Paginile ilizibile din editia insemnata - Retorno 201

ARRIAGA Retorno 201 cc5

26

1/12/10

12:29 PM

Page 26

GUILLERMO ARRIAGA

sæ°l mai opreøti. Numa’ ce°l væd cæ se suie în maøina gagiilor, o porneøte, bagæ puternic acceleraflie øi°o repede drept în gardu’ de la terenu’ viran. Pæ urmæ coboaræ øi mæ°ntreabæ dacæ i°am plætit berile lu’ doña Concha, io°i spun cæ da øi el îmi zice: „Atunci, valea, nu care cumva sæ ne ia drept scandalagii vreun sticlete øi sæ vrea sæ ne proflæpeascæ“. Øi sæ øtifli cæ ce v°am povestit e adeværu’ adeværat, pæ ochii mei. Sæ mor de nu.)

Øobo Nimeni dintre noi nu mai væzuse unul ca el. Câteodatæ îl zæream la vreo fereastræ øi cum se simflea observat, se øi ascundea în spatele perdelei. Într°o dupæ°amiazæ, când jucam fotbal în piafleta de pe strada Retorno, l°a adus taicæ°su la noi aproape târâø.

— Bæiefli, ne°a zis, vreau sæ vi°l prezint pe fiul meu, Segismundo. E foarte ruøinos øi nu°i place sæ iasæ din casæ.

Bæiatul s°a ascuns în haina lui taicæ°sæu.

— Hai, stai sæ te joci cu ei, a spus bærbatul, dar copilul nu s°a dezlipit de el.

— Ræmâi aici, i°a poruncit øi l°a împins cætre noi.

— Vi°l las în grijæ, bæiefli.

A plecat cu paøi græbifli. Noi nu øtiam ce sæ spunem.

Væzându°l cum se îndepærteazæ, Segismundo a rupt°o la fugæ øi i s°a agæflat de brafl.

— Nu vreau, nu vreau, bâiguia. Tatæl l°a apucat de umeri øi l°a adus cu forfla înapoi, la noi.

— Aicea stai, mama mæ°tii... a repetat bærbatul øi din nou s°a îndepærtat în mare grabæ. Segismundo s°a aøezat pe bancæ øi s°a pus pe smiorcæit.

ARRIAGA Retorno 201 cc5

1/12/10

12:29 PM

Page 57

Mi°e dor de chipuri, nu de culori, cæci culorile au invadat spafliul întunericului meu øi sunt singurele ce ræmân nealterate între toate imaginile din trecut. Viafla mea s°a tradus printr°o succesiune de culori øi cuvinte, de mirosuri øi senzaflii lipsite, spre pærerea mea de ræu, de un chip anume.

Astfel, tot ce ajunge la mine se transformæ în interiorul meu într°o masæ amorfæ de culori. Fiecare persoanæ, o culoare, fiecare strigæt, o culoare, fiecare clipæ, fiecare aromæ, fiecare noapte, fiecare zi, o culoare. Dar nu mai existæ fefle, pentru cæ pe niciuna nu mi°o pot aminti.

Sunt înfometat de fefle. Figurile amorfe mæ obosesc, mæ dærâmæ, mæ fac sæ pierd sensul de omenesc. Øtiu cæ existæ træsæturi erodate de viaflæ øi riduri øi sprâncene ridicate øi strâmbæturi involuntare øi piele zbârcitæ, dar nu reuøesc sæ le însumez într°un chip.

Mæ întristeazæ în mod special faptul cæ nu°mi pot aminti figura Magdei, expresia, zâmbetul ei (oare o mai fi zâmbit vreodatæ?), buzele ei cærnoase, genele ei blonde.

Dar cel mai mult îmi lipseøte privirea ei. Acum doar o aud, o miros, o simt. Îi percep ura, reproøul interminabil, furia de a nu fi avut curajul sæ mæ pæræseascæ.

Nu°mi iartæ orbirea, aceøti douæzeci øi cinci de ani golifli de luminæ. A fost de°ajuns un accident pentru ca

ARRIAGA Retorno 201 cc5

1/12/10

12:29 PM

Page 79

Retorno 201

79

Femeia îi spuse cæ nu se mai putea ocupa de copil, cæ se sæturase sæ o îngrijeascæ. Cæpitanul o întrerupse, scoase dintr°un buzunar al hainei sale albastre trei bancnote de o sutæ de dolari øi i le întinse. Femeia luæ banii øi°i vârî în sutien.

— Have luck, spuse, întoarse spatele øi plecæ.

Fetifla vru sæ fugæ dupæ negresæ, dar cæpitanul o opri.

Ea îl privi speriatæ. Cu blândefle, bærbatul o ridicæ în brafle.

Fetifla dædea disperatæ din picioare. Cæpitanul îi adresæ câteva cuvinte în englezæ, o særutæ pe obraji øi o duse în cabinæ. Când uøa se închise, fetifla izbucni în plâns.

§ Simt cæ într°o zi vei intra în casæ øi°mi vei spune cæ totul a fost un coømar, cæ eøti aici øi cæ n°ai sæ mai pleci niciodatæ.

§ — fii°am spus, Porfirio, fli°am spus eu cæ tipul e un asasin, strigæ furios doctorul de°ndatæ ce intræ în casa lui Jiménez. Încæ buimac de somn, Porfirio întrebæ: — Asasin? De ce?

— N°ai aflat? exclamæ doctorul.

Porfirio ridicæ din umeri.

— Nu? — Nu. — Ei bine, nemernicul era cât p°aci sæ°l omoare pe Luis.

ARRIAGA Retorno 201 cc5

1/12/10

12:29 PM

Page 97

Retorno 201

97

— E totul în ordine, doc’, a confirmat surâzætor bærbatul cel înalt øi brunet.

Doctorul a suspinat uøurat.

— Haidefli, acæsicæ! a glumit grasul.

— Væ conduc.

Cei trei bærbafli s°au îndreptat pe coridor spre ieøire øi au ajuns în fafla grilajului de la poartæ. Copilul, care se juca în curte, a venit spre tatæl sæu øi i s°a agæflat de brafl.

— Mi°a zis unchiu’ Arturo cæ acuma sigur te duci la ei.

— Da, spune°i cæ imediat.

— Mi°a zis sæ te græbeøti, cæ la opt vrea sæ meargæ la bisericæ.

— Bine, fugi øi spune°i cæ nu mai întârzii.

Copilul s°a desprins de braflul tatælui øi a alergat înæuntru. Doctorul a descuiat grilajul øi cei doi bærbafli au ieøit.

— La revedere, doc’, i°a spus brunetul, strângându°i mâna.

— Atunci e sigur, da? a întrebat din nou medicul.

— Da, domnule, nu°fli mai face griji.

— La revedere øi mulflumesc, a spus doctorul. Grasul øi°a luat ræmas-bun cu un gest din cap, iar brunetul i°a mai strâns o datæ mâna doctorului.

Polifliøtii s°au urcat în maøina neagræ færæ numere. Din casæ se auzeau voci øi râsete. Maøina a pornit. Copiii care jucau baseball pe stradæ s°au dat la o parte, ca sæ°i lase sæ treacæ. Doctorul a încuiat grilajul øi s°a îndreptat spre casæ. Øi ea s°a gândit cæ noaptea era albastræ, foarte albastræ...

ARRIAGA Retorno 201 cc5

118

1/12/10

12:29 PM

Page 118

GUILLERMO ARRIAGA

sertarul. Nu poate. Mai încearcæ de douæ ori, pânæ ce, a patra oaræ, reuøeøte în sfârøit sæ°l deschidæ.

Mâna lui dreaptæ scotoceøte, disperatæ, pânæ ce simte borcænaøul de sticlæ. Gonzalo îl strânge øi°l apropie de piept. Cu miøcæri bruøte reuøeøte sæ°i scoatæ capacul, scoate o pastilæ øi°o pune sub limbæ. Vechea durere se retrage ca un animal rænit, i se îndepærteazæ de gât øi fuge pe unde°a venit: printre oasele antebraflului stâng.

Gonzalo simte cum corpul i se relaxeazæ øi cærnurile i se revarsæ victorioase pe podea. Respiræ adânc. A învins.

Pe ecranul televizorului apare un iepure caraghios ce flopæie printre niøte copii care beau ciocolatæ caldæ.