Issuu

Selbstbildnisse. Detail aus Nr. 29. Siehe Seite 58.

Autoportrete. Detaliu din nr. 29. Vezi pagina 58. Self portraits. Detail from no. 29. See page 58.

Vorherige Seite. Detail aus Bild Nr. 20. Siehe Seite 48.

Pagina anterioarÄƒ. Detaliu din tabloul nr. 20. Vezi pagina 48. Previous page: Detail from picture no. 20. See page 48.

Signatur. Detail aus Bild Nr. 21. Siehe Seite 49.

SemnÄƒtura. Detaliu din tabloul nr. 21. Vezi pagina 49. Signature. Detail from picture no. 21. See page 49.

Michael Lassel

Barockkolloquium

Ausstellungskatalog

Catalog de expoziĹŁie

HONTERUS

Exhibition catalogue

Selbstbildnisse. Detail aus Nr. 27. Siehe Seite 56.

Autoportrete. Detaliu din nr. 27. Vezi pagina 56. Self portraits. Detail from no. 27. See page 56.

Signatur. Detail aus Bild Nr. 29. Siehe Seite 58.

SemnÄƒtura. Detaliu din tabloul nr. 29. Vezi pagina 58. Signature. Detail from picture no. 29. See page 58.

MiCHAEL LASSEL

BARoCkkoLLoquiuM Ausstellungskatalog

Catalog de expoziţie

Exhibition catalogue

des 27. Sachsentreffens

celei de-a 27-lea întâlniri a

of the 27th meeting of the

und der

şi a

and the

aus Anlass

in Siebenbürgen

200-Jahr-Feier des

cu prilejul

saşilor în Transilvania bicentenariului

on the occasion

Saxons in Transylvanian bicentenary of the

Nationalmuseums Brukenthal

Muzeului Naţional Brukenthal

National Museum Brukenthal

Herausgegeben für das

Editat pentru

Published for the

Demokratische Forum der Deutschen in Rumänien von

Forumul Democrat al Germanilor din România de către

Democratic Forum of the Germans in Romania by

HANS-WERNER SCHuSTER

Honterus Verlag Hermannstadt 2017

Editura Honterus Sibiu 2017

Honterus Publishers Sibiu 2017

Der katalog wird herausgegeben mit der finanziellen unterstützung des Departements für interethnische Beziehungen im Generalsekretariat der Regierung Rumäniens durch das Demokratische Forum der Deutschen in Rumänien

Catalogul este editat cu asistenţa financiară a Departamentului pentru Relaţii interetnice a Secretariatului General al Guvernului României de către Forumul Democrat a Germanilor din România

Gratisexemplar

Exemplar gratuit

The catalog is published with the financial support of the Department for interethnic Relations in the General Secretariat of the Romanian Government by the Democratic Forum of the Germans in Romania Free copy

kurator:

Dr. Alexandru Sonoc

Curator:

Dr. Alexandru Sonoc

Curator:

Redaktion:

Hans-Werner Schuster

Redacţie:

Hans-Werner Schuster

Editor:

Hans-Werner Schuster

Übersetzung: Dr. Edit Szegedi, Rumänisch Druck:

Judit Szász, Englisch Honterus Druckerei Hermannstadt

Hans-Werner Schuster

Traducere: Dr. Edit Szegedi, limba română Tipar:

Judit Szász, limba engleză

Tipografia Honterus Sibiu

Dr. Alexandru Sonoc

Hans-Werner Schuster

Translation: Dr. Edit Szegedi, Romanian Printing:

Judit Szász, English

Printers Honterus Sibiu

1. Auflage, 500 Exemplare

Prima ediţie, 500 exemplare

1st Edition, 500 copies

Honterus Verlag Hermannstadt

Editura Honterus Sibiu

Honterus Publishers Sibiu

iSBN 978-606-8573-88-5

Demokratisches Forum

der Deutschen in Rumänien

Verband der Siebenbürger Sachsen Michael Lassel (Bilder)

iSBN 978-606-8573-88-5

in Deutschland e.V.

Forumul Democrat a Germanilor din România Asociaţia Saşilor Transilvăneni în Germania Michael Lassel (imagini)

iSBN 978-606-8573-88-5

Democratic Forum of the Germans

in Romania

Association of Transylvanian Saxons Michael Lassel (pictures)

in Germany

Inhalt

ConţInut

Contents

Sabin Adrian Luca: Zum Geleit I . . . . . . 9

Sabin Adrian Luca: Prefaţa I . . . . . . . . . . 9

Sabin Adrian Luca: Preface I . . . . . . . . . 10

Frank Remmert: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 Welttheater der Ideen. Ein Versuch über den Maler Michael Lassel

Frank Remmert: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 Theatrum mundi al ideilor. Eseu despre pictorul Michael Lassel

Frank Remmert: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 World Theatre of Ideas. An attempt about the painter Michael Lassel

Hans-Werner Schuster: Zum Geleit II . 11

Katalog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

Bio-Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Hans-Werner Schuster: Prefaţa II . . . . . 11

Catalog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Bio-bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

Hans-Werner Schuster: Preface II . . . . 12

Catalogue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

Bio-Bibliography . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

Michael Lassel vor seinem Gemälde „Der letzte Hafen“. Foto: katarina Frömel. Michael Lassel în faţa tabloului său „ultimul port“. Foto: katarina Frömel.

Michael Lassel in front of his painting ˝The Last Haven“. Photo: katarina Frömel.

Zum GeleIt I Ähnlich der uns umgebenden Welt gebiert auch die Gegenwartskunst Zumutungen durch die Vielfalt ihrer Formwerdung und Gestaltung sowie dadurch, dass sie nicht ohne Weiteres definiert werden kann, auch nicht mit Hilfe einer Liste visueller charakteristiken, künstlerischer Themen oder kultureller Betätigungen. Aber dennoch: sollten wir je ein Rahmenkonzept finden, könnten wir sagen, dass die Gegenwartskunst das Produkt unserer Vergangenheit ist mit ihren sozialen, politischen und technologischen Gegebenheiten. Dank seiner spezifischen Aufgaben ist das Museum nicht nur der Bewahrer des Erbes der Vergangenheit, sondern auch Treuhänder des zukünftigen Erbes, deren Dynamik den Ausstellungen zeitgenössischer kunst entspringt, eine Dynamik, die mittels Schenkungen und Erwerbungen hin zu den Sammlungen führt. Seit 2014 verdeutlicht das Museum für Gegenwartskunst im Rahmen des Nationalen Museums Brukenthal diesen Prozess mithilfe des „Begehbaren Depots“, in dem Werke vieler anerkannter künstler der letzten Jahrzehnte wieder ausgestellt werden, wobei deren Großteil Zeugnis ablegt von den Ausstellungen zeitgenössischer künstler in den Räumen unserer institution. in seiner kulturellen Agenda weist das Brukenthal-Museum einen ganz besonderen Platz jenen Veranstaltungen zu, die den künstlern der rumänischen Diaspora und ihrer Rückkehr in die Heimat gewidmet sind. Wir freuen uns über jede Wiederbegegnung dieser Art, die uns bewegende künstlerische Ereignisse von besonderem Rang beschert. Mit der gleichen Freude heißen wir die Ausstellung von Michael Lassel willkommen, in diesem besonderen Jahr, in dem wir zweihundert Jahre seit der Gründung des Brukenthal-Museums feierlich begehen. Die Eröffnung der Michael-Lassel-Ausstellung im BrukenthalPalais bietet den Besuchern das Erlebnis der kontinuität. Denn die Besucher finden in seinen zeitgenössischen Gemälden dieselben komplexen Werke wie in der kunst der vergangenen Jahrhunderte, die sich in der Sammlung Europäischer kunst des Museums befinden. und das sowohl unter dem Aspekt der technischen Herangehensweise, der dekorativen Tugenden wie der verschlüsselten Bedeutungen der Bildkomposition. univ.-Prof. Dr. Sabin Adrian Luca Generaldirektor des Nationalmuseums Brukenthal

Prefaţa I Asemenea lumii din jurul nostru, arta contemporană este o scenă generatoare de provocări prin diversitatea manifestărilor şi prin faptul că nu poate fi uşor definită cu ajutorul unei liste de caracteristici vizuale, teme artistice sau preocupări culturale. şi totuşi, dacă ar fi să găsim un concept cadru, am putea spune că arta contemporană este produsul trecutului nostru recent cu implicaţiile sale sociale, politice şi tehnologice. Prin misiunea sa specifică, muzeul nu este doar păstrătorul patrimoniului trecutului, ci şi curatorul patrimoniului viitorului a cărui dinamică porneşte dinspre expoziţiile de artă contemporană spre colecţii, prin intermediul donaţiilor şi achiziţiilor. Începând din anul 2014, Muzeul de Artă contemporană din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal ilustrează acest proces prin intermediul Depozitului Vizitabil, unde se regăsesc în expunere lucrări ale multor artişti consacraţi din ultimele decenii, majoritatea acestora fiind martorele expoziţiilor deschise de artiştii contemporani la sediile instituţiei noastre. În agenda culturală a Muzeului Naţional Brukenthal din ultimii ani, un loc aparte este deţinut de evenimentele dedicate artiştilor din diaspora românească şi întoarcerii lor acasă. Ne bucurăm de fiecare reîntâlnire de acest fel care prilejuieşte manifestări artistice emoţionante, de înaltă ţinută. cu aceeaşi bucurie întâmpinăm expoziţia lui Michael Lassel într-un an special, dedicat sărbătoririi a două sute de ani de la inaugurarea Muzeului Brukenthal pentru public. Deschiderea expoziţiei Michael Lassel în Palatul Brukenthal oferă publicului vizitator experienţa continuităţii prin regăsirea în tablourile sale contemporane a aceleiaşi creaţii complexe sub aspectul abordării tehnice, virtuţilor decorative şi a înţelesurilor codificate în compoziţie, precum în arta secolelor trecute din Galeriile de Artă Europeană ale Muzeului. Prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca Director General al Muzeului Naţional Brukenthal

PrefaCe I Like the world around us, contemporary art is a scene which generates provocation by the diversity of its manifestations and by the fact that it cannot be easily defined with the help of a list of visual characteristics, artistic topics or cultural concerns. And still, if we were looking for a framework approach, we could say that contemporary art is the product of our recent past with its social, political and technological implications. Given its special mission, the museum isn’t just the keeper of the past’s patrimony, but also the custodian of the future’s patrimony, the dynamics of which starts with exhibitions of contemporary art and ends with collections, compiled through donations and acquisitions. Since 2014, the Museum of contemporary Art of the National Brukenthal Museum has illustrated this process via its ”Visitable Repository“, which exhibits the works of numerous artists from the last decades. Most of these bear witness to the exhibitions of these contemporary artists in the halls of our institution. in recent years, the National Brukenthal Museum has been reserving a special place on its cultural agenda for events dedicated to artists from the Romanian diaspora and their return home. We celebrate each such reunion; they offer an opportunity for elevated, emotional artistic manifestations. We are equally happy to welcome Michael Lassel’s exhibition in this special year dedicated to celebrating 200 years since the opening of the Brukenthal Museum to the public. The opening of Michael Lassel’s exhibition in the Brukenthal Palace offers the visiting public the experience of continuity. His contemporary paintings rediscover the complex creations which we find in the art of the past centuries in the European Art Gallery of the Museum, under the aspect of technical approach, of decorative virtues and of meanings in the composition. Professor Sabin Adrian Luca, PhD General Director of The National Brukenthal Museum

Selbstbildnis. Detail aus Nr. 12. Siehe Seite 39.

Autoportret. Detaliu din nr. 12. Vezi pagina 39. Self portrait. Detail from no. 12. See page 39.

Zum GeleIt II Der aufgeklärte Baron Samuel von Brukenthal (1721-1803) hatte als Beauftragter der Sächsischen Nationsuniversität und Beamter der Siebenbürgischen kanzlei am Wiener Hof in den 1750er Jahren mit dem Aufbau von Sammlungen begonnen, die nicht nur im Bereich Pinakothek oder Bibliothek europäischen Rang erreichen sollten. Als Gubernator Siebenbürgens (1774-1788) ließ er 1778-1788 sein Palais in Hermannstadt als prunkvolle Residenz und adäquaten Aufbewahrungsort dieser Sammlungen errichten. Seinem Wahlspruch „Fidem genusque servabo“ (Meinem Glauben und meinem Volk will ich dienen) entsprechend, vermachte der kinderlos verstorbene Brukenthal die Sammlungen dem Hermannstädter Gymnasium. 1817 wurden sie der Öffentlichkeit zugänglich gemacht, und damit ist das Brukenthal-Museum das älteste Museum im südöstlichen Europa. Dass aus Anlass seines 200-jährigen Bestehens auch ein siebenbürgisch-sächsischer künstler im Brukenthal-Museum ausgestellt werden sollte, war naheliegend, erst recht angesichts der Tatsache, dass die Ausstellungseröffnung im Rahmen des 27. Sachsentreffens stattfindet. Dass die Wahl auf Michael Lassel fiel, ist kein Zufall. Seine Werke fügen sich auf den ersten Blick nahtlos in das Ambiente des Brukenthal-Palais’, dieses bedeutendsten barocken Bauwerks Siebenbürgens, ein. Nicht nur mit ihrer äußerst sorgfältig-pedantischen Maltechnik schlagen sie die Brücke in die Zeit vor 200 Jahren. in ihnen klingen barocke Gelehrsamkeit ebenso an wie pralle barocke Lebenslust und das damit gapaarte Wissen um die Vergänglichkeit alles Lebendigen wie auch Sächlichen. Nichtsdestotrotz sind es kunstwerke der Gegenwart, die uns die Entwicklung der kunst in diesen 200 Jahren vor Augen führen, uns auch mit den Brüchen dieser Entwicklung konfrontieren und uns den Scheideweg bewusst machen, an dem die kunst heute steht. Michael Lassel hat sich diesbezüglich entschieden: gegen Digital und für Analog, für die mit allen Sinnen wahrnehmbare künstlerische Darstellung. Nicht zuletzt aber für Analogie, wobei wir uns bewusst sind, dass unabhängig davon, wie ausgeprägt gemeinsame Merkmale der Welt und ihrer realistischen, idealistischen oder surrealistischen Darstellung durch Michael Lassel auch sein mögen, es mindestens so ausgeprägte unterschiede gibt beziehungsweise ein Substrat, das die Gemeinsamkeiten gewissermaßen unterläuft und ebenso in Frage stellt, wie es unsere Sinneswahrnehmungen täuscht. Hans-Werner Schuster Bundeskulturreferent des Verbandes der Siebenbürger Sachsen in Deutschland e.V.

Prefaţa II Luminatul baron Samuel von Brukenthal (1721-1803), ca însărcinat al universităţii naţionale săseşti şi funcţionar al cancelariei Transilvaniei la curtea de la Viena în anii ’50 ai secolului al XViiilea a început cu constituirea de colecţii care nu numai în ceea ce priveşte pinacoteca şi biblioteca au ajuns de rang european. ca guvernator al Transilvaniei (1774-1788) a pus în 1778-1788 să i se construiască palatul din Sibiu ca reşedinţă somptuoasă şi loc adecvat de păstrare a acestor colecţii. Brukenthal, decedat fără copii, şi-a lăsat moştenire colecţiile Gimnaziului din Sibiu, în conformitate cu deviza sa „Fidem genusque servabo“ (Voi sluji credinţei şi poporului meu). În 1817 au fost făcute accesibile publicului şi prin aceasta Muzeul Brukenthal este cel mai vechi muzeu din Europa de Sud-Est. cu prilejul bicentenarului său, era evident că va fi expus şi un artist sas, cu atât mai mult cu cât vernisajul expoziţiei are loc în cadrul celei de a 27-a întâlniri a saşilor. că alegerea a căzut asupra lui Michael Lassel nu este o întâmplare. Lucrările sale se potrivesc fără probleme în ambientul Palatului Brukenthal, această foarte importantă construcţie barocă din Transilvania. Nu numai prin tehnica lor picturală deosebit de minuţioasă şi pedantă, ele aruncă un pod către vremurile de acum 200 de ani. În ele răsună erudiţie barocă ca şi opulenta plăcere barocă de a trăi şi, legată de aceasta, cunoaşterea perisabilităţii a tot ce este viu şi material. cu toate acestea, sunt lucrări de artă ale contemporaneităţii, care ne aduc prin faţa ochilor evoluţia artei în aceşti 200 de ani, ne confruntă şi cu rupturile acestei evoluţii şi ne fac conştienţi asupra răspântiei la care se găseşte arta astăzi. În privinţa aceasta, Michael Lassel s-a decis: împotriva digitalului şi pentru analog, pentru reprezentarea artistică perceptibilă cu toate simţurile. Nu în ultimul rând însă pentru analogie, noi fiind conştienţi că, indiferent cât de pronunţat ar fi trăsăturile comune ale lumii şi reprezentarea ei realistă, idealistă sau suprarealistă, există deosebiri cel puţin la fel de pronunţate, respectiv un substrat, încât subminează şi de asemenea pune la îndoială ceea ce este comun, după cum ne înşeală percepţiile noastre senzoriale. Hans-Werner Schuster Referent cultural federal al Asociaţiei Saşilor Transilvăneni în Germania

PrefaCe II in the 1750s, the enlightened baron Samuel von Brukenthal (17211803), representative of the Saxon Nation university and civil servant of the Transylvanian chancellery at the Vienna court of Maria Theresia (1717-1780), began to assemble collections of a European status beyond the areas of arts and books. in the years 1778-1788, as governor of Transylvania (1774-1788), he built himself a palace in Sibiu (Hermannstadt/Nagyszeben), both as a magnificent residence and as a suitable place for the safekeeping of these collections. True to his motto, ”Fidem genusque servabo“ (i will serve my faith and my people), the childless Brukenthal left the collections to the high-school of Sibiu. in 1817, they were opened to the public, making the Brukenthal Museum the oldest in southeast Europe. There was no doubt that the Brukenthal Museum should display on its 200th anniversary the work of a Transylvanian Saxon artist, especially because the opening of the exhibition takes place within the framework of the 27th Saxons meeting. And it is no accident that the choice fell on Michael Lassel. clearly, his works fit seamlessly into the ambiance of the Brukenthal Palace, this most important baroque building in Transylvania. They build a bridge to the time 200 years ago not only with their extremely careful pedantic painting technique. They also echo baroque erudition, as well as the ebullient baroque lust for life accompanied by the knowledge of the transience of all things alive and material. Nevertheless, they are art works of the present, illustrating the development in art over these 200 years, confronting us with the rifts in this development and making us aware of the crossroads at which art stands today. Michael Lassel made his decision in this respect against digital and for analogue, for artistic representation which can be perceived with all senses. And not least for analogy, whereby we are aware that irrespective of how pronounced the common characteristics of the world and its realistic, idealistic or surrealistic representation by Michael Lassel might be, there are pronounced differences, specifically a substratum which to some extent undermines and questions the common features, to the degree to which it deceives our senses. Hans-Werner Schuster, cultural Secretary of the Association of Transylvanian Saxons in Germany

Selbstbildnis im kreis der Meister des „Trompe-l’œil“: Henri cadiou, Jacques Poirier und Pierre Gilou. Detail aus Nr. 3. Siehe Seite 30. Autoportret în cercul maeştrilor picturii „Trompe-l’œil“: Henri caidou, Jacques Poirier şi Pierre Gilou. Detaliu din nr. 3. Vezi pagina 28. Self portrait in the circle of the masters of ”Trompe-l’œil“: Henri caidou, Jacques Poirier and Pierre Gilou. Detail from no. 3. See side 28.

WelttHeater der Ideen

eIn VersuCH über den maler mICHael lassel

frank remmert

„Du hast die Natur vor dir, und du musst sie interpretieren und zelebrieren, indem du sie erhöhst. Du musst dich mit dem Gegenstand so sehr identifizieren, dass du eine Sättigung erreichst. Deshalb beute ich alle meine Fähigkeiten aus, die dem Gegenstand gegenüber existieren, um ihn zu mir zu bringen, in meine Welt.“ (Michael Lassel, 2016)

Michael Lassel gehört ganz sicher zu den bedeutendsten zeitgenössischen Malern. Wir dürfen in ihm, der 1948 als Siebenbürger Sachse in Rumänien geboren wurde, einen herausragenden Erben und Bewahrer europäischer Maltraditionen sehen. Seine Gemälde werden in Museen gezeigt und weltweit von Sammlern geschätzt. Doch während Lassel schon lange unbeirrt seinem Genius folgt, gegen den Widerstand einer oft verständnislosen kunstkritik, die ihn zum Außenseiter abstempelt, haben wir Verehrer seines einzigartigen Werks uns erst spät daran gewöhnt, in dem Rumänien-Deutschen einen solitären Vermittler zu sehen, der die Trennlinie zwischen Vergangenheit und Gegenwart aufhebt. Ausgestattet mit allen Eigenschaften einer robusten künstlernatur, hat Lassel jahrzehntelang um die einzig wahre Form in seinem Schaffen gerungen. Dank seiner handwerklichen Fähigkeiten, an den Alten Meistern geschult, seiner durchdringenden Analyse und seines christlichen Glaubens ist ein Werk entstanden, das Anspruch darauf erhebt, unser Bewusstsein für Herkunft und Geschichte zu schärfen.

an der sCHnIttstelle Von IdealIsmus, realIsmus, surrealIsmus

Stilistisch gehört Lassels Werk zur Malerei des „Trompe-l’œil“, einer Spielart des Realismus, die in der Renaissance entstanden ist. Die Malerei der „Augentäuschung“ hat die perfekte illusion

zum Ziel, die als täuschend echt empfundene Darstellung der Wirklichkeit. Sie erreicht dies mit Mitteln wie der Zentralperspektive und der gemalten (Schein-) Architektur, die den hierarchisch gestaffelten Bildraum zur Bühne macht. Solche kunstgriffe wenden Meister der illusion wie Jacques Poirier, Henri cadiou und Michael Lassel auch noch im 20. und 21. Jahrhundert an. Mit der Zuordnung zur Trompe-l’œil-Malerei ist Lassels kunst und das, was aus ihr spricht, nicht hinreichend erfasst. Seinem Malen geht ein Denken voraus. unter dieser Voraussetzung reicht seine geistige Tradition viel weiter zurück, genau genommen bis zum ursprung abendländischen Denkens in der griechischen Antike. Schon Lassels Herkunft lässt uns diesen doppelten ursprung ahnen. Als leidenschaftlicher Europäer steht Lassel unzweifelhaft in der Nachfolge antik-lateinischen Geistes, ist er doch romanischer Abstammung, durchmischt mit deutschem Erbe. Aus Ludwigsdorf im kreis Mieresch stammend, kommt er aus einem Teil Rumäniens, der nach der Eroberung durch kaiser Trajan (106 n. chr.) als Provinz Dacia dem Römischen Reich zugeschlagen wurde. Das in Lassels Abstammung angelegte lateinisch-griechische Erbe hinterlässt in seinem Werk tiefe Spuren; aus ihm entsteht überhaupt erst die Spannung zwischen moderner intellektualität und antikem idealismus, die sich in seinen Bildern so sinnfällig ausdrückt. Der kunsthistoriker René Huyghe beschreibt das Wesen klassisch-idealistischer kunst so: „Die griechische kunst wusste niemals von der physischen Ähnlichkeit die Ähnlichkeit zu trennen, ,die sich aus der idee des Schönen ergibt‘ und die nur vom Geist geahnt werden kann.“ („Die Antwort der Bilder“, 1955.) Harmonisierung einer als abgründig empfundenen Wirklichkeit durch den Geist: Dieses ideal hatte erstmals der antike Philosoph Platon aufgestellt, und eine ganze Reihe künstler folgt ihm bis heute darin. in seinem Bestreben, das Plastische mehr zu betonen als das Malerische, mit den klaren Linien seiner kompositionen, den Symmetrien und ausgewogenen Proportionen steht Lassel in dieser idealistischen Tradition. Zu den bevorzugten Requisiten in seinen Gemälden zählen antike Statuen, und Bildtitel wie „Pantheon“ und „Aedicula“ belegen seine Hinwendung zur Antike. Doch der Maler ist weit davon entfernt, klassisch-idealisierender kunst bloß nachzueifern. Ähnlich wie die Dichter Jean Anouilh und Jean Giraudoux in ihren antikisierenden Dramen, verfremdet auch Lassel das seelisch Empfundene und gibt ihm einen ironisch-spielerischen Ausdruck. Daneben steht gleichberechtigt die zweite große Tradition: der Realismus der niederländischen Malerei, vor allem des 17. Jahrhunderts. Der Reichtum der heutigen Trompe-l’œil-Malerei wäre ohne die prächtigen Stillleben eines Pieter claesz oder Willem kalf undenkbar. ihre glanzvolle realistische Darstellungsweise wurde auch später von den besten Malern nur selten erreicht.

Lassels Vorliebe für Rubens ist bekannt. Er nennt ihn ehrfürchtig „den Gott der Malerei“. Mit dem Flamen verbindet ihn aber weniger der Zugriff des Löwen auf sein Thema als vielmehr eine innere Haltung: eine reine Seele voller Spannkraft und eine kontemplative Veranlagung, die erst in der kombination die lyrisch-dramatische Verzauberung der Welt ermöglichen. Lassels innere Schau verwandelt die materielle Welt um ihn herum in den Zustand höchster geistiger Erregung und an ihrem Gegenpol in den Zustand meditativer Stille. oftmals übersteigert sich sein auf das Wirkliche angelegter Realitätssinn so sehr, dass er, ähnlich wie bei Rubens, mit karikatur und Überzeichnung einhergeht: „Die Trompe-l’œil-Malerei hat mich erobert wie eines der schönsten Dinge dieser Welt. Aber auf der Basis dieses Stils eine große Vielfalt zu kreieren, ist enorm schwer. Diese Art der Malerei hat eine enge Linie und eigene Gesetzlichkeit. um das Material auszuarbeiten, ,hyper‘ auszuarbeiten, musst du die Analyse der objekte noch übersteigern, so wie ein karikaturist es tut. Du musst alles noch mehr betonen, etwa die Merkmale eines Gesichts.“ (M. Lassel, 2016.) Lassel steigert die Darstellung nochmals, bis der Realismus zu dem wird, was er als sein äußerstes Wagnis ansieht. Für ihn als christ besteht das Wagnis aber nicht in der Abstraktion der Welt. Er sucht nach etwas Substanziellerem, nach etwas, das sein antikes Erbe und seine Humanität wieder aufnimmt: „Die moderne Malerei ist für mich immer negativ: Das Gegebene, Natürliche ist nicht gut genug, also versucht man, etwas Neues zu bringen. Was das Gegebene total verneint. Weil ich auch gläubig bin, sage ich, das, was wir vor uns haben und was ich male, ist komplizierter als das, was ich mir einmal in meinem Studium erarbeitet habe! und solange ich Bewunderung für den Menschen hege, respektiere ich auch, was der Mensch ist. Das gelingt mir aber nur in der Trompe-l’œil-Malerei und nicht in der Malerei, die ich früher praktiziert habe, also der abstrakten.“ (M. Lassel, 2016.) in Bukarest hatte sich Lassel, bevor er 1986 nach Deutschland auswanderte, der abstrakten kunst verschrieben. ideologisch war er damit auf der Höhe seiner Zeit. Doch die Art der Aneignung, die nicht seinem Wesen entsprach, führte bald zum Bruch mit dieser noch jungen kunstrichtung. Den Ausschlag dafür gab die Begegnung mit dem Werk von Jacques Poirier (1935-2002) in Paris. in ihm erkannte Lassel sofort den Erneuerer der Trompe-l’œil-Malerei des 20. Jahrhunderts. Die Abstraktion hatte sich als irrweg herausgestellt, als Versuch, den allgegenwärtigen Nihilismus in kultur und Gesellschaft dauerhaft zu verfestigen. Seine Antwort darauf konnte nur sein, dem von Beliebigkeit entwerteten Menschen seine Würde zurückzugeben und die dunklen Seiten seiner Seele zu erforschen, jene Seiten, die das Böse erst zulassen. Daraus ergibt sich die dritte Traditionslinie: Der oben erwähnte „Hyper-Realismus“, den Lassel als konsequenz seiner künstleri-

schen Arbeit anstrebt, kann nicht in noch mehr Realismus bestehen, in ungeschminktem Naturalismus, sondern nur im Surrealis- mus französischer Prägung. Mehr als jeder andere moderne Stil entspricht er Lassels Bedürfnis nach romanischer Geistigkeit. Das Revolutionäre der französischen Surrealisten zu Beginn des 20. Jahrhunderts bestand darin, dass sie sich von der Darstellung der Außenwelt abwandten. Nach dem Siegeszug der realistischen Malerei eroberten sie eine neue Terra incognita. Ähnlich wie Sigmund Freud in der Psychoanalyse machten sich künstler wie Breton, Dalí und Max Ernst an die Entdeckung verborgener Schichten der Psyche: „Anknüpfend an die Lehren der Psychoanalyse … verkündeten sie die Bedeutung des unbewussten, des Halluzinatorischen, des Traums und des Rausches, die genauso wirklich seien wie die Erfahrung des bewussten Lebens.“ (karl Ruhrberg: „kunst des 20. Jahrhunderts“.) Von diesen drei Traditionslinien haben wir in Lassels Werk stets auszugehen. Wir treffen sie selbst noch auf jenen Bildern an, die nichts anderes darzustellen scheinen als eine Anhäufung von Dingen vom Flohmarkt. indem er sie auf eine neue Ebene hebt, auf der das Rationale keine große Rolle spielt, setzt er sie in eine ungewohnte Beziehung zueinander. Das Ergebnis ist eine Verzauberung der Welt. Doch diese ganzen kunstvoll ins Bild gesetzten Szenerien existieren nirgendwo anders als in unserem unterbewusstsein, sie sind eine sichtbar gewordene Traumbühne, auf der die Nebel des unbewussten immer neue Schleier werfen, die Dinge aber nicht mehr sie selber sind, sondern etwas anderes meinen. Dank Lassels Genie findet eine magische Verwandlung statt.

maler der maCHt im untergrund schwingt aber noch mehr mit. Es fällt nicht sofort ins Auge, es zeigt sich nur als Verweis. Viele seiner Gemälde stellen einen Bezug zum Alten Europa her, dessen Geschichte 1918 mit dem Ersten Weltkrieg endete. Diese Epochenwende hat sich seinem Werk unmissverständlich eingeschrieben. Sie markiert aber nicht nur das Ende eines politischen Herrschaftssystems, sondern auch den Beginn effizienter technischer Machbarkeit, als dessen perverse Tiefpunkte Holocaust und Atombombe gedacht werden müssen. Diese fatale Entwicklung dauert an: Der Erdball wird brutaler denn je mit Hilfe der Technik ausgebeutet. Lassel geht einen anderen Weg: weg von der Technik, hin zur Humanität. Er feiert die Dinge des Alltags: Menschen haben sie geschaffen, um in einer bedrohlichen Welt zu überleben. Es ist das Sein der Dinge, das er feiert, ihre Aura. Auch dies wird immer wieder in Frage gestellt durch den Anspruch des Menschen auf

Macht und durch die alles verzehrende Zeit. Wie sollen wir sonst jene objekte in den Bildern deuten, jene Rüstungen, kronen, Waffen, Paläste, Statuen, inschriften? Sie sind Zeugen einer historisch gewordenen Macht, die die Psyche des abendländischen Menschen zweitausend Jahre lang beherrscht hat. Überwunden wurde sie erst mit der Revolution von 1918/1919. Lassel hat eine spürbare Vorliebe für die Vergangenheit; ein Maler der Weltflucht ist er nicht. Sein Ethos hält ihn davon ab, oberflächliche „Botschaften“ auszusenden. Seine imagination geht andere Wege, um Sinn herzustellen: Jeder der Gegenstände im Bild kann so sehr mit Bedeutung aufgeladen sein, dass er zum Symbol wird – ohne darum Alleinanspruch zu besitzen. Es gibt weitere Symbole mit vielleicht ganz anderer Bedeutung. Damit unterläuft der künstler eine eindeutige Festlegung – und eine moralische Belehrung im Sinne von: „ich zeige euch die Gefahren kommunistischer Regime wie des früheren in Rumänien. oder ich warne euch vor dem preußischen Militarismus, der nur zu kriegen führt!“ Lassels zeitweises Berufsverbot während der Ära ceauşescu oder die Pickelhauben und kürassier-Helme in seinen Gemälden ließen diese interpretation ja durchaus zu. Aber auch ohne solche aufgesetzte „Moral“ ist sein politisches interesse existenziell: „Wenn ich nicht malen könnte, würde ich mit Worten politisieren!“ (M. Lassel, 2016.) Wir dürfen darin eine ernst zu nehmende Haltung erkennen, sich mit den Widersprüchen der Gesellschaft (in Gegenwart und Vergangenheit) auseinanderzusetzen.

IllusIonsloser blICk In dIe VerGanGenHeIt Blicken wir in den geheimen Strom der Geschichte, der im untergrund seiner Gemälde fließt: „Pantheon“ (2007): Eine Begräbnis- und Erinnerungsstätte – für einen Herrscher, errichtet aus den Resten unseres Wissens. immerhin, bei dem so wirkungsvoll in Szene gesetzten kaiser handelt es sich um karl den Großen. Seine berühmte Reiterstatue im Louvre diente als Vorbild, wenn auch in der ironischen Brechung als Gliederpuppe. ihm ist also dieses Pantheon gewidmet, das nur aus Büchern besteht. Als hätte die gefräßige Zeit von den Begräbnisstätten in der Vergangenheit nichts weiter übrig gelassen als Worte. und so ist es auch: Nicht nur antike Bauten haben sich zu Staub aufgelöst; auch Staatsgebilde, Gesetze, Technik, jegliche Ausprägung einstiger Macht haben sich allenfalls als Rest und Ruine erhalten! Was von einstiger Größe bleibt, hat in Büchern überlebt. Sie sind die Zeiten überdauernden Träger unseres Wissens. Auf diesem Fundament ruht unsere Gegenwart.

Wirkungsvoll eingesetzt, erzeugen Bücher mit ihrer eindrücklichen materiellen Beschaffenheit aber auch Plastizität im Bildraum. „ich baue gern mit Büchern, sie haben die Form von Ziegeln, damit kann man eine intellektuelle Gewissheit aufbauen; das heißt für mich kultur“, erklärt Lassel. Wie auf einer Bühne ist der künstler selbst Teil der inszenierung. in der Glaskugel beobachtet er skeptisch den Verfall der Welten, der sich außen ereignet. Später wird er sie wieder erschaffen, als geistige Schöpfung, die uns an unseren ursprung gemahnt. Wurde karl der Große nicht schon zu Lebzeiten „Vater Europas“ genannt? Als Einiger des Frankenreichs hat er Bedeutendes geleistet. Politiker wie kohl und Mitterand beriefen sich auf ihn. Was läge also näher, als ihn als Stolz des Abendlandes zu feiern? Lassels kritischer Blick, sein Skeptizismus verbietet dies. Als kontrapunkt fügt er außerhalb der eigentlichen Machtsphäre eine dritte Figur ein. in gebührendem Abstand beansprucht der Mann, den wir wohl als Ritter bezeichnen dürfen, ebenfalls einen Platz in der Ruhmeshalle. Tapfer hatte er sein Leben in den Dienst des karolingers gestellt. Vielleicht war er auf einem seiner Eroberungsfeldzüge ums Leben gekommen. Wenn man sie so nebeneinander betrachtet, scheinen sie vereint; der eine „Herr“, der andere „knecht“ zwar, und doch kann der eine nicht ohne den anderen sein, und nur ihr sozialer Rang trennt sie. Was sie verbindet, ist der feine Anflug von Humor, der auf ihren Gesichtern liegt. Er lässt den imperator nicht zum unmenschen werden, und dem gefallenen unbekannten Soldaten gibt er seine Menschlichkeit zurück. Humor und ironie sind eine ergiebige Schaffensquelle für Lassel. Wenn wir den Assoziationen weiter folgen, könnten wir sogar eine Ähnlichkeit der beiden mit Don quichote und Sancho Pansa feststellen … Aber das ist ein anderes Thema! Es ließe Rückschlüsse darauf zu, wie Lassel das Verhältnis zwischen individuum und Macht sieht. „Der Dom ii“ (2008): Ausgangspunkt ist der Regensburger Dom. Das berühmte Bauwerk wird in seiner geistigen Struktur entschlüsselt. Lassels kombinatorische Fantasie lässt den Assozia tionen freien Lauf. Darin liegt die kraft des Bildes, in der Vielfalt der Assoziationen, die es freisetzt: Apotheose der katholischen kirche, Apotheose der Architektur und der Malerei, Apotheose der Musik? Das alles wäre denkbar und führt zu der Feststellung, dass die künste kultischen ursprung haben und geschichtlich geworden sind mit und im Auftrag der kirche. Die Römischkatholische kirche, als alles bestimmende Macht, unterwarf sich die künste: im Heilsgeschehen kam ihnen nur eine dienende Funktion zu. Wenigen künstlern gelang es, sich von der kirche zu emanzipieren, und das auch erst spät, im 18. und im 19. Jahrhundert. Am Endpunkt dieser Entwicklung steht der künstler als autonomer Schöpfer, der sich als Herrscher seiner eigenen Welt fühlt.

Gott ist für den autonomen Schöpfer nicht mehr, wie für den Gläubigen, das höchste Gut. „Gott ist tot“, stellte Nietzsche im 19. Jahrhundert fest. So ganz möchte sich Lassel diesem fatalen Diktum jedoch nicht anschließen. und dennoch fehlt die christus-Figur, die wir in diesem Bild erwarten. Allenfalls deutet das auf dem Holz verteilte, ins Violett geläuterte Rot das Leiden christi an. Warum auf Holz? Vertritt es das kreuz, das Symbol und tiefe Mysterium des christentums? Vorne im Bild hat sich das Rot bereits transformiert in den Purpur der Schnur. (Des textilen Fadens? Des Purpurs der kardinäle?) Wir können nur spekulieren, ob Lassel damit tatsächlich die Veräußerlichung des christentums auf seine sichtbaren Zeichen hin ausdrückt. Sicher ist: Er erschafft den Ruhm der „Einen kirche“ neu, indem er sich auf ihre jahrtausendealte kulturleistung beruft. Ein Traumgebilde ist sein Dom, ein luzides Denkmal aller kräfte, die an diesem Traum von der „Einen kirche“ mitgewirkt haben. „Wenn die Architektur die erstarrte Musik ist“, wie der deutsche Philosoph Schelling behauptet, so findet dies seinen triumphalen bildnerischen Ausdruck in den Trompeten, Schalmeien, oboen, Hörnern und klarinetten, aus deren imaginärer Architektur sich der Dom formt. Was das orgelmanual angeht, das mit seinen Tasten in Signalfarben eher an einen modernen Synthesizer erinnert, so müssen wir uns bewusst sein, dass Lassel mit den Bedeutungen spielt wie ein Taschenspieler, der die karten ständig neu mischt. im Zusammenklang mit dem deformierten Horn führen alle diese instrumente keine sakrale Festmusik mehr auf, in der Gottes Ruhm nachklingt. Eher bringen sie ein konzert der Dissonanzen zu Gehör, vor dem die Zeitgenossen längst die ohren verschließen. Auch das gehört zum zeitbedingten Wesen der Römisch-katholischen kirche, die ja von Vertrauenskrisen aller Art erschüttert wird. ihr 2000 Jahre alter kult zeigt sich nurmehr in seinem äußerlichen Prunk. Die erhoffte Festmusik findet nicht statt. Bleibt trotzdem nicht ohne Hoffnung! So mag die frohe Botschaft lauten. Der Vordergrund zeigt den langen Weg, den die katholische kirche zurückgelegt hat. im Glas auf dem Boden spiegelt sich der Himmel! Ein Himmel, der getränkt ist vom Blut christi und der Heiligen. und wenn wir dem violetten Band nur lange genug bis an sein Ende folgen, erkennen wir vielleicht die heilende kraft, die aus dem ursprung kommt. Dieser an den äußersten Rand gedrängte blaue Dodekaeder, dürfen wir in ihm nicht den Heiligen Geist erblicken – zartes und tiefgründiges Symbol! und in dem Licht, das er ausstrahlt, nicht den göttlichen Funken in uns allen? Es wäre zu schön, um wahr zu sein! So bestünde denn die Aufgabe eines jeden Menschen, den Glauben in sich zu erneuern. Prunk ist leer und keine Macht. Für den freien Geist aber, für den künstler heißt dies: Aus der Macht des Glaubens wird schöpferische Fantasie, die im Einklang mit Vernunft und

Schönheit an einer neuen Humanität arbeitet. Damit das Bild vom Menschen ein hohes und edles bleibe!

WelttHeater der Ideen Dieses in lebenslanger Arbeit kraftvoll aufgerichtete Werk, diese in entbehrungsreicher Mühsal der unsichtbarkeit abgetrotzten Gemälde: ein Lebenswerk, das den olymp der Trompe-l’œil-Malerei erklommen hat und das von metaphysischer Not und irdischem Glück gleichermaßen kündet, diese feurigen Entschleierungen der Wahrheit durch einen liebevoll Besessenen – was wird uns dieses Werk einst bedeuten? Wird man es erkennen als ein hohes Zeugnis schöpferischen Geistes, das die Gesetze des Sehens enthält? Des Sehens der von Menschen geschaffenen Gegenstände, „die sein Leben erleichtern und seinem Weiterleben dienen“ – und nicht des Sehens von Dingen, die nicht sind und die nicht sein können, weil sie auf ein Subjekt verweisen, das des Sehens müde ist, einen Erzeuger wesenloser digitaler Bildwelten und industrieller Massenprodukte. in Lassels artistischer Vision kehrt der Blick des Schöpfergottes zurück, aber auch der des autonomen künstlers, den der Gottesglaube nicht ganz verlassen hat. Sein Werk rückt ein in den Bannkreis großer kunst, wie in Zeiten, die ehrfürchtiger umgingen mit solchen Hervorbringungen als unsere. Wie das Werk der Alten Meister enthält auch jenes von Lassel die Ahnung von etwas Vollkommenem, das niemals ganz vollkommen sein kann, da ihm Menschliches beigemischt ist. und dennoch sehnt er sich nach dem Abglanz des Himmlischen, der Entrückung der Seele in die klarheit einer anderen ordnung, oder um noch einmal mit den alten Griechen zu sprechen: nach dem Glanz der ideen im sinnlichen Gewand seiner Bilder. Von diesen Grundbedingungen haben wir auszugehen, wenn wir uns seinen besten Arbeiten nähern. in gleichem Maße ist er, historisch gesehen, ein Maler der Macht, ein Schöpfer von Bildwelten, die einer intellektuellen und ökonomischen Elite vorbehalten sind. Der Strom der Geschichte im untergrund seiner Bilder trägt zu ihrer weltweiten Rezeption bei: „Diejenigen, die Macht haben, haben auch das Wissen und die Erklärungen für meine Bilder. Sie können erklären, was sie sehen. und deshalb kaufen sie ein Bild. und wenn ein Bild sehr vielsagend ist, leben sie besser, und sie wissen das, denn jeden Tag erneuern sie ihr Wissen im Angesicht der Bilder!“ (M. Lassel, 2016.) Wie ist es ihm gelungen, ein Werk von solcher intensität und Größe zu schaffen? Lassels Leistung besteht in der Verdichtung

von Formen zu immer größerer komplexität. Gegenstände des Alltags, einmal gesehen, angeordnet und dann neu erschaffen, spiegeln in seiner Schau die großen ideen der Menschheit, eine Erzählung von Größe und Tragik, untergang und Wiederauferstehen (ständige Metamorphose, die seine Bilder manchmal so ähnlich erscheinen lässt). Am Anfang steht das Ding aus Menschenhand, rein wie am ersten Tag, am Ende die Erkenntnis, der Logos, Ausfluss göttlichen Seins. Vielleicht rührt von dorther die Pyramiden-komposition in so vielen seiner Gemälde? im sinnfälligen Aufstieg zur Pyramide angeordneter Dinge dürfen wir die Entsprechung einer kosmischen Hierarchie erkennen. Sie vereint Himmel und Erde und bringt den Menschen, selbst noch in letzter irdischer Entfernung, Gott näher. Für den Schöpfer solcher Werke bedeutet dies, er wird die abgebildeten Gegenstände absolut setzen. in jedem Ding, gesehen mit der Leidenschaft des künstlers, waltet auch dessen Geist! Dass sie absolut sind, ist sein Geheimnis. keins von Lassels Gemälden bildet Natur ab, es gibt keine Landschaftsdarstellungen. Alles ist kristalline Spiegelung einer geistigen Welt. Dennoch gleicht die Formenvielfalt in seinen Bildern jener der Natur, so reich und verschwenderisch ist sie. ihre hervorstechende Eigenschaft ist die komplexität der Form und des inhalts. Die Dinge blühen wie am Baum des Lebens, und so dürfen wir des künstlers innigsten Wunsch wohl verstehen: Wir beobachten sie dabei, wie sie blühen und sich verzweigen im Gesamtwerk zu einer kette von immer neuen Verwandlungen. Dabei ist in seinen Gemälden alles artistisches Spiel, intelligente konstruktion und – im Formalen – Reduktion auf jene Elemente, die eine Geschichte erzählen, jene große Erzählung vom Menschen und seinem Leiden. Dem Pathos der ideen, die auch die ihren sind, werden sich selbst unbeteiligte Betrachter nicht entziehen. in diesem Sinne haben wir dem künstler Michael Lassel zu danken, dass er das opfer auf sich genommen hat und uns mit uns selbst und unserer Welt versöhnt, mit einer Welt, die immer mehr im Verschwinden begriffen ist und von Virtualität verdrängt wird.

Selbstbildnis und Signatur. Detail von Bild Nr. 31. Siehe Seite 60-61.

Autoportret şi semnătură. Detaliu din tabloul nr. 31. Vezi pagina 60-61. Self portrait and signature. Detail from picture no. 31. See page 60-61.

Signatur am unteren linken Bildrand versteckt. Detail von Bild Nr. 1. Siehe Seite 28.

Semnătură ascunsă la marginea din stânga jos a tabloului. Detaliu din tabloul nr. 1. Vezi pagina 28. Signature, hidden at the pictures lower left edge. Detail from picture no. 1. See page 28.

Signatur. Detail von Bild Nr. 24. Siehe Seite 53.

Semnătură. Detaliu din tabloul nr. 24. Vezi pagina 53.

Signature. Detail from picture no. 24. See page 53.

tHeatrum mundI al IdeIlor

un eseu desPre PICtorul mICHael lassel frank remmert

„Ai natura în faţa ta, nu trebuie decât s-o interpretezi şi s-o celebrezi, preamărind-o. Trebuie să te identifici într-asemenea măsură cu obiectul, până ajungi la saturaţie. De aceea îmi exploatez toate capacităţile de care dispun în raport cu obiectul, pentru a-l aduce la mine, în lumea mea.“ (Michael Lassel, 2016) Michael Lassel face parte, cu siguranţă, dintre cei mai importanţi pictori contemporani. Putem să-l vedem pe sasul născut în 1948 în România ca pe un distins moştenitor şi păstrător al marilor tradiţii picturale europene. Picturile sale sunt prezentate în muzee şi apreciate de către colecţionari în întreaga lume. Dar, în timp ce Lassel de mult îşi urmează netulburat geniul, împotriva unei critici de artă adeseori lipsită de înţelegere, care îl califică drept outsider, noi, admiratorii operei sale unice, ne-am obişnuit abia târziu să vedem în germanul din România un mijlocitor solitar, care transcede linia de demarcaţie dintre trecut şi prezent. Înzestrat cu toate însuşirile unei naturi artistice robuste, Lassel s-a zbătut decenii de-a rândul pentru a atinge singura formă adevărată a creaţiei sale. Mulţumită aptitudinilor sale artizanale, şcolit prin maeştrii vechi, analizei pătrunzătoare şi credinţei sale creştine, a luat fiinţă o operă care îşi poate revendica meritul de a ne fi ascuţit conştiinţa originii şi istoriei.

la InterseCtarea dIntre IdealIsm, realIsm şI suPrarealIsm Din punct de vedere stilistic, opera lui Lassel aparţine picturii „Trompe-l’œil“, o versiune a realismului, care a apărut în epoca Renaşterii. Pictura „înşelării ochiului“ urmăreşte atingerea iluziei perfecte, reprezentarea înşelător de veridică a realităţii. Acest obiectiv îl atinge prin mijloace ca perspectiva centrală şi a pictării

arhitecturii (aparente), care transformă spaţiul organizat ierarhic al tabloului într-o scenă. Asemenea tertipuri sunt folosite chiar şi în secolele XX-XXi de maeştrii ai iluziei ca Jacques Poirier, Henri cadiou şi Michael Lassel. Arta lui Lassel ca şi mesajul ei nu pot fi însă înţelese adecvat doar prin încadrarea sa în pictura trompe-l’œil. Actului pictării îi premerge o anumită gândire. Sub această premisă, tradiţia sa spirituală are rădăcini mult mai vechi, mai precis până la originile gândirii occidentale în antichitatea greacă. chiar obârşia lui Lassel ne lasă să intuim această dublă origine. ca european pătimaş, Lassel stă, fără îndoială în descendenţa spiritului antic-latin, fiind de obârşie romanică întrepătrunsă cu moştenirea germană. Fiind originar din Logig, judeţul Mureş, el provine dintr-o parte a României care după cucerirea de către împăratul Traian (106 d.Hr.) a devenit provincia Dacia a imperiului Roman. Moştenirea latino-greacă inerentă în originea lui Lassel lasă urme adânci în opera acestuia; din aceasta se crează de fapt tensiunea dintre intelectualitatea modernă şi idealismul antic, atât de tangibil exprimată în tablourile sale. istoricul de artă René Huyghe descrie în felul următor esenţa artei clasic-idealiste: „Arta greacă n-a ştiut niciodată să despartă de asemănarea fizică asemănarea ,care rezultă din ideea frumosului‘ şi care nu poate fi bănuită decât de spirit.“ („Die Antwort der Bilder“, 1955.) Armonizarea unei realităţi percepute prin spirit ca abisală: acest ideal a fost formulat pentru prima oară de filosoful antic Platon şi un şir întreg de artişti l-a urmat până în zilele noastre. Prin încercarea sa de a accentua mai degrabă dimensiunea plastică decât cea picturală, prin liniile clare, simetriile şi proporţiile echilibrate ale compoziţiilor sale, Lassel se află în continuitatea acestei tradiţii. Printre recuzitele sale preferate se numără statuile antice, iar titluri de tablouri ca „Panteon“ sau „Aedicula“ dovedesc înclinaţia lui spre Antichitate. Însă pictorul este departe de simplul mimetism al artei clasic-idealizante. Asemănător poeţilor de talia lui Jean Anouilh şi Jean Giraudoux în dramele lor antichizante, Lassel alienează ceea ce a perceput în spirit şi îi conferă o expresie ironic-ludică. Alături, la egalitate, stă cea de-a doua mare tradiţie: realismul picturii din Ţările de Jos, mai ales din secolul al XVii-lea. Bogăţia picturii trompe-l’œil contemporane ar fi de neconceput fără somptuoasele naturi moarte ale unui Pieter claesz sau Willem kalf. Maniera lor de reprezentare plină de strălucire a fost arareori atinsă chiar şi de cei mai buni pictori. Preferinţa lui Lassel pentru Rubens este cunoscută. Plin de evlavie, el îl numeşte „zeul picturii“. De flamand este legat însă mai puţin prin abordarea leului în tema lui, ci mai degrabă printr-o atitudine interioară: un suflet curat, plin de tensiune şi o înclinaţie contemplativă, care doar împreună fac posibilă metamorfozarea liric-dramatică a lumii. Viziunea interioară a lui Lassel transformă lumea materială din jur într-o stare

de maximă emoţie spirituală, iar la polul opus într-o stare de linişte meditativă. Adeseori, simţul său al realităţii axat pe real este atât de exagerat, încât, ca şi la Rubens, ajunge la caricatură şi îngroşarea trăsăturilor: „Pictura trompe-l’œil m-a cucerit ca unul dintre lucrurile cele mai frumoase din această lume. Dar a crea o mare varietate pe baza acestui stil este enorm de greu. Acest tip de pictură are o linie îngustă şi legitate proprie. Pentru a prelucra materialul, pentru a-l „hiper“prelucra, trebuie să exagerezi analiza obiectelor, aşa cum o face un caricaturist. Trebuie să accentuezi totul şi mai mult, ca de exemplu trăsăturile unei feţe.“ (M. Lassel, 2016.) Lassel supralicitează încă o dată reprezentarea, până când realismul devine o acţiune de o temeritate extremă. Însă pentru el, în calitate de creştin, temeritatea nu constă în abstracţiunea lumii. El caută ceva mai substanţial, ceva care moştenirea sa antică şi propria-i umanitate să-l asimileze din nou: „Pictura modernă are pentru mine întotdeauna ceva negativ: Datul, naturalul nu mai ajunge, deci se încearcă aducerea a ceva nou. ceva ce neagă total datul. Deoarece sunt şi credincios, consider că ceea ce avem în faţa noastră şi ceea ce eu pictez este mai complicat decât ceea ce mi-am însuşit cândva prin muncă în timpul studiilor mele! şi atâta timp, cât resimt admiraţie pentru om, respect şi ceea ce este omul. Aceasta însă îmi reuşeşte doar în pictura trompe-l’œil şi nu în pictura pe care am practicat-o pe vremuri, adică cea abstractă.“ (M. Lassel, 2016.) La Bucureşti, înaintea emigrării sale în Germania în 1986 Lassel s-a dedicat picturii abstracte. ideologic s-a aflat pe culmile timpului său. Însă modul de abordare, care nu corespundea fiinţei sale, a dus repede la ruptura cu acest curent artistic încă tânăr. impulsul l-a dat întâlnirea cu opera lui Jacques Poirier (1935-2002) la Paris. În el, Lassel l-a recunoscut imediat pe înnoitorul picturii trompel’œil din secolul al XX-lea. Abstractul s-a dovedit a fi un drum greşit, o încercare de a consolida durabil nihilismul omniprezent din cultură şi societate. Răspunsul lui nu putea fi, decât acela de a-i reda demnitatea omului devalorizat prin arbitrariu şi de a cerceta părţile întunecate ale sufletului său, acele părţi care fac posibil răul. Din aceasta rezultă o a treia linie de tradiţie din care el se revendică: „hiperrealismul“, spre care drept consecinţă a operei sale artistice tinde Lassel, nu poate consta din şi mai mult realism, din naturalism necosmetizat, ci doar din suprarealismul de sorginte franceză. Acesta corespunde mai mult decât orice alt stil modern nevoii lui Lassel de spiritualitate romanică. Elementul revoluţionar al suprarealiştilor francezi de la începutul secolului al XX-lea consta în abandonarea repezentării lumii exterioare. După triumful picturii realiste, ei au cucerit o nouă terra incognita. Asemănător psihanalizei lui Sigmund Freud, artiştii de talia lui Breton, Dalí şi Max Ernst au început explorarea straturilor absconse ale psihicului: „Pornind de la învăţăturile psihanalizei ... au proclamat importanţa inconştientului, a halucinatoricu-

lui, a visului şi a extazului, care sunt la fel de reale ca experienţa vieţii conştiente.“ (karl Ruhrberg: „kunst des 20. Jahrhunderts“.) În opera lui Lassel trebuie să pornim întotdeauna de la aceste trei linii de tradiţie. Le întâlnim şi în acele tablouri, care nu par a reprezenta altceva decât grămezi de lucruri de la piaţa de vechituri. Ridicându-le pe un alt plan, în care raţionalul nu joacă un rol important, le pune într-o relaţie neobişnuită unele cu altele. Rezultatul este o vrăjire a lumii. Aceste scenografii iscusit puse în scenă nu există însă niciunde altundeva decât în subconştientul nostru, ele sunt o scenă onirică devenită vizibilă, pe care negura inconştientului aruncă noi şi noi văluri, iar lucrurile nu mai sunt ele însele, ci înseamnă cu totul altceva. Datorită geniului lui Lassel are loc o transformare magică.

PICtorul PuterII În subteran există însă multe alte vibraţii. Aceasta nu iese imediat la iveală, se vede doar ca aluzie. Multe dintre picturile sale au ca referinţă vechea Europă, a cărei istorie s-a sfârşit în 1918, odată cu Primul Război Mondial. Această turnură epocală este înscrisă fără ambiguităţi în opera lui. Ea marchează însă nu doar sfârşitul unui sistem de dominaţie politică, ci şi începutul fezabilităţii tehnice eficiente, ale cărui puncte de minim perverse trebuie consoderate Holocaustul şi bomba atomică. Această evoluţie fatală continuă: Globul pământesc este exploatat mai mult decât oricând cu ajutorul tehnicii. Lassel merge pe altă cale: se îndepărtează de tehnică şi se îndreaptă spre uman. El celebrează obiectele cotidianului: oamenii le-au creat, pentru a supravieţui într-o lume ameninţătoare. Este fiinţa lucrurilor, pe care o celebrează, aura lor. şi aceasta este mereu şi mereu pusă la îndoială de pretenţia de putere a omului ca şi de timpul care înghite totul. cum să interpretăm acele obiecte din tablouri, acele armuri, coroane, arme, palate, statui, inscripţii? Ele sunt martorii unei puteri devenite istorice care a stăpânit psihicul omului occidental timp de două mii de ani. Abia cu revoluţia de la 1918/1919 au fost depăşite. Lassel are o preferinţă pentru trecut, însă nu este un pictor al escapismului. Ethosul lui îl împiedică să transmită „mesaje“ superficiale. imaginaţia lui merge pe alte căi, pentru a produce sens: Fiecare obiect din tablou poate fi atât de încărcat de sens, încât devine un simbol – fără a deţine însă monopolul. Există alte simboluri, cu o semnificaţie probabil cu totul diferită. Astfel, artistul elimină în mod subversiv concluzia univocă – şi o povăţuire morală în sensul că : „Vă arăt pericolele unui regim comunist cum a fost acela din România. Sau vă avertizez asupra militarismului prusac, care

duce doar la războaie!“ interdicţia temporară de a lucra, la care fusese supus Lassel în epoca lui ceauşescu sau coifurile cu vârf ascuţit şi căştile de cuirasier din tablourile sale îngăduie fără probleme o asemenea interpretare a picturilor sale. Dar, chiar şi în absenţa unei asemenea „morale“ forţate, interesul lui politic este exiestenţial: „Dacă nu aş putea picta, aş politiza cu vorbe!“ (M. Lassel, 2016). Putem să vedem aici o atitudine demnă de luat în serios, de a se confrunta cu contradicţiile societăţii (din prezent şi din trecut).

PrIVIre lIPsItĂ de IluZII asuPra treCutuluI Să privim deci în curentul tainic al istoriei, care curge subversiv prin tablourile sale: „Panteon“ (2007): un loc de înmormântare şi de comemorare – pentru un domnitor, construit din resturile cunoaşterii noastre. În cazul împăratului atât de eficient pus în scenă, este vorba, totuşi, de carol cel Mare. Faimoasa lui statuie ecvestră din Luvru a slujit drept model, chiar şi în varianta ironicei sale frângeri, ca păpuşă articulată. Lui îi este dedicat aşadar acest panteon, constituit numai din cărţi. ca şi când, din mormintele trecutului, timpul lacom nu ar mai fi lăsat nimic altceva în urmă decât cuvintele. şi aşa şi este: nu doar construcţii antice s-au prefăcut în praf; şi construcţii statale, legi, tehnica, orice expresie a puterii de odinioară s-au păstrat în cel mai bun caz doar ca rest şi ruine! ceea ce rămâne din măreţia de odinioară, a supravieţuit în cărţi. Ele sunt purtătoarele cunoaşterii noastre care vor dăinui peste vremuri. Pe acest fundament se odihneşte prezentul nostru. Folosite cu efect, prin remarcabila lor alcătuire materială cărţile produc şi plasticitate în spaţiul imaginii. „Îmi place să construiesc cu cărţi, au forma unor cărămizi, cu care se poate construi o certitudine intelectuală; asta înseamnă cultură penru mine“, explică Lassel. ca pe o scenă, artistul face parte el însuşi din punerea în scenă. În globul de sticlă el observă sceptic decăderea lumilor, care are loc în exterior. ulterior, o va recrea din nou, ca o creaţie spirituală, care ne aduce aminte de obârşia noastră. Nu a fost oare încă din timpul vieţii sale numit carol cel Mare „părintele Europei“? ca unificator al imperiului francilor a realizat ceva important. Politicieni ca Mitterand sau kohl se referă la el. ce ar fi deci mai firesc decât ca el să fie celebrat ca mândria occidentului? Privirea critică a lui Lassel, scepticismul său interzice însă aşa ceva. Drept contrapunct, el introduce în afara sferei puterii o a treia figură. La cuvenită distanţă, bărbatul pe care-l putem desemna drept cavaler revendică şi el un loc în templul gloriei. cu vitejie şi-a pus viaţa în slujba

carolingianului. Poate că a căzut într-una dintre campaniile de cucerire ale împăratului. Dacă-i privim alăturaţi, par a fi uniţi – deşi unul este „stăpân“, iar celălalt „slujitor“ şi totuşi unul nu poate fără celălalt, doar rangul lor social îi desparte. ceea ce îi leagă este boarea fină de umor, înscrisă pe faţa lor. Aceasta îl împiedică pe imperator să devină neom, iar soldatului căzut îi redă umanitatea. umorul şi ironia sunt pentru Lassel o sursă fertilă a creaţiei. Dacă urmărim în continuare asocierile, am putea constata chiar şi o asemănare a celor doi cu Don quijote şi Sancho Panza … Dar aceasta este altă temă! Ar permite chiar concluzii asupra modului în care Lassel vede relaţia dintre putere şi individ. „catedrala ii“ (2008): Punctul de plecare este catedrala din Regensburg. celebra clădire este descifrată prin structura ei spirituală. Fantezia combinatorică a lui Lassel lasă asocierilor neîngrădită libertate. În aceasta constă puterea imaginii, în multitudinea asocierilor cărora le dă drumul: Apoteoza Bisericii catolice, apoteoza arhitecturii şi picturii, apoteoza muzicii? Toate acestea sunt alternative posibile şi duc la constatarea că artele au origini cultice şi au devenit istorice cu şi din însărcinarea Bisericii. Biserica romano-catolică, ca putere atotdecidentă, şi-a supus artele: în procesul mântuirii lor le revenea doar funcţia de a sluji. Puţini artişti au reuşit să se emancipeze de Biserică şi această încă târziu, în secolele XViii-XiX. La capătul acestei evoluţii stă artistul în calitate de creator autonom, care se simte ca stăpânitorul propriei sale lumi. Pentru creatorul autonom, spre deosebire de credincios, Dumnezeu nu mai este valoarea supremă. „Dumnezeu a murit“, a constatat în secolul al XiX-lea Nietzsche. Lassel însă nu vrea să se alăture fără crâcnire acestei maxime fatale. şi, cu toate acestea, figura lui Hristos, la care ne-am aştepta în acest tablou, lipseşte. În orice caz, roşul distribuit pe lemn, purificat în violet, face referire la patimile lui Hristos. De ce pe lemn? Reprezintă crucea, simbolul şi taina profundă a creştinismului? În faţă, roşul s-a transformat deja în purpura şnurului. (A firului textil? Al purpurei cardinalilor?) Nu putem decât să speculăm, dacă Lassel vrea într-adevăr să exprime astfel reducerea creştinismului la semnele sale exterioare. Este însă sigur, că recrează gloria Bisericii nescindate, referindu-se la realizări ei culturale vechi de milenii. o creaţie onirică este catedrala lui, un monument lucid al tuturor puterilor care au conlucrat la acest vis al Bisericii unice. „Dacă arhitecura este muzică încremenită“, cum a afirmat filosoful german Schelling, atunci ea îşi găseşte expresia iconografică în trompete, cavale, oboaie, cornuri şi clarinete, din a căror arhitectură imaginară este formată catedrala. În ceea ce priveşte registrul de orgă, a cărui tastatură în culori fluorescente aminteşte mai degrabă de un sintetizator, atunci trebuie să fim conştienţi de faptul că Lassel joacă asemenea unui scamator care reamestecă cărţile în permanenţă. În consonanţă cu cornul deformat, aceste instru-

mente nu mai interpretează muzică sacră solemnă, prin care răzbate slava Domnului. Mai degrabă aduc în auz un concert al disonanţelor, faţă de care contemporanii demult îşi acoperă urechile. şi aceasta ţine de fiinţa cea supusă vremii a Bisericii romano-catolice, zguduită de crize de încredere de tot felul. cultul său de 2000 de ani se manifestă acum doar prin fastul exterior. Aşteptata muzică solemnă nu se mai produce. şi totuşi, să nu rămâneţi lipsiţi de speranţă! Astfel ar putea suna vestea cea bună. Prim-planul prezintă lungul drum pe care Biserica catolică l-a parcurs. În sticla de pe podea se reflectă cerul! un cer îmbibat de sângele lui Hristos şi al sfinţilor. iar dacă urmărim panglica violetă până la capăt, recunoaştem probabil forţa tămăduitoare care provine din izvorul ei. În acest dodecaedru albastru, împins la marginea extremă, nu am putea oare vedea pe Sfântul Duh – simbol delicat şi adânc! iar în lumina pe care o emană, nu am putea vedea scânteia divină din noi toţi? Ar fi prea frumos pentru a fi adevărat! Astfel, sarcina fiecărui om ar fi să-şi înnoiască credinţa din sine. Fastul e gol şi nu este putere. Pentru spiritul liber, pentru artist, aceasta însă înseamnă: din puterea credinţei devine fantezie creatoare, care lucrează în consonanţă cu raţiunea şi frumuseţea la o nouă umanitate. Pentru ca imaginea omului să rămână una înaltă şi nobilă!

tHeatrum mundum al IdeIlor Această operă edificată printr-o muncă de-o viaţă, plină de avânt, aceste picturi smulse prin efortul plin de renunţare al invizibilităţii: o operă a unei vieţi care a urcat pe olimpul picturii trompel’œil şi care vorbeşte în aceeaşi măsură despre strâmtoarea metafizică şi bucuria lumească, aceste înfocate dezveliri ale adevărului de către un obsedat afectuos – ce va însemna această operă cândva, pentru noi? Va fi recunoscută drept o dovadă înaltă a spiritului creator, care conţine legile vederii? A vederii obiectelor făurite de oameni „care-i uşurează viaţa şi-i slujesc perenitatea“ – şi nu vederea obiectelor care nu sunt şi nici nu pot fi, pentru că indică spre un subiect obosit de vedere, un producător de lumi digitale lipsite de fiinţă şi de produse industriale de masă. În viziunea artistică a lui Lassel revine privirea lui Dumnezeu creatorul, dar şi cea a artistului autonom, pe care credinţa în Dumnezeu nu l-a părăsit cu totul. opera sa intră în sfera marii arte, ca în vremurile care tratau cu mai multă evlavie asemenea creaţii decât cele ale noastre. ca şi opera maeştrilor vechi, aceea a lui Lassel conţine intuirea a ceva desăvârşit, care nicicând nu va putea deveni pe deplin desăvârşit, deoarece este amestecat cu umanul. şi cu toate acestea îi

este dor de reflecţia celestului, de înălţarea extatică a sufletului la limpezimea unei alte rânduieli sau, de la vechii greci citire: de strălucirea ideilor învăluite în veşmântul senzual al tablourilor sale. De la aceste premise de bază trebuie să pornim atunci când ne apropiem de cele mai bune lucrări ale sale. În aceeaşi măsură, din perspectivă istorică, este un pictor al puterii, un creator de lumi picturale rezervate unei elite intelectuale şi economice. curentul din subtextul tablourilor sale contribuie la receptarea lor mondială: „Aceia care deţin puterea, deţin şi cunoştinţele şi explicaţiile pentru tablourile mele. Ei pot explica ceea ce văd. şi de aceea cumpără un tablou. iar când o imagine este foarte elocventă, atunci trăiesc mai bine şi ei ştiu asta, pentru că în fiecare zi îşi reînnoiesc cunoaşterea în faţa imaginilor!“ (M. Lassel, 2016.) cum de a reuşit să creeze o operă de o asemenea intensitate şi măreţie? Realizarea lui Lassel constă în a condensa formele până la grade tot mai înalte de complexitate. obiectele de uz cotidian, odată văzute, ordonate şi apoi recreate, oglindesc în prezentarea lui marile idei ale umanităţii, o naraţiune despre măreţie şi tragic, despre declin şi reînviere (metamorfoză permanentă, care face ca tablourile sale să pară câteodată aşa de asemănătoare). La început stă obiectul din mâna omului, curat ca în prima zi, la sfârşit cunoaşterea, Logos-ul, emanaţia fiinţei divine. Poate de aici îşi trage sorgintea compoziţia piramidală a multora dintre picturile sale? În ascensiunea evidentă spre piramida constituită din obiecte putem recunoaşte echivalentul unei ierarhii cosmice. Ea uneşte cerul şi pământul şi aduce omul, chiar şi în ultima îndepărtare pământeană, mai aproape de Dumnezeu. Pentru creatorul unor asemenea opere aceasta înseamnă că obiectele reprezentate vor trece în absolut. În fiecare obiect văzut cu pasiunea artistului, domneşte şi spiritul acestuia! că sunt absolute, este taina lui. Nici una din picturile lui Lassel nu reproduce natura, nu există reprezentări de peisaje. Totul este oglindirea cristalină a unei lumi spirituale. şi totuşi, diversitatea formelor din tablourile sale este similară naturii, atât de bogată şi îmbelşugată este. Însuşirea ei pregnantă este complexitatea formei şi a conţinutului. obiectele înfloresc ca şi când ar fi în pomul vieţii, şi astfel ar trebui să înţelegem cu adevărat dorinţa cea mai intimă a artistului: le observăm cum înfloresc şi se ramifică, devenind în întregimea operei un lanţ de preschimbări permanente. În picturile sale însă, totul este joc artistic, construcţie inteligentă şi reducere – în sens formal – la acele elemente care povestesc o istorie, acea marea naraţiune despre om şi suferinţele acestuia. Patosului ideilor, care sunt şi ale lor, nu se vor putea sustrage nici privitorii neimplicaţi. În acest sens va trebui să ne exprimăm gratitudinea faţă de artistul Michael Lassel, pentru că a luat jertfa asupra sa şi ne-a împăcat pe noi cu noi înşine şi cu lumea noastră, cu o lume care este, din ce în ce, pe cale de dispariţie, marginalizată fiind de virtualitate.

World tHeatre of Ideas an attemPt about tHe PaInter mICHael lassel frank remmert

”You have nature in front of you and you have to interpret and celebrate it by elevating it. You have to identify with the topic to the extent that you reach a saturation. Therefore i exploit all the faculties i have towards the topic so as to bring it to me, into my world.“ (Michael Lassel, 2016) Michael Lassel is certainly one of the most important contemporary painters. We may regard him – born in 1948 as a Transylvanian Saxon in Romania – as an outstanding heir and custodian of European painting traditions. His work is shown in museums and valued by collectors all over the world. Lassel has been following unerringly his genius for a long time in the face of the opposition of an often uncomprehending art criticism which labels him an outsider. But we – the admirers of his unique work – have only lately become used to seeing the German from Romania as a mediator who cancels out the dividing line between past and present. kitted out with all the characteristics of a robust artistic nature, Lassel has been struggling for decades in his canon of work towards the one true form. Thanks to his draughtsmanship schooled in the old Masters, plus his penetrating analysis and his christian belief, he has created an œuvre which raises the claim to sharpen our awareness of origins and of history.

at tHe InterfaCe of IdealIsm, realIsm, surrealIsm Stylistically, Lassel’s work belongs to ”trompe-l’œil“ painting, a variant of realism born during the Renaissance. The aim of the painting of ”the deception of the eye“ is perfect illusion, a depiction of reality perceived as deceptively true. it is achieved by means

such as central perspective and painted (illusory) architecture, which turns the hierarchically staggered space of the painting into a stage. Such artistic tricks have been used by the masters of illusion like Jacques Poirier, Henry cadiou and Michael Lassel in the 20th and 21st centuries. it’s not enough to allocate Lassel’s art and what it expresses to ”trompe-l’œil“ painting in order to understand it. His painting is preceded by thought. under these conditions, his spiritual tradition reaches back far further, in fact to the origins of Western thinking in Greek antiquity. Even Lassel’s roots anticipate this double ancestry. A passionate European, Lassel is undoubtedly in the tradition of the antique Latin spirit, given his Roman origins, mixed with German heritage. Born in Logig (Ludwigsdorf) in Mureş county, he comes from a part of Romania which was annexed as the province of Dacia to the Roman Empire after being conquered by Emperor Trajan (106 AD). The Greco-Latin heritage rooted in Lassel’s origins leaves deep traces in his work. it actually creates the tension between modern intellectuality and antique idealism, expressed so manifestly in his paintings. The art historian René Huyghe describes the essence of classical-idealistic art as follows: ”Greek art never knew about the separation of physical likeness from the ’likeness resulting from the idea of beauty‘, which can only be divined by the spirit.“ (”The Answer of the Pictures“, 1955) Harmonisation of a reality perceived as unfathomable through the spirit: this ideal was first set out by the philosopher Plato in antiquity and many artists have followed suit to this very day. in his attempt to accentuate plasticity more than the pictorial, with the clear lines of his compositions, the symmetries and the balanced proportions, Lassel stands in this idealistic tradition. Among the favoured requisites of his paintings are antique statues, while titles for his paintings such as ”Pantheon“ and ”Aedicula“ prove his bias for antiquity. But the painter by no means just follows classical-idealising art. Like the authors Jean Anouilh and Jean Giraudoux in their plays set in antiquity, Lassel alienates the spiritual feeling and gives it an ironic-playful expression. on a par, and next to it, stands the second great tradition: the realism of the Dutch painters, especially of the 17th century. The richness of today’s trompe-l’œil painting is inconceivable without the brilliant still lifes of a Pieter claesz or Willem kalf. Their glamorous realistic presentation method has been seldom achieved again even by the best painters. Lassel’s penchant for Rubens is well known. He calls him reverentially ”the god of painting“. He is linked to the Flemish painter not so much by his leonine grasp of his theme but rather by an inner stance: a pure spirit full of vigour, and a contemplative disposition. The combination of these two makes the lyrical-dramatic enchantment of the world possi-

ble. Lassel’s inner view turns the material world around him into a state of the highest spiritual excitement and on its opposite side into a state of meditative silence. often, his sense of reality focusing on the genuine exceeds itself to the extent that – as with Rubens – it goes hand in hand with caricature and exaggeration: ”Trompe-l’œil painting has captured me like one of the most beautiful things in this world. But to create a great variety based on this style is extremely difficult. This kind of painting has a narrow line and its own laws. in order to draw up the material to ’hyper‘ draw it up, you must exaggerate the analysis of the objects, like a cartoonist. You must stress everything far more, for instance the characteristics of a face.“ (M. Lassel, 2016) Lassel further enhances the depiction until realism becomes what he regards as the extreme venture. But he is a christian, so this venture does not mean the abstraction of the world. He is looking for something more substantial, for something that will absorb his antique heritage and his humanity. ”Modern painting for me is always negative: the given, the natural, is not good enough, so one tries to bring in something new. Which totally denies the given. Because i am a believer, i say that what we have in front of us and what i paint is more complicated than what i had already worked out during my studies. And as long as i admire man, i respect what man is. i succeed in this only through trompe-l’œil painting and not through the painting i practised earlier, the abstract one.” (M. Lassel, 2016) Before his emigration to Germany from Bucharest in 1986, Lassel had committed himself to abstract art. ideologically, he was thus on top of his time. But the way of acquirement did not suit his character and soon it lead to a break with this young art form. Getting acquainted with the work of Jacques Poirier (1935-2002) in Paris proved decisive. Lassel immediately recognised in him the innovator of the trompe-l’œil painting of the 20th century. Abstract art proved to be a false path, an attempt to strengthen the ubiquitous nihilism in culture and society in perpetuity. His only answer could be to restore the dignity of man devalued by arbitrariness and to study the dark sides of his soul, the sides which allow evil. This leads to the third line of tradition: the above-mentioned ”hyper-realism“ – which Lassel aims at as a consequence of his artistic work – cannot consist of even more realism, of unadorned naturalism, but only of a French type surrealism. it corresponds to Lassel’s need for Roman spirit more than any other modern style. French surrealists revolutionised art at the beginning of the 20th century by turning their backs on the representation of the outside world. After the triumphal march of realistic painting, they conquered a new terra incognita. Like Sigmund Freud in psychoanalysis, artists like Breton, Dalí and Max Ernst embarked on the

discovery of the hidden layers of the psyche: ”Following the doctrines of psychoanalysis … they declared the significance of the unconscious, of the hallucinatory, of the dream and the intoxication, claiming they were as real as the experience of conscious life.“ (karl Ruhrberg: ”20th century Art“) We always have to start from these three lines of tradition in Lassel’s work. We detect them even in pictures which seem to show nothing else but a pile of objects from a flea-market. By elevating them onto a new level, where the rational doesn’t play a big role, he puts them into an unusual relationship to each other. The result is a world enchanted. However, all these artfully depicted scenes exist nowhere else but in our subconscious. They are a dream stage become visible, where the fog of the unconscious spreads ever new veils and things aren’t themselves any more but mean something else. Thanks to Lassel’s genius, a magic transformation takes place.

PaInter of PoWer There is more to it underneath, though. it doesn’t immediately catch the eye, it appears only as an allusion. Many of his paintings refer to old Europe, the history of which ended in 1918 and the First World War. This epochal turning point is unequivocally imprinted in his work. it marks not only the end of a political power system, but also the beginning of an efficient technical feasibility, its perverse nadirs being the holocaust and the atomic bomb. This fatal development continues. The globe is being exploited more brutally than ever with the help of technology. Lassel takes another road: away from technology towards humanity. He celebrates the objects of everyday life: they were made by man in order to survive in a menacing world. He celebrates the being of things, their aura. This is challenged again and again by man’s aspiration to power and by all-consuming time. How else should we interpret the objects in the paintings, the pieces of armour, the weapons, the palaces, the statues, the inscriptions, the crowns? They are witnesses to a power that had become history but which had dominated the psyche of Western man for 2000 years. This was transcended only with the revolution of 1918/1919. Lassel has a tangible penchant for the past; he is no painter of escapism. His ethos prevents him from sending out superficial ”messages“. His imagination takes other ways in order to create meaning. Each object in the picture can be loaded with meaning to the extent that it becomes a symbol – without therefore possessing an exclusive claim. There are other symbols, with a maybe

totally different meaning. Thus the artist circumvents any clear commitment – and moral doctrines along the lines of: ”i am showing you the dangers of the communist regime as it used to be in Romania.“ or ”i warn you of Prussian militarism, which can only lead to war!“ The fact that Lassel was occasionally banned during the ceauşescu years, and the spiked and cuirassier helmets in his paintings would certainly allow for these interpretations. But his political interest is existential even without such superimposed morality: ”if i couldn’t paint i would talk politics with words!“ (M. Lassel, 2016) We can recognise here a serious attitude which grapples with the (present and past) contradictions of society.

a GlanCe Into tHe Past WItHout IllusIons Let us look into the secret current of history which flows in the background of his paintings: ”Pantheon“ (2007): A tomb and memorial site – for a monarch, built out of the remains of our knowledge. The emperor placed so effectively in the limelight is charlemagne. The model is his famous equestrian statue in the Louvre, even if it is presented in an ironic breach as a jointed doll. This pantheon is dedicated to him and it is built only out of books. As though voracious time had left over from the tombs of the past nothing but words. And so it is: not only antique buildings turned to dust, but also states, laws, technologies, any manifestations of former power have survived at best as fragments and ruins! Whatever is left of former greatness has survived in books. They carry our knowledge and outlast the ages. our present rests on these foundations. Applied efficiently, and with their impressive material quality, books create plasticity in the painted space. ”i like to build with books; they have the shape of bricks, one can build with them an intellectual certainty, and for me this means culture“, explains Lassel. As if on a stage, the artist himself is part of the enactment. He watches sceptically in the crystal ball the decay of worlds happening on the outside. He will recreate it later, as a spiritual creation which reminds us of our origins. Didn’t they already call charlemagne in his lifetime the ”father of Europe“? He achieved significance by uniting the Frank Empire. Politicians like kohl and Mitterrand invoked him. Wouldn’t it be obvious to celebrate him as the pride of the Western world? Lassel’s critical eye, his scepticism, forbids this. He introduces as a counterpoint a third figure outside the actual sphere of power. At a due distance, the man we might well describe as a knight also claims a place in the hall of fame. He

bravely dedicated his life to the service of the carolingian ruler. Maybe he died during one of his campaigns of conquest. Looking at them like that – side by side – they seem united; one ”lord“ the other ”servant“. But neither can exist without the other; only their social rank separates them. They are connected by a slightly amused expression of their faces. This stops the emperor turning into a monster and returns to the fallen unknown soldier his humanity. Humour and irony are a rich creative source for Lassel. if we follow up the associations, we might even establish a similarity of the two to Don quixote and Sancho Panza … But this is a different topic! it would allow inferences about how Lassel sees the relationship between the individual and power. ”The cathedral ii“ (2008): the starting point is Regensburg cathedral. The famous building is decoded in its spiritual structure. Lassel’s combinatorial phantasy allows free association to flow. The power of the painting lies in the diversity of associations it sets free: apotheosis of the catholic church, apotheosis of architecture and painting, apotheosis of music? All this is possible and leads to the conclusion that the arts have cultic roots and became historical with and on behalf of the church. The Roman catholic church, an all-encompassing power, subjugated the arts. in the history of salvation their only function was to serve. Few artists managed to emancipate themselves from the church, and this only late, in the 18th and 19th centuries. At the end of this development stands the autonomous maker who feels himself to be the ruler of his own world. For the autonomous maker, God is no longer the ultimate good as he is for the believer. ”God is dead“, declared Nietzsche in the 19th century. Lassel, though, doesn’t wish to fully follow this fatal dictum. But the christ figure we would expect in this picture is missing. At most, the red with a violet hint, spread on wood, suggests the suffering of christ. Why on wood? Does it represent the cross, the symbol and deep mystery of christianity? At the front of the picture, red is already transformed into the purple of the cord. (A textile thread? The purple of the cardinals?) We can only speculate whether Lassel actually expresses thereby the reduction of christianity to its visible marks. one thing is sure: he creates the fame of the ”one church“ anew by referring to its cultural achievements over millennia. His cathedral is a shape from a dream, a lucid memorial to all the forces which contributed to this dream about the ”one church“. ”if architecture is frozen music“, as the German philosopher Schelling claims, this is triumphantly expressed in the picture where trumpets, shawms, oboes, horns and clarinets make up the imaginary architecture of the cathedral. concerning the organ manual, which evokes a modern synthesiser with its stops in signal colours, we have to be aware that Lassel plays with meanings like a conjurer who always reshuffles the cards. in harmony with

the deformed horn, these instruments no longer play sacred, festive music which would echo God’s glory. if anything, they sound a concert of dissonance to which contemporary listeners shut their ears long ago. This also belongs to the contemporary essence of the Roman catholic church which is being rocked by all kinds of crises of confidence. its 2,000 year-old cult is reflected only in its external splendour. The expected festive music does not happen. Still, don’t lose hope! This might be the joyous message. The foreground shows the long route travelled by the catholic church. The glass on the floor reflects the sky! A sky soaked in the blood of christ and of the saints. And if we follow the purple ribbon to its very end, we might recognise the healing power at its source. This blue dodecahedron pushed to the extreme side: may we catch sight here of the Holy Ghost? A delicate and profound symbol! And may we not detect in the light it emanates the divine spark in us all? it would be too good to be true! it would mean the task of every man is to renew his faith. Pomp is empty, with no power. But for the free spirit, for the artist, this means that from the power of faith comes forth creative phantasy, working on a new humanity in harmony with reason and beauty. Therein remains the image of man – elevated and noble!

World tHeatre of Ideas This œuvre boldly built up over a lifetime, these paintings wrestled from invisibility with inordinate effort: a lifetime achievement which has mounted the olympus of trompe-l’œil painting and which heralds both metaphysical need and earthly happiness, this fiery unveiling of truth by an affectionate obsessive – what will this œuvre mean to us one day? Will it be recognised as high testimony to the creative spirit which contains the laws of seeing? of seeing objects made by man ”which ease his life and serve his continued existence“ – and not of seeing things which are not and which cannot be, because they refer to a subject who is tired of seeing, a producer of a digital world of pictures without essence and industrial mass products? in Lassel’s artistic vision, the glance of God the creator returns, but also the glance of the autonomous artist who hasn’t been fully abandoned by the belief in God. His œuvre is moving into the world of great art, as in the times which dealt more reverently with such creations than ours. Like the work of the old Masters, Lassel’s œuvre contains an intuition of something perfect which can never be perfect because it has something human added to it. Yet still he longs for the reflection of the heavenly, for the rapture of the soul with the cla-

rity of another order. or to say it again with the ancient Greeks: for the splendour of ideas in the sensual garb of his pictures. We have to start from these basic premises when we approach his best works. Historically speaking, he is also a painter of power, a creator of pictures which are reserved for an intellectual and economic elite. The current of history in the underground of his pictures contributes to their world-wide reception: ”Those with power have the knowledge and the explanations for my pictures. They can explain what they see. And this is why they buy a picture. And if a picture is very meaningful, they live better and they know it because they renew their knowledge daily in the face of the pictures!” (M. Lassel, 2016) How did he manage to create an œuvre of such intensity and range? Lassel’s achievement is to have compressed shapes into an ever growing complexity. Everyday objects, seen once, arranged and then newly created, reflect in his display the great ideas of humanity – a story about greatness and tragedy, of demise and resurrection (a permanent metamorphosis which sometimes makes his painting appear so similar). At the beginning stands the object made by human hands, pure, as on the first day. At the end stands knowledge, logos, efflux of divine being. is that maybe where the pyramid-composition in so many of his paintings comes from? We can recognise in the obvious ascent the pyramid of ordered things, the correlation to a cosmic hierarchy. The pyramid unites heaven and earth and brings man – still in his last earthly distance – closer to God. This means for the creator of such works that he will place the depicted objects as absolutes. in every object, seen with the passion of the artist, its spirit prevails! That they are absolute, is his secret. None of Lassel’s paintings depicts nature, there are no landscapes. Everything is a crystal reflection of a spiritual world. But the diversity of shapes in his pictures is similar to that of nature – rich and lavish. its outstanding characteristic is the complexity of form and content. objects are blossoming as on the tree of life, and this is how we might interpret the artist’s most heartfelt desire: We observe how they blossom and branch out in his œuvre into a chain of ever new transformations. Still, everything is an artistic game in these paintings, intelligent construction and – on the formal side – reduction to those elements which tell a story, the great saga of man and his suffering. Even uninvolved viewers cannot evade the pathos of ideas which happen to be theirs, too. With this in mind, we have to thank the artist Michael Lassel that he made the sacrifice and reconciled us with ourselves and our world, with a world which is disappearing fast and is driven out by virtual reality.

kataloG CataloG CataloGue

1 Aussiedlerin i Öl auf Leinwand 1990 80 x 70 cm Emigrantă i ulei pe pânză 1990 80 x 70 cm Emigrant Woman i oil on canvas 1990 80 x 70 cm

2 Seifenoper Öl auf Leinwand 1994 80 x 60 cm Telenovelă ulei pe pânză 1994 80 x 60 cm Soap opera oil on canvas 1994 80 x 60 cm

3 Schöner Brunnen Öl auf Leinwand 1995 84 x 73 cm

Fântână frumoasă ulei pe pânză 1995 84 x 73 cm

Beautiful Fountain oil on canvas 1995 84 x 73 cm

4 Bankier in guter Gesellschaft Öl auf Leinwand 1995 73 x 67 cm Bancher în companie bună ulei pe pânză 1995 73 x 67 cm

Banker in Good company oil on canvas 1995 73 x 67 cm

5 Ehebrunnen Öl auf Leinwand 1997 120 x 85 cm

Fântâna căsniciei ulei pe pânză 1997 120 x 85 cm

Fountain of Marriage oil on canvas 1997 120 x 85 cm

6 Der letzte Hafen Öl auf Leinwand 1998 120 x 85 cm ultimul port ulei pe pânză 1998 120 x 85 cm

The Last Haven oil on canvas 1998 120 x 85 cm

7 königsplatz Öl auf Leinwand 1998 98 x 78 cm Piaţa Regelui ulei pe pânză 1998 98 x 78 cm

king’s Square oil on canvas 1998 98 x 78 cm

8 Galerie der Ganoven Öl auf Leinwand 1999 65 x 55 cm Galeria escrocilor ulei pe pânză 1999 65 x 55 cm

Gallery of crooks oil on canvas 1999 65 x 55 cm

9 Der Glücksbringer Öl auf Holzplatte 1999 60 x 50 cm

Talisman ulei pe panou de lemn 1999 60 x 50 cm

Lucky charm oil on wood panel 1999 60 x 50 cm

10 Menschenwerk Öl auf Leinwand 1999 110 x 90 cm

Lucrare omenească ulei pe pânză 1999 110 x 90 cm Work of Man oil on canvas 1999 110 x 90 cm

11 Die große kuppel Öl auf Leinwand 2001 60 x 73 cm

Marea cupolă ulei pe pânză 2001 60 x 73 cm

The Great Dome oil on canvas 2001 60 x 73 cm

12 Bau und Verfall der kathedrale Öl auf Leinwand 2002 116 x 86 cm Ridicarea şi căderea catedralei ulei pe pânză 2002 116 x 86 cm

Building & Fall of the cathedral oil on canvas 2002 116 x 86 cm

13 Aedicula Öl auf Leinwand 2003 81 x 56 cm Aedicula ulei pe pânză 2003 81 x 56 cm Aedicula oil on canvas 2003 81 x 56 cm

14 Vermählung der Gliederpuppen 2003 65 x 44 cm

cununia păpuşilor articulate ulei pe pânză 2003 65 x 44 cm Marriage of the Jointed Dolls oil on canvas 2003 65 x 44 cm

Signatur. Detail aus Nr. 9. Siehe Seite 36.

Semnătură. Detaliu din nr. 9. Vezi pagina 36.

Signature. Detail from no. 9. See page 36.

15 intermundi Öl auf Leinwand 2004 65 x 81 cm intermundi ulei pe pânză 2004 65 x 81 cm intermundi oil on canvas 2004 65 x 81 cm

16 Horse Guards Öl auf Leinwand 2004 95 x 65 cm Horse Guards ulei pe pânză 2004 95 x 65 cm

Horse Guards oil on canvas 2004 95 x 65 cm

17 Der Dom i Öl auf Leinwand 2005 76 x 86 cm

catedrala i ulei pe pânză 2005 76 x 86 cm

The cathedral i oil on canvas 2005 76 x 86 cm

18 Fine Art Fair Öl auf Leinwand 2005 50 x 60 cm

Fine Art Fair ulei pe pânză 2005 50 x 60 cm

Fine Art Fair oil on canvas 2005 50 x 60 cm

19 Pantheon Öl auf Leinwand 2007 80 x 70 cm Panteon ulei pe pânză 2007 80 x 70 cm Pantheon oil on canvas 2007 80 x 70 cm

20 Der Dom ii Öl auf Leinwand 2007 110 x 100 cm catedrala ii ulei pe pânză 2007 110 x 100 cm The cathedral ii oil on canvas 2007 110 x 100 cm

21 Zeitzeugen

Öl auf Leinwand 2008 60 x 70 cm

Martori ai unor vremuri trecute ulei pe pânză 2008 60 x 70 cm

Witnesses of Times Past oil on canvas 2008 60 x 70 cm

Signatur. Detail aus Nr. 25. Siehe Seite 54.

Semnătură. Detaliu din nr. 25. Vezi pagina 54. Signature. Detail from no. 25. See page 54.

22 Beletage Öl auf Holzplatte 2008 46 x 56 cm

Bel-étage ulei pe panou de lemn 2008 81 x 56 cm Bel-étage oil on wood panel 2008 46 x 56 cm

23 Das Narrenschiff Öl auf Leinwand 2008-2009 116 x 89 cm

corabia nebunilor ulei pe pânză 2008-2009 116 x 89 cm The Ship of Fools oil on canvas 2008-2009 116 x 89 cm

24 Stilleben (alte Meister) Öl auf Leinwand 2009 55 x 66 cm

Natură moartă (maeştrii vechi) ulei pe pânză 2009 55 x 66 cm

Still Life (old masters) oil on canvas 2009 55 x 66 cm

25 chevalier des lettres Ă–l auf Leinwand 2010 80 x 70 cm chevalier des lettres ulei pe pĂ˘nzÄƒ 2010 80 x 70 cm

chevalier des lettres oil on canvas 2010 80 x 70 cm

26 kolloquium Öl auf Leinwand 2010 70 x 80 cm

colocviu ulei pe pânză 2010 70 x 80 cm

colloquium oil on canvas 2010 70 x 80 cm

27 Traumlexikon einer Puppe Öl auf Leinwand 2010 70 x 80 cm

Lexicon de vise al unei păpuşi ulei pe pânză 2010 70 x 80 cm

Dream Encyclopaedia of a Doll oil on canvas 2010 70 x 80 cm

28 Ein ewig Rätsel Öl auf Leinwand 2012 70 x 60 cm

o veşnică enigmă ulei pe pânză 2012 70 x 60 cm

An Eternal Mystery oil on canvas 2012 70 x 60 cm

29 Reflexion der Zeit Öl auf Leinwand 2013 70 x 60 cm

Reflecţia timpului ulei pe pânză 2013 70 x 60 cm

Reflection of Time oil on canvas 2013 70 x 60 cm

30 Der Baum Öl auf Leinwand 2014 60 x 50 cm copacul ulei pe pânză 2014 60 x 50 cm The Tree oil on canvas 2014 60 x 50 cm

Signatur. Detail von Bild Nr. 15. Siehe Seite 40-41.

Semnătură. Detaliu din tabloul nr. 15. Vezi pagina 40-41. Signature. Detail from picture no. 15. See page 40-41.

31 Botschaft an J. Öl auf Leinwand 2014 46 x 56 cm Mesaj către J. ulei pe pânză 2014 46 x 56 cm Message to J. oil on canvas 2014 46 x 56 cm

32 Das dogmatische Ei Öl auf Leinwand 2014 56 x 46 cm oul dogmatic ulei pe pânză 2014 56 x 46 cm

The Dogmatic Egg oil on canvas 2014 56 x 46 cm

33 Mitgift der Prinzessin Öl auf Leinwand 2015 60 x 50 cm Zestrea prinţesei ulei pe pânză 2015 60 x 50 cm

The Princess’s Dowry oil on canvas 2015 60 x 50 cm

34 Englische Palette Öl auf Leinwand 2017 60 x 50 cm Paletă engleză ulei pe pânză 2017 60 x 50 cm

English palette oil on canvas 2017 60 x 50 cm

mICHael lassel – bIo-bIblIoGraPHIe 1948

Am 19. Dezember in Ludwigsdorf (Logig, Szászludvég) in Nordsiebenbürgen, Rumänien, geboren 1968-1972 Studium an der kunstakademie Bukarest, u.a. bei corneliu Baba 1972-1986 kunstlehrer am Josef Haltrich Lyzeum, der Bergschule in Schäßburg (Sighişoara, Segesvár), und Tätigkeit als Grafiker, nachdem er wegen des Ausreiseantrags unterrichtsverbot erhält 1986 Übersiedlung mit der Familie nach Deutschland Als freischaffender kunstmaler in Fürth tätig

Seine Werke findet man in zahlreichen privaten und öffentlichen Sammlungen darunter in der Tate Gallery London, Museum of Singapore, Museum Genf, Bunkamura Museum of Art Tokyo, Stadtmuseum Fürth, kulturamt Fürth, Sparkasse Fürth, Bank of Singapore, Texaco oil, uSA, Gothaer Assurance, Paris. einzelausstellungen 1991 1993 1994 1996 1997 2007 2008

Galerie Phantastica, Nürnberg Stadttheater, Fürth Galerie Barthelmeß, Nürnberg Galerie Montserrat, New York Mercedes Galerie, Niederlassung Nürnberg „Dem Schein nach“ Sparkasse Fürth „Sicht der Dinge“ Martin von Wagner Museum der universität Würzburg 2008 „Bild und Trugbild“ Remisengalerie Schloss Philippsruhe, Hanau 2008 „capriccio“ Städtische Galerie Bürgerhaus, Schwabach 2010/2011 European Art Gallery, Bukarest 2011 „Die phantastischen Welten des Michael Lassel“ Galerie Grandel, Bad Rappenau 2011 „intermundi“ Galerie des Generalkonsulats von Rumänien in München 2012 „Ans Licht gebracht“ Rathausgalerie, Ebersberg 2014 Galerie ArtAffair, Regensburg 2015 „Analoge Welten“ Galerie des Generalkonsulats von Rumänien in München 2015 „Analoge Welten“ Tiny Griffon Gallery, Nürnberg

Gruppenausstellungen 1989 1990 1991 1991 1992 1992 1992 1993 1994 1994 1994 1994

Salon d’Automne, Grand Palais, Paris 8e Prix Robert Vrinat, Metz, Frankreich Weltausstellung TELEkoM, Genf European Academy of Arts, Luxemburg „Realismus international“ city-center, Fürth Postakademie der TELEkoM, Bad Honnef Le 8e Grand Prix de Vittel, Frankreich Salon international de l’Art, Nancy „Realismus heute“, Stadtmuseum Erlangen 17. Salon international de l’Art, Béziers „Triumph der kunst“, Triumph Adler, Nürnberg ART EXPo New York (vetreten durch die Galerie Michele Boulette) 1995 Galerie Rutzmoser, München 1996 „Die Realisten Grützke, Hürlimann und Lassel“, Rathaus Forchheim 1996 Galerie Montserrat, New York 1996 kunstpreis der „Nürnberger Nachrichten“ im Germanischen Nationalmuseum, Nürnberg 1997 „Zeitgenössische Malerei und Plastik in Franken“, Schloss Pommersfelden 1998 kunstpreis der „Nürnberger Nachrichten“ im Germanischen Nationalmuseum, Nürnberg 1999 „Malerei und Plastic fränkischer künstler“, Schloss Pommersfelden 1999-2001 opera Gallery, Paris, New York, Singapore, Miami 2002 „Art fever“, Adidas, Tokyo 2003 „Havel Land Art“ e.V., Töplitz 2003 Albemarle Gallery, London 2004 „Georges Sand á travers des artistes contemporains“, Museé chateauroux, Frankreich 2004 „Labyrinthe und irrgärten“, Schloss Honhardt 2005 „Dalis Erben malen Europa“, Deutsches Hopfenmuseum, Wolnzach 2005 „Malerei“, Villa Augusta, Roth 2005 Salon d`Automne, Paris 2005 „Malerei – Die stumme Poesie“, city-center, Fürth 2006 Salon de l’Art Fantastique Europeén, Le Mont-Dore, Frankreich 2006 Galerie ArtAffair, Regensburg 2006 Salon comparaisons, Grand Palais, Paris 2006 „Apokalypse“, Deutsches Hopfenmuseum, Wolnzach 2006 Salon des Artistes independants, Paris 2006 „siehmalan“, Haus der kunst, München 2006 Salon de l’Art Fantastique Europeén, Le Mont-Dore, Frankreich

2007

„Plastica Naboria“, 3. kunstbiennale Saint-Avold, Frankreich 2007 Museé d’Art Fantastique, Brüssel 2007 Europaparlament, Brüssel 2007 „Blickwinkel“, kitzingen 2007 „Dem Schein nach ...“, Sparkasse, Fürth 2007 „Scheinwelten“, Stadtmuseum Fembohaus, Nürnberg 2007 Haus der kunst, München 2008 „Gotische Welten“ SchlossÖkonomie Gern in Eggenfelden 2008 „Dalí in the Water“ Hopfenmuseum, Wolnzach 2008 „Neuer kunstsalon 2008“ Haus der kunst, München 2008-2009 „Babylon: Myth and Reality“ British Museum, London 2009 „Der verführte Betrachter“ Galerie Grandel, Bad Rappenau 2010 „Malerei – Grafik – Skulptur“ Jahresausstellung der Münchener künstlergenossenschaft im Haus der kunst, München. Seither jährliche Teilnahme 2010 „Vision oder Wirklichkeit“ Villa Augusta, Roth 2014 „Gegenständliche kunst in Deutschland / innenansichten – Weltbetrachtungen“ Ausstellungszentrum Pyramide, Berlin 2015 „Allegorien des unterbewussten“ Galerie Grandel Mannheim

Die phantastischen Welten des Michael Lassel. Ausstellungskatalog. Mannheim: Galerie Grandel, 2011 L’art en effervescence. 100 ans de Salon D’automne, 1903-2003. Hg. NoëL-MARiE coRET. Paris: castadiva, 2003. iSBN 2915163022 Michael Lassel. Ausstellungskatalog. Bukarest: European Art Gallery 2010 Michael Lassel. Analoge Welten. Ausstellungskatalog. Nürnberg: Tiny Griffon Gallery, 2015 MoNESTiER, MARTiN: Trompe-l’œil contemporaine – Les maîtres du réalisme. Paris: Edition Mènges, 1999. iSBN 9782856203347 MoNNERET, JEAN: Le triomphe du trompe-l’œil. Histoire du trompel’œil dans la peinture occidentale du Vie siècle avant J.-c. à nos jours. Paris: Edition Mènges, 1993. iSBN 978-2856203378 „Süddeutsche Vierteljahrblätter“, 2/1996 Who is Who in international Art, 1994 Who is Who in international Art, 1995 „Weltkunst“, Juni 2003, Nr. 6

ehrungen und kunstpreise

1990 Medaille d’or et le Grand Prix Robert Vrinat, Metz, Frankreich 1991 1. Preis der Europäischen kunstakademie, Luxemburg 1991 Vittelius d’or, Vittel, Frankreich 1991 Medaille d’or, Nancy, Frankreich 1992 Medaille d’or, Béziers, Frankreich 1994 coup de la Ville Avignon, Avignon, Frankreich bibliografie

A nyitott ajtók és Dürer / Dürer und die offenen Türen. Zweisprachige Ausgabe. Hg. Dr. kLáRA PERJéSi. Békéscsaba: Typografika, 2008. iSBN 9789639792074 Babylon – Myth and Reality. Hg. i. L. FiNkEL and M. J. SEYMouR London: British Museum Press, 2008. iSBN 9780714111704 BARRER, PATRick-F.: quand l’art du XXe siècle était conçu par des inconnus. L’histoire du Salon d’Automne de 1903 à nos jours. Paris: Arts et images du monde, 1992. iSBN 2950224071

Signatur. Detail von Bild Nr. 17. Siehe Seite 45.

Semnătură. Detaliu din tabloul nr. 17. Vezi pagina 45. Signature. Detail from picture no. 17. See page 45.

mICHael lassel – bIo-bIblIoGrafIe 1948

Născut pe 19 decembrie la Logig (Ludwigsdorf, Szászludvég) în Transilvania de nord 1968-1972 Studiază la Academia de Arte Bucureşti ca elev al lui corneliu Baba 1972-1986 Profesor de artă la liceul Josef Haltrich din Sighişoara (Schäßburg, Segesvár). Fiindu-i interzisă această activitate deoarece vroia să părăsească ţara, lucrează ca grafician 1986 Părăseşte ţara împreună cu familia Trăieşte ca pictor independent la Fürth în Germania

operele sale se găsesc în numeroase colecţii private şi publice ca de exemplu Tate Gallery la Londra, Muzeul Singapore, Muzeul Genf, Muzeul de artă Bunkamura la Tokyo, Muzeul oraşului Fürth, Biroul cultural Fürth, casa de economisiri Fürth, Banca Singapore, Texaco oil, SuA, Asigurarea Gothaer la Paris. expoziţii solo 1991 1993 1994 1996 1997 2007

Galerie Phantastica, Nürnberg Teatrul orăşenesc, Fürth Galeria Barthelmeß, Nürnberg Galeria Montserrat, New York Galeria Mercedes, sediul Nürnberg „Dem Schein nach [După iluzie]“ casa de economisiri Fürth 2008 „Sicht der Dinge [Punctul de vedere a lucrurilor]“ Muzeul Martin von Wagner al universităţii din Würzburg 2008 „Bild und Trugbild [imagine şi iluzie]“ Galeria garaj al palatului Philippsruhe, Hanau 2008 „capriccio“ Galerie oraşului Bürgerhaus, Schwabach 2010/2011 European Art Gallery, Bucureşti 2011 „Die phantastischen Welten des Michael Lassel [Lumile fantastice ale lui Michael Lassel]“ Galeria Grandel Bad Rappenau 2011 „intermundi“ Galeria consulatului General al României la München 2012 Galeria Primăriei, Ebersberg 2014 Galeria ArtAffair, Regensburg 2015 „Analoge Welten [Lumi analoge]“ Galeria consulatului General al Roumâniei la München 2015 „Analoge Welten [Lumi analoge]“ Tiny Griffon Gallery, Nürnberg

expoziţii de grup 1989 1990 1991 1991 1992 1992 1992 1993 1994

Salon d’Automne, Grand Palais, Paris 8e Prix Robert Vrinat, Metz, Franţa Expoziţia mondială TELEkoM, Geneva European Academy of Arts, Luxemburg „Realismus international“ city-center, Fürth Academia poştei companiei TELEkoM, Bad Honnef Le 8e Grand Prix de Vittel, Franţa Salon international de l’Art, Nancy „Realismus heute [Realismul azi]“ Muzeul orăşenesc Erlangen 1994 17. Salon international de l’Art, Béziers 1994 „Triumph der kunst [Triumful artei]“ compania Triumph Adler, Nürnberg 1994 ART EXPo New York (reprenzentat prin Galeria Michele Boulette) 1995 Galeria Rutzmoser, München 1996 „Die Realisten Grützke, Hürlimann und Lassel [Reliştii Grützke, Hürlimann şi Lassel ]“ Primăria Forchheim 1996 Galeria Montserrat, New York 1996 Premiul de artă a ziarului „Nürnberger Nachrichten“ la Muzeul Naţional germanic, Nürnberg 1997 „Zeitgenössische Malerei und Plastik in Franken [Pictură şi sculptură contemporană în Franconia]“ Palatul Pommersfelden 1998 Premiul de artă a ziarului „Nürnberger Nachrichten“ la Muzeul Naţional germanic, Nürnberg 1999 „Malerei und Plastic fränkischer künstler [Pictură şi sculptură a artiştilor din Franconia]“ Palatul Pommersfelden 1999-2001 opera Gallery, Paris, New York, Singapore, Miami 2002 „Art fever“ compania Adidas, Tokyo 2003 „Havel Land Art“ e.V., Töplitz 2003 Albemarle Gallery, London 2004 „Georges Sand á travers des artistes contemporains“ Museé chateauroux, Franţa 2004 „Labyrinthe und irrgärten [Labirinturi şi labirinturi]“ Palatul Honhardt 2005 „Dalís Erben malen Europa [Moştenitorii lui Dalí pictează Europa]“ Muzeul german al hameiului, Wolnzach 2005 „Malerei [Pictură]“ Villa Augusta, Roth 2005 Salon d’Automne, Paris 2005 „Malerei – Die stumme Poesie [Pictură – poezia mută]“, city-center, Fürth 2006 Salon de l’Art Fantastique Europeén, Le Mont-Dore, Franţa

2006 2006 2006

Galeria ArtAffair, Regensburg Salon comparaisons, Grand Palais, Paris „Apokalypse [Apocalipsă]“ Muzeul german al hameiului, Wolnzach 2006 Salon des Artistes independants, Paris 2006 „siehmalan [iateuită]“ Haus der kunst, München 2006 Salon de l’Art Fantastique Europeén, Le Mont-Dore, Franţa 2007 „Plastica Naboria“, a 3 bienală de artă Saint-Avold, Franţa 2007 Museé d’Art Fantastique, Bruxelles 2007 Parlamentul european, Bruxelles 2007 „Blickwinkel [unghi de observare]“ kitzingen 2007 „Dem Schein nach ... [După iluzie]“ casa de economisiri, Fürth 2007 „Scheinwelten [Lumi iluzorii]“ Muzeul orăşenesc Fembohaus, Nürnberg 2007 Haus der kunst, München 2008 „Gotische Welten [Lumi gotice]“ SchlossÖkonomie Gern in Eggenfelden 2008 „Dalí in the Water“ Muzeul german al hameiului, Wolnzach 2008 „Neuer kunstsalon 2008 [Noul salon de artă]“ Haus der kunst, München 2008-2009 „Babylon: Myth and Reality“ British Museum, Londra 2009 „Der verführte Betrachter [Spectatorul sedus]“ Galeria Grandel, Bad Rappenau 2010 „Malerei – Grafik – Skulptur [Pictură – grafică – sculptură]“ Expozitia anuală a cooperativei artiştilor din München în Haus der kunst, München. De-atunci participare anuală 2010 „Vision oder Wirklichkeit [Viziune sau realitate]“ Villa Augusta, Roth 2014 „Gegenständliche kunst in Deutschland / innenansichten – Weltbetrachtungen [Arta figurativă în Germania / vederi interioare – vizualizarea lumii]“ centrul de expoziţii Pyramide, Berlin 2015 Galerie Grandel Mannheim

bibliografie

A nyitott ajtók és Dürer / Dürer und die offenen Türen [Dürer şi uşile deschise]. Ediţie bilingvă editată de Dr. kLáRA PERJéSi. Békéscsaba: Typografika, 2008. iSBN 9789639792074 Babylon – Myth and Reality. Ed. i. L. FiNkEL and M. J. SEYMouR London: British Museum Press, 2008. iSBN 9780714111704 BARRER, PATRick-F.: quand l’art du XXe siècle était conçu par des inconnus. L’histoire du Salon d’Automne de 1903 à nos jours. Paris: Arts et images du monde, 1992. iSBN 2950224071 Die phantastischen Welten des Michael Lassel. Ausstellungskatalog [Lumile fantastice ale lui Michael Lassel. catalogul expoziţiei]. Mannheim: Galerie Grandel, 2011 L’art En Effervescence. 100 ans de Salon D’automne, 1903-2003. Hg. NoëL-MARiE coRET. Paris: castadiva, 2003. iSBN 2915163022 Michael Lassel. Ausstellungskatalog [Michael Lassel. catalogul expoziţiei]. Bukarest: European Art Gallery 2010 Michael Lassel. Analoge Welten. Ausstellungskatalog [Lumi analoge. catalogul expoziţiei]. Nürnberg: Tiny Griffon Gallery, 2015 MoNESTiER, MARTiN: Trompe-l’œil contemporaine – Les maîtres du réalisme. Paris: Edition Mènges, 1999. iSBN 9782856203347 MoNNERET, JEAN: Le triomphe du trompe-l’œil. Histoire du trompel’œil dans la peinture occidentale du Vie siècle avant J.-c. à nos jours. Paris: Edition Mènges, 1993. iSBN 978-2856203378 „Süddeutsche Vierteljahrblätter“, 2/1996 Who is Who in international Art, 1994 Who is Who in international Art, 1995 „Weltkunst“, Juni 2003, Nr. 6

onori şi premii de artă

1990 1991 1991 1991 1992 1994

Medaille d’or et le Grand Prix Robert Vrinat, Metz, Franţa Premiul 1 a Academiei europene de artă, Luxemburg Vittelius d’or, Vittel, Franţa Medaille d’or, Nancy, Franţa Medaille d’or, Béziers, Franţa coup de la Ville Avignon, Avignon, Franţa

Signatur. Detail von Bild Nr. 34. Siehe Seite 64. Semnătură. Detaliu din tabloul nr. 34. Vezi pagina 64. Signature. Detail from picture no. 34. See page 64.

mICHael lassel – bIo-bIblIoGraPHy 1948

born at 19th Dezember in Ludwigsdorf (Logig, Szászludvég) in Northern Transylvania, Romania 1968-1972 Studies at the Art Academy Bukarest with corneliu Baba 1972-1986 Art teacher at the Josef Haltrich Highschool in Schäßburg (Sighişoara, Segesvár). Because of the exit application he receives a teaching ban and worked as a graphic designer 1986 Moved with the family to Germany Worked as a freelance artist in Fürth His works can be found in numerous private and public collections including the Tate Gallery London, Museum of Singapore, Museum Genf, Bunkamura Museum of Art Tokyo, city museum Fürth, cultural office Fürth, Savings Bank Fürth, Bank of Singapore, Texaco oil, uSA, Gothaer Assurance, Paris. solo exhibitions

1991 1993 1994 1996 1997 2007 2008

Gallery Phantastica, Nürnberg Municipal theater, Fürth Gallery Barthelmeß, Nürnberg Gallery Montserrat, New York Mercedes Gallery, Branch Nürnberg ”Dem Schein nach [The glow]“ Savings Bank Fürth ”Sicht der Dinge [View of things]“ Martin von Wagner Museum of the Würzburg university 2008 ”Bild und Trugbild [image and illusion]“ Remis-Gallery at Philippsruhe castle, Hanau 2008 ”capriccio“ Municipal Gallery Bürgerhaus, Schwabach 2010/2011 European Art Gallery, Bukarest 2011 ”Die phantastischen Welten des Michael Lassel [The fantastic worlds of Michael Lassel]“ Gallery Grandel Bad Rappenau 2011 ”intermundi“ Gallery of the General consulate of Romania in Munich 2012 ”Ans Licht gebracht [Brought to light]“ Town Hall Gallery, Ebersberg 2014 Gallery ArtAffair, Regensburg 2015 ”Analoge Welten [Analog worlds]“ Gallery of the General consulate of Romania in Munich 2015 ”Analoge Welten [Analog worlds]“ Tiny Griffon Gallery, Nürnberg

Group exhibitions 1989 1990 1991 1991 1992 1992 1992 1993 1994

Salon d’Automne, Grand Palais, Paris 8e Prix Robert Vrinat, Metz, France Weltausstellung TELEkoM, Geneva European Academy of Arts, Luxembourg ”Realismus international“ city-center, Fürth Postacademy of TELEkoM company, Bad Honnef Le 8e Grand Prix de Vittel, France Salon international de l’Art, Nancy, France ”Realismus heute [Realism today]“ Municipal Museum Erlangen 1994 17. Salon international de l’Art, Béziers 1994 ”Triumph der kunst [Triumph of the art]“ company Triumph Adler, Nürnberg 1994 ART EXPo New York (represented through Gallery Michele Boulette) 1995 Gallery Rutzmoser, Munich 1996 ”Die Realisten Grützke, Hürlimann und Lassel [The realists Grützke, Hürlimann and Lassel]“ city Hall Forchheim 1996 Gallery Montserrat, New York 1996 Art Prize of the ”Nürnberger Nachrichten“ in the Germanic National Museum, Nürnberg 1997 ”Zeitgenössische Malerei und Plastik in Franken [contemporary painting and sculpture in Franconia]“ Pommersfelden castle 1998 Art Prize of the ”Nürnberger Nachrichten“ in the Germanic National Museum, Nürnberg 1999 ”Malerei und Plastic fränkischer künstler [Painting and sculpture of franconian artists]“ Pommersfelden castle 1999-2001 opera Gallery, Paris, New York, Singapore, Miami 2002 ”Art fever“, Adidas, Tokyo 2003 ”Havel Land Art“ e.V., Töplitz 2003 Albemarle Gallery, London 2004 ”Georges Sand á travers des artistes contemporains [Georges Sand through contemporary artists]“ Museé chateauroux, France 2004 ”Labyrinthe und irrgärten [Labyrinths and mazes]“ Honhardt castle 2005 ”Dalís Erben malen Europa [Dalí heirs paint Europe]“, German hops Museum, Wolnzach 2005 ”Malerei [Painting]“ Villa Augusta, Roth 2005 Salon d’Automne, Paris 2005 ”Malerei – Die stumme Poesie [Painting – the mute/ silent poetry]“ city-center, Fürth 2006 Salon de l’Art Fantastique Europeén, Le Mont-Dore, France

2006 2006 2006

Gallery ArtAffair, Regensburg Salon comparaisons, Grand Palais, Paris ”Apokalypse [Apocalypse]“ German hops Museum, Wolnzach 2006 Salon des Artistes independants, Paris 2006 ”siehmalan [lookatthis]“ Haus der kunst, München 2006 Salon de l’Art Fantastique Europeén, Le Mont-Dore, France 2007 ”Plastica Naboria“ 3rd Art Biennial Saint-Avold, France 2007 Museé d’Art Fantastique, Brussels 2007 European Parliament, Brussels 2007 ”Blickwinkel [Angle of view]“ kitzingen 2007 ”Dem Schein nach ...“, Sparkasse, Fürth 2007 ”Scheinwelten [illusory worlds]“, Municipal Museum Fembohaus, Nürnberg 2007 Haus der kunst, München 2008 ”Gotische Welten [Gothik worlds]“ SchlossÖkonomie Gern in Eggenfelden 2008 ”Dalí in the Water“ German hops Museum, Wolnzach 2008 ”Neuer kunstsalon 2008 [New Art Salon 2008]“ Haus der kunst, Munich 2008-2009 ”Babylon: Myth and Reality“ British Museum, London 2009 ”Der verführte Betrachter [The misled viewer]“ Gallery Grandel, Bad Rappenau 2010 ”Malerei – Grafik – Skulptur “ Jahresausstellung der Münchener künstlergenossenschaft [Painting – graphik – sculpture. Annual exhibition of the Munich artist cooperative], Haus der kunst, München. Since then annual participation 2010 ”Vision oder Wirklichkeit [Vision or reality]“ Villa Augusta, Roth 2014 ”Gegenständliche kunst in Deutschland / innenansichten – Weltbetrachtungen“ [”Figurative art in Germany / interiors – world considerations“] Exhibition centre Pyramide, Berlin 2015 Gallery Grandel Mannheim

bibliography

A nyitott ajtók és Dürer / Dürer und die offenen Türen [Dürer and the open doors]. Bilingual edition. Ed. Dr. kLáRA PERJéSi. Békéscsaba: Typografika, 2008. iSBN 9789639792074 Babylon – Myth and Reality. Ed. i. L. FiNkEL and M. J. SEYMouR London: British Museum Press, 2008. iSBN 9780714111704 BARRER, PATRick-F.: quand l’art du XXe siècle était conçu par des inconnus. L’histoire du Salon d’Automne de 1903 à nos jours. Paris: Arts et images du monde, 1992. iSBN 2950224071 Die phantastischen Welten des Michael Lassel. Ausstellungskatalog [Lumile fantastice ale lui Michael Lassel. catalogul expoziţiei]. Mannheim: Galerie Grandel, 2011 L’art en effervescence. 100 ans de Salon D’automne, 1903-2003. Hg. NoëL-MARiE coRET. Paris: castadiva, 2003. iSBN 2915163022 Michael Lassel. Ausstellungskatalog [Michael Lassel. Exhibition catalogue]. Bukarest: European Art Gallery 2010 Michael Lassel. Analoge Welten. Ausstellungskatalog [Analog worlds. Exhibition catalogue]. Nürnberg: Tiny Griffon Gallery, 2015 MoNESTiER, MARTiN: Trompe-l’œil contemporaine – Les maîtres du réalisme. Paris: Edition Mènges, 1999. iSBN 9782856203347 MoNNERET, JEAN: Le Triomphe du Trompe-l’œil. Histoire du trompe-l’œil dans la peinture occidentale du Vie siècle avant J.-c. à nos jours. Paris: Edition Mènges, 1993. iSBN 9782856203378 ”Süddeutsche Vierteljahrblätter“, 2/1996 Who is Who in international Art, 1994 Who is Who in international Art, 1995 ”Weltkunst“, Juni 2003, Nr. 6

tributes and art prizes 1990 1991 1991 1991 1992 1994

Medaille d’or et le Grand Prix Robert Vrinat, Metz, France 1st prize of the European Academy of Arts, Luxembourg Vittelius d’or, Vittel, France Medaille d’or, Nancy, France Medaille d’or, Béziers, France coup de la Ville Avignon, Avignon, France

Signatur. Detail aus Bild Nr. 8. Siehe Seite 35.

Semnătura. Detaliu din tabloul nr. 8. Vezi pagina 35.

Signature. Detail from picture no. 8. See page 35.

Signatur. Detail aus Nr. 4. Siehe Seite 31.

Semnătură. Detaliu din nr. 4. Vezi pagina 31. Signature. Detail from no. 4. See page 31.

Selbstbildnis – eins von zweien. Detail von Bild Nr. 27. Siehe Seite 56.

Autoportret – unul din doi. Detaliu din tabloul nr. 27. Vezi pagina 56. Self portrait – one out of two. Detail from picture no. 27. See page 56.