(RO) Legătura dintre cer şi pământ - Linia orizontului în arhitectură

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT

Linia orizontului în arhitectură

Autor: Ovidiu TERCHILĂ

Autor copertă: Ştefan NECHITA

Îndrumător: dr. arh. Paul MOLDOVAN Universitatea Tehnică Cluj-Napoca

Facultatea de Arhitectură şi Urbanism Disertaţie, iunie 2016

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

CUPRINS 2

prolog | prezent, dar şi absent...

8

“timp” | plasarea conceptului pe axa temporală a arhitecturii

8 14 18 22

28

Charles-Eduard Janneret-Gris Muzeul Prelungirii Nelimitate 1939 Richard Neutra

Casa Miller 1937

Ludwig Mies van der Rohe

Casa Resor 1937-1939 Carlo Scarpa

Cimitirul Brion 1969-1978

“cer” şi “pământ” | dualismul arhitectural prin prisma culturii tectonice

30 32

44

etimologie: “tectonică” şi “stereotomie”

arhitectura tectonică şi arhitectura stereotomică

| sistemul constructiv / sistemul decorativ

“legătura” | concluzii - încadrarea noţiuniilor în “linii” generice

44

linia temporală

44

linia cerului

46

linia orizontului

46

50

linia pământului

exemple selectate | influenţa liniei orizontului în arhitectura contemporană

50 50

introducere “sculpturală”

| Richard Serra, Est-Vest/Vest-Est, deşertul Qatari stereotomic

| Peter Zumthor, Capela Sfântului Klaus, Wachendorf, Germania

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

54

tectonic

56

atectonic

| Kengo Kuma, “Nest We Grow”, Hokkaido, Japan

| Steven Holl, Muzeul Nelson-Atkins, Kansas, USA

| BLIPSZ+ATELIER FKM, Pavilion recepție/primire, comuna Tomeşti, România

62

atitudinea persoanală | elaborarea proiectului de diplomă

62

68

Relocarea Bibliotecii “ASTRA” şi Muzeu de Manuscrise Rare, Piaţa Unirii, Sibiu, Romania.

epilog

glosar de termeni bibliografie surse imagini

prolog | prezent, dar şi absent...

Fig.1 Anne Packard, “Sand, Sea and Sky” (Nisipul, Marea şi Cerul) pictură în ulei, 2012.

Fig.2 Tekla McInerney, “Uttermost no.2” (“Extrem” nr.2), pictură în acuarele.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

PROLOG | PREZENT, DAR ŞI ABSENT...

“...totuşi Scarpa ne arată că arhitectura este jocul sublim al materialelor aşezate deasupra şi 1 dedesubtul liniei orizontului.” [trad.ns] Prezenţă? Absenţă? “... negaţia nu-i absenţă, ea este plenitudine...” 2 Cerul este deasupra, ireversibil, dedesubt este necunoscutul de nepătruns. Natura apare în simpla şi primitiva ei împrejurare: acolo este cerul, iar acolo este pământul. Nimic nu e ascuns, totul este sincer, totuşi incertitudinea îşi intră în drepturi. Putem să visăm la locuri şi lumi îndepartate, să intuim infinitul, dar în final toată această infinitate accentuează limitele percepţiei umane: vedem atât de mult cât putem vedea.[Fig.1] “Imaterială şi de netrecut, simbolizează linia dintre 3 realitate.” [trad.ns]

linia orizontului cunoaştere şi

Acest loc, această noţiune, care delimitează dimensiunea telurică de cea cerească este perceput în arealul uman sub forma unei linii continue, fiind într-o permanentă schimbare în relaţie cu poziţia privitorului. Această experienţă paradoxală a unei limite fără sfârşit, a unei linii care nu se materializează, a unei ipostaze în care eşti limitat de ceva ce nu există. Acestea sunt nuanţele prin care finitul îmbogaţeşte lexicul cuvintelor “sfârşit”, “graniţă”, “limită” şi “terminus”. 4[Fig.2] _______________________________________________________________

1

“Scarpa thus shows us that architecture is the sublime play of materials arrange above and below the line of the horizon.”

Frediani, Gianluca, “On the Line of the Horizon: Architecture Between Earth and Sky. Carlo Scarpa: the Canova Plaster Museum (1955-1957) and the Brion Cemetery (1969-1978)”, în: Journal of Comparative Cultural Studies in Architecture, nr.7/2015, p.4.

2 Cioran, Emil, Căderea in timp, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2008.

3 “Insubstantial yet insuperable, the horizon symbolizes the shifting frontline between knowledge and reality.”

Maleuvre, Didier, The Horizon: A History of Our Infinite Longing, University of California Press, London , 2011, p.1.

4 Ibidem, p.2.

2

prolog | prezent, dar şi absent...

Fig.3 J.M.W Turner, “Three Seascapes” (Trei peisaje ale mării), pictură în ulei, 1856.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

“O limită nu este ceea ce opreşte ceva, cum au recunoscut şi grecii, limita este de unde altceva îşi manifestă prezenţa.” 5[trad.ns] Din cele mai vechi timpuri linia orizontului, “limita”, nu a fost percepută ca o delimitare între două dimensiuni, între două lumi, ci mai degrabă o legătură indispensabilă fără de care nici una nici cealaltă nu ar funcţiona, fără de care armonia nu ar mai fi prezentă: “...precum umbra în pictură, care, [...], era necesară pentru a da mai multă strălucire luminii.” 6[Fig.2] Înglobată în fiecare sistem dual, armonia este întruchiparea caracteristicilor intrinseci ale exsitenţei umane, find în permanenţă situată la intersecţia dintre două entităţi diametral opuse: bine/ rău, lumină/ întuneric, sus/ jos, greu/ uşor ş.a. 7 Atât cunoaşterea cât şi viaţa sunt modelate asemeni liniei orizontului: cunoaşterea nu se sfârşeşte unde realitatea obiectivă întâlneşte un semn de oprire, ci acolo unde rămâne fără idei. 8 Orizontul este strâns legat de conceptul transcendenţei, în mod inerent un concept mistic care stă la baza cunoaşterii fiinţei umane de zi cu zi. “Orizontul este creaţia curiozităţii, a unei minţi frământate care priveşte spre al său orizont.” 9[trad.ns] Lucrarea de faţă îşi propune prezentarea conceptului de “orizont” în contextul arhitectural privit din prisma unor accepţiuni practice, teoretice şi filozofice. Acest aspect este prezentat ca find un factor important în păstrarea esenţei şi atmosferei locului. Plecând de la această afirmaţie primul pas în parcursul tezei, capitolul “timp”, este plasarea _______________________________________________________________

5

“A boundary is not that at which something stops but, as the Greeks recognized, the boundary is that from which something «begins its presencing»”.

Heidegger, Martin, Poetry, Language, Thought, trand. A. Hofstadter, Perennial Library, New York, 1975, p.152.

6 Assunto, Rosario, Universul ca spectacol, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983, p.9.

7 După cum Mircea Eliade afirmă, în captolul „Simbolismul «Centrului»” al carţi „Imagini şi Simboluri”, că existenţa umană se află in locul unde se întâlnesc cele trei zone cosmice: Cerul, Pământul si Infernul: “Orice oraş oriental se găsea, cu adevărat, în centrul lumii.”

8 Maleuvre, Didier, op. cit, p.2.

9 “The horizon is the child of curiosity—it is the inquiring, expectant, farlooking mind that beholds a horizon.”

Maleuvre, Didier, op. cit, p.3.

4

prolog | prezent, dar Ĺ&#x;i absent...

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

conceptului pe axa temporală prin proiectele unor arhitecţi modernişti (Charles E. Janneret, Richard Neutra, Mies van der Rohe, Carlo Scarpa) care au păstrat ca element principal latura senzorială a noţiuni. Capitolul „cer şi pământ” studiază lucrăriile a doi teoreticieni ai arhitecturii care au abordat această “legatură” metaforică din perspectiva arhitecturii stereotomice şi tectonice (Gotfried Semper-1860, Kenneth Frampton-1995). Capitolul “legătura” reia partea teoretică şi filozofică concluzionând-o sub forma unor titluri sugestive încearcând să explice în linii mari importanţa fiecăreia în partea practică şi senzorială a arhitecturii.

Partea teoretică care susţine alegerile exemplelor selectate şi care sprijină atitudinea personală, prezentă în ultimele două capitole ale lucrării, este sintetizată în subcapitolele denumite conform corelării cu dimensiuniile metaforice enunţate de către cultura tectonică: latura istorică prin “linia temporală,” arhitectura tectonică prin “linia cerului”, arhitectura stereotomică prin “linia pământului”, iar concuzia personală prin “linia orizontului”. Înţelegerea conceptului de “orizont”, atât din perspectiva arhitecturii aplicate şi teoretizate, dar şi din perspectiva arealelor ştiinţifice, filozofice şi teologice, oferă posibilitatea ca spiritul locului împreună cu dimensiunea senzorială să devină parte integrată a unei noi atmosfere, a realităţii percepute

Cuvinte cheie: Gotfried Semper, Kenneth Frampton, legătură, cer, pământ, tectonic, stereotomic, orizont.

6

“timp”

Fig.1 Le Corbusier, Le maison des hommes (Casa omului), schiţă, 1942

Fig.2 Le Corbusier, studiu preliminar pentru dezvoltarea oraşului Buenos Aires, 1929.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

“TIMP” | plasarea conceptului pe axa temporală a arhitecturii

Asemeni experienţei umane care se manifestă într-un mediu fizic, clădirile fac la fel, fiecare dobândindu-şi poziţia în peisaj prin crearea unei relaţi strânse cu tot ceea ce le înconjoară. Mediul artificial, creat de om, şi arhitectura coexistă alături de topografie şi peisajul natural. 10[Fig.1] Precum afirma arhitectul Peter Zumthor, amintiriile profunde, gândurile şi asocierile pot fi amintite în timpul 11 “experienţei” unor clădiri.

Prezenţa lor are ceva ascuns. Nu le conferim importanţă dar este imposibil să imaginăm “locul” în care sunt ancorate cu putere fără existenţa lor. 12 “Aruncăm o piatra în apă. Nisipul învolburat se ridică şi se aşează la loc. Amestecarea a fost necesară. Piatra şi-a găsit locul. Dar balta nu mai e aceeaşi.” 13[trad.ns]

CHARLES-EDUARD JANNERET-GRIS (Le Corbusier) | 1887-1965 Utilizarea arhitecturii pentru încadrarea perspectivei asupra liniei orizontului a fost cea mai întâlnită idee în practica lui Le Corbusier, o idee recunoscută ca find factorul determinant în gândirea arhitectului. 14[Fig.2] Interesului pentru conceptul vizual şi spaţial al arhitecturii lui Le Corbusier poate fi analizat, sau cel puţin discutat, prin scrieriile sale, acordând atenţie manierei în care _______________________________________________________________

10 Maminski, Michael, “Identity of a Place-Intervention and Harmonization in the Landscape”, în: Archiprint6-Creating & Experiencing Identity, nr.6/2014, p.26.

11 Zumthor, Peter, Thinking Architecture, Birkhäuser, Berlin, 1999, p.10.

12 Ibidem, pp.17-18.

13 “We throw a stone into the water. Sand swirls up and settles again. The stir was necessary. The stone has found its place. But the pound is no longer the same.”

Zumthor, Peter & Binet, Hélène, Peter Zumthor Works. Buildings and Projects 19791997, Lars Müller Publishers, Baden, 1998, p.18.

14 Moulis, Anthony, “Le Corbusier’s Horizon: Technique and the Architectural Plan”, în: Architectural Theory Review, nr.2/vol.8/2003, p.134.

8

“timp”

Fig.3 Le Corbusier, “Punctul tuturor dimensiuniilor” (Points of all dimensions), schiţă din cartea “Precisions lectures”, 1991.

Fig.4 Le Corbusier, Le ville le lac (Vila de pe lac) schiţă, 1942.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

acestea sunt îmbinate, în special, cu concepţia liniei orizontului. În cartea “Precisions”, Le Corbusier spune: “Sunt în Brittany; această linie este limita dintre ocean şi cer; un plan orizontal vast se întinde în faţa mea.” 15[trad.ns] Pe baza acestui eveniment linia orizontului pare prezentă intr-un moment direct şi instant al experienţei. Întâlnirea orizonalei cu o verticală fixează relaţiile perspectivei: “Între privire şi orizont un eveniment senzaţional s-a întamplat: o stâncă verticală, granit, este acolo, verticală, ca un monument megalitic; între ea şi orizont e un unghi drept.[...]

Verticala dă importanţă orizontalei. Una e vie datorită celeilalte.” 16 Experienţa apare mai mult decât o simplă întâmplare, cunoscută în concepţia arhitectului ca “punctul tuturor dimensiunilor”, acea experienţă “sublimă”. 17[Fig.3] Le Corbusier descrie un moment în care arhitectura ţine cont de orice suprafaţa posibilă. Totalitatea spaţiului, până la linia orizontului, are calitatea unei “camere”, un spaţiu esenţial al arhitecturii: “Un proiect nu e alcătuit doar din el însăşi: mediul înconjurător există. Mediul înconjurător mă învăluie în a sa totalitate asemeni unei camere.” 18[trad.ns]În termeni retoricii lui Le Corbusier despre relaţia dintre arhitectură, urbanism şi mediul înconjurător se pare că arhitectura primează, deoarece prin intermediul ei se poate ca un sit să redevină autentic. 19[Fig.4] Muzeul Prelungirii Nelimitate 1939 (The Museum of Unlimited Extension) reprezintă una dintre încercariile lui Le Corbusier de a insera ideea de spirală într-o serie de muzee la care a lucrat împreună cu membrii atelierului său între anii 1929 şi 1965 (Mundaneum, Musee Mondial, Muzeul Creşterii Nelimitate). ”Pentru Le Corbusier muzeul era, ca o mare parte din munca sa,

_______________________________________________________________

15

“I am in Brittany; this line is the limit between the ocean and sky; a vast horizontal plane extends toward me” Le Corbusier, Precisions: On the Present State of Architecture and City Planning, The MIT Press, Cambridge, 1991, p.75.

16 Le Corbusier, op.cit, p.75.

17 Moulis, Anthony, op.cit, p.135.

18 “A project is not made only of itself: its surroundings exist. The surroundings envelop me in their totality as in a room” Le Corbusier, op.cit, p.77.

19 Moulis, Anthony, op.cit, p.136.

10

“timp”

Fig.5 Le Corbusier, Unlimited Expansion Museum (Muzeul Extinderii Nelimitate), machetă-perspectivă aeriană, 1939.

Fig.6 Le Corbusier, Unlimited Expansion Museum (Muzeul Extinderii Nelimitate), machetă-configuraţia interiorului, 1939.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

un proiect utopic.” 20[trad.ns] Muzeul vine ca un rezultat al cercetării acestui arhetip în care spirala pătrată este utilizată ca plan: “spirala pătrată... creează o discontinuitate în fluxul circulaţiei, favorabilă în captarea atenţiei vizitatoriilor.” 21[Fig.5] Proiectul înglobează două tipuri de plan combinate, spirala pătrată şi swastika, forme care au mai fost folosite în scheme planimetrice anterioare. 22 Swastika, cum arhitectul o numea, este defapt o grupare de patru axe care pornesc din sala centrală spre inelele exterioare ale planului pătrat în spirală, activând experienţa vizitatorului prin alinierea perspectivelor, una spre centru iar cealaltă spre margine, spre gradiniile exterioare. 23 Penelope Doob sugerează că planul labirintic şi unidirecţional denotă o experienţă aparte, impactul labirintului fiind dublu. În primul rând, procesul miscării pregăteşte o încurcătură reală sau imaginată, iar în al doilea rând, traseul formează “un drum al ignoranţei”. Labirintul stabileşte “un proces greu dar necesar...care poate conduce spre cunoaştere, 24 transcendenţă, [sau] descurcare.” [Fig.6] În termeni schematici, clădirea reprezintă o maşină creatoare de efecte experenţiale complexe. Prin urmare, nu doar organizarea clădirii face ca linia orizontului să apară şi să dispară în parcursul vizitatorului dinspre spaţiile axiale spre cele spiralate, ci şi organizarea circulaţiei produce o privelişte convingătoare asupra orizontului. 25 Căutarea acestei perfecţiuni simfonice sau a destinaţiei orizontului este o activitate fără de sfârşit deoarece (în concepţia arhitectului) “este tot timpul prezent, niciodată accesibil, perceptibil dar nepalpabil, singur dar infinit, reprezentând limita condiţiei umane.” 26 _______________________________________________________________

20

“For Le Corbusier the museum was, like much of his design, a utopian project.”

Storrie, Calum, The Delirious Museum: A journey from the louvre to Las Vegas, Ed. St. Martin’s Press – Macmillan, New York, 2006, p.149.

21 Le Cobusier, Oeuvre Complete 1938-1946, Ed. Thames & Hudson, London, 1964, p.16.

22 În suprapunerea scăriilor organizate axial în planul spirală al Muzeului Lumii (World Museum 1928), într-o schiţă pentru pavilionul expoziţiei Bata 1935 şi in proiecul pentru Centrul Contemporan de Design 1936, 23 Moulis, Anthony, op.cit, p.138.

24 Doob, Penelope, The idea of the labyrinth from classical antiquity through the Middle Ages, Cornell University Press, Ithaca, 1990, pp.56-58.

25 Moulis, Anthony, op.cit, p.140.

26 Gans, Deborah, The Le Corbusier Guide, Ed. Arh. Press, 2006, p.10.

12

“timp”

Fig.7 Richard Neutra, Miller House (Casa Miller)California/USA, relaţia interior-exterior, 1937.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

RICHARD NEUTRA | 1892-1970 “Lumea este reînoită după o ploaie în timp ce soarele străluceşte pe străzi, iar ferestrele 27 încadrează un nor care se depărtează.” [trad.ns] Realitatea este mai puţin în ploaie, în soare, în stradă, în ferestre sau în nori, ea este în reciprocitatea lor intimă.

Realitatea nu se manifestă în proprietăţile fizice obiective ale elementelor individuale atâta cât este prezentă în ciocnirea şi în aspectul situaţional al acestora. 28 [Fig.7] În articolul “Neither Literal, Nor Fictitious: The Fictive Performance of Settings in Richard Neutra’s Architecture”, Jin Baek sublinează interesul arhitectului pentru proiectele rezidenţiale, unde intersecţia elementelor fundamentale cosmice se ciocnesc. Focul, vântul, apa şi pământul, elemente antice preluate din cultura greacă şi asiatică, formează totalitatea multi-senzorială a experienţei sinestezice percepute, numită de către Richard Neutra “fenomenul stereognoziei”. Vântul, ca element critic în furnizarea de aer pentru procesul de ardere, dă viaţă focului. Ca rezultat, o serie de transformări rezultă din trecerea de la aer la foc, apoi la gaze, de la o buturugă la căldură, apoi la pământ. 29 Simbolismul antropologic al peşterii încălzite de foc reprezintă, în concepţia lui Neutra, întâlnirea focului cu vântul, dar şi imaginea construcţiei moderne. Toate aceste observaţii cu privire la arhitectura peşterii lui Neutra susţin mai departe ideea unui spaţiu pântec. În concepţia arhitectului, pântecul este locul primordial de unde capacitatea multi-senzorială a fiinţei umane s-a hrănit. Odată _______________________________________________________________

27 “the world is perceived afresh after a rain as the sun glistens on the streets and windows catch a departing cloud” Baek, Jin, “Neither Literal, Nor Fictitious: The Fictive Performance of Settings in Richard Neutra’s Architecture”, în: Envisioning Architecture, Jack Breen & Martijn Stellingwerff (ed.), Delft Digital Press, Delft, 2011. p.149, apud Benedikt, Michel, For Architecture of Reality, Lumen Books, New York, 1987.

28 Baek, Jin, “Neither Literal, Nor Fictitious: The Fictive Performance of Settings in Richard Neutra’s Architecture”, în: Envisioning Architecture, Jack Breen & Martijn Stellingwerff (ed.), Delft Digital Press, Delft, 2011. p.149.

29 Fernandez-Galiano, Luis, Fire and Memory: On Architecture and Energy, Gina Carino (trad.), Ed. The MIT Press, Cambridge, 2000, pp. 16-17.

14

“timp”

Fig.8 Richard Neutra, Miller House (Casa Miller)California/USA, perspectivă interioară spre orizont, 1937.

Fig.9 Richard Neutra, Miller House (Casa Miller)California/USA, perspectivă exterioară, 1937.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

cu naşterea, copilul descoperă orizontul stând în poziţie verticală, susţinut fiind de prezenţa tacită a platformei, platforma ca abstracţie a noţiuni “terra firma”, sau pământ. 30 “Într-un fel o casă este succesorul pântecului.” 31[trad.ns] Peştera a fost considerată o versiune a pântecului cu cordon ombilical de foc deoarece sursa de energie şi transformare a trebuit întreruptă. Centralitatea peşterii este unită cu periferia orizontului ca un rezultat contradictoriu celor două elemente diametral opuse. Focul se contopeşte cu vântul care călătoreşte de la mare distanţă. 32 Casa Miller 1937 reprezintă întruchiparea concepţiei lui Richard Neutra, mai exact interesul pentru contopirea elementelor cosmice într-un singur cadru. Singurul semn care aduce aminte de peştera primitivă este colţul sud-estic, tratat în zidărie de cărămiă şi învecinat de un ochi de apă.

Colţul adăposteşte inima clădirii, şemineul, focul. Vântul, aerul, alimentează căldura căminului prin intermediul unei ferestre poziţionate deasupra focului. Patul ocupă locul strategic de unde se poate observa prezenţa focului, apei şi a vântului, dar şi interactiunea acestora. Toate elementele sunt articulate în prezenţa contemplatoare a liniei orizontului, totul este realizat în echilibrul proporţional al diferitelor valori. 33[Fig.8] Poziţia celui care percepe este sursa interacţiunii fictive cu un cadru. Sensul nu este dat de profunzimea unui element de sine stătător ci de relaţia lui cu mediul înconjurător.

Prezentând în mod diferit, calitatea care întruchipează o clădire nu e completă până când aceasta nu rezonează cu ceea ce nu e, cu opusul ei. În consecinţă, poziţia nu este sursa unei imitări necesare a unui context dat, ci sursa creaţiei unor diferenţe reciproce opuse.[Fig.9] _______________________________________________________________

30

Baek, Jin, op.cit., p.150.

“In a way a house is the successor of the womb.”

Baek, Jin, op.cit., p.151, apud Richard Neutra, UCLA Department of Special Collections Charles E. Young Research.

32 Baek, Jin, op.cit., p.151.

33 Leatherbarrow, David, “The Roots of Architectural Invention: Site, Enclosure, Materials”, în: Journal of the Society of Architectural Historians, nr.2/vol.55/1996, pp.186-187.

31

16

“timp”

Fig.10 Mies van der Rohe, Brick Country House (neconstruit), plan 1942.

Fig.11 Aldo Rossi, Foundry, Ercolano/Italia, plan comparat cu proiectul neterminat a lui Mies pentru Brick House, 1964.

Fig.12 Mies van der Rohe, Concert Hall Project, colaj perspectivă interioară, 1942.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

LUDWIG MIES VAN DER ROHE | 1886-1969 Arhitectura în sine se prezintă ca un caz favorabil pentru o anchetă asupra liniei orizontului. Prezenţa ei fizică este interpusă în deplina vedere a orizontului şi împarte pământul din care orizontul se conturează, desluşind împrejurimiile unde aceasta îşi manifestă prezenţa. Arhitectura este de asemenea construită din geometria care înglobează ideea orizontului, dat fiind că metoda primordială pentru construirea formelor reprezentaţionale în arhitectură a fost însăşi geometria.[Fig.10,11] Opera arhitectului Mies Van Der Rohe este un mijloc excelent pentru o astfel de reflcţie, deşi el nu a menţionat noţiunea de orizont în scrieriile sale.

Desenele şi practica arhitecturală ilustrează fenomenul într-un rol important în gândirea sa. 34 Pentru Mies, orizontul în sine determină spaţiul perspectivei, accentuând prelungirea laterală a acestuia decât cea axială. S-ar putea afirma că problemele perspectivei pornesc de la linia orizontului.

Fiecare perspectivă individuală reprezintă o parte infimă din mulţimea cuprinsă de-a lungul orizontului. 35[Fig.12] Structura spaţiului existenţial iese în centrul atenţiei.

Perspectiva deschisă asupra orizontului oferă un spaţiu de reflectare activă. Circulaţia în planul orizontal este incidentală şi multi-direcţională întrucât linia orizontului există simultan în toate direcţiile. În arhitectura lui Mies întotdeauna ne mişcăm spre orizont. Este prezent şi mai presus de orice perspectivă. 36 “Omul trăieşte în orizont, orizontul în el, orizontul este lumea; orizontul reflectă înapoi în lumea umană, şi anume lumea vizibilă în fasciculul de reflecţie umană.” 37[trad.ns]

_______________________________________________________________

34

Hoffman, Dan, “From the Edge of the Horizon”, în Oz, art.8/vol.14/1992, p.42.

Ibidem, p.43.

36 Ibidem, p.44.

37 “Man lives in the horizon, the horizon is himself, the horizon is the world; the horizon reflects back to him the human world, namely the world as visible in the beam of human reflection.”

Van Peursen, Cornelius, “The Horizon”, în: Husserl; Expositions and Appraisals, Elliston and McCormick (ed.), University of Notre Dame Press, Indiana, 1977, p.185.

35

18

“timp”

Fig.13 Mies van der Rohe, Convention Hall Project (nerealizat), colaj încadrare urbană, 1954.

Fig.14 Mies van der Rohe, Resor House-Wyoming/USA colaj studiu perspective, 1937-38.

Fig.15 Mies van der Rohe, Resor House-Wyoming/USA colaj studiu perspective, 1937-38.

Fig.16 Mies van der Rohe, Resor House-Wyoming/USA colaj studiu materiale, 1937-38.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

Mies folosea în prezentarea proiectelor desenul şi fotografia pentru a creea un colaj, un fotomontaj, unde propunerea arhitecturală sau urbanistică dobândeşte un grad de credibilitate incorporând fragmente de actualitate (Sala de Convenţii din Chicago, Institutul de Tehnologie, Illinois; remodelarea pieţei Alexander, Berlin; Casa Farnsworth, 38 Intenţia fotomotajelor este de a Illinois; Casa Resor; etc.) proiecta ordinea care există şi se opune simultan unui mediu contemporan haotic. 39 S-ar putea spune că proiectele lui Mies sunt ilustrate neutru faţă de împrejurimi. Contra argumentat persuasiv, Mies a fost de fapt sensibil cu mediul înconjurător în proiectele sale, stabilind o legătură contextuală în structura artificială sau naturală. 40[Fig.13] În colajele sugestive ale interiorului Casei Resor 1937-1938 descrierea proiectului arhitectural este minimală: liniile au fost trasate cu creionul indicând coloanele cruciforme, tâmplăria ferestrelor şi marginile planşeului şi al tavanului.

Nu există nici o trimitere la materialitatea elementelor. În acelaşi timp există o afirmaţie a componentelor care ţin de arhitectură: pământ, structură, refugiu, închidere.

Construcţia fotomontajului reprezintă arhitectura proiectată pe o fotografie a perspectivei reale, o arhitectură formată din planşeu, tavan şi ferestre. Elementele arhitecturale au fost desenate pe o foaie de hartie, decupate şi puse pe o masă de ilustrat, încadrând fotografia şi cadrul simultan.

Fotografia indică orizontul între munţi si cer. Linia orizontului este susţinută de cadrul arhitectural şi de a sa simetrie între axa verticală şi cea orizontală. Poziţia observatorului este de aşa natură încât linia orizontului (înălţimea ochiilor, 1,78m) înjumătăţeşte înălţimea liberă (3,56m) a interiorului. Fereastra devine o lentilă prin care mediul înconjurător poate fi contemplat, asemeni unei poze. 41 [Fig.14,15,16]

_______________________________________________________________

38 Pimkott, Mark, Without and within: essays on territory and the interior, Ed. Episode publishers, Rotterdam, 2007, pp.26-28.

39 Lambert, Phyllis, “Mies Immersion: Introduction”, în: Mies in America, Phyllis Lambert (ed.), Ed. Canadian Centre for Architecture, Montréal, 2001, p.205.

40 Baird, George, “«Looking for the public» in Mies van der Rohe’s concept for Toronto-Dominion Centre”, în: The presence of Mies, Detlef Mertins (ed.), Ed.Princeton Architectural Press, New York, 1994, p.175.

41 Pimkott, Mark, op.cit., pp.38-42.

20

“timp”

Fig.17 Richard Neutra, Brion CemetaryTreviso/Italia, perspectivă încadrată (autor Gianluca Fediani), 1969-78.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

Simetria dată de linia orizontului întăreşte echivalenţa percepută a planului de călcare cu cel al tavanului, totul datorită relaţiei strânse cu spaţiul idealizat şi punctul de privire.

CARLO SCARPA | 1906-1978 Lirica proiectelor lui Carlo Scarpa izvorăşte nu doar din rigoarea geometrică a formelor ci şi din sensibilitatea subtilă faţă de aspectele imateriale ale arhitecturii, asemeni luminii şi culorii, cerului şi orizontului. Ar fi dificil să descriem proiectele lui Scarpa ca simple clădiri. Spaţiile deschise, raportul cu cerul şi cu mediul înconjurător, sunt la fel de importante ca şi părţile structurale solide. Scarpa aranjează diferitele elemente ale construcţiei orientându-le spre peisajul natural şi calibrându-le aproape ca un sistem optic, toate pentru a vedea în depărtare fără a fi văzut.

Obsesia lui pentru cadrul perfect este fundamentală şi convingătoare încât apare necesitatea unui punct constant de referinţă de unde toate măsurătorile sunt transcrise în a sa lume, orizontul. 42 Spaţiile sunt clădite în jurul intersecţiei precise dintre apariţie şi substanţă, dintre corporal şi invizibil.

Abilităţile compoziţionale ale arhitectului se află nu doar în sofismul material şi în îmbinările delicate, ci şi într-o dimensiune mult mai vastă unde percepţia distanţei se preschimbă în contemplarea precisă a orizontului. În mâinile sale, fiecare tăietură, fiecare deschidere a zidurilor devine o oportunitate de a captura obiecte îndepărtate, foarte îndepărtate, imortalizând perspective efemere, deschizând cadre neasteptate şi în cele din urmă stabilind noi relaţii cu mediul înconjurător. 43[Fig.17] Carlo Scarpa ne forţeză să privim simultan aproape şi departe, să relaţionăm constant scara micilor detalii cu cea a mediului înconjurător, înfăţişând formaţiuni de relief imprevizibile cu ajutorul elementelor arhitecturale. În faţa operei sale, la prima privire, suntem _______________________________________________________________

42

Frediani, Gianluca, op.cit., p.4.

Doods, George (2002), “Desiring Landscapes / Landscapes of desire: Scopic and Somatic in the Brion Sanctuary”, în Body and Building, George Doods & Robert Tavernor (ed), The MIT Cambridg Press, Cambridge, 2002, pp.238-257.

43

22

“timp”

Fig.18 Brion CemetaryTreviso/Italia, detaliu , 1969-78.

Fig.19 Brion CemetaryTreviso/Italia, perspectivă pietrificată la +1,62m (autor Lorenzo Zandri), 1969-78.

Fig.20 Brion CemetaryTreviso/Italia, perspectivă elevată de la +0,75m spre biserica St.Vito(autor Gianluca Fediani), 1969-78.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

fermecaţi de perfecţiunea delicatelor mecanisme, de micile detalii şi de articulaţii. Măiestia acestora evocă prin contrastul dintre elementele grele şi uşoare infinita distanţă dintre diferitele dimensiuni ale materiei şi a spaţiului. 44 “dacă aş putea, o mică ideea de-a mea: operele de artă sunt întotdeauna de mici dimensiuni.” 45 [Fig.18] Acest mecanism delicat apare ca temă dominantă în cea mai faimoasă lucrare a lui Carlo Scarpa, Cimitirul Brion 19691978. Contrastul realizat cu cimitirul public vecin, căruia îi întoarce spatele şi îi respinge aproape orice relaţie, este accentuat de către decizia voită de a transforma situl într-un punct strategic de observare a orizontului, astfel Scarpa ridică un perete înclinat care separă cimitirul de terenurile agricole. Peretele deserveşte nu doar protecţia şi izolarea grădinii, ci mai presus de toate acesta creează o limită vizuală prin stabilirea poziţiei orizontului, controlându-i înălţimea. Fixat la +1,62m, orizontul pietrificat vizibil din interiorul incintei, stabileşte o graniţă ideală între două lumi contrastante: claustrul grădinii şi natura liberă, interior şi exterior, viaţă şi moarte, greutatea materialului şi uşurinţa atmosferică a cerului.[Fig.19] De-a lungul orizontului reperele îndepărtate ale mediului înconjurător se alinează într-o manieră sistematică, detaşate fiind de pământ, ele sunt percepute asemeni unor artefacte într-o expoziţie. 46 Scenografia arhitectului Carlo Scarpa induce o unduire a liniei orizontului, de la încadrarea parţială şi controlată la perspectiva liberă şi înalţată, finalizând-o într-un spaţiu închis de unde relaţia cu mediul înconjurător este obţinută cu ajutorul ogindirii în suprafaţa de apă. Parcursul iniţiază vizitatorul în tainele contemplatoare ale orizontului.

Orizontul fluctuează continuu între prezent şi absent.

Secţiunea ridicată a grădinii (+0,75m) se comportă ca un balcon care deschide perspectiva peste peretele satului, transformându-l într-o parte a peisajului.[Fig.20] Ciocnirea dintre grădină şi orizont, dintre introvertit şi extrovertit, _______________________________________________________________

44

Frediani, Gianluca, op.cit., pp.6-7.

Ibidem, p.6, apud transcrierea autorului din textul emis în urma prelegeri susţinue în cadrul Academiei din Viena, 1976.

46 Ibidem, pp.10-11.

45

24

“timp”

Fig.21 Brion CemetaryTreviso/Italia, luminator zenital în cripta Brion, 1969-78.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

este intensificată în acest punct pivotant. 47 În această sofisticată cadenţă a luminii şi umbrei, aproape şi departe, pământ şi cer, Carlo Scarpa ne arată importanţa controlului vizual şi a elementelor individuale.

SINOPSIS Linia orizontului scoate în evidenţă natura subiectivă şi temporală a realităţii percepute. Ea face ca observatorul să devină conştient de percepţia sa, de poziţia sa, de propriul său eu.

Orizontul examinează relaţia dintre arhitectură şi mediul înconjurător unindu-le cu pământul şi cerul, ca rezultat al intervenţiei umane. Aici, orizontul îşi impune factorul creativ în gândirea artistului unde, de-a lungul timpului primeşte diferite forme sub care îşi “materializează” prezenţa. Necesitatea conceptului de linie a orizontului şi-a manifestat existenţa prin diferite teorii şi doctrine, simultan în diferite domenii, de la filozofie la matematică, de la teologie la artă. Arhitectura l-a valorificat prin intermediul operelor unor arhitecţi: Charles-Eduard JanneretGris prin promenada iniţiatică, Richard Neutra prin prisma aparatului primordial al elementelor cosmice, Ludwig Mies van der Rohe prin tehnica ilustraţiilor, Carlo Scarpa prin manipularea sistemului optic în strânsă legatură cu mediul înconjurător, şi mulţi alţii.

Orizontul păstrează în tensiune antinomia transcendenţei şi imanenţei şi transmite o imagine spaţială rafinată uniuni şi diviziuni acestora. 48[Fig.21]

_______________________________________________________________

47 Aben, Rob & de Wit, Saskia, The Enclosed Garden: History and Development of the Hortus Conclusus and its Reintroduction into Present-day Urban Landscape, Ed. 010 Publishers, Rotterdam, 1999, p.192.

48 Maleuvre, Didier, op. cit, p.4.

26

“cer” şi “pământ”

Fig.1 Allied Works ArchitectureDenver/USA, Clyfford Still Museum, secţiunea machetei din răşină şi cărbune pentru a ilustra intersecţia cerului cu pământul, 2011.

Fig.2 Allied Works ArchitectureDenver/USA, Clyfford Still Museum, plan machetă, 2011.

Fig.3 Abdrea Branzi (Archizoom Architects), No-Stop City, desen, 1970.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

“CER” şi “PĂMÂNT” | dualismul arhitecturii prin prisma culturii tectonice

Pentru perioada noastră este definitorie necesitatea cercetării asocierilor cosmice sugerate de către opoziţia moduriilor de construcţie, în alte cuvinte afinitatea cadrului pentru imaterialitatea cerului şi predilecţia formelor masive nu doar pentru a levita faţă de pământ dar şi pentru dizolvarea lor în a sa substanţă. 49 Cadrul se îndreaptă spre mediul diafan, spre dematerializarea masei când formele masive tind spre mediul teluric, înglobându-se tot mai profund în pământ. Una aspiră spre lumină, iar cealaltă spre întuneric.

Opuse gravitaţional, s-ar putea spune că imaterialitatea cadrului şi materialitatea masei simbolizează cele două dimensiuni cosmice antitetice: cerul şi pământul, conjunctura cărora determină existenţa umană. 50[Fig.1,2] Gotfried Semper consideră acest moment ca fiind “elementul tectonic primordial”. În a sa lucrare “Making in mind”, Talia A. Perry susţine: “atenţia noastră nu este îndreptată spre sistemul de acoperire, spre sistemul de susţinere, nici spre sistemul de închidere, ci spre cel mai imaterial element al arhitecturii.”, orizontul.[Fig.3] “Putem vorbi despre construcţie, putem vorbi despre situri care influenţează din exterior, şi putem vorbi despre materiale. Cred că ceea ce înconjoară situl în ce priveşte materialele creează atmosfera, nu atât de mult forma.” 51 _______________________________________________________________

49 Frampton, Kenneth, Studies in Tectonic Culture: The Poetics of Construction in Nineteenth and Twentieth Century Architecture, John Cava (ed.), Ed. The MIT Press, Cambridge, 1995, p.7.

50 Frampton, Kenneth, “Rappel a L’ordre: The Case for the Tectonic”, în: Theorizing a New Agenda for Architecture: An Anthology of Architectural Theory 1965-995, Ed. Princeton Architectural Press, New York, 1996, p.522.

51 Zumthor, Peter, [School of Architecture], Presence in Architecture, Seven Personal Observations, [video], găsit la: https://www.youtube.com/watch?v=MBKcmspiVsY, accesat 09/05/2016.

28

“cer” şi “pământ”

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

ETIMOLOGIE: “TECTONICĂ” şi “STEREOTOMIE” TECTÓNICĂ s.f. 1. Ramură a geologiei care studiază modificările stratelor geologice datorită miscăriilor scoarței terestre; geotectonică. 2.Structură geologică. [Gen. -cii. / < fr. tectonique, cf. gr. tekton – tâmplar]. 52 Grecescul verbelor “a genera” sau “a produce” este tikto.

Cuvântul techne, tehnică, aparţine rădăcinii verbului tec.

Pentru greci, techne nu semnifica nici artă nici artizanat, ci mai degrabă a face ceva să apară din ceea ce este prezent, într-un fel sau altul. Grecii înţeleg prin techne, actul de a produce, în termenii apariţiei involuntare. Prin urmare techne a fost conceput imanent în tectonica arhitecturii încă din cele mai vechi timpuri. Natura edificatoare a clădiriilor nu poate fi înţeleasă suficient în termenii construcţiei arhitecturale sau inginereşti. Crearea clădiriilor nu ar fi definită în mod corespunzător chiar dacă ar fi să ne gândim la sensul iniţial ca o apariţie care aduce ceva realizat, ca ceva prezent, între lucruri care sunt deja prezente. 53 Termenul tectonic derivă din cuvântul grecesc tekton semnificând dulgher sau constructor, având ca verb corespunzător cuvântul tektainomai. Acest lucru, la rândul său este legat de cuvântul taksan, în sanscrită făcând referire la meşteşugul dulgheresc şi la utilizarea toporului. Resturi ale unui termen similar pot fi găsite în poezia vedică, unde se referă tot la dulgherie. În Grecia, termenul apare în scrierile lui Homer făcând aluzie la arta de a construi în general. Conotaţia poetică a cuvântului apare pentru prima data la Sappho, unde tekton, dulgherul, îşi asumă rolul poetului. În general termenul se referă la meşteşugul lucrului cu toate materialele grele, excepţie făcând metalul. În sec.V Î.H. sensul este supus unei transformări, de la ceva specific şi fizic, asemeni dulgheriei, la o noţiune generică care implică ideea de facere, ideea de poesis. Inevitabil, rolul termenului tekton ghidează spre apariţia noţiunii de maestru _______________________________________________________________

52

Coteanu, Ion, Seche, Luiza, & Seche, Mircea, DEX Dicţionarul explicativ al limbii române (ediţia a II-a), Ed. Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2009.

53 Heidegger, Martin, op.cit., p.157.

30

“cer” şi “pământ”

Fig.4 Karl Gruber, reconstruirea unui oraş medieval, 1937.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

constructor sau architekton.

“Tectonica devine arta îmbinăriilor. «Arta» este aici subînţeleasă ca făcând corp comun cu termenul tekne.” 54

STEREOTOMIE s. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu metodele de tăiere, de fasonare și de îmbinare a elementelor unei construcții. Din fr. stéréotomie. 55 Noţiunea este sugerată de către etimologia greacă a cuvântului “stereotomie”, ca o alăturare a două părţi de vorbire diferite, adjectivul “stereo”, solid, şi verbul “tomia”, a tăia. Distincţia noţiuniilor tectonic/stereotomic a fost sugerată de către diferenţele de clasă a zidului în limba germană. Între “die Wand”, indicând un perete uşor construit din nuiele şi tencuială, şi “die Mauer”, reprezentând zidurile de fortificaţie masive. 56 Această deosebire este în concordanţă cu propunerea lui Karl Gruber de reconstruire a unui oraş german medieval al anului 1937, ilustrând diferenţa dintre crenelurile masive din zidărie şi clădirile rezidenţiale uşoare cu pereţi din cadre de lemn umplute cu nuiele şi tencuială (Fachwerkbau). 57[Fig.4]

ARHITECTURA TECTONICĂ şi ARHITECTURA STEREOTOMICĂ | sistemul constructiv / sistemul decorativ

În a sa lucrare “The four elements of architecture” publicată în 1851, Gotfried Semper adaugă o dimensiune antopologică ideii de cultură tectonică, mai târziu fiind preluată de Kenneth Frampton pentru a demostra dualitatea termeniilor tectonic/stereotomic. Planul teoretic al lui Semper constituie o ruptură fundamentală a formulei umaniste care a dictat 400 ani de evoluţie a arhitecturii romane şi care a stat la baza teoriei arhitecturale post vitruviene: utilitas (utilitate), _______________________________________________________________

54

Frampton, Kenneth, op.cit., pp.3-4.

Coteanu, Ion, Seche, Luiza, & Seche, Mircea, op.cit.

56 Vezi capitolul 3, Kenneth Frampton “The Poetics of Construction”, remarca lui Gotfried Semper asupra legături etimologice a cuvintelor “die Wand”, perete, şi “das Gewand”, îmbrăcăminte.

57 Vezi recontrucţia oraşelor Büdingen şi Worms prezentate în “Die Gestalt der deutschen Stadt” de Karl Gruber. Distincţia etimologică din limba germană este comparată cu diferenţierea termeniilor “pared” şi “perrete”, din limba spaniolă.

55

32

“cer” şi “pământ”

4

3

2

1

Fig.5 Gotfried Semper, Caribbean Hut (coliba caraibeană), The Great Exibition, Londra, 1851: unde 1-movila, 2vatra,3-cadrul,4acoperişul.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

firmitas (stabilitate), venustas (frumuseţe). Scrieriile sale au provocat indirect coliba neoclasică primitivă postulată de Abbe Laugier în “Essai sur /'architecture” din 1753. Bazată pe o colibă caraibeană văzută la Marea Expoziţie din 1851, locuinţa primordială a lui Semper a fost divizată în patru elemente de bază: 1.movila (platforma de pamânt), 2.vatra (focul sacru), 3.cadrul şi acoperişul (sistemul de suport), (4)sistemul de închidere (textile, membrane). Semper se de foloseşte această ierarhizare pentru a diviza metodele de construcţie în două practici fundamentale: tectonica cadrului, unde componentele uşoare şi liniare sunt asamblate pentru a defini matricea spaţială, şi stereotomia pământului, unde masa şi volumul sunt realizate prin suprapunerea repetitivă a elementelor masive. 58[Fig.5] Termenul “tectonic” a fost elaborat pentru prima dată în sensul modern de către Karl Bötticher în a sa lucrare “Die Tektonik der Hellenen” din anul 1852 şi de către Gotfried Semper cu eseul aceluiaşi an, “The four elements of architecture”. Termenul nu poate fi desprins de tehnologie, fapt ce transmite o anumită ambivalenţă noţiunii. În această privinţă au fost identificate trei condiţii diferite: obiectul tehnologic care apare la întâlnirea necesară a elementelor unui sistem, obiectul scenografic care poate face referire la un element absent sau prezent, şi obiectul tectonic care înglobează cele două moduri, numindu-le şi tectonică ontologică şi reprezentaţională. Primul mod implică un element constructiv care este profilat încât să îi surprindă starea statică şi culturală, pe cand al doilea mod presupune reprezentarea unui element constructiv care e prezent, dar ascuns. Aceste moduri fac referire la distincţia făcută de către Semper între noţiunile tehnic-structural şi simbolicstructural. 59 Karl Bötticher elaborează conceptul arhitecturii tectonice în diferite sensuri semnificative. Pe de o parte, el a intuit un moment conceptual apărut asemeni cuplării specifice elementelor de construcţie. Integrate şi articualte simultan, _______________________________________________________________

58

Frampton, Kenneth, op.cit., pp.4-6.

Read, Alan, Architecturally speaking: Practices of Art, Architecture and the Everyday, Alan Read (ed.), Ed. Routledge, London, pp.180-182.

59

34

“cer” şi “pământ”

Fig.6 Auguste Choisy, derivarea ordinului Doric din construcţii de lemn prin care Karl Bötticher face distincţia dintre noţiunile Kernform şi Kunstform (Hlstolre de /'architecture, 1899)

Fig.7 Cladude Viollet-le-Duc, prima clădire, 1870

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

legăturile au fost percepute ca părţi necesare ale conceptului de corp-formă al unei clădiri, “Korperbilden”, care nu garantează doar aspectul finit ci permite acestuia să fie asimilat cu o formă simbolică. Pe de altă parte, Bötticher distinge între “Kernform” sau nucleu şi “Kunstform” sau arta decorativă, având ca scopul reprezentarea şi simbolizarea stării unei lucrări.[Fig.6] Corespunzător lui Bötticher, acest înveliş este capabil să desluşescă esenţa interioară a nucleului tectonic. În acelaşi timp trebuie să fie prezentă separarea dintre structura indispensabilă şi îmbogăţirea ei, indiferent dacă rezultatul perceput este pur şi simplu forma elementelor tehnice sau înnobilarea acestora. În viziunea filozofului Josef von Schelling, arhitectura transcende pragamtismul unei clădiri asumându-şi semnificaţia simbolică, idee care la influenţat pe Bötticher în explicarea celor doi termeni: “Nucleul fiecărei părţi este structura funcţională statică şi mecanică necesară; arta creativă, pe de altă parte, este doar caracterizarea care face funcţiunea macanico-statică să apară.” El a definit arta creativă ca fiind “doar un înveliş şi un atribut simbolic al întregului.” Semper o să modeleze noţiunea “Kunstform” spre ideea de “Bekleidung”, adică la conceptul “îmbrăcarii” materiei structurii, 60 literalmente. În contrast cu dihotomia lui Bötticher despre structură şi ornament, tectonica lui Semper se bazează pe relaţia strânsă dintre structură şi materiale. “Tectonica tratează rezultatul abilităţii artistice umane, nu prin aspectul ei utilitarian ci numai cu acea parte care dezvăluie încercarea conştientă a meşterului de a exprima ordinea şi legile cosmice când lucrează cu materialele.” 61[trad.ns][Fig.7] Conceptul dual definit de către Semper despre tectonică şi stereotomie sugerează că importanţa efectul produs de materiale asupra spaţiului este mai presus de expresia structurală. _______________________________________________________________

60

Bötticher, Karl, “Die Tektonik der Hellenen” (vol. 1, 1852), Wolfgang Herrmann (trad.), în: Gottfried Semper: In search of architecture, The MIT Press, Cambridge, 1984, p.141.

61 “Tectonics deals the product of human artistic skill, not with its utilitarian aspect but solely with that part that reveals a conscious attempt by the artisan to express cosmic laws and cosmic order when molding the material.”

Vezi capitolul: “The theory of formal beauty”.

Hvattum, Mari, Gottfried Semper And The Problem Of Historicism, Cambridge University Press, Cambridge, 2004, pp.88-101.

36

“cer” şi “pământ”

Fig.8 Philibert de L’Orme, diagramă de asamblare a elementelor de piatră pentru domul capelei de la castelul AnetFranţa, 1996.

Fig.9 Philibert de L’Orme, îmbinarea sistemului constructiv cu cel decorativ.

Fig.10 Philibert de L’Orme, secţiune prin capela castelului Anet-Franţa, 1996.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

Tetonica se poate defini corect doar dacă este discutată în contrast cu stereotomia, ambele noțiuni fiind derivate din arta tehnică și maniera materialelor abordate de către Semper.

“Este construcția concepută cu dublu scop, în relație cu fermitatea și ornamentul.[...] În orice caz sistemul decorativ aparține în întregime 62 sistemului constructiv.” [trad.ns] În arhitectura lucrului cu piatră este vizibilă imposibilitatea separării momentului de construcție de cel al decorației, tehnicii de reprezentativ, ilustrând noțiunea la care Guadet se referă, noțiunea despre care putem vorbi ca expresivitatea construcției. 63[Fig.8,9] Conceptul stereotomic a lui Semper se concentrează mai mult pe materialitatea masei și pe procesul construcției decât pe arta lucrului cu piatra.

Conform spuselor lui Cornelis van de Ven: “termenul stereotomic a semninifcat pentru Semper metoda constructivă prin care masa este asamblată în așa manieră încât plasticitatea se mulează pe unitatea dinamică nedivizată.” 64 Arhitectura lucrului cu piatra, imaginată şi construită conform principiilor şi tehnicilor stereotomiei, este caracterizată prin corespondenţa dintre formă şi structură.

Fireşte că sarcina reprezentări valorilor figurative şi expresive ale formei arhitectonice este încredinţată structurii şi formei sale tehnice.[Fig.10] În arhitectura stereotomică structura posedă un dublu rol: îndeplineşte funcţiunea statică şi defineşte caracterul estetic. Cu alte cuvinte, sprijină şi înnobilează estetic în acelaşi timp.

Opoziţia dialectică contemporană dintre structură şi ornament, dintre aspectele tehnice constructive şi cele reprezentative figurate, nu își are locul în discursul stereotomiei, deoarece _______________________________________________________________

62

Guadet, Julien, Éléments et théorie de l’architecture, Ed. Librerie de la Construction Moderne, Paris, 1929, pp.556-557.

63 Defilippis, Francesco, “The Relation Between the «Construction Apparatus» and the «Decorative Apparatus» of the Cut-Stone Vaults and Domes of Philibert de l'Orme and Andrés de Vandelvira”, în: Proceedings of the Second International Congress on Construction History [Volume 1], Dunkeld M., Campbell J., Louw H., Tutton M., Addis B., Thorne R. (ed.), Ed. Short Run Press, Exeter, 2006, p.954.

64 Van de Ven, Cornelis, Space in Architecture: the Evolution of a New Idea in the Theory and History of the Modern Movements, Ed. Van Gorcum Assen, Amsterdam, 1978, p.77.

38

“cer” şi “pământ”

Fig.11 Auguste Choisy, Termele lui CaracallaRoma, gravură detaliu axonometric, 1873.

Fig.12 Caracteristici ale templelor greceşti, perspectivă.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

structura portantă și învelișul sunt defapt același lucru, organic și indivizibil. 65 Interpretarea formelor tehnice cu ajutorul limbajului arhitectural apare prin “procesul formal de identificare a elementelor constructive.” Principiul care determină această indentificare a fost enunțat prin noțiunea vitruviană “décor”, potrivit căreia fiecare element constructiv își însușește forma care îi dictează cel mai bine relația cu natura. 66[Fig.11] Principiul dictat de noțiunea “décor” este prin urmare o lege necesară și imanentă a procesului explicativ al formei arhitecturale, este “nașterea formei [arhitecturale]”, este principiul esențial. Pentru ca acest lucru să fie posibil trebuie să existe o intenție estetică care în arhitectură este reprezentată prin dorința de reprezentare a unei valori.

Această valoare, identificată în momentul invenției obiectului arhitectural, coincide cu conceptul “venustas” (frumusețe). 67 Asemeni arhitecturii templelor grecești, în arhitectura stereotomică relația dintre construcție și decorație este bazată îndeosebi pe vizibilitatea materialului și lizibilitatea principiului constructiv. Durand sunsține în scrierile sale: “decorația sinceră a unui perete este evidența [sau vizibilitatea] construcției lui.” Forma stereotomică a blocuriilor de piatră și dispunerea lor în ansamblul peretelui constituie decorația esențială a arhitecturii stereotomice, în sensul că aceasta exprimă principiul constructiv. 68[Fig.12] Un rol important în definirea formală a elementelor de construcție generate de arhitectura stereotomică este proporția, fiind percepută ca și element decorativ vital în discursul meșteșugului cu piatra. Corelată cu rolul esențial pe care geometria îl posedă în căutarea fidelității formelor,

_______________________________________________________________

65

Defilippis, Francesco, op.cit. p.951.

Pollio, Vitruvius, De Architectura, D. Barbaro (ed.), Ed. Il Polifilo (reprintată după ediția din anul 1567), Milano, 1987, p.14.

67 Cesare, Brandi, Arcadio o della Scultura. Eliante o dell’Architettura, Ed. Riuniti, Roma, 1992, pp.163-164.

68 Durand, Jean-Nicolas-Louis, Lezioni di architettura, E. D’Alfonso (ed.), Ed. Clup, Milano, 1986, p.14.

66

40

“cer” şi “pământ”

Fig.13 Partenon-Atena, studiul proporţiilor asupra faţadei principale.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

proporția este vitală nu doar în procesul constructiv ci și pentru stabilitatea clădiriilor. Prin intermediul geometriei fiecare element este studiat și propoționat anticipând relația cu a sa funcțiune statică și figurativă.[Fig.13] “[...]construcție, decorație, toate lucru, sunt arhitectură.” 69[trad.ns]

sunt

același

SINOPSIS “prezenţa unei lucrări este inseparabilă de maniera în care se ancorează în sol şi de ridicarea structurii în interacţiunea dintre sprijin, deschidere, îmbinare, ritm al îmbrăcăminţii şi modularea golurilor.” 70[trad.ns] Dimensiunea duală a arhitecturii reprezentată prin polemica discursului tectonic şi replica contrastantă a celui stereotomic, analizează răspunsul arhitectural emis de doctrina filozofică şi telogică pornind de la actul de creaţie, la tehnicile constructive de punere în operă, la studiul materialităţii şi atmosfera transmisă de latura estetică.

Construcţia, mai ales structura portantă în interacţiunea sa cu spaţiul, deschiderile şi lumina, erau primul mijloc de concretizare a unei idei, aparţinând mai degrabă domeniului concepţiei decât al construirii. În consecinţă metafora cerului este cel mai bine sintetizată de verbul “susţine”, prin prisma arhitecturii tectonice, pe când metafora pământului se foloseşte de verbul “se susţine”, ilustrând arhitectura stereotomică. Îndreptate în direcţii diametral opuse, una tinde spre dematerializarea masei, când cealalte spre compunerea ei. _______________________________________________________________

69

“[…] construction, decoration, all that is the same thing: it is architecture.”

Guadet, Julien, op.cit., pp.556-557.

70 “the presencing of a work is inseparable from the manner of its foundation in the ground and the ascendancy of its structure through the interplay of support, span, seam, and joint-the rhythm of its revetment and the modulation of its fenestration.”

Frampton, Kenneth, op.cit. pp.26-27.

42

“legătura”

Fig.1 Simbolul timpului.

Fig.2 Simbolul arhitecturii tectonice, arhitectura care “susţine” deasupra orizontului (reprezentarea mediului diafan).

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

“LEGĂTURA” | concluzii - încadrarea noţiuniilor în “linii” generice LINIA TEMPORALĂ[Fig.1] Arhitectura reuşeşte să lege mediul artificial de cel natural sub supravegherea celestă a elementului primordial, orizontul.

Linia orizontului apare în formă incipientă în gândirea artistului la nivel ideologic, de unde nasc noi concepte asupra naturii subiective şi temporale ale realitaţii percepute, realitatea eului creator.

Axa temporală a surprins noţiunea de “orizont” prin diferite teorii şi doctrine, în multiple domenii, timp pe care arhitectura l-a înrămat prin sclipirile de geniu ale lui Charles-Eduard Janneret-Gris, Richard Neutra, Ludwig Mies van der Rohe şi Carlo Scarpa. Noi scenarii şi sensuri au înnobilat percepţia arhitecturii asupra conceptului de “orizont”, de la dimensiunile materiale la cele sprituale ale unei lucrări. Începând cu tehnici de reprezentare şi manipulare a perspectivei (Mies), cu trasee predefinite care axează studiul perspectivelor spre orizont (Le Corbusier), cu poziţionarea exactă a sistemului optic spre mediul natural (Scarpa), şi cu ancorarea prezenţei în primordial prin amprenta elementelor cosmice (Neutra), dar lăsând loc pentru noi abordări, pentru un continuum de interpretări.

LINIA CERULUI[Fig.2] Când rostim cuvântul “cer” ne gândim imediat la traseul boltit al soarelui, la lumina şi apusul zilei, la sclipirea stelelor, la strălucirea şi întunecimea nopţii, la nori rătăcitori şi la profunzimea albastră a eterului. 71 Toate aceste ipostaze esenţiale sunt traduse în limbajul arhitectural ilustrând latura metaforică a arhitecturii tectonice, arhitectura care îşi manifestă prezenţa în mediul diafan, deasupra liniei orizontului.

_______________________________________________________________

71

Heidegger, Martin, op.cit., p.147.

44

“legătura”

Fig.3 Simbolul arhitecturii stereotomice, arhitectura care “se susţine” sub orizont (reprezentarea mediului teluric).

Fig.4 Simbolul arhitecturii atectonice, arhitectura care “susţine” şi “se susţine” în acelaşi timp (unde discursurile intersectează).

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

Arhitectura tectonică “susţine”. Divizată în două sisteme aflate într-un dialog continuu, constructiv şi decorativ, este personificarea acţiunii de a tinde spre cer. Arhitectura formată din elemente liniare uşoare care dematerializează masa din care porneşte.

LINIA PĂMÂNTULUI[Fig.3] Când cuvântului “pământ” i se dă viaţă, gândul fuge la un ajutor primordial, unul înfloritor şi roditor, răspândit în apă şi piatră, metamorfozat în animale şi plante. 72 Arhitectura se manifestă metaforic prin aceste stări ale mediului teluric ca fiind arătarea discursului stereotomic, prezent dedesubtul liniei orizontului.

Arhitectura stereotomică “se susţine”. Discursul arhitectural se trasformă din dialog în monolog al celor două sisteme, constructiv şi decorativ. Estetica este prezentă în sistemul constructiv, în îmbinarea elementelor grele care tind spre substanţa masei, înglobându-se în pământ.

LINIA ORIZONTULUI[Fig.4] “Totuşi «pe pământ» înseamnă deja «sub cer».” 73[trad.ns] În esenţă, sistemul dual al arhitecturii exprimat prin opziţia gravitaţională a celor două discursuri, tectonic şi 74 stereotomic, surprinde experienţa umană înt-un moment esenţial, numit de Semper “elementul tectonic primordial”.

Asemeni existenţei umane a cărei manifestare se relaţionează simultan la două lumi eterogene şi opuse, linia orizontului leagă metaforic dimensiunile primordiale care au dictat numeroase polemici teologice şi filozofice. Experienţa umană stă în caracterul dialectic al elementelor contrastante care o _______________________________________________________________

72

73

Ibidem, p.147.

But «on the earth» already means «under the sky.»

Ibidem.

74

Se referă la experienţa umană în actului creativ, element esenţial fără de care uniunea a două dimensiuni diametral opuse nu ar putea exista. Este un element primordial prezent în esenţa umană, element fără de care nu ar exista un echilbru, element asimilat aici cu linia orizontului care indeplineşte acelaşi rol.

46

“legătura”

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

definesc: între bine şi rău, sus şi jos, lumină şi întuneric, greu şi uşor, material şi spiritual, ş.a.

Definitoriu pentru analogia existenţei umane cu conceptul de “orizont” este factorul intrinsec prin care acestea făuresc legături în interiorul unui sistem dual, între arhitectura tectonică şi cea stereotomică, între cer şi pământ, formând o unitate.[Fig.5] “Ambele înseamnă, de asemenea, «supravieţuirea înaintea divinităţii» şi includ «interconexiunea acestora cu fiinţa umană». Într-o unitate primară, cele patru: cerul, pământul, divinităţile şi 75 muritori, aparţin unul altuia.” [trad.ns]

_______________________________________________________________

75

“Both of these also mean «remaining before the divinities» and include a «belonging to men's being with one another.» By a primal oneness the four—earth and sky, divinities and mortals—belong together in one.”

Ibidem, p.147.

48

exemple selectate

Fig.1 Richard Serra, EstVest/Vest-Esta, relaţia sculpturii cu linia orizontului, fotografie Richard Serra, 2015.

Fig.2 Richard Serra, EstVest/Vest-Esta, relaţionarea cu formaţiunile de relief fotografie Richard Serra, 2015.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

EXEMPLE SELECTATE | influenţa liniei orizontului în arhitectura contemporană INTRODUCERE “SCULPTURALĂ” | Richard Serra, Est-Vest/Vest-Est deşertul Qatari “Cine altcineva ar putea face ca oameni deşertului să se simtă ca şi cum ar fi, într-un moment magic, sub apă?” În micul golf al naţiunii Qatar, la o oră de mers spre vest dinspre capitala Doha, la kilometri de nisip fierbinte, artistul Richard Serra a plantat un rând de plăci subţiri metalice, patru la număr. Fiecare placă rectangulară se înalţă cât cinci etaje, împreună întinzându-se pe o distanţă de aproximativ jumătate de milă. De departe, aceste lamele proiectează o frumuseţe necunoscută, precum un altar misterios ce capturează întinderea gălbuie a deşestului.[Fig.1] Adevărata intenţie a artistului devine evidentă doar privind de aproape. Serra a aliniat plăcile în aşa fel încât partea superioară stă cocoţată cu linia orizontului creată de formaţiunile de relief mesa. Aceste platouri antice sunt acoperite de scoici fosilizate, deoarece odata au servit ca fund al unei mări demult secate, pământul fiind acum erodat.

Cu toate astea, stând lângă o placa, sau mai bine, mergând pe lângă ea, linia orizontului reconstruită de Serra uşurează imaginarea valuriilor crescând peste topografie încă odată. 76

[Fig.2]

STEREOTOMIC | Peter Zumthor, Capela Sfântului Klaus Wachendorf, Germania Element vertical care sfidează calmul liniei orizontului în trecerea timpului, formele sale rectilini transmit o _______________________________________________________________

76

„Who else could make people in a desert feel as though they are, for one miraculous moment, underwater?”

Crow, Kelly, The Reinvented Visions of Richard Serra, proiectul Est-Vest/Vest-Est, http://www.wsj.com/articles/the-reinvented-visions-of-richard-serra-1446687924, accesat 16/05/2016.

50

exemple selectate

Fig.3 Peter Zumthor, Capela Sfântului KlausWachendorf/Germania, perspectivă exterioară (autor Alex Hartmann).

Fig.4 Peter Zumthor, Capela Sfântului KlausWachendorf/Germania, perspectivă interioară (autor Massimo del Prete).

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

atitudine dinamică faţă de mediul în care se ancorează datorită faţadelor angulare. Capela Sfântului Klaus rămâne impunătoare în mediul rural, dar contemplatoare la tot ce se întâmplă în jurul ei, asemeni unui observator primordial.

[Fig.3]

“Pentru mine, clădirile pot avea o tăcere atrăgătoare pe care o asociez unor calităţi, asemeni calmului, certitudinii, durabilităţii, prezenţei, şi integrităţii, căldurii şi senzualităţii de asemenea; o clădire care este ea însăşi, care este clădire, nu reprezintă altceva, doar este.” 77[trad.ns] Stereotomică prin definiţie, trimite imaginaţia la o bucată masivă de piatră abandonată în câmp, aşteptându-şi următoarea destinaţie. Capela este întruchiparea perfectă a ascetismului dovedit de Sfântul Klaus (Niklaus von Flüe), dar şi a reticenţei lui Zumthor. Camera solitară, cu pereţi înalţi de 12 metri, a fost creată turnând beton în straturi de 50 cm peste o structură de tip wigwam formată din trunchiurile a 112 pini locali. Întregul monument a fost trecut, în cele din urmă prin testul focului lăsând scheletul de lemn să se dizolve şi să îşi lase amprenta asupra pereţiilor texturaţi de forma lor specifică.

Găurile, lăsate intenţionat pentru evacuarea fumului şi ulterior umplute cu mici sfere de sticlă, împreună cu luminatorul zenital descoperit, de tip oculus, se spune că reprezintă viziunea Sfântului Klaus experimentată prin plutirea sa în pântecul mamei, culminată cu o explozie uriaşă de lumină. Explozia simbolizând momentul naşteri sale, momentul de contact cu lumea exterioară, uniunea a două dimensiuni. 78[Fig.4] Ca şi clădire, se aseamănă mai mult cu un menhir pre-creştin decât cu orice biserică catolică. În austeritatea şi simplicitatea sa, la fel ca şi facerea sa ca simplă lucrare de _______________________________________________________________

77

“To me, buildings can have a beautiful silence that I associate with attributes such as composure, self-evidence, durability, presence, and integrity, and with warmth and sensuousness as well; a building that is being itself, being a building, not representing anything, just being.”

Zumthor, Peter, op.cit., p.34.

78

Ruger, Linda, BRUDER KLAUS FIELD CHAPEL / PETER ZUMTHOR, Capela Sfântului Klaus, http://spinocchiafreund.com/bruder-klaus-field-chapel-peter-zumthor, accesat 16/05/2016.

52

exemple selectate

Fig.5 Peter Zumthor, Capela Sfântului KlausWachendorf/Germania, perspectivă de atmosferă.

Fig.6 Kengo Kuma, Nest we Grow-Hokkaido/Japonia, perspectivă exterioară (autor Ken Yokogawa).

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

artă, Capela Sfântului Klaus ne aduce mai aproape de experienţa religioasă a lui Niklaus von Flüe. 79 Zumthor spune: “Pentru a crea o clădire cu o conexiune senzorială la viaţă, trebuie gândită într-un mod în care eclipsează forma şi construcţia.” 80[trad.ns][Fig.5] TECTONIC | Kengo Kuma, “Nest We Grow”

Hokkaido, Japan

“Prefer o condiţie ambiguă, care nu inspiră încredere, unde substanţa este dispersată peste tot.

Nu vreau să practic o arhitectură distinctă, ci să creez o anumită condiţie [...] ce doresc, este să creez un anumit tip de spaţiu şi condiţie care pot fi experimentate de către corpul omenesc.” 81[trad.ns] Teoriile lui Kengo Kuma despre grădinăritul, proiectarea şi cultivarea athitecturii ca o descoperire a mediului, dezvăluie multe aspecte care sunt stâns legate de esenţa arhitecturii tradiţionale japoneze a caselor de locuit. Tradiţional, casa japoneză nu a fost concepută ca un monument, ca un centru dominant sau ca un obiect în interiorul mediului înconjurător, fie că este vorba de un mediu urban sau natural, a fost gândită mai degrabă ca parte integrală a acestuia. 82[Fig.6] Poziţionat în regiunea Hokkaido din Japonia, “Nest We Grow” serveşte drept loc unde comunitatea se adună, prepară şi se bucură de mancare într-un mediu colectiv. Aici tectonica este percepută prin dematerializarea structurii în cadre uşoare din lemn, spaţializate în aşa măsură încât să aducă aminte de _______________________________________________________________

79

[Kunstspektrum], Peter Zumthor - Bruder-Klaus-Kapelle [video], găsit la: https://www.youtube.com/watch?v=NjVRyKXv2Ng, accesat 16/05/2016.

80 “In order to design buildings with a sensuous connection to life, one must think in a way that goes far beyond form and construction.”

Zumthor, Peter, op.cit., p.57.

81 “I prefer an ambiguous, unreliable condition, in which the substance is scattered all over the place [...] what I desire is to create a certain type of place and a certain type of condition that can be experienced by the human body.”

Kuma, Kengo, “A Return to Materials”, în: Kengo Kuma: Work and Projects, Alini Luigi (ed.), Ed. Electa Architecture, Milan, 2006, p.26.

82 Bognár, Botong, Kuma, Kengo, Material Immaterial, Ed. Princeton Architectural Press, New York, 2009, p.12.

54

exemple selectate

Fig.7 Kengo Kuma, Nest we Grow-Hokkaido/Japonia, tectonica structurii (autor Ken Yokogawa).

Fig.8 Kengo Kuma, Nest we Grow-Hokkaido/Japonia, expresivitatea faĹŁadei (autor Ken Yokogawa).

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

pădurile japoneze de larice. Mâncarea din belşug este atârnată pentru uscare de grinzi arborescente creând un perete din legume şi peşte proaspăt. Comunitatea se poate aduna în jurul focarului de foc, unde pot socializa şi admira sublima rezonanţă a clădirii. 83[Fig.7] Kengo Kuma este cunoscut pentru structurile sale uşoare şi aerisite, chiar şi când utilizează piatra. Folosind apa, lumina şi aerul din mediul înconjurător, “Nest We Grow” se integrează în ecosistem aducând comunităţii un centru care utilizează resursele naturale. Faţada din plăci ondulate de plastic păstrază căldura în sezonul rece, cât timp captează lumină pentru plante.[Fig.8] Acoperişul în formă de pâlnie captează apele pluviale pentru a iriga plantele din pereţi. Un sistem care se autosusţine, “Nest We Grow” foloseşte aceste materiale modeste în concordanţă cu elementele naturale realizând o experienţă armonioasa între oameni şi mediul înconjurător.

ATECTONIC | Steven Holl, Muzeul Nelson-Atkins, Kansas, USA “Ideea contrastului complementar, piatra şi pana, a ghidat proiectul pentru extinderea templului clasicist din piatră şi a mediului înconjurător. Extinderea nu e un obiect. Am imaginat o nouă paradigmă care contopeşte mediul natural cu arhitectura. În contrast cu clădirea de piatră, arhitectura de sticlă, nouă şi uşoară, este împrăştiată peste terenul natural încadrând grădini sculpurale.” 84[Steven Holl] Ideea a plecat de la o inscripţie în piatră pe faţada muzeului: “Sufletul are nevoie mai mult de ideal decât de real.” Conform spuselor lui Steven Holl, piatra semnifică clădirea iniţială, Muzeul Nelson-Atkins, pe când pana este extinderea, volumele de sticlă care segmentează mediul înconjurător, numită clădirea Bloch. Contrastul este între greu şi uşor, opac şi _______________________________________________________________

83

Ukropen, Alex, NEST WE GROW BY UC BERKELEY + KENGO KUMA ASSOCIATES, proiectul “Nest We Grow”, http://www.knstrct.com/architecture-blog/2015/2/9/kengo-kumas-nestwe-grow-opens-at-uc-berkeley, accesat 17/05/2016.

84 Nelson-Atkins Museum of Art, http://www.arcspace.com/features/steven-hollarchitects/nelson-atkins-museum-of-art/, accesat 17/05/2016.

56

exemple selectate

Fig.9 Steven Holl, Muzeul Nelson AtkinsKansas/USA, contrastul arhitecturii tectonice şi streotomice.

Fig.10 Steven Holl, Nelson AtkinsKansas/USA, extinderii cu înconjurător.

Muzeul relaţia mediul

Fig.11 Steven Holl, Muzeul Nelson AtkinsKansas/USA, atectonic.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

transparent, stabil şi dinamic, circulaţie dirijată şi deschisă, o singură masă şi lamele multiple, între stereotomic şi tectonic. Conceptul referitor la piatră şi pană a ghidat alegerile în materie de spaţiu, lumină, formă, împrejurimi, materiale, ş.m.d. 85[Fig.9] Arhitectura ateconică este ilustrată prin coabitarea celor două elemente imanente în mediul natural ce le înconjoară, stereotomic şi tectonic. Proiectul gravitează în jurul conceptului celor două contraste, unde lumina este elementul de legătură, elementul esenţial sub care noul alimentează vechiul. Cele cinci lamele ies din pământ şi creează o interacţiune dinamică între arhitectură şi împrejurimi, interior şi exterior, vizibil şi invizibil, prezent şi fantomatic, linişte şi energie.[Fig.10] Multiplele straturi de sticlă translucidă colectează lumina reflectată şi refractată, materializând-o controlat în blocuri de gheaţă.[Fig.11] “Mișcarea corpului, pe masura ce trece prin perspectivele suprapuse ale peisajului, și libera circulația, înfiletată între lentilele extinderii care colectează luminia, sunt legăturile elementare între noi și arhitectură.”[Steven Holl] | BLIPSZ+ATELIER FKM, Pavilion recepție / primire comuna Tomeşti, România

În locul repetării nostalgice a structurilor tradiţionale existente, proiectul propune în general adaptarea acestora, în sensul durabilităţii, la modul de viaţă actual. Translatat la o anumită distanţă de ţesutul densificat al aşezării tradiţionale locale, elementul restructurat, dar totuşi volumetric şi material, relaţionează locul marcat antropic în natură cu locul de concentrare intensă (aşezare vizibilă în zare prin şirul zimţat de şuri complet construite din lemn).

_______________________________________________________________

85

Holl, Steven, “Notes on Weight and Weightlessness”, în: Solid States: Concrete in Transitions, Michael Bell & Craig Buckley (ed.), Ed. Princeton Architectural Press, New York, 2010, p.76.

58

exemple selectate

Fig.12 Blipsz+Atelier F.K.M., pavilion recepţie/ primireTomeşsti/România, perspectivă exterioară (autori István Benedek, Ákos Kún, Arnold Macalik)

Fig.13 Blipsz+Atelier F.K.M., pavilion recepţie/ primireTomeşsti/România, îmbinarea discretă a tectonicului cu stereotomicul (autori István Benedek, Ákos Kún, Arnold Macalik)

Fig.14 Blipsz+Atelier F.K.M., pavilion recepţie/ primireTomeşsti/România, încadrare în context (autori István Benedek, Ákos Kún, Arnold Macalik)

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

Tectonica construcţiei este redată de transformarea funcţională a modelului construcţiei gospodăreşti şi interpretarea volumetriei, structurii şi detaliilor acestora, utilizând în mare parte materialul tradiţional reprezentativ sub-regiuni, şi anume lemnul de răşinoase.

Structura construită are ca reper atât construcţiile gospodăreşti ale satului, utilizate permanent, cât şi cele dispersate pe păşuni mai înalte, distante: saivenele utilizate temporar.[Fig.12] Un element neobişnuit în cadrul acestui tip de construcţie este caracterul stereotomic îngropat, prezent aici sub forma terenului natural. Acest artificiu a fost realizat din considerente climatice, reuşind sa apere partea expusă a clădiri de intemperiile extreme: ploaie, vânt, zăpadă.

Discursul atectonic este greu de remarcat la prima vedere datorită încadrări în context. Divizată între cele două contraste, partea grea rămâne camuflată de mediul natural înglobându-se în pământ, pe când cea uşoară formată din elemente liniare creează matricea spaţială.[Fig.13] Pavilionul serveşte ca destinaţie şi reugiu în natură: acoperit, umbrit, dotat cu zonă pentru odihnă, pentru prepararea hranei şi încălzire, dar suficient dimensionat pentru a seri inclusiv ca şi platformă de întrunire comunitară pentru diverse evenimente, organizate sau spontane. 86[Fig.14]

SINOPSIS Indiferent de tipul discursului arhitectural abordat, tectonic, stereotomic, sau atectonic, tendinţa arhitecturii contemporane este de a se relaţiona cât mai mult la mediul înconjurător şi la elementele intrinseci ale acestuia.

Indiferent de atmosfera creată prin strânsa legătură cu naturalul, obiectul arhitectural îşi găseşte liniştea sub prezenţa contemplatoare a orizontului.

_______________________________________________________________

86

Arhiforum, Pavilion recepţie/primire, http://www.arhiforum.ro/proiecte/pavilionreceptie-primire, accesat 18/05/2016.

60

atitudinea personală

Fig.1 Terchilă Ovidiu, Relocarea Bibliotecii “ASTRA” şi Galerii de Manuscrise RareSibiu/România, perspectivă la nivelul ochiului, desen digital, 2016.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

ATITUDINEA PERSONALĂ | elaborarea proiectului de diplomă | Relocarea Bibliotecii “ASTRA” şi Galerii Manuscrise Rare Piaţa Unirii, Sibiu, Romania

“...departe de a fi locul unde totul se întâmplă ,[...], situri locale aşteaptă să fie adăugate printre multiplele locuri care punctează peisajul.

Chiar şi după o astfel de afirmaţie, rolul lor poate deveni central întrucât pot îngădui spectatorilor, ascultătorilor şi cititorilor să se armeze cu o dorinţă pentru integritate şi centralitate.” 87 [trad.ns]

Punct strategic situat la graniţa dintre vechi şi nou, desparte două dimensiuni esenţiale în existenţa oraşului, dar le şi leagă în acelaşi timp. Departe de centrul propriu-zis întipărit în identitatea oraşului, situl studiat se va metamorfoza într-un centru unificator, un focar cultural interpus pe axa principală de dezvoltare a oraşului, un punct creator de legături vitale în evoluţia aşezării. La nivel informaţional va lega două momente pe axa temporală, trecutul de prezent, timp în care uneşte metaforic două dimensiuni contrastante, cerul şi pământul, prin arhitectură.[Fig.1] Legătura informaţională se va rezuma la cunoaşterea acumulată prin intermediul cărţiilor, pe când cea metaforică va fi susţinută de “jocul” elementelor cosmice în cautarea unui rezultat senzorial contemplativ.

Parcursul proiectului marchează, prin tema de proiectare, plasarea focarului cultural “la poarta” oraşului vechi, unde ţesutul istoric condensat coabitează cu ţesutul nou aerisit. În interiorul fortificaţiei bastionare ale oraşului Sibiu, în _______________________________________________________________

87

“far from being the place where everzthing happens, [...], there are local sites to be added to as so many new places dotting the flattened landscape we try to map.

But even after such a downsizing, their role may become central since they allow spectators, listeners and readers to be equipped with a desire for wholeness and cetrality.”

Latour, Bruno, Reassembling The Social, Ed. Oxford University Press, Oxford, 2005, p.189.

62

atitudinea personală

Fig.2 Terchilă Ovidiu, Relocarea Bibliotecii “ASTRA” şi Galerii de Manuscrise RareSibiu/România, plan parter cota ±0,00, 2016.

Fig.3 Terchilă Ovidiu, Relocarea Bibliotecii “ASTRA” şi Galerii de Manuscrise RareSibiu/România, plan subsol cota -8,00m, 2016.

Fig.4 Terchilă Ovidiu, Relocarea Bibliotecii “ASTRA” şi Galerii de Manuscrise RareSibiu/România, secţiune longitudinală, 2016.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

imediata vecinătate a Teatrului Naţional Radu Stanca şi limitrof arterei principale care alimentează oraşul vechi, Bulevardul Corneliu Coposu, Bastionul Cisnădiei a preluat în timp sensul simbolic de apărare, odată cu demolarea Porţii Cisnădiei. 88 Inserţia clădirii în interiorul bastionului este una minim intruzivă, fiind vizibilă în perspective atent controlate dinspre interiorul cetăţii, fixând cadrul spre mediul înconjurător, spre linia orizontul determinată de Munţii Carpaţi, pe când din exterior se pierde în context, devenind evanescentă.

Ansamblul atectonic rezultat prin incluziunea în contextul istoic reprezintă Relocarea Bibliotecii “ASTRA” şi Galeriile de Manuscrise Rare, ilustrat prin cele două discursuri arhitecturale definitori: arhitectura tectonică ilustrată de volumele pavilionare izolate care cresc din substanţa bastionului,[Fig.2] şi arhitectura stereotomică exprimată de zidul masiv al fortificaţiei care adăposteşte spaţiile bibliotecii.[Fig.3] De la jos la sus, greu la uşor, opac la translucid, material la imaterial, concret la abstract, trecerea este realizată la nivelul existenţei umane, unde prezenţa oameniilor este susţinută de caracterul permeabil al volumelor ascunse în spatele luminii reflectate şi refractate.

Spaţiul public astfel obţinut este o colecţie de artificii arhitecturale realizate în strânsă legătură cu conceptul liniei orizontului şi gândite ca mijloc de legătură fizic, între arhitectura stereotomică şi cea tectonică, dar şi metaforic, între dimensiunile reprezentate de acestea, şi anume cerul şi pământul.

Suprafeţele interioare ale luminatoarelor reflectă lumina în banda de apă care le leagă intensificând şi înobilând experienţa întâlnirii cu linia orizontului.

Datorită calităţiilor dinamice demostrate de lumină şi apă, se poate simţi timpul zilei, datorită reflexiilor încreţite ale soarelui pe suprafaţa oglinzii de apă, se poate vedea cum suflă vântul. Heidegger consideră, în a sa lucrare “Building, Dwelling, Thinking”, că realitatea se rezumă la unitatea _______________________________________________________________

88

Pop, Răzvan, Istoria Oraşului Sibiu, Cazarma ’90, http://www.razvanpop.ro/2009/01/26/licentiat-in-sibiu-24/#, accesat 18/05/2016.

64

atitudinea personală

Fig.5 Terchilă Ovidiu, Relocarea Bibliotecii “ASTRA” şi Galerii de Manuscrise RareSibiu/România, perspectivă de ilustrare a conceptului, desen digital, 2016.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

cerului, pământului, muritoriilor şi divinitătiilor, fiecare aparţinând celeilalte, doar că primele trei rămân întotdeauna în faţa divinităţii.

Din perspectiva gândirii lui Heidegger, consider că elementele imanente ale ansamblului formează propria sa realitate. Prin arhitectura stereotomică se face referire la pământ, prin cea tectonică la cer, experienţa umană surprinsă la ciocnirea celor două se referă la muritori, iar experienţa componentelor cosmice care contribuie la dimensiunea senzorială este atribuită divinităţiilor, toate acestea sub supravegherea necontenită a liniei orizontului. [Fig.5]

66

epilog

Fig.1 Victoria Siemer, fÄ&#x192;rÄ&#x192; nume-New York/USA, colaj digital, 2014

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

EPILOG Totalitatea de stimuli culeşi din mediul înconjurător prin intermediul ciocnirii celor două dimensiuni gravitaţional opuse, între discursul tectonic şi cel stereotomic, între cer şi pământ, este transpusă în experienţa umană sub forma unor senzaţii sau atmosfere.

Realitatea se regăseşte în manifestarea acestor fenomene care nu se pot vedea, în dialectica imanentă prin care prezenţa lor se face simţită.

Soarele luminează dar şi umbreşte, ploaia hrăneşte pământul dar îl şi îneacă, oxigenul ne dă viaţă dar ne şi omoară.

Dar ce înseamnă a fi real? Oare ceea ce vedem şi ce simţim defineşte realitatea sau este doar o iluzie?

“...căci ignoranţa înseamnă în primul rând acea falsă identificare a realului cu ceea ce fiecare dintre noi «pare că este» sau «pare că posedă».”

Mircea Eliade – “Imagini şi simboluri”

68

glosar de termeni

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

GLOSAR DE TERMENI ANTINOMIE

contradicţie între două principii, poziţii, concluzii sau legi aparent la fel de juste sau necesare.

ATECTONIC

o combinaţie de tehnici constructive tectonice sau stereotomice.

CER

1.spaţiu cosmic nesfârşit în care se află aştrii;(mai ales) spaţiu de deasupra orizontului unui observator.

2.aer, văzduh, atmosferă.

LEGATURA

1.mod de a uni două corputi, prin care se limitează mobilitatea lor relativă şi care permite de obicei transmiterea unor mişcări de la unul la celălalt.

2.relaţie între fenomene, persoane, colectivităţi etc.

LIMITĂ

punct ce marchează sfârşitul unei ântinderi sau suprafeţe.

MÉSA

1.platou înalt şi lat, cu costişe ascuţite de stâncă ce coboară abrupt spre câmpiile înconjurătoare.

ORIZONT

1.linie care reprezintă intersecţia aparentă a suprafeţei Pământului cu bolta cereasca; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărgineşte această linie.

2.limită până la care ajunge vederea noastră, zare.

PĂMÂNT

scoarţa globului terestru; partea de uscat a globului terestru; suprafaţa lui pe care trăiesc oamenii şi alte vietăţi.

STEREOGNOZIE

facultatea de a identifica obiectele prin simţul tactil, pe baza reliefului acestora.

STEREOTOMIC

o structură monolitică autoportantă compusă din elemente solide articulate.

TECTONIC

o structură non-monolitică, asamblată folosind diferite materiale, tehnici şi resurese în actul revelator al construcţiei.

WIGWAM

cort de piele al indienilor din America de Nord

bibliografie

BIBLIOGRAFIE CĂRŢI Aben, Rob & de Wit, Saskia, The Enclosed Garden: History and Development of the Hortus Conclusus and its Reintroduction into Present-day Urban Landscape, Ed. 010 Publishers, Rotterdam, 1999.

Assunto, Rosario, Universul ca spectacol, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983.

Benedikt, Michel, For Architecture of Reality, Lumen Books, New York.

Bognár, Botong, Kuma, Kengo, Material Architectural Press, New York, 2009.

Immaterial,

Ed.

Princeton

Cesare, Brandi, Arcadio o della Scultura. Eliante o dell’Architettura, Ed. Riuniti, Roma, 1992.

Cioran, Emil, Căderea în timp, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2008.

Coteanu, I., Seche, L., & Seche, M., DEX Dicţionarul explicativ al limbii române (ediţia a II-a), Ed. Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2009.

Doob, Penelope, The idea of the labyrinth from classical antiquity through the Middle Ages, Cornell University Press, Ithaca, 1990, pp.56-58.

Durand, Jean-Nicolas-Louis, Lezioni di architettura, E. D’Alfonso (ed.), Ed. Clup, Milano, 1986.

Eliade, Mircea, Imagini şi simboluri, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2013.

Fernandez-Galiano, Luis, Fire and Memory: On Architecture and Energy, Gina Carino (trad.), Ed. The MIT Press, Cambridge, 2000.

Gans, Deborah, The Le Corbusier Guide, Ed. Arh. Press, 2006.

Gruber, Karl, Die Gestalt der deutschen Stadt, Ed. Callwey, München, 1977.

Guadet, Julien, Éléments et théorie de l’architecture, Ed. Librerie de la Construction Moderne, Paris, 1929.

Guisado, Aparicio, El Muro, Universidad de Palermo, Buenos Aires, 2000.

Heidegger, Martin, Poetry, Language, Perennial Library, New York, 1975.

Thought,

trand.

A.

Hofstadter,

Hvattum, Mari, Gottfried Semper And The Problem Of Historicism, Cambridge University Press, Cambridge, 2004.

Frampton, Kenneth, Studies in Tectonic Culture: The Poetics of Construction in Nineteenth and Twentieth Century Architecture, John Cava (ed.), Ed. The MIT Press, Cambridge, 1995.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

Latour, Bruno, Oxford, 2005.

Reassembling

The

Social,

Ed.

Oxford

University

Press,

Le Corbusier, Precisions: On the Present State of Architecture and City Planning, The MIT Press, Cambridge, 1991.

Maleuvre, Didier, The Horizon: A History of Our Infinite Longing, Natures Book, USA, 2011.

Pimkott, Mark, Without and within: essays on territory and the interior, Ed. Episode publishers, Rotterdam, 2007.

Pollio, Vitruvius, De Architectura, D. Barbaro (ed.), (reprintată după ediția din anul 1567), Milano, 1987.

Ed.

Il

Polifilo

Read, Alan, Architecturally speaking: Practices of Art, Architecture and the Everyday, Alan Read (ed.), Ed. Routledge, London.

Semper, Gotfried, The Four Elements Of Architecture And Other Writings, Harry Mallgrave & Wolfgand Herrmann (trad.) Ed. Cambridge University Press, Cambridge, 1989.

Semper, Gotfried, Mallgrave, Technical And Tectonic Arts, Institut, Los Angeles, 2004.

Harry, Robinson, Michael, Style In The Or, Practical Aesthetics, Getty Research

Storrie, Calum, The Delirious Museum: A journey from the louvre to Las Vegas, Ed. St. Martin’s Press – Macmillan, New York, 2006.

Van de Ven, Cornelis, Space in Architecture: the Evolution of a New Idea in the Theory and History of the Modern Movements, Ed. Van Gorcum Assen, Amsterdam, 1978.

Zumthor, Peter & Binet, Hélène, Peter Zumthor Works. Buildings and Projects 1979- 1997, Lars Müller Publishers, Baden, 1998.

Zumthor, Peter,

Atmospheres, Ed. Birkhäuser, Basel, 2006.

Zumthor, Peter, Thinking Architecture, Birkhäuser, Berlin, 1999.

ARTICOLE ÎN VOLUME COLECTIVE Baek, Jin, “Neither Literal, Nor Fictitious: The Fictive Performance of Settings in Richard Neutra’s Architecture”, în: Envisioning Architecture, Jack Breen & Martijn Stellingwerff (ed.), Delft Digital Press, Delft, 2011.

Baird, George, “«Looking for the public» in Mies van der Rohe’s concept for Toronto-Dominion Centre”, în: The presence of Mies, Detlef Mertins (ed.), Ed.Princeton Architectural Press, New York, 1994.

Bötticher, Karl, “Die Tektonik der Hellenen” (vol. 1, 1852), Wolfgang Herrmann (trad.), în: Gottfried Semper: In search of architecture, The MIT Press, Cambridge, 1984.

bibliografie

Defilippis, Francesco, “The Relation Between the «Construction Apparatus» and the «Decorative Apparatus» of the Cut-Stone Vaults and Domes of Philibert de l'Orme and Andrés de Vandelvira”, în: Proceedings of the Second International Congress on Construction History [Volume 1], Dunkeld M., Campbell J., Louw H., Tutton M., Addis B., Thorne R. (ed.), Ed. Short Run Press, Exeter, 2006.

Doods, George (2002), “Desiring Landscapes / Landscapes of desire: Scopic and Somatic in the Brion Sanctuary”, în Body and Building, George Doods & Robert Tavernor (ed), The MIT Cambridge Press, Cambridge, 2002.

Frampton, Kenneth, “Rappel a L’ordre: The Case for the Tectonic”, în: Theorizing a New Agenda for Architecture: An Anthology of Architectural Theory 1965-995, Ed. Princeton Architectural Press, New York, 1996.

Frampton, Kenneth, “Ten points on an Architecture of Regionalism: A Provisional Polemic”, în: Centre 3: New Regionalism, Ed. Architectural Regionalism, Canizaro, 1987.

Hashim, Sarkis, “The World According to Architecture: Beyond Cosmopoles”, în: New Geographies 4: Scales of the Earth, El Hadi Jazairy & Melissa Vaughn (ed.), Ed. Hardvard University Press/ Regal Printing, Cambridge, 2011.

Kuma, Kengo, “A Return to Materials”, în: Kengo Kuma: Work and Projects, Alini Luigi (ed.), Ed. Electa Architecture, Milan, 2006.

Lambert, Phyllis, “Mies Immersion: Introduction”, în: Mies in America, Phyllis Lambert(ed.), Ed. Canadian Centre for Architecture, Montréal, 2001.

Van Peursen, Cornelius, “The Horizon”, în: Husserl; Expositions and Appraisals, Elliston and McCormick (ed.), University of Notre Dame Press, Indiana, 1977.

ARTICOLE ÎN REVISTE Frediani, Gianluca, “On the Line of the Horizon: Architecture Between Earth and Sky. Carlo Scarpa: the Canova Plaster Museum (1955-1957) and the Brion Cemetery (1969-1978)”, în: Journal of Comparative Cultural Studies in Architecture, nr.7/2015.

Hoffman, Dan, “From the Edge of the Horizon”, în Oz, art.8/vol.14/1992.

Maminski, Michael, “Identity of a Place-Intervention and Harmonization in the Landscape”,în: Archiprint6-Creating & Experiencing Identity, nr.6/2014.

Moulis, Anthony, “Le Corbusier’s Horizon: Technique and the Architectural Plan”, în: Architectural Theory Review, nr.2/vol.8/2003.

Leatherbarrow, David, “The Roots of Architectural Enclosure, Materials”, în: Journal of the Society Historians, nr.2/vol.55/1996.

Invention: Site, of Architectural

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

ARTICOLE WEB Crow, Kelly, The Reinvented Visions of Richard Serra, proiectul Vest/Vest-Est, http://www.wsj.com/articles/the-reinvented-visions-of-richard-serra1446687924

Est-

Pop, Răzvan, Istoria Oraşului Sibiu, Cazarma ’90, http://www.razvanpop.ro/2009/01/26/licentiat-in-sibiu-24/# Ruger, Linda, BRUDER KLAUS FIELD CHAPEL / PETER ZUMTHOR, Capela Sfântului Klaus, http://spinocchiafreund.com/bruder-klaus-field-chapel-peter-zumthor Ukropen, Alex, NEST WE GROW BY UC BERKELEY + KENGO KUMA ASSOCIATES, proiectul “Nest We Grow”, http://www.knstrct.com/architecture-blog/2015/2/9/kengo-kumas-nest-we-growopens-at-uc-berkeley

VIDEO Zumthor, Peter, [School of Architecture], Presence in Architecture, Seven Personal Observations [video], găsit la: https://www.youtube.com/watch?v=MBKcmspiVsY Zumthor, Peter, [Kunstspektrum], Peter Zumthor - Bruder-Klaus-Kapelle [video], găsit la: https://www.youtube.com/watch?v=NjVRyKXv2Ng

surse imagini

SURSE IMAGINI prolog | present, dar şi absent...

Fig.1

Fig.2

Anne Packard - “Nisipul,Marea şi Cerul”, pictură în ulei, 2012.

https://athoughtfuleye.files.wordpress.com/2012/06/annepackard-13.png

Tekla McInerney, “Uttermost no.2” (“Extrem” nr.2), pictură în acuarele, 2015.

http://www.teklamcinerney.com/prints.html

Fig.3

J.M.W Turner, “Three Seascapes” (Trei peisaje ale mării), pictură în ulei, 1856.

http://www.tate.org.uk/art/artworks/turner-three-seascapesn05491

“timp” Fig.1 Fig.2

Le Corbusier, Le maison des hommes (Casa omului), schiţă, 1942.

http://etsavega.net/ra3/paisatge.html#.Vz4pFPl9601

Le Corbusier, studiu Buenos Aires, 1929.

preliminar

pentru

dezvoltarea

oraşului

http://www.modernabuenosaires.org/proyectosurbanos/anteproy ecto-y-estudios-preliminares-de-urbanizacion-para-la-ciudad-debuenos-aires

Fig.3

Le Corbusier, “Punctul tuturor dimensiuniilor” (Point of all dimensions), schiţă din cartea “Precisions lectures”, 1991.

http://article.sapub.org/10.5923.j.arch.20150502.03.html

Fig.4

Le Corbusier, Le ville le lac (Vila de pe lac)-Corseaux/ Elveţia, schiţă, 1924.

http://enacit3srv5.epfl.ch/WP_2013_SP/magnussen/wpcontent/uploads/ sites/12/2013/04/Une-petite-maison.jpg

Fig.5

Le Corbusier, Museum of Unlimited Expension (Muzeul Extinderii Nelimitate), machetă-compoziţia interiorului, 1939.

http://www.multi-faces.ch/images/imgs-travaux/imgsprojets/jmb_musee-illimitee_1.jpg

Fig.6

Le Corbusier, Museum of Unlimited Expension (Muzeul Extinderii Nelimitate), machetă-perspectivă aeriană, 1939.

http://architecturalmoleskine.blogspot.ro/2011/10/le-corbusiermuseum-of-western-art.html

Fig.7

Richard Neutra, Miller House (Casa Miller)-California/USA, relaţia interior-exterior, 1937.

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

https://marinachetner.files.wordpress.com/2012/03/schulman_ miller-house-palm-springs-calif.jpg

Fig.8

Richard Neutra, Miller House (Casa Miller)-California/USA, perspectivă interioară spre orizont, 1937.

http://victorkaminoff.com/los-angeles/richard-neutras-millerhouse/

Fig.9

Richard Neutra, Miller House (Casa Miller)-California/USA, perspectivă exterioară, 1937.

http://drustvokaktusarasrbije.blogspot.ro/2012/03/blogpost_16.html

Fig.10 Fig.11

Mies van der Rohe, Brick Country House (neconstruit), plan, 1924.

Aldo Rossi, Foundry-Ercolano/Italia, plan comparat cu proiectul neterminat a lui Mies pentru Brick House, 1964.

http://bridgetobabel.tumblr.com/

Fig.12

Mies van der Rohe, Concert Hall Project, colaj perspectivă interioară, 1942.

http://arttattler.com/architectureamericanarchitects.html

Fig.13

Mies van der Rohe, Convention Hall Project (nerealizat), colaj încadrare urbană, 1954.

http://davidhannafordmitchell.tumblr.com/post/59586051752/ betonbabe-ludwig-mies-van-der-rohe-convention

Fig.14

Mies van der Rohe, Resor House-Wyoming/USA,colaj studiu perspective, 1937-38.

https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/3b/1b/6e/ 3b1b6e7eeb199ba363e9e306d756e1f2.jpg

Fig.15 Fig.16

Mies van der Rohe, Resor House-Wyoming/USA,colaj studiu perspective, 1937-38.

Mies van der Rohe, Resor House-Wyoming/USA,colaj studiu materiale, 1937-38.

http://www.etsavega.net/dibex/Mies_Resor-e.htm#.UMEAbpBX5dc.pinterest

Fig.17 Fig.20

Richard Neutra, Brion Cemetary-Treviso/Italia, perspectivă încadrată (autor Gianluca Fediani), 1969-78.

Brion Cemetary Treviso/Italia, perspectiva elevată de la +0,75m spre biserica St.Vito (autor Gianluca Fediani), 1969-78.

Frediani, Gianluca, “On the Line of the Horizon: Architecture Between Earth and Sky. Carlo Scarpa: the Canova Plaster Museum (1955-1957) and the Brion Cemetery (1969-1978)”, în: Journal of Comparative Cultural Studies in Architecture, nr.7/2015.

Fig.18

Brion Cemetary-Treviso/Italia, detaliu , 1969-78.

http://www.land8.net/blog/2011/10/04/international-memorials-brioncemetery/

surse imagini

Fig.19

Brion Cemetary-Treviso/Italia, perspectiva pietrificată la +1,62m (autor Lorenzo Zandri), 1969-78.

http://divisare.com/projects/316153-lorenzo-zandri-carlo-scarpa-tombabrion

Fig.21

Brion Cemetary-Treviso/Italia, luminator zenital în cripta Brion, 1969-78.

http://neako.tumblr.com/post/11147974104

“cer” şi “pământ” Fig.1 Fig.2

Allied Works Architecture-Denver/USA, Clyfford Still Museum, secţiunea machetei din raşină şi cărbune pentru a ilustra intersecţia cerului cu pământul, 2011.

Allied Works Architecture-Denver/USA, Clyfford Still Museum, plan machetă, 2011.

http://www.archdaily.com/203388/clyfford-still-museum-allied-worksarchitecture-2

Fig.3

Abdrea Branzi (Archizoom Architects), No-Stop City, desen, 1970. http://academies.sectioncut.com/collections/no-stop-city/

Fig.4

Fig.5

Karl Gruber, reconstruirea unui oraş medieval, 1937.

Frampton, Kenneth, Studies in Tectonic Culture: The Poetics of Construction in Nineteenth and Twentieth Century Architecture, John Cava (ed.), Ed. The MIT Press, Cambridge, 1995, p.5.

Gotfried Semper, Caribbean Hut (coliba caraibeană), The Great Exibition, Londra, 1851: unde 1-movila, 2-vatra,3-cadrul,4acoperişul.

http://www.vitruvius.com.br/revistas/read/arquitextos/13.150/4508

Fig.6

Auguste Choisy, Doric din construcţii de lemn prin care Karl Bötticher face distincţia dintre noţiunile Kernform şi Kunstform (Hlstolre de/'architecture, 1899).

https://daniloarquiteto.files.wordpress.com/2008/11/fig-02-dorico.jpg

Fig.7 Fig.8 Fig.9

Fig.10

Cladude Viollet-le-Duc, prima clădire, 1870.

http://nickkahler.tumblr.com/post/19837252751

Philibert de L’Orme, diagramă de asamblare a elementelor de piatră pentru domul capelei de la castelul Anet-Franţa, 1996.

Philibert de L’Orme, sistemului constructiv cu cel decorativ.

http://archleague.org/2013/06/the-stereotomy-of-complex-surfaces-infrench-baroque-architecture/

Philibert de L’Orme, secţiune prin capela castelului AnetFranţa, 1996.

http://www.arct.cam.ac.uk/Downloads/ichs/vol-1-951-968-defilippis.pdf

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

Fig.11

Auguste Choisy, Termele axonometric, 1873.

lui

Caracalla-Roma,

gravură

detaliu

http://www.augustechoisy2009.net/laminas/Choisy_1873_05.jpg

Fig.12

Fig.13

Caracteristici ale templelor greceşti, perspectivă.

http://action-crete-homes.com/architectural-features-in-ancient-greekbuildings/

Partenon-Atena, studiul proporţiilor asupra faţadei principale.

http://www.plataformaarquitectura.cl/cl/02-156310/en-detalle-trazadogeometrico-del-partenon

“legătura” Fig.1 Fig.2 Fig.3 Fig.4

Simbolul timpului.

Simbolul arhitecturii tectonice, arhitectura “susţine” deasupra orizontului (reprezentarea mediului diafan).

Simbolul arhitecturii stereotomice, arhitectura care “se susţine” sub orizont (reprezentarea mediului teluric).

Simbolul arhitecturii atectonice, arhitectura care “susţine” şi “se susţine” în acelaşi timp (unde discursurile intersectează).

http://henryforbes.tumblr.com/post/80772925311/stereotomic-vs-tectonic

exemple selectate Fig.1 Fig.2

Richard Serra, Est-Vest/Vest-Esta, relaţia cu linia orizontului, fotografie Richard Serra, 2015.

Richard Serra, Est-Vest/Vest-Esta, relaţionarea cu formaţiunile de relief, fotografie Richard Serra, 2015.

http://www.wsj.com/articles/the-reinvented-visions-of-richard-serra1446687924

Fig.3

Zumthor, Capela Sfântului Klaus-/Germania, perspectivă exterioară (autor Alex Hartmann).

http://www.ah-fotografie.de/index.php?/architektur/sakralbau/

Fig.4

Zumthor, Capela Sfântului Klaus-/Germania, perspectivă interioară (autor Massimo del Prete).

http://www.massimodelprete.com/wordpress/bruder-klaus-kappelle/

Fig.5

Peter Zumthor, Capela Sfântului Klaus-Wachendorf/Germania, perspectivă de atmosferă.

http://www.byggutengrenser.no/inspirasjon/bruder-klaus-chapel?t=10

Fig.6 Fig.7

Kengo Kuma, Nest we Grow-Hokkaido/Japonia, perspectivă exterioară(autor Ken Yokogawa).

Kengo Kuma, Nest we Grow-Hokkaido/Japonia, tectonica structurii (autor Ken Yokogawa).

surse imagini

Fig.8

Kengo Kuma, Nest we Grow-Hokkaido/Japonia, expresivitatea faţadei (autor Ken Yokogawa).

http://www.archdaily.com/592660/nest-we-grow-college-of-environmentaldesign-uc-berkeley-kengo-kuma-and-associates

Fig.9 Fig.10 Fig.11 Fig.12 Fig.13 Fig.14

Steven Holl, Muzeul Nelson Atkins-Kansas/USA, contrastul arhitecturii tectonice şi streotomice.

Steven Holl, Muzeul Nelson Atkins-Kansas/USA,relaţia cu mediul înconjurător.

Steven Holl, Muzeul Nelson Atkins-Kansas/USA, atectonic.

http://www.stevenholl.com/projects/nelson-atkins-museum-of-art

Blipsz+Atelier F.K.M., pavilion recepţie/ primireTomeşsti/România, perspectivă exterioară (autori István Benedek, Ákos Kún, Arnold Macalik).

Blipsz+Atelier F.K.M., pavilion recepţie/ primireTomeşsti/România, îmbinarea tectonicului cu stereotomicul (autori István Benedek, Ákos Kún, Arnold Macalik).

Blipsz+Atelier F.K.M., pavilion recepţie/ primireTomeşsti/România, încadrare în context (autori István Benedek, Ákos Kún, Arnold Macalik).

http://www.archdaily.com/777891/reception-hut-blipsz-plus-atelier-fkm

atitudine personală Terchilă Ovidiu, Bibliotecii “ASTRA” şi Galerii de Manuscrise Rare-Sibiu/România, 2016.

Fig.1 Fig.2 Fig.3 Fig.4 Fig.5

perspectivă la nivelul ochiului, desen digital. plan parter cota ±0,00. plan subsol cota -8,00. secţiune longitudinală. perspectivă de ilustrare a conceptului, desen digital.

epilog Fig.1

Victoria Siemer, fără nume-New York/USA, colaj digital, 2014.

http://www.mymodernmet.com/profiles/blogs/victoria-siemer-witchoriaphotomanipulations

LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT Linia orizontului î n arhitectură

INDEX Carlo Scarpa, 2,6,22,24,26,44.

Cimitirul Brion, 24.

Cer, 2,6,10,12,14,20,22,24,26,28,42,44,46,48.

Charles E. Janneret, 8.

Le Corbusier, 8,10,26.

Muzeul Prelungirii Nelimilate, 10.

Gotfried Semper, 6,28,32,34,36,38.

Karl Bötticher, 36.

Kengo Kuma, 54.

Nest We Grow, 54,56.

Kenneth Frampton, 6.

Martin Heidegger.

Mies van der Rohe, 6,18.

Casa Farnsworth, 20.

Casa Resor, 20.

Institutul de Tehnologie, 20.

Orizont, 2,4,6,8,10,12,16,44,46,48,50.

Richard Neutra, 6,14.

Casa Miller, 16.

Pământ, 2,6,20,26,28,42,46,48,56.

Peter Zumthor, 8,52.

Capela Sfântului Klaus, 52.

Stereotomie, 30,32.

Tectonică, 8,30,32,36,46,48,58.