Sunete Noiembrie 2012

NOIEMBRIE 2012

GRATUIT

DEPECHE MODE din nou în România

Concertele lunii NOIEMBRIE „Contează foarte mult să fii sincer cu tine însuţi”

INTERVIU CU ADRIAN DESPOT “Conceptul acustic a fost un pariu pe care l-am câştigat”

Cuprins Noiembrie 2012 SUPLIMENT ZILE ŞI NOPŢI SE DISTRIBUIE GRATUIT Redactor Şef: Monica Felea monica.felea@zilesinopti.ro Redactori: Berti Barbera, Carmen Dirvariu, Mihail Vakulovvski, Alexandra Buzaș, Belfast Colaboratori: Valentin Moraru, George Durbalău, Raluca Radu, Hefe

Cover story Loredana ”Contează foarte mult să fii sincer cu tine însuţi” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 4

Publicitate: Miruna Toma miruna.toma@zilesinopti.ro Publisher Mirela Podea mirela.podea@zilesinopti.ro Coordonator Distribuţie Dan Budoi dan.budoi@zilesinopti.ro Director General: Marian Gîlea marian.gilea@zilesinopti.ro

Jamie Woon la București . . . . . . . . . . . p. 10

Mode. Depeche Mode p. 18

Dacă vreţi sa ne semnalaţi un eveniment, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: evenimente@sunetelive.ro Dacă aveţi un local şi vreţi să distribuiţi revista Sunete, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: distributie@sunetelive.ro

Hiromi o altfel de pianistă . . . . . . p. 23

Conţinutul aparţine în întregime revistei Sunete.

Reproducerea parţială sau integrală a conţinutului este ilegală fără acordul prealabil al revistei Sunete.

Tipărit la Artgrup

Adrian Despot interviu . . . . . . . . . . . . . . p. 16

Concertele lunii noiembrie . . . . . . . . p. 50

NOIEMBRIE 2012

3

INTERVIU

de Monica Felea

LOREDANA „Contează foarte mult să fii sincer cu tine însuți”

4

NOIEMBRIE 2012

Credite Foto: Dana & Stephane Maitec

D

espre Loredana se pot povesti multe. Datorită muzicii ei, datorită imaginii și datorită faptului că este unul dintre cei mai longevivi artiști din România.

Cu o carieră de peste 25 de ani, timp în care s-a reinventat așa cum nu a mai făcut-o niciun artist român, Loredana și-a surprins întotdeauna publicul. Calităţile vocale deosebite, temperamentul, dar și stilul său unic i-au permis să abordeze toate genurile muzicale.

A început să cânte de la vârsta de 3 ani, iar la 16 ani câștiga trofeul „Steaua fără nume”. În prezent are peste 500 de piese înregistrate, semnează muzica și versurile la mai mult de 200 de cântece din repertoriul ei și al altor artiști.

Este artistul complet: face muzică, televiziune și film.

De curând, Loredana a lansat noul său single! „Apa” este numele noii piese semnate Loredana, primul ei featuring cu Cabron și una dintre piesele incluse pe viitorul album al artistei, „Dragoste”.

Pe 25 noiembrie, de la orele 20:00, Loredana va susţine un concert extraordinar la Sala Palatului din București.

Cum reușești: muzică, film, televiziune? Când ai timp pentru toate și cum reușești să îţi faci timp și pentru tine? Și care sunt secretele? Încerc să mă organizez cât mai bine, sunt atentă la detalii și îmi împart timpul astfel încât să mă pot ocupa de fiecare lucru în parte. Uneori reușesc, alteori rămân cu restanţe, dar important este că nu uit și încerc să rezolv totul în cel mai scurt timp posibil. Secrete nu cred că există, e mai mult o abilitate de jongler, fiind important ca atunci când arunci o minge în sus, să o prinzi pe cealaltă și tot asa.

Rareori o vedem pe Loredana la Sala Palatului. Cum a venit ideea acestui spectacol?

Într-adevăr, am cântat destul de rar la Sala Palatului în ultimii 20 de ani. Pot spune că mi-a fost destul de greu să mă decid asupra acestui concert, pentru că am tot așteptat ca în România să se facă o sală de concerte în adevăratul sens al cuvântului, care să se încadreze în anumite standarde. Dar cum până atunci va mai curge multă apă pe Dâmboviţa, m-am hotărât să susţin acest concert la Sala Palatului, care, în acest moment, este cea mai potrivită pentru un spectacol de amploare.

E un an foarte important pentru mine, în care lansez un nou album, „Dragoste”, am o misiune foarte frumoasă, aceea de jurat la Vocea României iar toate acestea împreună m-au convins că e momentul să fac o asemenea lansare.

Am material nou pe care vreau să-l prezint publicului, dar și foarte multe cântece compuse de mine, adunate de-a lungul anilor.

Spectacolul va fi o călătorie în timp, din copilărie până în prezent, o descriere prin muzică, lumini și decoruri, a experienţei mele pe scenă, în această lume mirobolantă care este muzica.

ALBUME SEMNATE DE LOREDANA „IubiLand”, 2010 „Sundance”, 2009 „Tzuki”, 2008 „Made in Romanie”, 2007 „Nana Nanino”, 2007 „My Love”, 2007 “Jamparalele”, 2006 ” Zig-zagga Extravaganza”, 2004 “Fata cu șosete de diamant”, 2003 “Zaraza – vânzătoarea de plăceri”, 2002 (și video VHS) “Agurida”, 2001 (și video VHS) “Diva inamorata”, 2001 “Aromaroma”, 1999 (E.P.) “Lumea e a mea”, 1998 (single cu BUG Mafia) “Tomilio”, 1996 “Născută toamna”, 1995 “Atitudine”, 1994 “Un buchet de trandafiri”, 1989 “Bună seara iubite”, 1988

Ne poţi da mai multe detalii despre acest spectacol? Vor exista invitaţi?

Cum am mai spus, concertul de pe 25 noiembrie va fi o celebrare a pasiunii mele pentru muzică, din momentul în care am început să cânt, la câţiva anișori. Tocmai de aceea publicul se va putea bucura de multă energie, de multă culoare, de cântece care mi-au marcat destinul și, bineînţeles, de invitaţi super speciali alături de care voi cânta. Mai mult decât atât, una dintre surprizele inedite va fi debutul pe scena Sălii Palatului al unui muzician și cântăreţ foarte tânăr și extrem de talentat. Nu voi neglija nici elementele de decor și vestimentaţie. Pentru acest concert mi-am găsit sursa de inspiraţie în trecut, adică în costumele pe care le-am purtat de la debut până

NOIEMBRIE 2012

5

INTERVIU

astăzi și din ceea ce simt eu că este viitor, adică materiale inovatoare, tăieturi și culori speciale.

Cariera ta și imaginea pe care ai păstrat-o intactă în ciuda schimbărilor este rezultatul multor ani de muncă. Ce sfaturi ai da unor începători în ale muzicii? Ce sfaturi dai, de exemplu, echipei tale la Vocea României? Ce trebuie să facă un tânăr muzician la început de carieră pentru a se afirma și, mai ales, pentru a se menţine în top?

Contează foarte mult să fii sincer cu tine însuţi, să nu te lași amăgit de succese care pot fi efemere, să înveţi din greșeli și să fii perseverent, să nu te oprești. Pentru orice oprire, chiar și de câteva zile, vei avea nevoie de o recuperare mai lungă, pentru că un stop de genul ăsta poate șterge mai multe săptămâni de muncă.

Consider că foarte mult contează ca artistul să-și scrie versurile și muzica singur. Pe mine acest lucru m-a ajutat să mă descopăr, să mă

6

NOIEMBRIE 2012

arăt exact așa cum sunt, prin propriile mele cuvinte și armonii.

Pe concurenţii din echipa mea de la Vocea României îi ajut să devină ei înșiși, să nu le fie rușine cu ceea ce sunt și să-și găsească acea fărâmă de originalitate și de nebunie.

Un tânăr muzician la început de drum, pentru a se afirma, are nevoie de consecvenţă, de dăruire totală și mai puţin de acea dorinţă de a câștiga bani, care îl poate distrage de la construirea unei cariere solide și a unui meșteșug valoros.

Ce părere ai despre industria muzicală românească de acum? Ce artiști asculţi, ce trupe îţi plac?

Industria muzicală românească a evoluat mai ales înspre partea comercială, înspre muzica de dans.

Ceea ce este un lucru bun, însă lipsa diversităţii nu cred că e deloc benefică. Se cântă prea mult doar un singur stil muzical iar asta duce la un dezechilibru, pentru că mulţi artiști pot suna la fel, cântând din aceleași tonalităţi. Eu una prefer artiștii underground. Ei mă

inspiră și cred că acolo, în mediul underground, putem să întrezărim viitorul. Acolo poţi simţi pulsul a ceea ce va urma și poţi avea viziunea felului în care va suna muzica mainstream. Îmi place să ascult dj, muzică rapp, mai îmi place Gojira și Subcarpaţi pentru felul în care combină muzica românească autentică cu anumite groove-uri. În continuare cred cu tărie că muzica populară românească este un izvor nesecat pentru mine și pentru muzica modernă și mai cred că un artist din România este mult mai credibil când nu îi este rușine cu originile sale.

Mai ai timp să mergi la concerte?

Care este cel mai tare concert la care ai participat? Îmi fac timp să merg și la concerte.

Este important să știi ce fac alţi artiști și cum se desfășoară. Din punctual meu de vedere, cele mai tari concerte la care am mers au fost cele ale lui Michael Jackson, susţinute la București.

ŞTIRI

S-AU PUS ÎN VÂNZARE BILETELE PENTRU CONCERTUL RAMMSTEIN DIN 2013

R

ammstein se întoarce în România, în data de 29 iulie 2013, în cadrul Rock The City.

Catalogată ca una dintre cele mai mari trupe de show din lume (a atras atenţia chiar marilor regizori de film ai lumii, care au implicat trupa în diverse proiecte), Rammstein atrage atât prin formă, cât și prin conţinut. În afară de variatele efecte pirotehnice, elemente de

recuzită mereu surprinzătoare, măștile cu diferite conotaţii, „înotul” prin mulţime și atmosfera incredibilă, un show Rammstein aduce publicul foarte aproape de trupă, făcându-l, practic, parte din spectacol.

Continuând principiul „alte trupe cântă, Rammstein arde!”, Rammstein revine la București în 2013, cu un nou spectacol, la Rock The City.

Înainte de a anunţa line up-ul complet, organizatorii vin cu o surpriză pentru fanii Rammstein: primele 2.000 de bilete au reducere de 20%.

Biletele se distribuie exclusiv prin rețeaua Eventim, magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librăriile Humanitas și Cărturești și online pe www.eventim.ro.

S-au pus în vânzare biletele pentru concertul DEPECHE MODE Începând cu data de 29 octombrie, fanii trupei îşi pot achiziţiona biletele pentru concertul Depeche Mode de anul viitor, de la Bucureşti, de pe site-ul www.MyTicket. ro, urmând ca acestea să fie disponibile şi în magazinele de specialitate. Biletele au preţuri cuprinse între 135 şi 435 lei, în funcţie de distanţa faţă de scenă: cele fără loc, în categoria Gazon A şi B, sunt 245 lei, respectiv 135 lei, în timp de locurile pe scaune vor costa 145, 170, 200, 240, 275, 320 sau 435 lei.

Show-ul de la Bucureşti face parte din noul turneu european al trupei, anunţat într-o conferinţă de presă susţinută la Paris. Concertul va avea loc pe Arena Naţională, fiind organizat de E-magic.

CONCERTUL IRIS DE LA SALA PALATULUI A FOST AMÂNAT PENTRU 2013 Concertul pe care trupa Iris (primul mare concert cu Toni Şeicărescu în calitate de solist) trebuia să îl susţină la Sala Palatului din Bucureşti pe 4 decembrie 2012 a fost amânat pentru martie 2013.

Trupa Iris se pregăteşte de lansarea unui nou material discografic în 2013, din care au fost înregistrate deja câteva piese. Despre acest album membrii trupei au declarat: „Vom păstra aceeaşi manieră, nu avem cum, suntem aceiaşi compozitori, aceleaşi mâini, deci nu s-a schimbat sound-ul trupei“. Astfel, este posibil ca evenimentul din martie 2013 să coincidă cu lansarea noului material discografic.

8

NOIEMBRIE 2012

ŞTIRI Jessie Ware

Jamie Woon

JAMIE WOON, JESSIE WARE ŞI M.A.M. În noiembrie 2012 la Bucureşti

J

amie Woon și Jessie Ware, două dintre revelaţiile muzicii pop britanice din ultimii ani vor concerta pe 30 noiembrie 2012 la Romexpo, în București. În cadrul evenimentului din Pavilionul C6, ce va fi deschis de DJ-ul român Mars (Marian Stavarache), pe scenă vor urca și cei de la M.A.M. aka Miguel Campbell și Matt Hughes.

of 2011 a celor mai promiţători artiști noi, conform criticilor muzicali din Marea Britanie.

Jamie Woon este unul dintre cei mai apreciaţi artiști ai tinerei generaţii de muzicieni britanici. El a luat prin surprindere piaţa muzicală europeană o dată cu lansarea piesei „Night Air”, în 2010. Un an mai târziu își lansează albumul de debut „Mirrorwriting”, care îi aduce poziţionări în topurile muzicale din ţări ca Marea Britanie, Norvegia sau Belgia. 2011 este și anul în care este inclus pe lista BBC Sound

Jessie Ware este considerată una dintre cele mai importante descoperiri ale pop-ului britanic al ultimilor ani. Cu un sound special pe care criticii îl consideră “legătura lipsă dintre Adele, SBTRKT și Sade”, artista și-a lansat albumul de debut “Devotion” în luna august a acestui an, materialul discografic clasându-se pe locul cinci în topul vânzărilor din UK în prima săptămână după lansare.

10

NOIEMBRIE 2012

Jamie Woon a mai concertat în România și anul trecut, el fiind headline-ul unui eveniment ce a avut loc în Atelierul de Producţie din București și care a strâns sute de fani.

Piese ca “Strangest Feeling”, “Running”, “100%” și “Wildest Moments” au cucerit ușor-ușor publicul britanic și au demonstrat că tânăra aflată la începutul carierei merită să fie nominalizată pentru premiile Mercury.

M.A.M, aka Miguel Campbell și Matt Hughes, sunt doi DJ din Leeds, care în ultima perioadă au captat atenţia label-ului Hot Creations cu stilul lor unic, un house romantic, cu accente vocale speciale.

Bilete Jamie Woon, Jessie Ware şi M.A.M. la Bucureşti. Biletele pentru concertul Jamie Woon, Jessie Ware şi M.A.M. pot fi achiziţionate la următoarele preţuri: În avans: 70 lei.

La intrare: 90 lei

ŞTIRI

BILLY IDOL, APARIŢIE SURPRIZĂ LA PETRECEREA ANIVERSARĂ A UNUI FAN PATRU CONCERTE ANIVERSARE PENTRU ROLLING STONES

Michael Henrichsen şi-a dorit de ziua lui o megapetrecere la care să participe şi cântăreţul lui favorit, Billy Idol, anunță site-ul apropo.ro.

Trupa britanică The Rolling Stones a confirmat că va susţine patru concerte la sfârşitul acestui an, pentru a marca împlinirea a 50 de ani de la înfiinţare.

De doi ani el plănuia o petrecere deosebită şi nu şi-a închipuit niciodată că cea mai mare dorinţă a lui ar putea deveni realitate, la împlinirea a 26 de ani.

Trupa britanică The Rolling Stones a confirmat, luni, într-o conferinţă de presă, că va susţine patru concerte la sfârşitul acestui an, pentru a marca împlinirea a 50 de ani de la înfiinţare.

Henrichsen şi-a imaginat că Idol va veni la petrecerea lui cu o limuzină şi va susţine apoi un concert pentru toţi prietenii lui.

Grupul britanic va susţine două show-uri la O2 Arena din Londra, pe 25 noiembrie şi pe 29 noiembrie, şi alte două concerte la Prudential Center din Newark, pe 13 decembrie, respectiv 15 decembrie.

Chitaristul Keith Richards, basistul Ronnie Wood, solistul Mick Jagger şi toboşarul Charlie Watts vor susţine aceste show-uri pe o scenă ce va avea forma logoului emblematic al trupei, iar organizatorii au spus că acele concerte vor reprezenta o experienţă high-tech deosebită.

Aceste concerte marchează, totodată, lansarea unui nou joint-venture în industria muzicală, Virgin Live, format din Virgin Group şi Dainty Group, care va deveni unul dintre cei mai mari organizatori de concerte pe plan mondial. În seria de evenimente care marchează cea de-a 50-a aniversare a trupei The Rolling Stones se înscrie lansarea unui album greatest hits, intitulat „GRRR!”, care va ajunge pe piaţă pe 12 noiembrie, dar şi lansarea unui nou film documentar despre grupul britanic, care va avea premiera în cadrul Festivalului de Film de la Londra.

Tânărul spune că nu avea perspective şi se chinuia să strângă bani din cele trei joburi ale sale pentru a-şi plăti facultatea.

Totul a început când într-o zi a auzit la radio hit-ul lui idol „White Wedding” şi s-a întrebat cum ar fi ca muzicianul să cânte la petrecerea de ziua lui. Deşi colegii de la serviciu l-au luat în derâdere, Michael Henrichsen nu a renunţat şi a început să îşi facă planuri în acest sens.

El a creat site-ul playmybirthdaybillyidol.com şi în scurt timp a obţinut vizualizări din lumea întreagă, dar nu şi din partea reprezentanţilor lui Idol. Henrichsen a început apoi să organizeze concerte şi a apelat la fundaţia Billy Idol Aid pentru a strâge bani în scop caritabil. Astfel, el a atras atenţia cântăreţului în vârstă de 56 de ani, devenit celebru în anii ’80. În luna august, un mesaj video adresat fanilor lui Idol a apărut în timpul unui eveniment - era chiar de la artist, care a promis că va îndeplini dorinţa lui Michael Henrichsen.

12

NOIEMBRIE 2012

ŞTIRI

NO DOUBT A RETRAS UN VIDEOCLIP DE PE INTERNET

T

rupa americană No Doubt a retras videoclipul piesei „Looking Hot”, la scurt timp după ce îl lansase pe internet, întrucât acel videoclip a primit numeroase critici și a fost considerat ofensator la adresa culturii amerindiene.

Solista Gwen Stefani și colegii ei de trupă au postat sâmbătă pe site-ul grupului un mesaj în care și-au cerut scuze în mod oficial pentru acel videoclip, care a fost lansat vineri.

Deși videoclipul a fost deja șters de pe YouTube, jurnaliștii de la E! Online au apucat să îl vadă și spun că în acele imagini Gwen Stefani poartă un costum tradiţional, specific triburilor indiene din America de Nord, în timp ce basistul Tony Kanal joacă rolul unui bărbat dintr-un astfel de trib, care o ajută pe cântăreaţă să scape de cei doi cowboy care o capturaseră, interpretaţi de Adrian Young și Tom Dumont, ceilalţi doi membri ai trupei No Doubt. În videoclip apar multe corturi și multe pene.

O stradă din Las Vegas va fi redenumită în onoarea trupei Guns N’Roses

O

ficialităţile din Las Vegas au declarat că o stradă din oraşul american va fi redenumită temporar, în onoarea trupei Guns N’ Roses, care va susţine acolo un concert, în incinta unui hotel.

14

NOIEMBRIE 2012

Autorităţile din Clark County spun că strada numită Paradise Road va deveni Paradise City Road, denumire inspirată din celebra piesă a celor de la GNR, „Paradise City”.

Trupa va susţine la Hard Rock Hotel & Casino opt concerte, în perioada 31 octombrie - 24 noiembrie 2012, iar numele străzii va fi din nou modificat după ce GNR vor încheia mini-turneul.

INTERVIU

de Monica Felea

ADRIAN DESPOT

„Conceptul acustic a fost un pariu pe care l-am câştigat”

Î

n 1997 Viţa de Vie era o gașcă de băieţi talentaţi care lansau un album. Numele lui era „Rahova” și apărea sub egida casei de discuri Zone Records. În 2012 Viţa de Vie pleacă în turneu cu proiectul „Acustic”, un spectacol care celebrează 15 ani de activitate. „Viţa de vie Acustic” este același concert inedit care a înregistrat un succes imens încă de la prima reprezentaţie, susţinută cu casa închisă pe scena Operei Naţionale București. Concertul urmează să fie prezentat în 12 dintre cele mai importante orașe ale ţării. Am vorbit cu Adrian Despot, solistul trupei, care ne-a povestit câte ceva despre Viţa de Vie, despre muzica lor și despre turneul aniversar.

De 15 ani trupa Viţa de Vie și-a păstrat „coloana vertebrală”.

Cum aţi reușit pe o piaţă muzicală mereu în schimbare?

Am încercat să nu uităm motivele pentru care ne-am apucat de muzică și să ne ghidăm mereu după ele. Sunt pure și constante, nu au legătură cu vârsta, piaţa sau schimbarea acestora.

Dacă ar fi să cataloghezi perioadele Viţa de Vie (sau albumele de până acum) care ar fi categoriile și cum le-ai descrie?

A fost o evoluţie naturală. 1997-1999 a fost perioada de copilărie, de inocenţă, 1999-2002 a fost perioada de adolescenţă rebelă, iar din 2002 am intrat în ultima etapă, să-i zicem cea de maturizare. E o etapă de acumulare și șlefuire care ne va ţine toată viaţa. Până în 2002 credeam că știm totul, în 2002 am realizat că nu știm aproape nimic.

Ca muzician, cât trăiești, înveţi, iar momentul în care realizezi lucrul acesta și începi să îţi pui întrebări e semn că ai început să te maturizezi.

16

NOIEMBRIE 2012

Cât de mult se muncește pentru o piesă Viţa de Vie? Cum descrii procesul de creaţie?

Cele mai multe melodii pornesc de la o temă de chitară, apoi apar tobele, basul, linia melodică și versurile. În 99% din cazuri în ordinea asta. Cu tot cu înregistrare, mixaj și producţie, se muncește enorm la fiecare piesă. Pe de altă parte, nu ne-am lăudat niciodată cu randamentul și nici nu ne grăbim niciunde. O facem pe îndelete, ca să avem timp să savurăm fiecare moment.

Contextul muzical actual (cei pe care îi auzim la radio și îi vedem la tv) este departe de muzica voastră. Cum comentezi asta?

Contextul nu e deloc departe, e chiar acolo, însă se uită în altă direcţie. O să se plictisească și o să se întoarcă. Acum 20 de ani era cool să ai o trupă rock, acum e cool să fii dj. Dramatic? Din contra. E dovada că orice s-ar întâmpla, muzica merge mai departe, într-un fel sau altul. Toate curentele și etapele sunt vitale pentru că unele dau naștere altora, nu se poate sări peste ele.

Eu mă bucur, pentru că la cât de trist este ce se întâmplă acum, ce urmează va fi cu siguranţă divin.

Roata morii se-nvârtește, ţac, ţac, ţac...

Ce crezi că ar trebui să facă un artist tânăr, care nu cântă muzică comercială, pentru a putea face muzică pe termen lung?

Să asculte cât mai multă muzică, de toate felurile, să studieze și să se studieze. Și, bineînţeles, să rămână fidel primelor impulsuri care l-au împins către muzică. Ele îl vor poziţiona mereu pe drumul cel bun.

Cum a apărut conceptul de concert unplugged în viaţa trupei Viţa de Vie? Acusticul era un vis cu care flirtam în timpul liber. Nu am avut curaj să îl punem în scenă până anul acesta, dar ne-am luat inimile în dinţi și l-am conceput acum, în al 15-lea an. Suntem cu 50% mai mulţi pe scenă decât în formula electrică, mai multe instrumente, mai multe stări, aceleași melodii.

Mandela ne ajută la flaut, caval, drâmbă și darbuka, iar Mihai la clape și voie bună. Suntem foarte norocoși să avem parte de talentul și devotamentul lor. A fost un pariu pe care l-am câștigat, Acusticul a fost primit extraordinar de către public, am fost sold out peste tot unde l-am cântat, iar noi ne simţim fantastic pe scenă. În prezent îl înregistrăm în studio, iar în decembrie, cel târziu, va apărea CD-ul.

Până acum suntem foarte mândri de rezultat.

Spune-ne câte ceva despre turneu.

Este produs de noi în parteneriat cu Phoenix Entertainment și include 12 orașe. Se întinde pe o perioadă de două luni și este cel mai mare eveniment marca Viţa de Vie de până acum. Suntem nerăbdători să împărtășim Acusticul cu fanii noștri din ţară. Încep la Brașov, pe 30 octombrie și se termină în București, pe 20.12.2012.

Ce pregătește Viţa de Vie pentru 2013?

Dacă îl mai prindem, în primul rând un album nou, electric. Se va numi Stamina și avem deja trei melodii înregistrate. Apoi, două evenimente mari în București, unul dintre ele în colaborare cu Filarmonica George Enescu și un turneu naţional pe final de an. Deabia așteptăm!

ORAŞELE DE PE HARTA TURNEULUI VIŢA DE VIE SUNT: Sibiu - 3 noiembrie, Casa de Cultură a Sindicatelor Oradea - 5 noiembrie, Teatrul de Stat Cluj - 6 noiembrie, Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi 15 noiembrie, Casa de Cultură a Studenţilor Suceava - 16 noiembrie, Casa de Cultură a Sindicatelor Bacău - 19 noiembrie, Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi - 21 noiembrie, Casa de Cultură a Sindicatelor Târgu-Mureş 24 noiembrie, Palatul Culturii Constanţa - 1 decembrie, Casa de Cultură a Sindicatelor Craiova - 10 decembrie, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Bucureşti - 20 decembrie, Turbohalle

NOIEMBRIE 2012

17

LA FINELE LUNII TRECUTE, DEPECHE MODE A ORGANIZAT LA PARIS O CONFERINȚĂ DE PRESĂ ȘI A ANUNȚAT VIITORUL TURNEU MONDIAL, PROGRAMAT SĂ ÎNCEAPĂ ÎN PRIMĂVARA LUI 2013. BUCURIE MARE PENTRU FANII DIN TOATĂ LUMEA AI TRUPEI BRITANICE, DUBLATĂ DE FAPTUL CĂ CEI TREI VETERANI AI SINTETIZATOARELOR VOR SCOATE ÎN CURÂND ȘI UN NOU ALBUM.

18

NOIEMBRIE 2012

ALBUM FĂRĂ TITLU, TURNEU FĂRĂ NUME. NU CONTEAZĂ.

DEPECHE MODE REVINE. realizat de Valentin Moraru „Surpriza” a fost bine pusă la punct, fiind anunţată cu multe zile înainte, astfel încât toată suflarea fanilor trupei să fie pe recepţie. Martin Gore, Dave Gahan și Andy Fletcher s-au prezentat în faţa publicului format din câteva zeci de jurnaliști și fani după ce aceștia au fost încântaţi de un videomontaj pe fondul căruia a rulat și o piesă nou-nouţă a trupei. A fost anunţat noul turneu mondial, ale cărui date erau deja cunoscute graţie unei „scurgeri de informaţii” atent controlate pe „filiera germană” și apoi lumea s-a distrat punând întrebări celor trei vedete. Până aici, toate bune și frumoase, însă nimic deosebit.

Deși se știa prea bine că cei trei au terminat de înregistrat un nou album la New York, la conferinţă nu s-a comunicat titlul noului material. Ca urmare, nici turneul nu are deocamdată un titlu generic. Tot ce se știe este că Depeche Mode revine pe scenele din întreaga lume, iar până la urmă asta este tot ce contează.

Albumul numărul 13 în 2013

Noul album Depeche Mode, a cărui dată de lansare e prognozată undeva prin luna aprilie a anului viitor, va fi cel de-al treisprezecelea din cariera de peste 32 de ani a trupei.

A fost înregistrat la New York, sub atenta supraveghere a producătorului de care Depeche Mode pare să se fi atașat iremediabil, Ben Hillier. Acesta este la al treilea material consecutiv produs pentru legendarul trio din Basildon, fapt ce constituie un record. Foarte apreciat de trupă datorită modului său de lucru, Hillier nu se bucură de aceleași sentimente din partea fanilor Depeche Mode, o parte din aceștia acuzând „abateri grave” de la sound-ul tradiţional al favoriţilor. Ce-i drept, acesta și-a pus clar amprenta pe cele două creaţii anterioare – Playing the Angel (2005) și Sounds of the Universe (2009), iar piesele de pe aceste albu-

me par să fi rătăcit din calităţile de altădată.

Cu toate acestea, creaţia și inovaţia, două dintre valorile definitorii ale muzicii Depeche Mode nu sunt deloc știrbite, ba dimpotrivă. O dovadă în acest sens este chiar melodia care a fost prezentată cu ocazia conferinţei de presă de la Paris. Piesa fără titlu este puternică, are mai multe schimbări de ritm și per ansamblu surprinde printr-o construcţie inedită, caracteristică mai degrabă pieselor comerciale. Vocea baritonală a lui Gahan „tună” mai tare ca oricând, pe alocuri gutural, dar la fel de sfâșietor. În deplină consonanţă cu stilul clasic Depeche Mode. În plus, albumul se va bucura și de „bagheta magică” a lui Flood, producătorul care a semnat Violator (1990) și Songs of Faith and Devotion (1993) și care acum va mixa materialul.

În sfârșit, al doilea concert la București

Pentru fanii din România, veștile despre un nou album și mai ales cele referitoare la un nou turneu, au venit cum nu se putea mai bine. După ce la turneul precedent am avut ghinionul ca Bucureștiul să se afle pe lista orașelor în care trupa a fost nevoită să-și anuleze concertele, din cauza serioaselor probleme de sănătate ale solistului Dave Gahan, acum avem din nou o revenire programată.

Turneul de anul viitor va debuta oficial pe 7 mai la Tel Aviv, continuă la Atena și Sofia, iar pe 15 mai ajunge pe Arena Naţională din București. Dacă luăm în calcul și un concert „de încălzire” chiar înainte de începerea turneului, Depeche Mode are timp suficient să rodeze mecanismele noului concept de turneu astfel ca totul să meargă ceas pe moderna arenă din capitala României. Anunţul oficial a fost făcut, biletele s-au pus în vânzare și planetele încep să se alinieze din nou așa cum trebuie în universul Depeche Mode.

Va fi concertul anului viitor.

NOIEMBRIE 2012

19

INTERVIU

DAVE GAHAN LA KISS FM: „Îți trec multe prin minte atunci când eşti pe scenă”

S

olistul trupei Depeche Mode, Dave Gahan, a acordat un interviu în exclusivitate pentru Kiss FM şi Prima TV, realizat la Paris de către Dan Fințescu, în cadrul căruia le vorbeşte fanilor români despre începuturile formației, echilibrul dintre viața artistică şi cea personală, dar şi despre legătura emoțională cu publicul, care ia naştere atunci când urcă pe scenă. Depeche Mode va concerta pe 15 mai 2013 în Bucureşti, iar spectacolul powered by Kiss FM se va desfăşura pe Arena Națională.

20

NOIEMBRIE 2012

Kiss FM: În 1980, ai devenit solistul vocal al Depeche Mode, după ce Vince Clarke te-a văzut interpretând un cântec de David Bowie la un „jam session” într-un club…

Dave Gahan: De fapt, era într-o şcoală, într-o sală de clasă, unde repetam după ce se terminau cursurile.

Kiss FM: Îți aduci aminte cum te-a abordat? A venit direct cu o propunere, s-a gândit câteva zile înainte?

D. G.: Cred că a fost cam la o săptămână după. Trupa lui, care se numea Composition of Sound, se afla în încăperea alăturată, iar eu eram în sală cu trupa numită French Look. Eu nici măcar nu făceam parte din trupă, prietenul meu era în trupă, iar eu îi ajutam doar să-şi încarce echipamentul.

Prietenul meu voia ca eu să cânt, dar solistul care era în grup atunci cânta la clape, la chitară, era solist vocal, voia să le facă pe toate în acelaşi timp. Vince m-a sunat cam la o săptămână după aceea, spunându-mi: “Cred că te-am auzit cântând o piesă de David Bowie.

Vrei să vii în formaţia mea? Avem nevoie de un solist vocal”. Iar eu am spus: “Aveți concerte?” “Da”.

Cred că era o minciună. Aşa că am început să repetăm împreună, să avem mici concerte. Atunci eram la un colegiu de artă şi studiam moda. În sala mea de cursuri erau mereu multe materiale bibliografice, reviste, printre care Vogue, Elle, Dépêche mode. Odată vorbeam cu proprietarul unui club din Londra, care voia să lase trupa noastră să cânte. Trupa se numea Composition of Sound la acel moment. Toți hotărâserăm că aveam nevoie de un alt nume. Şi m-a întrebat cum se numeşte formația. Iar revista era acolo şi am spus „Depeche Mode”. E povestea adevărată.

Kiss FM: Celebritatea mondială şi succesul au un preț. Care crezi că este cel mai dureros preț plătit pentru succesul imens al Depeche Mode?

D. G.: Cred că cel mai greu le este familiilor, copiilor. Am petrecut mult timp departe de familia mea. Prima mea căsătorie - din care s-a născut fiul meu, care are acum 25 de ani - s-a destrămat, la fel şi cea de a doua. E greu să ai o relație. Trebuie să fie cineva foarte puternic şi să accepte ceea ce faci şi cine eşti. O să fii departe de casă o perioadă lungă de timp, uneori luni la rând. Nu sunt regrete, dar acestea sunt lucruri dure. Restul înseamnă alegeri pe care le faci.

Trebuie să echilibrezi lucrurile cumva şi eu nu m-am priceput niciodată la asta în tinerețe. Am mers întotdeauna până la capăt cu lucrurile, indiferent de ce a fost

„Cântecele au multă încărcătură, pentru mine, dar ştiu că şi pentru fani.” vorba: cântat, petrecere. Orice a fost, am vrut să trăiesc la maximum. Pentru mine, aceste lucruri s-au oprit la începutul anilor ’90.

Nu mai puteam ține pasul, viața mea trebuia să se schimbe.

Kiss FM: Este adevărat că după concertul „101” din Pasadena, California, ai plâns şi ai spus că este apogeul carierei tale şi că totul va merge pe o pantă descendentă după aceea?

D.G.: Pentru mine, atunci când se termină un turneu, este foarte emoționant. Toți cei care fac acest lucru, care petrec mult timp pe drum şi care se implică total ştiu despre ce vorbesc. E sfârşitul a ceva, ai încheiat ceva ce poate ai început în urmă cu trei ani. Ştii

că s-a terminat. E o uşurare, dar, în acelaşi timp, e destul de trist.

Acel concert a fost în mod special emoționant. Ajunseserăm la capătul primilor noştri zece ani, făcusem multă muzică împreună, fusese cel mai mare concert la care cântasem şi a fost foarte emoționant, pentru că erau mulți oameni care simțeau că nu eram gata să facem aşa ceva, iar noi ştiam că fanii noştri vor veni, ceea ce au şi făcut. La sfârşitul ultimului turneu, “Sound of the Universe”, a fost foarte emoționant pentru mine şi am avut, de asemenea, o cădere nervoasă pe scenă. Poate că nu se vede de atâta transpirație, dar pe față îmi curgeau lacrimi, pentru că a fost emoționant pentru mine. De curând, eram acasă şi mă uitam la TV. Deseori mă uit la un canal din America, numit Palladia, pe care se difuzează concerte. Şi era un concert Foo Fighters în Londra, pe Wembley Arena. Şi am ajuns la sfârşitul concertului - e vorba de o trupă dură de rock and roll -, iar Dave Grohl, la final, a cedat pur şi simplu, nu s-a putut stăpâni. Mi s-a făcut pielea de găină, pentru că ştiam exact prin ce trecea. A fost un moment frumos pentru mine, pentru că vedeam cât de mult se implicase. Îți trec multe prin minte atunci când eşti pe scenă şi cânți. Dacă eşti într-o trupă la fel de veche ca noi, petreci mult timp cântând live şi fiecare cântec reprezintă un moment diferit, într-o perioadă diferită, într-o țară în care ai înregistrat, cu relațiile pe care le ai, cu oamenii pe care i-ai cunoscut, cu oamenii care nu mai sunt aici. Cântecele au multă încărcătură, pentru mine, dar ştiu că şi pentru fani.

Kiss FM: Eşti idolul a milioane de oameni. Ai, la rândul tău, idoli?

D. G.: Cred că “idoli” e un cuvânt ciudat. Există, categoric, oameni pe care îi admir.

Kiss FM: Poți numi câțiva?

D. G.: Preşedintele Obama, David Bowie, Martin Scorsese…

NOIEMBRIE 2012

21

LIVE

HIROMI, O ALTFEL DE PIANISTĂ H

Credit foto : Sakiko Nomura

iromi Uehara a electrizat audienţa şi criticii de pretutindeni cu o energie creativă care sfidează normele jazz-ului şi ridică virtuozitatea şi compoziţia la un nivel de complexitate şi rafinament fără precedent. Îmbinînd jazz-ul, post bop-ul, rock-ul progresiv şi muzica clasică, Hiromi şi-a cîştigat deja un loc în privilegiata galerie a muzicienilor inovatori.

Născută în Japonia, la Shizuoka, pianista şi-a început studiile muzicale la vîrsta de 6 ani. La 14 ani cînta deja cu Orchestra Filarmonicii din Praga, iar la 17 ani cu Chick Corea. Absolventă a Berklee College of Music din Boston, Hiromi debutează pe piaţa muzicală în 2003, fiind de atunci într-o continuă ascensiune.

Considerată de specialişti una dintre cele mai dăruite compozitoare şi pianiste de jazz ale momentului, Hiromi a susţinut sute de concerte atît în cluburi cu tradiţie, cît şi pe scena marilor festivaluri de jazz din lume, în compania unor muzicieni de calibru. Despre relaţia sa specială cu pianul, Hiromi se destăinuie: “A cînta la pian solo înseamnă o relaţie directă, unu-la-unu, doar eu şi pianul. E o formulă care aduce cu ea foarte multă libertate, dar şi extrem de multe responsabilităţi, de vreme ce totul depinde numai de mine. Dar îmi place foarte mult această provocare.

Formula de trio este altceva, este ca şi cum ai juca fotbal; trebuie să ştii cînd să pasezi, pe cine să pui în situaţia de a înscrie. Cîteodată eşti jucător de atac, alteori eşti mijlocaş sau apărător, dar rezultatul este mereu un meci excellent, alături de echipa ta, ori mie-mi place la nebunie munca asta colectivă”.

DISCOGRAFIE HIROMI “Another Mind” (2003), “Brain” (2004), “Spiral” (2006), “Place to Be” (2009), “Time Control” (2007), “Beyond Standard” (2008), “Voice” (2011, cu The Trio Project), “Move” (2012, cu The Trio Project).

NOIEMBRIE 2012

23

LIVE O prezenţă scenică memorabilă, amestec insolit de fragilitate și spirit ludic, o abordare muzicală nonconformistă și pasională fac din Hiromi un artist profund, al cărui show nu încetează să uimească și să seducă iubitorii jazz-ului.

Artista ne-a oferit și detalii despre noul său album, “Move” : “Mi-am dorit mult să scriu muzică despre cum trece timpul într-o singură zi. Începînd cu soneria ceasului deșteptător, apoi aerul rece al dimineţii, mersul la muncă, o ploaie neașteptată, evadarea zilnică din realitate, ieșitul cu prietenii pînă la bătaia care anunţă miezul nopţii și, implicit, finalul zilei. Acesta este <<Move>>”.

Simon Phillips, celebrul baterist englez, a devenit muzician profesionist încă de la vîrsta de 12 ani, patru ani mai tîrziu dovedindu-și abilităţile în celebrul musical “Jesus Christ Superstar”. Din acel moment cariera sa a “decolat” pur și simplu, lista starurilor cu care a cîntat fiind ea însăși cea mai onorabilă carte de vizită: Toto, Jeff Beck, Whitesnake, Mike Oldfield, Gary Moore, Mick Jagger, Joe Satriani, Judas Priest, The Who, David Gilmour, Tears For Fears. Întrebat despre colaborarea cu Hiromi și Anthony Jackson, Phillips declara într-un interviu recent: “Sînt două elemente care fac acest grup diferit: unu, este un trio, ceea ce ne lasă foarte mult spaţiu de manevră și ne permite multe opţiuni. Doi, cîntăm acustic, astfel că dinamica e extrem de importantă și e o provocare să cînt pe un set de tobe atît de mare cum este al meu și să nu <<înec>> sunetul unui grand piano care se află pe aceeași scenă cu mine. Aș spune chiar că acest trio este cea mai mare provocare a mea de pînă acum, răsplata muzicală fiind enormă”.

Anthony Jackson este un muzician new-yorkez nominalizat la premiile Grammy, creditat de breasla instrumentiștilor cu inventarea chitării bas cu șase corzi. Apare ca invitat pe mai mult de cinci sute de albume, alături de nume sonore ca Paul Simon, Pat Metheny, Dave Weckl, Chick Corea, Steely Dan, Al Di Meola, Michel Petrucciani.

24

NOIEMBRIE 2012

Poveste De DELIRIC eliric 1 este unul dintre ctitorii formaţiei vocal-neinstrumentale CTC, alături de DOC și Vlad Dobrescu. Sub gingașa oblăduire a societăţii culturale independente Facem Records, Deliric a iscălit primul său album, “Inspecţia Tehnică Periodică”, în cea de a 29-a zi din luna lui Florar, în 2011. Înzestrat cu nobilul talent al condeiului, dumnealui a urzit o povestire din versurile feluritelor cânturi pe care le-a făurit de-a lungul veacului.

Aceste stihuri au fost înfăţișate cu prilejul TEDx Bucharest 2012, unde Deliric a fost poftit, sub numele său de zmeu (primit la botez), Toto Eremia.

Pentru amănunte mai zdravene, vă sfătuim să faceţi click pe www.deliric1.ro, www.facebook.com/Deliric1 și pe http://www.youtube.com/user/FacemRecordsTV.

26

NOIEMBRIE 2012

“Eram mici, n-aveam frici, n-aveam nici inamici, N-aveam griji, n-aveam nici cicatrici, Aveam griş, mucenici, la bunici Un caniş, ce-l hrăneam pe furiş.

Ne-ascundeam unii de alţii, ne jucam de-a <<va-ţi-a>>, Acum ne-ascundem faţa, ne jucăm de-a viaţa.

Jucam lapte gros pân’ ne rupeam cârca, Acum munca-ţi rupe cârca ca s-ai ce mânca.

Ce iei cu dreapta, dai cu stânga, stai ca stânca, Te simţi presat ca şunca, Că de când am crescut mă simt vizat de toţi şi vânat cu colţi, să-mi pună beţe-n roţi.

Băiatu’ care mergea în studio cu banii de alocaţie A făcut ce-a vrut, n-a stat să dea vreo explicaţie.

Iar când mulţimea nu te înţelege, te scoate din ecuaţie, Eu am ales să persist, n-am coborât la prima staţie.

Mi-au zis că-s vandal, nu artist, că intru în scandal, nu asist, Că văd lumea altfel, sunt un pericol doar că exist.

Obişnuiţi cu tonuri de gri, se temeau de culori.

E ca şi cum te-ai teme de flori, că te-ai obişnuit cu un teren arid, Dar eu, c-un beat în căşti, n-aud nimic.

Ziceţi voi ce vreţi, să mă conformez nu m-am grăbit.

Că eu nu joc după reguli, le fac singur, de fapt nu mă joc deloc.

Am plecat de la rime pe loc, în scări de bloc,

Eu le zâmbeam la toţi, le vorbeam amabil, Că suntem toţi culpabili de-a fi toţi capabili, Dar ei mi-au zis: <<Probabil eşti tu cu capu-n aer!>>.

Eu credeam că-s băiat bun, toţi mi-au zis că-s fraier.

Dar pentr-un fraier din Colentina viaţa e frumoasă Când ai toată viaţa-n faţă şi e totul bine acasă.

Atunci le-am zis că nu îmi pasă, puteţi zice ce vreţi, Am luat muzica cu mine singur, între-aceşti pereţi.

Am luat un caiet deschis şi m-am apucat de scris Şi nu m-am lăsat convins c-ar putea fi doar un vis.

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie!

la a vedea în muzică principalul scop. Şi-am sperat să mă scot când scot album, Dar toţi îmi spun că-s nebun să fac asta: <<Ai 30 de ani, Toto, lasă joaca, ia-ţi nevastă, fă-ţi casă, Fă banu’, umple masa, lasă filmele cu gangsta!

Mai lasă rimele de Busta!

C’aveai un cap s-ajungi la NASA, dar ţi-a plăcut să te pui În cap cu rasta, băga-ţi-ai p*la, cu asta basta!>> Ţi-ai pus în cap familia - îţi strici viaţa, Ţi-ai pus în cap industria - strici piaţa. În loc să te strici, să rupi topurile, să spargi gheaţa, Ai preferat să faci rime să le spargi faţa.

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie, Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.

Şi nu regret, dar nici nu pot să mă opun, că nu am cum, Au dreptate-n tot ce spun, că-s nebun.

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie, Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie, Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.

În ’97 au râs, când le-am zis că-mi fac formaţie, Dar am ţinut-o cu tupeu, de mic cu sânge-n instalaţie.

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie, Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.

A fost greu, crescut de capul meu ca o malformaţie, Acu’ îi văd pe ei cu feţe lungi, ca la echitaţie.

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie, Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.

NOIEMBRIE 2012

27

Sunt băiat mare acum, mă uit urât la ei: Tu de ce-mi zâmbeşti? Tu ce vrei să-mi iei?

Şi parcă seamănă cu tine, oare suntem toţi la fel?

Toţi încrâncenaţi în drum spre-al nostru ţel?

Că sunt toţi după lei, toată lumea te minte, Şi sunt toţi doar zmei ascunşi după cuvinte.

Şi-n loc drumul să ne educe, doar scopul ne seduce şi-atunci am simţit cum credinţa mea se duce.

Mi-aduc aminte, era totu’ simplu, da’ a trecut timpul Şi realizez că nu-i totul sigur şi Toto-i singur.

Mă simt stingher cu fraţi aproape. Mi-e greu să fiu sincer, prefer să tac, vorbesc prin fapte.

Că stau treaz în fiecare noapte cu ochii-n tavan, Că tata are nevoie de bani, îmi trebuie un plan!

De 15 ani o ard cu aceiaşi golani, în buzunar aceiaşi gologani, Pietrele de pe şosea acum sunt bolovani.

Te-ai pus pe cruce de fraier, Iisuse, Că oamenii-s tot muci, cu febră şi tuse, Cu flegme pe buze, cu temeri şi scuze, Cu germeni în spuse, cu cer negru-n cuget.

El discerne cu fulger, digeră cu ulcer Şi disperă când nu e cel ce din sfere să urce.

Şi mi-e greu să ţin mâna pe volan să merg drept, C-aş pune mâna pe trancan: <<Mă doare-n p*lă ce’i corect!>>

Da’ îngerii au cancer la aripi şi acum zboară în jos, Da’ nu-s îngeri, au cange, e totu’ pe dos!

Pământu-i frumos verde, l-a pictat tactu’ ca blegu’!

Dacă-l făcea gri, poate nu vedeam jegu’,

Şi uită tot ce-am zis, uită tot ce-am scris!

D-aici scapi ori tu, ori eu, mă doare-n p*lă ce-am promis!

Poate nu vedeam negrul din nori, ce-l respir, Poate nu-mi lipsea muzica din textu’ lu’ Shakespeare.

Am o mâna pe pix, ce scrie poezie, dar mâna din buzunarul gol mă trage spre puşcărie.

Da-s toţi surdo-muţi, creştini urâţi, Păşind pe spini, desculţi, copii născuţi cărunţi,

Iau un c*cat de bani pe show. Iau lanţul de la bicicletă-n mână, îţi iau lanţul de la gât în metrou.

Cerşind cu jind la adulţi, scăpând suspin, să-i cruţi, Să-i uiţi, să nu-i aduci în lumea asta de ciuţi,

Îţi zic din nou, îmi place muzica şi am un vis, Dar am nevoie de bani, să-i împart cu Alexis.

Suntem deja prea mulţi. .

Dar pe mine lasă-mă cu ei, te rog să mă asculţi că

Şi am nevoie de sănătate, să-mpart cu toţi, dar până când te pui pe roţi, te bagi cu hoţi, tragi cum poţi.

Raiul meu e aici şi nu vreau să plec Iadul meu e aici - mă bat, mă-ntrec, mă zbat,

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie, Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.

mă-mbăt, mă cert, mă-mpac, mă-mbăt din nou şi iert, şi-ncerc să trec ziua,

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie, Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.

Că viaţa nu se joacă pe piua.

Alergi neîncetat de mic pân-ajungi în sicriu-acum dacă ajung în cer, probabil e ger, e noros, dar nici nu cred în cer, e-un cerc vicios.

Timpul s-a scurs ca un ceas pictat de Dali, Ca să supravieţuieşti, intri-n horă cu canibalii.

Am început să văd detalii, acum îi văd mai bine.

Oamenii-s urâţi şi parcă seamănă cu mine.

28

Dar nici nu vreau să-ţi cer să mă iei de jos.

Lasă-mă aici cu oamenii mei, ştiu că nu-i totul frumos!

Câteodată mai merge pe dos. Nu poa’ să fie totul roz.

Altădată-i totul anost.

NOIEMBRIE 2012

Dar privind înapoi la ce-a fost, rămân pe m*ie cu-n zâmbet de prost şi rămân bucuros, Că poate uneori m-am lăsat purtat de val, Dar măcar când pun mâna pe pix văd totul clar. Şi scriu ce-mi zice inima, şi uit ce-a fost, Şi aştept ce o să vină, că altfel n-are rost. Şi-aştept răspuns de la Dumnezeu, când ochii băiatului meu O să-mi zică: <<Te-nţeleg, tată, c’a fost greu!>>.

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie, Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie, Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.

Că al treilea război mondial a-nceput deja, Doar că nu vedem armele când noi suntem ţinta.

D’aia când copii zic ce vor ei să zică, că îi ştiu de frică, eu le deschid ochii, să deschidă gura, să îi contrazică! Îi instruiesc, manevre le intuiesc, idei instituite în instituţii le contrez, să clădesc caracter.

Construiesc speranţa, îi pregătesc pentru un alt nivel, că viitoru’i altfel, le trebuie alt ţel decât cel ce-l vezi tu - ignor majoritatea, reprezint restul cu pumul sus, ce strigă <<Destul!>>.

Acum că lumea mă ascultă şi-am deschis mai multe porţi, Vreau să mă lupt cu mine, să pot renunţa la colţi. Şi să mă lupt cu noi, s-aruncăm masca de roboţi, Să deschidem ochii, să pot spune la nepoţi Că las de-o parte verdele, las şi sticla de alcool, Că ăştia fură mai uşor când eşti praf şi eşti matol. Şi în şcoli e gol, ei te vor needucat, Nu îţi place să citeşti, eşti mai uşor de controlat.

Ei vor să bagi droguri des, în caz c-ai ripostat şi-i arăţi cu degetul, cine crede un drogat?

Ei vor să stai blajin, să fii tot timpul varză, Eşti mai greu de combătut când ai o minte trează. Şi să laşi de pază pentru viitor Doar o mână de infractori atenţi la prezentul lor.

Ce-ţi dau bani cu împrumut şi îţi zic că e normal, Dar iluzia de caşcaval creşte preţul artificial.

Pe stradă, cu capul jos -să crezi tu, sunt crescut în foc, răspund la foc cu focuri.

Treceţi la loc, la locuri! Nu vă bateţi joc, nu’s jocuri!

Nu mă schimb, nu dau nimic la schimb, nu’s trocuri!

Sunt visul negru al societăţii în declin, Sunt produsul frici unei minţi universale pline de venin.

Sunt ultimul anticorp dintr-un corp infectat, Ultimul antidot, ultimul imbold dintr-un cord ce a-ncetat Să bată regulat şi se stinge. Nu semnez nici un pact Să fie clar, nimeni nu m-atinge!

Acum când timpul ne-mpinge iminent spre impact, Doar un intelect intact poate învinge.

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie, Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie Dar am un pix, am o foaie, am ambiţie.

Că n-am pile, nu am faimă, n-am condiţie Dar sunt un luptător, am ambiţie!”

E un sistem financiar piramidal ce stă să pice, Ca să-l ţii în viaţă, tre’ să-i fii complice.

E un cerc vicios cu beneficiari viciaţi, E o iluzie bunăstarea de care beneficiaţi.

NOIEMBRIE 2012

29

COPIII ROMÂNI “ÎNFIAŢI” DE RAMMSTEIN Trupa Rammstein a “înfiat” trei copilaşi români stabiliţi în SUA, care alcătuiesc trupa Children Medieval Band, formată din Ştefan (10 ani - voce, chitară, vioară), Olga (8 ani - clape) şi Cornelia (5 ani - tobe, harpă).

Children Medieval Band a cântat, pe 20 mai 2012, în deschiderea concertului Rammstein de la Denver Coliseum, SUA, spre deliciul publicului. Puştii au atras atentia membrilor Rammstein şi a managementului trupei cu trei cover-uri postate pe youtube, unul dintre ele având, în foarte scurt timp, peste două milioane de vizualizări.

FANII ROMÂNI AŞTEAPTĂ RAMMSTEIN de Anca Scarlat

T

rupa Rammstein revine în România, anul viitor, cu forţe proaspete. Este foarte posibil ca Rammstein să adune un număr foarte mare de fani, având în vedere numărul de admiratori în creștere în ultima perioadă.

Să nu uităm că trupa Rammstein a plecat din România cu Discul de Platină după concertul din 2010. Înainte de intrarea pe scenă, cei șase membri Rammstein au primit, din partea Universal Music Romania, discul de 4x platină, pentru vânzările albumului Liebe ist fur alle da (Love Is For All Of Us) în România și Bulgaria. În aceeași perioadă s-au întărit și legăturile trupei cu fanii din România, prin intermediul fanclubului oficial, înfiinţat la Brașov, cu

30

NOIEMBRIE 2012

cinci ani înainte de primul concert Rammstein în ţara noastră. Activitatea clubului este susţinută de pagina oficială rammstein.ro, care a luat fiinţă în ianuarie 2005, iar de atunci promovează imaginea și muzica trupei în România. “Managementul Rammstein apreciază de mulţi ani activitatea noastră și ţine legătura cu noi în toate acţiunile de anvergură. Avem o relaţie de lungă durată, continuă și fluentă cu trupa și cu managementul ei”, spune Cristina Ilie, președintele fanclubului românesc. „În noiembrie 2011 am fost invitaţi de către management și de trupă la Berlin, pentru a participa la ultima repetiţie Rammstein înaintea începerii turneului “Made in Germany 1995-2011”, un eveniment cu totul special și unic în toată manifestarea lui”, spune Cristina Ilie, coordonatorul fanclu-

Foto: Victor Cristescu (măştile, proiect al trupei pentru fanii din România)

bului din România. Fanii români vor organiza înaintea concertului de anul viitor o mare întâlnire, așa cum au făcut și în 2010, pentru a sărbători evenimentul. În anul 2005, cu ocazia filmării videoclipului “Rosenrot” în România, fanclubul a avut o întâlnire cu trupa și cu managementul ei, punând bazele unei relaţii excelente.

INTERVIU

realizat de Monica Felea

JAN AKKERMAN

J

an Akkerman a activat alături de trupe renumite din zona progressive-rock și jazz rock, precum Focus și Brainbox. Printre reperele Focus se numără piesa “Hocus Pocus”, compoziţie integrată ulterior inclusiv în repertoriul Iron Maiden. În decursul carierei, Jan Akkerman a colaborat cu nume de prestigiu precum BB King, Charlie Bird, Cozy Powell, Clau Ogerman sau Ice T, a lansat peste 12 albume solo și a primit distincţia “Golden Harp”, pentru întreaga activitate.

Reprezentaţiile sale sunt caracterizate de apetitul lui Akkerman pentru improvizaţie, împărtășită într-o manieră inefabilă cu instrumentiștii Coen Molenaar (clape), Wilbrand Meischke (bass) și Marijn van den Berg (tobe). Potrivit

32

NOIEMBRIE 2012

criticii de specialitate, showurile lui Akkerman sunt întotdeauna fascinante și surprinzătoare, îmbinarea perfectă între virtuozitate și spectacol.

Akkerman ajunge la București pe 23 noiembrie, în Hard Rock Cafe, în cadrul turneului de promovare al celui mai recent material disocgrafic, “Minor Details”, lansat în 2011.

Ești devotat chitării încă de când ai început să cânţi. La ce vârstă ai început și când ai primit prima chitară electrică?

Probabil că aveam în jur de 7-8 ani. Am cântat la acordeon înainte de asta, când aveam 5 ani. Dar îmi aduc aminte bine prima mea chitară electrică. Era un Rogers de la Berlin, care a aparţinut unchiului

meu. Mi-a vândut-o pentru 350 de guldeni, la ora aceea.

Lumea întreagă te-a cunoscut ca fiind membru al celebrei trupe olandeze Focus. De ce ai părăsit formaţia și cum a fost viaţa ta după acest moment?

Am plecat pentru că mi-am dorit să fac altceva. Pur și simplu. Îmi iubesc libertatea, mă hrănesc din ea. Am devenit faimos în lume datorită chitării mele. Am cântat alături de atât de multe trupe încât nu am putut să rămân într-una... ar fi fost prea plictisitor. Așa că nu m-am plictisit deloc de atunci.

Am făcut atât de multe lucruri încât mi-ar mai trebui încă o viaţă doar pentru a le povesti, iar viaţa și timpul au fost foarte generoase cu mine, sunt foarte recunoscător pentru asta.

“Am cântat alături de atât de multe trupe încât nu am putut să rămân într-una... ar fi fost prea plictisitor”

Crezi că muzica ta este mai influenţată de jazz acum?

Cu siguranţă. Întotdeauna a fost, dar îmi place și muzica clasică și tradiţională... indiană, arabă... blues sau muzica africană... balcanică, orice vorbește direct din inimă.

Ce tip de chitară folosești acum?

Mai multe, dar LP Custom și LP Personal sunt favorite pentru concertele live pe care le susţin.

Pe lângă cariera muzicală, scrii pentru revista olandeză de muzică GitaarPlus. Ce teme te interesează și despre ce vorbesc articolele tale?

Oh!... Proprietarul revistei, Nicky Moeken, a fost dat afară de la o altă revistă muzicală, Guitarplayer se numea... sau ceva de genul

ăsta. A pierdut totul în acea perioadă, inclusiv sănătatea, soţia sa s-a îmbolnăvit de cancer, la fel și fiica lui... așa că i-am spus să înceapă o nouă revistă și i-am promis că voi scrie lunar un material pentru el. Așa că a reușit să se adune și, înainte să-mi dau seama, scriam tot felul de lucruri ciudate despre tot felul de lucruri. Majoritatea negative, pentru că rahatul vinde, probabil că știi și tu asta. În afară de asta, nu sunt, în nici un caz, un scriitor sau un jurnalist. Partea bună e că el (Nicky) acum și-a revenit, e din nou pe picioare și ne mai întâlnim uneori și râdem despre asta. Pe de altă parte, mi-am făcut mulţi dușmani scriind despre toate acele tâmpenii. Însă revista se vindea mult mai bine decât multe alte reviste, la acea vreme,

așa că scopul nostru a fost îndeplinit. În ultimul timp m-am luat mai mult în serios, am început să scriu despre lucruri care mă pasionează, despre gadget-uri, despre noutăţi... astfel încât oamenii m-ar putea lua prea în serios.

Ce știi despre muzica românească?

Desigur... îmi place mult muzica cu iz balcanic. Este foarte răcoritoare după două ore de muzică pop, însă vorbim de valori diferite aici.

Nu e primul tău concert în România. Ce părere ai despre publicul de aici?

Nu știu foarte multe despre publicul din România, dar am un foarte bun prieten român care locuiește în Olanda. Este foarte OK, așa că îmi închipui că și ceilalţi români sunt la fel de OK.

NOIEMBRIE 2012

33

LIVE

de: Belfast

MACARALE?! DIN ANGLIA…?! ...dar avem destule și aici, în România. Dar nu despre macaralele cîntate de Trio Grigoriu vrem să vorbim, ele au edificat destul socialismul și relaţiile interumane ce se legau în aceleași vremuri socialiste. Au dispărut de mult, mîncate de rugina capitalismului românesc, cel atît de original. Grupul care ne interesează acum vine din Anglia, din Portsmouth, orașport din sudul Angliei, ale cărui docuri erau dominate de siluetele macaralelor portuare. De aici și numele adoptat de originalul grup, The Cranes (Macaralele, cum ar veni). Catalogările ce au fost

aplicate de-a lungul vremii acestui grup de excepţie au mers de la „gothic minimalism” și „dream pop” pînă la „shoegazing”, avînd, în realitate, prea puţină importanţă, atîta vreme cît trupa însăși a refuzat să se identifice cu vreunul dintre aceste curente muzicale.

Grupul The Cranes se constituie în 1986, tot în același an lansînd și primul album, autoprodus, „Fuse”. Odată cu LP-ul „Self-NonSelf” din 1989 trupa începe să fie cunoscută și apreciată, ceea ce le aduce, din partea marelui John Peel, invitaţia de a participa la

celebrissima emisiune a acestuia, de pe BBC Radio 1, „John Peel’s Show”, lucru care, ţinînd seama de prestigiul absolut și influenţa incontestabilă a acestui genial om de radio, însemna promovarea în liga de elită a muzicii britanice. Ca o consecinţă a introducerii de elemente mai pop în muzica sa și de „îmblînzire” a sonorităţilor mult prea avangardiste, formaţia începe să cunoască faima, mai ales că „greii” de la The Cure o invită să fie trupă de deschidere în cîteva turnee mondiale gigantice. Urmează o perioadă agitată, de succese atît în topuri și la public, cît și de critică,

COMPONENŢA ACTUALĂ: Alison Shaw – voce, chitară acustică, chitară bas Jim Shaw – chitară Paul Smith – chitară şi claviaturi en Baxter – chitară bas Jon Callender – tobe şi percuţie

34

NOIEMBRIE 2012

The Cranes, 1 decembrie 2012, Panic! Club lucru care, se pare, îşi pune amprenta asupra grupului, ce decide să îşi acorde o perioadă de pauză.

Pauză care va dura aproximativ patru ani, pînă în 2000, cînd cei doi Shaw ai trupei (Alison şi Jim) decid să se întoarcă pe scenă şi în studiourile de înregistrări. Cu o trupă reformată, care îi include pe basistul Ben Baxter şi pe tobarul Jon Callender, cu propria casă de discuri (Dadaphonic) în spate, The Cranes revine în atenţia publicului şi a presei muzicale. Urmează o altă serie de turnee şi festivaluri în care The Cranes va fi „opening act” pentru cei de la The Cure. Sunetul

trupei va căpăta un pronunţat caracter eteric, fiind evidentă orientarea spre genul ambiental, la aceasta contribuind major vocea atît de specială a lui Alison. Deşi comparaţiile între vocea lui Alison (The Cranes) şi cea a Lizei Fraser (Cocteau Twins) au fost inevitabile, este evident pentru oricine ascultă cele două formaţii că este vorba despre două „forţe” complet distincte. Despre muzica celor de la The Cranes cineva a spus că seamănă cu ceea ce s-ar auzi dacă „un copil ar fredona cîntece de leagăn pe fundul unei fîntîni, acompaniat de chitări distorsionate”. Nu ştiu

dacă este chiar aşa, mai ales că de multă vreme pianul a căpătat un rol central în economia sunetului ce poartă marca The Cranes. Pînă la urmă, este greu să caracterizezi muzica englezilor din Portsmouth, care oricît de extravagantă, „bîntuită” şi ciudată ar putea să le sune unora, are nişte calităţi incontestabile: originalitatea şi perfecta armonie. Nu am pretenţia că înţeleg în totalitate muzica acestei trupe atît de speciale. De aceea am să parafrazez o celebră vorbă de-a lui Wittgenstein: „ Nu încercaţi să înţelegeţi! Doar ASCULTAŢI!”.

DISCOGRAFIE ALBUME: „Fuse” (1986), „SelfNon-Self” (1989), „Wings of Joy” (1991), „Forever” (1993), „Loved” (1994), „La tragédie d’Oreste et Électre” (1996), „Population 4” (1997), „EP Collection, Vol. 1 & 2” (1997), „Future Songs” (2001), „Particles & Waves” (2004), „Cranes” (2008).

ALBUME LIVE: „Live in Italy” (2003), „Live at Paradiso, 1991” (2007).

EP-URI: „Inescapable” (1990), „Tomorrow’s Tears” (1991), „Forever Remixes” (1993), „Shining Road” (1994), „Can’t Get Free” (1997), „Submarine” (2002).

SINGLE-URI: „Espero” (1990), „Adoration” (1991), „Adrift” (1993), „Jewel” (1993), „The Moon City/It’s a Beautiful World” (2002).

NOIEMBRIE 2012

35

de George Durbălău

T:13 CU MARA ȘI KULT STUDIO

S

untem în România anului 2012. Aproape 2013. Lucrurile în showbiz-ul românesc se dezvoltă, proiectele iau amploare, dar, mai presus de toate, începem realmente să avem opţiuni. Pentru gusturile mai rafinate, zonele artistice dinspre care vine muzica bună s-au înmulţit și paleta sonoră este mai diversificată.

Este o realitate cu care ne-am putea obișnui foarte ușor, la o adică. Eu, unul, m-am obișnuit ca ceea ce iese din mâinile oamenilor de la Kult Studio să adauge de fiecare dată altă faţetă unor genuri pe care credeam că le cunosc bine. De altfel, relaţia casei de producţie cu revista Sunete este una de lungă durată și reciproc benefică. Asta pentru că cei ce se aseamănă, nu-i așa?, se adună. Astfel se face că avem două motive să-i felicităm pe artiștii Kult Studio: debutul discografic al Marei, adică LP-ul cu numărul unu din cariera de trei ani de existenţă a Kult Studio.

Iar pentru că Mara este un artist cu contract la Kult Studio Records, am purces în direcţia următoare: este 13 un număr cu ghinion sau, dimpotrivă, este o alăturare câștigătoare? Și cum retorica-mi indică implicit și un răspuns, iată mai jos câteva lucruri pe care ar trebui să le știţi despre cele două evenimente ale poveștii noastre.

36

NOIEMBRIE 2012

„IN LOVE WITH LOVE”

A

cumulând diverse experienţe stilistice, Mara își deschide discografia cum nu se poate mai potrivit, reușind să își exprime trăirile într-un mod plenar - un prim disc ce-i poartă semnătura. Pentru Mara, viaţa artistică s-a desfășurat pe parcursul a peste zece ani sub zodia colaborărilor inedite cu fiecare nou proiect. De aceea, un CV al artistei cuprinde nume ca Subcarpaţi, Baba Novac, NSK, Nemos, Electric Brother, Blazzaj, 4Given, Vama Veche, ZOB, Zum și, mai recent, Sensor. În urma acestor explorări ale principalelor genuri care se manifestă pe scena românească, Mara a acumulat suficientă sevă creativă pentru a ști exact ce vrea de la albumul de debut. De aceea, într-o perioadă în care e suficient un featuring pe o piesă cunoscută pentru a-ţi lansa un album, artiști precum Mara nu

se lasă ademeniţi de superficialitatea la care îndeamnă piaţa, ci caută să ia parte la un act artistic revelator, reușind să experimenteze până la momentul în care pot să se exprime pe sine fără compromis. Și, dincolo de orice îndoială, „autentic” este cuvântul de ordine când caracterizăm albumul Marei. „In Love with Love”, o colaborare alchimică perfectă cu producătorul/compozitorul Paul Ilea (Kult Studio), ne invită într-o călătorie spirituală, pe parcursul căreia vibrăm în ritmuri de nu-jazz, trip-hop cu mici intruziuni ethno și pop, totul împachetat într-o producţie complexă și rafinată ce construiește alături de vocea catifelată a Marei o structură sonoră demnă de un debut important. „Mesajul albumului <<In Love with Love>> este explicit legat de trezirea conștiinţei noastre ca fiinţe spirituale, de redescoperirea

ANIVERSAREA KULT STUDIO

sinelui, de recunoașterea iubirii ca singura realitate. Starea în care cred și pe care îmi doresc să o împărtășesc este bucuria de viaţă, pură și simplă”, ne destăinuie artista. Laitmotivul discului este acel imbold de a ne lăsa învăluiţi de sublima seducţie a spiritului, de a ne regăsi energiile interioare, nevăzute, dar esenţiale propriei armonii. Și pentru a ilustra această idee, Mara va însoţi lansarea discului cu vizionarea în premieră a celui mai recent videoclip , „Toma” (al cincilea single de pe album și primul cu versuri în limba română).

Celelalte patru single-uri, dintre care primele două lansate la Radio Guerrilla, „In Love”, „Only You”, „Rain” şi „Inside” sunt disponibile pe YouTube, Facebook și Soundcloud. Și, evident, pe www.kultstudio.ro.

C

rew-ul Kult Studio are un motiv la fel de important de bucurie. Cei trei ani de la „naștere” înseamnă producţii audio-video de excepţie, nenumărate prezenţe pe diverse scene ale artiștilor KS în concerte dedicate și festivaluri din ţară și Europa, evenimente create integral pentru branduri importante, show-uri de muzică-coregrafie-imagine unice (producţia primului show Inna în România), explorări în lumea filmului (Paul Ilea semnează coloana sonoră la recentul „Și caii sunt verzi pe pereţi”, în regia lui Dan Chișu)

și a animaţiei, teatru și flashmob-uri dedicate. Și asta în câteva cuvinte. În trei ani, Kult Studio a devenit un vector de producţie AV important și căutat, în acest răstimp un număr impresionant de artiști trecând pragul studioului pentru înregistrări și producţie din sfera audio-vizualului. Și pentru ca cele bune (sau cei buni) să se adune, nu ne putem abţine să le urăm secole, de acum încolo, pline de creativitatea și inovaţia cu care neau lămurit de atâtea ori că talentul real, dublat de un efort întreţinut, duce la reușite memorabile.

ECHIPA KS: Paul Ilea (compozitor, producţie AV, management), Sasha Negara (performer, producţie audio, artist management și booking), Mara (artist), Cristian Melak (percuţie, electronice), Radu Dobra (sound design, promoter), Călin Rotar (US & Canada promoter).

NOIEMBRIE 2012

37

SISTER BLISS

A

yalah Bentovim, cunoscută sub numele scenic de Sister Bliss, este o artistă de origine britanică, în vârstă de 42 de ani. Deși este cunoscută în industria muzicală în special datorită faptului că a fost membra trupei Faithless, Sister Bliss este un artist extrem de complex, ea fiind totodată producător muzical, DJ, compozitor, textier și, nu în ultimul rând, un muzician cunoscut pentru talentul său de a cânta la clape.

Sister Bliss a fost unul dintre acei puţini copii geniali care și-au demonstrat talentul încă de la vârste foarte fragede. A început să cânte la pian încă de la vârsta de 5 ani, după care și-a împins talentul muzical la extreme, învăţând tainele vioarei, ale saxofonului și ale basului. Mai târziu și-a început cariera de DJ în anul 1987, fiind la vremea respectivă una dintre puţinii DJ femei din Marea Britanie care a cântat în numeroase cluburi populare în ţara ei, cluburi precum Cream, The Gallery sau The Ministry of Sound. Din pasiune pentru acest gen muzical, Sister Bliss a compus câteva demo-uri care i-au dus vestea peste hotare. În anul 1995, când deja era destul de cunoscută în lume, Bliss a pus piatra de temelie a trupei Faithless, împreună cu Rollo Armstrong, Jamie Catto și Maxi Jazz. În scurt timp, grupul a devenit cunoscut la nivel internaţional, datorită ritmurilor electronice ieșite din comun pe care, în mare parte, Sister Bliss însăși le-a compus. Timp de 16 ani trupa Faithless a fost pe culmile succesului, concertând în cadrul a numeroase festivaluri internaţionale.

Totodată, piesele lor au fost printre puţinele melodii din acest gen muzical care au avut un succes fantastic la radio și TV. Printre aceste melodii se numără God is a DJ, Insomnia, Tarantula sau Why

38

NOIEMBRIE 2012

UN ARTIST COMPLET

Go, piese care știm ca au zguduit și topurile muzicale românești.

Un fapt mai puţin cunoscut despre trupa Faithless este acela că membrii trupei au călătorit în întreaga lume pentru a-și promova muzica, ducând-o la propriu în orice loc și oricărui public care a arătat un interes pentru albumul lor. Așa se face că Sister Bliss și colegii săi au concertat în condiţii care mai de care mai extreme, cum ar fi la Cercul Polar, pe nisipurile aurii din Puerto Rico sau chiar păziţi de oameni înarmaţi în Turcia. Toate aceste evenimente s-au petrecut de-a lungul a patru ani de la lansarea albumului de debut. În paralel cu activitatea trupei Faithless, Sister Bliss și-a continuat cariera solo. Astfel, ea a reușit să transforme Faithless în legendă, dar nu a renunţat la activitatea care a consacrat-o ca artist. De-a lungul timpului a scos și câteva albume solo, precum Headliners 02 în 2001 sau Nightmoves în 2008. În anul 2006, artista a dat naștere unui băieţel, Nate, însă acest eveniment fericit din viaţa ei nu a reprezentat finalul carierei muzicale. Ba mai mult, Bliss s-a simţit motivată de venirea pe lume a băieţelului ei și a compus piesa Nate’s Tune, piesă care a apărut pe albumul To All New Arrival, semnat Faithless. Ba mai mult, Faithless a creat propria casă de discuri numită Nate’s Tunes, tot după fiul artistei. În prezent, Sister Bliss continuă să susţină concerte peste tot în lume, concerte în cadrul cărora duce mai departe numele trupei din care a făcut odată parte, prin intermediul Faithless DJ Set, un set de melodii și mix-uri care aduc aminte de piesele pe care le-a compus pentru Faithless.

Sister Bliss, omul care stă în spatele succesului trupei Faithless, va veni sâmbătă, 10 noiembrie, la București. Ea va susține un concert pe Arenele Romane, unde timp de trei ore își va încânta publicul cu ritmurile electronice specifice trupei Faithless.

Alături de artista britanică vor mai urca pe scenă Pleasurekraft şi DJ Optick.

SUNETE LA HARD ROCK CAFE CONCERT DIRECȚIA 5

CONCERT SMILEY

Longeviva trupă ne spune o poveste de iubire, narată prin versurile ce leagă fiecare piesă, poveste care va da o structură unică și plină de sensibilitate întregului spectacol. Vino să asculți cele mai noi piese de pe cel mai recent album al lor, “Electric Love Story”, dar și alte hituri cu care Marian Ionescu, Cristi Enache, Nicu Damalan și Marius Keseri au cucerit topurile muzicale autohtone.

Pregăteşte-te pentru distracţie şi fii alături de Smiley şi trupa sa, la Hard Rock Café, pe 22 noiembrie, începând cu orele 21. Vei avea parte de un show live spectaculos, cu hituri care au cucerit o ţară întreagă, în interpretarea unui artist care te va cuceri şi pe tine.

15 NOIEMBRIE

Biletele sunt disponibile: - Online, pe www. iabilet.ro și pe www.bestmusic.ro: 60 lei - bilet cu loc la masă sau 80 lei - bilet VIP, cu loc la masă în fața scenei; La Hard Rock Café: 70 lei - bilet cu loc la masă sau 90 lei - bilet VIP.

CONCERT MORRE 17 NOIEMBRIE

Trupa canadiană Morre vine la Hard Rock Café pe 17 noiembrie, pentru a-ți cânta live piesele cu care au cucerit trei continente. Înființată în urmă cu patru ani în Toronto, Morre a lansat deja trei albume - “Out There”, “Contrast” şi “Morphine” - ce au ajuns, în scurt timp, să atragă aprecierea fanilor şi a criticilor muzicali din America de Nord, Europa şi Australia. În numai doi ani, trupa a susţinut turnee de promovare în aproape 30 de ţări din Europa, iar luna aceasta, pe 17 noiembrie, vin şi la Hard Rock Café.

Despre Morre, editorul Blogs N’Roses, Craig Wettner spune: “Dacă ar trebui să descriu trupa Morre, aş spune că ei sunt un Led Zeppelin Pinot Noir. Iei stilul Led Zeppelin, adaugi un pic de modernitate, un strop de influenţe culturale din întreaga lume şi îl laşi în iPod-ul tău să devină din ce în ce mai bun, pe măsură ce trec anii”.

Preţul unui bilet la concert este de 25 lei.

40

NOIEMBRIE 2012

22 NOIEMBRIE

Biletele sunt disponibile: - Online, pe www.iabilet.ro şi pe www.bestmusic.ro: 50 lei - bilet cu loc la masă sau 70 lei - bilet VIP, cu loc la masă în faţa scenei; La Hard Rock Café: 60 lei - bilet cu loc la masă sau 80 lei - bilet VIP.

CONCERT JAN AKKERMAN 23 NOIEMBRIE

Ian Akkerman, unul dintre cei mai bine cotaţi chitarişti din lume, revine în România pentru un spectacol pe scena Hard Rock Café. Artistul ajunge la Bucureşti în cadrul turneului de promovare al celui mai recent material discografic, “Minor Details”, lansat în 2011.

Ian Akkerman este un muzician împătimit de farmecul strunelor chitării, ce vrăjeşte publicul la fiecare reprezentaţie prin pasiunea exprimării. A activat alături de formaţii renumite din zona progressive rock şi jazz-rock, precum Focus şi Brainbox. Printre reperele Focus se numără piesa „Hocus Pocus”, compoziţie integrată ulterior inclusiv în repertoriul Iron Maiden. În decursul carierei, Ian Akkerman a colaborat cu nume de prestigiu precum BB King, Charlie Bird, Cozy Powell, Clau Ogerman sau Ice T, a lansat peste 12 albume solo şi a primit distincţia Golden Harp, pentru întreaga activitate.

Reprezentaţiile sale sunt caracterizate de apetitul lui Akkerman pentru improvizaţie, împărtăşită într-o manieră inefabilă cu instrumentiştii Coen Molenaar (clape), Wilbrand Meischke (bass) şi Marijn van den Berg (tobe).

Biletele pentru acest eveniment sunt disponibile în reţeaua Eventim şi online pe www.eventim. ro, la preţul de 80 de lei (loc la masă) şi 130 lei (loc la masă în faţa scenei).

CONCERT B.M.B. – TRIBUT BON JOVI 24 NOIEMBRIE

“It’s My Life”, “Always” sau “Bed of Roses” cântate impecabil, rafale solo la fel de spectaculoase ca și cele executate de însuși Richie Sambora și ceva din aerul de sex-simbol al lui Jon Bon Jovi - trupa italiană B.M.B. va aduce un tribut regilor rock-ului american într-un show “heavyriffs-and-tons-of-drums”, care va avea loc pe 24 noiembrie, la HRC. Asemănarea perfectă cu starurile din New Jersey le-a adus italienilor B.M.B un statut special în comunităţile fanilor Bon Jovi. “Sunt atât de buni încât uneori uiţi că nu ești în faţa originalului”, au admis și cei mai fanatici dintre admiratorii veritabilului Bon Jovi, în zeci de mesaje de adeziune scrise pe forumurile dedicate. După ce au fost primiţi cu aplauze în cluburile din Italia, italienii B.M.B vin la București cu un show energic în cel mai clasic stil rock american.

Preţul unui bilet la concert este de 40 lei.

CONCERT MIRCEA VINTILĂ 25 NOIEMBRIE

Mircea Vintilă este un muzician ce nu mai are nevoie de nici o prezentare. Fermecător și spiritual, artistul își poartă publicul într-o lume plină de culoare, în care tablourile din Bucureștiul interbelic alternează cu cele din învolburata perioadă hippie sau cu cele pe deplin ancorate în realitatea cotidiană. Mircea Vintilă concertează în Hard Rock Café alături de Brambura, formulă de acompaniament ce îi este alături de aproape zece ani.

CONCERT VAMA

Biletele sunt disponibile în toată reţeaua BILETOO. Preţul biletelor variază în funcţie de categorie: Categoria VIP – 120 lei (întâlnire & poză cu trupa, afiş & CD cu autograf). Categoria I – 80 lei - loc la mese în faţa scenei. Categoria II – 60 lei – loc la mese în sală.

Biletele sunt disponibile: - Online, pe www.iabilet.ro şi pe www. bestmusic.ro: 60 lei - bilet cu loc la masă sau 80 lei - bilet VIP, cu loc la masă în faţa scenei; - La Hard Rock Café: 70 lei - bilet cu loc la masă sau 90 lei - bilet VIP.

29 NOIEMBRIE

Tudor Chirilă și colegii săi de trupă vor aduce pe scena Hard Rock Café poveștile de viaţă cu care Vama ne-a încântat ani la rând. Vino să asculţi noul lor single, “Să dansăm”, dar și alte piese cu care băieţii au cucerit inimile fanilor.

NOIEMBRIE 2012

41

RECENZII JAZZ & BLUES

NIK BARTSCH’S RONIN „Live”

realizate de Berti Barbera

Mă bucur că nu mai trebuie să vorbesc despre Nik Bartsch ca despre un nume nou, care are nevoie de explicaţii stilistice și recenzii amănunţite. După cinci concerte în România și cu toate albumele recente promovate la noi, putem prelua în mod natural puterea instrumentală, ritmul organic, un puls sonor care atinge și visceral și cerebral, și pe înregistrare, și în concert. Începând cu toamna lui 2012, experienţa Ronin a fost imortalizată pe CD. „Live” reprezintă o listă bine selectată de „module”, înregistrate în peste 50 de concerte. Abordarea minimalistă domină, bântuie, aș putea spune, unitatea improvizaţiei este magică, la fel și tensiunea dinamică, anticipând fiecare moment splendid sau grandios. Sinergia creează un ambient dispus pe mai multe straturi, fiecare instrumentist fiind total implicat în această dinamică de grup. Expunerea liniei ritmice contaminează întregul ansamblu cu un simţ comun al continuităţii și al misterului. Scriitura ne oferă forme și funcţii caracteristice muzicii simfonice moderne. Totodată, acest album marchează o ultimă apariţie în această formulă, urmând ca pe viitor grupul să continue fără percuţionistul Andi Pupato și cu basistul Thomy Jordi în locul lui Bjorn Mayer. Toate nuanţele dau concertului o viaţă proprie, notele necântate fiind la fel de importante ca notele existente. Ca orice produs Nik Bartsch, avem de-a face mai mult cu o experienţă decât cu un disc, una unică, de care ne putem atașa, ca de o puternică dovadă de creativitate și integritate artistică.

42

NOIEMBRIE 2012

BRAD MEHLDAU „Where do you start”

Tocmai ce vorbeam de „Ode” și de nivelul la care a ajuns pianistul „extraordinair” Brad Mehldau prin formula sa de trio, alături de basistul Larry Grenadier și de bateristul Jeff Ballard, iar acum avem un nou material, plasat ca o completare a precedentului și înregistrat în aceeași sesiune cu acesta. Dacă „Ode” conţine în întregimea sa doar titluri originale, „Where do you start” vine cu zece „covers”, divers selectate din memoria afectivă a pianistului.

Pe același playlist îi găsim pe Elvis Costello, Sonny Rollins, Jimi Hendrix și Clifford Brown, preluaţi de Mehldau în tempouri rarefiate, substituţii armonice și improvizaţii dinamice, în perfectă empatie cu ansamblul.

Lejeritatea abordării acestor piese preluate se reflectă și în stilul componistic, cu o emblemă din ce în ce mai clară. Oricum, un asemenea trio, cu cele două mâini incredibil de tehnice la pian și cu o secţie ritmică atât de bine legată, poate face din orice material muzical o operă de sine-stătătoare. Cu o ascensiune rapidă, într-un spaţiu rarefiat, ocupat doar de pianiști de geniu precum Keith Jarrett, Chick Corea sau Herbie Hancock, Brad Mehldau nu a prea dat greș în extinsa sa discografie, „Where do you start” venind rapid și inspirat, ca o nouă confirmare.

MARC JOHNSON/ ELIANE ELIAS „Swept away”

Albumul-eveniment adună un cvartet de clasă, format din pianista „paulistana” Eliane Elias, contrabasistul Marc Johnson, bateristul Joey Baron și saxofonistul Joe Lovano. E destul de clar ce poate ieși din această colaborare, mai ales că albumul „Shades of jade”, apărut în 2005, a captat deja energia trioului Baron-Lovano-Johnson. Spiritul comun este dominat de un swing plin și așezat, lirism și senzualitate, completate din plin de Eliane Elias. Albumul conţine un set de compoziţii bogate melodic, fluente și încărcate emoţional, marcate de strânsa legătură dintre Elias și Johnson. „Swept Away” poate fi una dintre audiţiile acelea care te îmbogăţesc, printr-o muzică profundă, dezarmant de ușor de iubit.

OREGON „Family tree”

Ralph Towner, Glen Moore, Mark Walker și Paul McCandless formează grupul Oregon, un nume emblematic pentru jazz-ul de fuziune din anii ’70 încoace. Muzica lor adună influenţe din toată lumea, iar experienţa și nivelul artistic transformă orice temă, orice influenţă, în fraze muzicale pline de distincţie, sub puternica amprenta a sound-ului Oregon. În anul 2012 apare albumul „Family Tree”, cu piese noi, originale, păstrând în mod miraculos prospeţimea și complexitatea unei muzici ieșite din orice tipar comercial, dar fascinant de clară și evocatoare. „Family Tree” este cu siguranţă unul dintre cele mai frumoase albume ale lor, rafinat, matur și proaspăt, ceea ce înseamnă că Oregon sunt reprezentativi, și pentru secolul XXI, nu doar pentru cel din care provin.

ESPEN ERIKSEN TRIO „What Took You So Long”

Pentru cei care nu sunt foarte prinși în dogma jazzului american, ceea ce produce școala scandinavă reprezintă un superlativ al muzicii europene contemporane, inspirată din jazz, dar cu o platformă de improvizaţie diferită. Scandinavia, prin școala bună, a dezvoltat un val format din câteva generaţii de muzicieni excepţionali, cu multă personalitate și cu un sound caracteristic. Espen Eriksen a debutat în 2010, iar după doi ani lansează albumul „What Took You So Long”, în formula de trio prin care deja și-a arătat imensul talent de pianist și compozitor, într-o generaţie care are mare nevoie de astfel de exemple. Încadrat în categoria eurocentrică, reprezentată strălucit până acum de Esbjorn Svensson, Helge Lien sau de americanul Brad Mehldau, trioul lui Eriksen

este în plin proces de coagulare, concertele din ultimii doi ani și inspiraţia compozitorului fiind esenţiale pentru a aduna tot ce trebuie pentru un album serios. „What Took You So Long” ne arată pasul înainte, cel puţin în plan componistic. Pe lângă clasicismul intrinsec, simţim un plus de aplomb demonstrativ și o influenţă a compatriotului Tord Gustavsen, aflat într-un stadiu puţin mai avansat în ceea ce privește experienţa.

Muzica nu atinge temperaturi înalte, totul decurge așezat, ca o poveste zen. Piesele nu sunt lungite inutil de forme sau improvizaţii egocentrice, forma preferată fiind aceea de piesă scurtă, cu accent pe melodie. Fiecare intervenţie este esenţială, fiecare instrumentist are un rol important, chiar dacă pianul și pianistul sunt mai în faţă.

Liniștit, pe alocuri dramatic, „What Took You So Long” ne mai dă un exemplu de artist care spune din ce în ce mai mult și mai bine.

NOIEMBRIE 2012

43

BOND. JAMES BOND

5

0 de ani şi 23 de filme. Suficiente coloane sonore cât să merite un dicţionar al lor. Dar luate la bani mărunţi, cu recentele vocalize foarte juste şi foarte frumos executate ale lui Adele cu tot, care ar fi piesele de generic care au trecut cu bine testul timpurilor?

de Cristi Mărculescu

Victoriile glorioase (cronologic vorbind)

“From Russia with Love” (Matt Monro, 1963)

“Diamonds Are Forever” (Shirley Bassey, 1971)

“Thunderball” (Tom Jones, 1965)

“The Man With the Golden Gun” (Lulu, 1974)

Al doilea Bond şi momentul în care John Barry, colaborator la înregistrarea coloanei sonore pentru primul film, devine compozitor principal şi oficial.

Crooner se dovedeşte capabil de toate libidinoşeniile melancolice asociate astăzi cu Frank Sinatra şi Rat-Pack-ul aferent.

A făcut victime încă dinainte de premiera filmului, când Jones a leşinat în studioul de înregistrări, pe ultima notă prelungă şi foarte înaltă. A fost a treia variantă aleasă, după ce piesa scrisă pentru Shirley Bassey fusese interpretată de Dionne Warwick şi într-un moment în care întreaga coloană sonoră era pe butuci. Siropoşenie în stare pură, cum numai Tom Jones putea lansa cu succes maxim către public. Iconică şi cheesy, dar perfectamente îmbătrânită, cu şarm şi ceva clasă.

44

NOIEMBRIE 2012

A doua colaborare dintre Bassey şi franchiza Bond (între “Goldfinger” şi “Moonraker”) pulsează de sexualisme şi lăcomii şi bling-bling, cum bine îi şade unei piese despre tânjirile femeişti după marele Bond şi pistolul lui. Capodoperă aproape respinsă de producătorii filmului, deloc impresionaţi de nivelurile deranjat de ridicate ale lascivităţii.

Legendele bond-ice spun că ar fi trebuit să fie piesa omonimă a lui Alice Cooper, dar John Barry, responsabil de tot ce înseamnă OSTurile Bond, a preferat atunci piesa lui Lulu. Şi a regretat amarnic.

“All Time High” (Rita Coolidge, 1983)

“Goldeneye” (Tina Turner, 1995)

“The World Is Not Enough” (Garbage, 1999)

“A View to a Kill” (Duran Duran, 1985)

“Tomorrow Never Dies” (Sheryl Crow, 1997)

“Skyfall” (Adele, 2012)

“Octopussy”, cel mai amuzant (în sensul de rizibil) film cu James Bond are un titlu pe măsură (încercaţi să îl traduceţi în română), un mini-submarin în formă de crocodil şi totuşi singura chestie indiscutabil elegantă este piesa de generic, care parcă anunţa disneyizarea sonoră ce avea să cadă peste 007 în deceniul VIII.

Singura piesă 007 care a ajuns pe locul 1 în Bilboard. Una dintre cele mai riscante, dar şi inspirate tentative de renovare sonoră a universului Bond, care a excelat acolo unde A-Ha nu au nimerit chiar bine: proporţionarea justă între rigorile bondice şi sound-ul trupei.

Abraziv şi perfect calibrat şi pentru vocea lui Turner şi pentru myhtos-ul plin de glam şi violenţe al lui 007. Scris de The Edge (de la U2, responsabil şi de reimaginarea sonoră a lui “The Saint”), capabil să respecte şi abstractizeze filonul clasic orchestrat, vag jazzy al muzicilor Bond.

Una din piesele cele mai contestate şi huiduite. “Tomorrow Never Lies” (Pulp) respinsă sau piesa de pe genericul de sfârşit (“Surrender”, KD Lang) au fost considerate net superioare. Nu sunt nici acum şi nu au fost nici atunci, dar adevărul adevărat este că se potriveau mai bine cu standardul muzical Bond. Scoase din context, melancoliile visceral de lascive ale lui Crow sunt însă cea mai senuzală muzicalizare din cele cinci decenii ale francizei.

A treia trupă (după Duran Duran şi A-Ha) care a avut onoarea de a sonoriza un Bond a comis unul din cele mai splendide “theme songs” posibile. Visceral, feroce şi sublim, cu “wall of sound”, videoclip de mare artă hi-tech şi un quote care rezumă mentalitatea tuturor villain-ilor clasici ai franchizei “no one ever died from wanting too much”.

Piesa mai are şi indiscutabil cele mai bune versuri din filmele Bond scrise vreodată.

Prima piesă Bond de după moartea marelui John Barry (compozitor şi una dintre cele mai fundamentale chestiuni ale universiului Bond) recalibrează canonul după nişte ieşiri nu chiar inspirate în peisaj (Alicia Keys & Jack White, Chris Cornell). Grotesc de melodramatic, bombastic în savitatea lui uberorchestrală, “Skyfall”-ul semnat de Adele, Joel Pott şi Paul Epworth face mai multe parale decât similarele piese din iconografia muzicală a lui 007 (cântate de Nancy Sinatra sau Carly Simon).

NOIEMBRIE 2012

45

FAN ÎN TURNEU

de Alexandra Buzaş

ZIUA ÎN CARE AM DEVENIT GROUPIE C

ea mai lungă relaţie a mea are șapte ani și cinci luni. A fost dragoste, s-a transformat în convieţuire, dar, orice s-ar întâmpla, va rămâne Marea Dragoste. M-am îndrăgostit iremediabil prin 2003, când am venit la București și am dat de cluburile cu muzică live, cu oameni mișto și relaxaţi. Sacrificam banii de chirie ca să ajung la concerte și să fiu aproape de dragostea asta ce își făcea simţite tentaculele prin stomac.

După doi ani de București am ajuns la concertul aniversar din vechiul și adevăratul B52, din Popa Tatu colţ cu Știrbei Vodă. Acum șapte ani și cinci luni, pe 17 iunie 2005. M-am îndrăgostit iremediabil. De trupa E.M.I.L. Și a devenit cea mai lungă relaţie a mea.

46

NOIEMBRIE 2012

Să vă spun cum a început demența.

După concertul din iunie, ca o fană înrăită ce devenisem și cu dragostea înflorind în stomac, am scris un fel de recenzie, extrem de personală, a concertului. A doua zi, la birou, deschid e-mail-ul și găsesc un mesaj de la Sorin, în care îmi mulţumea sincer și cald pentru cuvintele frumoase și pentru feeling-ul meu legat de ei. M-am emoţionat, mi-au dat lacrimile, i-am răspuns și seara, în troleibuzul 91, ce ducea spre Drumul Taberei, m-am întâlnit cu el. Am zis că e destinul, soarta și toate forţele superioare care se uniseră. M-am dus la Sorin, l-am bătut pe umăr și i-am spus că eu sunt fata care i-a dat un e-mail mai devreme, de a scris ce a scris, de simte ce simte. Și el m-a luat în braţe ca și când ne cunoșteam de o viaţă! Și cam așa m-au luat, apoi, în braţe, pe rând, toţi băieţii. Și așa am devenit groupie. Cu de toate: concerte în care eram “pe listă” la intrare, turnee în ţară, concerte caritabile, videoclipuri, NOFX, skate park-uri, Sibiu, zile de naștere, chitara lui Billie Joe Armstrong venită de la Budapesta, petreceri, cârciumi, cafele în garsoniera din Drumul Taberei, nopţi nedormite și dimineţi cu vin pe plajă.

După vreo trei ani, în care am făcut colaje legate de E.M.I.L., cu afișe ale concertelor decupate din reviste și poze printate color la imprimantă, am luat o pauză.

Mai mult forţată de împrejurări decât din proprie dorinţă. După vreun an în care nu mai fusesem la nici un concert, am zis că a venit momentul. Și m-am dus. La clubul Fabrica. Care era plin până la refuz de

oameni tineri, noi, fresh, care știau versurile, cântau și dansau pe trupa mea preferată. Sentimentul de mândrie a fost inimaginabil.

E.M.I.L. a însemnat, timp de patru ani, viaţa mea cu de toate: toţi prietenii mei, prima îndrăgosteală de București, primul plâns în Underworld-ul de pe Kogălniceanu, pentru că el se pupa cu alta, primul prăjitor de pâine primit cadou de la Gabi, primele drumuri în Vamă cu mașina proprie, cu Green Day la maximum, prima durere supremă când l-am pierdut pe Poke, prima beţie cruntă cu vin “Fata’n Fân”. Și, cel mai important aspect al tuturor celor de mai sus este că, după tot acest timp, am rămas cu prietenii pe viaţă și cu amintiri ce nu vor putea fi înlocuite. Aaa! Și am rămas cu cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele.

Un moment “de referinţă” a fost când am văzut scurtmetrajul “Alexandra”, al lui Radu Jude. În finalul filmului se aude “Da, vrei” a celor de la E.M.I.L. Mi s-a părut un semn să îi găsesc pe băieţii mei într-un alt context decât cel cunoscut, în contextul noii mele vieţi.

Atunci am înţeles ce înseamnă ei pentru mine. Și pentru toate astea vreau să le mulţumesc băieţilor pentru că nu se lasă, vreau să le promit că noi rămânem acolo lângă ei și mai vreau să le urez “celor mici”, de-abia veniţi în rândurile “emiliștilor”, să ajungă să trăiască ce am trăit și noi alături de băieţi, să simtă ce am simţit noi pe muzica și din muzica lor și să îi iubească măcar la fel de mult cum o facem noi, ăștia mai vechi.

Să vă mai spun şi câte ceva despre trupa E.M.I.L., ca să înțelegeți cum e cu îndrăgosteala.

E.M.I.L. a luat fiinţă în martie 2000 și cântă ce simte. Mai pe scurt, punk-rock (second wave), un stil foarte popular în Statele Unite, cu influenţe din zona ska, raggae, dub, upsteady. Apariţia trupei reprezintă o reacţie firească la scena rock a anilor ’98- 2000, dominată încă de stiluri ce muriseră la începutul anilor ’90, dacă nu chiar din ’80. Încă de la început, pentru E.M.I.L. au existat două mari influenţe muzicale: Green Day și Sublime, două trupe fundamentale pentru dezvoltarea stilului punk-rock/ska (noul val de punk) din SUA anilor ’94-2000. Aceasta a fost prima direcţie în care s-au compus și înregistrat primele șase piese originale, ce au apărut ulterior pe demo-ul “Extratereștrii merg iarna la ski”.

După un EP lansat în 2003 (“Cocktail Verde”) și două albume (“Rom, fum și vanilie” și “Știu, ţi se pare absurd…”), lansate în 2005 și 2009, băieţii de la E.M.I.L. se potolesc. Mă rog, se potolesc cu înregistratul, că de cântat cântă și azi (mai precis pe 2 noiembrie, la Club Fabrica) și strâng, de la concert la concert, tot mai mulţi spectatori.

E.M.I.L. înseamnă Sorin Bădulescu, Gabi Georgescu, Andrei Stoianovici, Barbu Niculae și Eugen “Piti” Imecs. Și înseamnă, în ordinea de mai sus, super-star, prietenie, dedicare, distracţie și seriozitate.

NOIEMBRIE 2012

47

Poveste de Halloween la Palatul Bragadiru de Carmen Dirvariu

M

ulte evenimente Halloween-ești în București în acest an, în prag de Apocalipsă. Greu de ales, însă, cum a fost cea mai lungă noapte din an, am hotărât să poposec într-un loc în care mi s-au promis cele mai creepy povești.

Ediţia a III-a a evenimentului “Halloween or not… We Party”, marcă înregistrată a Lollipop Events, s-a desfășurat anul acesta în același local de poveste, Palatul Bragadiru, în data de 27 octombrie.

Cu această ocazie, agenţia a aniversat cu mândrie 4 ani de activitate.

Așa cum ne-au obișnuit deja, echipa “de șoc” Lollipop și colaboratorii săi au pus în scenă o poveste de Halloween, pe două nivele, pentru două categorii de “petrecăreţi”.

Am petrecut o noapte în secolul XX, în perioada Prohibiţiei, în Sala de Bal a Palatului (Ballroom), cu o “mică” alterare a istoriei. Invitatul special, Derrick Carter, a incendiat atmosfera încălzită de băieţii de la All Wheels Drive House (Piftek, Kosta, Narcis, TBF).

Crama Palatului Bragadiru a fost din nou lăcașul exploziei lumii dedesubt. Dresscode-ul: cât mai “creepy” sau mai funny, astfel încât să se potrivească cu păianjenii,

48

NOIEMBRIE 2012

scheleţii și alte măști ale spiritelor din decor, iar tălpile s-au încins pe muzica DJ-ilor Mauss, Mihai Amatti, Prâslea și Piticu.

“Hey hey heeeeeey, Trick or Treat!?

O ușă înaltă, masivă, cu ornamente specifice anilor 1900, se deschide încet și larg și mă lasă să adulmec puţin din misterul dinăuntru.

Palatul ăsta m-a vrăjit dinainte să-l cunosc, pare încărcat de povești!

Pășesc curioasă, “cu sufletul la gură” să aflu ce poveste se derulează în seara asta înăuntru zidurilor înalte și elegante.

Hol, trepte, Sala de Bal. În faţa mea îmi zâmbește politicos o domnișoară înaltă, frumoasă, care poartă după gât cureaua cu care este prinsă cutia de trabucuri pe care o ţine în braţe. Mă îmbie să încerc unul, să mă relaxez și să mă pregătesc de petrecere. Încă am simţurile amorţite de surprindere, sunt focusată pe văz.

Lumea e colorată, fete cu rochiţe, mărgele lungi, pene în păr și port-cigarette, băieţi la costum, cu pălării și trabucuri. La bar, un tip mă invită la un pahar de whiskey și, deși suntem în perioada prohibiţiei, la petrecerea noastră alcoolul e personaj important,

îmi zice el. Dau pe gât un pahar, cu ochii aţintiţi la barmanul care jonglează cu sticlele mai ceva ca Beckham cu mingea, wow! Abia acum încep să și aud ce se petrece în jurul meu și e mai mult decât plăcut! Un zâmbet curtenitor mi se instalează până în obraji și, fără niciun efort, deja dau din mâini de zici că fac semn vreunui avion să aterizeze.

O iau din loc, către terasă, să văd dacă îmi închiriez vreun costum haios sau îmi aleg ceva bun de mâncare din gustările delicioase și îmbietoare. Niște fete desenează pe feţele unor petrecăreţi scheleţi, cranii, găuri în cap și alte chestii macabre.

Mă iau și eu dupa câţiva “desenaţi” și cobor la subsol, în Wonder UnderWorld, unde, paf! mă lovește spiritul de Halloween, adică ăla creepy, cu monștri, scheleti, mirese negre și păianjeni. Mă liniștesc repede când văd că lumea e cu zâmbetul pe buze, dansează și socializează de zici că au înviat toţi din Cimitirul Vesel. Mă integrez în atmosferă și mai dau o tură pe la bar să-mi scutur puţin creierii.

Cucerită de atmosfera veselă și relaxantă și de cele 2 lumi pe care tocmai le-am vizitat, mă las pradă petrecerii și ... (restul vă imaginaţi)

Cuprins concerte Sunete Recomandă

Sister Bliss

The Tiger Lillies

p. 50

p. 56

Concerte electro

Bester Quartet

Macy Gray

p. 52

p. 58

Concerte jazz

Chinawoman

Concerte rock

p. 54

Concerte în CLUBURI

Alternosfera

p. 60

Concerte în ŢARĂ

NOIEMBRIE 2012

p. 64

49

Concertele LUNII BUCUREŞTI TIMPURI NOI, STEMA, BRIDGES SI RMN 6 nov., Ora 20 The Silver Church VOLCANO THE BEAR 6 nov., Ora 21 Control SECRET CHIEFS 3, A.P.A.T.T. 7 nov., Ora 21 The Silver Church

THE TIGER LILLIES 15 noiembrie, Ora 18 Teatrul Odeon

A

patra ediţie a Festivalului dedicat artelor spectacolului muzical „Viaţa e frumoasă” începe în București pe 10 noiembrie, având în program de la concerte de jazz, cabaret, pop-opera, muzică tradiţională, tango, până la spectacole de operetă, balet și musical. În cadrul acestui eveniment va avea loc concertul-spectacol al trupei britanice The Tiger Lillies.

Trupa „The Tiger Lillies” sfidează orice descriere, funcţionând în baza unui set propriu de reguli și definiţii. Înfiinţată în 1989, trupa a reușit să aducă pe scena muzicală o fuziune de cabaret berlinez de dinainte de război și elemente de avangardă, totul într-un aranjament muzical demenţial, anarhic. Deși nu fac rabat de la imagistica sângeroasă, muzica celor de la „The Tiger Lillies” are o frumuseţe aparte, iar faptul că adesea această frumuseţe este însoţită de un „twist” incredibil de amuzant sau de-a dreptul oribil este o încântare suplimentară pentru public.

Cu 16 albume lansate până acum și un sunet catalogat drept pornografie suprarealistă, trio-ul britanic este cunoscut de asemenea pentru o serie de proiecte

50

NOIEMBRIE 2012

muzicale inspirate: „The Mountains of Madness”, cu Alexander Hacke de la Einstürzende Neubauten și Danielle de Picciotto, „Fetiţa cu chibrituri” după Hans Christian Andersen, albumul nominalizat la Premiile Grammy – „The Gorey End”, bazat pe scrierile lui Edward Gorey, „Die Weberischen” sau musicalul „Shockheaded Peter”, în adaptare proprie, care a cucerit atât publicul, cât și două premii Laurence Olivier, cea mai înaltă distincţie oferită de Societatea Londoneză de Teatru.

Stilul lor muzical este caracterizat drept „dark cabaret”, iar spectacolele lor au o pronunţată componentă teatrală, motiv pentru care preferă să susţină concerte în săli de teatru mai degrabă decât în săli de concert. Modul de interpretare nu este unul tradiţional, pentru că solistul principal, Martyn Jacques, consideră că fiecare loc și fiecare audienţă are ceva specific și diferit.

Preferă să aleagă piesele care vor intra în concert chiar în timpul concertului, transformându-l astfel într-un eveniment unic și personal.

Componenţă: Martyn Jacques – vocal, acordeon, ukulele, pian.

Adrian Huge – tobe, percuţie, jucării.

Adrian Stout – vocal, contrabas, fierăstrău muzical

LEMON BUCKET ORKESTRA 7 nov., Ora 21 Fabrica

FIERBINTEANU & PLURABELLE 9 nov., Ora 21 @where ZDOB ŞI ZDUB 9 nov., Ora 23 True Club DOP 9 nov., Ora 23 Studio Martin MAGIC GOSPEL PEARLS 10 nov., Ora 19,30 Teatrul Național I. L. Caragiale (TNB)

VOLTAJ 8 nov., Ora 21 Hard Rock Cafe

HIROMI: THE TRIO PROJECT FEATURING ANTHONY JACKSON & SIMON PHILLIPS 10 nov., Ora 21 Sala Radio

MANDINGA 8 nov., Ora 22 Tribute Club

LUNA AMARĂ 10 nov., Ora 21 Club Fabrica

ARMY ÎN CONCERT CU OZANA BARABANCEA 9 nov., Ora 19 Sala Palatului

THE AMSTERDAMS, KEN STRINGFELLOW, MARY’S FLOWER SUPERHEAD 10 nov., Ora 21 Panic!

NAOKO ANZAI 8 nov., Ora 19 Ateneul Român

MOONLIGHT BREAKFAST 9 nov., Ora 19,30 Centrul Național de Artă Tinerimea Română CHINAWOMAN 9 nov., Ora 20 Control TRUDA 9 nov., Ora 20 Fire Club

SISTER BLISS (FAITHLESS DJ SET), PLEASUREKRAFT, DJ OPTICK 10 nov., Ora 22 Arenele Romane BORIS BEREZOVSKY 11 nov., Ora 19 Ateneul Român

Concertele LUNII BUCUREŞTI JOHN MAYALL 11 nov., Ora 20 Sala Palatului VUNK 14 nov., Ora 20 Sala Polivalentă SOLARIS, BANDIDOS, LUCKY 13 14 nov., Ora 20 The Silver Church THE MONO JACKS, GRIMUS 15 nov., Ora 21 The Silver Church THE TIGER LILLIES 15 nov., Ora 18 Teatrul Odeon J’AI-LECTRO 5 - R.O.A.,ŞUIE PAPARUDE 16 nov., Ora 22 Studio Martin

MACY GRAY

22 noiembrie, Ora 20 Sala Palatului

N

oiembrie este luna în care Macy Gray aduce la București un concert de coveruri & greatest hits excepţional. „Sunt piese pe care le-aș fi scris, probabil, într-o altă viaţă”, spune Macy Gray despre cele 16 coveruri de pe albumul Covered, printre care celebrele “Nothing Else Matters” (Metallica), “Here Comes The Rain Again” (Eurythmics), “Creep” (Radiohead), “Teenagers” (My Chemical Romance), “Sail” (Awolnation) sau “Wake Up” (Arcade Fire). Numitorul comun al acestei colecţii uimitor de variate: „sunt cântece de dragoste macabre, ce ilustrează starea mea de spirit actuală, de îmi-vine-să-mi-tai-venele-dar-teiubesc. Toţi cei care le-au scris au spus ce-aș avea eu de spus acum, perfect”, adaugă Macy Gray.

52

NOIEMBRIE 2012

În paralel, Macy Gray se reîntâlnește cu fanii și pe marile ecrane: în noiembrie e așteptată lansarea thrillerului Paperboy (2012), o poveste provocatoare, plină de sugestii sexuale, plasată în anii ’60 în sudul Floridei, unde Gray joacă alături de Nicole Kidman, Matthew McConaughey și John Cusack.

Starul, acum în vârstă de 45 de ani, a vândut peste 20 de milioane de albume în întreaga lume și are la activ 6 albume de studio, un premiu Grammy și alte 5 nominalizări. Macy Gray și-a pariat vocea cu totul unică și un stil personal bizar pentru a ajunge în hall-offame-ul R&B la final de mileniu, oferind publicului de toate culorile o alternativă excentrică la muzica soul mainstream.

CADENZA VAGABUNDOS 17 nov., Ora 22 Sala Polivalentă O.CHILDREN 17 nov., Ora 22 Control BERE GRATIS - ÎN FAȚA TA 19 nov., Ora 19,30 Teatrul Național Ion Luca Caragiale TUDOR GHEORGHE 19 nov., Ora 19 Sala Palatului MACY GRAY

22 nov., Ora 20 Sala Palatului ANJA SCHNEIDER 23 nov., Ora 22 Kristal Glam Club DIRECȚIA 5 23 nov., Ora 22,30 True Club JAN AKKERMAN 23 nov., Ora 19 Hard Rock Cafe LOREDANA 25 nov., Ora 20,00 Sala Palatului MIRCEA VINTILĂ & BRAMBURA 25 nov., Ora 21,00 Hard Rock Cafe SEAL - SOUL 2 TOUR 27 nov., Ora 20,00 Sala Palatului HORIA BRENCIU „MY WAY” 29 nov., Ora 20,00 Sala Palatului SUBCARPAȚI, DAN BASU, UFE 30 nov., Ora 21 Atelierul de Producție NIȘTE BĂIEȚI 30 nov., Ora 21 Club Fabrica JAMIE WOON, JESSIE WARE, MAM 30 nov., Ora 22 Romexpo

Concerte ROCK

LUCKY 13

14 noiembrie, Ora 20 The Silver Church

D

e mai bine de 10 ani, membrii trupei Lucky 13 au cântat atât în cluburile bucureștene, cât și în ţară. Nu de puţine ori s-a întâmplat ca ei să se afle pe scenă alături de artiști internaţionali precum Pink , Johnny Logan și alţii. O parte din ei au activat, de-a lungul anilor, în trupe precum Timpuri Noi, Pheonix, Taxi, Sarmalele Reci, Parlament sau Sfinx Experience.

BANDIDOS este trupa care, atunci când s-a lansat, a ocupat pe piaţa românească un segment muzical ce nu avea la vremea aceea reprezentanţi. Victor Solomon (chitară), Victor Stephanovici (bas), Mișu Constantinescu (clape), într-un cuvânt, Bandidos, este exemplul perfect de trupă care se ocupă de toate aspectele carierei lor: și-au compus, orchestrat și produs propriul album, și-au realizat singuri videoclip, chiar și scenariul a fost făcut de ei. În ianuarie 2009, Tavi Clonda și Vova Sergheev părăsesc trupa, iar Vichi decide să treacă la voce.

Pentru o scurtă vreme sunt coop-

54

NOIEMBRIE 2012

taţi Mike Dragomir la bas și Ovidiu Hodrea la tobe, iar în septembrie 2009 se decide ca Bandidos să rămână ceea ce a fost la început: un trio. Trupa se reorientează, deoarece personalitatea și vocea lui Vichi este mai degrabă excentrico-rock decât latino, așa ca Bandidos abordează un nou stil în spectacolele și concertele susţinute.

SOLARIS este o veche și nouă poveste de rock. Solaris s-a născut într-o frumoasă zi din anul 1972, iar “părinţii” care au pus temelie cu suflet și pasiune au fost Silviu Hera (Vica) – chitară, Bebe Astur – chitară, voce, Marian Marcu – tobe, voce principală și Nelu Dibla – bas. În anul 1992 trupa “corupe” trei voci feminine ca backing vocals: Florina Soare, Mariana Mogoșescu și Ana Iulia Gheorghișan. În scurt timp Florina Soare ajunge solista principală a SOLARIS-ului, în același timp “evoluând” și la clape.

Din același an – 1992 – în urma prestaţiei concertistice de la Challenge Day, activitatea grupului Solaris a fost strâns legată de cea a Casei de Cultură a Studenţilor din București.

NINE ELEVEN ŞI NEVERGOINGHOME 6 nov., Ora 20 Underworld Club TIMPURI NOI, STEMA, BRIDGES SI RMN 6 nov., Ora 20 The Silver Church TRUDA 9 nov., Ora 20 Fire Club ZDOB ŞI ZDUB 9 nov., Ora 23 True Club KRATOS, SINSCAPE ŞI MARCHOSIAS 10 nov., Ora 21 Ageless Club

SOLARIS, BANDIDOS, LUCKY 13 14 nov., Ora 20 The Silver Church AKRAL NECROSIS, KISTVAEN, APA SIMBETII 16 nov., Ora 19 Ageless Club O. CHILDREN 17 nov., Ora 21 Control Club BERE GRATIS - ÎN FAȚA TA 19 nov., Ora 19,30 Teatrul Național Ion Luca Caragiale JAN AKKERMAN 23 nov., Ora 19 Hard Rock Cafe

LUNA AMARĂ 10 nov., Ora 21 Club Fabrica

NIȘTE BĂIEȚI 30 nov., Ora 21 Club Fabrica

NEGATIVE CORE PROJECT 10 nov., Ora 19 Private Hell

SOLARIS, BANDIDOS, LUCKY 13 14 nov., Ora 20 The Silver Church

Concerte ELECTRO VOLCANO THE BEAR 6 nov., Ora 21 Control CHINAWOMAN 9 nov., Ora 20 Control

SISTER BLISS (FAITHLESS DJ SET), PLEASUREKRAFT, DJ OPTICK 10 noiembrie, ora 22 Arenele Romane

S

ister Bliss, geniul creator din spatele grupului Faithless, va veni la Arenele Romane (cort încălzit), pe 10 noiembrie 2012. Artista britanică va ţine capul de afiș cu un Faithless DJ set de 3 ore. Noaptea va fi completată de seturile semnate de Pleasurekraft și DJ Optick.

Sister Bliss este artistul complet, având o experienţă muzicală de invidiat: producător, DJ,

compozitor, textier, pianist, basist, toate sub imaginea Faithless, grupul britanic ce a ţinut publicul în ringul de dans timp de 16 ani cu piese precum “Insomnia”, “God is a DJ”,”We Come 1” și “Tarantula”!

Prin Faithless DJ set Sister Bliss va readuce legenda britanică la București, iar timp de 3 ore Arenele Romane vor fi destinaţia ideală pentru înrăiţii muzicii electronice și fanii Faithless!

CADENZA VAGABUNDOS 17 noiembrie, ora 22 Sala Polivalentă

The Mission îl aduce iar la București pe unul dintre cei mai actuali DJ - Luciano, îsoţit de un grup de artiși de la label-ul Cadenza format din Mendo, Ernesto Ferreyra și Technasia.

Conceptul Cadenza Vagabundos a luat naștere pe însorita plajă din Ibiza și a câstigat într-un timp foarte scurt o mulţme de fani de pe toate meridianele.

Evenimentul va fi deschis de DJ-ul autohton Posh, urmând ca showcase-ul Cadenza să pună amprenta în sufletele fanilor prin programul susţinut de către Mendo, Ernesto Ferreyra și Technasia. Momentul culminant din seara de 17 noiembrie va fi cu siguranţă setul lui Luciano, care va dura cel mai probabil până la orele dimineţii.

56

NOIEMBRIE 2012

dOP 9 nov., Ora 23 Studio Martin

10 nov., Ora 22 Arenele Romane J’AI-LECTRO 5 - R.O.A., SUIE PAPARUDE 16 nov., Ora 22 Studio Martin CADENZA VAGABUNDOS 17 nov., Ora 22 Sala Polivalentă

COUGHY & TANZ OHNE MUSIK 9 nov., Ora 21 Panik!

ANJA SCHNEIDER 23 nov., Ora 22 Kristal Glam Club

ZEDS DEAD 9 nov., Ora 22 Atelierul de producţie

LEE BURRIDGE, KOOL & PAGAL 24 nov., Ora 22 Kristal Glam Club

SISTER BLISS (FAITHLESS DJ SET), PLEASUREKRAFT, DJ OPTICK

JAMIE WOON, JESSIE WARE, MAM 30 nov., Ora 22 Romexpo

Concerte JAZZ NAOKO ANZAI 8 nov., Ora 19 Ateneul Român ARMY ÎN CONCERT CU OZANA BARABANCEA 9 nov., Ora 19 Sala Palatului

JAZZAPPELLA

15 noiembrie, ora 20 La Scena

J

azzappella este un sextet vocal mixt a cappella de jazz înfiinţat în București în anul 2011. Grupul are un repertoriu format din standarde de jazz în aranjament propriu, compoziţii proprii – swing, bossa-nova etc. și aranjamente originale, speciale pentru genul a cappella, ale unor șlagăre pop-rock. Încă de la primul recital Jazzappella, în septembrie 2011, la concertul „În Memoria lui Freddie Mercury”, publicul a primit grupul cu surprindere și cu mare entuziasm.

Grupul a trecut prin transformări de componenţă și a ajuns apoi la o formulă stabilă care continuă să existe și în prezent: Ana-Cristina Leonte, Raluca Stoica, Elena Moroșanu, Zoltán András, Bogdan Tudor și Mircea Mutulescu. Muzica grupului Jazzappella este proaspătă, sofisticată, directă și spontană, cucerind din prima publicul ascultător și creând atmosferă.

Nu trebuie să iubești doar jazzul pentru acest concert! E suficient să iubești muzica!

FIERBINTEANU & PLURABELLE 9 nov., Ora 21 @where IRINA SÂRBU 9 nov., Ora 21 Godot Cafe Teatru MOONLIGHT BREAKFAST 9 nov., Ora 19,30 Centrul Național de Artă Tinerimea Română

HIROMI: THE TRIO PROJECT FEATURING ANTHONY JACKSON & SIMON PHILLIPS 10 nov., Ora 21 Sala Radio BESTER QUARTET 11 nov., Ora 20 Godot Cafe-Teatru JOHN MAYALL 11 nov., Ora 20 Sala Palatului OLD FISH JAZZ BAND 13 nov., Ora 20 Godot Cafe Teatru JAZZAPPELLA 15 nov., Ora 20 La Scena

BESTER QUARTET 11 noiembrie, ora 20 Godot Cafe-Teatru

Bester Quartet este un fenomen pe piaţa muzicală internaţională.

Trupa este alcătuită din patru instrumentiști de primă clasă, cu pregătire în muzica clasică, dar al căror stil este definit de „împrumuturile” din alte genuri muzicale – jazz, muzică alternativă, muzică contemporană sau de cameră – unde improvizaţia joacă un rol esenţial în crearea de noi forme muzicale.

58

NOIEMBRIE 2012

Trupa este o reeditare a legendarei formaţii „Cracow Klezmer Band”, care a fost înfiinţată în 1997, în Cracovia, la iniţiativa tânărului muzician, compozitor și acordeonist Jaroslaw Bester.

jazz, klezmer și vanguard: John Zorn, Tomasz Stanko, Grazyna Auguscik, John McLean, Don Byron, Frank London, Jorgos Skolias, Aaron Alexander, Ireneusz Socha și mulţi alţii.

Bester Quartet a realizat nenumărate înregistrări pentru posturile de radio și televiziune și a colaborat cu artiști de renume ai genurilor muzicale

De-a lungul existenţei sale, cvartetul a realizat șapte materiale discografice și a susţinut concerte în localuri prestigioase.

Concerte CLUBURI CHINAWOMAN

TIMPURI NOI, STEMA, BRIDGES ŞI RMN 6 nov., Ora 20 The Silver Church

9 noiembrie, ora 20 Control

Trupa canadiană care a făcut furori în rândul dj-ilor preocupaţi de zona indie va concerta la București. Chinawoman este Michelle Gurevich, o muziciană cu rădăcini rusești născută la Toronto, care s-a mutat la Berlin acum aproape doi ani. Crescută în cartierul rusesc din Toronto, fiica unei balerine și a unui inginer din Leningrad, ea de mică a ascultat colecţia de muzică a părinţilor, ce conţinea discuri europene și sovietice din anii ’70.

Mutarea ei la Berlin a marcat un punct decisiv în cariera ei live Chinawoman a ajuns de la mici concerte în Toronto la concerte sold-out în faţa a mai mult de 800 de oameni.

Ajunsă la al treilea album (“To Be with Others”, 2012), talentata ruso-canadiană se întoarce la

VOLCANO THE BEAR 6 nov., Ora 21 Control SECRET CHIEFS 3, A.P.A.T.T. 7 nov., Ora 21 The Silver Church LEMON BUCKET ORKESTRA 7 nov., Ora 21 Fabrica

București. Pentru încă o mostră de melancolii rarefiate, tânjiri rafinate și splendori muzicale demne de o versiune jună și feminină a lui Leonard Cohen. O artistă cum credeam că nu se mai fabrică de la Sade încoace. De ascultat, de savurat, de neratat, de venerat.

ANJA SCHNEIDER 23 noiembrie, ora 22 Kristal Glam Club

Anja Schneider, deţinătoarea Mobilee Records, își anunţă vizita la București la invitaţia PS Love – un eveniment Dolls & Balls. Ultima prestaţie în România pentru Anja a fost în cadrul petrecerii “Space Club Closing Party” pe 26 mai 2012, o seară foarte “lungă”, cu multă muzică bună. Anul 2012 a fost unul plin pentru Anja, a bifat Italia, Franţa, Argentina, Spania, Olanda, Elveţia, Portugalia, Austria, Rusia, Anglia, SUA, Canada și România. În calitate de producător, Anja Scneider este recunoscută în toată lumea printr-un număr mare de release-uri, ultima piesă semnată de către Anja fiind

60

NOIEMBRIE 2012

SOLARIS, BANDIDOS, LUCKY 13 14 nov., Ora 20 The Silver Church THE MONO JACKS, GRIMUS 15 nov., Ora 21 The Silver Church

VOLTAJ 8 nov., Ora 21 Hard Rock Cafe

J’AI-LECTRO 5 - R.O.A., SUIE PAPARUDE 16 nov., Ora 22 Studio Martin

MANDINGA 8 nov., Ora 22 Tribute Club

O.CHILDREN 17 nov., Ora 22 Control

CHINAWOMAN 9 nov., Ora 20 Control

ANJA SCHNEIDER 23 nov., Ora 22 Kristal Glam Club

TRUDA 9 nov., Ora 20 Fire Club

DIRECȚIA 5 23 nov., Ora 22,30 True Club

FIERBINTEANU & PLURABELLE 9 nov., Ora 21 @where

JAN AKKERMAN 23 nov., Ora 19 Hard Rock Cafe

ZDOB ŞI ZDUB 9 nov., Ora 23 True Club DOP 9 nov., Ora 23 Studio Martin

„Rancho Relaxo Jennifer Cardini & Shonky’s Eiffel Tower Mix”, disponibilă în shop-urile de specialitate din 17 august 2012 prin renumitul label KNM.

AMSTERDAMS, KEN STRINGFELLOW, MARY’S FLOWER SUPERHEAD 10 nov., Ora 21 Panic!

LUNA AMARĂ 10 nov., Ora 21 Club Fabrica THE

MIRCEA VINTILĂ & BRAMBURA 25 nov., Ora 21,00 Hard Rock Cafe SUBCARPAȚI, DAN BASU, UFE 30 nov., Ora 21 Atelierul de Producție NIȘTE BĂIEȚI 30 nov., Ora 21 Club Fabrica

Cluburi OSCAR`S

Ca să rămânem în atmosfera British, vă propunem un alt local cu muzică bună și cântată live: Oscar`s Irish Pub. Aici, trupa dAdA concertează în fiecare seară de vineri și sâmbătă, fiind trupa rezidentă a localului. În restul serilor, muzica este asigurată de DJ-i care se asigură că muzica lor nu te va lăsa să pleci acasă prea devreme.

MOJO C

luburile din București sunt faimoase pentru petrecerile pe care le dau, nu doar în weekend-uri, ci și în timpul săptămânii. Unele dintre ele, însă, sunt cu totul speciale și asta pentru că adaugă un ingredient special mixului distracţiei, care aduce un plus de voie-bună: muzica live.

Un astfel de club este Mojo Music Club, un club 3 în 1 din București, situat chiar în centrul vechi. El oferă clienţilor săi un club (la subsol), un pub (la parter) și un spaţiu special amenajat pentru karaoke (la primul etaj), motiv pentru care putem spune că este un local pe

62

NOIEMBRIE 2012

gustul oricui. Bineînţeles, magia are loc în clubul de la subsol, acolo unde, indiferent de ziua săptămânii, au loc concerte de diferite genuri muzicale: rock, jazz, blues, folk sau chiar seri de stand-up comedy.

Ba mai mult, există și o „trupă a casei”, The Mojo Band, cunoscută pentru spectacolele pe care le oferă în fiecare weekend. Băieţii de la The Mojo Band își încântă publicul atât cu piesele trupei, cât și cu cover-uri ale unor piese cunoscute la nivel mondial. Așadar, Mojo Music Club îi așteaptă zilnic pe iubitorii de muzică live, într-o atmosferă tipică unui british-pub.

Show-ul trupei dAdA este compus în mare parte din cover-uri ale unor melodii de succes din anii `90, dar și din piese pe care trupa le are în repertoriul propriu. Muzica lor, alături de barul la care se servește, printre altele, mâncare și băutură specifice irlandeze, creează atmosfera ideală pentru petrecerea unei seri relaxante și distractive alături de prieteni.

Oscar`s Irish Pub este un local extrem de aerisit și spațios, fapt ce îl diferențiază de alte cluburi din centrul vechi al Bucureștiului. Pe lângă bar și ringul de dans, pub-ul are și un loc special amenajat pentru iubitorii jocului darts. Așadar, indiferent că doriți să povestiți la o bere sau că sunteți în cautarea unui loc în care să dansați până în zori, Oscar`s Pub este locul potrivit pentru a-ți petrece seara cu prietenii.

Concerte în ţară ALTERNOSFERA

24 noiembrie Underground Pub, Iaşi

A

LTERNOSFERA se află în turneul de lansare al noului album, VIRGULA, album pe care puteţi să-l cumpăraţi la concert, dar și să ascultaţi câteva piese de pe noul album, nu doar ultra-cunoscutele hituri ale formaţiei rock de peste Prut.

Concertele formaţiei Alternosfera sunt deosebit de intense, la toate concertele de până acum din acest turneu sala fiind arhiplină, așa că îndemnăm ieșenii să vină din timp la concert și să nu lase pe ultima sută de metri, ca să nu păţească așa cum li s-a întâmplat fanilor din Brașov, de exemplu, și să rămână pe-afară. „Virgula” reprezintă prima parte dintr-un triptic conceptual al formaţiei, numit „ePIsodia”, ce va cuprinde 3 CD-uri: „Virgula”, „3” și „14”. Chintesenţa tripticului ePIsodia gravitează în jurul celei mai importante și celebre constante matematice PI (π). Învăluită în trecut de misticism, constanta π, datorită relaţiei sale cu natura cercului, este inseparabilă de sferă și univers. Conceptul ePIsodia își propune să devină inseparabil de Alternosfera și universul său: publicul. Virgula reprezintă miezul tripticului ePIsodia, titlul pe care îl poartă al 3-lea album cu 14 piese: 3,14.

Virgula separă și unește în același timp întregul de fracţionar, raţionalul de iraţional, realitatea de vis, sentimentele distincte și episoadele discrete de șirul continuu al vieţii, șir plasat în labirint de Marcel Bostan: voce, clape; Marin Nicoară: chitară, clape; Sergiu Aladin: chitară, clape; Vicosh: bass; Anatol Pugaci: tobe; Alternosfera – Sfera – Cerc – π – 3,14 – al 3-lea album – Virgula – 14 piese – piesa a 3 de pe album e Virgula și are 3:14 minute. O trupă extraordinară, de văzut neapărat!

64

NOIEMBRIE 2012

TRAVKA 30 noiembrie Rockstadt, Braşov

ALTERNOSFERA 23 noiembrie Goblin Club, Constanţa

WHITE WALLS 30 noiembrie Camp Rock, Ploiești

CRIZE 23 noiembrie Club Fabrica, Bucureşti

KUMM, ALTERNATIV QUARTET Scena, Galați 30 noiembrie

BUCOVINA, SILENT SCREAM 22 noiembrie Irish Music Pub, ClujNapoca

LUNA AMARĂ, WHITE WALLS, ALTERNATIV QUARTET 29 noiembrie The Silver Church Club, București

VIŢA DE VIE 21 noiembrie Casa de Cultură a Sindicatelor, Galaţi

VAMA 29 noiembrie Hard Rock Cafe, București

VIŢA DE VIE 19 noiembrie Casa de Cultură a Sindicatelor, Bacău

BUCOVINA, ERASE 24 noiembrie Private Hell, București

TRAVKA 17 noiembrie Club Daos, Timişoara

VIŢA DE VIE 24 noiembrie Palatul Culturii, Târgu Mureș

E.M.I.L. 17 noiembrie Rockstadt, Braşov

ALTERNOSFERA, CHANGING SKINS 24 noiembrie Underground Pub, Iaşi TRIBUT “PROIECTUL TRANSILVANIA” 24 noiembrie Club Live Campina

O.CHILDREN 16 noiembrie Gambrinus Pub, ClujNapoca VIŢA DE VIE 16 noiembrie Casa de Cultură a Sindicatelor, Suceava

CELELALTE CUVINTE 15 noiembrie Club Flex, Arad TROOPER, MONARCHY 10 noiembrie Club Doors, Constanţa ALTERNOSFERA 10 noiembrie Subway Club, Bacău LUNA AMARĂ 10 noiembrie Club Fabrica, Bucureşti GOODBYE TO GRAVITY 10 noiembrie Rockstadt, Braşov ALTERNOSFERA 09 noiembrie Babylon Club, Suceava LUNA AMARĂ 09 noiembrie Scena, Galaţi CONCERT SIN OF GOD, PSYCHOGOD 09 noiembrie Privat Hell, Bucureşti TRIBUT “PROIECTUL TRANSILVANIA” 09 noiembrie Rock în Regie

TROOPER, MONARCHY 16 noiembrie Club Fiord, Târgoviște

NEGATIVE CORE, EUFOBIA (BG.),SOUL SACRIFICE (TUR.) 9 noiembrie Rockstadt, Braşov

ALTAR 23 noiembrie Irish Music Pub, Cluj

LES ELEPHANTS BIZARRES 16 noiembrie Club Doors, Constanţa

OXIA 9 nv., ora 22:00 Boiler Club, Cluj-Napoca

TROOPER, MONARCHY 23 noiembrie Underground Pub, Iaşi

VIŢA DE VIE 15 noiembrie Casa de Cultura a Studenţilor, Iaşi

TRAVKA 08 noiembrie The Silver Church Club, Bucureşti

WHITE WALLS 23 noiembrie Club Rocksadt, Braşov

ULTIMA ORĂ

VALERINNE ȘI FORMELE SONORE ALE ARTEI PRODUSE DE NATURĂ Supergrupul Valerinne și-a făcut debutul discografic. La scurt timp de la constituirea trupei, cei trei excelenţi muzicieni, cu ștate vechi de activitate în zona muzicii underground și de avangardă – Alexandru Daș, chitări, ex-Romantic Jurgen, The Bad Days Will End, Uma Swan, Mircea Smarandache, percuţie, ex-Howling Saints, Uma Swan și Liviu Stoicescu, bas, C.O.D. – s-au mobilizat la modul foarte serios, iar eforturile lor s-au materializat în primul lor album, „Kunstforme der Natur”. Un titlu care poate părea pretenţios. Dar nici muzica celor de la Valerinne nu este una la îndemîna tuturor, amestecul de post-rock cu post-punk și ceva noise nefiind accesibil decît ascultătorilor extrem de rafinaţi. Albumul este o bijuterie atît în ceea ce privește materialul sonor, cît și grafic.

Una din cele mai bune realizări ale undergroundului românesc din ultimii ani.

VAYA CON DIOS: TURNEUL DE ADIO!

V

aya Con Dios revine în luna martie a anului viitor în Capitală, pentru ultima reîntâlnire cu fanii! Un mix de lounge franţuzesc, melancolie languroasă și ardoare tipică stilului gipsy pentru o seară perfectă, live la Sala Palatului, pe 15 martie 2013.

Vaya Con Dios își anunţă retragerea printr-un megaturneu, „Farewell Tour”, care-i va aduce pe belgieni pentru ultima oară la București în primăvara anului viitor. După succesele înregistrate în 2009 la Sala Palatului din Capitală (spectacol ţinut cu casa închisă), și în 2010 (club Fratelli, show de asemenea sold-out), Dani Klein și colegii săi de trupă au decis să revină în România în cadrul ultimului lor turneu internaţional, prin care-și iau adio de la fani. Trupa încheie astfel 27 ani de carieră glorioasă. Vaya Con Dios este actualmente cea mai cunoscută trupă belgiană. Hituri precum “What’s a Woman”, “Puerto Rico” sau “Neh Na Na Na” se aud constant pe toate posturile de radio; turneele trupei au traversat globul, din Rusia până în Angola. Belgia a emis în 2008 o serie de timbre poștale „Vaya con Dios”, cu imaginea solistei Dani Klein. În total, trupa a înregistrat până acum vânzări ce depășesc 7 milioane de albume și 3 milioane de single-uri.

66

NOIEMBRIE 2012

SUBCARPAŢI DE ZIUA ROMÂNIEI Acum doi ani, se pregătea lansarea albumului ”Subcarpaţi”. Încă un material, ”Etnologic”, două compilaţii ”Culese din Cartier” și recentul ”Underground Folclor” până în 2012. Subcarpaţi înseamnă underground folclor. Subcarpaţi înseamnă folclorul tradus în urban. Celebrăm, aplaudăm și serbăm împreună această ocazie dragă, de ziua României. În Atelierul de producţie, pe 1 decembrie.

Programul include încălzirea și proiecţiile lui Dan Basu, concert SUBCARPAŢI și invitaţii lor, continuare cu UFe. Intrare: 20 lei, începând cu orele 21:00.