Issuu

Mai, o lună împănată cu entertainment cinematograﬁc

Ioan Big, publisher

Conform tradiției, ultima lună a primăverii este una foarte efervescentă din perspectiva premierelor din cinematografe, mai ales cele care ne propun povești atractive din lumi deja familiare, măcar din auzite sau de la televizor, doar că, în fond, nu e foarte important dacă suntem sau nu fani Top Gun, Star Wars, Kill Bill, Devil Wears Prada sau That Time I Got Reincarnated as a Slime pentru a le include în agenda noastră de ieșit în oraș. Doar așa vom putea vedea cum, după 40 de ani, Maverick învață din nou să zboare, iar după încă 20, Diavolul se arată la fel de atras de brandurile premium de fashion, în timp ce răzbunătoarea Mireasă a lui Tarantino ne demonstrează că n-a îmbătrânit deloc și își poate căsăpi oponenții în mod ultraviolent timp de mai bine de... patru ore. Dincolo de eventuala nostalgie creată de filme acum clasice, precum Top Gun din 1986 sau Kill Bill din 2003/2004, important este și faptul că, efectiv, avem o șansă rară, poate unică, de a le revedea pe marile ecrane, căci lucrul la TG 3 deabia a început și sigur nu va fi lansat anul acesta, iar KB, cu această versiune integrală, The Whole Bloody Aﬀair, se va duce discret, la un moment dat, în noianul de stream-uri. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul lui The Devil Wears Prada 2, continuare la filmul de mare succes din 2006, ce constituie un must-see nu doar pentru că s-a lăsat așteptat timp de mai bine de un deceniucartea lui Lauren Weisberger a apărut în 2013 -, din cauza rezervelor exprimate de Meryl Streep și Anne Hathaway în a-și relua rolurile, dar și pentru că e filmat în parte în cadrul Săptămânii Modei de la Milano, iar prin cadru trec vedete ca Lady Gaga, Ciara sau Donatella Versace.

Aparent, tot o continuare este și animația Fantasy niponă That Time I Got Reincarnated as a Slime the Movie: Tears of the Azure Sea, fiindcă

e al doilea lungmetraj după Scarlet Bond (2002) ce-l are ca protagonist pe monstrul de mâzgă Rimuru Tempest, doar că acesta constituie, de fapt, o punte narativă între sezoanele 3 și 4 ale serialului Anime bazat pe istorioarele lui Fuse. Din TV vine și Grogu, cu diferența că fanii universului Star Wars sunt mult, mult mai numeroși și cu certitudine se vor buluci să-l vadă pentru întâia oară pe ecran mare pe Baby Yoda dădăcit de Mandalorian. Referitor la personaje familiare prezente în luna mai în cinematografe trebuie să menționăm și unul real, pe care îl urâm la unison, presupun, și anume Putin, subiect principal al ficțiunii Vrăjitorul din Kremlin, unde e întrupat de către Jude Law, interesant prin faptul că speculează pe marginea ascensiunii politice a fostului KGB-ist în prima fază a carierei și ne ajută un pic să înțelegem natura regimului, inclusiv din perspectiva relațiilor Rusiei cu Ucraina.

La fel ca Vrăjitorul din Kremlin, adaptarea unui roman premiat de Academia Franceză, Turma vede urma reprezintă, la rândul său, transpunerea pe ecran a unei cărți extrem de apreciate, traduse în peste 30 de limbi, doar că aceasta ne spune o poveste mult mai light, despre... un Sherlock Holmes colectiv, mai exact un grup de oi care investighează moartea ciobanului lor, jucat cu obișnuita nonșalanță de către Hugh Jackman. Sigur, lista poate continua cu Horror-uri precum originalele Passenger și Hokum ori cu documentare culturale incitante (Orwell: 2+2=5, Iron Maiden: Burning Ambition), dar, până la urmă, indiferent de gusturi, drumurile noastre se vor încrucișa, inevitabil, tot la cinema!

Universul

Cum să vorbești / scrii despre ceva infinit? Greu, dar iată ce poate să încapă în patru pagini despre acest never ending story intergalactic în contextul adăugării unei noi povești acestui univers. Într-o galaxie nu chiar atât de îndepărtată - mai precis, în ultimii aproape 50 de ani - universul Star Wars a demonstrat că nu este doar o serie de filme, ci un organism cât se poate de viu. Unul care crește, se reinventează și, uneori, se contrazice, dar care nu încetează niciodată să fascineze și să se extindă în mințile noilor și vechilor fani.

Totul începe, desigur, cu George Lucas, omul care nu doar că a creat o poveste, ci a construit un cadru mitologic modern de la zero. Inspirația sa a fost să nu trateze Star Wars ca pe o poveste închisă, ci ca pe un univers deschis, un loc unde alți creatori pot interveni, completa, nuanța sau chiar reinterpreta.

Astfel a rezultat un ecosistem narativ în continuă expansiune: de la filme și seriale, romane, benzi desenate, jocuri video, jucării și animații.

Și totuși, indiferent cât de departe se extinde galaxia, totul gravitează în jurul nucleului dur: trilogiile. Acestea sunt „textele sacre” ale fanilor, povestea centrală despre echilibrul Forței, despre cădere și mântuire, despre destin și alegeri. De la ascensiunea și prăbușirea lui Anakin Skywalker până la moștenirea dusă mai departe de o nouă generație,

George Lucas și Anthony Daniels în Star Wars: Episode IV - A New Hope (1977)

culminând cu „Star Wars: The Rise of Skywalker”, saga principală a oferit mereu scheletul pe care s-au construit toate celelalte povești.

Dar dacă anii ’80 și ’90 au fost dominați de filme și de Universul Extins în format tipărit, prezentul aparține fără dubii streamingului. Lansarea platformei Disney+ a schimbat regulile jocului, transformând Star Wars dintr-un eveniment cinematografic periodic într-o experiență aproape continuă și, ca să fim sinceri, uneori chiar copleșitoare, cu care simți că nu prea mai ai cum să ții pasul, dacă nu i te dedici total.

Primul semn că lucrurile se schimbă a fost „The Mandalorian”. Cu un erou tăcut, o structură episodică și o atmosferă de western spațial, serialul a demonstrat că nu ai nevoie de Jedi și Sith pentru a spune o poveste captivantă în acest univers (deși, inevitabil, ajungi și acolo). În plus, a dat naștere unuia dintre cele mai improbabile

fenomene pop culture recente: „Baby Yoda”, aka Grogu.

Succesul său a deschis porțile pentru un întreg „mini-univers” interconectat. „The Book of Boba Fett” a readus în prim-plan un personaj cult, explorând viața de după reputația de legendă, în timp ce

„Ahsoka” a făcut trecerea elegantă a unui personaj iubit din animație în liveaction, consolidând legătura dintre diferitele formate ale francizei.

Pe de altă parte, nu toate poveștile trebuie să fie despre eroi legendari.

„Andor” a venit ca o surpriză majoră: un thriller politic lent, atent construit, în care Rebeliunea nu mai este doar o aventură eroică, ci un proces complicat, uneori murdar, plin de compromisuri. Este, probabil, una dintre cele mai mature producții din universul Star Wars și oferă context esențial pentru evenimentele din

Pedro Pascal în Star Wars The Mandalorian and Grogu (2026)

„Rogue One: A Star Wars Story”. Nostalgia rămâne însă un ingredient important. „Obi-Wan Kenobi” capitalizează exact acest lucru, explorând anii de exil ai unuia dintre cele mai iconice personaje și reaprinzând conﬂicte care păreau încheiate. Este fix genul de poveste care nu schimbă neapărat regulile jocului, dar aprofundează emoțional ceea ce deja știam.

În paralel, animația continuă să fie laboratorul de idei al francizei. „Star Wars: The Bad Batch” explorează consecințele Ordinului 66 la nivel de „soldați de rând”, în timp ce „Star Wars: Visions” își permite luxul de a rupe complet regulile canonului și de a experimenta stilistic, oferind

reinterpretări surprinzătoare ale universului. Iar pentru cei care credeau că totul se învârte în jurul familiei Skywalker, apariția unor seriale precum „The Acolyte” demonstrează contrariul. Explorând era High Republic - o perioadă relativ neatinsă până recent - Star Wars începe, în sfârșit, să-și asume riscul de a spune povești complet noi, fără plasa de siguranță a personajelor iconice.

În această linie de proiecte mai puțin convenționale, dar extrem de interesante pentru fani, se potrivește perfect și „Star Wars: Maul –Shadow Lord”, lansat în aprilie. Centrat pe unul dintre cei mai fascinanți antagoniști ai francizei, Darth Maul, acest proiect explorează o zonă mai întunecată și mai nuanțată a galaxiei.

Dacă în „Star Wars: Episode I - The Phantom Menace”, Maul era mai degrabă o prezență enigmatică și tăcută, materialele ulterioare (în

Daisy Ridley în Star Wars: Episode IX - The Rise of Skywalker (2019)

Ewan McGregor și Hayden Christensen în Star Wars: Episode III - Revenge of the Sith (2005)

Liam Neeson în Star Wars: Episode I - The Phantom Menace (1999)

Mark Hamill, James Earl Jones și David Prowse în Star Wars: Episode VI - Return of the Jedi (1983)

special animațiile) l-au transformat într-un personaj complex, definit de supraviețuire, ambiție și o obsesie aproape mitologică pentru răzbunare. „Shadow Lord” are potențialul de a duce această evoluție și mai departe, concentrându-se pe ascensiunea sa în lumea crimei organizate intergalactice și pe încercarea de a-și construi propria putere dincolo de regulile Sith tradiționale.

Este genul de poveste care confirmă direcția actuală a universului Star Wars: mai puțin alb și negru, mai mult gri, mai multă zonă de mijloc. Mai puțin despre eroi legendari, mai mult despre personaje care navighează un univers complicat, unde moralitatea este adesea negociabilă.

Toate aceste extinderi vin însă cu un efect secundar inevitabil: pentru un nou venit, universul poate părea un puzzle complicat, în care cronologia nu este tocmai intuitivă. Filmele au fost lansate într-o ordine diferită față de cea a acțiunii, iar serialele completează constant spațiile dintre ele. Uneori ai impresia că e necesară angajarea unui ghid intergalactic specializat în lore-ul Star Wars pentru a-ți clarifica tot ce se întâmplă în acest univers.

Dar, dacă vrei să vezi povestea „în ordine”, ca și cum ai urmări istoria galaxiei de la început la sfârșit, iată o variantă coerentă pentru un astfel de maraton:

„Star Wars: Episode I – The Phantom Menace” (1999)

„Star Wars: Episode II – Attack of the Clones” (2002)

„Star Wars: Episode III – Revenge of the Sith” (2005)

Star Wars: The Bad Batch (2024)

Star Wars: Maul – Shadow Lord (2026)

„Solo: A Star Wars Story” (2018)

Obi-Wan Kenobi (2022) Andor (2022-2025)

„Rogue One: A Star Wars Story” (2016)

„Star Wars: Episode IV – A New Hope” (1977)

„Star Wars: Episode V – The Empire Strikes Back” (1980)

„Star Wars: Episode VI – Return of the Jedi” (1983)

The Mandalorian (2019 -)

The Mandalorian and Grogu (2026)

The Book of Boba Fett (2021-2022) Ahsoka (2023-)

„Star Wars: Episode VII – The Force Awakens” (2015)

„Star Wars: Episode VIII – The Last Jedi” (2017)

„Star Wars: Episode IX – The Rise of Skywalker” (2019)

Pe marele ecran, viitorul rămâne deschis, cu proiecte în dezvoltare care promit fie continuarea unor fire narative existente, fie începuturi complet noi. Pe micul ecran, însă, expansiunea este deja în plină desfășurare. Un lucru e cert: dacă în 1977, Star Wars era o poveste despre un băiat, un cavaler Jedi și o prințesă, astăzi este un univers în care aproape orice tip de poveste își poate găsi locul - de la western și film de război la thriller politic sau animație experimentală.

Harrison Ford, Carrie Fisher și

Mark Hamill în Star Wars: Episode IV - A New Hope (1977)

Anthony Daniels în Star Wars Episode IV - A New Hope (1977)

DIAVOLUL SE ÎMBRACĂ DE LA PRADA 2

 PAG. 11

PREMIERA 1 MAI

The Devil Wears Prada 2

David Frankel

Stanley Tucci, Anne Hathaway, Emily Blunt, Meryl Streep

Comedie, Familie, Fantastic, SF

120 de minute

Forum Film România 1 mai 2026

MORTAL KOMBAT II

 PAG. 14

PREMIERA 8 MAI

Mortal Kombat II

Simon McQuoid

Karl Urban, Hiroyuki Sanada, Damon Herriman, Acţiune, Aventuri, Fantastic, SF, Thriller 116 minute

Vertical Entertainment 08 mai 2026

TURMA VEDE URMA

 PAG. 19

PREMIERA 8 MAI

The Sheep Detectives

Kyle Balda

ULTIMA TRANSHUMANȚĂ

 PAG. 13

PREMIERA APRILIE- MAI 2026

Ultima transhumanţă

Dragoș Lumpan

Documentar

90 de minute

Ro Image 2000

aprilie-mai 2026

IRON MAIDEN: BURNING AMBITION

 PAG. 17

PREMIERA 8 MAI

Iron Maiden: Burning Ambition

Malcolm Venville

Steve Harris, Bruce Dickinson, Nicko McBrain

Documentar, Muzică

106 minute

Ro Image 2000 8 mai 2026

Emma Thompson, Hugh Jackman, Regina Hall, Bryan Cranston

Acţiune, Comedie, Mister

109 minute

InterComFilm Distribution 8 mai 2026

TOP GUN 40TH ANNIVERSARY

 PAG. 23

PREMIERA 15 MAI

Top Gun

Tony Scott

Tom Cruise, Kelly McGillis

Acţiune

110 minute

Ro Image 2000

15 mai 2026

STAR WARS: THE MANDALORIAN AND GROGU

 PAG. 26

PREMIERA 22 MAI

Star Wars: The Mandalorian and Grogu

Jon Favreau

Pedro Pascal, Sigourney Weaver

Acţiune, Aventuri, Fantastic, SF

132 de minute

Forum Film România

22 mai 2026

HOKUM

 PAG. 21

PREMIERA 8 MAI

Hokum

Damian Mc Carthy

Adam Scott, David Wilmot, Florence Ordesh, Peter Coonan

Horror

101 minute

CAY Films

8 mai 2026

CÂND MUMBO JUMBO

S-A FĂCUT URIAȘ

 PAG. 25

PREMIERA 15 MAI

Mumbo Jumbo

Karsten Kiilerich

Lars Mikkelsen, Dick Kaysø, Peter Frödin, Annevig

Animaţie, Familie

83 de minute

CAY Films 15 mai 2026

PASSENGER

 PAG. 31

PREMIERA 29 MAI

KILL BILL: THE WHOLE BLOODY AFFAIR

 PAG. 33

PREMIERA 29 MAI

Schelde

Ebbe

DIAVOLUL SE ÎMBRACĂ DE LA PRADA 2

Ce s-a mai schimbat prin modă după 20 de ani

una aceasta, Miranda Priestly revine spectaculos pe marile ecrane, la fel de tenace și de tăioasă, într-o confruntare pe care puțini o mai credeau posibilă. La două decenii după ce a definit o întreagă generație, dar într-o industrie a modei aﬂată într-o schimbare radicală, The Devil Wears Prada promite o continuare pe măsură.

LEcranizarea din 2006 a romanului semi-autobiografic al lui Lauren Weisberger, care a lucrat ca asistentă personală pentru celebra Anna Wintour, editor-șef la revista Vogue, continuă cu o perspectivă nouă atât asupra industriei modei, cât și asupra modului în care tehnologia oferă un acces democratizat la această lume. În Diavolul se îmbracă de

Titlu original: Regia: Cu:

la Prada 2, echipa de aur (Meryl Streep, Anne Hathaway, Emily Blunt și Stanley Tucci) se reîntâlnește pe culoarele redacției Runways, dar de data aceasta într-o lume a ecranelor tactile și a bugetelor de marketing digital. Regulile jocului sunt (aproape) complet schimbate, deoarece regizorul David Frankel revine cu o viziune adaptată unei realități în care revistele glossy nu mai sunt singura autoritate. Acum, validarea nu mai vine de sus în jos, de la biroul Mirandei, ci de la algoritmi și inﬂuenceri care dictează trendurile în timp real pe TikTok.

Dacă în primul film, făceam cunoștință cu Andy Sachs (Hathaway), o jurnalistă aspirantă care privește moda cu un dispreț intelectual, până când ajunge asistenta „diavolului”, Miranda Priestly (Streep), o șefă extraordinar de exigentă, și, alături de ea, într-o competiție constantă, se aﬂa Emily (Blunt), colega ei mult mai

Gen: Durata: Distribuit de: Premieră în România: The Devil Wears Prada 2 David Frankel

Stanley Tucci, Anne Hathaway, Emily Blunt, Meryl Streep Comedie, Familie, Fantastic, SF 120 de minute Forum Film România 1 mai 2026

experimentată, dar și mai anxioasă și perfect adaptată

acestui univers, în acest sequel, fetele au crescut, au evoluat în carieră și acum regăsim personaje mai stăpâne pe sine ca niciodată.

Chiar dacă Miranda se întoarce la cârma revistei, tronul ei este mai instabil ca niciodată, iar autoritatea ei pare un vestigiu al trecutului. Acum, succesul și popularitatea pot dispărea în câteva zile și noile reguli sociale impun un politically corecteness care o forțează să-și tempereze atitudinea, așa că rămâne de văzut dacă filmul va încerca să o umanizeze sau dacă va accepta să se reinventeze.

Apusul unui

Îmod de viață străvechi: povestea ultimilor ciobani ULTIMA TRANSHUMANȚĂ

ntr-o lume în care totul e din ce în ce mai rapid și interconectat, fotograful și cineastul Dragoș Lumpan a ales să urmărească, timp de aproape două decenii, cu o curiozitate neîntreruptă, un stil de viață vechi de peste 10.000 de ani. Proiectul său, Ultima transhumanță, a evoluat de la cercetare de teren, fotografie și album de autor la un film documentar disponibil acum în cinematografe.

Filmat în șase țări din Europa, Ultima transhumanță este un documentar narat de Dragoș Lumpan, care evocă o lume aproape în totalitate apusă: oameni și turme de oi

Titlu original: Regia: Gen: Durata: Distribuit de: Premieră în România:

pendulează între câmp și munte (peste 50.000 de km parcurși în timpul filmărilor), punând în mișcare un mecanism care ticăie de mii de ani și e gata să stea. Ceasul transhumanței se oprește cu fiecare familie de ciobani care alege să nu mai meargă la drum. Dar el continuă să mai bată cu încăpățânarea celor care încă mai dorm cu turmele de oi sub cerul liber, chiar dacă sunt din ce în ce mai puțini. Ultima transhumanță spune povestea lor.

Acest mod de viață străvechi, incompatibil cu lumea modernă, presupune drumuri anevoioase și lungi pe care ciobanii le parcurg toamna și primăvara pentru a hrăni și proteja turmele de animale. Dar transhumanța nu este doar un mijloc de supraviețuire, ci o filosofie, o relație cu timpul și pământul,

desprinsă parcă din basmele populare, greu de înțeles într-o lume în care oamenii sunt tot mai absorbiți de ecrane, algoritmi și inteligență artificială. Documentarul a fost proiectat în cadrul a numeroase festivaluri, printre care TIFF din Cluj-Napoca, Alpin Mountain Film Festival din Brașov, Festivalul Pastoralismes et Grands Espaces din Grenoble, Nature Film Festival din Innsbruck sau ETNOFILM din Bratislava, unde a fost distins cu Marele Premiu, în motivația juriului specificându-se că „Acest documentar nu e doar o mărturie a realității cotidiene a păstorilor, ci și o reﬂecție profundă a determinării lor de a păstra tradițiile, în ciuda presiunii modernizării”.

MORTAL KOMBAT II

Fantasy și arte marțiale în cel mai așteptat turneu al confruntărilor

În ultimii ani, adaptările cinematografice inspirate din jocuri video au trecut de la statutul de curiozitate de nișă la adevărate superproducții mainstream, iar franciza Mortal Kombat, o combinație de fantasy și arte marțiale marcate de o violență stilizată, rămâne una dintre cele mai populare.

După primele încercări de a aduce seria pe marele ecran, Mortal Kombat, regizat de Paul W. S. Anderson în 1995, și Mortal Kombat: Annihilation, regizat de John R. Leonetti în 1997, seria a fost relansată în 2021, de Simon McQuoid, printr-o abordare mai întunecată și mai fidelă spiritului jocului original. Regizorul continuă acum această direcție cu Mortal Kombat II, noul capitol al francizei, care ridică miza la un nivel fără precedent: pe o planetă locuită de opt miliarde

de oameni, turneul Mortal Kombat nu mai este doar o competiție, ci judecata finală asupra existenței sale, iar încă o înfrângere ar însemna, pur și simplu, sfârșitul.

Filmul din 2021, care a marcat debutul regizoral al lui Simon McQuoid, a avut o abordare neobișnuită pentru o adaptare de joc video, construindu-și povestea în jurul unui personaj original, Cole Young, un luptător de MMA interpretat de Lewis Tan, în loc să se concentreze direct pe turneul Mortal Kombat. Această decizie narativă a împărțit fanii, publicul și criticii în două tabere, una care a apreciat încercarea de a construi o mitologie nouă și alta care a criticat lipsa confruntării centrale promise de titlu. În acest sens, primul film a funcționat mai degrabă ca o introducere în univers, finalul său a lăsat deliberat deschisă ușa pentru turneul propriu-zis, elementul central al francizei.

În interviuri, Simon McQuoid a subliniat constant că abordarea sa pentru franciza Mortal Kombat nu se rezumă la un simplu spectacol al violenței. Regizorul a explicat că, deși luptele reprezintă elementul central al poveștii, acestea trebuie să aibă o miză reală și să fie integrate narativ, nu tratate ca simplu decor vizual.

Dincolo de adaptările cinematografice, universul Mortal Kombat s-a construit în timp în jurul conﬂictului dintre Earthrealm și Outworld, două dimensiuni aﬂate într-un echilibru fragil, menținut prin intermediul turneului Mortal Kombat. Această competiție nu înseamnă doar o serie de lupte, ci mecanismul central care hotărăște soarta ambelor lumi și care stă la baza întregii mitologii a francizei.

Astfel, așteptările pentru Mortal Kombat II sunt considerabil mai mari, deoarece continuarea e construită în jurul unui element absent din primul film: turneul Mortal Kombat propriu-zis, competiția ritualică în care fiecare luptă devine decisivă. Una dintre schimbările majore confirmate pentru sequel este apariția lui Johnny Cage, interpretat de Karl Urban, unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale francizei.

Alături de acesta, Mortal Kombat II își extinde considerabil distribuția de personaje, reunind atât luptători deja consacrați, cât

și figuri noi care vor contribui la dinamica turneului. Printre

cele mai importante apariții se numără Kitana (Adeline Rudolph), Shao Kahn (Martyn Ford), cărora li se alătură personaje esențiale care revin, precum Liu Kang (Ludi Lin), Bi-Han (Joe Taslim), Jade (Tati Gabrielle) sau Sonya Blade (Jessica McNamee), a căror prezență consolidează nucleul conﬂictului dintre Earthrealm și Outworld.

În acest context, Mortal Kombat II devine mai mult decât o continuare, transformându-se într-un test de maturitate pentru această nouă etapă a francizei. Dacă primul film a funcționat ca o construcție de univers și o repoziționare a brandului, sequelul își asumă sarcina de a livra, în sfârșit, elementul definitoriu al seriei: turneul Mortal Kombat în forma sa clasică.

Fanii vor putea aﬂa în luna mai în ce măsură Mortal Kombat II va reuși să echilibreze spectacolul vizual cu dezvoltarea narativă a personajelor și să transforme jocul video pe care se bazează într-o experiență cinematografică coerentă, nu doar într-o succesiune de lupte spectaculoase.

Mortal Kombat II

Simon McQuoid

Karl Urban, Hiroyuki Sanada, Damon Herriman, Martyn Ford, Tadanobu Asano, Jessica McNamee

Aventuri, Fantastic, SF, Thriller

IRON MAIDEN: BURNING AMBITION

50 de ani de muzică într-un singur film

ron Maiden, recent inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, este una dintre cele mai inﬂuente și longevive formații de Rock din lume, care, pe parcursul a 50 de ani de carieră, a lansat 17 albume de studio, a vândut peste 130 de milioane de discuri și a susținut aproape 2.500 de concerte în 64 de țări. Documentarul aniversar Iron Maiden: Burning Ambition, regizat de Malcolm Venville (Henry’s Crime, Churchill at War) și produs de Dominic Freeman (Spirits In The Forest – A Depeche Mode Film), nu prezintă doar apariții ale trupei fondate în 1975 și interviuri special realizate cu membrii consacrați ai acesteia – Steve Harris, Dave Murray, Adrian Smith, Bruce Dickinson, Janick

IGers și Nicko McBrain –, dar include și contribuții inedite ale legendarului lor manager Rod Smallwood, plus feluriți artiști celebri, precum Javier Bardem, Lars Ulrich, Gene Simmons sau Chuck D. Mai mult, filmul, care urmărește parcursul Iron Maiden încă de la cântările din mici cluburi din anii ‘70 pentru a ajunge la triumful britanicilor ca legende ale Heavy Metalului în anii '80, apoi la seria de experimente din anii '90 și renașterea formației după reunirea memorabilă cu vocalistul Bruce Dickinson și chitaristul Adrian Smith în anii 2000, va revela detalii rămase până acum în umbră din povestea Maiden, după cum confirmă chiar Adrian Smith, care l-a vizionat în avanpremieră și a mărturisit că sunt amintite acolo unele lucruri care aproape l-au determinat să se ascundă în spatele scaunului, dar tocmai asta îl face un must-see pentru fani.

Acest documentar retrospectiv, care promite declasificarea unor pagini inedite din “dosarele” Maiden, oficiale și personale, precum și secvențe animate complet noi cu iconica mascotă a trupei, Eddie, este lansat în timp ce formația își continuă turneul aniversar mondial Run For Your Lives și prefațează în mod fericit pentru melomanii români concertul pe care Iron Maiden îl va susține în seara de 29 mai, pe Arena Națională, astfel încât (măcar) o trecere prin sala de cinema se impune ca o haltă absolut necesară. Aces High!

Titlu original: Regia: Cu:

Iron Maiden: Burning Ambition

Malcolm Venville

Steve Harris, Bruce Dickinson, Nicko McBrain, Adrian Smith, Dave Murray, Janick Gers

Muzică

TURMA VEDE URMA

Oile chiar pot face orice!

După succesul unor serii precum Knives Out sau noile adaptări ale lui Poirot, genul ‚whodunnit’ părea să-și fi epuizat variantele de detectivi excentrici, dar Turma vede urma, ecranizarea romanului cult Glennkill (Three Bags Full), de Leonie Swann, ne propune o premisă pe cât de absurdă, pe atât de delicioasă. Povestea ni-l prezintă pe George Hardy (Hugh Jackman), un păstor blând care își petrece serile citindu-le cu voce tare oilor sale din romane de investigație, convins că acestea nu pricep un cuvânt. Totul se schimbă radical când George este găsit mort în circumstanțe suspecte. Contrar așteptărilor umane, turma nu se resemnează, ci realizează că stăpânește toate uneltele

Titlu original: Regia: Cu:

Gen: Durata: Distribuit de: Premieră în România:

necesare pentru a elucida misterul. Sub conducerea unei „minți luminate” din grup, oile încep să observe indicii pe care poliția le ignoră, investigând suspecții umani cu o rigoare demnă de Sherlock Holmes, demonstrând că unitatea grupului poate învinge orice barieră de comunicare.

Jackman, într-o notă interpretativă caldă, oferă ancora emoțională a filmului, în timp ce distribuția secundară, ce include nume grele precum Emma Thompson, Bryan Cranston și Patrick Stewart, aduce un plus de profunzime britanică acestui puzzle pastoral. Totodată, filmul reușește să evite capcana unei simple comedii pentru copii, păstrând structura riguroasă a unui roman polițist clasic. Această experiență cinematografică îmbină satira socială cu magia vizuală, ca atunci când Babe s-ar întâlni cu Knives Out. La nivel de regie, Kyle Balda (cunoscut

The Sheep Detectives Kyle Balda

Emma Thompson, Hugh Jackman, Regina Hall, Bryan Cranston Acţiune, Comedie, Mister 109 minute InterComFilm Distribution 8 mai 2026

pentru universul Minions) face o echipă grozavă cu scenaristul Craig Mazin (cunoscut pentru producții precum The Last of Us sau Chernobyl) pentru a crea o estetică vizuală hibridă. De admirat este utilizarea CGI-ului pentru a conferi oilor expresivitatea necesară unei anchete complexe. Deși mișcările „hiper-reale” pot părea inițial artificiale pentru ochiul critic, alegerea este una etică și lăudabilă, eliminând stresul la care ar fi fost supuse animalele vii. Descoperă în sala de cinema cine este criminalul în Turma vede urma (The Sheep Detectives), un film în care cele mai ascuțite minți poartă cojoace pufoase.

HOKUM

Un folk-horror despre legea lui... Ohm

Hokum, noul film regizat de Damian McCarthy, cineast deja remarcat pentru predilecția sa pentru narațiuni horror cu substrat folcloric (Oddity, Caveat), îl urmărește pe Ohm Bauman, interpretat de Adam Scott, un scriitor cu un trecut marcat de pierderi personale, care ajunge într-un hotel izolat din Irlanda pentru a îndeplini un ritual intim. Premisa – spațiul închis, încărcat de istorie, cufundat în mitologia locală – se înscrie în categoria goticului contemporan. Din punct de vedere al construcției, acțiunea progresează lent, atent calibrată, iar tensiunea apare prin detalii, repetiție și variațiuni subtile de atmosferă.

Regizorul valorifică spațiul diegetic – coridoare, camere, zone de tranziție –ca un instrument esențial în generarea anxietății. Intervențiile de tip jump scare sunt rare și, în general, integrate organic în ﬂuxul narativ, deși nu toate au aceeași eficiență. Interpretarea lui Adam Scott constituie unul dintre centrele de greutate ale filmului. Actorul evită registrul spectaculos și construiește un personaj interiorizat, ale cărui reacții nu sunt niciodată complet previzibile. Ohm Bauman nu este configurat ca un protagonist empatic în mod convențional, există o anumită opacitate în comportamentul său. Degradarea progresivă a acestuia este redată cu măsură, fără accente melodramatice, ceea ce conferă ansamblului o notă de coerență.

Tematic, filmul operează

în registrul deja familiar al interferenței dintre trauma personală și manifestarea supranaturalului. Hokum sugerează, fără a insista demonstrativ, că vulnerabilitatea psihică poate funcționa ca un catalizator pentru intruziunea inexplicabilului. În fond, Hokum nu aspiră la statutul de redefinire a genului, ci la acela de exercițiu solid de stil în interiorul acestuia. Este un film care pune accent pe atmosferă, mai degrabă decât pe spectaculozitate. Pentru un public familiarizat cu convențiile horror-ului, această abordare poate părea prudentă; pentru alții, va constitui tocmai garanția unei experiențe controlate și coerente.

TOP GUN

LO revedere aniversară a personajului care l-a consacrat pe Tom Cruise

a 40 de ani de la lansarea filmului Top Gun, care a devenit un adevărat fenomen cinematografic și cultural, fanii blockbusterului care l-a transformat pe Tom Cruise într-o adevărată legendă vor avea parte de un eveniment inedit: proiecția aniversară în cinematografe a primului film din franciză.

Top Gun (1986), în regia lui Tony Scott, îmbină intriga de război cu cea de acțiune și transportă spectatorul într-o veritabilă „zonă de pericol”, cu scene palpitante, cascadorii aeriene spectaculoase și momente devenite emblematice pentru

cultura pop. Iar peste toate acestea se adăugă una dintre cele mai populare coloane sonore din istoria filmului: piesa Take My Breath Away, recompensată cu Premiul Oscar pentru cel mai bun cântec original.

Dincolo de spectacolul vizual, Top Gun l-a propulsat pe Tom Cruise la statutul de superstar internațional. Rolul lui Maverick, cunoscut pentru „nevoia lui de viteză”, l-a determinat pe actorul american să își obțină licența de zbor. Rolul a avut un impact atât de puternic încât a contribuit la creșterea semnificativă a numărului de recrutări în armata americană. Look-ul său a devenit un brand vizual recognoscibil în moda și estetica anilor ’80: ochelarii aviator, jacheta de pilot cu embleme militare și motocicleta.

Cu încasări de peste 350 de milioane

de dolari la nivel mondial, Top Gun a devenit filmul cu cele mai mari încasări din 1986. Decenii mai târziu, moștenirea sa a fost continuată de Top Gun: Maverick (2022), un film care a depășit așteptările tuturor, care, la rândul său, va putea fi văzut din 15 mai la noi în cinematografe. La vârsta de 60 de ani, Tom Cruise a revenit în rolul emblematic, insistând să își execute singur o mare parte dintre cascadorii, ceea ce a contribuit la autenticitatea spectacolului vizual. Top Gun a dovedit că e un film care nu îmbătrânește, ci continuă să „zboare” și să fascineze atât fanii, cât și noile generații.

MUMBO JUMBO

ACât de mare poate fi un hipopotam mic?

i grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se mărească! Aceasta pare a fi lecția dură, dar amuzantă, pe care Mumbo Jumbo trebuie să o învețe în cel mai nou proiect danez de animație. Într-o lume a supereroilor de toate formele, poate o poveste despre visul unui hipopotam să ne redefinească ideea de curaj?

Adaptat după bestsellerul semnat de Jakob Martin Strid, filmul ne provoacă să vedem dincolo de statură și să ne întrebăm cât de mult trebuie să crești la exterior pentru a te simți, în sfârșit, „mare” la interior.

Vino să-l cunoști pe Mumbo, un hipopotam mic și fericit ce trăiește într-o lume de basm. Doar că are și el o mică

Titlu original: Regia: Cu:

Gen: Durata: Distribuit de: Premieră în România:

frustrare: sentimentul că dimensiunile sale reduse îl împiedică să facă lucruri cu adevărat importante. Sau cel puțin, asta crede el până când soarta ia o întorsătură magică, iar Mumbo se transformă accidental în varianta sa gigantă: JUMBO! Devenit enorm și simțindu-se complet deplasat în propria lume, el pleacă într-o expediție periculoasă spre tărâmul înfricoșătoarei vrăjitoare Baba Yaga, singura care deține puterea de a-l micșora la loc. Alături de trei prieteni loiali, Mumbo traversează păduri fermecate populate de creaturi bizare și castori cântăreți, transformând o criză de identitate într-o odisee a prieteniei. Sub bagheta regizorului nominalizat la Oscar, Karsten Kiilerich (When Life Departs), filmul beneficiază de expertiza companiei A. Film Production, aﬂată în spatele succeselor Povestea incredibilă a perei uriașe și Checkered Ninja. Astfel, această animație 3D impresionează prin modul în care redă scara colosală

Mumbo Jumbo

Karsten Kiilerich

Lars Mikkelsen, Dick Kaysø, Peter Frödin,

Annevig Schelde Ebbe, Victor Spanning

Animaţie, Familie

83 de minute CAY Films 15 mai 2026

a protagonistului în raport cu mediul înconjurător. Micii (și marii) spectatori vor fi delectați cu un mix unic între umorul specific danez și elementele de folclor nordic și slav, figura mitologică a Babei Yaga fiind reinterpretată într-o cheie vizuală proaspătă, surprinzătoare.

Dincolo de calitatea vizuală validată de instituții prestigioase precum Institutul Danez de Film, părinții și copiii vor aprecia metafora maturizării, dar punctul forte al peliculei rămâne echilibrul dintre aventura pură și lecția de viață. Mumbo Jumbo cu siguranță este genul acela de animație care oferă substanță și divertisment deopotrivă.

THE MANDALORIAN AND GROGU

Star Wars își încearcă din nou norocul pe marele ecran

Există un punct în care poveștile de succes nu se mai mulțumesc cu formatul în care au început. Pentru „The Mandalorian”, acel punct pare să fi venit firesc: trecerea spre cinema. „The Mandalorian and Grogu” nu sună ca o mutare disperată, ci mai degrabă ca o evoluție calculată, făcută cu încredere și fără exces de spectacol în afara ecranului. Totul e pregătit metodic: armura e la locul ei, tehnologia funcționează, iar direcția e clară. Privind în urmă, e greu de spus că e o surpriză. Încă de la început, serialul a avut aerul unei povești care nu voia să rămână mică, iar acum pare că-și asumă pe deplin ambiția.

Filmul, regizat de Jon Favreau și scris împreună cu Dave Filoni și Noah Kloor, nu este doar o continuare a serialului, ci rezultatul unei recalibrări strategice la nivel de Lucasfilm. Inițial, exista un sezon 4 gata de producție, dar grevele de la Hollywood din 2023 au schimbat planurile - iar studioul a decis că povestea lui Din Djarin și Grogu merită un upgrade de la episodic la cinematic. Practic, Disney a apăsat butonul de „feature film” pe ceva ce deja funcționa impecabil pe Disney+. Curajos? Da. Riscant? Evident. Și, totuși,

este un pariu care are logică. „The Mandalorian and Grogu” vine cu un avantaj rar în peisajul blockbusterelor recente: publicul deja iubește enorm aceste personaje. Pedro Pascal revine sub cască (și probabil din nou mai mult vocal decât fizic), iar alături de el apar nume care dau instant greutate proiectului – Sigourney Weaver, într-un rol de lider al Noii Republici, și Jeremy Allen White, într-o mutare de casting care sună simultan bizar și perfect Star Wars (Rotta the Hutt, fiul lui Jabba, ajuns… gladiator).

Povestea? În linii mari, fix genul de setup care a făcut serialul să meargă ca uns: Imperiul a căzut, dar n-a murit cu adevărat (clasic), iar rămășițele sale - diverși warlords cu ambiții locale și resurse surprinzător de mari - continuă să tulbure galaxia. Noua Republică, încă în faza de „start-up politic”, apelează la contractori

externi. Iar aici intră în scenă duo-ul nostru: un bounty hunter cu cod moral strict și un copil care poate muta obiecte cu mintea, dar încă preferă gustările… amfibiene. În același timp, „The Mandalorian and Grogu” are o misiune mai mare decât propria poveste. Este primul film Star Wars din 2019 încoace, adică după o pauză suspect de lungă pentru o franciză care, la un moment dat, scotea filme aproape pe bandă rulantă. Mai mult, el funcționează ca o piesă de legătură între seriale și viitoarele proiecte cinematografice (inclusiv ambițiosul crossover orchestrat de Filoni, cu Thrawn la orizont).

Aici apare adevărata miză: poate un produs născut pe streaming să devină „event cinema”? Pentru că, dincolo de simpatie și meme-uri cu Grogu, sala de cinema cere altceva: un pachet de „je ne sais quoi” care să-ți dea senzația că ai dat banii pe bilet pentru ceva ce nu puteai vedea pe canapea în niciun caz.

Din fericire, Favreau pare conștient de asta. Revenirea lui Ludwig Göransson la coloana sonoră e un semn bun (sunetul Mandalorianului a fost mereu jumătate din farmec, să fim sinceri), iar filmarea pentru ecranul magic IMAX sugerează că nu vom avea doar un episod XXL, ci o încercare de spectacol real.

Titlu original: Regia:

Cu:

Gen: Durata: Distribuit de: Premieră în România:

Star Wars: The Mandalorian and Grogu

Favreau

Pedro Pascal, Sigourney Weaver

Acţiune, Aventuri, Fantastic, SF

„The Mandalorian and Grogu” are toate ingredientele unui hit: personaje deja testate, o echipă creativă stabilă și promisiunea unei aventuri „clasice” într-o franciză care, uneori, s-a complicat prea mult. Dacă reușește să fie mai mult decât un episod premium, dacă devine cu adevărat cinema, atunci nu doar că vom avea un film bun, ci poate chiar începutul unei noi ere Star Wars în sălile de cinema. Iar asta nu e deloc puțin. Iar dacă nu… ei bine, Grogu va rămâne în continuare adorabil. Și, în universul ăsta, uneori asta e deja jumătate din victorie.

LA CINEMA

DIN 20 MAI

PASSENGER

Cine va fi următorul?

În fiecare an, mii de oameni dispar fără urmă pe autostrăzile lumii, lăsând în urmă doar întrebări. În noul său proiect, regizorul André Øvredal, maestrul tensiunii

claustrofobice din The Autopsy of Jane Doe, preia această întrebare și îi dă o explicație paranormală, transformând promisiunea unui drum liber într-un coșmar existențial.

Filmul urmărește un cuplu tânăr, interpretat de Jacob Scipio și Lou Llobell, a cărui escapadă banală este mutilată de un incident rutier fatal. Din acest moment, restul drumului este învăluit într-un sentiment de neliniște paralizantă, culminând cu un moment de șoc brutal când un corp

aruncat prin parbriz sfidează legile fizicii și ale logicii. Passenger, entitatea care dă numele filmului, începe să îi hărțuiască printr-o prezență sugerată, o forță care pare să se hrănească cu vinovăția și trauma lor. Mașina, odinioară un spațiu intim și sigur, devine o capcană metalică în mișcare, în timp ce exteriorul, dominat de noapte și păduri dese, se transformă într-un necunoscut total.

Øvredal alege să exploreze subgenul „contained road movie” cu o precizie chirurgicală. Stilul său regizoral este aici mai calculat ca niciodată, mizând pe ceea ce spectatorul nu vede, dar știe că este acolo. Imaginea exploatează contrastul dintre infinitul drumului și spațiul strâmt al mașinii, ceea ce creează o senzație de claustrofobie paradoxală, având în vedere că se aﬂă în aer liber, pe o șosea de cele mai multe ori goală. La această senzație contribuie

și modul în care camera de filmat sugerează permanent că amenințarea se aﬂă chiar în afara cadrului, forțând ochiul să caute indicii în întuneric.

Passenger este cu siguranță genul acela de horror de atmosferă care lasă paranoia să se instaleze lent. Dacă în producțiile tipice de gen vedem o vânătoare, în Passenger asistăm la o disoluție a controlului, unde fiecare kilometru parcurs pare să-i ducă pe protagoniști mai aproape de un deznodământ inevitabil. Care va fi acela? Descoperă din 29 mai în cinematografele din țară.

KILL BILL: THE WHOLE BLOODY AFFAIR

Șansa fanilor de a vedea saga lui Tarantino ca pe un singur film

a mai bine de două decenii de la lansare, Kill Bill revine pe marele ecran. Cu Uma Thurman și setea ei nemiloasă de răzbunare, costumul galben inspirat de Bruce Lee și duelurile spectaculoase cu sabia, Kill Bill a devenit unul dintre cele mai inﬂuente filme ale anilor 2000, consolidând reputația lui Quentin Tarantino de regizor vizionar, care nu se teme să îmbine genurile.

LSAGA LUI TARANTINO ÎNTR-UN SINGUR FILM

Începând din 29 mai, în cinematografe va intra Kill Bill: The Whole Bloody Aﬀair, versiunea completă, necenzurată și reeditată a filmului lui Tarantino, care unește Vol. 1 (2003) și Vol. 2 (2004), adăugând scene extra, dar și o secvență anime complet nouă.

În plus, această relansare oferă ocazia de a experimenta filmul așa cum regizorul îl imaginase încă de la bun început: un singur lungmetraj, dar care la momentul lansării, din motive comerciale, a fost împărțit în două volume. Kill Bill: The Whole Bloody Aﬀair prezintă povestea Miresei / The Bride (interpretată de Uma Thurman) ca o experiență continuă, care va ține publicul cinefil în sală timp de 4 ore și 35 de minute, cu o pauză de 15 minute.

O FEMEIE, O SABIE ȘI SETE DE RĂZBUNARE

Filmul se învârte în jurul poveștii unei femei asasin, care a redefinit eroina de acțiune. Aproape ucisă la nunta ei de fostul ei șef, Bill, și de echipa din care făcuse și ea cândva parte, Deadly Viper Assassination Squad, Mireasa își revine după patru ani de comă și se aventurează direct în propria misiune: răzbunarea - singura modalitate de a merge mai departe. Așa apare Death List Five – transformată în poster de fanii filmului – pe care sunt scrise cu roșu numele celor cinci ținte pe care Mireasa urmează să le înfrunte: Vernita Green (Vivica A. Fox), O-Ren Ishii (Lucy Liu), Budd (Michael Madsen), Elle Driver (Daryl Hannah) și Bill (David Carradine).

Prima țintă a Miresei este Vernita. Scena de luptă este întreruptă de apariția fiicei Vernitei, care schimbă complet dinamica dintre cele două: de la lovituri corporale și luptă cu cuțitele, ajung să stea la o cafea („O bei tot cu frișcă și zahăr, nu?”), înainte ca totul să se încheie cu crima finală. Drumul răzbunării o poartă apoi pe Mireasa în celălalt colț al lumii, la Tokyo, pentru a o întâlni pe O-Ren Ishii, fostă asasină în cadrul Deadly Viper Assassination Squad și lider suprem al Yakuza din Tokyo. Duelul include cadre lente cu săbiile și schimburi de replici precum cea a lui O-Ren Ishii: „O fetișcană caucaziană prostuță care se joacă cu săbiile de samurai”. După O-Ren, Mireasa se întoarce în America și îl prinde pe Budd, fratele acesteia, într-o capcană. Urmează Elle Driver, iar în cele din urmă, Mireasa ajunge la Bill, unde motivele și trădările din trecut ies la lumină, încheind cercul răzbunării.

IMPACTUL ÎN INDUSTRIE ȘI POP CULTURE

Quentin Tarantino este cunoscut ca un regizor pentru care chestiile sângeroase dau mai bine la cameră. Violența este un trademark al cineastului. Pentru realizarea celor două volume ale filmului s-au folosit aproximativ 1800 de litri de sânge fals, iar aproximativ 60.000 de dolari din bugetul filmului au fost cheltuiți pentru achiziția de săbii și accesorii. Kill Bill funcționează ca un omagiu postmodern adus genurilor care l-au inﬂuențat pe Tarantino: filmele kung-fu din anii ’70, cinema-ul cu samurai și western-urile spaghetti.

Impactul filmului nu a fost doar estetic, ci și unul recunoscut în industrie, saga lui Tarantino adunând nu mai puțin de 53 de premii și 187 de nominalizări, confirmând statutul filmului drept unul dintre cele mai importante proiecte din cariera regizorului. Totodată, filmul a construit, în timp, un capital solid de fani, devenind un reper al culturii Pop, cu imagini, replici și personaje care continuă să circule și să fie reinterpretate la mai bine de două decenii de la lansare. Revenirea sa în cinematografe nu este doar o relansare, ci și o reconfirmare a unui film care și-a depășit statutul de producție de gen, devenind un clasic cult.

Titlu original: Regia: Cu: Gen: Durata: Distribuit de: Premieră în România: Kill Bill: The Whole Bloody Aﬀair

Quentin Tarantino

Uma Thurman, Lucy Liu, Vivica A. Fox, Michael Madsen, Daryl Hannah, David Carradine

Acţiune, thriller, crimă

275 de minute

Prorom , Bad Unicorn

29 mai 2026