului internaţional de film fantastic Dracula de la Braşov se anunţă anul acesta deosebit de bogată în evenimente, membrii juriilor având o misiune dificilă în a alege recipienţii trofeelor dintr-o selecţie ce reflectă varietatea formelor de expresie ale fanteziei adulte, de la comedie neagră la film experimental şi documentar, de la Thriller sau Neo-Noir până la SF şi Horror. Cele mai aşteptate 10 premiere care, foarte probabil, vor fi accesibile spre vizionare cinefililor români inclusiv online şi nu doar în sălile de cinema din Braşov, aparţin categoriei Feature Films, unde juraţii Elena Muñoz (Spania, producătoare, scenaristă, actriţă), Claudiu Bleonţ (România, actor) şi Stuart Jopia (UK, producător, scenarist şi director al festivalului The Dead of Night) vor trebui să desemneze câştigătorul râvnitului Dracula Trophy 2021.

ANNULAR ECLIPSE

(China, 2021, r: Chi Zhang) Action-Thriller SF realizat extrem de spectaculos în baza vocabularului estetic Cyberpunk. Anul 2030.

Tehnologia transplantului de memorie s-a perfecţionat iar umanitatea aspiră la nemurire. În căutarea refacerii propriului bagaj de amintiri, acum fragmentate de un accident (sau experiment), un asasin de profesie reuşeşte să distrugă tehnologia, date fiind obiectivele reale pentru care a fost creată de fantomatica organizaţie „Father”.

www.zilesinopti.ro

A SAVANNAH HAUNTING

(SUA, 2021, r: William Mark McCullough) Horror supranatural slow-burn bazat pe fapte reale (experienţe trăite de scenarist/regizor), filmat chiar în casa din ‘Deep South’ în care s-au întâmplat evenimentele. Un tânăr cuplu cu doi copii, tarat de moartea brutală în California al celui de-al treilea, se vede distrus odată cu relocarea şi mutarea într-o casă izolată din mijlocul pădurii. Filmul abordează inclusiv teme tipic „sudiste” (istoria sclavagismului, tradiţiile voodoo etc) într-o cheie modernă.

PAGINA

95

POP CULTURE MAGAZINE

ON THE 3RD DAY

(Argentina, 2021, r: Daniel de La Vega) Thriller Horror/Fantastic regizat de Daniel de la Vega (White Coffin, Necrophobia). Trei zile după un accident de maşină în care se afla împreună cu fiul său, acum dispărut, o femeie (Marina Anghilera) nu îşi mai aminteşte nimic din dramatica întâmplare. Dezorientată, mama caută indicii pentru a-şi recompune amintirile, descoperă similitudini cu alte cazuri în arhiva poliţiei iar quest-ul o duce spre întâlnirea cu un fanatic religios care ar putea fi un criminal în serie.

SUPERNO

(Etiopia, 2021, r: Abel Mekasha) Film experimental inspirat ca premisă de inseparabilitatea cuantică, dar care nu este un SF standard ci un FantasyThriller psihologic despre individualităţile privite ca particule, ale căror efecte se simt asupra celorlalte chiar dacă acestea se află la mare distanță. O persoană este închisă singură întrun mediu perfect izolat, crede că este răpită dar nu e întrutotul adevărat, cu doar un telefon ca mjloc de comunicare cu celelalte fiinţe, naturale sau supranaturale.

THE WINTER HUNGER

NIGHT CALLER

(SUA, 2021, r: Chad Ferrin) Chiller semnat de Chad Ferrin, autorul lui The Deep Ones. Intrată în contact cu un serial killer, o clarvăzătoare autentică şi nu una ‘fake’ (Susan Priver – Serving Up Richard) de la un call center de astrologi şi prezicătoare, „vede” crimele acestuia înainte de a fi comise şi ajunge fără voie târâtă într-un joc de-a şoarecele şi pisica, ajutată fiind doar de o colegă (Bai Ling – The Crow, Crank: High Voltage) şi de tatăl ei invalid. În distribuţie: Steve Railsback (Helter Skelter), Lew Temple (The Devil’s Rejects) etc.

PAGINA

96

(Spania, 2021, r: Álvaro García Gutiérrez) Horror apocaliptic al unui cineast multipremiat pentru scurtmetrajele sale. O mutaţie a virusului turbării provoacă o pandemie în faţa căreia, în doar trei luni, întreaga omenire se declară înfrântă. Puţinii supravieţuitori se regăsesc departe de zonele suprapopulate, fără electricitate, comunicaţii sau protecţie din partea autorităţilor. Se apropie iarna şi pericolul cel mai mare vine din partea propriilor semeni şi nu a persoanelor infectate, ce nu mai acţionează raţional.

OCTOMBRIE 2021

IWIANCH, THE DEVIL DEER

(Ecuador, 2020, r: José Cardoso) Documentar despre străvechile legende şi culturi din pădurile Amazonului - Iwianch este un demon care ia forma unui cerb antropomorfizat - construit pe situaţia reală a recrutării unui şaman pentru găsirea unui copil localnic dispărut în junglă. Simultan cu tragedia urmărită în real time, filmul este un ‘trip’ aproape de Psychedelia şi Horror prin observarea ritualurilor şamanice bazate pe credinţa existenţei unor portaluri spre lumea morţilor.

DAWN BREAKS BEHIND THE EYES

(Germania, 2021, r: Kevin Kopacka) Horror caleidoscopic în maniera esteticii filmelor de gen italiene din anii ’70, deferent faţă de Mario Bava & Co., dar şi cu un clin d’oeil la adresa lui Jean Rollin sau R.W. Fassbinder. Un cuplu (soţ autoritar şi irascibil, soţie obedientă şi nefericită) îşi petrece noaptea într-un conac decrepit, primit moştenire. Doar că timpul dobândeşte alte caracteristici în acest inovativ regal vizual gotic psihedelic, inclusiv prin OST-ul original.

www.zilesinopti.ro

INFINITE SEA

(Portugalia, 2021, r: Carlos Amaral) Într-o realitate alternativă în care se desfăşoară exodul speciei umane spre alte planete, rămas printre puţinii locuitori ai Pământului, hackerul Pedro perseverează în a încerca să pătrundă în sistemul agenţiei spaţiale pentru a-şi urma visul de a pleca în cosmos. Întâlnirea cu Eva (Maria Leite, actriţă cunoscută publicului român din Traducătorii) îl va face să îşi privească existenţa din altă perspectivă. SF meditativ cu subtext filosofic.

CURSED LAND. FATE

(Federaţia Rusă, r: Stepan Burnashev) Slow-burn Folk-Horror cu o tânără orăşeancă în căutarea mamei dispărute, ajunsă în cătunul ei natal, unde descoperă că aceasta este în viaţă dar înfricoşată de obiceiurile locale ţinând de folclorul regiunii Iacuţia, legat de răul care ameninţă să invadeze lumea. Obligată să rămână un timp în sălbăticia siberiană alături de mamă, fata se vede la rândul ei pusă în pericol de spiritele rele şi imersează în universul ritualurilor şi credinţelor ancestrale.

PAGINA

97

TEXTE DE IOAN BIG

D

În octombrie, RUGGERO DEODATO devine Conte Dracula

upă Lamberto Bava, Debbie Rochon, Sergio Stivaletti sau Armand Assante, ca să amintim doar câteva dintre personalităţile cărora Dracula Film Festival le-a adus în ultimii ani un tribut pentru realizările lor remarcabile în cinematografia Horror & Fantasy, anul acesta a venit rândul unui cineast legendar, Ruggero Deodato, să devină recipient al titlului onorific de Conte Dracula, ca semn de recunoaştere pentru imensa influenţă pe care peliculele sale continuă să o exercite în evoluţia acestor două genuri după decenii întregi de la premieră.

Ruggero Deodato este autorul unuia dintre cele mai controversate, şocante şi brutale filme făcute vreodată, Cannibal Holocaust (1980), relansat în versiune restaurată şi apoi într-una uncut cu 20 şi, respectiv, 15 ani în urmă, în faţa unui public milenial care a înţeles astfel mai bine de ce regizori faimoşi precum Oliver Stone sau Quentin Tarantino îl citează cu deferenţă ca sursă de inspiraţie sau unde trebuie căutată originea cinematografiei Horror „found footage” dincolo de The Blair Witch Project sau [REC]. Povestea poveştii acestui film-cult – inspirat la rândul său

PAGINA

98

de filmele Mondo din anii ’60 - în care un antropolog descoperă în jungla amazoniană filmările legate de un trib canibal realizate de un cvartet de documentarişti dispăruţi, care i-a adus lui Deodato punerea sub acuzare pentru crimă, fiind bănuit ca şi-a ucis actorii, este excepţional spusă în documentarul Deodato Holocaust, realizat de brazilianul Felipe M. Guerra, câştigător al unui premiu special la Dracula Film Festival în 2020, şi care va fi proiectat în ediţia de anul acesta, în seara de 14 octombrie.

Dincolo însă de ultracelebrul Cannibal Holocaust şi de predecesorul său gory, Jungle Holocaust, nu trebuie să uităm că Deodato şi-a făcut ucenicia ca asistent al lui Antonio Margheriti pentru filme Horror/Fantasy precum Hercules, Prisoner of Evil sau Castle of Blood înainte de a debuta ca regizor la finele anilor ’60 cu Exploitation-urile de aventuri SF/Fantasy Fenomenal and the Treasure of Tutankamen şi Gungala, the Black Panther Girl, în trena cărora va mai sta apoi cu Atlantis Interceptors, The Lone Runner şi The Barbarians. În paralel cu light Fantasy-ul, versatilul Ruggero Deodato a continuat pe calea Horror doar că a făcut-o sincopat de proiectele TV, ultimele sale lungmetraje notabile fiind The Washing Machine (1993) şi Ballad of Blood din 2016. Esenţiale însă pentru evoluţia genului - dincolo de cele două „holocausturi canibale” - rămâne cvintetul său de Horror-uri din anii ’80: House on the Edge of the Park, Cut and Run, Body Count, Phantom of Death şi Dial: Help. Pentru toate acestea, Ruggero Deodato merită din plin admiraţia noastră şi titlul de Conte Dracula acordat la Dracula Film Festival. www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

DEATHCEMBER: Luna cadourilor (Horror) din perspectiva a 24 de cineaşti

D

racula Film Festival îl omagiază pe maestrul italian al Horrorului Ruggero Deodato, recipient al premiului şi titlului onorific de Conte Dracula al ediţiei din acest an a festivalului de la Braşov, prin programarea în seara de 14 octombrie a proiecţiei - în premieră în România - a celei mai recente sale contribuţii la cinematografia de gen, segmentul Casetta Sperduta in Campagna din super-omnibusul tematic DEATHCEMBER din 2019, creat de Dominic Saxl şi produs de acesta împreună cu Ivo Scheloske şi Frank Vogt. Deathcember reuneşte sub aceeaşi umbrelă conceptuală 27 de realizatori de filme Horror de pe întreg globul, aparţinând ca vârstă şi viziune mai multor generaţii, prin intermediul a 24 de scurtmetraje şi 3 segmente bonus ale căror fir roşu este calendarul “de groază” al vacanţei sărbătorilor de iarnă. Este o şansă unică pentru cinefilii amatori de fantezii ‘+18’ de a fi expuşi într-un mod compact şi consistent variilor perspective ale unor creatori dedicaţi acestui tip de storytelling.

Alături de veteranul Ruggero Deodato (Cannibal Holocaust), pe genericele poveştilor care compun Deathcember regăsiţi nume consacrate sau reputate în spaţiul Horror precum Pollyanna McIntosh (Darlin’), Isaac Ezban (Parallel), Lee Sang-woo (Barbie), Lucy

www.zilesinopti.ro

McKee (The Woman, May), Andreas Marschall (Tears of Kali), Julian Richards (The Last Horror Movie) sau Milan Todorović (Zone of the Dead), ultimii doi făcând parte dintre invitaţii speciali la Dracula Film Festival în cadrul ediţiilor din anii trecuţi, într-un mix inedit cu cineaşti emergenţi extrem de interesanţi, fie americani formaţi la ‘şcoala’ Blumhouse, precum Jason A. Rostovsky (Don’t Be Afraid of the Light) sau Sam Wineman (The Quiet Room), fie europeni care s-au afirmat pe scena Indie, ca Sonia Escolano (House of Sweat and Tears), Steve De Roover (Forgotten Scares) sau Bob Pipe (Soul Reaper).

Segmentele eclecticei antologii Deathcember, provenind din peste 10 ţări şi ale căror abordări variază între maniera Giallo şi poveştile japoneze cu fantome, aduc împreună pe ecran o formidabilă distribuţie în ansamblul său, de la Sean Bridgers (Deadwood), Johnny Vivash (Book of Monsters) şi Barbara Magnolfi (Suspiria lui Dario Argento), până la Brianna Barnes (The Day), Steven E. de Souza (scenaristul lui Die Hard şi 48 Hrs.) şi celebra ‘scream queen’ Barbara Crampton (The Puppet Master, Re-Animator). Prin această impresionantă combinaţie multinaţională de creativitate, talent şi dedicare pentru genul Horror, Deathcember reprezintă unul dintre evenimentele cinematografice must-see din programul Dracula Film Festival 2021!

PAGINA

99

TEXT DE MĂDĂLINA SÁNTA

Eat&Drink

CULINARiA  5 RESTAURANTE PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNCERCI ÎN ACEASTĂ TOAMNĂ  HORECA A MURIT, TRĂIASCĂ HORECA!  CEVA DULCE  5 CAFENELE DE SPECIALITATE DIN ȚARĂ  FIECARE GENERAŢIE ÎŞI ARE BĂUTURA EI  COCKTAILURI INEDITE

3 sfaturi pentru toți cei care au simțit că ultimii doi ani au fost destructivi și deprimanți

N

u știu cum au fost pentru alții, dar pentru mine, ultimii doi ani au fost o veritabilă aventură. Azi, după prima minivacanță, vorbesc cu ”înțelepciunea” celui care-și dă seama că pauzele mici, eventual și dese, sunt cheia marilor succese. Pentru cei mai norocoși dintre oamenii care lucrează în industria noastră, slalomul printre deschidere și închideri, schimbări de legislație, de modele de business și reguli absurde, a adus burnout-uri și depresii, anxietăți, atacuri de panică dar și, în cele din urmă, ușurarea de a fi supraviețuit cumva. Pentru ceilalți, pandemia și criza ulterioară au însemnat închideri de afaceri, pierderi financiare uriașe, faliment și probleme medicale grave. Am citit undeva că s-au închis peste 100.000 de restaurante în lumea întreagă.

Așa că, cei care am supraviețuit, ne simțim norocoși. Dar cum am reușit și care e prețul pe care l-am plătit?

Pentru un bucătar șef sau un proprietar de mic restaurant, stresul începe încă dinainte de a deschide ochii dimineața. Se simte ca o durere de stomac usturătoare, urmează apoi o avalanșă de gânduri care te năucesc, sentimente de neputință și ușor, ușor, în timp ce te trezești, te aduni și-ți spui că trebuie să faci cumva față și azi. Ăsta e stresul ”bun”, stresul ”rău” e... când nu mai ai pentru cine să te stresezi. Se spune că bucătarii sunt dependenți de satisfacția pe care le-o generează clienților și au tendința de a se simți pierduți atunci când nu au pe cine să bucure. Lecția cea mai importantă e aceea că nu poți face nimic, dacă nu ai grijă de tine. Iar pentru mine, lucrurile au început să se așeze atunci când mi-am dat voie și timp să-mi mai trag sufletul. Restaurantul e deschis doar de joi de până duminică, iar de luni până miercuri

www.zilesinopti.ro

mai apuc să recuperez cât de cât la odihnă și la timpul pentru mine.

Dacă lucrezi în horeca și ai simțit câte ceva din toate astea, am 3 recomandări pentru tine. În primul rând, dormi mai mult. Somnul și odihna sunt esențiale pentru randament și creativitate. Mai puțină cafea după prânz, ultima masă înainte de ultima comandă și poate mai puțin Instagram înainte de culcare sunt primii pași spre succes. În al doilea rând, nu uita să-ți hrănești trupul dar și mintea.

Bucătarii adoră să îi hrănească pe ceilalți, dar adeseori uită să se hrănească pe sine sau aleg să mănânce rar, prost și nesănătos.

Un pic mai multă atenție la alimentație, mai puțină cafea și mai puțin alcool și s-ar putea ca lucrurile să se schimbe radical. Cât despre minte, eu car 4-5 cărți după mine mereu și nu ratez nici un moment mort sau pauză și citesc.

Nu în ultimul rând, fă mișcare în aer liber. Reconectează-te cu natura. Respiră cum trebuie. Pentru cineva obișnuit cu 20.000 de pași făcuți în 100 de metri pătrați, în fiecare zi, pare ciudat să recomand mișcarea. Dar nu uita că una e mișcarea la muncă, alta e cea recreativă, în natură, la aer curat, acolo unde tot ce crește și respiră e parte din spectacolul naturii.

Nu sunt eu speaker motivațional, nici influencer ce dă sfaturi, dar știu că rețeta de mai sus m-a ținut în picioare în vremuri grele. Iar dacă ea îi va folosi măcar unuia dintre cei ce citesc aceste rânduri, sunt fericită că am făcut un dram de bine în lume, altfel decât printr-o farfurie delicioasă. Să fiți sănătoși și să aveți grijă de voi.

PAGINA

103

DRINK

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Delicii peruviene

Î

ncercați un ceviche și o să vă îndrăgostiți la București de bucătăria de la Lima cât ați zice pește. Primul contact cu gastronomia peruviană l-am avut fix toamna asta. Eram în clădirea splendidă, de lângă Cișmigiu, a Institutului Cervantes, înainte să înceapă tulburătorul film „Contracorriente / Contracurent” (Peru/ Columbia 2009, regia Javier Fuentes-León). Urma să intrăm la proiecția din El Patio (terasa cochetă a Institutului), primul film pe care aveam să-l văd în cadrul Festivalului de film Película, o ediție „Ibero-Americana All Inclusive”, fain tare!. O însoțeam pe cea mai bună prietenă a mea, care fusese de trei ori la Lima și mi-a recomandat călduros să dau iama în gustările pregătite prin bunăvoința Ambasadei Republicii Peru În România. Am îmbucat cu plăcere din toate, am tras pe gât un țoi de Pisco Sour, a fost bine.

foto © javgutierrez (www.istockphoto.com)

Picarones

conduce „Al Toke Pez”, un minuscul restaurant stradal cu fabuloase gustări la minut. Înțeleg că e un fel de „Cevichería”, unde se prepară și servește celebrul fel de mâncare peruvian ceviche, dar mult mai mult decât atât. Am devorat din priviri și niște picarones, gogoși peruviene crocante pe dinafară, divin de moi pe dinăuntru (unii din Chile susțin că ei le-au inventat, niște bolivieni - la fel, dar peruvienii zâmbesc îngăduitor, fiindcă ei le fac cel mai bine, cum demostrează tanti María Gonsales, care le servește de-o viață unde e coadă continuu, la „Mary Picarones”, un chioșculeț în Parcul Kennedy din Lima).

Chestia e că în București te poți bucura de delicii peruviene nu doar dacă ai abonament la cel mai mare serviciu de streaming. Am descoperit din întâmplare că taman pe Calea Victoriei se găsește localul La Luz by Latino Coffee, cu o selecție de bucate peruviene ca la mama lor. Aici au, asta vă recomand fără ezitare, ceviche. Se poate comanda și acasă, firește, că a venit valul 4 peste noi și unii suntem mai parcimonioși cu ieșeala. Cerviche de aici înseamnă șalău de Nil marinat în limete, sare, piper, ceapă, aji (cum îi zic ei ardeiului iute), alături de o prea cinstită garnitură de cartofi dulci. Luați de mâncați, data viitoare cereți și empanadas cu carne de vită, merge și o tartă de mere după (ei pun și brânză de vaci în ea), că n-o să regretați!

104

www.zilesinopti.ro

Așa că am vrut să știu mai multe despre mâncarea din satul global contemporan și am dat pe Netflix, la serialul „Street Food Latin America - Lima”. Așa am aflat, habar n-aveam, nici n-am ajuns pe acolo, că Lima e considerată o capitală culinară a Americii latine. Imediat am înțeles și de ce: la serialul ăsta îți plouă în gură. Iar în acest episod facem cunoștință cu Tomás “Toshi” Matsufuji, a treia generație de niponi stabiliți în Peru, care

foto © JackF (www.istockphoto.com)

Ceviche

PAGINA

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 restaurante pe care trebuie să le încerci în această toamnă Unele abia ce și-au deschis porțile, altele sunt mai vechi în peisaj, dar poate nedescoperite cum trebuie, însă toate merită trecute în lista oricărui gurmand pentru lucrurile bune pe care le au în meniu și pentru treaba bună pe care o fac în bucătărie. Așadar, iată 5 restaurante pe care trebuie să le încerci în această toamnă, cel mai probabil cu certificatul verde la purtător.

BUCUREȘTI SORO.LUME  Fluierului 33  0726.776.966 La Soro.lume, restaurant nou deschis în București, gătește chef Mihai Toader, un nume cunoscut de pasionații de gastronomie și mai ales de bucătăria românească reinventată. Meniul de aici este unul plin de lucruri deosebite, iar profilul localului este „Obor To Table”, adică feluri de mâncare gătite cu ingrediente care descriu sezonul, gătite cu tehnici de pe teritoriul României în bucătăria lor din curte.

BRAȘOV LIRIC SOCIAL CLUB  Strada Politehnicii 6  0734.596.089 LIRIC este un restaurant „neotradițional” deschis recent în Brașov, în locul unde înainte de pandemie se afla Simone. Noul loc promite o experiență unică și „gastronomie cu poezie, oameni faini, vin bun, filosofie și-un strop de dimineață-n cafea”. E suficient să intri pe paginile de socializare ale restaurantului, iar pozele cu felurile de mâncare te vor face să suni pentru o rezervare.

CLUJ RESTAURANT NATIV  Georges Clemenceanu 3  0747.515.347 Nativ promite o masă ca la mama acasă, cu ingredientele și preparate sănătoase. De asemenea, www.zilesinopti.ro

este un loc care-și propune să implice cât mai mulți producătorii locali, pentru ca bucatele din farfuria ta să fie cât mai „made în RO”.

Vedeta locului este friptura de vită, așa că e musai să treci pe aici când ți se face poftă de așa ceva.

TIMIȘOARA HOMEMADE  Gheorghe Doja 40  0730.832.299 Homemade a pornit din dorinţa proprietarilor de a avea un loc primitor ca acasă, plin de personalitate, intim. Meniul este unul sezonier, cu preparate delicioase reinterpretate, schimbat o dată la trei luni și urmărind ciclurile naturii. De reținut că meniul de aici este plin și de multe preparate care pot fi catalogate fără nicio ezitare drept „comfort food”.

IAȘI KRUD  Dimitrie Ralet 1  0771.103.904 Situat într-o vilă interbelică din cartierul ieșean Copou, Krud este un restaurant unde trebuie neapărat să ajungi când vrei să mănânci o masă care să te impresioneze, care e gătită cu ingrediente de la producători locali și vine cu un preț onest. Găsești aici și o băcănie cu produse „alese și culese” din toate colțurile țării, ca să poți lua și la pachet tot felul de lucruri bune.

PAGINA

105

ZILE ȘI NOPȚI & CLUSA

– Procesul artizanal de producție a berii

Î

n procesul tehnologic de fabricare a berii Clusa respectam toate etapele specifice conceptului artizanal, de la măcinarea cerealelor până la fermentarea și maturarea îndelungată. Respectăm clienții și munca noastră, de aceea alegem să transformăm materiile prime în bere pe cale naturală, cu multă răbdare.

Procesul de fabricare a berii începe prin măcinarea grosieră a malțului cu ajutorul unei mori de malț. Apoi malțul macinat este transportat automat în vasul de amestec, denumit „mash”. Aici este amestecat cu apa, la temperaturi presetate și perioade diferite de timp, conform rețetei maestrului berar. La finalul perioadei de amestec, în același vas are loc procesul de „lautering” cu rol de separare a mustului de bere de borhot.

Mustul de bere este transferat automat în al doilea vas unde are loc fierberea impreună cu hamei pentru a obține amăreală si aromă. La finalul fierberii are loc sedimentarea resturilor de hamei și a altor componente solide în suspensie, printr-un proces de centrifugare a mustului, denumit „whirpool”.

PAGINA

108

În momentul transferului către fermentator, mustul este răcit rapid la o temperatura de 18-19 grade C pentru berile de tip ale sau 12-14 grade C pentru cele de tip lager. Astfel, lichidul ajunge în fermentatoare la temperaturile ideale pentru procesul de fermentație în care drojdia transformă zaharurile din must în alcool și CO2 natural.

După terminarea fermentație, adica 7-10 zile, are loc procesul de maturare a berii. Timpul în care berea se maturează variază între 2 și 6 săptămâni, în funcție de tipul de bere, unele beri speciale pot ajunge chiar și la 6-12 luni de maturare în fermentatoare.

O tehnică intermediară între maturare și îmbuteliere este cea de „dry hop” în care berea este trecută printr-un vas special în care este introdus hamei proaspăt pentru aromatizarea puternică a berii.

La finalul acestor procese berea poate fi imbuteliată in sticle sau butoaie. Astfel obținem berea 100% natural, fără enzime sau alte componente chimice menite să „grăbească” procesul de fabricare.

Ne bucurăm că putem face toate aceste lucruri si vrem să le vedeți si voi, pe viu, in făbricuța noastră. Așa că te asteptam în vizită, scrie-ne un email sau dă-ne un telefon pentru programare.

Cheers!

www.zilesinopti.ro

PE GUSTUL NOSTRU

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

Sintagma originală „Regele a murit, trăiască regele!” exprima continuitatea (decesul unui rege era urmat imediat de încoronarea descendetului), dar, după folosirea ei de către Lev Tolstoi în Ana Karenina, a căpătat și conotații ironice. O să vă rog să citiți titlul meu în ambele chei.

I

ndustria ospitalității este una dintre cele mai afectate de pandemie și asta se vede de unde aruncă zmeul cel mare buzduganul cel greu, în pofida teraselor pline și a miilor de livratori cu ghiozdane uriașe, cocoșatoare, colorate strident cât să-ți sară în ochi, dar și în fața mașinii. Pare că restaurantele și-au mai revenit, încasează, ba chiar, multe au primit aproape nesperatele ajutoare de la stat.

Astea se văd de la distanță.

De aproape se pot observa heirup-uri, nervi întinși până la limita pleznirii și cea mai mare criză de personal. Și înainte de pandemie abia găseai un bucătar serios, un ospătar amabil sau oameni cu chef de spălat vase. Ei bine, fie că au fost speriați de viitorul incert ca angajați în domeniu, fie că erau sătui de fițele patronale și munca istovitoare, fie că au

www.zilesinopti.ro

foto © JackF (www.istockphoto.com)

HoReCa a murit, trăiască HoReCa!

fost mătrășiți fără scrupule de la locul de muncă, niște zeci de mii dintre ei au migrat către taximetrie, livrări ori alte ramuri economice unde cererea de angajare este enormă și ziua de mâine pare mai sigură.

Acestei crize îi adăugăm „mersul bine al țării” despre care ni se povestește de către guvernanți la TV. Euro – 5 lei, materie primă scumpită și răscumpită, combustibil și energie de îți vine să mergi doar pe jos și doar pe întuneric. Plus, pretenții salariale din ce în ce mai mari ale celor care au rămas în industrie.

Toate astea se văd în calitatea serviciilor. Iar calitatea scade zilnic. Poate ne-om mai reveni un picuț simultan cu întoarcerea personalului angajat sezonier pe litoral. S-au întețit postările în social-media, mass-media, bloguri, ba chiar și pe TikTok despre cum ospitalitatea clamată a devenit, de fapt, bătaie de joc la adresa clientului. Sigur, pe noi, clienții, plătitori, ne cam doare

în cot, că de asta plătim. E firesc să ne sară țandăra când dăm un purcoi de bani pe o mâncare discutabilă adusă în scârbă de un ospătar angajat ieri și care încă nu știe unde lucrează, darămite meniul.

Am observat că restaurantele decente se împuținează. Nu mai avem „clasă de mijloc”. Cele bune, cele care erau și înainte, parcă devin din ce în ce mai bune, cele medii și mediocre s-au dus și mai jos. Este fix diferența dintre cei care încearcă să țină stindardul sus și jăpcarii care vor își scoată, cât se poate de repede, pârleala. Din acest motiv nu am cum să fiu de acord cu categorisirea restauratelor la grămadă.

Prea des clamăm m**e HoReCa și îi băgăm pe toți în aceeași grămadă. Oare nu e mai ușor ca pe ăia nașpa să îi amendăm prin lipsă, iar pe ăia care ne plac să îi încurajăm prin comenzi?

PAGINA

109

CEVA DULCE

Întâlnire cu toamna la o cupă de înghețată ste deja limpede că în ultimii ani apetitul publicului român pentru înghețată a crescut. Mai mult decât statisticile oficiale rare, o spun zecile de noi gelaterii apărute în toate orașele țării, o spun congelatoarele tot mai mari și bine aprovizionate din supermarketuri, o spun analizele furnizorilor de materie primă și, nu în ultimul rând, o spun cozile care se formează în fața magazinelor de înghețată. Aceiași indicatori ne furnizează, însă, și o altă informație foarte importantă pentru jucătorii din piață: consumul de produse pe bază de înghețată este unul sezonier, bazat pe impuls. Care sunt motivele pentru care țări cu temperaturi medii mult mai scăzute decât cele din România au un consum de până la 6 ori mai mare de înghețată, distribuit uniform pe tot parcursul anului?

PAGINA

110

TEXT DE ANA CONSULEA

Prin 2010 am urmărit la TVR un interviu cu patronul unuia dintre cele mai mari companii producătoare de înghețată din țară, care la întrebarea jurnalistului „Se vinde înghețată iarna?” a răspuns atât de tranșant NU, încât m-a făcut să cred că este un comportament firesc al consumatorului de pretutindeni. Asta până în momentul în care m-am îndrăgostit iremediabil de acest produs extraordinar și am decis să construiesc, la rândul meu, un business în jurul lui. Am aflat, în timpul documentării, că sezonalitatea nu este implicită și că ține de noi, cofetari și antreprenori, să schimbăm această mentalitate. Țările cu cel mai mare consum de înghețată din Europa sunt țările nordice, unde sezonul estival este atât de scurt încât ar fi fost aberant ca acestea să se lase pe mâna vremii atunci când vine vorba de comercializarea unui produs atât de delicios.

Norvegia era în 2019, conform Association des Entreprises de Glaces din Franța, țara cu cel mai mare consum de înghețată per locuitor 10,8 l, urmată îndeaproape de Suedia cu 10,4 l/locuitor. La nivel mondial, Noua Zeelandă este campioana cu 23 de litri/locuitor, urmată de Statele Unite cu 20 de litri/ locuitor unde, surpriză!, statul cu cel mai mare consum este Alaska. O altă statistică ne arată că 83% din consum este efectuat în casă și doar 17% afară sau în spații dedicate. Pe canapea sunt întotdeauna 20 de grade, așa că modul în care consumăm înghețata ține, mai degrabă, de obicei decât de temperatură. www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE2021

POP CULTURE MAGAZINE

Vestea bună este că obiceiurile pot fi schimbate sau create.

Un alt factor care influențează consumul este modul în care noi, producătorii, lansăm colecțiile pe piață și comunicăm cu clienții noștri. Țările europene latine, unde se observă o sezonalitate accentuată, își lansează noile arome în apriliemai cu accent pe comunicare în lunile de vară, pe când în țările nordice campaniile de publicitate țin tot anul, iar noutățile sunt lansate încă din ianuarie.

Statistici ca statistici, dar ce este de făcut? Iată câteva lucruri pe care eu și echipa mea le facem la Zexe Braserie și Zelato pentru a ne încuraja clienții să consume constant înghețată: Schimbăm aromele în funcție de anotimp – sezonalitatea poate fi un lucru pozitiv dacă vorbim despre materie primă.

Creăm produse complementare, care să suplinească scăderea vânzării pe timpul iernii – la Zelato avem panetul (o brioșă caldă și crocantă la exterior și cremoasă și rece în interior), colecția de biscuiți și brownie-uri.

Comunicăm în mod constant cu publicul nostru, indiferent de sezon.

România este încă la început de drum în domeniul gelateriei - doar 3 litri/locuitor, lucru care nu mă poate decât bucura.

Avem treabă! www.zilesinopti.ro

Ana Consulea este chef cofetar & owner Zexe Braserie şi Zelato. A studiat cofetăria în Franța, la Școala de Cofetari din Montbeliard. În 2017, 2018 și 2019, a primit titlul consecutiv de „Cel mai bun Chef Cofetar din România”, la Gala Horeca Awards, iar în 2019 a primit titlul „Pastry Chef of the Year”, din partea ghidului Gault&Millau.

PAGINA

111

DRINK

Despre vermut, numai de bine Vermutul e noul gin, mi-a spus recent un cunoscător. Confirm cu entuziasm: îl găsesc foarte instructiv, deși e un aperitiv.

S

e făcea că eram la petrecerea de lansare a revistei „Propagarta” (apare și în print, Old School, ca publicația pe care o țineți acum în mână), în curtea ARCUB Gabroveni, adică în partea renovată mișto a Centrului Vechi, aș adăuga și în partea frecventabilă după gustul meu, și mă uitam la ce se poate bea într-o dupăamiază bucureșteană de vară indiană picată la jumătatea lui septembrie. Îmi făceau cu ochiul paharele pântecoase cu picior de culoarea safirului, așa că am cerut un gin Bombay Sapphire, firește. Am lăsat-o pe hipsterița de barmaniță să-mi pună și niscaiva fructe de pădure și ierburi, deși omul de radio și de cultură Cătălin Striblea tocmai îmi șușotise că ginul se consumă cât mai neacompaniat, cum învățase într-o vizită în Insulă. „Bun ginul”, i-am spus lui Dragoș Vărșăndan, editorul „Propagartei” și Social Drinker responsabil la The Liquor Store, care s-a apropiat să ciocnim. „E bun. Dar să știi că vermutul e noul gin”.

Prietenul meu nu se înșală. Toamna asta, vermutul e în tendințe și la noi, v-o spune unul care încearcă să iasă cât mai des în acest târg unde dacă nu apari, se cheamă că nu exiști.

Lui - dar nu se pune, întrucât, în comparație cu un ageamiu ca mine, are cunoștințe foarte vaste și gusturi sfidător de rafinate - îi place Dubonnet, un vermut franțuzesc mai blând, cu un conținut de alcool mai scăzut și care se bea cu gheață și puțină lămâie.

Eu, dacă mă-ntrebați, o să vă recomand tot ceva bun-bun (la un preț cumsecade, 85 de lei), dar după gustul meu: Vermouth de Forcalquier. Această butelcă îmbietoare,

PAGINA

112

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

datorită ambalajului vintage elegant, conține un vin aromat făcut cu absint, plante amare și mirodenii amare precum roinița, mentă, anason verde, scorțișoară, coriandru și piper galben.

E un aperitiv cu aromă completă, ca să mă dau cunoscător, nu înainte de a vă garanta satisfacția la orice înmuiere a buzelor.

Vorbe de vermut Deși nu mă omor după parada de erudiție, mi-am făcut un obicei din a prezenta vorbe cu tâlc despre băuturile la care mă refer. Iată câteva menite să întărească zicala „vermutul dulce mult aduce”: @ „Uniunea potrivită dintre gin și vermut are o glorie măreață și subită. E unul dintre cele mai fericite mariaje și cu cea mai scurtă viață de pe Pământ” Bernard DeVoto

Gosho Aoyama

@ „Secretul care face femeia femeie: vermutul” - Gosho Aoyama @ „Suferința e necesară în divertisment ca Vermutul cu Martini: un ingredient mic, dar vital” - Phyllis McGinley @ „Vermutul mă transformă de fiecare dată într-un om strălucit, când nu mă face să par idiot” E.F. Benson @ „Stau la Intersecția dintre Strada a Cincea și Vermut” - Tom Waits Tom Waits

www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 cafenele de specialitate din țară Cafeaua de specialitate nu mai e de mult un moft, ci o necesitate pentru toți cei care doresc săși înceapă ziua cu o cafea adevărată, care-ți trezește și simțurile, nu doar pulsul. Și, cum toamna cafeaua are un cu totul alt gust, iată 5 cafenele de specialitate pe care să le încerci, indiferent dacă ești în București, Brașov, Cluj, Timișoara sau Iași.

BUCUREȘTI AM. SPECIALTY COFFEE  Constantin Bosianu 21  0771.293.521 AM. Specialty Coffee este o cafenea de specialitate nou apărută în oraș și care a lansat o invitație deschisă tuturor celor care vor să lucreze remote.

Interiorul are spații speciale pentru cei care au nevoie de concentrare în fața laptopului, dar vine și cu o ofertă de cafea bună, craft drinks și gustări, diferite evenimente, concerte, proiecții de film, expoziții și workshop-uri. Pe lângă toate acestea, în aceeași curte există și un spațiu de coliving, care are o comunitate înfloritoare.

BRAȘOV CH9 SPECIALTY COFFEE  Curtea Johannes Honterus 9  0749.162.466 CH9 Specialty Coffee se află în Curtea Johannes Honterus, într-o clădire din secolul XVIII. Casa a fost ridicată la puțin timp după marele incendiu din 21 aprilie 1689, care a distrus parțial orașul medieval. La Bienala de Arhitectură 2020 localul a fost premiat pentru restaurarea și reabilitarea clădirii monument istoric. Cafeaua pe care o puteți descoperi aici este prăjită chiar în Brașov, de Spired Roastery, printr-o metodă unică în România, anume prăjirea boabelor de cafea în flux de aer fierbinte.

CLUJ YUME COFFEE  Victor Babeș 21  0740.308.080 Când ești în Cluj, la YUME Coffee mergi la sigur atunci când vrei să bei o cafea cu adevărat www.zilesinopti.ro

deosebită. Cafeneaua este alimentată cu cafea de la prăjitoria proprie (YUME Coffee Roasters), iar proprietarii sunt obsedați de calitate și de tot ce înseamnă aparatura de ultima generație din acest domeniu.

TIMIȘOARA BIROU. CAFEA DE SPECIALITATE  Gheorghe Lazăr 6  0731.936.426 Aflată în imediata apropiere a Pieței Unirii, cafeneaua Birou este locul ideal pentru a începe o zi friguroasă de octombrie în Timișoara. Cafeaua bună de aici este uneori însoțită de ginger shots și de cele mai multe ori de banana bread sau brownies, dar întotdeauna vine la pachet cu o atmosferă plăcută și voie bună IAȘI FIKA  Piața Unirii 7, bloc B4  0734.524.274 În afară de o cafea bună de specialitate, la FIKA găsești și tot ce trebuie pentru un mic dejun consistent. De fapt, numele locului spune tot, deoarece în suedeză FIKA înseamnă un stil de viață, un ritual social. Înseamnă „a lua o pauză”, de cele mai multe ori o pauză de cafea, cu condiția să mai adaugi și o prăjiturică, un sandviș sau ceva de ronțăit. Așa că este cu siguranță locul ideal de a da start unei noi zile în frumosul oraș Iași. foto © Azure-Dragon (www.istockphoto.com)

PAGINA

113

TEXT DE ȘTEFAN CHIRIȚESCU

POP CULTURE MAGAZINE

Fiecare generaţie îşi are băutura ei

Î

n dublul meu rol de om de agenţie, dar şi de marketer, am privilegiul să mă întâlnesc cu multe categorii de băuturi, de la vin (dragostea mea) la bere (amanta mea) sau spirtoase (one night stand-uri). Dar, ca orice privilegiu, acesta vine cu un cost: berarii mă întreabă cum merge cu vinul, vinarii se uită la bere ca la un duşman şi mă întreabă cu speranţa dacă scade.

Adevărul e că 2/3 dintre oamenii care beau bere, beau şi vin. De altfel, zona berilor craft este mai apropiată de vinuri pentru că ambele se bat în poveşti, ambele se bat în lifestyle, ambele experimentează ca să fie pe gustul (la propriu şi la figurat) consumatorului. Dar surpriza adevărată vine atunci când te uiţi mai de sus la acest “război” bere-vin.

Surpriza vine din motivaţiile generaţiilor sub 30 de ani. Iar motivaţiile lor nu fac casă bună cu alcoolul. Sau cu alcoolul aşa cum îl ştim noi ăştia de avem şi nişte Tanita sau o Fată în iarbă la activ (fie, la bord). În schimb vorbim cu o generaţie care preferă berea flavorată fără alcool sau cu puţin alcool, nu pentru că ar conduce mai

www.zilesinopti.ro

mult ci pentru că are un alt tip de lifestyle. Un lifestyle definit de căutarea stării de bine, de echilibru în ce bei, mănânci şi cum şi cât de mult te mişti. În lifestyle-ul acesta, alcoolul nu mai este neapărat cool. Dar ca în orice context cu bariere, reinventarea duce o categorie mai departe, iar alcoolul a început deja să se reinventeze.

Spumantul devine uşor, uşor, nobilul democratic al industriei vinurilor. Nu întâmplător,

pentru că are mai puţin alcool decât vinurile liniştite şi e uşor de consumat, vinurile clasice trec din sticle mari în can-uri, iar cocktailurile ajung şi ele în can-uri. Alături de berea fără alcool, băuturile de tip hard seltzers născute de americani prin 2016 sub forma unor băuturi carbonatate cu arome şi conţinut moderat de alcool îşi fac loc în supermarket şi în mintea consumatorilor.

Alcoolul devine şi mai interesant (a fost mereu un lubrifiant social) pentru că îşi crează un nou tip de expresie pentru o generaţie care pune wellbeing-ul ca un criteriu de selecţie pentru produse şi servicii pe care le pun pe lista de cumpărare.

PAGINA

115

DE PE GLOB

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

foto © bhofack2 (www.istockphoto.com)

Pimm’s Cup

PAGINA

116

Caipirinha

foto © bhofack2 (www.istockphoto.com)

Începem așadar cu un cocktail inventat de James Pimm, proprietarul mai multor restaurante care serveau fructe de mare în jurul anilor 1840: Pimm’s Cup. Acesta este realizat cu gin, limonadă sau, în unele variante, cu suc de ghimbir și rom, iar printre elementele de decor se numără căpșunile, castraveții, menta, portocalele și merele. Băutura este consumată cu precădere în Marea Britanie și nu e de mirare faptul că este adesea comandată alături de scoici, având în vedere ocupația inventatorului ei.

Caipirinha, cocktailul național al Braziliei, este realizat cu limetă, zahăr și cachaça, o băutură spirtoasă realizată prin fermentarea sucului trestiei de zahăr. Se spune că această băutură le-a fost introdusă brazilienilor de către portughezi în jurul anilor 1500 și că o variație a ei a ajutat la combaterea gripei spaniole.

Chiar și astăzi, Caipirinha este utilizat ca un remediu împotriva răcelilor.

Singapore Sling

O altă băutură pe bază de gin, inventată în 1915 în Singapore la hotelul Raffles, este Singapore Sling. Inventatorul acesteia se numea Ngiam Tong Boon, care și-a realizat propria versiune de punch utilizând lichior de cireșe, faimosul lichior de portocale Cointreau, sirop de rodie, Bénédictine, gin, suc de ananas și suc de limetă. Astăzi, cocktailul este recreat doar din cunoștințele și amintirile altor barmani deoarece Ngiam Tong Boon nu a scris niciodată cantitățile exacte necesare preparării băuturii.

Se crede că Pisco a fost inventat în Peru, însă originea acestui cocktail este într-o continuă dezbatere întrucât foarte mulți spun că ar fi fost inventat de fapt în Chile. Printre ingrediente se numără coniacul, sucul de lămâie, albușul de ou și siropul din trestie de zahăr. Ca decor, picături de rom Angostura sunt adăugate deasupra spumei provocate de mixarea albușului cu celelalte ingrediente.

foto © mofles (www.istockphoto.com)

N

oul film cu James Bond, No Time to Die, urmează să ruleze luna aceasta pe marile ecrane, un bun prilej să trecem în revistă câteva cocktailuri pe care celebrul agent secret le-ar putea încerca.

foto © dibrova (www.istockphoto.com)

Cocktailuri inedite de prin lume încropite

www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

foto © Darin Balevski (www.istockphoto.com)

În cazul în care vă Pentru amatorii de face plăcere să observați șampanie, în Franța mierea de la fundul unei poate fi consumat limonade care pare că Kir Royale, care, nu se mai topește există pe lângă șampanie, un corespondent și în conține și Crème de lumea cocktailurilor. cassis, un lichior dulce Dawa este o băutură din preparat din coacăze.

Kenya preparată cu votcă, Inventatorul este Felix suc de limetă, miere și Kir, locuitor al Burgundiei gheață în care se introduce un care în încercarea sa de a pai ce poartă aceeași denumire replica vinul roșu de calitate, ca băutura. Paiul este introdus amesteca Aligoté, un tip de vin pentru ca prima componentă alb sec, cu siropul de coacăze. ce este înghițită să fie mierea, În Kir Royale, vinul este care se crede că ar ajuta la înlocuit de șampanie întrucât combaterea efectelor nocive exista percepția conform ale alcoolului. căreia vinul spumant era consumat doar de înalta societate.

Margarita este Kir Royale cu siguranță un cocktail foarte popular ce provine din Mexic, însă nu este cel mai consumat din această regiune, locul fiind ocupat de Paloma. Această băutură este preparată cu tequila, suc de struguri și lămâie. Alte variațiuni ale cocktailului înlocuiesc sucul de struguri cu suc de Loloh Kakap grapefruit sau de portocale În Bali, Loloh Kakap roșii. Înlocuirea tequilei și-a început existența ca din Paloma cu un remediu împotriva gin sau votcă răcelilor, răgușelilor sau au dus la un ca un înlocuitor pentru alt cocktail, apa de gură, nu ca un Greyhound, cocktail. Loloh se referă la care nu este medicamentul din plante însă la fel indonezian Jamu, iar Kakap de intens este denumirea pentru sau la fel frunzele de betel uscate. de comandat.

Băutura este preparată cu frunze de betel, turmeric, sirop de chili,suc de lămâie, apă de cocos, vermut sec, rom și gin.

Paloma www.zilesinopti.ro

foto © bhofack2 (www.istockphoto.com)

foto © fudfoto (www.istockphoto.com)

POP CULTURE MAGAZINE

Vesper Martini

Nu aș putea încheia fără să menționez și cocktailul făcut celebru chiar de către James Bond, Vesper Martini. Băutura a fost inventată chiar de cel care l-a creat pe Bond, scriitorul Ian Fleming.

Prima apariție a acesteia a fost în cartea Casino Royale din 1953, iar numele face referire la agentul dublu Vesper Lynd. Astfel, când Bond comandă acest cocktail, oferă barmanului instrucțiuni exacte de preparare. Vesper Martini se prepară deci cu gin Gordon’s, votcă și lichior Kina Lillet. Toate acestea sunt mixate cu gheață, iar la final se adaugă coajă de lămâie drept garnitură.

Acum, că am aflat atâtea noi tipuri de cocktailuri, a venit vremea să renunțăm la clasicul Mojito și să încercăm ceva nou, mai ales că marele consumator de astfel de băuturi, James Bond, ajunge la noi în cinematografe începând cu 1 octombrie.

PAGINA

117

POVEȘTI DE SUCCES

RĂZVAN IDICEL Bunătăți handmade în România, de la dulceață și zacuscă, la ciocolată artizanală Răzvan Rusu a ajuns în Idicel Pădure (Mureș) în anul 2012, când a început să facă dulceață cu tanti Veronica Gavrilaș.

După doar un an și-au făcut fabrica unde s-a născut brandul „Dulceața lui Răzvan”. În anii care au curs de la acel moment, Răzvan și-a tot consolidat brandul și așa a ajuns ca sub numele de „Răzvan Idicel” să lanseze mai multe produse bune și de succes, cum ar fi și „zacusca ca acasă”, prezentă și în unele lanțuri de supermarketuri și hypermarketuri. În 2018 a lansat un alt produs inedit: ciocolată „bean to bar”, care se găsește în multe prăvălii sau cafenele de specialitate. Despre toate ne-a povestit în interviul de mai jos: PAGINA

118

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cum a apărut Răzvan Idicel și Prăvălia Idicel? Care e povestea, cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept?

Prima dată a fost Dulceața lu' Răzvan, un nume simplu și relativ hazliu. Totul a început când am cunoscut-o pe tanti Veronica întâmplător, în satul Idicel Pădure. Acum brandul este Răzvan Idicel, pentru că am rămas tot eu și tot la Idicel. Însă, pe lângă dulceață am adăugat câteva produse de suflet: zacusca, ciocolata, crema de alune, toate produse de noi la Idicel și Reghin.

Am pornit de la dorința de a face ceva, am început cu dulceața, iar de acolo am continuat cu ce mi-a plăcut. E musai să îmi placă ceva ca să îl adaug în gama de produse.

Echipa este mică, formată din gospodine harnice din sat, conduse de tanti Veronica, o femeie strașnică din sat, care are grijă ca toate să fie cum trebuie.

Am și eu o echipă mică la birou și chiar remote, pe partea de marketing și operațional.

Povestiți-ne un pic despre produsele voastre și prin ce se deosebesc de celelalte de pe piață, de (să zicem) concurență.

www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

Ne pregătim toate produsele manual. La zacuscă, de pildă, avem grijă ca legumele să fie tăiate bucăți mari, ca să se simtă gustul, apoi le amestecăm cu linguroiul de lemn în ceaun și avem grijă ca focul să fie tocmai bun. Toate acestea sunt lucruri care țin mai mult de o gospodărie decât de o fabrică.

Dulceața este făcută și ea la ceaun, pe foc de lemne, doar din fructe și zahăr, de aici se simte gustul ca-n copilărie, un pic afumat, aromat.

Ciocolata și crema de alune sunt turnate de noi în laboratorul din Reghin. Peste ciocolata aleasă din boabe prăjite tocmai bine (aici e secretul ca ciocolata neagră să nu fie prea amăruie) așezăm ingrediente aparte, cum ar fi prunele în palincă, cireșele ținute în vișinată, nuca și altele. Crema noastră de alune de pădure cu cacao, cel mai nou produs al nostru, este vegană și făcută doar cu ingrediente naturale.

Cât de greu a fost să ajungeți în magazinele și băcăniile din țară?

Noi suntem pe piața de nouă ani. Încet, încet lumea a început să afle despre noi, să ne cunoască și să ne caute. Și așa a apărut și cererea. Mai avem și o colaborare strânsă cu două rețele de magazine mari, care ne asigură o expunere și accesibilitate mai largă în piață, care ne ajută mult. În rest avem o platformă online pe razvanidicel.ro de unde lumea începe să se aprovizioneze.

Aveți și comenzi din afara țării, doriți să intrați și pe www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

piețele de afară (dacă da, care ar fi prima)?

Lucrăm cu câteva magazine românești din Paris și Varșovia și o colaborare foarte bună în Marea Britanie cu un website de produse românești autentice - dema-mana.co.uk. Direct de pe site-ul nostru mai vin comenzi, de regulă destul de mari, de la oamenii ce își fac provizii de câteva ori pe an. Mă bucură mult să știu că românii încă țin să consume produse românești tradiționale.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră?

Să fim autentici și liberi să facem ce ne place. Fiecare să aibă locul și meseria lui, de care să aibă grijă. Apreciez mult munca și măiestria și îmi doresc mult ca ce facem noi la Idicel să ne reprezinte. Arta de a face o mâncare bună, care să îți aducă aminte de copilărie.

Cum v-a afectat pandemia și cum v-ați adaptat în această perioadă? În pandemie ne-am făcut curaj și am făcut rebranding. Așa suntem noi acum Răzvan Idicel.

Mi-am dorit mult să ieșim

în piață cu ceva nou și am mai adăugat sortimente de zacuscă, am lansat ciocolată în retail, o cremă de alune absolut fantastică și așa ne-am trăit noi pandemia, cu muncă multă și inovație.

Ce planuri aveți pentru Răzvan Idicel și Prăvălia Idicel pentru 2022?

Pe finalul acestui an am lansat cutia cadou pentru zona corporate. Cutia îmi doresc să spună povestea locală de sustenabilitate și a mâncării gătite încet. Este o colaborare cu mai mulți artizani de produse bune și suntem foarte încântați de cum arată produsul final.

Iar 2022 înseamnă o fabrică nouă la Idicel Pădure. La Idicel am început și continuăm să ne dezvoltăm cu oamenii locului.

Ce îmi doresc este să avem mai multe ceaune și un spațiu mai mare unde să primim oaspeți în vizită, să vadă cum facem zacusca, dulceața, ciocolata, crema și cine știe ce ne mai vine nouă în minte. E un proiect ambițios, dar mă bucur mult că am reușit să țin în sat dezvoltarea companiei și oamenii să ne fie alături.

PAGINA

119

CARTE

TEXT DE MĂDĂLINA LEFTER

Toamna la o carte bună - Plânsul lui Nietzsche

Î

n timp ce vara este anotimpul în care încerci să te bucuri cât mai mult de prezent, îți creezi amintiri și te concentrezi pe relaxare, toamna ar putea fi descrisă ca anotimpul melancoliei, al visării și al meditației.

Cuibărit pe canapea, alături de o carte bună, un ceai și muzică în surdină, delectându-te cu sunetul ploii și jocul de culori de afară, pare a fi planul ideal pentru o zi de toamnă răcoroasă.

Pornind de la propria premisă conform căreia istoria este o ficțiune care s-a întâmplat în trecut, în timp ce ficțiunea este o istorie care ar fi putut să se întâmple, Irvin D. Yalom, psihanalist și scriitor, creează o fascinantă poveste în jurul a două figuri proeminente ale sfârșitulului de secol XIX, Josef Breuer și Friedrich Nietzsche. Astfel, printrun exercițiu de imaginație, Yalom ne prezintă realitatea în care Nietzsche, cu o sănătate fizică și psihică labilă, ar fi acceptat să fie consultat de către Breuer, fondator al psihanalizei, mentorul lui Sigmund Freud și cunoscut diagnostician vienez, tratându-l pe baza experimentului conversațional, metodă testată de acesta pe fosta sa

PAGINA

120

pacientă, Anna O., pacientă care îl obsedase și la care renunțase din cauza presiunilor soției sale.

Chinuită de un profund sentiment de vinovăție, învinuindu-se pentru starea de disperare a filosofului rănit de refuzul acesteia, Lou Salome, o tânără fermecătoare, creează intrigă în jurul unei misterioase scrisori pe care i-o trimite lui Breuer, convingându-l pe acesta să încerce să îl trateze în secret pe Friedrich Nietzsche, dată fiind încăpățânarea caracteristică bărbatului. Cu ajutorul lui Freud, Breuer născocește un plan imoral și se folosește de pretextul propriilor obsesii și probleme, propunându-i lui Nietzsche să îi devină mentor și să îl vindece.

Astfel, pe baza tratamentului conversațional, Breuer avea, prin intermediul destăinurii propriilor secrete întunecate, să

articuleze problemele cu care se confrunta și filozoful, oferindule astfel glas.

Atât Nietzsche, cât și Breuer sunt două personalități puternice, dominatoare, cu păreri ferme și hotărâte, iar felul în care sunt construite ședintele de tratament ne transformă pe noi, cititorii, în confidenții acestora, participând la discuții spumoase și aflând secretele întunecate ale amândourora, precum obsesiile nesănătoase pentru femei inaccesibile, cu care ambii se confruntau.

Prin Plânsul lui Nietzsche, Irvin D. Yalom reușește să redea într-un mod autentic atmosfera socială a Vienei, aducând în prim-plan prin întâlnirile celor doi concepte precum cunoaștere, autocunoaștere, subconștient, isterie, toate împletite cu trădări, ședinţe de hipnoză, certuri și intrigi, oferind astfel contextul în care, într-o realitate alternativă psihoterapia s-ar putea să fi apărut în circumstanțe diferite. www.zilesinopti.ro

TEXT DE ALIN GĂLĂȚESCU

Lifestyle

POP CULTURE MAGAZINE  CRONICĂ SUBIECTIVĂ: “MODA CUM LAUDE”  AWARDS: PARFUMUL LUNII OCTOMBRIE 2021: HIERBA NERA  AWARDS: SPIRITS AWARD OCTOMBRIE 2021: THE BOTANIST  DESIGN: KHAJORNSAK NAKPAN  FASHION SHOW  FASHION: DISOLUŢIA CUPLULUI  DESIGN / ARHITECTURĂ  TREND

Cronică subiectivă: "MODA CUM LAUDE" "TRANSILVANIA FASHION FESTIVAL" – printre multe altele, d-nei Doina Levintza – magistrala scenografă şi designer, etc.

A

m trăit în aceste zile la Cluj o ciudată stare de graţie. În cei 28(!) de ani de când mă ocup de studierea/aprofundarea Modei şi a LifeStyle-ului, am dat de zeci de ori premii şi distincţii, am fost Preşedintele Juriului la atâtea concursuri şi evenimente, dar aproape niciodată nu am fost eu cel premiat. Iată că acum, în mijlocul celui mai important eveniment de modă al finalului de an din România, "TRANSILVANIA FASHION FESTIVAL", am avut surpriza şi bucuria să primesc cea mai înaltă distincţie din moda autohtonă: "MODA CUM LAUDE".

Am simţit că am intrat cu mândrie într-o familie de personalităţi ce au marcat momente esenţiale ale evoluţiei modei româneşti, în marea lor majoritate. Această mare distincţie a mai fost acordată anterior, printre alţii, d-nei Zina Dumitrescu - pentru întreaga activitate, d-nei Elena Basso Stănescu – eminent profesor, creatoarea, pentru mine, a Şcolii de la Cluj, d-lui Matei Miko – creatorul şi producătorul www.zilesinopti.ro

E foarte interesant să simţi această stare de graţie când tocmai ai participat la crearea, ca şi director artistic, a unui nou şi major festival de modă. Eu chiar crezând cu putere în moda românească! În acest festival au fost reînnodate şi conexiunile internaţionale asemeni, cumva, celor din anii 90. A fost închis şi un ciclu început tot cu decenii în urmă, de aducere împreună a tuturor Universităţilor ce au, în România, profil de Modă. O premieră absolută.

E minunat să simţi că faci parte dintr-o mare familie, dintr-o echipă de elită ce a reuşit să dovedească că se poate, indiferent de greutăţi, prin profesionalism şi spirit de echipă. A fost o săptămână în care surprizele au apărut una câte una, ploaia, pandemia, accidente sanitare de tot felul, vizele de intrare în ţară, tot atâtea praguri depăşite cu eleganţă şi spirit de coeziune, cum rar am trăit în aceste aproape trei decenii de fashion. Respect!

Mă înclin!

De-acum moda mi-a devenit şi mai intrinsecă, mai adânc instalată în viaţa şi profesia mea, în bucuria mea de a crea, descoperi, revela şi construi ceva durabil şi autentic.

Aşa cum cred că ar trebui să încerce fiecare dintre noi.

Mulțumesc!

PAGINA

121

AWARDS

OCTOMBRIE 2021

Parfumul lunii octombrie 2021:

HIERBA NERA

by CORETERNO prin ELYSEE Perfumery

„HIERBA NERA”

este un parfum unisex lansat chiar înainte de pandemie - în 2019 - revoluţionând piaţa de parfumuri speciale din întreaga lume. Ecuaţia lui se bazează pe efectul surpriză: cel de ‘Marijuana’.

El este însă derivat din combinaţiile savante de laudanum cu muşchi, cedru şi oud. Totul amestecat sofisticat cu note fructate, de citrice, de arome intense şi picante. Rezultatul e unul inedit şi percutant, plin de caracter, rarisim chiar şi în lumea parfumurilor de nişă.

Totul seamănă cu o "Simfonie Narcotică" pozitivă şi atrăgătoare, asemenea unei Fete Morgana citadine, căreia îţi este imposibil să-i rezişti.

"HIERBA NERA" se încadrează perfect în lumea simbolică şi de arome cu personalitate lansate exclusiv de CORETERNO – o casă de parfumuri plină de extreme, căutări, revolte şi revoluţii olfactive în care "HIERBA NERA" îşi are un rol pe cinste, un lider de colecţie, o poveste picantă şi originală remarcabilă.

PAGINA

122

NOTE

Note de bază: Cedru din Munţii Atlas / Oud / Cedru de Texas / Muşchi de stejar

Note de mijloc: Laudanum / Tămâie / Ambră de cedru

Note de vârf: Bergamotă / Nucşoară / Marijuana legală

AWARDS

TEXTE DE ALIN GĂLĂŢESCU

Spirits Award octombrie 2021:

THE BOTANIST

“Spirits Award” în colaborare cu Alt_Markt

“THE BOTANIST” este unul dintre cele mai renumite ginuri ale şcolii scoţiene. El este un produs al renumitei distilerii “Bruichladdich” din Insula ISLEY – nume asociat deseori în denumirea oficială a ginului. Distilarea lui se face la rece şi este de durată, după o reţetă veche şi secretă. Prima distilare se face în Dumbarton, după care e readus pe insulă cu barjele. În ea este amestecată sălbăticia insulei cu intervenţia oceanului.

Rezultatul e spectaculos.

"THE BOTANIST" e unul dintre cele mai complexe amestecuri de ierburi şi flori dintre toate ginurile lumii – 22 de ingrediente, inclusiv scoarţe, seminţe şi rădăcini de arbori şi plante aromate, exclusiv naturale, toate culese manual. Are de asemenea unul dintre cele mai dense, bogate şi de durată mixuri de arome posibile. E renumit, unic chiar, pentru asta.

"THE BOTANIST" ne spune povestea unui amestec sofisticat de coriandru, ienupăr, cassia, lămâie, scorţişoară, portocală, rădăcină de iris şi www.zilesinopti.ro

de angelica. Toate crează o senzaţie magică de surpriză, de gust unic, satinat şi mentolat, surprinzător de licoros, dar aromat soft şi bogat, cumva vanilat spre final. Simţi aromele cojilor de citrice dar şi florile de primăvară, vântul ascuţit al oceanului dar şi aromele încinse de soarele verii. Percepi ca şi cum toate simţurile îţi participă la bucuria degustării – ca o plimbare pe dealurile înflorite ale insulei sub adierea mării într-o zi fericită de vacanţă visată. E o poezie multi-senzorială aparte.

E o stare de graţie ce poate

să fie chiar baza unor noi şi surprinzătoare explorări prin cocktail-urile la care participă, de fiecare dată cu mare succes, "THE BOTANIST" – Ginul Lunii Octombrie – în colaborare cu Alt_Markt. De testat neapărat!

PAGINA

123

DESIGN

KHAJORNSAK NAKPAN

“Bijuteriile au început să fie un instrument de comunicare al esenței vieții în armonie”

P

articipant la Romanian Jewelry Week 2.0, Khajornsak Nakpan este designer de bijuterie din Thailanda, specializat prin doctorat (PhD) în designul creativ, teoria culorilor și grafica computerizată. El se concentrează pe estetica artei moderne, în special pe cea conceptuală. De asemenea, acordă atenție HUMBLE metodologiei și procesului de cercetare. Prin urmare, opera sa demonstrează diferite dimensiuni estetice prin prisma științei adaptative. “Voi continua să creez o experiență senzorială care va permite celui care o poartă sau o atinge să experimenteze frumusețea din miezul naturii.”

PAGINA

124

INTERVIU DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

Spune-ne câteva cuvinte despre tine. Ce te-a făcut să devii designer de bijuterie?

M-aș pretinde ca „designer de modă inovator”, specializat în generarea de cunoștințe despre designul creativ, teoria culorii și grafica computerizată. Îmbinarea abilităților și a calităților mele diverse conferă unicitate propriilor mele lucrări. Exprimarea unui mod de viață estetic necesită studierea relațiilor dintre cunoștințele umane și cunoștințele tacite, de la observații, emoții, experiențe, intuiție, înțelegeri și informații interne până la filosofia explicită. Deși nu pot măsura adevăruri profunde din mișcarea artistică, intenționez să folosesc experiența mea unică dobândită din învățătura mea nespusă, darurile și instinctul meu pentru a-mi crea lumea bijuteriilor.

Cum alegi conceptele colecțiilor tale? Povestește-ne despre relația dintre artă și știință din creațiile tale.

Semnificația abstractă a conceptelor colecțiilor mele poate fi observată luând în considerare calitățile fizice ale precursorilor mei și procesul de producție în general. Când contemplăm mai departe, putem vedea gânduri, opinii și sentimente care nu sunt calitățile fizice ale solului. Există o rădăcină, un fundament, o naștere, o creștere, o forță și o viață. Prin urmare, am vrut să explorez în continuare semnificațiile concrete și abstracte ale solului. Ceea ce se găsește este sincer, www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

adevăr, natură și simplitate, care împreună implică un ciclu de viață. Pentru a spori conceptul estetic, filosofia orientală susține că mintea și corpul sunt una singură. Mintea este capabilă să analizeze, să controleze și să anticipeze.

Acest lucru este inerent mecanicii de bază a lucrurilor. În timp ce știința susține conceptul de fericire ca fiind doar prin mediul fizic, prin calitățile estetice ale unui obiect, care este o reflectare externă a stării interne a minții, la fel este și în cunoașterea psihologiei. Calitățile estetice pot crea experiențe estetice și pot mobiliza mintea. Prin urmare, aș vrea să folosesc calitățile fizice pentru a ajunge la semnificații abstracte. Am folosit un amplituhedron pentru a reprezenta conceptele.

Aceasta este o formă geometrică calculată matematic introdusă de Nima Arkani-Hamed și Jaroslav Trnka, o inovație din 2013. Forma explică relațiile dintre particule, care sunt cele mai mici unități ale unui sistem viu. Ne permite să calculăm mai ușor relațiile, care stau la baza filozofiei cuantice. [...]

Cum vezi viitorul bijuteriei contemporane?

Care sunt trendurile internaționale?

Oamenii au avut mult timp o cultură a utilizării bijuteriilor. Acest lucru este susținut de dovezi arheologice din perioada preistorică până în zilele noastre. Prin aceste perioade, se poate observa, de asemenea, că ideile www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

CHADA DIN

S HADOW OF CHADA

Khajornsaknakpan, bodypiece, adorneddin#1, 2021, Bronze, Bio-Melanin Cellulose 50x35x25 cm

despre bijuterii s-au schimbat de-a lungul timpului și nu mai este folosită în singurul scop de a indica statutul purtătorului său. Contextul bijuteriilor contemporane arată efectele sale asupra modului general de viață, mai degrabă decât asupra informațiilor istorice. Scopul se concentrează pe crearea de cunoștințe inovatoare pentru schimbarea esteticii, analizarea tiparelor și culturilor de utilizare a bijuteriilor.

Efortul de realizare a esenței bijuteriilor contemporane relevă înțelepciunea și sensibilitatea intangibilă dintre obiecte și oameni.

Acesta arată cum oamenii beneficiază de frumusețea externă și internă a materialelor, care este dată de estetica filosofică.

Cunoștințele explicite și tacite pot fi adaptate oricărui domeniu de studiu pentru a spori rafinamentul și pentru a aprofunda înțelepciunea. Bazânduse pe cunoștințele privind cercetarea metodologiei, proiectarea subtilă și aplicarea inovațională a abilităților va dezvolta o creație eficientă care se poate aplica apoi pentru a percepe în mod sistematic valoarea imaginației. [...]

Citiţi interviul complet cu KHAJORNSAK NAKPAN pe www.zilesinopti.ro PAGINA

125

FASHION SHOW

TEXTE DE ALIN GĂLĂŢESCU

Evenimentul momentului

INTERNATIONAL "TRANSILVANIA FASHION FESTIVAL" 2021, Cluj

Î

ntr-o locaţie de poveste, Esplanada Centrului Cultural CASINO, a fost creat imensul podium – peste 25 m lungime, gardat de pereţi de ecrane de zeci de metri pătraţi – pe care a fost organizat în condiţii remarcabile

International "TRANSILVANIA FASHION FESTIVAL", evenimentul de modă al finalului de an.

Componenta internaţională a fost una consistentă: 11 colecţii, 8 ţări pe podium, 12 ţări în total, incluzând şi prezenţa la simpozioanele aferente festivalului, toate făcând parte din "EUROPEAN FASHION COUNCIL", un organism internaţional în continuă creştere, având deja 28 de ţări membre (preşedinta secţiunii româneşti este d-na Anca Bălan).

Această prezenţă internaţională mi-a amintit de glorioşii ani '90 când aveam în România oaspeţi de talia lui Olivier Lapidus, Paco Rabanne şi Jean-Charles de Castelbajac, printre alţii. Viitorul sună astfel bine.

O altă componentă remarcabilă, o premieră absolută, a fost prezenţa pe podiumul de la Cluj a tuturor Universităţilor de Modă din România şi din Moldova - Cluj, Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Oradea, Chişinău. Niciodată până acum, acest lucru nu a fost posibil. A fost dovedită astfel coeziunea dintre centrele de profil şi talentul indubitabil al designerilor români tineri, creând premise pozitive pentru ce va urma.

Nu puteau să lipsească esenţa unui astfel de festival naţional – designerii consacraţi. Aceştia au fost în număr mare, cu colecţii consistente, majoritatea create special pentru festival. Am regăsit, printre alţii, pe: Alexandra Calafeteanu şi Kinga Varga – cu noi magazine deschise exact în această perioadă la Bucureşti / Aleha Toncea / Claudia Rawlings (Londra) / Antonia Nae (Londra) / Raluca Soare / Mitiliane Couture by Andreea Simona / Ie Clothing

by Emilia Tudoran & Iulia Ghenea / Exordia by Artur Datcu / Cristina Lazăr / Sandra Chira / Tudor Halatiu / Iraida Florea / Paul Palm / Inga Bragaru şi Jolidon.

International "TRANSILVANIA FASHION FESTIVAL" – un punct de referinţă în dezvoltarea modei româneşti contemporane.

Ne vedem în 2022.

PAGINA

126

www.zilesinopti.ro

FASHION

Editorial de ALIN GĂLĂŢESCU

Disoluţia Cuplului Un studiu de imagine care combină viziunea marelui fotograf HELMUT NEWTON cu a celebrului şi expresivului pictor al impersonalului FRANCIS BACON. Totul gândit ca o privire acidă în descompunerea unui cuplu, în spaţiul renăscut al unui loc istoric al Bucureştiului: SALA PALATULUI.

Rezultatul tânărului fotograf Cristian Păduraru este unul de excepţie - sub direcţia mea artistică, cu make-up-ul asigurat de Laura Perian şi cu creaţiile Mitiliane Couture by Andreea Simona.

Un studiu în Alb-Negru al unui PREZENT social şi emoţional în tuşe groase şi monocrome. Din nefericire...

PAGINA

131

PAGINA

132

TEXT DE IOANA ALDEA

DESIGN / ARHITECTURĂ

Conservare ecologică și de arhitectură Ferma de biodiversitate Cobor Presărate în zonele agricole de deal și munte, fermele în care încă se cresc animale în mod tradițional sunt din ce în ce mai greu de găsit. O dată cu dezvoltarea agroturismului și creșterea interesului pentru experiențe autentice în zone rurale, din ce în ce mai multă lume și-a îndreptat atenția spre întoarcerea la natură și tradiție. Experiențele interactive în fermele sau gospodăriile tradiționale au dus la necesitatea dezvoltării unor programe de arhitectură complexe care armonizează o serie de funcțiuni de producție, tehnologice cu cele din industria ospitalității.

S

ituat în Dealurile Transilvaniei, cu un acces facil, Satul Cobor, cu pădurile de fag, dealurile înalte și pajiștile bogate, oferă o experiență extraordinară. Parte dintr-

“Comunitățile locale reprezintă cheia ariilor protejate.”

Fundația Conservation Carpathia

un proiect de mare anvergură care are ca scop conservarea și reconstrucția ecologică a unei arii cât mai mari din zona naturală a munților Carpați, este locul perfect pentru conservarea biodiversității și managementul durabil al pășunilor, dar și pentru restaurarea unor gospodării tradiționale și păstrarea tipologiei arhitecturale specifice zonei.

Fundația Conservation Carpathia se implică și în crearea unei economii verzi în jurul Munților Făgăraș, în beneficiul biodiversității și a comunităților locale. În această direcție, este atinsă și latura urbanistică și arhitecturală, prin restaurarea unor exemple valoroase de arhitectură specifică zonei. Odată ce proiectul va fi finalizat, acest nou parc național va fi o zonă sălbatică de clasă mondială, un exemplu de conservare în Europa și cel mai emblematic parc național de pe continent, după cum își propun fondatorii FCC. Ansamblul din sat, alcătuit din două gospodării

țara Făgărașului nu ar fi complete fără, pe lângă

restaurate și transformate în case de oaspeți,

ferma axată pe creșterea bovinelor „Sură de stepă”

casa seminar, anexele gospodărești restaurate și

a fost deschisă și o pensiune de cai și un centru

curtea generoasă reprezintă interfața unui obiectiv

de reabilitare. Ambele ansambluri zootehnice au

ambițios: o fermă ecologică pe cel puțin 500 de

fost proiectate după cele mai moderne standarde,

hectare, care conservă biodiversitatea pe pajiștile

păstrând totuși imaginea tradițională pentru o

cultivate, vechi de un secol. Și cum pășunile din

integrare armonioasă în peisajul natural.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

135

OCTOMBRIE 2021

C

POP CULTURE MAGAZINE

asa de oaspeți de la numărul 21 păstrează, așa cum se regăsește în general la acest tip de converii funcționale, structura originală a unei

gospodării specifică arhitecturii săsești. Casa este amplasată pe aliniamentul stradal și se continuă cu gardul înalt din zidărie în care se decupează o poartă pietonală și o altă poartă mai înaltă cu arcada destinată atelajelor. Astfel, spațiul curții devine unul intim, delimitat atât față de spațiul public cât și față de vecini. Spre interiorul gospodăriei, anexele care odinioară serveau drept adăposturi pentru animale, atelier sau șopron au primit o dată cu restaurarea noi funcțiuni de cazare, terasă acoperită sau bucătărie. Finisajele exterioare sunt refăcute în spiritul arhitecturii tradiționale, cu materiale autentice și accente cromatice realizate prin nuanță de albastru a tâmplăriei.

PAGINA

136

www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

Î

POP CULTURE MAGAZINE

n cele 4 camere de cazare sunt distribuite 14 paturi, atât în varianta de dormitor matrimonial cât și familial.

Detaliile de design interior și o parte din mobilier sunt realizate din elemente arhitecturale sau obiecte vechi restaurate și amplasate în așa fel încât să fie puse în valoare.

Spațiul de luat masa, amplasat în proximitatea scării care face legătură cu dormitoarele amplasate în mansardă este amenajată în același stil delicat, cu accente realizate din obiecte recondiționate donate de către săteni sau găsite în zone dezafectate.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

137

OCTOMBRIE 2021

L

POP CULTURE MAGAZINE

a numărul 282 se găsește cea de-a doua casă de oaspeți finalizată în cadrul ansamblului Fermei din Cobor. Amenajată

într-o construcție de la începutul secolului XIX, aceasta adăpostește 6 camere de cazare, o bucătărie și un salon pentru luat masa. Fațada din interiorul curții este definită prin ritmul ușilor și ferestrelor și texturile vibrate ale materialelor folosite. Cărămida aparentă, un element atipic, dă o notă de căldură și contrastează cu nuanța tâmplăriei din lemn. Camerele de la mansardă sunt iluminate natural prin trei lucarne prezente în volumetria acoperișului.

PAGINA

138

www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

PAGINA

139

OCTOMBRIE 2021

C

POP CULTURE MAGAZINE

amerele de oaspeți sunt amenajate pentru a găzdui una sau două persoane, în funcție de gabaritele spațiilor rezultate în urma reconfigurării interioare. Amenajarea interioară reia elementul caracteristic al fațadei exterioare,

cărămidă aparentă, în contrast cu tencuiala din var alb și elementele din lemn masiv ale mobilierului. Interiorul este încălzit prin intermediul texturii naturale a textilelor, realizate în aceeași gamă de nuanțe naturale care pun în evidență fibra materialului. Corpurile de iluminat sunt discrete, în culori neutre. Ferestrele generoase permit iluminrea naturală și deschid perspectiva către curte.

PAGINA

140

www.zilesinopti.ro

OCTOMBRIE 2021

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

PAGINA

141

OCTOMBRIE 2021

C

POP CULTURE MAGAZINE

u o istorie zbuciumată și o perioadă de peste un veac de depopulare, satul Cobor este cea mai veche localitate atestată documentar a județului Brașov, prima

mențiune fiind din 1206. În partea de Est a satului, un obiectiv interesant de vizitat este biserica cu incinta fortificată delimitată de două turnuri. Cu toate că se află în stare avansată de degradare atât biserica cât și zidurile și turnurile, ansamblul este un reper pentru sat.

Drumul pietruit care pleacă din fața caselor de oaspeți parcurge un traseu interesant printre gospodării, grădini și traversând pârâul din sat face legătura între diferitele etape de dezvoltare a localității.

Sat Cobor, Comuna Ticușu Vechi, Județul Brașov – România www.cobor-farm.ro PAGINA

142

www.zilesinopti.ro

TEXT DE ALINA BĂLAN

TREND

Esențe de gumă tomnatică G usturile oamenilor, împinse puțin de un om de publicitate priceput, pot fi surprinzătoare. Astfel, cutia tonetei pe care scrie înghețată bubblegum e mai mereu la jumătate. Intrând și mai mult în problemă, guma de mestecat, un aliment să-i spunem aproape nesemnificativ, a ajuns să aibă un întreg istoric, de la amintirile copilăriei în care ne certam pe tatuajele din pachete sau concursuri de baloane, la o vagă aliniere cu stilul disco, părul mare și cu adolescenții cool. Astfel, parfumeriile s-au gândit să aducă gustul dulceag și tupeist în creațiile lor și pentru că s-ar putea ca mirosul de ploaie al toamnei să vă deprime, de ce să nu vă îmbăiați în astfel de esențe? Vă prezint câteva combinații reușite:

Romani Ricci, creatorul lui Juliette Has a Gun, s-a gândit să îi dea o nouă identitate parfumului său, să îl pună într-o sticluță de un mov puternic și să îi spună Lili Fantasy. Fără griji asemenea unei bule de șampanie așa recomandă că se simte noul parfum în care notele florale de chiparos și iasomie se îmbină cu finețea chihlimbarului și bineînțeles, vedeta discuției, guma de mestecat.

Bubblegum de la Bel Rebel. Dacă primul cizelează guma de mestecat prin potrivirea ei într-un anturaj de bună calitate, acesta îi lasă sinceritatea la iveală.

Acest parfum se prezintă răvășitor asmeni spargerii unui balon de gumă la început, pentru ca ulterior să se muleze pe piele și să revină cu tonuri de cashmeran și cuișoare.

Sale Gosse Eau de Cologne de la Frederic Malle. Fanny Bal a vrut să aducă dulciurile de modă veche pe cele mai sofisticate măsuțe de toaletă și a reușit prin combinația lejeră și fresh de neroli, bergamotă și rozmarin infuzate cu violetă și miros de căpșuni, ce amintește de guma de mestecat.

Jasmine OD de la James Heeley. Pentru cei pentru care septembrie a reprezentat a patra lună de vară, vă liniștesc sufletele amăgite cu această esență care se propune a fi o păstrare între pereți de sticlă a mirosului de iasomie într-o noapte caldă de vară. Această senzație a fost pusă în aceeași bancă cu tuberoza ce conferă accente intense fructate, asemenea unei gume de mestecat.

Cu părere de rău vă spun că pagina nu prezintă și opțiunea mea olfactivă, însă am speranţa ca descrierile să vă fi mulțumit și să optați toamna aceasta pentru un parfum care vă transpune în timp, vă provoacă gusturile sau vă revigorează. www.zilesinopti.ro

PAGINA

143

Harta succesului în blogging Fie că ai deja o destinație clară sau încă o cauți, pe un drum plin de necunoscut ai nevoie de repere. Înscrie-te în competiție, creează-ți propria hartă spre succes și dezvoltă-ți cariera de blogger!

Competiția cu tine începe www.super-blog.eu

TEXT DE ALIN GĂLĂŢESCU

PREVIEW

OCTOMBRIE: Luna ALBER ELBAZ (Lanvin) dată cu noua ediţie a Paris Fashion Week – pentru Primăvara-Vara 2022, intrăm oficial în luna evenimentelor dedicate marelui designer Alber Elbaz la Paris, la Bucureşti şi în lume. A fost o mare surpriză pentru mine - care anunţasem deja tema viitoarei ediţii a SOIREES DE LA MODE, a 27-a, ca fiind: „Alber Elbaz - Vizionarul parizian al Sec. XXI” – că pe întreaga planetă au fost anunţate evenimente dedicate marelui designer, plecat dintre noi cu doar câteva luni în urmă, pierzând lupta cu Covid-19. Noi am fost primii care am făcut asta, validarea dată de celelalte evenimente pe aceeaşi temă dându-mi o imensă satisfacţie profesională. www.zilesinopti.ro

PAGINA

145

PREVIEW

POP CULTURE MAGAZINE

Eram foarte apropiat de marele ALBER ELBAZ. Avusesem de-a lungul anilor câteva discuţii înainte de show-urile sale magistrale pentru Lanvin. Era „Cel mai iubit dintre pământeni” în lumea modei şi a lifestyle-ului, cu toţii apreciind umanitatea şi profesionalismul său. Cei de la Paris Fashion Week vor realiza un mare show cu 40 de designeri ce şi-au anunţat prezenţa şi creaţiile dedicate acestuia. Noi o să facem posibile mai multe tipuri de evenimente, cu 20 de designeri invitaţi.

Lucrăm deja la mai multe scenarii posibile: fie un show sau video-fashion show la Hilton, în vestitul nostru „Le Diplomat”, fie un video-fashion show în Muzeul Ţăranului Român, fie primul show de modă în sistem de Realitate Augmentată din România. Se studiază toate aceste variante şi este posibil ca cele nefolosite în această ediţie să fie utilizate ulterior, în primăvara lui 2022, la ediţia a 28-a. E un volum imens de lucru care angrenează zeci de specialişti în domenii complexe, multiple şi de avangardă. O să fie o nouă ediţie de suflet a „SOIREES DE LA MODE”, după cea dedicată lui Răzvan Ciobanu. Vă aşteptăm!

PAGINA

146

www.zilesinopti.ro

Octombrie 2021

POP CULTURE MAGAZINE

BucurEŞTI aLIVE

 Povești din București: PAPILA  CLIN D’OEIL: EDUARD TRIFA  Jurnal de bucureștean: Toți suntem „Complet necunoscuți”  FitBucurEști: DANA POPESCU  Premiere  Performing Arts  ART SHOW: WHOLY MOTHER  ARTĂ & DESIGN: DIPLOMA 2021  GastroMir(ifice)  HORECA: 5 locuri recent deschise în București  Turist în Bucureşti  Nou în oraș  Opinie: Intrus la SAGA

PRIN CENTRU

Unde bem cafeaua toamna asta?

PAG. 166

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 147

Octombrie 2021

POP CULTURE MAGAZINE

Salut, București

Simplu îndemn... Hai repede în sala de spectacol!

Ioan BIG, publisher A trecut destul timp de la începerea pandemiei iar iluziile de revenire la normalitatea de dinainte s-au cam risipit cu toate valurile astea impredictibile. Ni s-a acrit şi de consumul online de înlocuitori ai experienţelor live. Muzica pe viu sau micile performance-uri de pe terase, înlănţuirea de festivaluri sau şuetele estivale cu amicii din pub-uri ne-au atenuat cumva dorul de spectacol care să ne transmită emoţie sau să ne zgândăre imaginaţia dar nu l-au anihilat şi abia aşteptam reînceperea în toamnă a forfotei în spaţiile culturale. Nu doar noi ci şi toţi creatorii de evenimente destinate publicului.

Dar, la naiba, iar a apărut spectrul închiderii în case... din păcate, octombrie se consumă pe fundalul sumbru al creşterii necontrolabile a ratei de infectare şi a haosului provocat de mişmaşurile politicienilor, şi, în aceste condiţii, singura soluţie de moment pare a fi să adoptăm ca spectatori mentalitatea... să vedem azi ce putem, că nu ştim dacă (sau ce) se va mai juca mâine. Suntem obligaţi să ne adaptăm unui context în permanentă schimbare.

Pe parcursul acestor ultimi doi ani s-au pus în scenă spectacole de o incontestabilă valoare, jucate însă de prea puţine ori din cauza fluctuaţiei restricţiilor, ce riscă să fie îngropate definitiv de trecerea timpului (care generează inevitabil disoluţia echipelor artistice, bugetelor de producţie şi interesului potenţialilor spectatori) şi ar fi păcat de ratat dacă unele au, în mod aproape miraculos, programate reprezentaţii luna asta. Ca exemple, mă limitez la aminti aici memorabilul www.zilesinopti.ro

spectacol-instalaţie Urban GIF Show creat de Florin Fieroiu la Teatrelli, atipicul prin maturitate musical Next to Normal – (A) normal de la Operetă (unde n-ar fi rău să prindeţi şi My Fair Lady în regia regretatului Ion Caramitru) şi la combo-ul lui Matei Lucaci-Grünberg, Libretto Solitudine & Libretto Impostura, de la nou deschisul teatru Infinit. În ce priveşte spectacolele care au avut premiera foarte recent, sunt câteva pe care cred - vorbind din (cele) văzute şi nu din auzite - că trebuie musai incluse pe lista experienţelor must-see... cât încă ne sunt accesibile. Cele 7 morţi ale Mihaelei Runceanu de Catinca Drăgănescu din seria Disco ’89 de la Apollo111, cu Oana Puşcatu ce o întruchipează absolut minunat pe celebra cântăreaţă în zilele de dinaintea uciderii ei.

Versiunea muzicală a Adei Milea la Furtuna lui Shakespeare de la Bulandra în care suntem ademeniţi în “insula de sunete” clădită de Ariel.

Două comedii super cool, Bigamul... după 20 de ani de la Teatrul Mic, în care tandemul Claudiu Istodor-Vlad Corbeanu e realmente savuros, şi Nepotul meu, Veniamin de la Teatrul de Comedie, în regia lui Vlad Massaci, cu Maia Morgenstern în rolul despoticei bunice. Şi, nu în ultimul rând, surprinzătoarea mostră de prospeţime teatrală pe care o reprezintă montarea de la Excelsior de către tânărul Mădălin Hâncu a dificilului text semnat de Marius von Mayerburg, Urâtul.

Avem deci destule motive să intrăm cât de repede în sălile de spectacol, chiar până să se anunţe marile premiere ale lunii octombrie ori să ni se limiteze din nou accesul în ele.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 149

POVEȘTI DIN BUCUREŞTI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cum a apărut Papila? Cum ați ajuns la acest concept și cine sunt oamenii din spatele acestui loc?

PAPILA a început cu Maria și Gabriel, un cuplu care și-a dorit un loc al lor. O poveste destul de mediocră la suprafață, dar cu o profunzime ramificată.

Conceptul s-a născut în timp ce lucram la proiect, din propriile nevoi și valori. Locul nostru este și oglinda noastră.

PAPILA Sufrageria cu supă ramen, ciorbe și sandvișuri bune PAPILA se numără printre preferințele multor bucureșteni atunci când vine vorba de un brunch de weekend sau atunci când lovește pofta de supă ramen. Micuțul bistro a fost deschis în urmă cu 3 ani de Maria Burachu (ea ne-a și răspuns la întrebări) și Gabriel Herdean, iar în tot acest timp a strâns în jurul său o comunitate frumoasă și foarte mulți clienți fideli. Nu doar preparatele gătite cu atenție și din ingrediente de calitate au contribuit la succesul acestui bistro, dar și felul în care a fost aranjat, cu un design plăcut și care creează o atmosferă intimă, de sufragerie a orașului. De aceea, când iei masa aici, pare că ești în vizită în casa unor oameni care te-au primit cu brațele deschise. E un sentiment plăcut, într-un oraș care nu este renumit pentru ospitalitate.

150 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Cum ați gândit meniul și de ce ați ales să mizați pe supele ramen, unul dintre preparatele pentru care sunteți renumiți?

Am gândit meniul împreună cu chef Nicolae Vasile, un veteran al industriei, care a înțeles nevoia noastră de reinterpretat și de sezon. Am început de la supe și sandvișuri la grill, am continuat cu deserturi, piureuri, băuturi cu infuzii speciale, mic dejun și nostalgii.

Ramenul este o ambiție personală. De aproximativ doi ani sunt foarte interesată de acest dish, am citit cărți și am făcut teste în speranța unui nou proiect. Am înțeles că mâncatul de ramen este un ritual extrem de dorit în orașul nostru, dar nu prea găsești. Doar Yuki are un ramen care pot spune că merită menționat. Așadar, mi-am propus să fac cel mai bun ramen din oraș și am reușit cu ajutorul lui Ivan Ivanov, un tip obsedat de ramen care știe absolut tot despre acest dish. Împreună facem o super echipă care servește în fiecare duminică ramen artizanal, făcut în casă, cu caracter de Japonia. www.zilesinopti.ro

Octombrie 2021

POVEȘTI DIN BUCUREŞTI

Spuneți-ne un lucru mai puțin cunoscut despre PAPILA. Posibil să nu fie foarte evident că PAPILA a fost creată de un cuplu fără experiență anterioară, aterizați din teritoriul designului și al producției. Faptul că mama și mătușa mea sunt cele care gătesc ciorbele minunate alături de alte doamne gospodine, că printre turele pe care le țin în bar și pe sală, mă ocup de comunicare și fotografie pentru PAPILA. Că unii dintre clienții noștri au ajuns să fie și cei mai buni prieteni.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit?

Cea mai mare provocare este în sine industria HoReCa. La început ne-a fost foarte greu să înțelegem sistemul, jocul și dinamica. Treptat am devenit mai rezistenți și am reușit să ne redefinim întrun context pe care nu am avut cum să-l anticipăm. Mie în continuare îmi este greu cu oamenii. având un nivel crescut de empatie, nu reușesc să creez o barieră între mine și clienți, de multe ori ajung foarte afectată de persoanele arogante, pasiv-agresive sau cu comportament nepotrivit.

Ați dezvoltat deja în jurul vostru o comunitate. Ce ne puteți spune despre ea și cum ați reușit acest lucru?

Cred că am reușit acest lucru în primul rând prin mâncarea gătită corect. A fost mereu prioritatea noastră să avem consecvență și totul să fie delicios, curat. Apoi, fiind un bistro de familie, suntem mereu aici, foarte implicați, atenți www.zilesinopti.ro

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă localul vostru asupra orașului sau asupra zonei în care e deschis?

Fără să ne dăm seama, deja se întâmplă să fim etichetați în oraș ca fix ceea ce suntem - un bistro mic cu mâncare bună. Iar cei din zona noastră, fie că locuiesc aici sau merg la birou, ne vizitează aproape zilnic. De la tineri, la foarte tineri, pensionari, vecini, persoane care vin de departe, funcționari publici, corporate, hipsteri, turiști, familii, găști de prieteni toți apreciază o ciorbă bună.

la toate detaliile. Totul este important - cum sunt așezate scaunele, cum se aude muzica, cum cresc plantele, cum intră lumina, cum pleacă pachetele, ce flori sunt pe masă, cum se plasează farfuria pe platou, cum se spune poftă bună, și zeci de alte detalii care ne-au adunat oameni ce au văzut și apreciat.

Ne luăm timp pentru oaspeții noștri pe care îi numim papilași - facem ce putem pentru a-i lăsa și mai bine decât i-am găsit.

Cum v-a afectat pandemia și în ce fel v-ați reinventat în această perioadă?

Am fost pe partea celor norocoși, ne-am păstrat echipa, nu neam îmbolnăvit, am avut grijă fără să ne pierdem mințile și am avut foarte multe pachete de livrat.

Comunitatea pe care am format-o până în 2020 ne-a ținut la suprafață.

Prin foarte multă muncă și birocrație am reușit să beneficiem și de un grant guvernamental care ne-a plătit facturile restante ale pandemiei. 2021 a început pe zero.

Ce planuri de viitor aveți?

Ce urmează pentru Papila?

Momentan creștem și perfecționăm ce avem, încercăm să ne organizăm și mai bine, să creștem și mai mult comunitatea.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 151

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

JURNAL DE BUCUREȘTEAN

Toți suntem „Complet necunoscuți” Versiunea românească de la „Perfetti sconosciuti” (Italia, 2016) pune accentul pe comedie din „dramedia” contemporană super-francizată global. O reușită. „Complet necunoscuți”, varianta autohtonă a succesului internațional al lui Paolo Genovese, a intrat în cinematografele bucureștene la jumătatea lui septembrie, în același timp cu alte producții pe care le-am văzut la TIFF, excelentul documentar „România sălbatică” de Dan Dinu și Cosmin Dumitrache și tulburătoarea reconstituire fictivă a oprimării unei minorități, „Câmp de maci” de Eugen Jebeleanu. Am fost la „Complet necunoscuți” la mall-ul de lângă mine, din comoditate, dar și în semn de prețuire față de Noaptea Albă a Filmului Românesc, un eveniment care mi-e deopotrivă foarte util, căci mă ajută să recuperez scăpările, și foarte drag.

S

igur că atunci când ai un scenariu beton, pare destul de simplu să-ți iasă o producție apreciată mai ales că filmările se desfășoară aproape integral într-un apartament, deci scapi și de cheltuieli cu exterioarele. Dar nu e deloc simplu dacă n-ai viziune regizorală și un liant artistic. Or, ambițiosul Octavian Strunilă - simpatic cum ne clipește complice, apărând într-un rol episodic, cum fac regizorii ăia marii - pare că le are. Castingul impecabil și coloana sonoră (Mălin Cristache) care „lipește” cadrele asemenea unui narator cald și discret completează ingredientele unei producții rotunde, deconectante, savuroase. „Complet necunoscuți”, una dintre numeroasele variante ale succesului italian, a cucerit mapamondul pentru că reflectă lumea așa cum e, din Slovenia www.zilesinopti.ro

până în China (am adorat filmul original, l-am văzut pe Netflix și pe cel franțuzesc). Cu riscul de a generaliza, toți avem ceva de ascuns. Și suntem niște mincinoși, măcar prin omisiune, dacă nu denaturăm adevărul de-a dreptul. Se întâmplă așa pentru că asta e firea umană, dar și din pricina tehnologiei. Înainte, ne încredințam secretele prietenilor sau jurnalului personal. Acum, telefonul e depozitarul micilor și marilor

noastre taine. Iar Internetul ne-a transformat în niște adolescenți. Căscăm gura, ca nişte puştani care văd femeia cu barbă la un târg de provincie, la orice bizarerie.

Jucăm telefonul fără fir la nivel planetar, completăm un imens oracol cu florile, gustările şi melodiile care ne plac pe Facebook şi ne trezim asudaţi că ceva ce am postat nu se va bucura de aprecierea şi de aprobarea celorlalţi. Ne aruncăm în relații virtuale, ne holbăm la fete în pijamele cu Pluto, ne dăm jos lenjeria dacă ne-o cere un interlocutor virtual. Hai că suntem simpatici, zău!

Evidențiez actorii care mi-au plăcut enorm dintr-o variantă credibilă și cu un accent mai pronunțat pe umor decât celelalte: Anca Dumitra, „frumușica filmului românesc”, Ada Galeș, expresivă și charismatică așa cum o știm de pe scena mare, savuroasa Andreea Grămoșteanu, experimentatul Alexandru Conovaru. Tavi Strunilă, am trecut repede peste product placement-urile vizibile și de pe Luna eclipsată, că sprijinim cultura și trebuie să trăim toți.

V-am dat Like pe bune!

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 153

CLIN D’OEIL

POP CULTURE MAGAZINE

EDUARD TRIFA “Trebuie să experimentezi viața ca să poți să fi o reflecție a ei pe scenă” Pe Eduard Trifa, tânărul şi extrem de talentatul actor al Teatrului Odeon, o veritabilă revelaţie pentru cei care l-au descoperit la Apollo111 în Medea’s Boys al lui Andrei Măjeri sau ca prinţ al Danemarcei în Hamlet, memorabilul spectacol shakespearian pus în scenă la Odeon de Dragoş Galgoţiu, îl puteţi vedea luna aceasta atât live, în premiera de la acelaşi teatru a noului Musical semnat de Răzvan Mazilu, Cabaret, cât şi pe marile ecrane, deoarece debutează în cinema cu Scara, drama regizată de Vlad Păunescu şi nominalizată la TIFF 2021 pentru cel mai bun film românesc, care se va lansa pe 15 octombrie. În Scara, Eduard Trifa interpretează rolul principal, cel al lui Andrei, actor la început de drum care în ultimii ani ai comunismului încearcă să răzbată în mediul teatral bucureştean, ajutat fiind de regizorul care i-a intuit potenţialul (interpretat de Dragoş Galgoţiu, debutant ca actor), dar este bulversat emoţional de seria de evenimente violente asociate căderii lui Ceauşescu şi preluării puterii de către alţi diriguitori. Eduard Trifa impresionează prin definirea nuanţată a personalităţii unui personaj complicat, a cărui poveste este inspirată de repere autentice din viaţa actorului Dragoş Pâslaru, iar acest rol îi confirmă statutul de actor emergent care merită urmărit cu mare atenţie în evoluţia sa viitoare.

154 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Personajul tău din Scara aspiră să se realizeze ca actor în Capitală. Interpretul lui, Eduard Trifa, la fel, a venit la un moment dat din provincie ca să se afirme în teatru. Povestea lui Andrei o aflăm din film, dar pe a ta? Cum ai ajuns tu la Bucureşti, un arădean care studiat teatrul la Cluj?

La Cluj, în anul III de facultate, a venit Horia Suru împreună cu Radu Macrinici, directorul de la [Teatrul Municipal] Baia Mare, să selecționeze patru studenți pentru un proiect pe care voia să îl facă acolo.

S-a organizat o întâlnire cu toată clasa împreună cu ei și am fost printre cei patru

www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE IOAN BIG

selectați. Am făcut deci proiectul cu Horia Suru, Columbinus, care este după cazul de la Liceul Columbine din America, după care mi s-a propus să lucrez în continuare la Baia Mare. Asta m-a dat un pic peste cap și cu facultatea, adică mi-am luat licența practic abia după un an de la absolvire... o prostie enormă, că mi-am pus o greutate imensă pe umeri, dar mi-a dat oportunitatea să încep direct lucrul, să rămân prins. Cumva toate s-au dublat. Nu am simțit ceva anume, mai mult am mers pe principiul meu de lucru care era “do your fucking job” și cine trebuie să te vadă te va vedea, şi dacă îți faci treaba bine lucrurile decurg natural în jur. Şi, cumva, asta s-a și întâmplat. În al doilea an am lucrat cu Andrei Măjeri la spectacolul Dragă doamnă profesoară de Ludmila Razunovskaia, o scriitoare contemporană, şi când am terminat spectacolul acela, mi-a spus Măjeri la un moment dat că ‘Vezi că am să fac un casting în București pentru un spectacol și o să te sun.’

Eu zic ‘Bine, lasă, am mai tot auzit din astea’ și a trecut, nu mai știu, cred că un an, și mă sună și mă cheamă pentru casting la Apollo111 pentru Medea’s Boys. Am venit, am dat castingul, l-am luat, am și făcut spectacolul ăsta, eu între timp lucrând la Baia Mare în continuare. Ăsta a fost primul contact cu Bucureștiul... [...]

Acum vreo 4-5 ani, abia venit la București, ai spus: “m-am format ca un cumul de informații strânse din toate experiențele mele de viață”. Ești structural un tip pragmatic sau experiențele de viață sunt cele care te-au șlefuit astfel?

Ambele. Sunt un tip pragmatic dar tot ce ține de mine, inevitabil, provine din anturajul în care am ajuns să mă învârt într-o perioadă sau alta a vieții și de aia încerc cumva să-mi țin opțiunile deschise în ce fac eu în timpul liber. Eu nu consider că mănânci, bei și lucrezi și dormi și visezi teatru, nu, trebuie să experimentezi viața ca să poți să fii o reflecție a ei pe scenă. Că dacă nu, se întâmplă un fel de inbreeding în care ajung să iasă copii retardati, când devine sintetic tot ce e în teatru, când experiențele ți le construiești doar în cap. Ţin cont de asta și mă las deschis la diferite activități care nu sunt neapărat în zona mea de confort, strict ca să-mi deschid eu un pic orizonturile. [...] www.zilesinopti.ro

CLIN D’OEIL Odată ce Dragoş Galgoţiu ţi-a încredinţat rolul, cum ai pregătit Hamlet?

Dacă țin bine minte, am avut în total 19 zile pentru Hamlet, 19 zile cu trei spectacole la Baia Mare. În total, cred că au fost trei săptămâni din care unele zile au fost... fugi la Baia Mare, joacă în acea seară, apoi du-te în Cluj, dormi până la 5 dimineața, ia avionul, ajungi la Odeon la 10, intri în repetiție, și tot așa. Aş fi putut să refuz dar mi-am demonstrat mie că spunând ‘Da’ la diferite proiecte, chiar dacă mă urăsc a doua zi că am zis ‘Da’, într-un final, după ce îmi dau două palme și mă ridic din pat, chestia aia se va dovedi a fi în beneficiul meu. Pot să zic că sunt cumva leneș dar, în același timp, faptul că atunci când îmi iau ceva de lucru vreau să îl fac ca lumea - nu-mi place să văd ceva făcut de mine care arată de parcă mi-am bătut joc de el -, creează o întreagă ceartă în capul meu, în care eu mă biciui pe mine: ‘Hai, în picioare, la muncă... fă ca lumea!’. Că după aia mă plâng eu singur, trece o zi, și tot așa, e un fel de joc în care eu mă împing pe mine de la spate... nu știu cum să explic asta. [...]

Citiţi interviul complet cu EDUARD TRIFA pe www.zilesinopti.ro ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 155

PERFORMING ARTS

TEXT DE IOAN BIG

URBAN GIF SHOW Oraşul... într-un altfel de regim de funcţionare

www.zilesinopti.ro

Vlaicu Golcea (muzică, sound design, instalaţie sonoră), Cristina Milea (scenografie), Elise Wilk (poeme urbane), Ioana Bodale şi Mircea Ilaş (video, grafică), Nicoleta Lefter (actriţă), Simona Dabija, Alexandra Mihaela Dancs, Denis Bolborea şi Paul Cimpoieru (performeri).

«Am inventat acest secvenţator... i-am zis eu, care nu înseamnă o coregrafie ci mai degrabă un soft în care noi artiştii, care suntem live, ne auto-programăm ca să funcţionăm altfel decât funcţionăm în viaţa reală. În viaţa reală avem secvenţele lungi, mişcarea are un sens precis, pe când la noi lucrurile sunt altfel.

Cu acest secvenţator am construit ideea de atelier şi lucrat cu performerii pe ideea de a ne ‘secvenţa’ mişcarea, a construi o secvenţă, a o supune tuturor instrumentelor pe care le-am preluat din softurile de animaţie adică să maximalizăm, să minimalizăm, să reschimbăm poziţia, să facem Shift şi să facem Delete, să uităm cadre şi să reîmprospătăm cadre, să adaugăm cadre. Am lucrat foarte mult cu ideea de cadru şi de imagine şi mai puţin cu ideea de naraţiune, de poveste...», spune Florin Fieroiu, multiplu laureat în carieră al unor premii prestigioase, creator de spectacole memorabile şi coregraf pentru numeroase spectacole de teatru. Urban GIF Show, o experienţă must... see, hear & live!

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 157

foto © Andrei Gindac

D

upă o nedorită pauză impusă de context, pe 2 şi 4 octombrie, la Teatrelli, sunt programate două noi reprezentaţii al Urban GIF Show, performanceinstalaţie rămas încă inedit pentru mulţi bucureşteni, creat de către reputatul coregraf Florin Fieroiu, ce reprezintă fără îndoială unul dintre cele mai importante evenimente din spaţiul artei contemporane performative recente din România în primul rând prin singularitatea conceptului: utilizarea unui format digital, GIF-ul, şi a instrumentarului aferent inspirat de softurile de animaţie ca nouă formă de decriptare a comportamentului individului în biosistemul urban.

Propunerea de reconfigurare a oraşului prin intermediul codurilor ale căror combinaţii se manifestă într-o dinamică continuă (dar secvenţializată) ale expresiilor corporale a celor care îl populează poate (şi va) fi interpretată diferit de către fiecare spectator în parte, însă prin mesajele trimise spre in- şi subconştient la nivel individual, Urban GIF Show, mix omogen de performance live şi instalaţie, se dovedeşte o experienţă... de mare efect. Mai ales că echipa implicată în realizarea sa este una stelară prin creativitate/talent performativ:

FitBucurEști

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte job-uri ai trecut până să ajungi personal trainer?

Nu sunt străină de lumea sportului, fac un sport de performanță care a cochetat mereu fie cu monitorie, fie cu antrenat sportive de performanță. Din păcate, sportul de performanță în România nu este foarte bine remunerat, așa că am mers și spre fitness. Pe lângă asta există și satisfacția directă a rezultatelor pe care le obțin.

Care este tipul de antrenament pe care-l preferi și de ce?

Eu prefer antrenamentele clasice, cu greutăți, pentru că asta funcționează cel mai bine pentru mine. Dar în munca cu clientele mele aplic diverse principii.

Pot spune că pentru anumite persoane antrenamentele funcționale sunt cele mai bune!

DANA POPESCU „Slăbitul sau arătatul bine este un proces mai mult psihologic decât fizic” Dana Popescu (fostă Seleuşan) practică și iubește sportul de când se știe. Face snowboard de performanță și este și instructor de ski, snowboard, kiteboarding. De asemenea, ea este și antrenor de fitness (@dana1to1fitness) cu rezultate remarcabile când vine vorba de slăbit și oferă sfaturi de nutriție și antrenamente online.

158 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre job-ul de personal trainer.

Necesită mulți ani de experiență dobândită pe propriul corp înainte să te apuci să lucrezi și cu alți oameni. Din păcate, nici un curs nu te va învăța tot ce ai nevoie să știi, doar determinarea personală și dorința de a ști mai mult te va face cu adevărat bun.

Competiția este crâncenă, este multă minciună în online și te vei lupta cu morile de vânt o perioadă, pentru că mentalitatea colectivă este greu de schimbat: toată lumea vrea minuni, rapid!

De asemenea, este o muncă mai mult psihologică cu fiecare client, decât una fizică. Slăbitul www.zilesinopti.ro

FitBucurEști sau arătatul bine este un proces mai mult psihologic decât fizic!

Care este cea mai importantă calitate pe care un personal trainer trebuie să o aibă?

Să dețină suficient de multă informație înainte să afirme ceva de orice natură! Să aibă răbdare să studieze suficient până să se autointituleze personal trainer. E foarte tentant din punct de vedere financiar să te apuci rapid de meseria asta, dar la final este direct răspunzător de sănătatea oamenilor cu care lucrezi.

Restul calităților de antrenor le descoperi pe parcurs, cum ar fi: răbdare, bună comunicare, determinare etc.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare? În primul rând asociază slăbitul cu înfometarea sau cu diete foarte restrictive, care îi privează de anumiți macronutrienți (rina, atkins etc). Au tendința să adopte un nou stil de viață fără să facă un minim de research: e bine, e rău, ce impact are asupra sănătății, adoptă clișee cum ar fi trecerea la un stil de viață vegetarian sau mâncatul de tip intermittent fasting. Cad des în plasa „e mai sănătos” fără să știe ce înseamnă de fapt. Au impresia că orice fel de antrenament e bun, se apucă de ce li se pare interesant sau văd pe internet: cum ar fi crossfit, un tip de antrenament pe care doar o persoană cu o anumită experiență îl poate executa, deoarece există risc mare de accidentări. www.zilesinopti.ro

Cum te-a afectat pandemia și cum te-ai adaptat în această perioadă, pentru a putea să-ți practici în continuare meseria?

Nu pot spune că m-a afectat pandemia, ci mai degrabă m-a forțat să mă adaptez!

M-am mutat exclusive în online, un mediu cu totul nou, cu particularitățile lui (competiție și mai acerbă), dar toate acestea m-au forțat să muncesc și mai mult ca să devin mai bună! La final pot spune că mi-a priit pandemia!

Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?

Scutirea de educație fizică!

Asta ne caracterizează, din păcate. Nu știu câți dintre voi vă aduceți aminte de câte ori părinții ne obțineau scutiri de la orele de sport pentru a face mai multă „școală”: matematică, fizică etc. Nu prea avem sportul integrat în educație ca parte din igiena noastră, din rutina zilnică și societatea ne face să devenim sedentari. Din fericire, lumea începe să își dorească să schimbe aspectul ăsta, să învețe lucruri noi, să se simtă mai bine în corpul lor. De menționat este faptul că încă nu avem suficient de mulți oameni pregătiți în zona asta de sport, care să dea mai departe informație, dar și pe partea asta lucrurile încep să se îmbunătățească cât de cât (aici nu vorbesc doar din prisma de personal trainer, vorbesc și ca instructor de ski, snowboard, kiteboarding).

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 159

ART SHOW

TEXT DE MEDINA POP

WHOLY MOTHER NOTĂ EXPLICATIVĂ PENTRU UN DEMERS EXPOZIȚIONAL Octombrie 2018, stau în grădina palatului Venier dei Leoni din Veneția, casa lui Peggy Guggenheim devenită muzeu, privind lucrarea lui Jenny Holzer, “Garden Bench”, o bancă modulară, foarte lungă, sculptată în piatră albă, pe suprafața căreia este gravat un poem. Înmărmuresc citind următoarele versuri, nu știu nici până în ziua de astăzi de ce: “I don’t want I won’t ask you I can’t tell you I lie I am crying hard There was blood No one told me No one knew My mother knows I forget your name”

LOUIS KAREEM JAMAL, digital work

3 ani mai târziu, aceste cuvinte încă trec prin mine: MAMA ȘTIE. Louis Bourgeois a spus: „Arta este experiența, re-experiența traumei”. Tot ea a mai spus: „Toate lucrările mele, toate subiectele își găsesc originea în copilăria mea”.

www.zilesinopti.ro

Acum câteva luni, am scris această poezie-instrucțiune, inspirată de cele ale lui Yoko Ono, care a devenit pretextul unui call for art: Vindecă-ți Poveștile Personale (aceasta este o scrisoare deschisă către mama) Așează-te la masă Ia o bucată de hârtie și un pix Scrie: ‘Dragă mamă...’

Nu te ridica de la masă Până când nu ai spus totul.

A doua zi, după micul dejun Începe să lucrezi la o piesă de artă.

Așa s-a născut o expoziție.

Wholy Mother este o scrisoare deschisă către Mama, deci către Tine însuți. Este un “eseu” pe care dacă nu reușeam să îl regizez sub această formă, trebuia să o fac sub o alta. Cel mai probabil, să-l rescriu.

Voi fi fost întrebată de multe ori despre ce este această expoziție. Totul trebuie să aibă o explicație, iar în artă, cu precădere, trebuie musai să existe argument. Această

Expoziția ‘Wholy Mother’ în regia Medinei Pop poate fi vizionată la Galeria Strata până pe 15 octombrie. expoziție este un poem închinat sinelui feminin, o forță liberă care atunci când creează, naște. Într-un context social și cultural care exploatează, mai mult decât explorează, ideologii feministe zgomotoase, mi-am dorit un manifest silențios pentru feminitate.

Pornind de la simbolul prin excelență al sacralității feminine, “the holy mother”, unica reprezentare a “speciei” între sfinți, am creat acest cuvânt hibrid, ‘wholy’, (whole – întreg + holy – sfânt). O sacră întregire, o procesiune, un rit. Femeia este mamă, indiferent dacă naște propriu-zis sau nu.

Medina Pop

Expoziția conține lucrări a 19 artiste: Adela Giurgiu, Alina Negoiță, Am Dumitru, Anastasia Dumitrescu, Anca Barjovanu, Beatrice Duman, Diana Matilda Crișan, Dora Mois, Floriama Cândea, Ioana Casapu, Ioana Sisea, Lorena Cocioni, Louis

Kareem Jamal, Marta Mattioli, Raluca Milescu, Raluca Ungureanu, Reka Csapo Dup, Roxana Ajder, Sabina Suru.

STRATA Gallery (Parângului 76) www.strata-gallery.com ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 161

ARTĂ & DESIGN

TEXT DE DELIA MITRACHE

DIPLOMA 2021: Ce să vezi la singurul festival dedicat noii generații de artiști, arhitecți și designeri români 4 artiști consacrați îți recomandă ce să nu ratezi la ediția de anul acesta

Toamna asta, DIPLOMA îți dă întâlnire cu noua generație de creatori români la Combinatul Fondului Plastic din București, între 08 și 17 octombrie. 90 de lucrări din 15 categorii diferite te vor pune față în față cu viziunea noului val de artiști la început de drum din România. Ce poți vedea la DIPLOMA 2021? Iată care sunt câteva dintre lucrările pe care să nu le ratezi, în viziunea a 4 artiști seniori, parte din boardul creativ al ediției de anul acesta și Ambasadori DIPLOMA 2021. Mirela Bucovicean, Eugen Rădescu, Andrei Jecza și Omid Ghannadi ne-au făcut în continuare câteva recomandări pentru categoriile fashion, design grafic, sculptură și arhitectură de interior și ne-au spus de ce să mergem să vedem noua generație de artiști și ce are ea să ne arate.

Mirela Bucovicean, fondatoare Molecule-F

Inițiativa DIPLOMA este cea mai organizată formă de selecție și susținere echidistantă a designerilor din mediul universitar, iar susținerea talentelor la început de drum este un act vital pentru piața de modă din România. După un an incert, simțeam nevoia de culoare, de print, de linii de design interesante; studenții, prin temele abordate și prin lucrările realizate, au reușit să se unească într-o linie de front comună, o linie inovatoare, cu un viitor valoros pentru industria modei. La ediția de anul acesta, două lucrări mi-au atras atenția în mod deosebit. „Suceava ‘82” (ABUBURUZAN) Conceptul din spatele lucrării este unul bine punctat, în continuitate cu produsele finale. Se regăsește ideea de funcționalitate a pieselor vestimentare, ce își păstrează în același timp un aer modern, fiind perfecte pentru o purtare actuală. Iar print-ul, un laitmotiv dedicat schemelor tehnice ale unui automobil reprezentativ pentru perioada comunistă, este un come back hip asumat si bine integrat.

Piesele au un aer muncitoresc, dar echilibrat de variantele cromatice diferite.

162 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

„Arta ca-n viață” (Cerasela Nicoară) În ea regăsesc o notă de inspirație provenită din constructivismul sovietic, modernismul din artă, Bauhaus. Estetic, piesele sunt tip sport și activewear (au fost analizate costume de la diferite sporturi incluse la Jocurile Olimpice sau tip „Après-ski”). Print-urile în culori vibrante întregesc imaginea acestui proiect, piesele vestimentare putând fi prezentate direct pe podiumurile internaționale. www.zilesinopti.ro

ARTĂ & DESIGN

Octombrie 2021

Eugen Rădescu, manager cultural, co-director Bucharest Biennale

„Filofteia” (Fernando Diaconu) Am ales-o pentru că este o lucrare cu o tematică sensibilă, o poveste despre îmbătrânire și despre modul în care putem percepe, cei din urmă, rostul și esența vieții. Fernando a realizat o serie de lucrări, experimentând cu tehnici de degradare a materialelor textile, imprimare foto și desen. Proiectul s-a finalizat printr-o carte despre viața bunicii lui. Instalația de desene și obiecte reale oferă privitorului șansa de a simți subiectul propus de Fernando, care nu este unul simplu, dar ne aparține tuturor.

Andrei Jecza, fondator Galeria Jecza, co-fondator Epretext

„Deasupra pământului” (Dorian Bolca) și „Făpturi” (AlexandraDaniela Satmari) Îmi place la cele două proiecte maniera în care ambii artiști contrazic ideea clasică de „sculptură”. Când auzim de sculptură, poate că avem tendința să ne imaginăm capodoperele lui Michelangelo, marmură cioplită, lemn, bronz, metal sudat.

Atât în cazul lucrărilor propuse de Alexandra-Daniela Satmari, cât și în instalația interactivă a lui Dorian Bolca, ideea de sculpturalitate este definită chiar prin fragilitatea materialelor folosite, iar acest lucru nu este deloc întâmplător, ci este foarte asumat de către fiecare artist. Jocul cu fragilitatea și imponderabilitatea structurilor este foarte interesant. Pe de o parte, avem rețele de comunicare între plante, ca un fel de sinapse subterane ale naturii – pe care altfel cu greu le conștientizăm –, iar pe de altă parte, un regn de făpturi pufoase și multicolore, despre care nu știm exact dacă ne sunt prieteni sau monștri sub acoperire. Arta are marele dar de a genera sentimente, emoții, gânduri sau povești.

Starea de incertitudine sugerată de ambele lucrări stârnește imaginația și invită publicul să continue mai departe povestea acestor făpturi colorate, respectiv a sistemelor de comunicare dintre plante.

Omid Ghannadi, designer și co-fondator Inside Academy

„Model pentru Tipologia Școlilor Incluzive” (Irina Gavrilă) La lucrarea aleasă, mi-a plăcut tema, în primul rând. Îmi plac proiectele de diplomă care caută să aducă un bine societății noastre, teme care ar putea face cu adevărat lumea un loc mai bun. Am văzut acest proiect ca fiind unul matur, ce se bazează pe un studiu temeinic al programului și are o misiune deloc ușoară: își propune formarea unui schelet de principii arhitecturale pe baza cărora se pot construi școli incluzive. Am apreciat și designul popriu-zis al propunerii: ambianța creată este liniștitoare, ordonată, dar în același timp potrivită pentru copii și pentru orientarea lor în spațiu, încurajând jocul liber și sigur. Recomand tuturor să viziteze festivalul DIPLOMA, în special celor ce nu sunt din domeniul arhitecturii și al designului. Este modul cel mai ușor de a vedea cu ce vise pornesc la drum absolvenții de școli creative, cum își imaginează ei lumea de mâine și ce vor să repare: ce bine își doresc să aducă prin imaginația și creativitatea lor.

Festivalul DIPLOMA 2021 este organizat de The Institute și prezentat de UniCredit Bank. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 163

GastroMir(ifice)

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

Și cei nișați vor fi cei dintâi.

Fără noodles carbonara

I

ubesc nișele și îi respect pe cei care se nișează. Cuprind în această declarație de dragoste cam toate domeniile, dar mai ales gastronomia, că na!, cu asta mă ocup. Deși pare paradoxal o nișă poate fi la fel de ofertantă ca generalul. În plus e și mai versatilă și necesită și ceva mai multă ingeniozitate.

Enorm de multe restaurante încearcă să împace capra și varza, veganul și carnivorul, pizza și sushi, ceafa și paella. E o modă lansată prin anii 90 când găseai restaurante mexicano-italienești. Un fel de noodles carbonara. Ele dăinuie în continuare, mai ales datorită unor concepții de management prin care se dorește adresabilitate masivă și evitarea excluderii vreunui tip de client. Trattoriile au ciorbă de burtă, locantele tradiționale au burgeri, doar mămăligă la șaorma nu am văzut, că în rest...

Mai deunăzi am vizitat două restaurante recent deschise, ambele nișate, și am plecat foarte fericit din amândouă.

Soro.lume

home Fluierului 33 Un concept lansat de Chef Mihai Toader (îl știți din seria Fragmente) și Melinda Teohari (Paninaro). Bucătărie neo-românească inspirată din tradițional cu rețete culese de Mihai de prin toată țara. Se gătește la foc deschis, în bucătăria de afară, sub ochii noștri. Cuptoarele au fiecare câte o poveste diferită și sunt specifice regiunilor istorice ale țării. E genul ăla de local unde, pe masă, am văzut un recipient pe care scria apă de la vinete și dacă treaba asta vă spune tot atât de mult cât îmi face mie cu ochiul atunci e musai să mergeți pe acolo. Este locul în care am mâncat cel mai bine în această ultimă jumătate de an. Să nu uit, pâinea e făcută acolo.

Bucataria.localfood

home Ion Slătineanu 30 Aici am găsit mama nișelor. Nu doar românesc, nu doar modern ci regional. Gastronomie din Buzău. Le lipsesc doar celebri covrigi (deși au pâine bună de la Grain Trip). Cârnați de Pleșcoi cu alte treburi pe lângă, zacuscă cu babic (e prima zacuscă pe care o știu cu carne, funcționează perfect, au primit fundă de la Curatorul de Zacuscă), cremă de fasole – sper să fie cu trimitere la fasolea bătută ca la Buzău (povestea e simplă: e fasole de Buzău bătută, că nu-s chiar așa de smardoi buzoienii încât să li se ducă buhul), burger cu parizer pane (ăsta e și de inspirație buzoiană că parizer a înfulecat toată țara).

Ambele locuri au meniuri scurte, de sezon, selecție de vinuri românești și sunt un must pentru orice gurmand sau gourmet.

164 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

HORECA

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 locuri recent deschise în București În numărul trecut îți ofeream o listă cu 5 locuri care s-au deschis în București în vara care tocmai a trecut, dar mai sunt și altele care au apărut recent în peisaj. Așa că am considerat că este necesară și o parte a doua. Deci, iată alte 5 locuri recent deschise în oraşul nostru.

GURI GURI

 Fabrica de Glucoză 9B  0756.022.601 GURI GURI este un restaurant coreean, care este și magazin de produse asiatice și de unde poți să pleci acasă și cu un „meal kit”, pentru a-ți prepara chiar tu la tine în bucătărie un ospăț coreean. Este un colț de Rai pentru toți cei careși doresc să încerce lucruri noi, cum ar fi korean pizza cu kimchi, tocăniță de seafood și tofu, supă coreeană de alge și multe altele. În curând vor avea și sushi bar.

Öhlala Pâtisserie

 Christian Tell 1-3  0762.534.615 Öhlala Pâtisserie este unul dintre locurile pe care trebuie să le vizitezi dacă vrei un desert mai deosebit. Acesta a fost deschis în luna septembrie de Alina Petrea, absolventă a școlii de patiserie Ritz Escoffier din Paris, și soțul său, francezul Sébastien Cazac. În meniu găsești tarta de fistic cu flori de portocal, celebra tartă Banoffee, moelleux au chocolat și tradiționalele choux, în variantele cu cremă de cafea, ciocolată și vanilie.

Toate produsele sunt create îmbinând tehnici de patiserie franțuzești, cu ingrediente atât locale, cât și aduse de la furnizori francezi.

OMNI

 Decebal 7 Iată și o cafenea care-ți oferă un meniu cu lucruri bune de la mai multe localuri din oraș. Găsești aici cafea de

www.zilesinopti.ro

specialitate de la ORYGYNS Specialty Coffee, gelato cu arome de flori de tei, magiun, colivă, eugenia etc. de la Zelato, dar și pizza calzone de la Zest, una dintre cele mai apreciate pizzerii din oraș. Este locul ideal și pentru cei cu copii, pentru că au spații în care pot face tot felul de activități, dar și pentru proprietarii de animale.

Forbidden Transylvanian Csíki Sör Craft Brewery & Restaurant Bucharest

 Covaci 6  0741.777.711 Berea Csíki Sör și-a deschis restaurant/berărie în București, chiar în Centrul Vechi. Vei găsi aici toate sortimentele de bere din portofoliul lor, dar și un meniu de mâncare cu preparate ungurești.

Toate ingredientele sunt din Ardeal, iar chipsurile oferite la bere sunt și ele făcute în fabrica proprie din Harghita. Găsești aici și gomboți, adică găluște cu prune, iar seara o pereche de dansatori încing dansuri tradiționale maghiare.

Ironic Taproom

 Dacia 23  0724.534.465 Ironic Taproom a funcționat o perioadă din acest an pe lângă Cișmigiu, dar de curând s-a mutat într-o locație nouă, cu o terasă mai generoasă, unde va putea funcționa și când afară va fi mai frig. Băieții de la Ironic Taproom sunt berari artizanali și periodic le prezintă celor pasionați de berea bună ce experimente au mai făcut. Dacă iubești berea craft, ăsta e un loc pe care trebuie neapărat să-l bifezi.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 165

PRIN CENTRU

TEXT DE MĂDĂLINA LEFTER

Unde bem cafeaua toamna asta?

C

um sună o cafea fierbinte într-o dimineață târzie de toamnă răcoroasă? Savurată de la o măsuță atent plasată între oamenii grăbiți de pe stradă, băutul cafelei reprezintă momentul tău de relaxare, de contemplare sau chiar de planificare. Pe lângă importanța acordată gustului, un aspect poate la fel de important am putea spune că este chiar locul în care alegi să-ți petreci câteva clipe din zi. Pentru că centrul capitalei este o capsulă a timpului, condensând numeroase străzi interbelice cu arhitecturi fascinante și pavaje neobișniute, o modalitate prin care poți rămâne cât mai aproape de toate acestea, este chiar alegerea unei mici cafenele care se diferențiază prin detalii unici, situate pe străduțe vechi, încărcate istoric.

UrBarn Miss Alé Espresso Bar

home Calea Șerban Vodă 34 Miss Alé Espresso Bar este genul de cafenea micuță pe lângă care poți trece ușor grăbit fără să o observi, fiind pitită pe o stradă mică, în spatele unui bloc vizavi de hotelul Radisson. Dincolo de cafeaua de specialitate atent selecționată și preparată cu iubire de oameni frumoși și prietenoși, atmosfera creată de oamenii care aleg să își înceapă dimineața aici este una boemă și chill.

Situată într-o zonă centrală, chiar pe colț, la baza unei clădiri vechi, nerecondiționate, marcată vizibil de trecerea timpului, cafeneaua te invită să oprești timpul în loc pentru câteva momente, să te oprești și să privești în jurul tău – la natura care se metamorfozează, la oamenii mereu grăbiți și la detaliile mici care se schimbă adesea.

166 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

home Str. Polonă 76 Miros de cafea împletit cu lemn vechi, amintiri din copilărie și autenticitate. UrBarn este o cafenea de cartier, unde copilăria este deschisă zilnic, amplasată în una dintre cele mai frumoase zone ale capitalei. Unul dintre cele mai speciale detalii care aduce valoare în plus spațiului sunt grinzile și gardul aduse de departe, din Vrancea, din curtea fondatoarei care, prin intermediul cafenelei, păstrează vie imaginea bunicii sale, aducând o mică parte din copilărie chiar în capitală. Un spațiu parcă rupt din basme, pe o străduță unde toamna copacii se dezbracă de frunze și formează un covor ruginiu sub picioarele trecătorilor, UrBarn este adesea stilizat cu obiecte decorative în ton cu anotimpul – de la dovlecei, buchete cu flori și mici obiecte cu personalitate, încurajându-i pe clienți să se relaxeze și, alături de o cafea caldă, să își aducă aminte de copilărie și să se concentreze asupra micilor bucurii. www.zilesinopti.ro

Octombrie 2021

Cafélier Atelier

home Bd. Lascăr Catargiu 7 Dacă aș putea asocia fiecare anotimp cu câte un loc, Cafélier este cu siguranță una dintre cafenelele care mă duc instant cu gândul la toamnă – de la culorile alese, atât pentru decor, cești și ornamente, până la poziționare, chiar pe bulevard, la parterul unei clădiri vechi, vopsite albastru, care se îmbină perfect cu întreaga atmosferă a locului. Buchețelele mici, aurii, uscate, așezate cu grijă pe masă, alături de o ceașca de cafea atent aleasă, care ascunde povestea regiunii din care a fost recoltată, te invită să închizi ochii și să te teleportezi unde îți zboară mintea și să devii parte din poveste. Deși terasa este una nu foarte mare, spațiul fiind destul de limitat, confluența de oameni și personalități care aleg să-și petreacă câteva ore acolo, fac ca din exterior aceasta să pară uriașă, încărcată de energii pozitive. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

20 Grams Coffee Roasters

home Calea Călărași 85 Creată pentru comunitatea iubitorilor de cafea, 20 Grams Coffee Roasters este un spațiu specializat, unde boabele sunt ușor prăjite pentru a păstra arome subtile, îmbietoare, menite să te face să vrei să treci și următoarea dimineața pragul cafenelei care se află chiar după colț, pe Calea Călărași 85. Stilul minimalist din interior, alături de mirosul cafelei proaspăt pregătite creează un ambient plăcut, oferindu-ți un moment de respiro bine meritat și mult așteptat. Savurată de pe băncuța improvizată din fața ,,laboratorului” de cafea, admirând dinamismul și peisajul din jur, sau luată pe fugă la pachet, cafeaua îți va spune propria istorie prin aroma sa și te va ajuta să-ți începi, continui sau termini ziua într-un mod savuros.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 167

TEXT DE IOAN BIG

PERFORMING ARTS

VITRINE IMPOSIBILE, mai mult decât performance-uri

I

nstalaţia performativă Vitrine Imposibile, produsă de Vanner Collective şi prezentată în premieră pe 2, 3 , 9 şi 10 octombrie, aduce în văzul lumii Supra Fețele, creaturi care prind contur în spațiile a trei galerii din centrul Capitalei. Trei mărturisiri, trei dezvăluiri, trei momente artistice de 15 minute ale unor ființe improbabile: copilul nenăscut, diavolul

și omul fericit. Cele trei performance-uri aduc în discuție complexitatea umanității și goana după adevăr și fericire, iar cele personajele nemaivăzute vor purta semnătura actorilor Nicoleta Hâncu, Ionuț Grama și Codrin Boldea.

Spectatorilor li se propune un itinerariu între trei galerii de pe Calea Victoriei.

Galeriile Galateea Contemporary Art, Nemțoi și 1001 Arte devin pentru primele două weekenduri din luna octombrie spațiul în care 3 ființe improbabile vorbesc despre umanitate și adevăr. Unele dintre aceste ființe merită să fie eliberate condiționat, în timp ce altele își merită la fel de bine distanța. Deși fiecare dintre noi le știe trăsăturile, ‘Supra Fețele’ nu au un chip comun, o figură general recunoscută. Acum primesc această înfățișare, un chip cu care nu trebuie să fim de acord, dar pe care suntem invitați să îl recunoaștem.

Iulia Grigoriu, regizoarea performance-urilor, explică: „Vitrine imposibile este un experiment născut din dorința noastră de a aduce actorul aproape de spectator în siguranță. Expuse în vitrină vor fi trei personaje care nu există, sunt deci ne-omenești, dar au discursuri extrem de legate de umanitate. Spectatorii îi vor putea urmări din stradă și asculta în căști, geamurile celor trei galerii de artă se vor transforma în portaluri dintre lumi, iar noi ne dorim să găsim adevărurile comune din această întâlnire de gradul zero."

Scenografia spectacolului este semnată de Alexandra Lupeș, costumele și machiajul de Sofia Iorga Miric, universul sonor este creat de Adrian Piciorea iar light design-ul îi aparține lui Daniel Buglea. Vanner, producătorul proiectului Vitrine Imposibile, este un colectiv de creatori de teatru din România și Irlanda format în Marea Britanie în 2014. Crescând idei și proiecte artistice inovatoare, Vanner le vorbește oamenilor prin intermediul unui teatru provocator, proaspăt, actual, accesibil. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 169

TURIST ÎN BUCUREŞTI

TEXT DE IONUŢ KIVU

Unde mai mergem la teatru în București? Ca să vedem ce?

Î

ncepe stagiunea 2021-2022 în teatre. Dumnezeu știe cum va mai arăta ea, cu toate măsurile guvernamentale... Deși se joacă deja încă de pe la începutul lui septembrie (ba chiar s-a jucat și peste vară prin București și în alte orașe mari din țară), în mod oficial, cutumiar, gongul de început sună la 1 octombrie... Și sper ca toți cei care iubesc teatrul să se poată bucura cât mai mult timp de săli deschise și de spectacole bune...

Poate ar fi de folos niște recomandări, spectacole ce nu trebuie ratate, dacă astrele se aliniază cum trebuie... Voi menționa mai jos câteva titluri, sub rezerva faptului că, dată fiind situația epidemiologică actuală, unele dintre ele s-ar putea să nu mai fie în repertoriul teatrelor respective, iar altele, aflate în plină producție și având premiera preconizată în luna octombrie (în care vom vedea ce ne rezervă soarta), s-ar putea să vadă luminile rampei la date ulterioare... În același timp, evident, selecțiile pe care le veți întâlni aici reprezintă doar o opțiune personală, care poate fi viciată pe de-o parte de caracterul pur subiectiv al artei, iar pe de alta, de imposibilitatea fizică a cuiva de a parcurge întreg repertoriul scenic oferit de teatrele bucureștene...

Puteți vedea aici, cu puțin noroc, montările „Venus in fur” de David Ives (regia Elena Morar) – piesă ecranizată peste ocean de Roman Polanski, „Efecte secundare” de Lucy Prebble (regia Vlad Bălan) sau „Yonkers” de Neil Simon (regia Andreea Vulpe).

Maria de Buenos Aires

Venus in fur

Vestea cea mai bună este că în ultima decadă viața teatrală din capitală s-a îmbogățit simțitor, mai ales prin apariția mai multor teatre „independente”, care oferă publicului spectacole de cea mai bună calitate!

Printre acestea aș menționa teatrul unteatru, care este una dintre cele mai de succes companii independente, prin efortul neobosit al creatorilor ei, Andrei și Andreea Grosu.

170 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Cassandra

Într-un alt spațiu cultural independent, mai recent inaugurat (2016) – Apollo 111 –, care-și propune să abordeze titluri și teme dintre cele mai curajoase cu ajutorul echipelor tinere de creatori, pe lângă celelalte titluri din repertoriu ar fi de văzut „Cassandra” de Norah Sadava & Amy Nostbakken, în regia Letei Popescu.

Dar nu trebuie să credeți că numai teatrele „independente” au spectacole foarte bune. De exemplu, la Teatrelli, care este un proiect al Centrului de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București – CREART, puteți vedea o excelentă montare cu „Maria de Buenos Aires”, un musical în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu. La ARCUB – Hanul Gabroveni ar trebui văzut un spectacol în regia Gianinei Cărbunariu, intitulat „Artists Talk”, bazat pe convenția discuțiilor artiștilor cu publicul. www.zilesinopti.ro

Octombrie 2021

Zbor deasupra unui cuib de cuci

„Class” de Iseult Golden și David Horan se joacă pe scena Sălii Atelier a Teatrului Național, în regia lui Felix Alexa, în timp ce la Teatrul Metropolis nu trebuie ratate „1949 (Judecata)” de Bogdan Adrian Toma și Emanuel Pârvu (regia Emanuel Pârvu) la Sala Nocturnelor și „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman (regia Victor Ioan Frunză) la Sala Olga Tudorache.

POP CULTURE MAGAZINE

Un alt spectacol ce merită văzut, de data aceasta pe scena Teatrului Nottara, este „Sonată de toamnă” de Ingrid Bergman, în montarea lui Alexandru Mâzgăreanu.

Să nu uităm însă și de oferta repertorială a Teatrului Bulandra sau a Teatrului de Comedie, ce se situează și ele în topul celor mai bune teatre din București și din țară!

Am lăsat însă intenționat la final teatrul meu de suflet, Odeon, unde sincer, aș recomanda toate spectacolele aflate pe afiș, atât la Sala Majestic – un monument de arhitectură unic în România (dacă există printre voi oameni care nu au ajuns încă pe acolo le recomand să meargă neapărat!!!) –, cât și la Sala Studio, un spațiu modular, avangardist, unde spectacolele-laborator sunt la ele acasă! Neputând însă acapara tot spațiul tipografic enumerându-le titlu cu titlu, invit în mod special publicul să vadă pe de-o parte „Jurnalul

lui Robinson Crusoe”, un musical după piesa „Insula” de Gellu Naum montat de Mihai Măniuțiu, pe muzica inconfundabilei Ada Milea, iar pe de alta, mult așteptata premieră cu „Cabaret”, un alt musical (de data aceasta pe baza piesei „I am a Camera” de John Van Druten – pe muzica lui John Kander), în regia și coregrafia aceluiași neobosit Răzvan Mazilu!

Iată așadar că din punct de vedere teatral bucureștenii (sau cei care sunt doar în trecere prin capitală) au ce vedea, mai ales că „lista” mea ar putea fi cu ușurință triplată cu numele unor spectacole pe care nu am apucat să le văd sau despre care nu am reușit să vorbesc aici...

IONUŢ KIVU este actor și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține cursul “Introducere în Istoria Teatrului european”.

Jurnalul lui Robinson Crusoe Familia Addams

La Teatrul Excelsior putem vedea „Urâtul” de Marius von Mayenburg în regia lui Mădălin Hîncu, dar și – mai ales pentru aceia care avem copii – o versiune scenică semnată tot de Răzvan Mazilu cu „Familia Addams”. Teatrul Mic ne propune „Bull” de Mike Bartlett, în regia lui Silviu Debu, precum și „Ținutul din miezul verii” de Tracy Letts, în regia lui Vlad Massaci. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 171

Octombrie 2021

POP CULTURE MAGAZINE

The Fool Dacă nu știi deja, The Fool e clubul ăla mișto de stand-up de pe Calea Victoriei. În fiecare săptămână găsești aici seri de Open Mic, stand-up, teatru, improvizație, muzică, sushi, Roast Battle, bere. Practic tot ce ai nevoie pe Victoriei, fără agitația de pe Victoriei. Și dacă ai trecut măcar o dată pe la The Fool, sigur l-ai văzut și pe Bucălae, unul dintre comedienii rezidenți ai clubului. Și dacă l-ai văzut măcar o dată pe Radu la The Fool, sigur ai vrut să afli mai multe despre el, așa că i-am pus noi câteva întrebări, ca să nu trebuiască s-o faci tu.

Radu Bucălae s-a născut în Târgu Jiu, a făcut facultatea în Craiova și acum locuiește în Bucuresti. Face stand-up de 6 ani și vrea să devină cel mai mare comediant al generației lui.

Ce ai face dacă nu ai face stand-up?

Probabil aș încerca facultatea de psihologie. Mereu mi-a plăcut să înțeleg problemele oamenilor și să văd lucrurile și din altă perspectivă. Sau Only Fans, se fac ceva “bănuți” acolo. Și ce credeai că o să te faci când o să fii mare?

Din clasa a 4-a pană la 17 ani voiam să mă fac actor, nu aveam vreun motiv puternic, doar îmi plăcea că te aplaudă oamenii. De la 17 la 19 ani eram convins de părinții mei să devin inginer electronist pentru că e o meserie de viitor, meserie cu care cred că aș fi dus-o mai bine în pandemie.

Care a fost cel mai cringe moment pe care l-ai avut vreodată pe scenă?

Acum 2 ani am avut un specatcol la Suceava și pe tot parcusul showului am avut un heckler (om care vorbește în timpul show-ului) care încerca să ne completeze glumele.

Atât eu, cât și oamenii din jur, dar mai ales omul de la pază, l-am rugat să înceteze. Fiind implicat și alcool în toată povestea, fanul nostru nu

172 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

“

a vrut să înțeleagă și când mai erau 2 minute din show, omul de la pază nu mai avut răbdare și l-a scos afară unde i-a arătat câteva din abilităție lui specifice. După spectacol am ieșit din club, și la intrare văd un om căruia îi căzuse telefonul pe jos, mă aplec să îl ajut și îl văd pe fanul nostru care avea fața atinsă de magia paznicului, care s-a uitat la mine și a zis: Te iubesc Bucălae! Mi s-a sfâșiat inima.

Care a fost cel mai blană moment pe care l-ai avut vreodată pe scenă?

Sunt multe și în principiu toate se bazează pe susținerea publicului, aplauzele frenetice sau râsetele în hohote. Nimic nu se compară cu o masă de oameni care îți confirmă la unison că ceea ce faci e amuzant. Ultima experiență de genul ăsta a avut loc in luna august la Costinești, unde noi facem showuri în fiecare vară. Din momentul în care m-am îndreptat spre scenă publicul a început să aplaude atât de tare și mult încât pentru prima dată mi s-a făcut pielea de găină în cap. Pe mâini am mai experimentat sentimentul, dar în cap niciodată.

Pentru mine ‘acasă’ înseamnă The Fool, pentru că e singurul loc unde găsești un tablou cu mine și vin foarte bun.

Nu știam cum e, acum știu.

E minunat.

Un lucru care te enervează când ești pe scenă?

Oamenii care vorbesc. Ai plătit un bilet să asculți un om, nu să ai conversație cu el.

Un sfat pentru cineva care face prima dată stand-up la Open Mic? Să vadă foarte mult stand-up și dacă vrea să facă meseria asta, să aibă răbdare cu el, durează.

De ce crezi că ar trebui ca oamenii să vină la stand-up?

Pentru că este vital să râdem.

Mai ales în vremurile acestea mai dificile, avem nevoie de momente în care să ne deconectăm și să ne încărcăm cu niște zâmbete. Eu văd râsul ca pe un combustibil, avem nevoie de el să mergem mai departe.

Dacă și ție îți place Radu, îl găsești în fiecare săptămână la The Fool.

BILETE.THEFOOL.RO www.zilesinopti.ro

PREMIERĂ

TEXT DE IOAN BIG

foto © Dani Ionita

Musical la Odeon: CABARET de Răzvan Mazilu

D

ansatorul, coregraful și regizorul Răzvan Mazilu, care de aproape 20 de ani coordonează programul Dans la Odeon, pune în scenă pentru prima oară un Musical cu trupa Teatrului Odeon, celebrul CABARET imaginat de Joe Masteroff pe baza piesei I Am a Camera scrisă de John Van Druten în 1951, cu muzica lui John Kander și versurile lui Fredd Ebb. Pentru versiunea de la Odeon traducerea songurilor îi aparţine lui Alex Ştefănescu iar cea a textelor lui Carmen Stanciu. Primele reprezentaţii sunt anunţate pentru datele de 10, 14 şi 15 octombrie.

Cu o experiență deja bine consolidată în acest gen de spectacol (We Will Rock You, Sunetul Muzicii, West Side Story s.a.m.d.), reconfirmată și de nominalizarea la Premiul UNITER pentru ‘Cel mai bun spectacol’ cu Familia Addams de la Teatrul Excelsior, Răzvan Mazilu propune spectatorilor un spectacol ce a avut premiera pe Broadway în 1966, s-a bucurat de o ecranizare recompensată cu 8

Cabaret (1966)

www.zilesinopti.ro

premii Oscar în 1972, și pe care el însuși l-a mai montat anterior, la Teatrul German de Stat din Timișoara.

Bazat pe experiențele reale ale scriitorului Christopher Isherwood, care a locuit la Berlin între anii 1929-1933, Musical-ul spune povestea cântăreței Sally Bowles din clubul de noapte Kit Kat, plină de strălucire, dar și viciu, trăită între vis și disperare, într-un Berlin cosmopolit, oraș al plăcerilor și al decadenței.

Willkommen, bienvenue, welcome to Cabaret! Emcee, Sally Bowles și fetele sexy de la Kit Kat Klub vă vor oferi o experiență teatrală senzuală și vă vor încânta cu songuri celebre care includ Willkommen, Cabaret, Don’t Tell Mama și Two Ladies.

“Musicalul este o artă care influențează celelalte arte și care la rândul lui se lasă influențat. Începând cu West Side Story, anii ‘50-‘60, musicalul este oglinda lumii și a societății, a ceea se întâmplă cu noi oamenii și își extrage subiectele din marile întâmplări ale omenirii. Acum montez pentru a doua oară musicalul Cabaret, de data aceasta la Teatrul Odeon. Mă gândeam la faptul că încă se vorbește de pericolul unui nou război și la cât de actual este un titlu care se referă la cel de-al doilea război mondial, dar care se poate referi la orice pericol care planează deasupra noastră oricând.” spunea Răzvan Mazilu în întâlnirea de la Teatrelli cu Octavian Saiu din seria Anotimpurile dialogului despre teatru.

Regia, coregrafia, costumele: Asistent scenografie: Andrei Șova RĂZVAN MAZILU Distribuția: Ioana Mărcoiu, Decorul: Sabina Spatariu Mihai Smarandache, Gabriela Direcția muzicală: Alexei Țurcanu Popescu, Ionel Mihăilescu, Light design: Cristian Niculescu și Silvian Vâlcu, Antoaneta Ștefan Ioșca Zaharia, Eduard Trifa, Maria Pregătirea muzicală: Alexievici, Meda Victor, Cristina Maria Alexievici Danu, Anca Florescu, Cezar Asistent coregrafie: Antal, Vlad Bîrzanu, Marian Monica Petrică Lepădatu, Relu Poalelungi ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 173

PREMIERĂ

TEXT DE VANIA PIERSINARU

Devorează-mă în timpul unui poker pe dezbrăcate, la Teatrul În Culise

C

omedii bazate pe absurditățile vieții, spectacole sensibile (fără a fi siropoase), drame intense, subiecte tabu, show-uri fără inhibiții sau thrillere psihologice: toate aceste genuri de spectacol le găsești în noua stagiune a Teatrului În Culise din București. Luna octombrie aduce încă două noutăți În Culise, așa că pentru autenticitate i-am lăsat pe regizorii spectacolelor să ne povestească despre premiere:

16 și 24 octombrie

Strip Poker

9 și 17 octombrie

Devorează-mă

Regia: Laura Ducu Cu: Patricia Ionescu, Cosmin Gaspar, Radu Catană Devorează-mă este o adaptare personală a piesei „69” de Igor Bauersima, în care, prin schimbările făcute am încercat să aduc în lumină multiplele perspective pe care LIBERTATEA, ca valoare absolută, le poate avea - o temă care m-a urmărit multă vreme. Privind lumea doar din propria bulă, uităm adesea că între ALB și NEGRU este o paletă generoasă de griuri. „Devorează-mă” vorbește despre aceste griuri, care pictează un tablou pe care cu greu îl acceptăm: chiar și oamenii buni, puși în situații extreme, pot face alegeri foarte greșite.

(Laura Ducu) 174 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Regia: Ionuț Iftimiciuc Cu: Ioana Nichita, Francesca Fulop, Răzvan Ilie, Iulian Sfircea Comedia înflorește într-o atmosferă degajată și plăcută și cred că jocul e distractiv și eliberator. Îmi place cum textul lui JeanPierre Martinez reușește să dezbrace personajele de inhibiții și de secrete printrun simplu joc de poker. Cred că spectatorii se vor distra copios la această seară de Strip Poker relaxată, ca între prieteni.

(Ionuț Iftimiciuc)

Sunteți la câteva click-uri distanță de o experiență #inculise – www.teatrulinculise.ro www.zilesinopti.ro

NOU ÎN ORAŞ

TEXT DE ȘTEFANIA NISTOR

O surpriză INFINIT de plăcută pentru iubitorii de teatru Iubitorii de teatru vor fi încântați să afle că pe strada Mihai Eminescu, la numărul 127, s-a deschis teatrul Infinit, care ocupă spațiul fostului cinematograf Viitorul. Sala este primitoare, având o capacitate de aproximativ 200 de locuri, scena generoasă, terasa plăcută iar spațiul are un aer de teatru independent american.

Luna octombrie anunță spectacole de Lia Bugnar, Alex Bogdan, Boris Focșa, Matei Lucaci-Grunberg și Teatrul Vienez.

U

nul dintre spectacolele pe care merită să mergeți să le vedeți aici, este Ladies Night. Este o tragicomedie din care aflăm cum o problemă socială acționează asupra unui grup de indivizi puși în situația să înfrunte, odată cu sărăcia, proprii demoni: frustrări, complexe, prejudecăți și inhibiții. Ladies Night este o adaptare a celebrului film Full Monty, în regia lui Peter Cattaneo. Din distribuție fac parte: Tania Popa, Vitalie Bichir, Denis Hanganu.

Un alt spectacol faimos este Libretto Solitudine de Matei Lucaci-Grünberg, un fals www.zilesinopti.ro

cabaret despre singurătate, povestit în 21 de tablouri. Din distribuție fac parte Alexandru Papadopol, Cătălina Mihai, Ecaterina Lupu, Sever Bârzan și Ștefan Huluba. Libretto Impostura, cu Mihaela Sîrbu, Alexandru Papadopol, Sever Bârzan, Teodora Dincă și Ștefan Huluba, este cea de-a doua parte din trilogia

Libretto, formatul fiind similar cu primul, însă conținutul de această dată tratează impostura.

30+ de Laura Cunnigham (regia: Alex Bogdan) este genul de spectacol la care simți nevoia să te identifici cu unul dintre cele șase personaje. O comedie plină de semnificații, un puzzle de emoții, o poveste despre fiecare dintre noi și o celebrare a haosului în care parcă ne aruncă această etapă a vieții, 30+ stârnește hohote de râs și îți amintește că fiecare moment al vieții merită sărbătorit.

Un spectacol atipic este InstaShakespeare. Este un spectacol de improvizație, în care actorii, pornind de la o sugestie din public, vor face un spectacol la liber.

Ei integrează titlul ales de spectatori și niște bilete completate de public pentru a obține un spectacol în spirit Shakespeare. Din echipă fac parte câțiva veterani (Delia Riciu, Sever Bârzan, Ștefan Huluba) și mai mulți tineri (absolvenți sau aproapeabsolvenți) – Ștefan Iancu, Dragoș Ioniță, Eva Cosac, Oana Jipa, Iosif Paștina.

Teatrul Infinit a apărut într-o perioadă foarte complicată a lumii culturale, paradoxal, în timpul pandemiei, așa că vă recomand să mergeți să-l vedeți și să faceți tot posibilul să fiți prezenți la câteva spectacole, deoarece cred că merităm cu toții o evadare din tot acest haos din jurul nostru.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 175

PREMIERĂ

POP CULTURE MAGAZINE

Cenușăreasa este gata de bal!

Actorii Teatrului EXCELSIOR, într-un nou spectacol muzical În octombrie, ca valoare adăugată repertoriului său curent, Teatrul EXCELSIOR propune publicului în premieră spectacolul Cenușăreasa – o adaptare muzicală a basmului omonim semnată Eduard Petru Jighirgiu, cu participarea coregrafului Edi Stancu. Veți descoperi o versiune surprinzătoare a Cenușăresei, care explorează ludic fiecare personaj și detaliu al poveștii în crearea unui spectacol care va bucura întreaga familie.

176 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

adevărat, oricât de „imposibil” de împlinit ar părea. Uneori, fericirea poate fi mai aproape decât credeam, poate chiar la… un pantof pierdut distanță.

Așadar, pregătiți-vă de bal!

Detalii despre spectacol pot fi aflate pe site-ul oficial al teatrului iar biletele pot fi achiziționate de pe platforma bilet.ro și de la sediul Teatrului EXCELSIOR (Str. Academiei, nr. 28).

Cenușăreasa, unul dintre cele mai îndrăgite basme din toate timpurile, își dezvăluie farmecul pe scena Teatrului EXCELSIOR întrun spectacol care ne amintește să nu renunțăm niciodată la visurile noastre și să credem în ele cu

Cu: Alexandra Giurca | Adriana Drăguț Jighirgiu | Oana Predescu | Andreea Hristu | Alex Călin | Doru Bem | Radu Micu | Ana Udroiu | Dan Clucinschi | Mihai Mitrea | Raluca Botez | Mircea Alexandru Băluță | Alex Popa Regia și muzica originală: Eduard Petru Jighirgiu

www.zilesinopti.ro

TEXT DE DELIA MITRACHE

PREMIERĂ

„Hainele cele noi ale împăratului” Un nou spectacol croit la Teatrul Ion Creangă

P

e covorul roșu din sala de spectacol de la Teatrul Ion Creangă și-a făcut apariția un personaj insolit – un împărat. Un mărit-minunat-luminat împărat căruia îi plac aplauzele, atenția și hainele, căci nu degeaba i se spune „cel prea bine îmbrăcat, degrabă asortat și foarte lăudat”.

Coborât din basmele copilăriei, eroul acesta visează toată ziua doar țesături fine și broderii de calitate, de fiecare dată unele mai noi și mai grozave. Parcă a și uitat de împărăție.... Ce se va întâmpla oare când supușii săi vor ajunge la capătul puterilor și al răbdării?

Recunoașteți cu siguranță neobișnuitul personaj principal al poveștii Hainele cele noi ale împăratului, un basm cu morală, actual și astăzi, la aproape două sute de ani de când a ieșit din condeiul danezului Hans Christian Andersen. Pornind de aici, dramaturgul Radu Crăciun și regizoarea Ioana Petre au propus o lectură aplecată asupra timpurilor pe care le trăim, cu subiecte care preocupă împărăția secolului XXI, cu umor, și unelte care îndeamnă la acțiune, provocând foarte tinerii spectatori din sală să intervină pentru a determina soarta împăratului.

Rezultatul – se vede, se strigă, se cântă – în această nouă premieră de la Teatrul Ion Creangă, care readuce în atenția copiilor un

www.zilesinopti.ro

titlu cu greutate, dar și cu o considerabilă... vechime, așa cum o numește Gabriel Coveșeanu, Managerul Teatrului: „O poveste din vechime, așezată pe un calapod care răspunde așteptărilor copiilor noștri, păstrând miezul basmului, dar adăugându-i straturi de sens conectate în actualitate. Aceasta este structura pe care am urmărit-o atunci când am decis să adaptăm Hainele cele noi ale împăratului. Pentru că experiența ne-a dovedit că trebuie să ne aplecăm cu mai multă atenție asupra textelor clasice, asupra acelor opere care au marcat literatura pentru copii și care păstrează o considerabilă forță și vitalitate și în prezent. Ce ne rămâne nouă de făcut este să găsim interpretarea potrivită – ceea ce nu-i deloc ușor. Dacă am reușit și de data aceasta, vă invit să vedeți.”

Spectacolul este recomandat copiilor cu vârsta peste 5 ani și se vede la Sala Mică a Teatrului Ion Creangă, aflată pe Str. Biserica Amzei 21-23, Sector 1. Locurile sunt limitate și pot fi rezervate în rețeaua Entertix.

Hainele cele noi ale împăratului De: Radu Crăciun, după Hans Christian Andersen Regia: Ioana Petre Scenografia: Andrei Răduț Muzica: Radu Mihalache Mișcarea scenică: Claudian Șiman Cu: Vlad Lință, Carmen Palcu, Tudor Morar ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 177

OPINIE

TEXT DE ALINA BĂLAN

Intrus la Saga Saga - festivalul care aduce muzica electronică în inima Bucureștilor, eu – împătimită a variantelor acustice, a alternativului, pop-ului etc. Status relație: opusele se atrag. Pentru a înțelege povestea noastră, vom examina nevinovata întrebare Ce muzică asculți?, care găzduiește de fapt multe substraturi și care, în timp, nu s-a mai mulțumit doar cu un răspuns, ci cu un întreg discurs. În zilele pe care sunt recunoscătoare că le trăiesc, așa am înțeles că se spune, nu mai regăsim multe bisericuțe de rockeri determinați, hip-hoperi care poartă exclusiv trening și la frizer nu mai e neapărat coadă la tunsorile punk. Cultura, modul de trai cu care vine un stil de muzică nu mai e respectat cu strictețe pentru că oamenii au foarte multe opțiuni. Da, muzica modelează comportamente, însă asta nu înseamnă că nu poți avea influențe multiple. Și ca să jucăm corect, nici muzica nu mai e în totalitate doar într-un anumit tipar, muzicienii se distrează mixând diferite stiluri. Astfel, m-am strecurat și eu în publicul de la Saga.

O generație electrizantă. Este aproape imposibil să nu fi auzit de nume ca Tiesto, Alan Walker, Fisher sau Carl Cox, artiști prezenți anul acesta la festival, dacă facem parte din același rod. Nu au cum să îți scape oricât de mult ai încerca să frecventezi doar cluburi de jazz și nu te voi crede dacă îmi spui că nu ai o amintire în care cineva te învață 178 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

mișcări de shuffle pe parchetul sufrageriei. Cu aceste cunoștințe am plecat și eu și da, mi-am amintit piese și da, am făcut shuffle, pentru că sentimentul ce vibra în mulțime nu te lăsa pe dinafară și spunea nu dansezi cu noi?

Capsula timpului. Mă holbam la scena mare și mă gândeam că istoria se repetă, ne adunăm iar în mulțimi să ascultăm muzică fără glas. Și dacă tot privim la trecut cu ochii mari, mi-am amintit de trucul lui Beethoven din Simfonia a 5-a, acel ta ta ta taaam, care avea misiunea de a revigora publicul și m-am uitat imediat la spectacolul de lumini.

Cele 4 scene mi-au delectat cu siguranță privirea cu nuanțe neon, sincronizate perfect cu ritmurile alerte și cred eu că și-au făcut treaba la fel de savuros ca un ta ta taam.

Un vibe construit minuțios. La Saga nu a fost exclusiv despre cine e fan înrăit sau intrus, cel din urmă fiind un cuvânt mult prea dur, căci a fost pe toate gusturile. Cu 4 scene principale și încă două zone cu piese alese, am plecat ghiftuită de muzică. Am avut momente cu ritmuri neastâmpărate de trap, am fost la petrecerile private ale rapperilor cu flow fin, Grasu XXL, Guess Who și Deliric. În plus, la Gaia s-a întâmplat un bairam constant pe stil vechi și am avut parte și de un silent party. În final, it’s a match între mine și Saga și cred că și Bucureștiului i-a plăcut zvăpăiala de un weekend, căci oamenii lui în sfârșit au dansat în voie. www.zilesinopti.ro

Proiect cofinanțat de

Ediția a IX-a TRANSILVANIA / BRAȘOV 13-17 octombrie 2021 www.draculafilm.ro

Cu sprijinul CNC