Hope Magazine (Romanian)

SPERANȚA CUVÂNT DE ÎMBĂRBĂTARE PENTRU FIECARE ZI | PROMISIUNI ȘI MÂNGÂIERE ÎN ORICE SITUAȚIE

Cum să fii

PUTERNIC

când ești sub presiunea circumstanțelor [25]

50 DE CÂNTĂRI ale unor oameni

și felul în care au căpătat speranţă [5] ADĂPOST

CÂND ÎȚI ESTE FRICĂ [33]

PRIVEȘTE,

AJUTORUL ESTE LÂNGĂ TINE [38]

O CĂLĂTORIE

aventuroasă

CARE-ȚI VA SCHIMBA VIAȚA [49]

PSALMUL 23

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

2 El mă face să mă întind pe pășuni verzi. El mă conduce la ape odihnitoare.

1

3

Îmi înviorează sufletul

și mă călăuzește pe cărări drepte, datorită Numelui Său.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de rău, 4

căci Tu ești cu mine.

Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.

Tu‑mi întinzi masa în fața dușmanilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn și cupa mea este atât de plină.

5

Într-adevăr, bunătatea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și voi locui în Casa Domnului cât vor dăinui zilele!

6

PSALMUL 107 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i‑a izbăvit din necazurile lor.

28

A liniștit furtuna, iar valurile s‑au potolit.

29

Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit, iar El i‑a condus la limanul dorit.

30

Revista «SPERANȚA»

P.O. Box 3619, Guelph Ontario, Canada N1H 7A2 Telefon: 1 (888) 482-4253 | Fax: (519) 767-1913

hopemagazine@sharewordglobal.com www.sharewordglobal.com

Director de Creativitate Contribuitor Designer Fotografie

Kelvin Warkentin Paul Dunk Janette Drost Janette Drost Dennis Drost Scott deVries iStockPhoto.com

Despre Noi Pasiunea noastră la ShareWord Global este de a împărtăşi evanghelia lui Isus Hristos cu oameni din întreaga lume, oferindu-le o șansă de a citi sau auzi Cuvântul lui Dumnezeu pentru ei înșiși.

Suntem implicați in aceasta misiune de peste 100 de ani, începând din Canada și răspândindu-ne în întreaga lume.

Colaborăm îndeaproape cu bisericile locale și cu organizatii crestine care sunt complementare, pentru a ne în‑ deplini misiunea în moduri strategice.

Prin echiparea creștinilor cu exemplare ale Cuvântului lui Dumnezeu, si cu re‑ surse de formare pentru evangheliza‑ re, credem că se vor simți mai împut‑ erniciti să fie mâinile și picioarele lui Hristos în comunitățile lor.

Scripturile pe care le oferim sunt con‑ cepute in asa fel incat sa implice citi‑ torul in contextul lor personal. Fie că este vorba de o revista cu scripturile din Evanghelia dupa Ioan, Noul Testa‑ ment, Biblia completă, o Biblie audio, sau o copie digitală pentru un aparat mobil - toate acestea sunt concepute pentru a rezona cu cititorul în propria lor realitate, în limbajul propriei inimi.

Speranță în furtună Așteptarea nu este plăcută. Fie că aștepți ca cineva să-ți cheme numele, fie că aștepți să sosească un cec important, sau aștepți la coadă la magazin - este ceva ce puțini dintre noi o fac cu plăcere.

Este nevoie de multă răbdare, adesea într-un moment în care inimile noastre strigă pentru un răspuns rapid.

Poate ai experimentat agonia așteptării orelor întregi într-o sală de de asteptare la un spital. Ai făcut totul posibilul să-ți distragi atenția pentru ca așteptarea să fie mai puțin dureroasă, dar nimic nu părea să te ajute. Revistele de pe masă erau pline de articole și reclame care nu te puteau ajuta în acele momente difi‑ cile. Chiar și plimbarea și rătăcirea prin holuri nu au reușit să calmeze nerăbdar‑ ea din inima ta.

Fiți alături de noi în a-L prezenta pe Domnul Isus Hristos oamenilor din în‑ treaga lume și in a pune o copie a Cu‑ vântului Lui Dumnezeu în mâinile lor.

Pe www.sharewordglobal.com puteți găsi cum să vă echipati pentru a putea răspăndi evanghelia în comunitatea dumneavoastră.

Așteptarea este grea. Orice control pe care crezi că îl ai asupra vieții tale este smuls din mâinile tale, și ești forțat să ridici mâinile în predare. Ți se cere să ai încredere în altcineva pentru a remedia criza din viața ta. Ți se spune să stai aco‑ lo și să ai răbdare - o experiență în care te simți cu adevărat neajutorat.

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.

În acele situații grele din viața ta în care experimentezi acest fel de incertitudine și stres, te poți sprijini pe mesajul sig‑ ur al versetelor din această revistă. Nu contează cum a fost călătoria ta spir‑ ituală până acum sau ce crezi despre

Dumnezeu sau despre Biblie, există ceva în versetele din vechea carte a Psalmilor care va face ca inima ta să se liniștească în acele momente de criză - vă va invi‑ ta să căutați răspunsurile dincolo de voi înșivă.

Multe dintre aceste poezii au fost scrise de oameni ale căror vieți erau pline de stres și circumstanțe cumplite, care ar putea fi chiar mai rele decât orice ați trăit vreodată. Viața lor era în criză și erau disperați după ajutor.

Totuși, cumva, în mijlocul furtunilor în‑ fricoșătoare ale vieții, poezia este inun‑ dată de speranță.

Poți experimenta aceeași speranță în acest moment de așteptare. Speranță în Dumnezeu. Speranță în a ști că El este capabil să te scoată din întunericul tău.

Speranță în a crede că El are un plan pentru tine - în mijlocul dificultății care ți-a invadat viața.

Această speranță spirituală te poate întării și ajuta să depășești durerea ta. Ține-te strâns de versetele din această revistă, crezând că Dumnezeu, Creator‑ ul tău, este în control în fiecare situație prin care treci.

Nu esti singur. Amintește-ți asta în timp ce aștepți; în timp ce te rogi; în timp ce speri.”

DOMNUL ESTE PĂSTORUL MEU REFUGIUL MEU ȘI SCUT ÎN JURUL MEU CARE MĂ SALVEAZĂ PROTECTORUL MEU PUTEREA MEA ȘI SPERANȚA MEA

PSALMII

Despre ce este această carte Dacă ai dorit vreodată să fii sincer cu Dumnezeu și să-I spui exact ce simți despre ceea ce se întâmplă în viața ta, vei iubi acești Psalmi. Sunt expresii sincere ale speranței, în mijlocul durerii. Este vorba despre oameni adevărați cu probleme reale care se bazează pe Dumnezeu atunci când restul lumii pare să-i fi părăsit. Sunt expresii poetice ale oamenilor care au încredere disperată în Dumnezeu atunci când inimile lor sunt pline de disperare.

Cartea Psalmilor este de fapt o carte veche de cântece care a fost scrisă pe o perioadă de o mie de ani de mai mulți oameni, inclusiv regele David al Israelului. Poeziile, puse pe muzică, au fost recitate și colectate în acei ani până când au fost în cele din urmă scrise și, în cele din urmă, grupate în colecția pe care o avem astăzi.

Psalmii sunt expresii personale, directe ale emoției umane. Mai mult ca sigur că vă veți regăsi în ei și, pe masură ce îi citiți, veți simți că autorul spune exact ce simțiți.

Sperăm că pe masură ce îi citiți, veți descoperi un nou sens al speranței, o nouă perspectivă a rolului lui Dumnezeu în viața d-voastră. El vrea să vă călăuzească, să vă

întărească și, mai presus de toate, să vă iubească. Și cel mai uimitor dintre toate este că mulți dintre acești Psalmi sunt o reamintire a promisiunilor făcute de Dumnezeu. Există mângâiere în a ști că, pe măsură ce îi urmăm călăuzirea în viața noastră, El ne va arăta calea. Așa cum ne spune în Psalmul 119 versetul 114 (p37), „eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău.” În această revistă sunt incluse mostre ale celor 150 de Psalmi din Biblie. Au fost selectate pentru tine versuri care se încadrează în tema generală a durerii unei speranțe în mijlocul unei situații grele. Alte teme pe care le poți descoperi în restul cărții ar include plângeri de jale, laude, cuvinte de înțelepciune, mulțumire și închinare.

Paginile următoare conțin frag‑ mente selectate din Scriptură din Vechiul Testament și din Noul Tes‑ tament. Biblia completă se poate descărca gratuit pentru aparat mo‑ bil Android, iOS și Blackberry.

Descărcaţi aplicația gratuită NewLife pe aparatul mobil astăzi, la www.newlife.bible.

8

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

3 Dar

Tu, Doamne, îmi ești scut! Tu ești slava mea,

ești Acela Care îmi ridici capul!

4 Cu

glasul meu am strigat către Domnul, și El mi‑a răspuns din muntele Lui cel sfânt.

PSALMUL 3

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

PSALMUL 5 1

Ascultă‑mi cuvintele, Doamne, ia aminte la suspinul meu!

2 Ascultă

strigătul meu, Împăratul meu și Dumnezeul meu, căci Ție mă rog!

3 Doamne,

11

Tu îmi vei asculta glasul dimineața, dimineața când voi sta gata pregătit înaintea Ta și voi aștepta.

Să se bucure toți cei ce se adăpostesc în Tine!

Pe vecie să strige de bucurie! Ocrotește‑i Tu, ca să strige de bucurie toți cei ce iubesc Numele Tău.

12 Căci

Tu îl binecuvântezi pe cel drept, Doamne, îl înconjori cu bunăvoința Ta precum un scut.

9

10

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

PSALMUL 6 Domnul a auzit cererea mea,

9

Domnul mi‑a primit rugăciunea.

Revista «SPERANȚA»

PSALMUL 8 3

Când privesc cerurile Tale, lucrările degetelor Tale, luna și stelele pe care le‑ai întemeiat, îmi zic:

Ce este omul ca să‑Ți amintești de el și fiul omului ca să‑l cercetezi?

4

9

Doamne, Stăpânul nostru, cât de măreț este Numele Tău pe tot pământul!

7 2

Mă

voi bucura și mă voi înveseli în Tine,

voi cânta spre lauda Numelui Tău, Preaînalte!

9

Domnul

este o întăritură pentru cel asuprit, o întăritură în vremuri de necaz.

Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine,

10

căci Tu nu‑i părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!

8 PSALMUL 9

14

Revista «SPERANȚA»

Psalmii

Păzește‑mă, Dumnezeule,

1

căci în Tine mă adăpostesc!

8

Îl pun pe Domnul neîncetat înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina!

De aceea, mi se bucură inima și mi se înveselește

9

sufletul! Mai mult, trupul meu va locui în siguranță,

PSALMUL 16

PSALMUL 18 Revista «SPERANȚA»

1

Te iubesc, Doamne, Tăria mea!

Domnul este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea!

2

Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită.

Cuvântul Domnului este dovedit curat. El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El. 30

Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?

Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

31

16

Revista «SPERANȚA»

8

Psalmii

Orânduirile Domnului sunt drepte; ele îmi bucură inima.

Porunca Domnului este curată; ea luminează ochii.

PSALMUL 19

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

17

Căci El nu a disprețuit și nu a nesocotit asuprirea celui asuprit. Nu Și‑a ascuns fața de acesta; 24

l‑a ascultat când a strigat către El după ajutor.

PSALMUL 22

18

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

PSALMUL 27

Domnul este lumina și mântuirea mea; de cine să mă tem? Domnul este refugiul vieții mele; de cine să‑mi fie frică?

1

Nădăjduiește în Domnul! Fii tare și încurajează‑ți inima!

Nădăjduiește în Domnul!

14

PSALMUL 28

Domnul este tăria mea și scutul meu! În

7

El s‑a încrezut inima mea și am fost ajutat.

De aceea inima mea tresaltă de bucurie și‑I aduc mulțumiri prin cântarea mea!

Psalmii

PSALMUL 29 Dați Domnului, fii ai lui

Dumnezeu, dați Domnului slava și puterea!

1

Dați Domnului slava cuvenită

Numelui Său! Închinați‑vă Domnului cu podoabe sfinte!

2

lasul Domnului răsună G deasupra apelor. Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul; Domnul este deasupra apelor mari.

3

Glasul Domnului răsună

cu putere, glasul Domnului răsună cu măreție.

4

lasul Domnului doboară G cedrii; Domnul doboară cedrii Libanului.

5

Îi face să sară ca un vițel;

Libanul și Sirionul sar ca un pui de bivol sălbatic.

6

Glasul Domnului despică prin

scânteieri de foc.

7

Glasul Domnului face să

tremure pustia, Domnul face să tremure pustia Kadeș.

8

Glasul Domnului apleacă

stejarii și despoaie pădurile; în Templul Său, toți strigă: „Slavă!“

9

În timpul potopului, Domnul ședea pe tron; Domnul va ședea pe tron ca împărat pe vecie.

10

D omnul va da tărie poporului Său. Domnul Își va binecuvânta poporul cu pace.

11

Revista «SPERANȚA»

19

20

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

11

Iar Tu mi‑ai prefăcut bocetul în dans, mi‑ai înlăturat sacul de jale și m‑ai încins cu veselie,

pentru ca sufletul meu să cânte spre lauda Ta și să nu tacă.

Doamne, Dumnezeul meu, veșnic Îți voi mulțumi!

12

PSALMUL 30 PSALMUL 31

24

Fiți tari și încurajați‑vă inimile, toți cei ce nădăjduiți în Domnul.

PSALMUL 33

20

21

Sufletul nostru Îl așteaptă pe Domnul.

El este ajutorul și scutul nostru,

căci în El se bucură inima noastră, fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!

Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, pe măsura speranței noastre în Tine!

22

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

21

PSALMUL 34 8 Gustați și vedeți că Domnul este bun!

1 Îl voi lăuda pe Domnul în orice vreme,

Ferice de omul care se adăpostește în El!

lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea!

9 Temeți‑vă de Domnul, voi sfinții Lui,

căci cei ce se tem de El nu duc lipsă de nimic!

2 Sufletul meu se laudă în Domnul; să

audă și să se bucure cei smeriți!

10 Puii de leu duc lipsă și flămânzesc,

3 Măriți pe Domnul împreună cu mine!

dar cei ce‑L caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.

Să înălțăm cu toții Numele Lui!

11 Veniți, fiilor! Ascultați‑mă! Vă voi

4 Eu L‑am căutat pe Domnul, și El mi‑a

învăța teama de Domnul!

răspuns; m‑a scăpat de toate temerile mele.

12 Cine este omul care dorește viața,

care iubește zilele și vrea să vadă binele?

5 Cei care privesc spre El, se

luminează, iar fețele lor nu se rușinează.

13 Păzește‑ți limba de rău, iar buzele

tale să nu rostească înșelătoria!

6 Acest sărac a strigat, iar Domnul

l‑a auzit și l‑a izbăvit din toate necazurile lui.

14 Depărtează‑te de rău și fă binele!

Caută pacea și urmărește‑o!

7 Îngerul Domnului Își așază tabăra

15 Ochii Domnului sunt peste cei drepți,

împrejurul celor ce se tem de El, și îi salvează.

iar urechile Lui iau aminte la strigătul lor după ajutor.

16 Fața Domnului este împotriva celor

ce săvârșesc răul, ca să le șteargă amintirea de pe pământ.

17 Când cei drepți strigă, Domnul aude

și‑i scapă din toate necazurile lor.

18 Domnul este aproape de cei cu inima

zdrobită și‑i izbăvește pe cei cu duhul zdrobit.

19 De multe necazuri are parte cel

drept, dar Domnul îl scapă din toate.

20 El

îi păzește toate oasele și niciunul măcar nu îi va fi rupt.

21 Răul

va aduce moartea celui nelegiuit, iar cei ce‑l urăsc pe cel drept vor fi pedepsiți.

22 Domnul răscumpără sufletul

robilor Săi și niciunul din cei ce se adăpostesc în El nu este pedepsit.

PSALM 34 4

Eu L‑am căutat pe Domnul,

și El mi‑a răspuns; m‑a scăpat de toate temerile mele.

22

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

7 Doamne, îndurarea Ta ajunge până la ceruri și credincioșia Ta – până la nori!

5

Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecata Ta – ca adâncul cel mare! Doamne,

6

8

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

23

Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât și animalelor!

Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale se adăpostesc fiii omului.

7

PSALMUL 36

7

Încrede‑te în Domnul și fă binele!

Locuiește în țară și veghează să umbli în credincioșie.

3

Desfătarea ta să fie Domnul și El va împlini cererile inimii tale.

4

5

6

Încredințează‑ți calea în mâna Domnului, încrede‑te în El, și El va lucra.

El va face să răsară dreptatea ta ca zorii și cauza ta dreaptă – ca miezul zilei.

7

Taci

înaintea Domnului și nădăjduiește în El 39

40

Izbăvirea celor drepți vine de la Domnul, Care le este refugiu în vreme de necaz.

Domnul îi ajută și îi scapă; îi scapă de cei răi și îi izbăvește, pentru că se adăpostesc în El.

PSALMUL 37

26

Revista «SPERANȚA»

Psalmii

PSALMUL 40 Am nădăjduit în Domnul, iar El S‑a

1

aplecat înspre mine și mi‑a auzit strigătul meu după ajutor.

M‑a scos din groapa pieirii, din murdăria

2

mocirlei. Mi‑a pus piciorul pe stâncă și mi‑a întărit pașii.

Mi‑a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.

3

Mulți vor vedea, se vor teme și se vor încrede în Domnul.

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

PSALMUL 42 La vuietul cascadelor Tale, un adânc

Cum tânjește cerbul după izvoarele

7

Sufletul meu însetează după

8

1

cheamă un alt adânc. Toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine.

de apă, așa tânjește sufletul meu după Tine, Dumnezeule!

Ziua, Domnul îmi face parte de

2

îndurarea Sa, iar noaptea am cu mine cântarea Lui și rugăciunea către Dumnezeul vieții mele.

Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu! Când voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?

3

acrimile‑mi sunt hrană zi și noapte, L când toată ziua mi se spune: „Unde este Dumnezeul tău?“

Mi se întristează sufletul când îmi

Ca zdrobirea oaselor este batjocura

aduc aminte cum treceam prin mulțime, mergând spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire ale mulțimii aflate la sărbătoare.

umnezeul meu, sufletul meu se D mâhnește înăuntrul meu; de aceea îmi amintesc de Tine, din țara Iordanului, înălțimile Hermonului, din muntele Mițar.

Î i zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „De ce m‑ai uitat? De ce să umblu întristat, asuprit de dușman?“

10

4

6

9

prigonitorilor mei, când îmi zic toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?“

5,11 Suflete

al meu, de ce te mâhnești și de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi pentru izbăvirea mea și pentru că este Dumnezeul meu!

PSALMUL 46 Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră.

El este un mare ajutor care nu lipsește în necazuri.

1

De aceea nu ne temem, chiar dacă s‑ar schimba pământul și s‑ar zgudui munții în inima mărilor,

2

3

chiar dacă le‑ar vui și le‑ar spumega apele și s‑ar cutremura munții la revărsarea lor!

27

28

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

dar, când mi‑e teamă, mă voi încrede în Tine.

3

În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud, în Dumnezeu mă încred și nu mă tem! Ce poate să‑mi facă omul?

4

Tu numeri zilele pribegiei mele;

8

pune‑mi lacrimile în burduful Tău!

Să nu fie ele oare în Cartea Ta?

PSALMUL 56

PSALMUL 62

Revista «SPERANȚA»

7 Suflete al meu, găsește‑ți liniștea numai în Dumnezeu, căci de la El vine speranța mea.

5

Numai El este stânca mea și izbăvirea mea.

El este întăritura mea; nu voi fi clătinat!

6

Mântuirea și gloria mea sunt în Dumnezeu, Stânca mea cea tare. Adăpostul meu este în Dumnezeu.

7

Poporule, încrede‑te în El în orice vreme, varsă‑ți inima înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.

8

8

30

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

1

Dumnezeu să‑Și arate bunăvoința față de noi și să ne

binecuvânteze, să facă să strălucească fața Sa peste noi! Selah

Să se cunoască astfel pe pământ căile

Tale și izbăvirea Ta – printre toate neamurile.

2

Să Te laude popoarele, Dumnezeule! Să

Te laude toate popoarele!

3

ă se bucure și să strige de bucurie S neamurile, căci Tu judeci popoarele cu dreptate și conduci neamurile pe pământ. Selah

4

Să Te laude popoarele, Dumnezeule!

Să Te laude toate popoarele!

5

Atunci pământul își va da roada, iar

Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne va binecuvânta.

6

umnezeu ne va binecuvânta, și toate D marginile pământului se vor teme de El.

7

PSALMUL 67 4

Cântați‑I lui Dumnezeu, cântați spre lauda Numelui Său! Înălțați‑L pe Cel Ce călărește pe nori, al Cărui Nume este Domnul. Veseliți‑vă înaintea Lui!

În Lăcașul Său cel sfânt, Dumnezeu este tatăl

5

orfanilor și apărătorul văduvelor.

Binecuvântat să fie Stăpânul, Care ne poartă poverile zi de zi, Dumnezeul izbăvirii noastre.

19

20 Dumnezeul

nostru este un Dumnezeu al izbăvirilor.

De la Domnul, Stăpânul meu, vine scăparea de moarte.

PSALMUL 68

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

7

Ție Îți aducem mulțumire, Dumnezeule, Îți aducem mulțumire căci Numele Tău este aproape, 1

astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale!

8

PSALMUL 75

31

32

Revista «SPERANȚA»

Psalmii

PSALMUL 84 Căci mai bine o zi în curțile Tale, decât o mie în altă parte!

10

Am ales să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutății.

11 Căci Domnul Dumnezeu este soare și scut; El dă

îndurare și glorie. Nu lipsește de niciun bine pe cei al căror umblet este fără pată.

12 Doamne al Oștirilor, ferice de omul care se încrede în

Tine!

PSALMUL 85 Eu voi asculta ce vorbește Dumnezeu,

8

Domnul, căci El promite pacea poporului Său și credincioșilor Săi, numai ei să nu se întoarcă la nebunie.

Într-adevăr, mântuirea Lui este

9

aproape de cei ce se tem de El, pentru ca slava să locuiască în țara noastră.

Îndurarea și credincioșia se întâlnesc,

10

iar dreptatea și pacea își dau sărutare.

Adevărul răsare din pământ, iar

11

dreptatea privește din ceruri.

Da, Domnul dă ceea ce este bun, iar

12

pământul nostru își dă rodul.

Dreptatea merge înaintea Lui și

13

pregătește calea pentru pașii Săi.

Psalmii

Doamne, pleacă‑Ți urechea și

răspunde‑mi, căci sunt sărac și nevoiaș.

8

2

Păzește‑mi sufletul, căci sunt

credincios, Dumnezeul meu, izbăvește‑l pe robul Tău care se încrede în Tine

9

3

Stăpâne, arată‑Ți bunăvoința

față de mine, căci Te chem toată ziua.

4

Înveselește sufletul robului Tău, căci la Tine, Stăpâne, îmi înalț sufletul.

Fiindcă Tu, Stăpâne, ești bun și

iertător, bogat în îndurare față de toți cei ce Te cheamă.

Stăpâne, nu este nimeni ca Tine

între dumnezei și nimic nu se aseamănă cu lucrările Tale!

Toate neamurile, pe care le‑ai

făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Stăpâne, și să‑Ți proslăvească Numele.

10

11

5

7

33

PSALMUL 86

1

6

Revista «SPERANȚA»

Doamne, ia aminte la

rugăciunea mea și ascultă glasul cererii mele! e chem în ziua necazului meu, T căci Tu îmi răspunzi.

12

14

Dumnezeule, niște îngâmfați

se ridică împotriva mea și o comunitate de oameni groaznici caută să mă omoare, oameni care nu țin seama de Tine.

Tu însă, Stăpâne, ești un Dumnezeu milostiv și plin de har, încet la mânie, plin de îndurare și credincioșie!

15

ăci Tu ești mare și faci C minuni; numai Tu ești Dumnezeu!

Doamne, învață‑mă calea Ta,

și voi umbla în adevărul Tău!

Dă‑mi o inimă neîmpărțită ca să mă tem de Numele Tău.

Îți mulțumesc din toată inima

mea, Stăpâne, Dumnezeul meu proslăvesc Numele Tău pe vecie, căci mare este îndurarea

Ta față de mine; Tu mi‑ai scăpat sufletul din adâncimea Locuinței Morților!

13

16

Întoarce‑Te spre mine și

arată‑Ți bunăvoința față de mine! Dă tăria Ta robului Tău și izbăvește‑l pe fiul roabei Tale!

17

Î nfăptuiește un semn care să arate bunătatea Ta față de mine, ca astfel dușmanii mei să vadă și să fie făcuți de rușine pentru că Tu, Doamne, m‑ai ajutat și m‑ai mângâiat.

PSALMUL 89 34

Revista «SPERANȚA»

Psalmii

Voi cânta mereu îndurările Domnului, din generație în

1

generație voi face cunoscută credincioșia Ta cu gura mea.

Căci zic: „Îndurarea Ta are temelii veșnice și în ceruri Ți‑ai întărit credincioșia!“

2

11

Cerurile

sunt ale Tale, așa cum tot al Tău este și pământul; Tu ai întemeiat lumea cu tot ce cuprinde ea!

Tu ai creat nordul și sudul. Taborul și Hermonul strigă

12

de bucurie la auzirea Numelui Tău.

Brațul Tău este tare, mâna Ta este puternică, dreapta Ta este înălțată.

13

14

Dreptatea și judecata sunt temelia tronului Tău; îndurarea și credincioșia merg înaintea Ta.

Ferice de poporul care cunoaște strigătul de bucurie!

15

Doamne, ei vor umbla în lumina feței Tale!

Ei se vor bucura de Numele Tău toată ziua și se vor lăuda cu dreptatea Ta. 17 Căci măreția tăriei lor ești Tu și prin bunăvoința Ta ne înalți cornul.

18 Căci scutul nostru este al Domnului, și împăratul nostru este al Sfântului lui Israel!

16

PSALMUL 91 Psalmii

1

C el ce locuiește la adăpostul Celui Preaînalt, se odihnește la umbra Celui Atotputernic. Îi voi zice Domnului: „Adăpostul meu, Fortăreața mea, Dumnezeul meu în Care mă încred!“

2

El te va scăpa din lațul păsărarului și de ciuma cea distrugătoare.

3

El te va acoperi cu penele Sale, iar tu te vei adăposti sub aripile Lui. Credincioșia Lui este scut și zid protector.

4

Nu te vei teme de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua,

5

nici de ciuma care umblă prin întuneric, nici de molima care pustiește la amiază.

6

O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

7

Vei privi cu ochii și vei vedea răsplătirea celor răi.

8

Pentru că ai făcut din Domnul adăpostul tău și din Cel Preaînalt locuința ta,

9

nu te va ajunge niciun rău și nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.

10

Căci El le va porunci îngerilor Săi cu privire la tine, ca să te păzească în toate căile tale.

11

Ei te vor purta pe brațe, ca nu cumva să‑ți lovești piciorul de vreo piatră.

12

Vei călca peste leu și peste cobră, peste leul cel tânăr și peste șarpe.

13

„Pentru că Mă iubește, și Eu îl voi scăpa. Îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu.

14

Mă va chema, iar Eu îi voi răspunde. Voi fi cu el în necaz, îl voi salva și îl voi onora.

15

Îl voi sătura cu viață lungă și‑i voi arăta izbăvirea Mea.“

16

Revista «SPERANȚA»

35

36

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

PSALMUL 103 7 Domnul este milostiv și plin de har, încet la mânie și bogat în îndurare.

8

El nu Se ceartă veșnic și nu ține mânie pe vecie.

9

El nu ne face după păcatele noastre și nu ne răsplătește după nelegiuirile noastre,

10

ci cât de înalte sunt cerurile față de pământ, tot atât de mare este și îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;

11

cât de departe este răsăritul de apus, tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.

12

Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. 13

8

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

PSALMUL 105 Mulțumiți Domnului, chemați Numele Lui! Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!

1

2

Cântați‑I! Cântați spre lauda Lui! Vestiți toate minunile Lui!

Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt!

Să se bucure inima celor ce‑L caută pe Domnul!

3

Căutați pe Domnul și puterea Lui, căutați întotdeauna fața Lui! 4

37

38

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

4 Căci mare este îndurarea Ta,

mai presus de ceruri, iar credincioșia Ta este până la nori.

5 Fii înălțat, Dumnezeule, mai presus

6

de ceruri și fie slava Ta peste întreg pământul!

Pentru ca preaiubiții Tăi să

fie salvați, izbăvește prin dreapta Ta și răspunde‑mi!

PSALMUL 108 1 Lăudați‑L pe Domnul, toate neamurile!

Să‑I aducă laude, toate popoarele!

Căci măreață Îi este îndurarea față de noi, 2

și credincioșia Domnului este veșnică.

Lăudați‑L pe Domnul!

PSALMUL 117

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

PSALMUL 118 În mijlocul necazului L‑am chemat pe Domnul, și Domnul mi‑a răspuns și m‑a scos la loc larg.

5

PSALMUL 119 28

105

Sufletul îmi plânge de întristare: ridică‑mă, după Cuvântul Tău!

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.

114

Tu ești adăpostul și scutul meu;

eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău.

39

7

Îmi voi ridica ochii spre munți: de unde‑mi va veni ajutorul?

2 Ajutorul meu vine de la Domnul, Care a făcut cerurile și pământul.

1

El nu va îngădui să ți se clatine piciorul,

3

Păzitorul tău nu va dormita.

8

Iată că nu dormitează, nici nu doarme, Păzitorul lui Israel.

5 Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.

4

Soarele nu te va bate în timpul zilei, nici luna – în timpul nopții

6

Domnul te va păzi de tot ce este rău; El îți va păzi sufletul.

7

Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac!

8

PSALMUL 121

Revista «SPERANȚA»

PSALMUL 125 1

Cei

ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sion care nu poate fi clătinat, ci va sta pe vecie.

2 Cum sunt munții împrejurul Ierusalimului, așa

este Domnul împrejurul poporului Său de acum și până‑n veci.

3 Căci toiagul celui rău nu

va stăpâni partea celor drepți, ca nu cumva cei drepți să întindă mâinile spre nedreptate.

4 Fă bine, Doamne, celor buni

și celor drepți în inimile lor!

5 Cât despre cei care se întorc la căile lor sucite,

Domnul îi va îndepărta ca pe cei ce săvârșesc nelegiuirea. Pacea să fie peste Israel!

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

PSALMUL 136 – MULȚUMIȚI DomnulUI CĂCI ESTE BUN! – CĂCI ÎN VEAC ȚINE ÎNDURAREA LUI!

1

– MULȚUMIȚI DUMNEZEULUI DUMNEZEILOR! – CĂCI ÎN VEAC ȚINE ÎNDURAREA LUI!

2

– MULȚUMIȚI STĂPÂNULUI STĂPÂNILOR,…

– CĂCI ÎN VEAC ȚINE ÎNDURAREA LUI!

3

– …SINGURULUI CARE FACE MARI MINUNI,…

– CĂCI ÎN VEAC ȚINE ÎNDURAREA LUI!

4

– …CELUI CE A FĂCUT CERURILE CU PRICEPERE,…

– CĂCI ÎN VEAC ȚINE ÎNDURAREA LUI!

5

– …CELUI CE A ÎNTINS PĂMÂNTUL PE APE,…

– CĂCI ÎN VEAC ȚINE ÎNDURAREA LUI!

6

– …CELUI CE A FĂCUT LUMINĂTORII CEI MARI,…

– CĂCI ÎN VEAC ȚINE ÎNDURAREA LUI!

7

– …SOARELE, CA SĂ STĂPÂNEASCĂ ZIUA,…

– CĂCI ÎN VEAC ȚINE ÎNDURAREA LUI!

8

– …LUNA ȘI STELELE, CA SĂ STĂPÂNEASCĂ NOAPTEA,…

– CĂCI ÎN VEAC ȚINE ÎNDURAREA LUI!

9

43

44

Revista «SPERANȚA»

7

Psalmii

Domnul mă va răzbuna.

8

Doamne, îndurarea Ta este veșnică: nu părăsi lucrările mâinilor Tale!

8 PSALMUL 138

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

45

PSALMUL 139 15 Oasele

mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într‑un loc ascuns, când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.

16 Când

eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi‑au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele.

Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale,

17

Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!

18 Când

le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.

Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

46

Revista «SPERANȚA»

Psalmii

PSALMUL 142 Privește la dreapta mea și ia aminte; nimeni nu mă mai cunoaște!

Am rămas fără adăpost; nimănui nu‑i pasă de viața mea!

4

Te chem, Doamne,

5

zicând: „Tu ești adăpostul meu, moștenirea mea pe pământul celor vii!“

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

47

PSALMUL 145

Domnul este plin de har și milostiv, încet la mânie și bogat în îndurare.

8

9

Domnul este bun cu toți, mila Lui se întinde peste toate lucrările Sale.

10

Toate lucrările Tale Îți vor aduce mulțumiri, Doamne, iar credincioșii Tăi Te vor binecuvânta!

Vor mărturisi despre slava împărăției Tale și vor vorbi despre măreția Ta, ca să facă cunoscut fiilor omului isprăvile Tale și slava splendorii împărăției Tale.

11

12 13

Împărăția Ta este o împărăție veșnică și stăpânirea Ta dăinuie din generație în generație. Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale și plin de îndurare față de tot ce a creat.

PSALMUL 147 El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită

3

și le leagă rănile.

El socotește numărul stelelor și le cheamă pe nume pe toate.

5 Stăpânul nostru este mare și plin de putere; înțelepciunea Sa nu are margini!

4

ISUS A SPUS: VENIȚI LA MINE, EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ȘI LUMINA SPRE VIAȚA VEȘNICĂ PENTRU ÎNTREAGA OMENIRE PE CARE DUMNEZEU A IUBIT-O ATÂT DE MULT 48

Revista «SPERANȚA»

Psalmii

IOAN

Psalmii

Revista «SPERANȚA»

49

Despre ce este vorba în această carte

V-ați întrebat vreodată cine este cu adevărat Isus Hristos? Ați auzit oa‑ meni vorbind despre El, probabil că ați cântat despre El la Crăciun sau Paște, și probabil L-ați văzut în imagini din vitralii sau în picturi bine cunoscute. Cărțile de istorie nu lasă nici o îndoială că El a trăit și a lăsat o amprentă permanentă pe cronologia lumii.

Evanghelia după

Dar cine este El, într-adevăr? În această revistă, am inclus poves‑ tea lui Isus așa cum a fost înregis‑ trată de unul dintre oamenii care au trăit și au mers cu Isus în urmă cu peste două mii de ani. Ioan a crescut ca pescar într-un oraș mic, dar a ajuns să fie unul dintre cei mai apropiați urmași (ucenici) ai lui Isus. El a rămas cu Isus prin cele mai grele momente, până la capăt, și a trăit personal lucrurile incredibile pe care Isus le-a spus și le-a făcut în scurtul timp în care a trăit.

După ce a trecut ceva timp, Ioan a decis să scrie unele din cele mai minunate lucruri la care a fost martor. Scopul său a fost să inspire credință și să demonstreze în mod concludent că Isus este Fiul lui

Dumnezeu. El a vrut ca cititorii lui să știe că oricine va crede în Isus va avea viața veșnică.

Acestea sunt obiective mari și con‑ cept înalte. Dar pe măsură ce ci‑ tești istorisirile directe ale vieții lui Isus, ele îți vor atinge inima. Hris‑ tosul istoric pe care îl veți întâlni este diferit de orice alt personaj despre care s-a scris vreodată. El a interacționat cu oamenii în mo‑ duri unice și a făcut afirmații pro‑ funde despre Sine - afirmații care ne obligă pe fiecare dintre noi să luăm o decizie cu privire la cine este cu adevărat Isus Hristos.

Dacă nu ai mai citit niciodată isto‑ ria lui Isus Hristos, citește-o până la capăt. Este o călătorie remarca‑ bilă care îți va schimba viața.

Evanghelia după Ioan este doar o carte a Noului Testament, o co‑ lecție de scrieri inspirate care au fost scrise pentru biserica creștină timpurie, și păstrate cu grijă de-a lungul timpului. Biblia completă se poate descărca gratuit pentru aparat mobil Android, iOS și Black‑ berry. Descărcaţi aplicația gratuită NewLife pe aparatul mobil astăzi, la www.newlife.bible.

50

Revista «SPERANȚA»

Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan

1

51

Revista «SPERANȚA»

Lumina luminează în întunecime

Capitol 1

și întunecimea n‑a învăluit‑o.

Cuvântul a devenit trup 1 La început era Cuvântul * , și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.

2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate au fost făcute prin El și niciun lucru, care a fost făcut, n‑a venit în ființă fără El. 4 În El era viața * , și viața era lumina oamenilor. * 5 Lumina luminează în întunecime și în‑ tunecimea n‑a învăluit‑o * .

6 Era un om trimis de către Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 El a venit ca mar‑ tor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. 8 Nu el era Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

9 Era Lumina cea adevărată, Care îl lumi‑ nează pe orice om, venind în lume. * 10 Era în lume și lumea prin El a venit în ființă, dar lumea nu L‑a cunoscut. 11 A venit la ale Sale, dar ai Săi nu L‑au primit. 12 Însă tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le‑a dat autoritatea * să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuți nu din sânge * , nici din voia cărnii, nici din voia vreunui bărbat * , ci din Dumnezeu.

14 Și Cuvântul S‑a făcut trup și a locuit * printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului Fiu venit de la Tatăl, plin de har și de adevăr.

15 Ioan a mărturisit despre El și a stri‑ gat, zicând: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este mai presus de mine, pentru că era îna‑ inte de mine!»“ 16 Căci noi toți am primit din plinătatea Lui, adică * har în schimbul harului * . 17 Fiindcă Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu L‑a văzut vreo‑ dată pe Dumnezeu. Singurul Dumnezeu, Cel Care este în sânul * Tatălui, Acela L‑a făcut cunoscut * .

– Tu cine ești?

20 El a mărturisit – nu a negat, ci a mărturisit: – Eu nu sunt Cristosul * !

Mărturia lui Ioan Botezătorul 19 Iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el niște preoți și leviți ca să‑l întrebe:

Însă tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le‑a dat autoritatea să devină copii ai lui Dumnezeu...

Ioan, 1:12

IOAN 1:5

Ei l‑au întrebat și i‑au zis: – Atunci, dacă nu ești nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul, de ce botezi?

26 Ioan le‑a răspuns, zicând: – Eu botez cu * apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe Care voi nu‑L cunoașteți, 27 Cel Care vine după mine, Căruia eu nu sunt vrednic să‑I dezleg cureaua sandalei!

28 Acestea s‑au întâmplat în Betania, din‑ colo de Iordan, unde boteza Ioan.

25

Isus, Mielul lui Dumnezeu 29 În ziua următoare, Ioan L‑a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii! 30 El este Cel despre Care spuneam: «După mine vine un Om Care este mai presus de mine, pentru că era înainte de mine. 31 Nici eu nu‑L cunoșteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.»“ 32 Ioan a mărturisit, zicând: „Am văzut Duhul coborând din cer asemenea unui porumbel și rămânând peste El. 33 Nici eu nu‑L cunoșteam, dar Cel Ce m‑a trimis să botez cu apă mi‑a zis: «Cel peste Care vei vedea Duhul coborând și rămânând, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt!» 34 Iar eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu * .“

21 Ei l‑au întrebat: – Atunci cine ești? Ești Ilie?

El a zis: – Nu sunt!

– Ești Profetul * ?

El a răspuns: – Nu! 22 Atunci i‑au zis: – Dar cine ești? – ca să le dăm un răspuns celor ce ne‑au trimis. Ce spui tu despre tine însuți?

23 El a zis: – Eu sunt „un glas al celui ce strigă în pustie: «Neteziți calea Domnului!»“, așa cum a spus profetul Isaia * .

24 Trimișii erau din partea fariseilor * .

1:1 Sau: Cuvântul era. 1:3‑4 Sau: 3 Toate au fost făcute prin El și niciun lucru n‑a fost făcut fără El. Ceea ce a fost făcut (a venit în existență) 4 în El era viața. 1:4 Posibil o aluzie la Ps. 36:9. 1:5 Probabil o ambiguitate intenționată, deoarece expresia se poate traduce și: dar întunecimea n‑a înțeles‑o. 1:9 Sau: Aceasta era adevărata Lumină, Care îl luminează pe orice om care vine în lume. 1:12 Sau: puterea. 1:13 Substantivul grecesc este la plural, având sensul aici de născuți nu din părinți naturali (sau pe cale naturală). 1:13 Sau: soț. 1:14 Sensul termenului grecesc este acela de a‑și întinde cortul, făcând trimitere la Ex. 25:8; 40:34‑35. Acea prezență a lui Dumnezeu în mijlocul poporului prin mijlocirea Cortului și acea slavă a lui Dumnezeu care a umplut atunci Cortul este acum printre oameni în persoana Cuvântului întrupat. 1:16 Lit.: adică. 1:16 Sau: har contra har; sau: har pentru har.

Cu referire la faptul că ni s‑a dat harul Fiului în schimbul harului venit prin Lege. 1:18 Expresie ce arată o relație foarte apropiată sau locul de cinste pe care‑l ocupă o persoană în relație cu alta; vezi și 13:23. 1:18 Sau: L‑a explicat, L‑a exegetat. El este Cuvântul Care Îl exegetează pe Dumnezeu, precum învățătorul care explică Legea. 1:20, 25, 41 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns. 1:21 Vezi Deut. 18:15, 18. 1:23 Vezi Is. 40:3. 1:24 Fariseii formau o grupare religioasă care cunoștea și respecta cu strictețe litera Legii, precum și alte tradiții (reguli bazate pe o interpretare a Legii scrise: legea orală) [peste tot în carte]. 1:26, 31, 33 Sau: în. 1:34 Unele mss conțin: Alesul lui Dumnezeu.

52

Evanghelia după Ioan

Revista «SPERANȚA»

Primii ucenici 35 În ziua următoare, Ioan stătea iarăși cu doi dintre ucenicii lui 36 și, uitându‑se la Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ 37 Cei doi ucenici ai lui au auzit ce a spus și L‑au urmat pe Isus.

38 Isus S‑a întors și, văzând că aceștia Îl urmează, i‑a întrebat: – Ce căutați?

Ei I‑au răspuns: – Rabbi * – care tradus, înseamnă „Învățătorule“ – unde stai?

39 El le‑a zis: – Veniți și veți vedea!

Ei s‑au dus și au văzut unde stătea. Și în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea * . 40 Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan și‑L urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.

41 El l‑a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, și i‑a zis: „Noi L‑am găsit pe Mesia“ (care este tradus „Cristos“ * ). 42 Și l‑a dus la Isus.

Uitându‑Se la el, Isus a zis: „Tu ești Simon,

fiul lui Ioan *. Tu vei fi numit «Chifa»“ – care este tradus „Petru“ * .

43 A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea. El l‑a găsit pe Filip și i‑a zis: „Urmează‑Mă!“ 44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru.

45 Filip l‑a găsit pe Natanael * și i‑a zis: – Noi L‑am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege, precum și profeții, pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif!

46 Natanael i‑a zis: – Poate ieși ceva bun din Nazaret?!

Filip i‑a răspuns: – Vino și vezi!

47 Isus l‑a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: – Iată într-adevăr un israelit în care nu este înșelăciune * !

48 Natanael L‑a întrebat: – De unde mă cunoști?

Isus i‑a răspuns și i‑a zis: – Te‑am văzut când stăteai sub smochin * , înainte ca Filip să te cheme.

49 Natanael I‑a răspuns:

– Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel! * 50 Isus i‑a răspuns și i‑a zis: – Crezi pentru că ți‑am spus că te‑am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea!

51 Apoi i‑a zis: – Adevărat, adevărat * vă spun că veți ved‑ ea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu‑se și coborându‑se * peste Fiul Omului * !

2

Capitol 2 Apa preschimbată în vin 1 A treia zi * s‑a făcut o nuntă în Cana Galileei. * Mama lui Isus era acolo. 2 La nuntă fuseseră chemați și Isus cu ucenicii Săi.

3 Când s‑a terminat vinul, mama lui Isus I‑a zis: – Nu mai au vin!

1:38, 49 Rabbi înseamnă mai marele meu, iar în acest context se referă la o autoritate spirituală; sau Învățătorule, Maestre. 1:39 Ora 16:00. 1:41 Vezi nota de la 1:20. 1:42 Vezi nota de la Mt. 16:17. Unele mss conțin: fiul lui Iona. 1:42 Numele Petru este forma românizată a grecescului Petros. Atât Chifa/Chefa (aramaică), cât și Petros (greacă), înse‑ amnă piatră. 1:45 Unul dintre ucenicii lui Isus, care, cu excepția evangheliei lui Ioan (vezi și 21:2), nu mai apare menționat nicăieri în NT. Tradiția a încercat să‑l identifice cu Bartolomeu (aram.: fiul lui Tolmai), presupunându‑se că acesta ar putea fi un alt nume al lui Natanael. 1:47 Sau: viclenie. 1:48 Nu se știe cu exactitate la ce anume face referire Domnul aici. Evreii pioși studiau Scripturile și se rugau la umbra smochinilor. Pe de altă parte, smochinul era un simbol al păcii și al prosperității epocii mesianice (vezi Mica 4:4; Zah. 3:10). 1:49 Mărturisirea lui Natanael face trimitere la Ps. 2:6‑7. 1:51 Gr.: amen amen, întrebuințat adesea de Ioan de‑a lungul evangheliei sale. 1:51 Aluzie la textul din Gen. 28:12. 1:51 Titlu mesianic pe care Isus Și l‑a atribuit Sie Însuși (vezi Dan. 7:13‑14). El apare de peste 80 de ori în evanghelii [peste tot în carte]. 2:1 Cu referire, probabil, la a treia zi de când Ioan Îl văzuse pe Isus. Pentru o altă posibilă interpretare a întregului verset, vezi nota următoare. 2:1 Sau: Era cea de‑a treia zi a unei nunți în Cana Galileei. Nunțile evreiești se desfășurau pe parcursul mai multor zile.

IOAN 3:16

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Lui Fiu,

pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Evanghelia după Ioan Isus i‑a răspuns: – Femeie * , ce‑ți pasă ție, ce‑Mi pasă Mie? * Nu Mi‑a sosit încă ceasul!

5 Mama Lui le‑a zis slujitorilor: „Faceți orice vă va spune!“ 6 Erau acolo șase vase de piatră, după obiceiul de curățire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri * .

7 Isus le‑a zis: „Umpleți vasele cu apă!“ Și ei le‑au umplut până sus. 8 Atunci El le‑a zis: „Acum scoateți din ele și duceți‑i mai‑ma‑ relui ospățului!“ Și ei i‑au dus. 9 Mai‑marele ospățului a gustat apa care fusese făcută vin – el nu știa de unde este, însă slujitorii care scoseseră apa știau – l‑a chemat pe mire 10 și i‑a zis: „Orice om pune mai întâi la masă vinul cel bun, apoi, după ce oaspeții au băut mult, îl pune pe cel mai puțin bun.

Tu însă ai ținut vinul cel bun până acum!“ 11 Isus a făcut acest început al semnel‑ or * Lui în Cana Galileei și Și‑a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El. 12 După aceea a coborât în Capernaum împreună cu mama, frații și ucenicii Lui, dar acolo n‑au rămas multe zile.

4

Isus alungă comercianții din Templu 13 Paștele iudeilor era aproape, astfel că Isus S‑a suit la Ierusalim. 14 El i‑a gă‑ sit în Templu pe cei care vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani *

amintit că este scris: „Zelul pentru Casa Ta Mă va mistui.“ * 18 Atunci iudeii au răspuns și I‑au zis: – Prin ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?

19 Isus a răspuns și le‑a zis: – Dărâmați acest Templu, și în trei zile îl voi ridica!

20 Iudeii I‑au zis: – De patruzeci și șase de ani se construieș‑ te Templul * acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?!

21 Dar El vorbea despre Templul trupului Său. 22 Atunci când El a fost înviat dintre cei morți, ucenicii Lui și‑au amintit că spusese aceste vorbe și au crezut Scriptura și cuvântul pe care‑l spusese Isus.

23 Pe când era în Ierusalim, în timpul Sărbătorii Paștelui, mulți au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. 24 Dar Isus nu Se încredea în ei, pen‑ tru că îi cunoștea pe toți 25 și nu avea nevoie să‑I mărturisească cineva despre vreun om, fiindcă El Însuși știa ce era în om.

3

Capitol 3 Isus și Nicodim 1 Era un om dintre farisei pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor.

2 Acesta a venit la Isus noaptea și I‑a zis:

53

Revista «SPERANȚA»

– Cum se poate naște un om bătrân fiind?

Poate el oare să intre a doua oară în pân‑ tecul mamei lui și să fie născut?

5 Isus a răspuns: – Adevărat, adevărat îți spun, dacă cine‑ va nu este născut din apă și din Duh nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

6 Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. 7 Să nu rămâi uimit că ți‑am spus: „Trebuie să fiți născuți din nou!“ 8 Vântul * suflă încotro vrea și‑i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine și unde se duce. Tot așa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.

9 Nicodim a răspuns și I‑a zis: – Cum se pot întâmpla aceste lucruri?

10 Isus a răspuns și i‑a zis: – Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoș‑ ti aceste lucruri?! 11 Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ceea ce știm și măr‑ turisim despre ce am văzut, dar voi nu primiți mărturia noastră. 12 Dacă v‑am vorbit despre lucrurile pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cerești?! 13 Nimeni nu s‑a suit în cer în afară de Cel Care S‑a coborât din cer, adică de Fiul Omului Care este în cer. 14 Și, așa cum Moise a înălțat șarpele în pustie, * tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în El să aibă viață veșnică. * 16 Fiindcă * atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Lui Fiu,

Căci Dumnezeu nu L‑a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Ioan, 3:17

stând jos la mesele lor. 15 A făcut un bici din frânghii și i‑a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii lor. A împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și le‑a răsturnat mesele, 16 iar celor ce vindeau porumbei le‑a zis: „Ridicați acestea de aici! Nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă de negoț!“ 17 Ucenicii Lui și‑au

– Rabbi * , știm că de la Dumnezeu ai venit ca învățător, căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.

3 Isus a răspuns și i‑a zis: – Adevărat, adevărat îți spun, dacă cineva nu este născut din nou * , nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu * !

4 Nicodim I‑a spus:

pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. 17 Căci Dumnezeu nu L‑a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18 Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a și fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19 Și judecata este aceasta:

2:4 O adresare neobișnuită din partea unui fiu către mama sa în vremea aceea. Însă din context reiese faptul că, începându‑Și lucrarea, raportul dintre Isus și mama Sa se schimbă.

El nu mai este doar fiul Mariei, ci este și Fiul lui Dumnezeu, Care are de îndeplinit o misiune încredințată de Tatăl Său. Vezi și 19:26. 2:4 Cu referire la relația lor cu cele pământești și cu treburile altora. 2:6 O măsură (gr.: metretes) avea între 38‑40 l; 2‑3 măsuri aveau 76–120 l. 2:11 Evanghelistul Ioan numește minunile lui Isus semne, un termen ce subliniază semnificația acelor acțiuni [peste tot în carte]. 2:14 În regiune, în perioada NT, circulau trei tipuri de monede: cele imperiale (după standard roman), cele provinciale (după standard grecesc) și cele locale (șechelul). Taxa anuală de 0,5 șecheli (echivalentul a 2 denari sau a 2 drahme), cerută fiecărui bărbat de peste 20 ani (vezi Ex. 30:13; 2 Cron. 24:9; Neem. 10:32) era acceptată doar în șecheli, probabil din cauza chipurilor de pe monedele romane și grecești. 2:17 Vezi Ps. 69:9. 2:20 Irod cel Mare a început un proiect de extindere a Templului undeva între anii 20–19 î.Cr., iar evenimentul relatat aici are loc undeva între anii 26–27 d.Cr. Conform surselor istorice, extinderea Templului a fost finalizată în anul 64 d.Cr. 3:2, 26 Vezi nota de la 1:38. 3:3, 7 O ambiguitate intenționată, deoarece se poate traduce și cu: de sus. 3:3 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]. 3:8 O ambiguitate intenționată, deoarece termenul grecesc poate fi tradus atât cu duh, cât și cu vânt. Astfel de jocuri de sens sunt folosite de Ioan pentru a‑și capta auditorii greci alături de evrei. 3:14 Vezi Num. 21:4‑9. 3:15 Sau: pentru ca oricine crede, să aibă viață veșnică în El. 3:16 Unele traduceri văd în v. 16‑21 cuvintele evanghelistului.

54

Evanghelia după Ioan

Revista «SPERANȚA»

Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci ori‑ cine săvârșește rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele. 21 Dar cel ce trăiește * adevărul vine la Lumină, ca să‑i fie dezvăluite faptele, fiindcă sunt înfăptuite în Dumnezeu.

Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus 22 După aceea, Isus și ucenicii Lui au venit în ținutul Iudeei. El stătea acolo cu ei și boteza * . 23 Ioan boteza și el în Ainon, aproa‑ pe de Saleim, pentru că acolo erau multe ape, și oamenii continuau să vină și să fie botezați. 24 Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare. 25 Între unii din ucenicii lui Ioan și un iudeu * a apărut o controversă cu privire la curățire.

26 Au venit la Ioan și i‑au zis: – Rabbi, iată că Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan, Cel despre Care tu ai mărturisit, botează și toți se duc la El! 27 Ioan a răspuns și a zis: – Omul nu poate primi decât ceea ce i‑a fost dat din cer. 28 Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci eu sunt trimis înaintea Aceluia.“ 29 Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă și‑l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare, această bucurie a mea este deplină. 30 El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. * 31 Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor.

Cel ce vine de pe pământ este pământesc și vorbește lucruri de pe pământ. * Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor. 32 El mărturisește despre ceea ce a văzut și a auzit, dar nimeni nu primește mărturia Lui. 33 Cel ce primește mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat. 34 Căci Cel pe

Care L‑a trimis Dumnezeu vorbește cuvin‑ tele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu * nu‑I dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui. 36 Cel ce crede în Fiul are viața veșnică, dar cel ce nu ascultă de * Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui. Cel ce crede în Fiul are viața veșnică, dar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Ioan, 3:35, 36

Isus i‑a zis: – Dă‑Mi să beau!

8 Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.

9 Femeia samariteancă I‑a zis: – Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?!

(Căci iudeii n‑au legături cu samaritenii.) * 10 Isus a răspuns și i‑a zis: – Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce‑ți zice: „Dă‑Mi să beau!“, tu însăți I‑ai fi cerut, și El ți‑ar fi dat apă vie * !

11 Femeia I‑a zis: – Domnule, n‑ai găleată, iar puțul este adânc. De unde ai deci această apă vie?!

12 Ești Tu mai mare decât strămoșul * nostru Iacov, care ne‑a dat puțul acesta din care a băut atât el, cât și fiii și turmele lui?

13 Isus a răspuns și i‑a zis: – Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. 14 Dar celui ce bea din apa pe care i‑o voi da Eu, în veci nu‑i va mai fi sete, ci apa pe care i‑o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, țâșnind spre viața veșnică.

15 Femeia I‑a zis: – Domnule, dă‑mi și mie această apă, ca să nu‑mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot!

16 El i‑a zis: – Du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău și vino aici!

17 Femeia a răspuns și I‑a zis: – N‑am bărbat!

Isus i‑a zis: – Ai spus bine: „N‑am bărbat!“, 18 pentru că cinci bărbați ai avut, iar cel pe care‑l ai acum nu‑ți este bărbat. Este adevărat ceea ce ai spus.

19 Femeia I‑a zis:

4

Capitol 4 Isus și femeia samariteancă 1 Când a aflat Isus * că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan – 2 cu toate că nu Isus Însuși boteza, ci ucenicii Lui – 3 a părăsit Iudeea și S‑a întors iarăși în Galileea. 4 Însă trebuia să treacă prin Samaria. 5 Prin urmare, a ajuns într‑o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i‑l dăduse fiului său Iosif. 6 Acolo era o fântână a lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S‑a așezat la fântână * .

Era cam pe la ceasul al șaselea * .

7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă.

IOAN 4:14 Dar celui ce bea din apa pe care i‑o voi da Eu,

în veci nu‑i va mai fi sete,

ci apa pe care i‑o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, țâșnind spre viața veșnică.

3:21 Lit.: face. 3:22 Vezi In. 4:2, unde se menționează că nu Isus boteza, ci ucenicii Lui. 3:25 Unele mss conțin: niște iudei. 3:30 Unii traducători încheie discursul lui Ioan Botezătorul la sfârșitul v. 30, iar alții la sfârșitul v.

36. 3:31 Sau: ca unul de pe pământ. 3:34 Multe mss conțin: El. 3:36 Sensul principal al verbului grecesc este a nu asculta. Ioan evidențiază faptul că ascultarea și credința sunt strâns legate. Sau: cel ce nu crede în; sau cel care‑L respinge pe. 4:1 Multe mss conțin: Domnul. 4:6 Lit.: pe fântână. Este posibil ca fântâna respectivă să fi fost înconju‑ rată de un zid scund. Vezi însă și P66 (Papirusul Bodmer, cca.

200 d.Cr.): pe pământ. 4:6 Ora 12:00. 4:9 Sau: (Căci iudeii nu folosesc vase folosite de samariteni.) Iudeii îi considerau pe samariteni necurați din punct de vedere ceremonial, considerând că folosirea unui vas care a fost atins de un samaritean îi va face și pe ei necurați. Samaritenii erau o populație de rasă amestecată, rezultată în urma căsăto‑ riilor dintre israeliții rămași după deportarea asiriană (722 î.Cr.) și populațiile aduse din alte părți de către asirieni (2 Regi 17:24). 4:10 Sau: apă curgătoare. Este unul din dubletele de sens intenționate de Ioan, la fel ca pneuma (vânt/duh) și anagenesis (naștere din nou/naștere de sus).

Inițial femeia a crezut că este vorba despre o sursă de apă proaspătă, nu de un beneficiu spiritual. Lucrurile i se clari‑ fică ulterior, după conversația cu Isus. 4:12, 20 Lit.: tatăl.

Evanghelia după Ioan – Domnule, văd că Tu ești profet!

Strămoșii noștri s‑au închinat pe muntele acesta * , iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.

21 Isus i‑a răspuns: – Crede‑Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe mun‑ tele acesta și nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. 23 Dar vine ce‑ asul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr. Căci astfel de închinători caută Tatăl. 24 Dumnezeu este duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh * și în adevăr.

25 Femeia I‑a zis: – Știu că vine Mesia (Căruia I se zice Cristos). Când va veni El, ne va înștiința despre toate lucrurile.

26 Isus i‑a zis: – Eu, Cel Care‑ți vorbește, sunt Acela.

27 Chiar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul n‑a întrebat: „Ce cauți * ?“ sau „De ce vorbești cu ea?“ 28 Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le‑a zis oa‑ menilor: 29 „Veniți să vedeți un Om Care mi‑a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“ 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. 31 Între timp, ucenicii Îl rugau: – Rabbi * , mănâncă!

32 Dar El le‑a zis: – Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știți.

33 Drept urmare, ucenicii și‑au zis unii altora: „Nu cumva I‑a adus cineva de mâncare?“ 34 Isus le‑a zis: – Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M‑a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, Eu vă spun, ridicați‑vă ochii și priviți ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriș! Chiar acum, 36 cel * ce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viață veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci în această privință este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“ 38 Eu v‑am trimis să secerați acolo unde nu voi v‑ați ostenit; alții s‑au ostenit, iar voi ați intrat în osteneala lor.

20

Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi‑a spus tot ce‑am făcut!“ 40 Așadar, când samaritenii au venit la El, L‑au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut apoi datorită cuvintelor Lui 42 și‑i ziceau femeii: „Acum nu mai credem datorită spu‑ selor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“ 39

Vindecarea fiului unui slujbaș al regelui 43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea. 44 Căci Isus Însuși măr‑ turisise că un profet nu are parte de cinste în patria lui. 45 Când a ajuns în Galileea, galileenii L‑au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare.

46 Atunci a venit din nou în Cana Galileei, unde prefăcuse apa în vin. * Era acolo un slujbaș al regelui * , al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47 Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s‑a dus la El și L‑a rugat să vină și să‑i vindece fiul, căci era pe moarte.

48 Isus i‑a zis: – Dacă nu vedeți semne și minuni, nici‑ decum nu credeți!

Revista «SPERANȚA»

spusese: „Fiul tău trăiește.“ Și a crezut el și toată casa lui.

54 Acesta a fost al doilea semn pe care l‑a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.

5

Capitol 5 Isus vindecă un infirm la bazinul Bethesda 1 După acestea, a avut loc o sărbătoare a iudeilor * , și Isus S‑a suit la Ierusalim.

2 În Ierusalim, aproape de Poarta Oilor, se află o baie publică supranumită în ebraică „Bethesda“ * , care are cinci porticuri. 3 În acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, ologi și paralizați, care așteptau mișcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului cobora din când în când în bazin și tulbura apa. Și primul care pășea în el, după tulburarea apei, devenea sănătos, orice boală ar fi avut.

5 Și era acolo un om care zăcea de treizeci și opt de ani în neputința lui.

6 Isus l‑a văzut pe acesta zăcând și, știind că era deja bolnav de multă vreme, i‑a zis: – Vrei să te faci sănătos?

7 Bolnavul I‑a răspuns: – Domnule, nu am pe nimeni care să mă

și‑i ziceau femeii: „Acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“

Ioan, 4:42

55

Slujbașul regelui I‑a zis: – Doamne, coboară‑Te acasă la mine până nu moare copilașul meu!

50 Isus i‑a răspuns: – Du‑te; fiul tău trăiește.

Omul a crezut cuvintele pe care i le‑a spus Isus și a plecat. 51 În timp ce se cobora el spre casă, sclavii lui l‑au întâmpinat și i‑au zis că fiul lui trăiește! 52 Atunci el i‑a întrebat de ceasul în care începuse să‑i fie mai bine. Ei i‑au răspuns: „Ieri la ceasul al șaptelea * l‑a lăsat febra.“ 53 Tatăl a re‑ cunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi 49

arunce în bazin atunci când se tulbură apa și, până mă duc eu, coboară altul înaintea mea!

8 Isus i‑a zis: – Ridică‑te, ia‑ți targa și umblă!

9 Imediat omul a devenit sănătos, și‑a ridicat targa și a început să umble. În ziua aceea era Sabatul.

10 Prin urmare, iudeii îi ziceau celui ce fusese vindecat: – Este ziua de Sabat. Nu‑ți este permis să‑ți ridici targa!

11 Însă el le‑a răspuns:

4:24 Sau: în Duh. 4:27 Vezi v. 23 pentru a înțelege mai bine sensul acestei întrebări. 4:31 Vezi nota de la 1:38. 4:35‑36 Sau: gata pentru seceriș chiar acum! 36 Cel. 4:46 Lit.: unde făcuse apa vin. 4:46 Probabil al tetrarhului Irod Antipa (care a domnit între anii 4 î.Cr.–39 d.Cr.), unul dintre fiii lui Irod cel Mare (care a domnit între anii 37–4 î.Cr.). Tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege și stăpânind doar cu aprobarea romanilor. 4:52 Ora 13:00. 5:1 Una dintre cele trei sărbători anuale importante pentru care orice bărbat israelit trebuia să fie prezent la Ierusalim (Deut. 16:16): Paștele, Sărbătoarea Cincizecimii și Sărbătoarea Corturilor. 5:2 Unele mss conțin Bethzatha, iar altele Bethsaida sau Belzetha. Sulul de Aramă descoperit la Qumran (3Q15) face referire la un loc numit Beth Eșdatain, care înseamnă Casa celor două revărsări (în acea zonă au fost descoperite ruinele a două bazine). Așadar, Bethesda poate însemna Casa revărsării (Beth eșda), dar și Casa îndurării (Beth hesda).

56

Revista «SPERANȚA»

Evanghelia după Ioan

IOAN 5:24 Adevărat, adevărat vă spun că cine

ascultă Cuvântul Meu și crede în Cel Ce M‑a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată,

ci a trecut din moarte la viață.

– Cel Ce m‑a făcut sănătos mi‑a zis: „Ridică‑ți targa și umblă!“ 12 Ei l‑au întrebat: – Cine este Omul Care ți‑a zis: „Ridică‑ți targa și umblă!“?

13 Dar cel vindecat nu știa cine este, pen‑ tru că Isus Se retrăsese din mulțimea care era în locul acela.

14 După acestea, Isus l‑a găsit în Templu și i‑a zis: – Iată că te‑ai făcut bine! Să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva și mai rău.

15 Omul a plecat și i‑a înștiințat pe iudei * că Isus este Cel Care l‑a făcut sănătos.

Lucrarea Fiului 16 Din cauza aceasta iudeii Îl persecu‑ tau pe Isus, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua de Sabat. 17 Însă Isus le‑a răspuns: „Tatăl Meu încă lucrează și acum, iar Eu de asemenea lucrez.“ 18 Tocmai de aceea iudeii căutau și mai mult să‑L omoare, fi‑ indcă nu numai că încălca * ziua de Sabat, ci mai vorbea și despre Dumnezeu ca despre Tatăl Său, făcându‑Se astfel deopotrivă cu Dumnezeu. * 19 Atunci Isus le‑a răspuns și le‑a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce‑L vede pe Tatăl făcând. Ceea ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. 20 Căci Tatăl Îl iubește pe Fiul și‑I arată tot ce face El. Și Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să rămâneți uimiți. 21 Întradevăr, așa cum Tatăl învie morții și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață oricui dorește El. 22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I‑a dat‑o Fiului, 23 pentru ca toți să‑L cinstească pe Fiul așa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu‑L cinstește pe Fiul nu‑L cinstește nici pe Tatăl, Care L‑a trimis.

24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu și crede în Cel Ce M‑a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.

25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ce‑ asul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce ascultă vor trăi. 26 Căci așa cum Tatăl are viața în Sine Însuși, tot așa I‑a dat și Fiului să aibă viața în Sine Însuși 27 și I‑a dat autoritate să facă judecată, pentru că

5:15 Ioan folosește des acest termen de‑a lungul cărții sale, făcând referire la liderii evrei. 5:18 Sensul principal al verbului lyo este a dezlega, dar se mai poate traduce, în funcție de context, cu a distruge, a desființa, a dărâma, a încălca, a topi. 5:18 Rabinii erau de acord că Dumnezeu nu‑Și înceta activitatea în ziua de Sabat, însă activitatea în această zi era privilegiul exclusiv al lui Dumnezeu. Prin cuvintele Sale, Isus a afirmat că și El are acest privilegiu, făcându‑Se, așadar, deopotrivă cu Dumnezeu.

Evanghelia după Ioan este Fiul Omului. 28 Nu fiți uimiți de acest lucru, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 și vor ieși din ele – cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au săvârșit răul vor învia pentru judecată.

30 Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi; Eu judec după cum aud, și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M‑a trimis.

Revista «SPERANȚA»

57

IOAN 6:19, 20

Mărturia despre Fiul 31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, atunci mărturia Mea nu este adevărată. 32 Este un Altul Care mărtu‑ risește despre Mine și știu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată. 33 Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit pentru adevăr. 34 Nu că Eu aș avea nevoie să primesc mărturie de la om, ci spun aceste lucruri pentru ca voi să fiți mântuiți. 35 El era candela care ardea și strălucea și voi ați vrut să vă veseliți pen‑ tru un ceas la lumina lui. 36 Eu însă am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan.

Căci lucrările pe care Mi le‑a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea, pe care Eu le fac, mărturisesc despre Mine că Tatăl M‑a trimis. 37 Și Tatăl, Care M‑a trimis, mărturisește El Însuși despre Mine. Voi nu I‑ați auzit niciodată glasul, nici nu I‑ați văzut înfățișarea 38 și nu aveți Cuvântul Lui rămânând în voi, pentru că nu credeți în Acela pe Care L‑a trimis El. 39 Voi cercetați Scripturile deoarece credeți că în ele aveți viață veșnică, dar tocmai * acestea sunt cele care mărturi‑ sesc despre Mine! 40 Și totuși nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață!

41 Eu nu primesc slavă de la oameni, 42 dar v‑am cunoscut: nu aveți în voi dragoste de Dumnezeu. * 43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu și nu Mă primiți. Dacă vine altul în numele lui însuși pe acela îl veți primi. 44 Cum puteți crede voi, care primiți slavă unii de la alții și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?! 45 Să nu credeți că Eu vă voi acuza înaintea Tatălui!

Acuzatorul vostru este Moise, cel în care v‑ați pus speranța. 46 Căci, dacă l‑ați crede pe Moise, M‑ați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. 47 Dar dacă nu credeți scrierile lui, cum veți crede cu‑ vintele Mele?!“

...și li s‑a făcut frică. El însă le‑a zis:

„Eu sunt! Nu vă temeți!“

6

Capitol 6 Isus hrănește peste cinci mii de oameni 1 După acestea, Isus a plecat pe celăla‑ lt mal al Mării Galileei, adică Marea Tiberiadei * . 2 O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi. 3 Isus a urcat pe munte și S‑a așezat acolo cu ucenicii Lui. 4 Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.

5 Când Isus Și‑a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni, l‑a întrebat pe Filip: – De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?

6 Spunea lucrul acesta ca să‑l încerce, căci El știa ce urmează să facă.

7 Filip I‑a răspuns: – Pâinile pe care le putem cumpăra cu două sute de denari * nu le sunt de ajuns, nici măcar ca să primească fiecare câte puțin!

8 Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I‑a zis: 9 – Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți?!

10 Isus a zis: – Puneți oamenii să se așeze! În locul acela era multă iarbă. Prin urma‑ re, bărbații * s‑au așezat, ei fiind în număr de aproape cinci mii. 11 Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le‑a împărțit celor ce se așezaseră * . De asemenea, le‑a dat și din pești cât au vrut.

12 Când s‑au săturat, le‑a zis ucenicilor Săi:

– Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic.

13 Le‑au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.

14 Când au văzut oamenii acest semn pe care l‑a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul * Care urma să vină în lume!“ 15 Atunci Isus, știind că au de gând să vină să‑L ia cu forța ca să‑L facă rege, S‑a retras din nou înspre munte, doar El singur.

Isus umblă pe apă 16 Când s‑a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, 17 s‑au urcat într‑o barcă și s‑au dus spre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei, 18 iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic.

19 După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii * , L‑au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu‑Se de barcă și li s‑a făcut frică. 20 El însă le‑a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“ 21 Atunci ei au dorit să‑L ia în barcă. Și barca a ajuns imediat la țărmul spre care se îndreptau.

Isus, Pâinea vieții 22 În ziua următoare mulțimea care stă‑ tuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă și că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri. 23 De asemenea, și alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulțumiri. 24 Când cei din mulțime au văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s‑au urcat ei

5:39 Verbul grecesc poate fi tradus și ca imperativ: Cercetați Scripturile, deoarece credeți că în ele aveți viață veșnică! Tocmai. 5:42 Sau: dragostea lui Dumnezeu. 6:1 Marea (sau Lacul) Galileei era cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei. 6:7 Plata obișnuită pentru o zi de muncă în Orientul Mijlociu, în sec. I, era de un denar (sol‑ dații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). În total, câștigul pentru 8 luni, luând în calcul Sabatele și sărbătorile. 6:10 Vezi Mt. 14:21. 6:11 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată; vezi nota de la 12:2. 6:14 Vezi Deut. 18:15. 6:19 O stadie (gr.: stadios) măsura aproximativ 185 m; 25–30 stadii erau aproximativ 4,6–5,5 km.

58

Evanghelia după Ioan

Revista «SPERANȚA»

înșiși în bărci și s‑au dus la Capernaum ca să Îl caute pe Isus.

25 Când L‑au găsit, de cealaltă parte a mării, I‑au zis: – Rabbi * , când ai venit aici?

26 Isus le‑a răspuns și a zis: – Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă

v‑am spus că M‑ați văzut, și nu credeți.

37 Tot ce‑Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu‑l voi alunga niciodată afară. 38 Căci M‑am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M‑a trimis. 39 Și voia Celui Ce M‑a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi‑a dat El, ci să‑l înviez în ziua de pe urmă. 40 Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.

41 Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea Care S‑a coborât din cer.“ 42 Ei ziceau: – Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată și mamă îi cunoaștem?! Așadar, cum de spune acum: „M‑am coborât din cer“?!

43 Isus a răspuns și le‑a zis: – Nu murmurați între voi! 44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu‑l atrage Tatăl, Care M‑a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în Profeți: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu.“ * Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la Mine. 46 Căci nimeni nu L‑a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L‑a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică. 48 Eu sunt Pâinea vieții. 49 Strămoșii voștri au mâncat mană în pustie și totuși au murit.

50 Pâinea Care Se coboară din cer este de așa fel, încât cineva să mănânce din ea și să nu moară. * 51 Eu sunt Pâinea vie Care S‑a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Această Pâine va trăi în veci. Și pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu. 52 Atunci iudeii au început să se certe unii cu alții și să zică: – Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!

53 Dar Isus le‑a zis: – Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă!

54 Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă. 55 Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56 Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. 57 Așa cum Tatăl cel viu M‑a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58 Aceasta

Isus le‑a răspuns:

– Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!

Ioan, 6:35

căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v‑ați săturat. 27 Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v‑o va da Fiul Omului. Căci pe El Și‑a pus pecetea Dumnezeu Tatăl!

28 Atunci ei L‑au întrebat: – Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?

29 Isus a răspuns și le‑a zis: – Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L‑a trimis El. 30 Drept urmare, ei L‑au întrebat: – Ce semn faci Tu deci, ca să‑l vedem și să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? 31 Strămoșii * noștri au mâncat mană în pustie, așa cum este scris: „Le‑a dat să mănânce pâine din cer.“ * 32 Atunci Isus le‑a zis: – Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v‑a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din cer. 33 Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care Se coboară din cer și dă lumii viață.

34 Ei I‑au zis: – Domnule * , dă‑ne întotdeauna această pâine!

35 Isus le‑a răspuns: – Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! 36 Dar

este Pâinea Care S‑a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat‑o strămoșii voștri, care totuși au murit: cel ce mănâncă Această Pâine va trăi în veac!

59 Aceste lucruri le‑a spus în timp ce dă‑ dea învățătură în sinagogă * , în Capernaum.

Mulți ucenici Îl părăsesc pe Isus 60 Auzind acestea, mulți din ucenicii Lui au zis: – Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s‑o asculte?!

61 Dar Isus, știind în Sine Însuși că uce‑ nicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le‑a zis: – Vorbirea aceasta vă face să vă poticniți?!

62 Dar dacă L‑ați vedea pe Fiul Omului înălțându‑Se acolo unde era mai înainte?!

63 Duhul este Cel Ce dă viață; carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le‑am spus sunt duh * și viață. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.

Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel ce urma să‑L trădeze * .

65 Apoi a zis: – Tocmai de aceea v‑am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i‑a fost dat de către Tatăl.

66 Din această cauză * mulți dintre ucenicii Lui s‑au întors și nu mai umblau cu El. 67 Atunci Isus le‑a zis celor doisprezece: – Nu vreți să plecați și voi?

68 Simon Petru I‑a răspuns: – Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieții veșnice, 69 iar noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!

70 Isus le‑a răspuns: – Nu v‑am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul dintre voi este un diavol * .

71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deși era unul dintre cei doisprezece, urma să‑L trădeze.

7

Capitol 7 Necredința fraților lui Isus 1 După aceea, Isus a călătorit prin Galileea.

Nu voia să călătorească prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să‑L omoare. 2 Sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor * , era aproape.

6:25 Vezi nota de la 1:38. 6:31, 49, 58 Lit.: tații. 6:31 Un citat din Ps. 78:24. Vezi și Ex. 16:4; Neem. 9:15. 6:34 Sau: Doamne. Gr.: kurios, care poate însemna atât Doamne, cât și Domnule. În contextul de față s‑a optat pentru traducerea cu Domnule deoarece, după toate probabilitățile, mulțimile nu ajunseseră încă să‑L recunoască pe Isus ca Domn. 6:45 Vezi Is. 54:13. 6:50 Lit.: Aceasta este Pâinea Care Se coboară din cer, pentru ca cineva să mănânce din ea și să nu piară. 6:59 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după anul 586 î.Cr.) [peste tot în carte]. 6:63 Sau: Duh. 6:64, 71 Sensul principal al verbului este a preda. 6:66 Sau: Din acel moment. 6:70 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator [peste tot în carte]. 7:2 Vezi Lev. 23:33‑43; Deut. 16:13‑15; Zah. 14:16‑19.

Evanghelia după Ioan

IOAN 7:37, 38 Revista «SPERANȚA»

59

În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S‑a ridicat și a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea!

Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, așa cum zice Scriptura!

Prin urmare, frații Lui I‑au zis: – Pleacă de aici și du‑Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci!

4 Căci nimeni nu face ceva pe ascuns când caută să devină cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată‑Te lumii!

5 Căci nici chiar frații Lui nu credeau în El. 6 Atunci Isus le‑a zis: – Vremea Mea n‑a sosit încă, dar vouă vremea vă este întotdeauna prielnică! 7 Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăște, pentru că Eu mărturisesc despre ea și anume că lucrările ei sunt rele. 8 Suiți‑vă voi la sărbătoare. Eu încă nu Mă sui la sărbătoarea aceasta, pentru că nu Mi s‑a 3

împlinit încă vremea. 9 Și zicând aceste lucruri, a rămas în Galileea.

Isus la Sărbătoarea Corturilor 10 Însă, după ce frații Lui s‑au suit la săr‑ bătoare, S‑a suit și El, dar nu pe față, ci mai pe ascuns. 11 La sărbătoare, iudeii Îl căutau și se întrebau: „Unde este Acela?“ 12 Era multă rumoare * în mulțime cu privire la El. Unii ziceau: „Este un Om bun!“ Alții ziceau: „Nu, ci duce în rătăcire mulțimea!“ 13 Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea deschis despre El. 14 Când sărbătoarea era deja la jumătate, Isus S‑a suit la Templu și a început să dea învățătură.

15 Iudeii erau uimiți și se întrebau:

7:12 Termenul grecesc poate fi tradus și cu murmur, cârteală, nemulțumire, dispută. 7:19 Lit.: nu face.

– Cum de știe Acesta atâta învățătură fără să fi învățat?!

16 Atunci Isus le‑a răspuns și a zis: – Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Ce M‑a trimis. 17 Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18 Cel ce vorbește de la el caută slava lui însuși. Dar cel ce caută slava celui ce l‑a trimis, acela este adevărat și în el nu este nedreptate. 19 Oare nu v‑a dat Moise Legea? Și totuși niciunul dintre voi nu respectă * Legea! De ce căutați să Mă omorâți?

20 Mulțimea a răspuns: – Ai demon! Cine caută să Te omoare?!

21 Isus a răspuns și le‑a zis:

Evanghelia după Ioan

IOAN 8:32 60

Revista «SPERANȚA»

Veți cunoaște adevărul,

iar adevărul vă va elibera.

– O lucrare am făcut și toți sunteți uimiți.

Totuși, Moise v‑a dat circumcizia – nu că ea este de la Moise, ci de la patriarhi * – și voi îl circumcideți pe om în ziua de Sabat.

23 Dacă un om primește circumcizia în ziua de Sabat, ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, atunci de ce sunteți furioși pe Mine pentru că am făcut sănătos un om întreg în ziua de Sabat? 24 Nu judecați după înfățișare, ci judecați cu o judecată dreaptă!

22

Oamenii se întreabă dacă Isus este Cristosul 25 Unii dintre ierusalimiți ziceau: – Nu este Acesta Cel pe Care caută ei să‑L omoare? 26 Și iată că vorbește deschis, iar ei nu‑I zic nimic! Nu cumva conducătorii au ajuns să cunoască într-adevăr că El este Cristosul? 27 Totuși, noi știm de unde este Omul Acesta. Însă când va veni Cristosul nimeni nu va ști de unde este. * 28 Atunci Isus, în timp ce dădea în‑ vățătură în Templu, a strigat și a zis: – Mă cunoașteți și știți de unde sunt? * N‑am venit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis este adevărat, iar voi nu‑L cunoașteți! 29 Eu Îl cunosc, pentru că Eu sunt de la El și El M‑a trimis.

30 Ei încercau să‑L aresteze, dar nimeni n‑a pus mâna pe El, căci încă nu‑I sosise ceasul.

31 Însă mulți din mulțime au crezut în El și ziceau: – Când va veni Cristosul, va face El mai multe semne decât a făcut Acesta?

32 Fariseii au auzit mulțimea murmurând aceste lucruri despre El și, ca urmare, con‑ ducătorii preoților și fariseii au trimis niște gărzi să‑L aresteze.

33 Atunci Isus a zis: – Mai sunt cu voi încă puțină vreme, iar apoi plec la Cel Ce M‑a trimis. 34 Mă veți căuta, dar nu Mă veți găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteți veni.

35 Iudeii se întrebau unii pe alții: – Unde urmează să Se ducă Acesta, astfel încât noi să nu‑L găsim?! Doar nu urmează să Se ducă la cei împrăștiați printre greci și să‑i învețe pe greci?! 36Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le‑a zis: „Mă veți căuta, dar nu Mă veți găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteți veni.“?

Isus, Apa vieții 37 În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S‑a ridicat și a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea! 38 Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, așa cum

7:22 Lit.: de la tații. 7:27 Scrierile rabinice din sec. I d.Cr. arată că printre iudei nu exista o părere unanimă cu privire la originea lui Mesia; vezi 7:27 și 7:41‑42. 7:28 Sau: Mă cunoașteți și știți de unde sunt!

Evanghelia după Ioan zice Scriptura! * “ 39 Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să‑L primească cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat, pentru că Isus nu fusese încă proslăvit.

40 Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulțime ziceau: „Acesta este într-ade‑ văr Profetul!“ * 41 Alții ziceau: „Acesta este Cristosul!“, iar alții ziceau: „Nu, căci Cristosul nu vine din Galileea, nu‑i așa?!

42 Nu spune Scriptura că din sămânța lui David * vine Cristosul, și din Betleem *, satul de unde era David?“ 43 Și s‑a făcut astfel dezbinare în mulțime din cauza Lui. 44 Unii dintre ei voiau să‑L aresteze, însă nimeni n‑a pus mâna pe El.

Necredința conducătorilor religioși 45 Gărzile s‑au întors la conducătorii pre‑ oților și la farisei, iar aceștia le‑au întrebat: – De ce nu L‑ați adus?

46 Gărzile au răspuns: – Niciodată n‑a vorbit vreun om astfel!

47 Atunci fariseii le‑au răspuns: – Nu cumva ați fost duși și voi în rătăcire?!

48 A crezut în El vreunul dintre conducători sau dintre farisei?! 49 Însă mulțimea aceasta care nu cunoaște Legea este blestemată!

50 Nicodim, cel care venise la Isus mai înainte și care era unul dintre ei, le‑a zis: 51 – Oare judecă Legea noastră un om înainte să‑l asculte și să știe ce face?

52 Ei au răspuns și i‑au zis: – Nu cumva ești și tu din Galileea?

Cercetează și vei vedea că din Galileea nu se ridică vreun profet * !

53 Apoi fiecare s‑a dus acasă.

Spuneau lucrul acesta ca să‑L pună la în‑ cercare, pentru ca să aibă cu ce să‑L acuze.

Isus însă S‑a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ.

7 Cum ei continuau să‑L întrebe, El S‑a ridicat și le‑a zis: – Acela dintre voi care este fără păcat să arunce primul cu piatra în ea!

8 Apoi S‑a aplecat din nou și a continuat să scrie pe pământ.

9 Auzind aceste cuvinte și fiind mustrați de cugetul lor, au ieșit afară unul câte unul, începând de la cei bătrâni, până la cei din urmă, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc.

10 Isus S‑a ridicat și a întrebat‑o: – Femeie, unde sunt acei acuzatori ai tăi?

Nimeni nu te‑a condamnat?

11 Ea a răspuns: – Nimeni, Doamne!

Isus i‑a zis: – Nici Eu nu te condamn. Du‑te și, de acum înainte, să nu mai păcătuiești!

6

Veridicitatea mărturiei lui Isus 12 Isus le‑a vorbit din nou, zicând: – Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă ur‑ mează pe Mine nu va umbla niciodată în întunecime, ci va avea Lumina vieții.

13 Fariseii I‑au zis: – Tu mărturisești despre Tine Însuți, deci

8

61

Revista «SPERANȚA»

doi oameni este adevărată. * 18 Sunt Eu Cel Care mărturisesc despre Mine Însumi, și apoi despre Mine mai mărturisește și Tatăl Care M‑a trimis.

19 Atunci ei L‑au întrebat: – Unde este Tatăl Tău?

Isus a răspuns: – Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M‑ați cunoaște pe Mine, L‑ați cunoaște și pe Tatăl Meu. 20 Aceste cuvinte le‑a spus în vistierie * , în timp ce dădea învățătură în Templu, dar nu L‑a arestat nimeni, pentru că încă nu‑I sosise ceasul.

21 El le‑a zis iarăși: – Eu Mă duc, iar voi Mă veți căuta, însă veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.

22 Atunci iudeii au zis: – Doar n‑o avea de gând să Se omoare, de zice: „Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni“?

23 El le‑a zis: – Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 De aceea v‑am spus că veți muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeți că Eu sunt * , veți muri în păcatele voastre.

25 Ei L‑au întrebat: – Cine ești Tu? Isus le‑a răspuns:

Isus le‑a vorbit din nou, zicând: – Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întunecime, ci va avea Lumina vieții.

Capitol 8

Ioan, 8:12

Femeia prinsă în adulter 1 Isus S‑a dus spre Muntele Măslinilor.

2 Dis‑de‑dimineață a venit iarăși în Templu și tot poporul a venit la El. Isus S‑a așezat și a început să‑i învețe. 3 Cărturarii * și fari‑ seii au adus o femeie care fusese prinsă în adulter și au pus‑o să stea în mijlocul lor.

4 Ei I‑au zis: – Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. 5 În Lege, Moise ne‑a poruncit să omorâm cu pietre astfel de femei. * Tu deci ce zici?

mărturia Ta nu este adevărată.

14 Isus a răspuns și le‑a zis: – Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu știu de unde vin și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin și nici unde Mă duc. 15 Voi judecați după înfățișa‑ re. Eu nu judec pe nimeni. 16 Și chiar dacă aș judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt îm‑ preună cu Tatăl Care M‑a trimis. 17 Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a

– Ceea ce vă tot spun de la început. 26 Eu am multe de zis și de judecat cu privire la voi, însă Cel Ce M‑a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii.

27 Ei nu și‑au dat seama că le vorbea despre Tatăl.

28 Isus le‑a zis: – Când Îl veți înălța pe Fiul Omului, atun‑ ci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri așa cum M‑a învățat Tatăl. 29 Iar

7:37‑38 Sau: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine! Și să bea 38 cel ce crede în Mine! Așa cum zice Scriptura: «Din inima lui vor curge râuri de apă vie»“. Textul biblic la care Isus face referire este dificil de determinat. Vezi Is. 44:3; 55:1; 58:11; Zah. 14:8; Eze. 47:1‑12. 7:40 Vezi Deut. 18:15, 18. 7:42 Vezi Ps. 89:4. 7:42 Vezi Mica 5:2. 7:52 Un mss conține: Profetul (vezi Deut. 18:15). Fie varianta atestată de acest mss este cea originală, fie conducătorii religioși au fost atât de furioși încât au greșit în afirmația lor, deoarece profetul Iona era din Galileea, din Gat‑Hefer (vezi 2 Regi 14:25). 8:3 Lit.: scribii, în sensul de erudiți, experți în Lege; cei care studiau, interpretau și învățau atât Legea lui Moise, cât și legile și reglementări‑ le tradiționale. Majoritatea erau farisei [peste tot în carte]. 8:5 O aluzie la Lev. 20:10 și Deut. 22:22‑24. 8:17 Vezi Deut. 17:6. 8:20 Cu referire la locul unde se aflau cutiile pentru darurile ce luau drumul vistieriei. Mișna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiție: 300 î.Cr.–200 d.Cr.) atestă existența a 13 astfel de cutii în Templu. 8:24 Vezi Ex. 3:14 și nota aferentă.

62

Evanghelia după Ioan

Revista «SPERANȚA»

Cel Ce M‑a trimis este cu Mine. El nu M‑a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce Îi este plăcut.

30 În timp ce spunea aceste lucruri, mulți au crezut în El.

Urmașii lui Avraam 31 Atunci Isus le‑a zis iudeilor care crezu‑ seră în El: – Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei. 32 Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera.

33 Ei I‑au răspuns: – Suntem sămânța lui Avraam și niciodată n‑am slujit ca sclavi nimănui. Deci cum spui Tu: „Veți fi liberi“?!

34 Isus le‑a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că oricine face păcatul * este sclav al păcatului. 35 Și sclavul nu rămâne pe veci în casă, însă fiul rămâne pe veci. 36 Deci, dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi. 37 Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar cu toate acestea căutați să Mă omorâți, pentru că

nu puteți asculta Cuvântul Meu. 44 Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și doriți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și n‑a stat în ade‑ văr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii * ! 45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. 46 Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți? 47 Cel care este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.

– N‑ai nici cincizeci de ani și l‑ai văzut pe Avraam?!

58 Isus le‑a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt * !

59 Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S‑a ascuns și a ieșit din Templu.

9

Capitol 9 Isus vindecă un om născut orb 1 În timp ce trecea, Isus a văzut un orb din naștere.

2 Ucenicii Lui L‑au întrebat: – Rabbi * , cine a păcătuit de s‑a născut orb: el sau părinții lui? * 3 Isus a răspuns: – N‑a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s‑a născut orb ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4 Cât este zi trebuie să lu‑ crăm lucrările Celui Ce M‑a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să

Isus este înainte de Avraam 48 Iudeii au răspuns și I‑au zis: – Nu zicem noi bine că ești samaritean * și că ai demon?!

49 Isus a răspuns: – Eu nu am demon, ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi Mă necinstiți pe Mine.

50 Totuși, Eu nu caut slava Mea; este Unul Care o caută și judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva Cuvântul

Isus a răspuns: – N‑a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s‑a născut orb ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Ioan, 9:3 – Dacă este păcătos, nu știu. Eu una știu: eram orb, iar acum văd. Ioan, 9:25 nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. 38 Eu spun ceea ce am văzut la * Tatăl, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru * .

39 Ei au răspuns și I‑au zis: – Tatăl nostru este Avraam!

Isus le‑a zis: – Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face * faptele lui Avraam. 40 Însă acum încer‑ cați să Mă omorâți pe Mine, un Om Care v‑am spus adevărul pe care l‑am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n‑a făcut.

41 Voi faceți deci faptele tatălui vostru.

Atunci I‑au zis: – Noi nu suntem născuți din curvie * .

Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!

42 Isus le‑a zis: – Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atun‑ ci M‑ați iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Căci Eu n‑am venit de la Mine Însumi, ci El M‑a trimis. 43 De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că

Meu, în veci nu va vedea moartea!

52 Atunci iudeii I‑au zis: – Acum știm că ai demon! Avraam a murit, profeții – de asemenea, și Tu zici: „Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va gusta moartea!“ 53 Doar nu ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Și profeții au murit! Cine pretinzi Tu că ești?!

54 Isus a răspuns: – Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăvește, Cel despre Care voi spuneți: „Este Dumnezeul nostru!“, 55 deși nu‑L cunoașteți. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aș spune că nu‑L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56 Avraam, tatăl vostru, s‑a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; și a văzut‑o și s‑a bucurat.

57 Atunci iudeii I‑au zis:

lucreze. 5 Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.

6 Și zicând acestea, a scuipat pe pământ, a făcut niște noroi din scuipat și l‑a pus pe ochii orbului. 7 Apoi i‑a zis: „Du‑te și spală‑te în bazinul Siloamului!“ Tradus, Siloam înseamnă „Trimis“. El s‑a dus, s‑a spălat și s‑a întors văzând. 8 Vecinii și cei care‑l văzuseră mai înainte, pe când era cerșetor, se întrebau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?!“ 9 Unii ziceau: „El este!“ Alții ziceau: „Nu, dar seamănă cu el!“ Iar el zicea: „Eu sunt!“ 10 Prin urmare, l‑au întrebat: – Cum ți‑au fost deschiși ochii?

11 El a răspuns: – Omul Acela, Căruia I se zice Isus, a făcut noroi, mi‑a uns ochii și mi‑a zis: „Du‑te la Siloam și spală‑te!“ Așa că m‑am dus, m‑am spălat și apoi am putut vedea.

12 Ei l‑au întrebat:

8:34 Cu sensul de: oricine trăiește în păcat; este vorba despre păcat ca mod de viață. 8:38 Sau: pe când eram cu; sau: în prezența. 8:38 Unele mss conțin: Tatăl. Voi să faceți ceea ce ați auzit de la Tatăl! 8:39 Unele mss conțin: Dacă sunteți copiii lui Avraam, atunci faceți. 8:41 Termenul grecesc se referă la toate perversiunile sexuale în mod generic și presupune o decădere morală gravă. 8:44 Lit.: ei. 8:48 Vezi nota de la 4:9. 8:58 Vezi Ex. 3:14 și nota aferentă. 9:2 Vezi nota de la 1:38. 9:2 Cf. învățăturii rabinice din acea vreme, răsplata și pedeapsa erau proporționale cu meritele și greșelile oamenilor sau ale părinților lor.

Evanghelia după Ioan – Unde este Omul Acela?

El a răspuns: – Nu știu!

13 Atunci ei l‑au adus la farisei pe cel ce fusese orb. 14 Ziua în care Isus făcuse noroi și‑i deschisese ochii era o zi de Sabat. 15 Din nou, fariseii l‑au întrebat și ei cum de și‑a căpătat vederea.

El le‑a zis: – Mi‑a pus noroi pe ochi, m‑am spălat și văd!

Omul vindecat de Isus este cercetat de către farisei 16 Unii dintre farisei ziceau: „Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu păzește ziua de Sabat!“ Alții însă ziceau: „Cum poa‑ te un om păcătos să facă astfel de semne?!“ Și era dezbinare între ei.

17 L‑au întrebat din nou pe orb: – Tu ce zici despre El, pentru că ție ți‑a deschis ochii?

El le‑a răspuns: – Este un profet.

18 Iudeii însă n‑au crezut că fusese orb și că își căpătase vederea, până când nu i‑au chemat pe părinții lui.

19 Ei i‑au întrebat:

– Acesta este fiul vostru, despre care spuneți că s‑a născut orb? Așadar, cum de vede acum?

20 Atunci părinții lui au răspuns și au zis: – Știm că acesta este fiul nostru și că s‑a născut orb, 21 însă cum de vede acum sau cine i‑a deschis ochii, nu știm. Întrebați‑l pe el! Este în vârstă și va vorbi el însuși cu privire la sine.

22 Părinții lui au spus aceste lucruri fiindcă le era frică de iudei. Căci iudeii hotărâseră deja ca, dacă va mărturisi cine‑ va că Isus este Cristosul, să fie exclus din sinagogă * . 23 De aceea au zis părinții lui: „Este în vârstă; întrebați‑l pe el!“ 24 L‑au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i‑au zis: – Dă slavă lui Dumnezeu! * Noi știm că Omul Acesta este păcătos.

25 Atunci el a răspuns: – Dacă este păcătos, nu știu. Eu una știu: eram orb, iar acum văd.

26 Ei l‑au întrebat: – Ce ți‑a făcut? Cum ți‑a deschis ochii?

27 El le‑a răspuns: – V‑am spus deja, dar n‑ați ascultat. De ce vreți să auziți din nou? Doar nu vreți și voi să deveniți ucenicii Lui?!

28 Ei l‑au insultat și i‑au zis: – Tu ești ucenicul Aceluia! Noi însă sunt‑ em ucenicii lui Moise! 29 Noi știm că lui

Revista «SPERANȚA»

63

Moise i‑a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu știm de unde este!

30 Omul a răspuns și le‑a zis: – Dar tocmai aceasta mă uimește, că voi nu știți de unde este și totuși El mi‑a des‑ chis ochii. 31 Știm că Dumnezeu nu‑i ascultă pe păcătoși, dar dacă cineva este temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. 32 De când e lumea nu s‑a auzit să deschidă cineva ochii unuia care s‑a născut orb. 33 Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, n‑ar fi putut face nimic.

34 Ei au răspuns și i‑au zis: – Tu ai fost născut cu totul în păcat și tu ne înveți pe noi?! Și l‑au dat afară.

Orbirea spirituală 35 Isus a auzit că l‑au dat afară și când l‑a găsit l‑a întrebat: – Crezi tu în Fiul Omului * ?

36 El a răspuns și a zis: – Și cine este, Domnule, ca să cred în El? 37 Isus i‑a zis: – L‑ai și văzut; Cel Ce vorbește cu tine este Acela.

38 El a răspuns: – Cred, Doamne! Și I s‑a închinat.

39 Isus i‑a zis:

9:22 Implicațiile unei asemenea decizii erau mult mai drastice. Pe lângă excluderea sa din sinagogă și implicit interdicția de a mai participa la închinare, cel găsit „vinovat“ nu mai avea voie să fie parte din viața comunității, fiind privit ca un proscris de către ceilalți semeni ai săi. Vezi și 12:42; 16:2. 9:24 Această expresie este calcul unei expresii ebraice care poate însemna: spune adevărul! 9:35 Unele mss conțin: Fiul lui Dumnezeu.

Eu sunt Păstorul cel bun.

Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.

IOAN 10:11

64

Evanghelia după Ioan

Revista «SPERANȚA»

– Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca aceia care nu văd, să vadă, iar aceia care văd, să devină orbi.

40 Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I‑au zis: – Doar nu suntem și noi orbi?!

41 Isus le‑a răspuns: – Dacă ați fi orbi, n‑ați avea păcat. Dar acum, pentru că ziceți: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne.

10

nou. 18 Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s‑o dau și am autoritate s‑o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu. 19 Din cauza acestor cuvinte s‑a făcut din nou dezbinare între iudei. 20 Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce‑L ascultați?!“ 21 Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de om demonizat.

Poate un demon să deschidă ochii orbilor?!“

Necredința iudeilor 22 În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului * . Era iarnă. 23 Isus Se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon.

24 Iudeii L‑au înconjurat și I‑au zis: – Până când ne mai ții sufletul în încor‑ dare? Dacă Tu ești Cristosul, spune‑ne‑o deschis!

25 Isus le‑a răspuns: – V‑am spus, dar nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26 Însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile

Isus, Păstorul cel bun 1 Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar. 2 Însă cel care intră pe poartă este păstorul * oilor.

3 Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul.

El își cheamă oile pe nume și le duce afară.

4 După ce le‑a adus afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl ur‑ mează, pentru că îi cunosc glasul. 5 Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.

6 Isus le‑a spus această alegorie * , dar ei n‑au înțeles ce le spunea.

7 Atunci Isus a vorbit din nou: – Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Poarta oilor. 8 Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile n‑au as‑ cultat de ei. 9 Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune. 10 Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă.

Eu am venit ca ele să aibă viață și s‑o aibă din belșug.

11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. 12 Cel plătit, care nu este păstor și căruia nu‑i aparțin oile, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie. 13 El fuge pentru că este plătit și nu‑i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe cele care sunt ale Mele, iar cele care sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine, 15 tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi.

16 Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un Păstor. 17 De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s‑o iau din

Dar chiar și acum știu că orice‑I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da!

Ioan, 11:22

11

Capitol 11 Moartea lui Lazăr 1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora acesteia, era bolnav.

2 Maria era cea care L‑a uns pe Domnul cu parfum și I‑a șters picioarele cu părul ei.

Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Surorile au trimis la Isus să‑I spună: „Doamne, iată că cel pe care‑l iubești este bolnav!“ 4 Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“ 5 Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. 6 Prin urmare, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în locul unde era.

7 După aceea, Isus le‑a zis ucenicilor: – Să ne ducem din nou în Iudeea!

8 Ucenicii I‑au răspuns: – Rabbi * , iudeii tocmai căutau să Te omo‑ are cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo?!

9 Isus a răspuns: – Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se îm‑ piedică, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.

11 După ce a spus acestea, le‑a zis:

Capitol 10

Isus le‑a răspuns: – Nu este scris în Legea * voastră: „Eu am zis: «Sunteți ‘dumnezei’»“? 35 Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, El i‑a numit „dumnezei“ * , și Scriptura nu poa‑ te fi desființată, 36 puteți spune voi despre Cel pe Care Tatăl L‑a sfințit și L‑a trimis în lume că blasfemiază, și aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?!

37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți! 38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările acestea, ca să cunoașteți și să înțelegeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl.

39 Atunci au încercat din nou să‑L ares‑ teze, dar El a scăpat din mâinile lor.

40 Apoi S‑a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, și a rămas acolo. 41 Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n‑a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat.“ 42 Și mulți au crezut în El acolo.

34

Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. 28 Eu le dau viață veșnică și în veci nu vor pieri. Și nime‑ ni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, Care Mi le‑a dat, este mai mare decât toți. Și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui. 30 Eu și Tatăl una suntem.

31 Iudeii au luat din nou pietre ca să‑L omoare.

32 Isus le‑a răspuns: – V‑am arătat multe lucrări bune de la Tatăl. Pentru care din aceste lucrări vreți să Mă omorâți cu pietre?

33 Iudeii I‑au răspuns: – Nu pentru o lucrare bună vrem să Te omorâm cu pietre, ci pentru o blasfe‑ mie, pentru că Tu, Care ești om, Te faci Dumnezeu!

10:2 Conceptul de păstor trebuie înțeles aici în contextul său vechi-testamentar: Dumnezeu Însuși este Păstorul lui Israel (Ps. 80:1; Is. 40:10‑11; Eze. 34:11‑16). Dumnezeu a dat turma în grija conducătorilor, păstorii lui Israel, care însă nu au avut grijă de ea (Is. 56:9‑12; Eze. 34). El Îl va trimite pe adevăratul Păstor, pe Mesia, ca să aibă grijă de oi (Eze. 34:23). 10:6 Ioan folosește un alt termen (paroimia), decât cel folosit de ceilalți evangheliști (parabole), termen care se poate referi la: metaforă; proverb; pildă; zicală; maximă; limbaj cu tâlc, care trebuie descoperit. Vezi și 16:25. 10:22 Cu referire la Hanuca (ebr.: Hanukkah), sărbătoare care comemorează rededicarea Templului în decembrie 165 î.Cr., după ce acesta a fost profanat de către Antioh IV Epiphanes (care a domnit între anii 175–164 î.Cr.). Vezi 1 Mac. 4:41‑61. Era numită și Sărbătoarea Luminilor, deoarece în fiecare seară de Hanuca se aprindea o lampă specială (Hanukiya) în fiecare casă. 10:34 Cu referire la întreg VT, nu doar la primele cinci cărți ale lui Moise. 10:35 Vezi Ps. 82:6. 11:8 Vezi nota de la 1:38.

Evanghelia după Ioan – Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să‑l trezesc.

12 Ucenicii I‑au zis: – Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine.

13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit.

14 Atunci Isus le‑a spus deschis: – Lazăr a murit. 15 Și Mă bucur pentru voi că n‑am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el!

16 Atunci Toma, căruia i se zicea „Didymos“ * , le‑a zis celorlalți ucenici: – Să mergem și noi să murim împreună cu El!

Revista «SPERANȚA»

65

IOAN 11:25 – Eu sunt Învierea și Viața.

Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare.

Isus, învierea și viața 17 Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile * în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincispre‑ zece stadii * , 19 și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, s‑a dus să‑L întâmpine. Maria însă ședea în casă.

21 Marta I‑a zis lui Isus: – Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu! 22 Dar chiar și acum știu că orice‑I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da!

23 Isus i‑a zis: – Fratele tău va învia.

24 Marta I‑a răspuns: – Știu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.

25 Isus i‑a zis: – Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. 26 Și oricine trăiește și crede în Mine în veci nu va muri.

Crezi lucrul acesta?

27 Ea I‑a răspuns: – Da, Doamne, cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume.

28 Și zicând aceasta, s‑a dus și a chemat‑o pe Maria, sora ei, spunându‑i în șoaptă: „A sosit Învățătorul și te cheamă!“ 29 Cum a auzit aceasta, Maria s‑a ridicat repede și s‑a dus la El. 30 Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde‑L întâmpinase Marta.

31 Atunci iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, când au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat‑o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo.

32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui, zicându‑I: – Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu!

33 Isus, când a văzut‑o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S‑a înfiorat * în duh și S‑a tulburat.

34 El a întrebat: – Unde l‑ați pus?

Ei I‑au răspuns: – Doamne, vino și vezi!

35 Lui Isus I‑au dat lacrimile. * 36 Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ 37 Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici acesta să nu moară?“

Învierea lui Lazăr 38 Isus S‑a înfiorat din nou în Sine și S‑a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră

mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că Tu M‑ai trimis.“ 43 După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ 44 Cel ce murise a ieșit cu picioarele și mâinile legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într‑un ștergar.

Isus le‑a zis: – Dezlegați‑l și lăsați‑l să meargă!

Uneltire împotriva lui Isus 45 Mulți dintre iudeii care au venit la Maria și au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46 Dar unii dintre ei s‑au dus la farisei și le‑au spus ce făcuse Isus.

47 Conducătorii preoților și fariseii au adunat Sinedriul * și au zis: – Ce facem? Omul Acesta face multe semne. 48 Dacă‑L lăsăm să continue așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici atât locul * , cât și neamul.

Și oricine trăiește și crede în Mine în veci nu va muri. Crezi lucrul acesta?

Ioan, 11:26

la intrarea căreia fusese pusă o piatră.

39 Isus a zis: – Dați piatra la o parte!

Marta, sora celui mort, I‑a zis: – Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!

40 Isus i‑a zis: – Nu ți‑am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?

41 Au dat deci piatra la o parte. Isus Și‑a ridicat ochii și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M‑ai ascultat * ! 42 Știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta de dragul

Însă unul dintre ei, Caiafa * , care era mare preot în anul acela, le‑a zis: – Voi nu știți nimic, 50 nici nu vă gândiți * că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor și să nu piară întregul neam.

51 Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus urma să moară pentru neam 52 și nu numai pentru neam, ci și ca să‑i adune laolaltă * pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.

53 Așadar, din ziua aceea s‑au hotărât să‑L omoare.

49

11:16 Atât Toma (aramaică și ebraică), cât și Didymos (greacă), înseamnă Geamăn. 11:17 Iudeii din sec. I d.Cr. credeau că sufletul rămâne lângă decedat timp de trei zile după moarte, în cele trei zile existând speranța reîntoarcerii în trup, iar după cele trei zile nemaiexistând nicio speranță. 11:18 O stadie (gr.: stadios) măsura aproximativ 185 m; 15 stadii erau aproximativ 3 km. 11:33, 38 Sau: a fost cuprins de indignare. 11:35 Termenul grecesc exprimă un plâns tăcut, un suspin, spre deosebire de cel care se referă la plânsul Mariei și al iudeilor, care exprimă un plâns zgomotos, un vaiet. 11:41‑42 Sau: că M‑ai auzit. 11:47 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare. Sanhedrinul desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu‑se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin). În cazul de față se face referire, probabil, la curtea supremă de justiție. 11:48 Cu referire la Templu sau la Ierusalim. 11:49 Mare preot între anii 18–36 d.Cr. 11:50 Sau: nici nu considerați. 11:52 Lit.: să‑i adune într-unul singur.

66

Evanghelia după Ioan

Revista «SPERANȚA»

Drept urmare, Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într‑o cetate numită Efraim, și a rămas acolo cu ucenicii.

55 Paștele iudeilor era aproape și mulți din ținutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paște ca să se curățească. 56 Ei Îl căutau pe Isus și‑și spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeți? Nu va veni deloc la sărbătoare?“ 57 Dar conducătorii preoților și fariseii dăduseră porunci ca, dacă cineva știe unde este, să le dea de știre, astfel încât să‑L poată aresta.

54

12

Capitol 12

– De ce nu s‑a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari * , iar banii să fi fost dați săracilor?

6 Spunea însă lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea.

7 Atunci Isus a zis: – Las‑o, fiindcă l‑a păstrat pentru * ziua înmormântării Mele. 8 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.

9 O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți.

10 Prin urmare, conducătorii preoților s‑au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr, 11 pen‑ tru că mulți dintre iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.

5

Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris: 15 „Nu te teme, fiică a Sionului!

Iată că Împăratul tău vine, călare pe mânzul unei măgărițe.“ * 16 Ucenicii Lui n‑au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit, și‑au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le‑au împlinit cu privire la El. 17 Astfel, mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare. 18 Mulțimile L‑au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn.

19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“ 14

Ungerea lui Isus la Betania 1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți. 2 Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă * cu El. 3 Maria a luat o litră * de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I‑a șters picioarele cu părul ei.

Casa s‑a umplut de mirosul parfumului.

4 Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre uce‑ nicii Lui, cel care urma să‑L trădeze, a zis:

Intrarea triumfală în Ierusalim 12 În ziua următoare, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, 13 a luat ramuri de pal‑ mieri și I‑a ieșit în întâmpinare. Ei strigau: „Osana! *

Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului, * Împăratul lui Israel!“

Isus vorbește despre moartea Sa 20 Erau și niște greci * printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine.

21 Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, dorim să‑L vedem pe Isus!“ 22 Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus.

23 Isus le‑a răspuns, zicând: – A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. 24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. 25 Cel ce‑și iubește viața,

12:2 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă. Corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. 12:3 Lit.: litra, care măsura aproximativ 0,3 l. 12:5 Plata obișnuită pentru mai mult de un an, luând în calcul Sabatele și sărbătorile, când nu se lucra (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:7). 12:7 Sau: Las‑o, ca să‑l păstreze pentru; sau: Las‑o! Să‑l păstreze pentru. 12:13 Gr.: hosanna, o transliterare în greacă a sintagmei ebraice hoșia na. În limba română s‑a înrădăcinat sub forma Osana. Sintagma provine din Ps. 118:25:Oh, DOAMNE, Te rugăm, mântuiește! (anna YHWH hoșia na). Cuvântul hoșia este un verb la imperativ, care tradus înseamnă: mântuiește. Particula na amplifică valoarea emfatică a imperativului și înseamnă te rog/te rugăm. De observat că litera ebraică ș (sh) n‑a putut fi redată în LXX (traducerea în greacă a VT ebraic) din cauză că nu există în alfabetul grecesc. Acolo cuvântul începe cu accentul răspicat pe litera o, care îl transformă într‑un h: hosanna. Vulgata păstrează forma Osanna. 12:13 Vezi Ps. 118:26. 12:15 Vezi Zah. 9:9. 12:20 Numiți și „temători de Dumnezeu“, neevrei atrași de iudaism datorită monoteismului și a moralei sale, oameni care se alăturau comunităților evreiești din Diaspora; nu erau neapărat prozeliți. 12:25 În ideea că nu o iubește mai mult decât pe Dumnezeu (vezi Mc. 14:26 și nota; Mt. 10:37).

IOAN 12:24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur,

dar dacă moare, aduce mult rod.

Evanghelia după Ioan o va pierde, dar cel ce‑și urăște * viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slu‑ jitorul Meu. Dacă‑Mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.

27 Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce‑ar trebui să spun? „Tată, salvează‑Mă din ceasul acesta!?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28 Tată, pro‑ slăvește‑Ți Numele!

Atunci a venit din cer un glas care a zis: – L‑am proslăvit și‑l voi proslăvi din nou.

29 Mulțimea care stătea acolo și care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet.

Alții ziceau: – I‑a vorbit un înger!

30 Isus a răspuns și a zis: – Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata aces‑ tei lumi; acum va fi alungat conducătorul lumii acesteia. 32 Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți.

33 Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.

34 Atunci mulțimea I‑a răspuns: – Noi am auzit din Lege * despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat?! Cine este Acest Fiu al Omului?

35 Isus le‑a zis: – Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întuneci‑ me nu știe unde se duce. 36 Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii.

După ce a spus aceste lucruri, Isus a ple‑ cat și S‑a ascuns de ei.

Iudeii continuă în necredința lor 37 Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit? Și brațul Domnului, cui i‑a fost descoperit?“ * 39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 40 „Le‑a orbit ochii și le‑a împietrit inima, ca nu cumva să vadă cu ochii, să înțeleagă cu inima,

să se întoarcă și să‑i vindec!“ * Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El. * 42 Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fa‑ riseilor, nu mărturiseau aceasta * , ca să nu fie excluși din sinagogă. 43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

44 Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel Ce M‑a trimis pe Mine, 45 iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.

46 Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime.

47 Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

48 Pe cel ce Mă respinge și nu primește cu‑ vintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49 Căci Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis, Tatăl Însuși, Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. 50 Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le‑a zis Tatăl.“ 41

13

Capitol 13 Isus spală picioarele ucenicilor 1 Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I‑a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la sfârșit. * 2 În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să‑L trădeze * . 3 Isus, știind că Tatăl I‑a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, 4 S‑a ridicat de la cină, Și‑a pus deoparte hainele, a luat un ștergar și S‑a încins cu el. 5 Apoi a turnat apă într‑un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

6 Când a ajuns la Simon Petru, acesta I‑a zis: – Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?!

7 Isus a răspuns și i‑a zis: – Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea.

8 Petru I‑a zis:

67

Revista «SPERANȚA»

– În veci nu‑mi vei spăla picioarele!

Isus i‑a răspuns: – Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine.

9 Simon Petru I‑a zis: – Doamne, nu doar picioarele, ci și mâi‑ nile și capul!

10 Isus i‑a zis: – Cel ce s‑a îmbăiat nu are nevoie să‑și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți.

11 Căci El îl știa pe cel ce urma să‑L trăde‑ ze. De aceea a spus: „Nu toți sunteți curați.“ 12 După ce le‑a spălat picioarele, Și‑a luat haina și S‑a așezat să mănânce din nou.

El le‑a zis: – Înțelegeți voi ce v‑am făcut? 13 Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt. 14 Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v‑am spălat pi‑ cioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. 15 Căci Eu v‑am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v‑am făcut Eu vouă. 16 Adevărat, adevărat vă spun că sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolul * mai mare decât cel ce l‑a trimis. 17 Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.

Descoperirea trădătorului 18 Nu vorbesc despre voi toți; Eu îi cunosc pe cei pe care i‑am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: „Cel ce mănâncă pâinea Mea și‑a ridicat călcâiul împotriva Mea!“ * 19 Vă spun lucrul acesta încă de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt.

20 Adevărat, adevărat vă spun că cine‑l pri‑ mește pe cel pe care‑l trimit Eu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.

21 După ce a spus aceste lucruri, Isus S‑a tulburat în duhul Său și a mărturisit, zicând: – Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

22 Ucenicii se uitau unii la alții, fiind nedumeriți despre cine vorbește. 23 Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care‑l iubea Isus * , ședea la masă rezemat pe pieptul lui Isus.

24 Simon Petru i‑a făcut semn să‑L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbește.

25 Atunci ucenicul acela care ședea reze‑ mat pe pieptul lui Isus L‑a întrebat:

12:34 Cu referire la întreg VT, nu doar la primele cinci cărți ale lui Moise, deoarece aluziile sunt la texte ca Ps. 89:36; 110:4; Is. 9:7; Eze. 37:25; Dan. 7:14. 12:38 Vezi Is. 53:1. Literal ar putea fi tradus cine a crezut auzirii noastre sau zvonului. Aici textul din Isaia este așezat în contextul declarației de autoritate epistemică pe care o face Ioan atât la începutul evang‑ heliei sale, cât și la începutul primei sale scrisori: Ceea ce am auzit…aceea vă vestim și vouă. 12:40 Vezi Is. 6:9‑10. 12:41 Vezi Is. 6:1‑5. 12:42 Adică: nu mărturiseau că Isus este Cristosul (vezi 9:22). 13:1 Sau: i‑a iubit într‑o deplină măsură. 13:2 Sensul principal al verbului este a preda. 13:16 Sau: mesager / trimis, termenul apostol însemnând mesager, trimis. 13:18 Vezi Ps. 41:9. 13:23 Vezi 21:24.

68

Evanghelia după Ioan

Revista «SPERANȚA»

Isus i‑a răspuns: – Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. * Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

7 Dacă M‑ați cunoscut pe Mine, Îl veți cunoaște și pe Tatăl Meu. * Și de acum în‑ colo Îl cunoașteți și L‑ați văzut.

8 Filip I‑a zis: – Doamne, arată‑ni‑L pe Tatăl și ne este de ajuns!

9 Isus i‑a răspuns: – De atât de mult timp sunt cu voi și nu M‑ai cunoscut, Filip? Cel ce M‑a văzut pe Mine L‑a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată‑ni‑L pe Tatăl!“? 10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și că Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuiește în Mine, Își face lucrările Lui. 11 Credeți‑Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine! Dacă nu, credeți măcar datorită lucrărilor înseși! 12 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. 13 Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. 14 Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.

6

– Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Ioan 14:6

– Doamne, cine este?

26 Isus a răspuns: – Este acela căruia îi voi înmuia bucățica de pâine și i‑o voi da.

A înmuiat o bucățică de pâine și i‑a dat‑o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. 27 Și imediat după ce a primit bucățica de pâine, Satan * a intrat în el.

Atunci Isus i‑a zis: – Ce ai să faci, fă repede!

28 Dar niciunul dintre cei ce ședeau la masă n‑a înțeles de ce îi spusese aceasta.

29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda ținea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. 30 După ce a luat bucățica de pâine, Iuda a ieșit imediat afară. Era noapte.

Isus prezice lepădarea lui Petru 31 După ce acesta a ieșit afară, Isus a zis: – Acum Fiul Omului este proslăvit și Dumnezeu este proslăvit în El. 32 Dacă Dumnezeu este proslăvit în El, atunci și Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuși și‑L va proslăvi îndată. 33 Copilași, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le‑am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu voi nu puteți veni“, tot așa vă spun și vouă acum. 34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v‑am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții.

35 Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți

ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.

36 Simon Petru L‑a întrebat: – Doamne, unde Te duci?

Isus i‑a răspuns: – Acolo unde Mă duc Eu, tu nu poți să Mă urmezi, dar mai târziu Mă vei urma.

37 Petru I‑a zis: – Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața pentru Tine!

38 Isus a răspuns: – Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nicidecum nu va cânta cocoșul * până nu te vei lepăda de Mine de trei ori.

14

Promisiunea Duhului Sfânt 15 Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.

16 Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Apărător * , Care să fie cu voi pe veci, și anume 17 Duhul adevărului, pe Care lumea nu‑L poate primi, pentru că nici nu‑L vede, nici nu‑L cunoaște. Voi Îl cunoașteți, pentru că rămâne cu voi și va fi * în voi. 18 Nu vă voi lăsa orfani; voi veni iarăși la voi. 19 Încă puțin, și lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veți vedea. Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi. 20În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine și Eu în voi. 21 Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este cel ce Mă iubește. Și cel ce Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.

22 Iuda, nu Iscarioteanul, L‑a întrebat: – Doamne, cum se face că urmează să Te arăți nouă, și nu lumii?

23 Isus a răspuns și i‑a zis: – Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu. Și Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el și Ne vom face lăcaș alături de el. 24 Cine nu Mă iubește nu pă‑ zește cuvintele Mele. Iar cuvântul pe care‑l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui, Care M‑a trimis.

Capitol 14

Isus, calea spre Tatăl 1 Să nu vi se tulbure inima! Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine! * 2 În casa Tatălui Meu sunt multe lăcașuri. Dacă n‑ar fi așa, v‑aș fi spus. Eu * Mă duc să vă pregătesc un loc. * 3 Iar dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua cu Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. 4 Știți calea spre locul unde Mă duc Eu. * 5 Toma I‑a zis: – Doamne, nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea?!

13:27 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan. 13:38 Probabil cu referire la a 3‑a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei. 14:1 Sau: Voi credeți în Dumnezeu; credeți și în Mine! 14:2 Mai multe mss conțin: spus, pentru că Eu. 14:2 Sau: Dacă n‑ar fi așa, v‑aș fi spus oare că Mă duc să vă pregătesc un loc? 14:4 Unele mss conțin: Știți unde Mă duc și știți și calea într-acolo. 14:6 Sau: Eu sunt Calea: Adevărul și Viața, în ideea că Isus, prin faptul că este Adevărul și Viața, este Calea. 14:7 Unele mss conțin: Dacă m‑ați cunoaște pe Mine, L‑ați cunoaște și pe Tatăl Meu. 14:16 Gr.: parakletos, care poate avea mai multe sensuri: avocat; mijlocitor; sfătuitor; mângâietor; ajutor. Aria semantică a termenului grecesc este foarte largă și niciun termen din limbajul contemporan nu o poate acoperi. Vezi și 1 In. 2:1, unde termenul este folosit cu referire la Isus. 14:17 Unele mss conțin: este.

Evanghelia după Ioan V‑am spus aceste lucruri cât sunt încă cu voi. 26 Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va reaminti tot ce v‑am spus. 27 Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v‑o dau așa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!

28 Ați auzit că v‑am spus: „Mă duc și voi veni iarăși la voi.“ Dacă Mă iubeați, v‑ați fi bucurat că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. 29 Și v‑am spus acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți.

30 Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine conducătorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine, 31 dar vine pentru ca lumea să cunoască faptul că Eu Îl iubesc pe Tatăl și că fac așa cum Mi‑a poruncit Tatăl.

Ridicați‑vă, să plecăm de aici!

25

15

Vița și mlădițele 1 Eu sunt adevărata viță, iar Tatăl Meu este viticultorul. 2 El taie din Mine orice mlădiță care nu aduce rod și curăță orice mlădiță care aduce rod, ca să aducă și mai mult rod. 3 Acum voi sunteți curați, datorită cuvântului pe care vi l‑am spus. 4 Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi! Așa cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți, dacă nu rămâneți în Mine.

5 Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în Mine și în care rămân Eu aduce mult rod. Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic. 6 Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca o mlădiță și se usucă. Acestea sunt adunate, aruncate în foc și arse. 7 Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereți orice doriți și vi se va da. 8 Tatăl Meu este proslăvit prin aceasta: prin faptul că voi aduceți mult rod și deveniți * ucenicii Mei. 9 Așa cum M‑a iubit pe Mine Tatăl, așa v‑am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dra‑ gostea Mea! 10 Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, așa cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. 11 V‑am spus aceste lucruri pentru ca bu‑ curia Mea să fie în voi, iar bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v‑am iubit

Ucenicii și ura din partea lumii 18 Dacă lumea vă urăște, să știți că pe Mine M‑a urât înaintea voastră! 19 Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar pentru că voi nu sunteți din lume, căci Eu v‑am ales din lume, de aceea vă urăște lumea. 20 Aduceți‑vă aminte de cuvintele * pe care vi le‑am spus: „Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui.“ * Dacă pe Mine M‑au persecutat, vă vor perse‑ cuta și pe voi. Dacă au păzit cuvântul Meu, îl vor păzi și pe al vostru. 21 Dar vă vor face toate aceste lucruri din cauza Numelui Meu, pentru că ei nu‑L cunosc pe Cel Ce M‑a trimis. 22Dacă n‑aș fi venit și nu le‑aș fi vorbit, n‑ar avea păcat.

Dar acum n‑au nicio scuză pentru păcatul lor. 23 Cine Mă urăște pe Mine Îl urăște și pe Tatăl Meu. 24 Dacă n‑aș fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le‑a făcut, n‑ar avea păcat. Dar acum le‑au și văzut și M‑au urât și pe Mine, și pe Tatăl Meu. 25 Însă aceasta s‑a întâmplat ca să se împlinească cuvântul care este scris în Legea * lor: „M‑au urât fără motiv.“ * 26 Când va veni Apărătorul * pe Care vi‑L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, Care iese de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. 27 De asemenea, și voi veți mărturisi, pentru că ați fost cu Mine de la început.

Capitol 15

Eu! 13 Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta, și anume să‑și dea cineva viața pentru prietenii lui. 14 Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu. 15 Nu vă mai numesc sclavi, pentru că sclavul nu știe ce face stăpânul lui, ci v‑am numit prieteni, pentru că v‑am făcut cunoscut tot ceea ce am auzit de la Tatăl Meu. 16 Nu voi M‑ați ales pe Mine, ci Eu v‑am ales pe voi și v‑am desemnat să mer‑ geți și să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice‑I veți cere Tatălui în Numele Meu să vă dea. 17 Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții! *

16

Capitol 16 V‑am spus aceste lucruri ca să nu vă po‑ ticniți. 2 Vă vor exclude din sinagogi. Mai mult, vine vremea * când oricine vă va omorî va crede că‑I aduce închinare * lui Dumnezeu.

3 Vor face aceste lucruri pentru că nu L‑au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. 4 V‑am spus însă aceste lucruri, pentru ca atunci când va veni timpul lor, să vă aduceți aminte că Eu vi le‑am spus. Nu v‑am spus aceste lucruri de la început, pentru că eram cu voi.

1

69

Revista «SPERANȚA»

Lucrarea Duhului Sfânt 5 Dar acum Mă duc la Cel Ce M‑a tri‑ mis și niciunul dintre voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?“ 6 Însă, pentru că v‑am spus aceste lucruri, întristarea v‑a umplut inima.

7 Totuși, vă spun adevărul: vă este de folos să plec, pentru că dacă nu plec, Apărătorul * nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. 8 Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, în ce privește dreptatea și în ce privește judecata.

9 Cu privire la păcat: deoarece ei nu cred în Mine; 10 cu privire la dreptate: deoarece Eu Mă duc la Tatăl și nu Mă mai vedeți; 11 cu privire la judecată: deoarece conducătorul lumii acesteia a fost judecat.

12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. 13 Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va înștiința despre lucrurile care urmează să vină. 14 El Mă va proslăvi pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va înștiința. 15 Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am spus că va lua din ce este al Meu și vă va înștiința.

16 Încă puțin și nu Mă veți mai vedea. Și apoi iarăși încă puțin și Mă veți vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.

Întristarea ucenicilor se va preface în bucurie 17 Unii dintre ucenicii Lui și‑au zis unul altuia: – Ce vrea să ne spună prin: „Încă puțin și nu Mă veți mai vedea. Și apoi iarăși încă puțin și Mă veți vedea.“? Și prin: „Pentru că Mă duc la Tatăl.“?

18 Ei au zis: – Ce vrea să spună prin „încă puțin“? Nu știm despre ce vorbește.

19 Isus a înțeles că voiau să‑L întrebe și le‑a zis: – Vă întrebați unii pe alții ce am vrut să spun prin: „Încă puțin și nu Mă veți mai vedea. Și apoi iarăși încă puțin și Mă veți vedea.“?

20 Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți jeli, dar lumea se va bucura. Voi veți fi întristați, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21 Femeia, când naște, se întristează, pentru că i‑a venit timpul, dar, după ce s‑a născut copilașul, nu‑și mai aduce aminte de necaz, de bucurie că s‑a născut un om pe lume. 22 Și voi sunteți triști acum, dar vă voi vedea din nou, iar inima voastră se va bucura. * Și nimeni nu vă va lua bucuria! 23 În ziua aceea nu Mă veți ruga nimic. Adevărat,

15:8 Unele mss conțin: și veți deveni. 15:17 Sau: Vă poruncesc aceasta: să vă iubiți unii pe alții! 15:20 Lit.: cuvântul. 15:20 Vezi In. 13:16. 15:25 Cu referire la întreg VT, nu doar la primele cinci cărți ale lui Moise. 15:25 Vezi Ps. 35:19; 69:4. 15:26 Vezi nota de la 14:16. 16:2 Lit.: vine ora. 16:2 Sau: că oferă o slujbă. 16:7 Vezi nota de la 14:16. 16:22 Posibil o aluzie la Is. 66:14. Vezi și Is. 66:7 la care probabil face aluzie v. 21.

70

Evanghelia după Ioan

Revista «SPERANȚA»

adevărat vă spun că orice‑I veți cere Tatălui în Numele Meu, vă va da. 24 Până acum n‑ați cerut nimic în Numele Meu. Cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

25 V‑am spus aceste lucruri în alegorii * .

Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în alegorii, ci vă voi vorbi * deschis despre Tatăl. 26 În ziua aceea veți cere în Numele Meu și nu vă spun că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, 27 căci Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M‑ați iubit și ați crezut că Eu am ieșit de la Dumnezeu * . 28 Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume. Acum las lumea și Mă duc la Tatăl.

29 Ucenicii Lui I‑au zis: – Iată că acum vorbești deschis și nu mai spui nicio alegorie. 30 Acum cunoaștem că știi toate lucrurile, și n‑ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu.

31 Isus le‑a răspuns: – Acum credeți? 32 Iată că vine ceasul, și a și venit, să fiți risipiți fiecare la ale lui, iar pe Mine să Mă lăsați singur. Și totuși nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.

33 V‑am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri. Dar îndrăzniți! Eu am învins lumea.

17

Isus Se roagă Tatălui pentru Sine 1 După ce a spus aceste lucruri, Isus Și‑a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește‑Ți * Fiul, pentru ca și Fiul să Te proslăvească pe Tine, 2 de vreme ce I‑ai dat autoritate peste orice om, ca să le dea viață veșnică tuturor celor pe care I i‑ai dat Tu. 3 Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos * , pe Care L‑ai trimis Tu. 4 Eu Te‑am proslăvit pe pământ, împlinind lucrarea pe care Mi‑ai dat‑o s‑o fac. 5 Acum, proslăvește‑Mă Tu, Tată, înaintea Ta, cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.

Capitol 17

Isus Se roagă Tatălui pentru ucenici 6 Le‑am făcut cunoscut Numele Tău oa‑ menilor pe care Mi i‑ai dat din lume. Erau ai Tăi și Tu Mi i‑ai dat, iar ei au păzit Cuvântul Tău. 7 Acum au cunoscut că tot ce Mi‑ai dat Tu este de la Tine. 8 Căci le‑am dat cuvintele pe care Mi le‑ai dat Tu, iar ei le‑au primit și au cunoscut că într-adevăr am ieșit de la Tine și au crezut că Tu M‑ai trimis. 9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pen‑ tru lume, ci pentru cei pe care Mi i‑ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi. 10 Tot ce este al Meu este al Tău și tot ce este al Tău este al Meu. Și Eu am fost proslăvit în ei. 11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește‑i, în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat, pentru ca ei să fie una, așa cum suntem Noi. 12 Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat. I‑am păzit și niciunul dintre ei n‑a pierit, în afară de fiul * pierzării, ca să se împlinească Scriptura * . 13 Acum însă Eu vin la Tine. Și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. 14 Eu le‑am dat Cuvântul Tău și lumea i‑a urât, pentru că ei nu sunt din lume, la fel cum nici Eu nu sunt din lume. 15 Nu Te rog să‑i iei din lume, ci să‑i păzești de cel rău. 16 Ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume.

17 Sfințește‑i * prin * adevăr! Cuvântul Tău este adevărul. 18 Așa cum Tu M‑ai trimis pe Mine în lume, tot așa i‑am trimis și Eu pe ei în lume. 19 Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.

Isus Se roagă pentru toți credincioșii 20 Și Mă rog nu numai pentru aceștia, ci și pentru cei ce cred în Mine prin cuvântul lor, 21 ca toți să fie una, așa cum Tu, Tată, ești în Mine, iar Eu în Tine. Mă rog ca și ei să fie în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis. 22 Eu le‑am dat slava pe care Mi‑ai dat‑o Tu, pentru ca ei să fie una, așa cum și Noi suntem una. 23 Eu în ei și Tu în Mine – pentru ca ei să fie pe deplin una, astfel încât lumea să cunoască faptul că Tu M‑ai trimis și că i‑ai iubit așa cum M‑ai iubit pe Mine.

24 Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine și aceia pe care Mi i‑ai dat Tu,

ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi‑ai dat‑o Tu, fiindcă Tu M‑ai iubit înainte de întemeierea lumii.

25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te cunoaș‑ te, dar Eu Te cunosc și aceștia știu că Tu M‑ai trimis. 26 Eu le‑am făcut cunoscut Numele Tău și li‑l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M‑ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.“

18

Capitol 18 Arestarea lui Isus 1 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de uedul * Chidron, unde era o grădină. El și ucenicii Lui au intrat în ea. 2 Iuda, cel care L‑a trădat, cunoștea și el acel loc, pentru că Isus Se întâlnise adesea cu ucenicii Săi acolo. 3 Prin urmare, Iuda a luat o cohortă * și niște gărzi de‑ale conducătorilor preoți‑ lor și de‑ale fariseilor, și au venit acolo cu candele, torțe și arme.

4 Isus, știind tot ce urmează să I se întâmple, a ieșit și i‑a întrebat: – Pe cine căutați?

5 Ei I‑au răspuns: – Pe Isus nazarineanul!

El le‑a zis: – Eu sunt!

Iuda, cel care L‑a trădat, stătea și el îm‑ preună cu ei. 6 Când Isus le‑a zis: „Eu sunt!“, ei s‑au dat înapoi și au căzut la pământ.

7 El i‑a întrebat din nou: – Pe cine căutați?

Ei I‑au zis: – Pe Isus nazarineanul!

8 Isus a răspuns: – V‑am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutați, lăsați‑i pe aceștia să se ducă!

9 Aceasta s‑a întâmplat ca să se împli‑ nească cuvântul pe care‑l spusese: „N‑am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i‑ai dat.“ * 10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos‑o și l‑a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus. 11 Însă Isus i‑a zis lui Petru: „Pune‑ți sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul * pe care Mi l‑a dat Tatăl?“

16:25, 29 Vezi nota de la 10:6. 16:25 Sau: vă voi comunica. 16:27 Unele mss conțin: de la Tatăl. 17:1 Verbul doxazo, care se poate traduce și prin verbul românesc a glorifica, are multiple sensuri suprapuse: înseamnă ridicarea Sa în ochii poporului prin mărturia faptelor, semnelor și prin lucrarea ucenicilor, ridicarea lui Isus din morți, ridicarea lui Isus la ceruri, dar înainte de aceasta, înseamnă ridicarea lui Isus pe cruce. 17:3 Sau: pe Isus, Cristosul. 17:12 Expresia semitică fiul (cuiva) se referă la cineva sau la ceva care aparține unei anumite categorii (vezi 2 Tes. 2:3). 17:12 O posibilă aluzie la Ps. 41:9 (vezi nota de la In. 13:18) sau la Prov. 24:22, unde în LXX apare aceeași expresie, fiul pierzării. 17:17 În sensul de a dedica, a consacra, a pune deoparte pentru un scop sfânt. Vezi și v. 19, unde Isus Însuși S‑a sfințit / consacrat pentru a duce la îndeplinire voia lui Dumnezeu. 17:17 Sau: întru adevăr! 18:1 Vale situată într‑un ținut arid care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. 18:3, 12 Diviziune a legiunii romane; în perioada Imperiului, această diviziune avea un efectiv de aproximativ 600 de soldați. Dat fiind efectivul numeros de soldați al cohortei, în cazul de față este vorba de un detașament al cohortei. 18:9 Vezi In. 6:39. 18:11 Paharul simbolizează aici suferința cauzată de păcatul omenirii și de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Eze. 23:32‑33 și Mt. 26:39; 27:46).

Evanghelia după Ioan Isus este dus la Ana; prima lepădare a lui Petru 12 Atunci cohorta, comandantul ei și găr‑ zile iudeilor L‑au arestat pe Isus, L‑au legat 13 și L‑au dus mai întâi la Ana * . Căci acesta era socrul lui Caiafa * , care era mare preot în anul acela. 14 Iar Caiafa era cel care‑i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.

15 Simon Petru împreună cu un alt ucenic L‑au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut de marele preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut de marele preot, a ieșit și a vorbit cu portăreasa, iar apoi l‑a adus pe Petru înăuntru.

17 Atunci slujnica, portăreasa, i‑a zis lui Petru: – Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii Acestui Om? El a zis: – Nu sunt!

18 Sclavii și gărzile făcuseră un foc de cărbuni, pentru că era frig, și se încălzeau.

Petru stătea și el cu ei și se încălzea.

19 Marele preot L‑a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. 20 Isus i‑a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis. Întotdeauna am dat învățătură în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n‑am spus nimic în ascuns. 21 De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă‑i pe cei care au auzit ce le‑am vorbit! Iată că ei știu ce am vorbit!“ 22 După ce a spus Isus acestea, una dintre gărzile care stăteau acolo I‑a dat o palmă lui Isus, zicând: – Așa‑i răspunzi marelui preot?!

23 Isus i‑a răspuns: – Dacă am vorbit rău, mărturisește ce anume este rău. Dar dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?

24 Ana L‑a trimis legat la Caiafa, marele preot.

A doua și a treia lepădare a lui Petru 25 Simon Petru stătea acolo și se încălzea.

I‑au zis: – Nu cumva ești și tu dintre uce‑ nicii Lui? Dar el a negat și a zis: – Nu sunt!

26 Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis: – Nu te‑am văzut eu în grădină cu El?!

27 Petru a negat din nou. Și imediat a cântat cocoșul * .

Isus înaintea lui Pilat 28 Atunci L‑au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu * . Era în zori. Ei n‑au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească și să poată mânca jertfa de Paște.

29 Așadar, Pilat * a ieșit la ei și le‑a zis: – Ce acuzație aduceți împotriva Acestui Om? 30 Ei au răspuns și i‑au zis: – Dacă Acesta nu era Unul Care face rău, nu L‑am fi dat pe mâna ta!

31 Atunci Pilat le‑a zis: – Luați‑L voi și judecați‑L potrivit cu Legea voastră!

Iudeii i‑au răspuns: – Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni.

32 Aceasta s‑a întâmplat ca să se împline‑ ască cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară.

33 Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L‑a chemat pe Isus și I‑a zis: – Ești Tu Împăratul iudeilor?

34 Isus a răspuns: – De la tine însuți spui lucrul acesta sau ți l‑au spus alții despre Mine?

35 Pilat a răspuns: – Sunt eu cumva iudeu?! Neamul Tău și conducătorii preoților Te‑au dat pe mâna mea! Ce‑ai făcut?

36 Isus a răspuns: – Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s‑ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor.

Dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.

37 Atunci Pilat I‑a zis: – Deci ești Tu Împărat?

Isus a răspuns: – Tu o spui: sunt Împărat! Eu pentru aceasta M‑am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu. 38 Pilat L‑a întrebat: – Ce este adevărul? Și zicând aceasta, a ieșit din nou la iudei și le‑a zis: – Eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El. 39 Dar este obiceiul vostru să vă eliberez un deținut cu ocazia Paștelui. Vreți deci să vi‑L eliberez pe Împăratul iudeilor?

40 Ei au strigat din nou: – Nu pe El, ci pe Barabba * ! Barabba era un răsculat * .

Revista «SPERANȚA»

71

19

Capitol 19 Condamnarea lui Isus 1 Atunci Pilat * L‑a luat pe Isus și a pus să‑L biciuiască * . 2 Soldații au împletit o coroană de spini, I‑au așezat‑o pe cap și L‑au îm‑ brăcat într‑o mantie purpurie. 3 Ei veneau la El și‑I ziceau: „Plecăciune * , Împărate al iudeilor! * “ Și‑I dădeau palme.

4 Pilat a ieșit iarăși afară și le‑a zis: – Iată, vi‑L aduc afară, ca să știți că nu găsesc niciun motiv de acuzare în El. 5 Isus a ieșit deci afară, purtând coroana de spini și mantia purpurie. Pilat le‑a zis: – Iată Omul!

6 Când L‑au văzut, conducătorii preoți‑ lor și gărzile au strigat: – Răstignește‑L * !

Răstignește‑L! Pilat le‑a zis: – Luați‑L voi și răstigniți‑L, pentru că eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El. 7 Iudeii i‑au răspuns: – Noi avem o Lege și, potrivit cu Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S‑a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.

8 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s‑a temut și mai tare.

9 A intrat din nou în pretoriu * și L‑a în‑ trebat pe Isus: – De unde ești?

Dar Isus nu i‑a dat niciun răspuns.

10 Atunci Pilat I‑a zis: – Nu vorbești cu mine? Nu știi că am autoritate să Te eli‑ berez și am autoritate să Te răstignesc?

11 Isus i‑a răspuns: – N‑ai avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți‑ar fi fost dată de sus. De aceea, cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.

12 De atunci Pilat căuta să‑L elibereze, însă iudeii strigau, zicând: – Dacă‑L eliberezi, nu ești prieten al Cezarului * ! Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului!

13 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L‑a dus afară pe Isus și s‑a așezat pe scaunul de ju‑ decată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar

18:13 Mare preot între anii 6–15 d.Cr., când a fost destituit de către romani. Probabil unii iudei nu au acceptat această destituire, considerând că marele preot era numit pe viață (vezi Num. 25:13). Sau, este posibil ca persoana care a fost mare preot să‑și fi păstrat, din respect, titlul. O altă opinie este aceea că Ana a continuat să dețină puterea din spatele scenei, chiar dacă nu mai era mare preot. 18:13 Vezi nota de la 11:49 [peste tot în capitol]. 18:27 Vezi nota de la 13:38. 18:28 Pretoriul era un cartier general, în cazul de față cartierul general al lui Pilat din Ierusalim, probabil palatul construit de Irod cel Mare sau fortăreața Antonia [peste tot în capitol]. 18:29 Procurator al Iudeei între anii 26/27–36 d.Cr. Procuratorul era guverna‑ torul unei provincii imperiale mai mici sau a unei părți dintr‑o provincie imperială. Iudeea făcea parte din provincia imperială Siria, condusă de un legat, superior procuratorului. O provincie imperială era una considerată nepacificată și care necesita prezența trupelor. Procuratorul era numit direct de către împărat. Vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincție între provinciile romane; [peste tot în capitol]. 18:40 Vezi a doua notă de la Mt. 27:16. 18:40 Gr.: lestes, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhar, dar în contextul de față are sensul de rebel, instigator, revoluționar. Cei doi oameni care au fost răstigniți împreună cu Isus erau, de asemenea, revoluționari. 19:1 Vezi nota de la 18:29; peste tot în capitol. 19:1 O pedeapsă cruntă: romanii foloseau un bici din mai multe fâșii din piele, la capătul cărora se aflau bucăți de os sau de plumb. În timp ce evreii nu permiteau mai mult de 39 de lovituri, la romani nu exista limită, adesea victimele decedând. 19:3 Gr.: chaire, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos!

Salut! Bun venit! 19:3 Corespondentul lui Ave Cezar!, însă rostit în batjocură. 19:12, 15 Titlu purtat de împărații romani, preluat de la Gaius (sau Caius) Julius Caesar (100–44 î.Cr.), cel care a jucat un rol cheie în evenimentele care au dus la desființarea Republicii Romane și începutul Imperiului Roman. Octavian/Augustus (27 î.Cr.–14 d.Cr.), primul împărat roman, își ia titlul de Imperator Caesar Augustus, titlu pe care îl vor purta și împărații de mai târziu.

72

Revista «SPERANȚA»

în ebraică „Gabbatha“ *. 14 Era Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea *. Pilat le‑a zis iudeilor: – Iată‑L pe Împăratul vostru!

15 Ei au strigat: – Ia‑L! Ia‑L! Răstignește‑L! Pilat i‑a întrebat: – Să‑L răstignesc pe Împăratul vostru?

Conducătorii preoților au răspuns: – Noi n‑avem alt împărat decât pe Cezar.

16 Atunci Pilat L‑a dat pe mâna lor ca să fie răstignit.

Răstignirea L‑au luat deci pe Isus, 17 iar El, ducându‑Și crucea, S‑a îndreptat spre locul numit „al Craniului“ * , care în ebraică se numește „Golgota“. 18 L‑au răstignit acolo, iar împreună cu El au răstignit alți doi, unul într‑o parte și unul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc.

19 Pilat a scris și un titlu și l‑a pus pe cruce. Era scris: „Isus nazarineanul, Împăratul iudeilor.“ 20 Mulți dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate. Era scris în ebraică, latină și greacă.

21 Atunci conducătorii preoților iudeilor i‑au zis lui Pilat: – Nu scrie „Împăratul iudeilor“, ci: „Acesta a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“ 22 Pilat a răspuns: – Ce‑am scris, am scris!

23 Când soldații L‑au răstignit pe Isus, I‑au luat hainele și le‑au împărțit în patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I‑au luat și cămașa * . Cămașa era fără nicio cusătură, fiind țesută dintr‑o singură bucată de sus până jos. 24 Atunci și‑au zis unii altora: „Să n‑o sfâșiem, ci să alegem prin sorți a cui să fie!“ Aceasta s‑a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și‑au împărțit hainele Mele între ei și au aruncat sorții pentru cămașa Mea.“ * Soldații sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.

25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soția lui Clopa – și Maria Magdalena. 26 Când a văzut‑o Isus pe mama Lui și pe ucenicul pe care‑l iubea * stând

Evanghelia după Ioan lângă ea, i‑a zis mamei Sale: „Femeie, iată‑l pe fiul tău!“ 27 Apoi i‑a zis ucenicului: „Iat‑o pe mama ta!“ Și din ceasul acela ucenicul a luat‑o la el acasă.

Moartea lui Isus 28 După aceea, Isus, Care știa că acum totul s‑a sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi‑e sete!“ * 29 Acolo era pus un vas plin cu oțet de vin * . Au pus într‑o ramură de isop un burete plin cu vinul oțetit și I l‑au dus la gură. 30 Când a primit vinul, Isus a zis: „S‑a sfârșit!“ Apoi Și‑a plecat capul și Și‑a dat duhul.

31 Fiindcă era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci ziua aceea de Sabat era o zi mare – i‑au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniți și să fie luați de pe cruce. 32Soldații au venit deci și i‑au zdrobit picioarele primului, iar apoi și ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El. 33Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise și nu I‑au mai zdrobit picioarele. 34 În schimb, unul dintre soldați I‑a străpuns coasta cu sulița. Și imediat a ieșit sânge și apă. 35Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie și mărturia lui este adevărată. Și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. 36Căci aceste lucruri s‑au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi zdrobit.“ * 37Și, din nou, Scriptura mai zice în altă parte: „Vor privi la Cel pe Care L‑au străpuns.“ *

înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, așa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. 41 În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor și pentru că mormântul era aproape, L‑au pus pe Isus acolo.

20

Capitol 20 Învierea lui Isus 1 Dar în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis‑de‑di‑ mineață, când încă era întuneric, și a văzut că piatra fusese îndepărtată de la intrarea mormântului. 2 A alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, cel pe care‑l iubea Isus * , și le‑a zis: „L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L‑au pus!“ 3 Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s‑au dus la mormânt. 4 Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. 5 Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n‑a intrat. 6 Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el. A intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, 7 dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturit și așezat într‑un loc separat.

8 Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut.

9 (Căci încă nu înțeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morți) * .

10 Apoi ucenicii s‑au întors acasă.

Înmormântarea lui Isus 38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudei‑ lor, i‑a cerut lui Pilat să‑l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i‑a dat voie. Prin urmare, el a venit și a luat trupul lui Isus. 39 A venit și Nicodim, cel care, la început, se dusese la Isus noaptea, și a adus un amestec de aproape o sută de litre * de smirnă și aloe. 40 Au luat trupul lui Isus și L‑au

Isus i Se arată Mariei Magdalena 11 Maria însă stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s‑a aplecat să se uite în mormânt 12 și a văzut doi îngeri îmbrăcați

19:13 Pavajul de piatră (gr.: Lithostroton) era probabil denumirea dată de către vorbitorii de limbă greacă, termenul ebraic Gabbatha însemnând probabil Locul ridicat. 19:14 În jurul orei 12:00. Este posibil ca aparenta diferență între In. 19:14 și Mc. 15:25 cu privire la momentul răstignirii să se datoreze faptului că expresia ceasul al treilea din Mc. 15:25 poate indica intervalul orar 9:00–12:00. Prin această delimitare temporală, Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea, Ioan arată că timpul în care a fost răstignit Isus era chiar timpul în care în curtea Templului erau sacrificați mieii de Paște. Cf. Ex. 12:6, mielul de Paște trebuia jertfit de către capul fiecărei familii în data de 14 Nisan, între cele două seri (pentru semnificația acestei expresii, vezi nota de la Ex. 12:6). În perioada NT, mielul era jertfit de către preoți, în curtea Templului. Pentru că trebuiau jertfiți foarte mulți miei, din cauza mulțimii de pele‑ rini veniți la Ierusalim, rabinii au redefinit cele două seri, spunând că acest timp începea la amiază, când soarele „cobora“ înspre orizont. În felul acesta, preoții aveau mai mult timp la dispoziție pentru a sacrifica mieii. 19:17 Lat.: Calvariae, de unde avem cuvântul românesc calvar. 19:23 Cămașă lungă de corp, care se purta pe sub haina propriu-zisă. 19:24 Vezi Ps. 22:18. 19:26 Vezi 21:24. 19:28 Probabil cu referire la Ps. 69:21; vezi și Ps. 22:15. 19:29 Cu referire, probabil, la oțet amestecat cu ou, băutură pe care o aveau soldații romani la ei. 19:36 Vezi Ex. 12:46; Num. 9:12; Ps. 34:20. 19:37 Vezi Zah. 12:10. 19:39 O litra măsura aproximativ 0,3 l; 100 de litre erau aproximativ 30 l. 19:6 Marcus Tullius Cicero (106–43 î.Cr.), orator și politician roman, spunea despre răstignire ca este „o pedeapsă crudă și înjositoare“ (Contra lui Veres, 2.5.63), iar istoricul Flavius Josephus spunea că este „cea mai nemiloasă moarte“ (Istoria, 7.6.4). 19:9 Vezi nota de la 18:28. 19:12, 15 Titlu purtat de împărații romani, preluat de la Gaius (sau Caius) Julius Caesar (100–44 î.Cr.), cel care a jucat un rol cheie în evenimentele care au dus la desființarea Republicii Romane și începutul Imperiului Roman. Octavian/Augustus (27 î.Cr.–14 d.Cr.), primul împărat roman, își ia titlul de Imperator Caesar Augustus, titlu pe care îl vor purta și împărații de mai târziu. 19:13 Pavajul de piatră (gr.: Lithostroton) era probabil denumirea dată de către vorbitorii de limbă greacă, termenul ebraic Gabbatha însemnând probabil Locul ridicat. 19:14 În jurul orei 12:00. Este posibil ca aparenta diferență între In. 19:14 și Mc. 15:25 cu privire la momentul răstignirii să se datoreze faptului că expresia ceasul al treilea din Mc. 15:25 poate indica intervalul orar 9:00–12:00. Prin această delimitare temporală, Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea, Ioan arată că timpul în care a fost răstignit Isus era chiar timpul în care în curtea Templului erau sacrificați mieii de Paște. Cf. Ex. 12:6, mielul de Paște trebuia jertfit de către capul fiecărei familii în data de 14 Nisan, între cele două seri (pentru semnificația acestei expresii, vezi nota de la Ex. 12:6). În perioada NT, mielul era jertfit de către preoți, în curtea Templului. Pentru că trebuiau jertfiți foarte mulți miei, din cauza mulțimii de pelerini veniți la Ierusalim, rabinii au redefinit cele două seri, spunând că acest timp începea la amiază, când soarele „cobora“ înspre orizont. În felul acesta, preoții aveau mai mult timp la dispoziție pentru a sacrifica mieii. 19:17 Lat.: Calvariae, de unde avem cuvântul românesc calvar. 19:23 Cămașă lungă de corp, care se purta pe sub haina propriu-zisă. 19:24 Vezi Ps. 22:18. 19:26 Vezi 21:24. 19:28 Probabil cu referire la Ps. 69:21; vezi și Ps. 22:15. 19:29 Cu referire, probabil, la oțet amestecat cu ou, băutură pe care o aveau soldații romani la ei. 19:36 Vezi Ex. 12:46; Num. 9:12; Ps. 34:20. 19:37 Vezi Zah. 12:10. 19:39 O litra măsura aproximativ 0,3 l; 100 de litre erau aproximativ 30 l. 20:2 Vezi 21:24. 20:9 Vezi Ps. 16:9‑11; Is. 53:10‑11; compară Iona 1:17 cu Mt. 12:40.

Evanghelia după Ioan în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus.

13 Ei au întrebat‑o: – Femeie, de ce plângi?

Ea le‑a răspuns: – Pentru că L‑au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus!

14 După ce a spus acestea, s‑a întors și L‑a văzut pe Isus stând acolo, dar nu știa că este Isus.

15 Isus a întrebat‑o: – Femeie, de ce plângi?

Pe cine cauți?

Crezând că este grădinarul, ea I‑a zis: – Domnule, dacă Tu L‑ai luat, spune‑mi unde L‑ai pus, și eu Îl voi lua!

16 Isus i‑a zis: – Maria! Ea s‑a întors și I‑a zis în ebraică: – Rabuni * ! (care înseamnă: „Învățătorule!“) 17 Isus i‑a zis: – Nu Mă ține, pentru că încă nu M‑am suit la Tatăl! Du‑te însă la frații Mei și spune‑le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.“ 18 Maria Magdalena s‑a dus și i‑a anunțat pe ucenici: „L‑am văzut pe Domnul!“ Și le‑a spus cuvintele pe care i le‑a zis Isus.

Isus li Se arată ucenicilor 19 În seara acelei zile, cea dintâi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii ușile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ 20 Și zicând aceasta, le‑a arătat mâinile Sale și coasta Sa. Ucenicii s‑au bucurat când L‑au văzut pe Domnul. 21Isus le‑a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum M‑a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“ 22 Și spunând aceasta, a suflat peste ei și le‑a zis: „Luați Duh Sfânt!

23 Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veți ține, vor fi ținute.“ 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didymos“ * , nu era cu ei când a venit Isus.

25 Ceilalți ucenici i‑au zis: – L‑am văzut pe Domnul!

Dar el le‑a zis: – Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!

Isus i Se arată lui Toma 26 După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ 27 Apoi i‑a zis lui Toma: – Adu‑ți degetul aici și privește‑Mi mâi‑ nile! Adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea! Și nu fi necredincios, ci credincios!

Revista «SPERANȚA»

73

Toma a răspuns și I‑a zis: – Domnul meu și Dumnezeul meu!

29 Isus i‑a zis: – Ai crezut pentru că M‑ai văzut?

Fericiți sunt cei ce n‑au văzut și au crezut!

Domnul. 13 Isus S‑a apropiat, a luat pâinea și le‑a dat‑o. La fel a făcut și cu peștele. 14Aceasta era deja a treia oară când Isus li Se arăta uceni‑ cilor Săi după ce fusese înviat dintre cei morți.

Scopul scrierii acestei cărți 30 Isus a mai făcut multe alte semne îna‑ intea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. 31 Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeți să credeți * că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în Numele Lui.

Isus și Petru 15 După ce au luat micul dejun, Isus l‑a întrebat pe Simon Petru: – Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?

El I‑a răspuns: – Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc! Isus i‑a zis: – Paște mieii Mei! 16 L‑a întrebat din nou, a doua oară: – Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești?

El I‑a răspuns: – Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc!

Isus i‑a zis: – Păstorește oile Mele!

17 L‑a întrebat a treia oară: – Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești?

Petru s‑a întristat pentru că‑i zisese a treia oară: „Mă iubești?“ și I‑a răspuns: – Doamne, Tu le știi pe toate, Tu știi că Te iubesc!

Isus i‑a zis: – Paște oile Mele! 18 Adevărat, adevărat îți spun că, atunci când erai mai tânăr, tu însuți te încingeai și mergeai unde voiai. Însă, când vei îmbătrâni, îți vei în‑ tinde mâinile și altcineva te va încinge și te va duce unde nu vei voi.

19 A spus acestea ca să arate cu ce fel de moarte Îl va proslăvi Petru pe Dumnezeu.

Apoi i‑a zis: – Urmează‑Mă!

28

21

Isus li Se arată câtorva ucenici la Marea Tiberiadei 1 După aceea, Isus li S‑a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei * . El S‑a arătat astfel: 2 Simon Petru, Toma – cel numit „Didymos“ * –, Natanael din Cana Galileei, fiii * lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii lui Isus, erau împreună.

3 Simon Petru le‑a zis: – Mă duc să pescuiesc.

Ei i‑au zis: – Venim și noi cu tine.

Au ieșit și s‑au urcat într‑o barcă, dar în noaptea aceea n‑au prins nimic.

4 Când se făcuse deja dimineață, Isus stătea pe țărm. Ucenicii însă nu știau că este Isus.

5 El le‑a zis: – Copilași, nu aveți ceva pește de mâncare?

Ei I‑au răspuns: – Nu. 6 El le‑a zis: – Aruncați năvodul în partea dreaptă a bărcii și veți găsi!

L‑au aruncat și nu l‑au mai putut trage din cauza mulțimii peștilor.

7 Atunci ucenicul pe care‑l iubea Isus * i‑a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că este Domnul, Simon Petru și‑a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, și s‑a aruncat în mare. 8 Ceilalți ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu pești, căci nu era departe de țărm, cam la două sute de coți * doar. 9Când au coborât pe uscat, au văzut un foc de cărbuni, pește pus deasupra și pâine.

10 Isus le‑a zis: – Aduceți din peștii pe care i‑ați prins acum!

11 Simon Petru s‑a urcat în barcă și a tras năvodul la țărm, plin cu o sută cincizeci și trei de pești mari. Deși erau atât de mulți, năvodul nu s‑a rupt.

12 Isus le‑a zis: – Veniți și luați micul dejun!

Niciunul dintre ucenici nu îndrăznea să‑L întrebe: „Cine ești?“, pentru că știau că este

Capitol 21

Isus și ucenicul iubit 20 Petru s‑a întors și l‑a văzut venind după ei pe ucenicul pe care‑l iubea Isus * , acela care, la cină, se rezemase pe pieptul * lui Isus și‑L întrebase: „Doamne, cine este cel ce Te va trăda?“ 21 Văzându‑l, Petru L‑a întrebat pe Isus: – Doamne, dar cu acesta ce va fi?

22 Isus i‑a răspuns: – Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te privește pe tine?!

Tu urmează‑Mă!

23 Din cauza aceasta s‑a răspândit zvonul printre frați că acel ucenic nu va muri. Dar Isus nu‑i spusese că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te privește pe tine?!“ 24 Acesta este ucenicul care mărturisește cu privire la aceste lucruri și care a scris aceste lucruri. Și știm că mărturia lui este adevărată.

25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le‑a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar lumea însăși n‑ar fi avut loc pentru cărțile care s‑ar fi scris.

20:16 Gr.: rabbouni. Unii comentatori sunt de părere că rabuni este un epitet reverențios, probabil forma de superlativ a lui rabbi; vezi nota de la 1:38. În versetul de față și în 1:38, atât rabbi, cât și rabbouni sunt traduse prin didaskalos (învățător), fără a se face vreo diferență între cei doi termeni. În literatura evreiască însă, rabbouni este folosit atât cu referire la Dumnezeu (Stăpânul, Domnul meu), cât și în sens secular, pentru a desemna anumiți lideri, nu neapărat învățători. 20:24 Vezi nota de la 11:16. 20:31 Unele mss conțin: să continuați să credeți. 21:1 Vezi nota de la 6:1. 21:2 Vezi nota de la 11:16. 21:2 Iacov și Ioan. 21:7 Vezi 21:24. 21:8 Aproximativ 100 m. 21:20 Vezi 21:24. 21:20 Vezi nota de la 13:23.

DUMNEZEU TE IUBEȘTE Dumnezeu nu a spus doar că te iubește, ci a arătat cât de mult te iubește trimițându-L pe Fiul Său să trăiască viața perfectă pe care nu ai putea să o trăiești, și să moară în locul tău.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

IOAN 3:16

TOȚI SUNT PĂCĂTOȘI Dumnezeu este perfect și merită să fie Cel onorat, dar niciunul dintre noi nu a trăit așa cum trebuie.

Cu toții suntem păcătoși.

Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, ROMANI 3:23 ...după cum este scris: „Nu există niciun om drept, niciunul măcar! ROMANI 3:10

PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU MÂNTUIREA NOASTRĂ Noi toți meritam să murim și să fim despărțiți de Dumnezeu pentru că am păcătuit - dar Dumnezeu a avut un plan! El a trimis pe Fiul Său ca un dar fără plată pentru noi, pentru ca toți cei care credem și acceptăm pe Fiul Său, să fim iertați! Fiul lui Dumnezeu este Isus Hristos, care a trăit, a murit și a fost înviat la viață pentru tine. Dumnezeu a făcut o cale pentru a-L cunoaște și această “cale” este Isus.

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Cristos Isus, Domnul nostru. ROMANS 6:23 Însă tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le‑a dat autoritatea să devină copii ai lui Dumnezeu, IOAN 1:12 Căci v‑am încredințat înainte de toate ceea ce și eu am primit: Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, a fost înmormântat, a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor, i S‑a arătat lui Chifa și apoi celor doisprezece 1 CORINTENI 15:3-5

Sunt liber!

74

RASPUNSUL TAU Când ne dăm seama că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu, următorul pas este să ne cerem iertare. Mărturisește-I Lui Dumnezeu că I-ai greșit și ai încredere că Dumnezeu te-a iertat și te va salva de consecințele păcatelor tale, pe baza a ceea ce a făcut Fiul Său, Isus, pentru tine.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. 1 IOAN 1:9 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“ ROMANI 10:13

ANGAJAMENTUL MEU ”Doamne, știu că sunt păcătos și cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pen‑ tru păcatele mele pe cruce și a fost înviat din morți pentru mine. Mă întorc de la păcatele mele pentru totdeauna și recunosc că Isus este Domnul și Mântuitorul meu.” _________________________________________________________ ________________________________

NUME

DATA

CE URMEAZĂ?

După ce L-ai acceptat pe Isus ca Mântuitor al tău, te încurajăm să găsești o biserică din apropiere unde te poți închina si participa. Pe măsură ce începi să cauți o biserică locală de care poți aparține, roagă-te ca Dumnezeu să te ajute să găsești o biserică care tear ajuta să crești spiritual în viața ta de Creștin. O familie spirituala în care să înveți mai multe despre Dumnezeu și Cuvântul Său, Biblia. ci creșteți în harul și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos! A Lui să fie slava acum și în ziua veșniciei! Amin. 2 PETRU 3:18 DUMNEZEU NU TE VA PĂRĂSI Dumnezeu nu este ca o persoană care te iubește doar dacă ai un comportament bun. Dumnezeu știe că nu ești perfect. Dumnezeu vrea să ai încredere că El te ține mai strâns de brațul Său, decât tu ai putea să te ții de El. Dumnezeu este credincios și te-a acceptat ca pe copilul Său și nu va înceta niciodată să te iubească și să aibă grijă de tine.

Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. ROMANI 10:9 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu și crede în Cel Ce M‑a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. IOAN 5:24 Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeți să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în Numele Lui. IOAN 20:31

75

NEWLIFE APP

DE LA SHAREWORD GLOBAL

RĂSPUNDE ÎNTREBĂRILOR! “Care este scopul și sensul vieții mele?”

“Ce mi se întâmplă când mor?”

“Mă iubește Dumnezeu cu adevărat?"

O altă întrebare la care trebuie să răspunzi este:

“CE CRED EU DESPRE ISUS?”

Descărcați aplicația NewLife pe smartphone pentru a contempla asupra acestor întrebări și multe altele.

Este ușor de folosit. Luați-o de la “Punctul de Pornire” și urmariti subiecte cum ar fi, “Existența lui Dumnezeu”, “Promisiunea vieții” și “Ce este adevărul?”

Sau puteți merge direct la secțiunea intitulată, ”Spune-mi mai multe,” unde veți putea sa urmărești subiecte despre Isus Hristos, credința, păcatul și rugăciunea. Și prin intermediul aplicației newlife.bible, poți citi întreaga Biblie ușor de citit ori de câte ori vrei s-o citești si oriunde te găsești.

Descărcați gratuit la

WWW.NEWLIFE.BIBLE

ROMANIAN / 2021

www.sharewordglobal.com