Sanki vol.25

fanzine de bandes dessinées

vol.25 / Juin 2017 / 16 p.

Encore une (année scolaire) de finie... avec le prof de français!

à suivre en 2e page

contributors: Nicolae Florin Radu SPOITORU nicolaeflorinradu@yahoo.com, Marian Mirescu MAXIM syndicart.promotion@gmail.com, Alexandra Dan ingerulmeunegru@yahoo.com, Daniel Rizea DARIZ dariz3000@yahoo.com, Catalin Gospodin GOSPO gospo_gospo@yahoo.com, Alexandru Ciubotariu CIUBI www.ciubi.go.ro. Cristian Loghin CORTO oghincristian@yahoo.com (#1), Costin Patru erwin_romell@k.ro, Nic Moldoveanu http://cartoons.home.ro (#2), Valentin Iordache, Ionut Popescu, Matei Molner MUTLEY gmatley@yahoo.com (#3), Sandu Florea, Alexandru Negoita DOMINUS http:// dominus.3x.ro(#4), Alexandru Popa richardhalo@yahoo.com, Cosmin BADOI, Florina Moldoveanu FLORINA florina_m12@yahoo.com, Cristina Anghel inakadiaego@yahoo.com(#5), Ovidiu S., Clau S., Daniel Horia KAERU seinengappi@yahoo.com (#6), JK-Joanna Karpowicz, Dan Marian Mirescu DreamWave waverdan@yahoo.com, Macedon Retegan, Robert Simon robikillborn@yahoo.com, Eric Desideriu ericdesideriu@yahoo.com, Robert Trojanowski http://www.maszum.prv.pl/, OmE(#7), Laurentiu Mates AVATAR mateslaurentiu@yahoo.com...stripgenerator (#8), Raluca Giurea, Iulian Florin Duna GIULOTTO**...(#9), Ioan Flaviu Patrunjel PIF (#12), Laurentiu Raicu laurentiuraicu@yahoo.com, Florin Petcu ENGRAPHOS engraphos@gmail.com, Remus Brezeanu BETWEEN mangoos.83@gmail.com, Cristian Pacurariu cristibaci@yahoo.com, Udo Cass CASS (#13), François CORTEGGIANI, Herlé Quinquis HERLE, Marc WASTERLAIN wasterlain.cubitusbd.com, Serban Andreescu ANDY andrees_serban@yahoo.com, Benjamin FLAO (b-flao.blogspot.com), Cristian PRANDEA, Mircea ARAPU arapu@free.fr, Eduard PANDELE, epandele@yahoo.com, ALIN Barsan brs137@yahoo.com (#14), Veronica Solomon inca_ mon@yahoo.com (#16), Daniel Constantin Popa pctindan@yahoo.com (#19), Valentin Iordache (#20), Aleksandar Sotirovski, Dragan Mirel, Cristian Dirstar AKIRA (#22), Serban ANGHEL GIANCHI facebook.com/comic.gianchi(#24) distributors: CLAU S., RORK, SPOITORU, ZUBAIDA, DOMINUS, GRAPHITE, EDDIE, CORTO, JK, KAERU, Florin Leodor DANILA, Alexandru CIUBOTARIU, REMUS, VERA, Jumatatea Plina, Laurentiu BUTUC, Daniel C.POPA, Alin IVAN si anonimi :) Sanki vol.25, Juin 2017 concept & DTP: Marian Mirescu bedeaua@yahoo.com Toute reproduction interdite sans l'autorisation des auteurs ©Sanki

https://www.facebook.com/groups/150998601610366/ Let's TALK about comics! (read, first) Sa discutam despre Banda Desenata! (citim mai intai)

De vorba cu Valentin Iordache* Valentin este membru fondator al mai multor grupuri, academii, cenacluri si al altor comunitati de persoane grafizice*.

Banda Desenata Craioveana a aparut din incheietura lui si la cuvantul lui de inceput: BOOONÃÃ...

CÃ E CRAIOVEANÃ!

Cand te-ai intalnit prima data cu banda desenata?

Cred ca a fost prin 60. Erau pe atunci revistele Vaillant, in format mare, A3., frumos colorate.

Unde ai vazut revista?

Cred ca era la chioscuri. Am primit-o prin clasa I, cand incepusem sa citesc, de la parinti.

Asa ca scolarizarea a inceput odata cu banda desenata.

Exact, cu primele reviste Vaillant.

Care a fost prima reactie?

Prima reactie a fost admiratia, placerea de a le citi.

Un fel de a citi.

Da, pentru ca nu stiam limba franceza pe atunci si era foarte greu. Mama era profesoara de franceza si-mi mai traducea, dar nu tot si numai in masura timpului ei liber. Eu, dupa imagini, imi dadeam seama de actiunea din benzile desenate, dar anumite lucruri era nevoie sa fie explicate ca sa inteleg mai bine.

Lucruri pe care mi le explica maica-mea.

Ai vrut imediat sa faci si tu ?

Nu, nu am vrut imediat sa fac la fel, sa fac si eu benzi desenate. Pe la scoala, mai desenam... figuri, figuri asemanatoare cu cele desenate de Arnal**. Figuri din acelea cu nasul mare, ochi mari si… cap mare. Cam asa, in stilul lui Arnal, faceam eu desenele pe atunci. Dar nu erau inca benzi desenate.

Cand era asta?

Cred ca prin clasa a IV-a, a V-a.

Ce s-a intamplat atunci?

Atunci am avut NEVOIE. Nevoie sa fac caricaturile colegilor si al profesoarelor si am luat modele ce stiam eu mai bine, cele mai frumoase fiind acelea din reviste.

Cand ai inceput sa faci benzi desenate?

Mai tarziu, prin clasa a VII-a, a VIII-a..

Atunci te credeai in stare ?

Atunci, da. Prin 1968 faceam desene cu penita, cu toc! Cu penita inmuiata in sticla de tus, pentru ca stiam eu ca trebuia sa fie desenate in tus. Nu le lucram cu pixul sau stiloul ci cu tus! Erau cam murdare, asa, lucrate neglijent... !

Multi din generatia noastra, sub influenta revistei frantuzesti care era difuzata la noi oficial, au devenit francofoni, daca nu chiar francofili, ba chiar profesori de franceza! Unii, chiar si autori de BD. Tu pari sa apartii tuturor acestor categorii. In ce masura te-a influentat revista?

MARE, in mare masura am fost influentat si in admiratia pentru cultura franceza, Franta, si benzile desenate franceze. Deci, in mare masura.

Care au fost primii desenatori din BD care ti-au placut? Primii desenatori, unul, clar, a fost Arnal Da, Arnal, Cézard, cu Fantoma, si Gotlib cu Gai-luron. *interviu publicat in “ziarul-program” INFOBULE-TIN al Salonului BD Craiova 2015, supliment al fanzinului AH, BD! **Vaillant, asa se numea Pif, inainte de deveni Le Journal de Pif, in 1965. *** Cabrero Arnal, creatorul personajului Pif (si compania)

Si in afara de revista Pif ?

Nu. La altele nu aveam acces. Ziceam Doamne-ajuta sa le gasesc si pe-alea.

Se gaseau greu. Printr-a VIII-a se gaseau to mai greu. Pana atunci le mai gaseam la Posta, la Difuzarea presei.

Acolo aveam un domn care mi le retinea si-mi dadea una din cele cinci cate veneau acolo. Apoi, le gaseam poate o data la trei luni, in chioscuri. N-am mai avut nici intereseul sa le caut, sa merg saptamana de saptamana sa le iau, iar revistele, dupa parerea mea, au devenit mai urate; erau acele reviste Pif in care apareau cadouri, cate-un lantisor, cate o insigna, cate un joc din asta stupid din plastic. Nu mi-au mai placut nici subiectele desenlor. Piful nu mai era ce fusese.

Era perioada Pif gadget.

In perioada aia am cumparat tot mai rar, iar de prin clasa a XII-a n-am mai cumparat . Se gaseau si greu. Oricum, nu le-as mai fi cumparat. Banii aveau alta destinatie. Incepusem sa fumez...

Mai tarziu, ai avut acces la alte surse de banda desenata…

Cultura mea BD s-a acumulat pana prin clasa a X-a, prin 70-71.

La facultate, erau reviste si albume la lectoratul francez.

De-acolo citeam revistele acelea frumoase, Le Point, Paris Match, cu tot felul de lucruri… cu femei, cu reclame…

Nu te mai uitai pe benzi desenate.

Nu. Ba da, din cand in cand… nu stiu cum sa spun. Atat de puternica a fost influenta revistelor Pif incat nu mi-a mai placut altceva. Noi acum discutam despre banda desenata, nu? Ei bine, pe mine banda desenata nu ma mai intereseaza. Este o activitate de timp liber, atunci cand desenez. Desenez din placere sau de NEVOIE, asa cum desenez acum la scoala, ca sa improspatez materialul la gazeta de perete a limbii franceze. Dar daca am vorbi despre banda desenata ca mod de exprimare - a sentimentelor, a trairilor, a

ideilor - banda desenata nu, nu e… A fost o modalitate marginala… In ultima perioada, odata cu avansarea in varsta, banda desenata nu ma intereseaza, nu ma intereseaza aproape deloc. De fapt, niciodata nu m-a interesat in mod deosebit, ci a fost numai o modalitate de a face frumos fata de prieteni, fata de tine in special; tu aveai preocuparea asta si eu admir la tine pasiunea asta.

O pasiune pentru ceva care pe mine nu ma pasioneaza. A fost din dorinta de a fi intr-o comuniune cu tine si astfel mai desenam inca o banda desenata… Tu vazusei la inceput niste desene de-ale mele si m-ai incurajat si mi-ai dat sperante ca in Romania se poate face ceva in domeniul asta. In ultima perioada, sa zicem ca in ultimii 15 ani, mi-am dat seama ca in Romania nu se poate face nimic. E numai o activitate de club, numai o activitate de elita, stii, o activitate a unor elite, a unor initiati.

Banda desenata acum, si e parerea mea definitiva, in Romania, nu are viitor.

Poate numai asa cum sunt colectionarii de monede, de timbre, colectionarii de diverse… cutii de chibrituri, lucrurile astea. E ceva dragut, placut pentru un hobby, dar in niciun caz pentru a deveni un fenomen de masa, pentru a fi vanduta, cumparata de fani. Eu nu vad, nu inteleg cum ar fi posibil.

Care autori te-au facut sa te simti bine in BD? M-am simtit bine in BD cu aceiasi pe care i-am mentionat. Arnal, Cézard, Gotlib.

Ce eroi de BD, de film/TV, de roman te-au marcat?

Din BD, sunt Pif, Arthur, Père Passepasse, partenerul lui Arthur. Din filme mi-a pacut Pierre Richard, din anii 70, pe care insa nu l-am mai vazut de prin 74.

Si Woody Allen! Pe care-l mai vad si acum, la Cinemax si HBO. Da, da, filmele lui Woody Allen! Din emisiunile tv imi plac Mondenii, astia care sunt acum redifuzati; in anii 90 era Chestiunea zilei a lui Florin Calinescu, care-mi placea.

Deci, micile chestii comice,

caraghioase; in general, comedia bufa, care este cea mai draguta.

Cat de semnificativa este actualitatea si istoria in povestile tale?

Acualitatea si istoria sunt pretexte pentru mine pentru a crea atmosfera in benzile desenate. Uite, imi vine o idee si ma gandesc: unde o plasez? In realitate sau in trecut, in actualitate sau in istorie? Si ai vazut ca unele sunt in actualitate, altele intr-o actualitate incerta, intr-o perioada incerta, altele sunt bine precizate in timp. Nu, nu ma intereseaza in mod special actualitatea sau istoria, ci doar cat sa exprim anumite idei.

Ai pornit de la ideea ca povestile tale sa aiba un talc? reprezinta ele pilde, chiar in maniera “inversa”, prin sarcasm?… Sau de la ce venea imboldul?

Pornesc doar de la o idee, cateodata doar de la un cuvant, sau de la o situatie caraghioasa, de la ceva ce-mi vine minte in mod spontan: o potrivire de actiuni, de cuvinte, de replici si ma gandesc unde le-as plasa… Deci, actualitatea, istoria, cum ziceam, doar pentru doar pentru ambianta.

Cum faci tu cand faci o banda desenata? Practic.

Cum fac efectiv banda desenata, da.

Mai intai iau o foaie si scriu, corectez, schimb foaia, scriu iar pana ajunge la forma perfecta. Acum eu fac benzi desenate de 6 imagini. Inainte, cand faceam benzile acela desenate mari, erau 12 imagini. Apoi liniez pagina, masor in milimetri, frumos, las spatii intre casete si desenez casetele cu tus, sau cu ce era, cu marker, cu diverse. Dupa aia scriu titlul. Prima caseta o las pentru titlu si cateodata no inramez, nu-i fac un chenar si in loc fac o forma de inimioara, de exemplu,(diverse grafisme) si apoi scriu dialogurile – le copiez de pe ciorna pe foaia principala, cea pe care desenez. Si arunc ciorna. Apoi fac desene ca sa fie dragute, in spiritul bulelor si al comentariilor. Cateodata,

ai vazut, ca in banda cu Liudmila, erau cu totul alte desene fata de ce era scris*.

Desi ai un text definitivat, uneori realizezi o varianta.

Da, uneori, pe masura ce desenez, mai schimb, mai modific cuvinte si chiar sfarsitul, pun totul aiurea fata de cum era prevazut. Deci: pornesc de la o idee, dialogurile merg progresiv spre un deznodamant convenabil in functie de imaginile anterioare Se pare ca pentru aceia din generatia noastra care au facut BD, aceasta activitate a insemnat o dulce evadare si un compromis. Niciunul nu a ajuns un profesionist in arta asta nr.9 – asertiune carcotabila, dar exceptiile nu fac decat sa o intareasca tare ca piatra… Si iute ca sageata, la intrebare: Ai fi vrut sa ai o cariera in banda desenata?

Asa e, nu au ramas cu pasiunea asta.

Cariera? Nu, nu am vrut. A fost numai o placere, o nebunie de moment…. Din diverse momente, din cand in cand.

Ai genuri preferate, ca autor, ca cititor? SF, istoric, aventuri, politist, groaza… La nivelul grafismului: realist, comic?

Genuri preferate, nu, nu. Sa fie ceva dragut. Faptul divers as zice ca ar fi subiectul preferat. Faptul divers din realitate, dar, sigur, o realitate transformata asa ca la Garcia Marques, nu realitatea asa cum e ci putin deformata. Un fapt divers bizar cu un deznodamant haios. Neaparat comic.

Desenul meu nu e realist ci e comic, cu linie clara.

Ai realizat o galerie de personaje memorabile. Ai vreo slabiciune pentru unul anume?

Nu am nicio slabiciune pentru un anumit personaj. Mie-mi plac toate. Toate *decalaj intre povestea (Liudmilei) din textele din casete si cea din desene (dupa moartea Liudmilei) - v. pag. 13

sunt... nu, nu copiii mei, ci prietenii mei. Si Johann, si Liudmila… Itzic, Strul…

Cum utilizezi plansele tale BDidactice? Cum reactioneaza elevii?

Plansele “bdidactice” nu sunt pentru clasa, ci sunt pentru gazeta de perete.

Gazeta de perete a limbilor este pe casa scarilor a profesorilor, nu ar fi accesibila elevilor, dar ei vin si se uita.

Multi imi stiu desenele si-mi spun “v-ati desenat pe dumneavoastra!”, iar cate unul: “nu cumva baietelul ala sunt eu?”

“Nu esti, ma, las-o-ncolo, nu esti”, zic eu. Elevilor le plac.

Doua fane irréductibles din Franta ar vrea sa stie: “Que représentait la BD pour vous aux débuts de la BD Craiova? Et actuellement?”

Un hobby placut, un hobby foarte dragut pe vremea aia. Un amusement de passe-temps. O distractie de timp liber. Este ceea ce fac acum pentru scoala.

“Vous avez un style et un esprit très particuliers qui plaisaient beaucoup à vos lecteurs et leur manquent actuellement. Le monde ou la

Roumanie d’aujourd’hui ne vous inspirent plus?”

Nu, nu ma inspira, nu.. A, da, uite, daca ne amintim acum, majoritatea benzilor mele desenate, in afara de Mitocanul roman, au actiunea in trecut, nu in prezent. Numai Mitocanul roman avea actiunea in prezent.

Celelalte, nu. Daca-ti mai aduci aminte, era una despre moarte lui Stalin, cu ciobanul ala de-i fugarea pe tinerii comunisti.

“Lisez-vous des BD d’autres dessinateurs?”

Nu citesc benzi desenate de alti desenatori. Banda desenata pentru mine este ocazia de a spune glume. Este o sueta desenata. Stilul de desen conteaza putin. De fapt, ce ma intereseaza e povestea, stii, o gluma pe care incerc s-o spun cat mai placut posibil ca sa fac pe cineva sa zambeasca. E ca un banc. Inainte de revolutie, erau securisti care aveau un salariu, tocmiti sa faca bancuri. Eu tot asta incerc asta, dar fara salarius sa creez bancuri dragute, bancuri care sa placa. Sigur, folosind imaginea! Daca leas scrie pe hartie, poate ca n-ar fi asa de caraghioase.

Valentin, iti multumesc in numele cititorilor ziarului nostru de salon!

Cu drag, cu multa placere, Marian!

https://www.facebook.com/Valentin-Iordache-116205868974517/

“Desenez din placere sau de nevoie, asa cum desenez acum la scoala, ca sa improspatez materialul la gazeta de perete a limbii franceze.� - Valentin Iordache

Sub B A R D A lui Mihai

intr-un nou volum cu aNtitudine