Calauzitorii, volumul 1, by Daniel Brasoveanu

DANIEL BRAŞOVEANU

CĂL ĂUZITORII

Editura OCEPCEC

Ediţia a doua revizuită şi adăugită Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BRAŞOVEANU, DANIEL Călăuzitorii / Daniel Braşoveanu. - Bucureşti : Domini Serv, 2012 ISBN 978-606-92153-8-8 821.135.1-31

Tehnoredactor: Cosmin Braşoveanu Coperta designer: Creangă Florin Editura: OCEPCEC

Toate drepturile asupra acestei cărţi, aparţin exclusiv autorului Daniel Braşoveanu.

Este interzisă folosirea ideilor, a denumirilor sau a pasajelor din carte, a multiplicării lor, fără acordul scris al autorului.

Cuprins

Prolog Ademenirea Finanţatorii Dublu salt Reuniunea Planuri de luptă Creierul Strîngere de fonduri Răpirea Mutanţii adîncurilor Haosul Haosul II

Capitolul I Capitolul II Capitolul III Capitolul IV Capitolul V Capitolul VI Capitolul VII Capitolul VIII Capitolul IX Capitolul X Capitolul XI Personajele Explicaţia expresiilor folosite la început de capitol Postscriptum Cuvinte şi expresii în alte limbi

pg. 5 pg. 8 pg. 14 pg. 37 pg. 57 pg. 67 pg. 79 pg. 89 pg. 133 pg. 191 pg. 238 pg. 318 pg. 341 pg. 354 pg. 355 pg. 360

„Oare iese fum fără foc?” „Nu ascunde fiecare legendă un sîmbure de adevăr?”

Prolog A fost ca o sclipire, o străfulgerare de-o clipă, care s-a cristalizat şi a rămas. A fost ideea! Pare credibil? Puştiul avea doar nouă ani atunci cînd ea a apărut. Totul se petrecuse-n vise, în cele mai intime momente ale singurătăţii sale, în care, moţăind cu ochii deschişi, de fapt cu ochii minţii, scruta viitorul, iar starea de somnolenţă interfera cu percepţia realităţii. Dar au trebuit să mai treacă patru decenii pentru ca acea idee ce a generat prezentul roman să capete contur. La vîrsta sa fragedă digerase, pe nerăsuflate, o groază de cărţi, colecţiile celor 15 lei, 8 lei, 14 lei, doxuri, foiletoane, „O mie şi una de zile” , inclusiv de nopţi, „Rataţii” , „Blondă sau brună”, „Amanta neagră” , „Amantul doamnei Chatterley” , cărţile lui Tarzan, de Edgar Rice Bouroughs... tot cei căzuse în mînă, dar cel mai ades lucrări precum „Învierea” , de Lev Tolstoi, „O tragedie americană” , de Theodor Dreiser, „Raport asupra regelui David” şi „Cruciaţii” , ale lui Ştefan Heym, „Succesul” şi „Vulpile în vie” , de Lion Feuchtwanger, „Emigranţii” şi „Fuge Pămîntul” , de Johan Bojer, „Odinioară ca şi azi” , de Saumerset Maugham, „Rebecca” , de Daphne du Maurier, „Calea

CĂLĂUZITORII

6

Regală” şi „Speranţa”, de André Malraux, „Ciuma” şi „Străinul” , de Albert Camus, „Procesul” şi „Castelul” de Kafka, „Lupul de mare” şi „Martin Eden”, de Jack London, „Iubeşte-l pe aproapele tău”, „Arcul de triumf ” şi „Trei camarazi” , ale lui Erich Maria Remarque, „Punct şi Contrapunct”, de Aldous Huxley, „Amintiri din casa morţilor” şi „Cri-mă şi pedeapsă”, de Dostoievski. Bibliotecara de la şcoala la care învăţa îi recomandase, la vîrsta sa de 9 ani, să nu citească, încă, „Război şi pace”, pentru că-i o carte prea greoaie pentru el, a ascultat-o şi-a solicitat „Fiul regimentului” . De fapt, pe corifeii sus menţionaţi şi nu numai pe ei, i-a citit aproape în întregime. De unde, de neunde, îi intrase-n cap credinţa că de va citi foarte multe cărţi va deveni unul dintre cei mai deştepţi şi bogaţi oameni. Aşa că lectura devenise o obsesie pentru el. Pe ceilalţi mari titani ai literaturii universale i-a descoperit treptat. Cu surprindere a constatat că unele din propriile sale idei fuseseră emise de alte minţi, mult mai evoluate ca a lui, cu sute de ani în urmă. A perceput în acele clipe adevăratu-nţeles al expresiei „Nimic nou sub soare” . La optsprezece ani – cînd lecturase mii de cărţi, dar nu atît de multe cît ar fi vrut orgoliul său nemăsurat să creadă, lectura fiind motivul pentru care unii dintre amicii lui îl supranumiseră „Enciclopedie” , alţii decît cei care, de pe la vîrsta de şapte ani, îl porecliseră „Jucărie” – se considera un tînăr superior. În acele momente, cînd „Dulcea pasăre a tinereţii” a tresărit gustînd din amărăciunea unei epoci încorsetate în aur, a fost determinat s-afişeze o mină generată de o fabuloasă descoperire, produs al propriei sale gîndiri: „Rîd ca să nu plîng!”

Apoi, la cîteva luni de la emiterea acelei geniale reflecţii, a rămas blocat, cu gura ca la dentist, cînd i-au căzut în mînă cărţile lui Beaumarchais, demn urmaş al lui Moliére cu-al său „Bărbier din

7

DANIEL BRAŞOVEANU

Sevilla” şi-a sa „Nuntă a lui Figaro” şi care-ntr-un dialog cu Ducele, bărbierul îi spune acestuia: „Rîd de toate cele pentru a nu fi nevoit să plîng din pricina lor.” Aceeaşi idee, plagiată de Pierre Nord, a întîlnit-o şi-n romanul său, „l’Espion de Prague”. În acele clipe ceva s-a zdruncinat în el. Aaa, nu credinţa c-ar fi greşit, însă a fost cuprins de-o stare de nelinişte, datorată nimicniciei cunoaşterii, puţinătăţii adevărurilor stăpînite şi potenţialelor confuzii pe care le-ar putea face în postura de explorator al unor tărîmuri deja bătătorite. A-nţeles faptul că, oricît de mult s-ar instrui şi oricîtă ştiinţă ar acumula, se va confrunta tot timpul cu eterna şi atît de actuala apoftegmă a lui Socrate: „Ştiu că nu ştiu nimic”. Dar n-a fost doar acea revelaţie, ci au fost mai multe. Unele dintre ideile sale s-au afirmat prin intermediul altor minţi, care, nu întîmplător, ci în mod firesc gîndeau pe aceleaşi lungimi de unde cu ale lui, cele ale imaginaţiei şi a inteligenţei creative. Sau poate c-a fost vorba doar de-o stare de anamneză... Şi-aşa au trecut anii şi-aşa a apărut prezentul super-roman.

P.S. La finalul cărţii sunt explicaţii ale expresiilor şi cuvintelor exprimate în alte limbi!

Iar înainte de-a-l începe, să lecturăm cîteva stihuri încîntătoare, produs al înţelepciunii persane.

Nimicnicia veţii

Ivirea mea n-aduse niciun adaos lumii Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tîlc al spumii Ce sens avu venirea? Şi-acum ce sens plecarea?

Omar Khayyam n.1048 - m.1131

CĂLĂUZITORII

8

„Vanitas Vanitatum et omnia Vanitas”

Capitolul I

Ademenirea

Se apropie! Se apropie marea schimbare a numerelor. Cu-

rînd suntem în Mileniul III. Olimpiada la care-au participat mii de elevi din peste două sute de ţări tocmai s-a terminat, iar noi neam ales cu cinci premiaţi. La puţin timp au apărut, atît pe internet cît şi în diverse programe de televiziune, spoturi de promovare a unui alt concurs, cu premii şocante, ce urma să testeze toate virtuţile spirituale pe care le posedă competitorul: cultura, pregătirea ştiinţifică, inteligenţa, intuiţia şi perspicacitatea. La el putea participa orice tînăr, fără vreo selecţie prealabilă, cu vîrsta cuprinsă între nouă şi optsprezece ani neîmpliniţi. Fazele preliminare urmau să se desfăşoare-n şcoli, licee şi chiar la domiciliu, adică pretutindeni unde exista un computer. Totul era cu minuţiozitate coordo-

9

DANIEL BRAŞOVEANU

nat. Concurenţii urmau să se identifice prin nume, prenume, datele părinţilor, ale fraţilor, adresa, numărul certificatului de naştere, C.N.P. şi alte informaţii suplimentare, la care, în mod obligatoriu, se-adăuga şi amprenta degetului mare, obţinută prin scanare. Se anexa şi un C.V. cu calităţile şi abilităţile fiecăruia.

Premiile se materializau în burse de studii pînă la terminarea pregătirii universitare, plus o sută de mii de dolari, ce puteau fi încasaţi imediat. Însă totul era calculat cu bătaie lungă şi-ţi erau planificaţi nu numai anii de studii gimnaziale şi universitare, ci şi un segment de viaţă din viitorul tău de adult.

Organizatorii încheiau cu tine un contract pentru o mare parte a existenţei tale. Se ofereau, după terminarea facultăţii, locuri de muncă la cele mai prestigioase instituţii de cercetare, proiectare şi la companii multinaţionale, cu un salariu iniţial pornind de la două sute de mii de dolari pe an.

Totul părea extrem de atractiv. Nu-ţi mai rămînea decît să fii cel mai tare din parcare la capitolul ştiinţă, bine-nţeles pusă în slujba celor care te arvuniseră.

Spotul, precum şi campania de promovare a concursului, au înfierbîntat minţile tuturor tinerilor, părinţilor, tutorilor şi profesorilor de pe-ntreg mapamond. Cei ce nu-ntruneau condiţiile de vîrstă au devenit fiinţe tare abătute, din cauza neşansei de-a nu putea participa la acest maraton al ştiinţei şi de-a beneficia de fenomenala oportunitate.

Dascăli şi mentori spirituali s-au pus imediat pe treabă, pentru a-şi încuraja şi pregăti, pe ultima sută de metri, învăţăceii.

Imaginaţia părinţilor a luat-o razna, fiecare dintre ei făcîndu-şi planuri asupra modului de cheltuire a premiului, în cazun care odrasla lor l-ar cîştiga. Despre finala ce urma să se desfăşoa-

CĂLĂUZITORII

10

re la scară planetară se afirma că va fi plină de surprize, iar cei de pe primele locuri vor fi, la un moment dat, mai bogaţi decît Cressus. Nimeni însă nu pomenea nimic despre data acelui moment: cînd o să aibă loc, peste cîte luni sau peste cîţi ani.

Informaţii ademenitoare se difuzau pe toate canalele de televiziune şi radio, pe internet şi-n presa scrisă şi menţionau, cu ostentaţie, importantele avantaje materiale pe care le vor obţine cei care-or să cîştige întrecerea la nivel mondial, supranumită Milenium III. Ea urma să desemneze cele mai inteligente minţi ale copiilor din întreaga lume.

Totul se derula pe-o perioadă de-o lună de zile, interactiv, în mai multe faze. Participanţii urmau să folosească calculatorul, prin intermediul căruia, într-o limită de cinci minute, în prima etapă a testării, trebuiau să navigheze printr-o cascadă de întrebări de cultură generală, ştiinţe exacte, de intuiţie şi perspicacitate.

Această etapă avea ca scop să separe grîul de neghină. Se puneau 30 de chestiuni la care să răspunzi cu rapiditate şi ţi se ofereau zece secunde pentru fiecare din ele.

După identificare şi răspuns, aflai imediat dac-ai trecut sau nu. Baremul era de minim 25 de puncte. Cei care nu-l realizau erau automat scoşi din joc. În situaţia-n care pe parcursul celor cinci minute, greşeai la şase chestiuni, programul se bloca.

***

În micul orăşel Bran, situat în munţii Carpaţi, ce fac par-

te din lanţul muntos Alpino-Carpato-Himalaian, Iulia, o frumoasă domnişoară blondă, subţirică, cu părul lung şi ochi căprui, în vîrstă de cincisprezece ani, discuta despre această provocare cu prietenul ei, Cosmin, un puşti sclipitor, de nouă ani, şaten, cu pă-

11

DANIEL BRAŞOVEANU

rul scurt şi ochii verzi.

– Mi se pare ceva-n neregulă cu tot tam-tamul ăsta, mai ales că de-abia s-a-ncheiat Olimpiada.

– Da, „e ceva putred în Danemarca” cu-aşa publicitate făcută pe bani mulţi. O să concurăm şi noi, dar, bine-nţeles, din linia a doua. Prea-s preocupaţi necunoscuţii ăia s-afle totul despre copii.

– Nu depăşim baremurile limită, mai ales că n-am participat vreodată la Olimpiade. Vor să ne-atace intimitatea şi să deţină controlul.

– E timpul să ne implicăm. Bazaconiile alea cu premii par momeli puse-ntr-o cursă de şoareci, din care noi, copiii, să muşcăm, împinşi de la spate de părinţi, tutori, ce mai, de toată lumea.

– Nu-mi place că una din condiţiile de participare e amprentarea degetului mare.

– Sigur or s-apară lucruri şi mai rele; cred că Sponsorul, ăsta-i numele pe care-o să-l folosim pentru organizator, doreşte să-i identifice pe cei mai tari, fiindcă nici el n-a crezut în valoarea olimpicilor.

– La asta m-am gîndit şi eu. Au aflat despre existenţa noastră şi-acum îi caută pe cei supersclipitori, pe cei fantastici.

Oare-n ce scop?

– Peste vreo lună stabilim o-ntîlnire a tuturor celor ca noi, iar pîn-atunci aflăm mai multe despre Sponsor. Mai întîi să ne luăm măsuri de apărare.

– Să lansăm un mail pe site-ul incognoscible infinit, care să fie perceput doar de cei speciali. Cum crezi c-ar trebui să sune, prietene?

– Lasă-mă o clipă... da... „Voi, cei ce gîndiţi ca mine, aten-

CĂLĂUZITORII

12

ţie: atunci cînd om pleca de dincolo şi ne vom întîlni acolo, trebuie să fim uniţi şi pregătiţi.” Voi semna cu pseudonimul Ax. – La prima vedere arată bine; pentru cititorul normal pare a fi mesajul unui nebun. Sigur, ideea-i excelentă. Cei asemeni nouă, or să ştie ce-au de făcut după ce-l vor accesa. Or să realizeze că suntem mai mulţi cei care intuim un potenţial pericol şi că-i necesar să ne protejăm identităţile. Nu trebuie ca Sponsorul să afle unde locuim şi cine suntem în realitate. „Cînd vom pleca de dincolo“ înseamnă, pentru cei care-or să-l înţeleagă, că e bine să-şi creeze o nouă identitate şi să evite amprentarea la concurs.

– Vor sesiza şi faptul că numele sub care-am semnat are conotaţii cu dorinţa noastră de-a fi un liant pentru constituirea unei alianţe.

– Numele tău e asociat cu cel al unui lider, Axix Mundi.

Cu siguranţă c-o să fim contactaţi.

– Atunci ne-nscrim şi noi. Totu’ e să nu intre imediat pe fir şi Sponsorul, dar asta-i exclus pentru moment. El aşteaptă să cunoască-nvingătorii. Cu siguranță că publicitatea şi premiile oferite ascund lucruri urîte.

– Acum „o tund” acasă, iar mîine gîndim un program de acţiune, cu scopul de-a ne plasa în capitală şi-a ne lua nume şi adrese fictive – spuse Iulia.

– Eu trimit mail-ul.

Numaidecît, Cosmin se puse pe treabă. Era ferm convins că acesta va fi receptat şi de alţi tineri.

După cîteva ore, din cincisprezece locuri, de pe toate meridianele pămîntului, i s-a răspuns cu trei cuvinte: Everything is clear, à soon!

A doua zi, dis-de-dimineaţă, cei doi au purces la elaborarea

13

DANIEL BRAŞOVEANU

unor găselniţe care să le asigure alte identităţi. În clipa-n care s-a declanşat nebunia pe calculator, amîndoi au aşteptat un minut, apoi, în răgazul de patru minute au răspuns corect la cele douăzeci şi cinci de probleme din chestionar, suficiente să-i califice-n faza a doua. Rezultatele au apărut instantaneu pe display: „Felicitări, sunteţi admişi!”

– Cosmin, e cazul să reluăm dialogul cu prieteni noştri.

– Le mai trimit un mesaj: „Ne revedem, aşa cum ne-am înţeles, pe şaptesprezece ale lunii viitoare, Ax.” În cîteva minute, după cum bine intuiau, cei din depărtări au răspuns la unison, ca şi cum ar fi fost vorbiţi: „Abia aşteptăm să ne cunoaştem.”

– Au înţeles că formăm o echipă de 17 tineri.

Imediat, Cosmin a trimis un nou mail: „Adio izolare, ţineţi aproape, Attention, stop 17.”

– În felul ăsta i-ai atenţionat asupra conduitei pe care s-o aibă, urmînd să-şi ia rămas bun de la cei dragi, ca să nu-i expună şi să-şi schiţeze personal calea, pe care, separat şi împreună, o so parcurgem. La semnalul Att. stop 17, ne oprim şi nu mai participăm la concurs. Nimeni altcineva decît ei vor realiza semnificaţia acestor imperative, iar retragerea-i necesară ca să ne pierdem urmele în mulţime, pentru ca Sponsorul să nu reuşească să pună labele pe noi.

CĂLĂUZITORII

14

„Banu-i ochiu’ dracului!”

Capitolul II

Finanţatorii

În megalopolis-ul

New York, la etajul şaizeci şi opt din Town Center, unde funcţionează conglomeratul Mega-Intelligence Services, se desfăşoară şedinţa operativă de analiză a rezultatelor. Vice-preşedintele Consiliului de Administraţie, Leroy, un individ robust cu ten măsliniu şi alură de rugbist, în vîrstă de treizeci şi opt de ani, prezintă situaţia în faţa comitetului de coordonare al programului: – Domnilor, în toate lăcaşurile de pe pămînt unde există un calculator conectat la internet sau un televizor au fost prezentate beneficiile pe care le obţin cîştigătorii concursului. Impactul ofertei noastre, se vede-n următoarele cifre: un miliard trei sute de milioane de participanţi, din care 11,5 % n-au respectat condiţiile de

15

DANIEL BRAŞOVEANU

vîrstă, fiindc-aveau peste optsprezece ani, şi-au fost respinşi apriori. 18% au trecut cu brio prima fază a testului; asta-nseamnă că 234 de milioane de tineri or să meargă mai departe şi, cu siguranţă, cei pe care-i căutăm se află printre ei.

– Domnule Merc, ca director de imagine şi psiholog specialist în comportamentul copiilor, ce credeţi c-ar trebui să întreprindem mai departe? – se-adresă, din fotoliul său aşezat în capul mesei, preşedintele Bront.

Merc, un ins cu burtică, păr cărunt, la 1,85 metri înălţime, în vîrstă de 60 de ani, persoană importantă în Consiliu, se ridică în picioare şi-i răspunse cu lentoare: – În primul rînd, subliniez: dacă la soluţionarea problemelor, în această primă fază a jocului, concurenţii au putut fi ajutaţi, motiv pentru care-avem un număr aşa mare de admişi, la un moment dat o să facem totul ca să rămînă-n concurs numai cei cu-adevărat buni.

– Faza a doua, a Competiţiei Millenium III, o să se desfăşoare la nivel de ţară şi ea o să desemneze premianţii republicani, care-or să obţină şi beneficiile. Se va ţine-n săli, sub control strict, şi va fi exclusă orice imixtiune a factorilor exogeni – preluă vicepreşedintele.

– Învingătorii or să fie doar cei superdotaţi. Modul de organizare, a etapei, e plin de surprize, numai de noi ştiute. În al doilea rînd, o să fim consecvenţi cu cele clamate, sus şi tare, spre a păstra cît mai mult timp curată imaginea companiei. Respectăm programul pentru cei cinci sute de finalişti, cîştigători din ţările lor şi-s convins că cei pe care-i aşteptăm au navigat pe internet şi ne-au răspuns.

– E necesar să creem o şcoală specială, la care să predea

CĂLĂUZITORII

16

cei mai buni profesori din lume, ceea ce va-nsemna alte teste, deastă dată ale adulţilor, pentru pedagogi, învăţători şi profesori.

Pregătim angajarea lor şi-i punem la treabă.

– Pe moment, identificăm competenţele care-or să supervizeze contactarea cadrelor; întrucît e impor tant să-i aflăm pe examinatorii profesorilor şi să stabilim unde-şi vor desfăşura activitatea.

Cei doi antevorbitori, se completaseră, unul pe altul.

– Leroy! Te ocupi cu punerea la punct a locaţiilor în care o să-i studiem pe cei superdotaţi – dispuse Bront.

– Măsurile de siguranţă-s cele mai importante, mai ales că n-o să ştim niciodată ce le poate pielea ciudăţeilor ălora mici. Lor, apreciez eu, n-o să le trebuiască niciun mentor – zise Leroy.

– Copiii or să priceapă de-ndată unde se află şi de ce i-am adus acolo – completă Merc.

Preşedintele Companiei, Bront, un individ înalt, suplu, cu părul alb, în vîrstă de 65 de ani, interveni din nou.

– În maxim şase luni îi supunem psihic şi-i determinăm să lucreze pentru noi. După ce-i avem în mînă, le aducem lîngă ei familiile şi prietenii. Ăsta-i factorul coercitiv, pentru a-i convinge şi a-i subjuga cu adevărat, dar mai ales pentru-a-i aduce înapoi, cînd or evada. În continuare, preluă ideea vice-preşedintele Leroy: – Prin intermediul lor devenim cea mai puternică organizaţie din lume şi, mai ales, o să fim, dacă ne reuşesc planurile, cei care-or să conducă guvernele de pe Terra, lideri mondiali a tot ce mişcă şi suflă pe pămînt.

– Să nu uităm, continuă preşedintele, de controlul celorlalte lumi, pe care, în mod sigur, le-om descoperi cu ajutorul minţi-

17

DANIEL BRAŞOVEANU

lor acelor superfantastici. Sunt de părere c-o să fie destul de greu să smulgem toate secretele pe care le posedă ăia.

– Cîţi speciali credeţi c-o s-avem în tabăra noastră după terminarea concursului? – îl chestionă Leroy pe Merc.

– Douăzeci şi cinci-treizeci e cifra estimată de specialistul nostru. Obiectivul e atragerea-n echipă a acestor copii superdotaţi, pentru-a ne folosi de creierele lor.

***

– Cosmin, e timpul să stabilim întîlnirea.

– Prin mail-ul ăsta comunic datele meeting-ului. N-or să vină la el decît cei cu care-am dialogat, întrucît numai ei or să-nţeleagă ce vrem. Iulia, nu-ţi fă griji, am prevăzut pîn’ la ultimul detaliu desfăşurarea evenimentelor: „Cînd o floare-i motiv de sărbătoare, dulceaţa ei te va prinde-ntr-un vîrtej înstelat, iar artificiile şi valurile te vor purta pe cea mai înaltă culme. Surprizele şi trick-urile vieţii vor face deliciul clipei trăite la cea mai înaltă tensiune.”

– Parcă-i o poezie mesajul tău. Cei pe care-i aşteptăm or să-nţeleagă că-ntîlnirea e pe-o insulă, unde apariţia florilor de cireş e motiv de sărbătoare; iar „vîrteju-nstelat” de pe „cea mai înaltă culme” nu-i altceva decît o asociere cu cea mai tare discotecă din Tokyo.

– Vor fi surprize şi trick-uri...

– Asta-nsemnă că s-ar putea să nu ne vedem chiar acolo, fiindcă-i posibil să fim aşteptaţi de cei care ne urmăresc.

– Accesez imediat computerul, apoi trecem la pregătirile de plecare.

– Nu ştiu ce-or să zică părinţii tăi cînd or s-audă că inten-

CĂLĂUZITORII

18

ţionezi să-i părăseşti.

– Nu mi-am făcut niciodată probleme cu asta şi-s convins că nici ei.

***

În cătunul Peshavar din India, Amir, cum a citit textul de

pe computer, l-a interpretat cu aviditate. Amir e un băieţel brunet şi slăbuţ, în vîrstă de treisprezece ani, specializat în numere. Are şi alte capacităţi, despre care-o să vorbim la locul potrivit. Calitatea lui cea mai importantă constă în faptul că, printr-un proces de metamorfoză, coroborat cu cel de metempsihoză temporară, îşi concentrează toate cunoştinţele acumulate, iar ele nu-s deloc puţine, pentru-a se transpune în orice loc de pe suprafaţa pămîntului, pe durata a şaizeci de minute, la momentul dorit, cu o marje de douăzeci şi patru de ore înainte şi după. În acele clipe toată energia i se concentrează în zona mentală.

Are posibilitatea să vadă, ca pe-un ecran, tot ce se petrece în orice loc de pe glob. Trupu-i pluteşte în stare de beatitudine, iar imaginaţia-i zboară exact pe meleagurile pe care le-a stabilit iniţial, vizualizînd şi fotografiind, cu ochii minţii, totul. Pentru-acest gen de teleportare are nevoie de-un spaţiu imens şi de singurătatea nemărginită a munţilor, ca să se concentreze asupra factorilor de mediu implicaţi, a lucrurilor şi a oamenilor pe care-i va cunoaşte.

Poate reţine şi reda vorbele, sunetele şi chipurile filmate. Creierul său constituie, în acele clipe, un aparat extrem de complicat.

Repet: spaţiul de lucru e esenţial pentru reuşită, fiindcă trebuie să simtă cu putere că trupul şi sufletul îi sunt cuprinse de linişte şi pace de sine.

– Tată, vă părăsesc.

– Cînd pleci, fiule?

19

DANIEL BRAŞOVEANU

– Amir, ce mă fac eu fără tine? se lamentă mama sa.

– Taci, femeie, o puse la punct soţul ei. Dintotdeauna am ştiut că băiatul nostru o s-o-ntindă-n lumea largă. Fiecare pui, cum iese din găoace şi-i cresc aripioarele, îşi ia zborul spre alte meleaguri, pentru a-şi înjgheba cuibul său. Fiul meu e demn urmaş al străbunilor mei. Are-n el ceva lăuntric, doar de zei ştiut şi are obligaţia să-l ofere şi altora, aflaţi la greu.

– Daa, dar pe noi cine ne mai ajută cînd şefii or să vrea, din nou, să ne dea afară din servici.

– Mama, n-o să se mai întîmple aşa ceva, după cele ce-au păţit indivizii ăia, cînd au încercat.

– Da, fiule, încă mai avem declaraţiile lor, bine păstrate.

Cu siguranţă că n-or să-mi mai însceneze vreo murdărie, ca să maresteze şi să pună mîna pe mama ta – zise tatăl.

– Papa, eu o să fiu cu privirile aţintite pe voi. În cîteva luni, fiţi siguri că vă mut într-o altă gospodărie şi totul o să fie bine.

– Cînd vrei s-o iei din loc?

– Amir, un’ te duci? De ce vrei s-o părăseşti pe mama ta?

– În lume, nu ştiu nimic precis. Sunt sigur, însă, că prietenii vor să le fiu alături.

– Ce să cauţi tu printre străini? Eşti doar un copil. Cine-o s-aibe grijă de tine?

– Noi o să ne sprijinim, unul pe altul. Fii liniştită, mama, n-o să mi se-ntîmple nimic rău.

– Plecarea ta are legătură cu concursul ăla de pe calculator, care a-nnebunit pe toată lumea?

– Da, tată, semnele se-adună. Cei răi s-au aliat ca să-i supună pe copiii superdotaţi. Suntem căutaţi, iar pasul următor e co să fim vînaţi. Pentru asta, o să fim provocaţi la scenă deschisă,

CĂLĂUZITORII

20

să dăm o replică. Acum ne reunim, să ne cunoaştem şi să ne opunem duşmanului. Animalele alea n-au voie să pună ghearele pe cei mici.

– N-or să reuşească să vă prindă, nu? – întrebă mama.

– Ne-om lăsa prinşi numai cînd om hotărî că-i în interesul nostru. Adversarul trebuie studiat uneori chiar în bîrlogul lui.

– Cînd pleci? Nu mi-ai răspuns la-ntrebare!

– Săptămîna viitoare, nu ştiu precis în ce zi, dar în seara-n care n-o să mai dorm în patul meu, să ştiţi că nu mă mai întorc acasă.

– Dea Domnul ca toate să iasă bine – încheie taică-su.

***

Mesajul trimis de Cosmin, sub semnătura Ax, a fost rapid

interpretat şi prezentat lui Leroy, la biroul său din Town Center.

Reuniţi în şedinţă fulger, membrii Consiliului de Administraţie, aşteptau cu mare interes informaţiile.

– Domnilor, Zamur - ştiţi voi, băiatul nostru special, cel care-a venit cu ideea îndrăzneaţă a existenţei şi a altor copii asemeni lui, mi-a spus că săptămîna viitoare, el şi-ncă cinci amici, unii dintre cei mai inteligenţi tineri, pleacă la Tokyo, la prima-ntîlnire a celor pe care-i vînăm.

– Nimic mai simplu – se-ambală preşedintele Bront – îi însoţim şi noi şi-i luăm pe toţi, ca din oală. Un mănunchi întreg de creiere neprăjite la un loc – jubilă acesta-n continuare, c-un zîmbet răutăcios pe buze.

– Aşa o mai scurtăm şi cu concursul ăsta, Millenium III – completă Johanson, alt membru important al Consiliului, un ins robust, înalt, cu figură de albinos, un pic mai bătrîior.

21

DANIEL BRAŞOVEANU

– N-o să fie greu să-i aducem la noi. Petrolierele-s pregătite-n port să-i încarce şi să ni-i expedieze – adăugă şi Rogs, alt membru al Consiliului.

– Domnilor, take it easy. În primul rînd, indiferent de situaţie, concursul o să fie dus la bun sfîrşit. E necesar ca imaginea să ne rămînă neştirbită de vreun impediment apărut din senin sau de vreun considerent. Lucrurile nu-s aşa cum vă imaginaţi. Vă credeţi în junglă, la vînătoare de-animale? În mod sigur, copiii or să-şi ia măsuri, căci nu ştiu exact la ce se pot aştepta. Nu uitaţi cine-s cei pe care vrem să-i prindem – spuse, dintr-o suflare, Leroy.

– Da, bine, explică-ne planul – interveni, autoritar, Bront.

– Zamur e hotărît. Vrea să meargă la Tokyo însoţit doar de cei cinci tineri, care-or să lucreze pentru noi. El ştie cum să-i manipuleze şi le-a-nşirat fel de fel de bazaconii.

– Oamenii noştri or să fie pe aproape, să-l ajute, dac-o să fie cazul – completă, din nou, şeful său.

– Firesc, numai că Zamur ne impune o condiţie, şi-anume ca ei să stea la o depărtare de doi kilometri de locu-ntîlnirii; altfel, ne asigură el, toată acţiunea-i compromisă. Zamur ne-a intuit reacţiile, iar astea-s instrucţiunile lui.

– Ştim locul meeting-ului?

– Zamur îl cunoaşte, noi nu.

– Ţi-a explicat ce vrea să facă?

– Băiatul are un singur target, fundamentat pe ideea că specialii nu s-au văzut pîn-acum.

– Anume?

– Să-i identifice, să-i cunoască, şi, dacă-i posibil, să li sealăture. Apoi să preia conducerea grupului şi să ni-l predea nouă, pas cu pas.

CĂLĂUZITORII

22

– Care-i rolul celor cinci prieteni pe care-i ia cu el?

– Or să fie un fel de momeală, să distragă atenţia, ca diversiune. Se vor preface că nu se cunosc, trei or să-l susţină pe Zamur, în timp ce doi or să i se opună.

– Merge.

– Mai departe, totul o să fie „văzînd şi făcînd.“ – Aici intervenim noi. La „văzînd şi făcînd“ ne pricepem cel mai bine. Să pregătim variante alternative pentru cele mai complexe şi neaşteptate situaţii – concluzionă Bront, el fiind cel care pusese întrebările de mai sus.

– Am dat dispoziţie să se monitorizeze numele tuturor copiilor cu vîrste de pînă-n optsprezece ani care intră-n Japonia, pe toate căile de acces posibile. Fiecare o să fie analizat cu grijă de computere – îşi încheie vice-preşedintele Leroy expunerea.

Cu aceasta, şedinţa luă sfîrşit.

***

– Iulia, simt factori coercitivi ce-mi încorsetează fiinţa.

– Să ne fi intuit răii mişcările? E posibil, altfel nu te-ai chinui aşa.

– Mai transmit un mesaj: „Să căscăm bine ochii. Există umbre care se pogoară asupra noastră.“ Nu-l mai semnez, fiindcă mi se pare că suntem urmăriţi în tot ce facem.

– Vrei ca prietenii noştri să nu vină la-ntîlnire. Le-ai sugerat ca fiecare să trimită pe-altcineva în locul lui, c-o sumară bază de informare.

– Sunt sigur că-nţeleg avertismentul, fiindcă-i posibil ca mail-urile să ne fie inteceptate de cei care ne pîndesc.

– Aşa, întindem noi o cursă celor care ne-au pregătit-o no-

23

DANIEL BRAŞOVEANU

uă, iar prietenii noştri or să deducă la faţa locului punctu-ntîlnirii, ce-o să aibă loc în acelaşi timp cu falsul meeting.

– Iulia, copiii-îs în pericol, ştim sigur, iar Sponsorul e puternic şi viclean. Resursele noastre nu se compară cu-ale lui.

– După ce ne reunim, or să vadă ei cu cine s-au pus; asta dacă n-o ştiu deja.

– Sunt informaţi, de-aia probabil se dau de ceasul morţii să ne prindă şi să ne controleze.

– Trebuie ca familiile tuturor să capete alte identităţi şi adrese.

– Dacă pun ghearele pe ele, or să le folosească ca să ne oblige să lucrăm pentru ei.

– După ce ne reunim, o să constituim o forţă inexpugnabilă.

– Sponsorul o să ne pregătească o mulţime de capcane, însă o să fim pregătiţi ca-n cazul în care cădem în ele, să le facem faţă.

– Aşa cum intrăm în ele, tot aşa o să ieşim, dar numai după ce-aflăm planurile inamicilor.

– Imprevizibilul previzibil ne va aduce-n situaţii neobişnuite.

– O să luptăm doar pentru binele oamenilor.

– Încă nu ştim exact ce li se pregăteşte, dar, orice ar fi, nui de bun augur.

– În eventualitatea-n care-ar reuşi să ne subjuge, prin intermediul celor mai avansate creiere, Sponsorul şi compania sa, or să prevadă şi-or să controleze viitorul.

– Dintotdeauna au existat, în anumite clipe de cumpănă ale omenirii, minţi demente care-au încercat, de pe înaltele poziţii la

CĂLĂUZITORII

24

care-au ajuns, să supună, ca nişte satrapi, destinele semenilor.

– Eu-îs gata de plecare. Deja mi-am pregătit părinţii. Sunt liniştită. N-au avut nicio obiecţie, de parcă se-aşteptau la decizia mea.

– N-o să intrăm în Japonia pe rutele obişnuite. Avem doar trei zile ca s-ajungem acolo.

– Fiecare o să se strecoare în acea ţară pe cont propriu.

***

Xantu are 12 ani şi jumătate şi stă în Lima. Şi el e cuprins

de febrilitatea plecării şi-a-ntîlnirii mult aşteptate cu amicii săi necunoscuţi.

– Fiule – i se-adresă mama sa, ai stabilit să faci echipă cu prietenul tău, Quetzotclu?

– În ultimele săptămîni, am stat de vorbă cu el zilnic şi, ca să nu mă-ntrebi cum, îţi spun dinainte c-am folosit doar limbaje din matematică, fizică, chimie şi biologie. Nimeni n-ar fi putut sănţeleagă păsăreasca folosită-n mesaje, dacă le-ar fi interceptat.

Quetzotclu locuieşte în Mexic, în oraşul Cancun şi are 12 ani.

– Băiatu’ mamei, să călătoriţi împreună, să nu fii singur.

– Înainte de plecare am stabilit să ne vedem, dar asta numai pentru-a ne cunoaşte. Ca s-ajungem la destinaţie, fiecare o să se descurce cum crede că-i mai bine. Nu-ţi pot spune mai mult.

– Vai de capul meu, fiule. De fapt, tu ştii cum stau treburile, eu însă-mi fac griji. Tatăl tău nu-ţi pune nicio-ntrebare, dar şi el e-ngrijorat. Organizatorii concursului ăla ar face orice, să pună stăpînire pe creierele voastre.

– E timpul să mă exprim şi s-arăt cine sunt.

25

DANIEL BRAŞOVEANU

– Să n-acţionezi fără motiv. Nu dezvălui nimănui calităţile tale – interveni tatăl său.

– Ax o să ne pună pe toţi în valoare. Are planurile stabilite şi, chiar dacă pîn-acum ne-am cunoscut doar pe internet, sunt convins că ideile lui sunt cele mai bune. De-abia aştept să-mi văd prietenii.

– Cîţi sunteţi în total? – interveni mama.

– Nu ştiu, de fapt, n-am voie să vorbesc despre asta.

– Lasă-l în pace, femeie şi nu-l mai descoase atît, doar nu îţi închipui c-o să-ţi destăinuie toate secretele, are şi el instrucţiunile lui, însă fii sigură că n-o să ne lase de izbelişte aici.

– Dar unde-o să ne ducă? – se lamentă din nou mama.

– Dumnezeu ştie, noi o să fim pregătiţi. Atacurile asupra celor mici se vor da pe toate căile. La război, ca la război, iar cei mai expuşi în lupta lor suntem noi, părinţii, care putem fi folosiţi de răi; n-o să ne lase fiul nostru-n voia Domnului.

– Nu vă mai faceţi atîtea griji. Nimeni nu ne cunoaşte. Suntem un număr important de creiere supercreatoare. După ce ne unim, nimic n-o să ne mai stea-n cale.

– Dar voi nu ştiţi exact cu cine vă puneţi!?

– Ne-am dat seama cu cine-avem de-a face. Fiecare a făcut propriile sale analize. Ştim, în mare, despre ce-i vorba. Acum vreau să mă odihnesc, căci mîine o iau din loc.

CĂLĂUZITORII

***

26

Hymirong trăieşte-n oraşul Kiruna, din apropierea Polului

Nord. Are cincisprezece ani jumate şi nimeni nu ştie de rezistenţa lui neobişnuită în faţa celor mai năprasnice geruri şi a faptului că poate rămîne sub apă zeci de minute. E un tînăr suplu, agil precum o vulpe, puternic ca un urs polar, iar inteligenţa şi celelalte aptitudini le ascunde faţă de alţii, păstrînd cu străşnicie secretul. În clipan care a observat primul mesaj de la Ax, a-nţeles că i-a venit vremea.

– Voi îmi sunteţi cele mai dragi fiinţe, de-aceea vă întreb: ştiaţi c-o dată şi-o dată vă părăsesc?

– Fiule, e prea devreme să gîndeşti c-a venit timpul să-ţi iei soarta-n propriile-ţi mîini.

– Da, băiatul mamei, ai toată viaţa-nainte. De ce te grăbeşti să pleci, pentru că-nţeleg c-asta vrei să spui?

– Pînă să fi fost contactat de Ax, parc-aş fi trăit într-o peşteră-ntunecoasă. Acum, cînd prietenul meu, pe care încă nu l-am cunoscut, m-a făcut să percep că există mari pericole ce planează asupra universului copiilor, simt c-am ieşit afară, la lumină.

– Presimţi, oare, că Ragnarok o să declanşeze, din nou, urgiile asupra noastră? Pe vremuri, zeii s-au mai luptat cu Jotunii, într-o bătălie universală: Şarpele Lumii împotriva lui Thor. Atunci, Crepusculul s-a transformat într-un întuneric absolut, care-a înghiţit întregul univers.

– Ce-am învăţat de la tine, papa, e faptul că suprema calitate a omului e să fie viteaz şi că natura e pururea divină. Aşa m-ai educat, ăsta sunt.

– Ce vrea Ax de la tine, unde locuieşte el?

– Să-i aflu adresa e cel mai simplu lucru. Dar cui îi folo-

27

DANIEL BRAŞOVEANU

seşte? Important e că pericolul a fost identificat şi că el a preluat iniţiativa de-a crea un grup de gardieni ai copiilor şi nu numai ai lor. Suntem mai mulţi tineri care-o să-i călăuzim pe ceilalţi. Ştiu că, la fel ca şi mine, Ax a intuit că există şi alte fiinţe asemenea lui, care-or să ni se-alăture, pe care le-a şi contactat.

– Crezi c-o să le faceţi faţă adulţilor? Ei sunt cei care controlează minţile şi-i manipulează întotdeauna pe copii.

– Aşa-i. Dar asta pînă-n momentu-n care acele fiinţe imature, copiii, capătă conştiinţa existenţei lor şi-a locului pe care-l ocupă-n viaţă. Dacă noi, cei iniţiaţi, nu luăm măsuri preventive, răii or să ne creioneze destinele. Ştii cît-îi de uşor e să te joci cu minţile tinerilor?

– Probabil că cineva urmăreşte declanşarea prăpădului – interveni mama.

– De cît timp comunici cu Ax, fiule?

– E-al treilea mesaj desluşit. Acum pot să v-anunţ c-o să plec inopinat, fără a vă spune unde. Astea-s instrucţiunile, detaliile nu trebuie să le ştie nimeni, dar, oricum, o să ne re-ntîlnim curînd, pentru c-o să vă mut de-aici.

– Crezi c-or să ne ia urma?

– Da, bărbate, dacă-i aşa cum spune băiatul nostru, nimic n-o să-i împiedice pe malefici să ne ia ostatici, ca să-l prindă şi pe el.

– Măsurile, or să vă pună la adăpost, altfel suntem legaţi de mîini şi de picioare. N-o să putem acţiona, dacă sunteţi prizonierii lor.

– Înţelegem, fiule. Nu-ţi fă griji. Cum ne-anunţi, suntem gata cu bagajele.

– Fiecare copil o să-şi protejeze părinţii. Nu prin mesaje

CĂLĂUZITORII

28

se va petrece acţiunea, fiindcă-s nesigure.

– Fiule, printre străini stai la cutie şi nu ieşi-n faţă. Poţi fi provocat şi pus în situaţia de-a face pe eroul. E cel mai facil mijloc de-a fi identificat. Fii cu ochi-n patru şi cu mintea-n permanentă alertă. Trebuie să discerni grîul de neghină. Doar aşa poţi fi-n siguranţă.

– Papa, îţi înţeleg neliniştea. Primul pas pe care-l facem e să ne reunim într-un loc secret. Acolo, ne cunoaştem, ne organizăm şi ne punem în valoare capacităţile, spre-a identifica pericolele şi a stabili strategiile de combatere a lor. N-o să fiu singur, iar în misiune, n-o să mă abat de la proceduri, în care doar creativitatea va prima. Unul singur de se expune, atrage necazuri asupra tuturor.

– Ştie băiatul nostru ce face. Ai dreptate, ne aşteptam să ieşi la lumină şi să intervi pentru-a opri acţiuni criminale. Harul pe care-l ai trebuia pus în slujba aproapelui.

– E-adevărat ce spune mama ta, dar n-am fost niciun moment împăcaţi cu gîndul de-a te pierde.

– Papa, o să fiu în permanenţă alături de voi. Depărtarea nu poate să ne despartă, ci doar să ne-mpiedice temporar să ne vedem. Eu tot copilul vostru sunt şi-o să vă fiu în preajmă cît mai des.

– Cin’ să se-opună dacă asta ţi-e menirea? Noi îţi dăm binecuvîntarea. Acţiunile tale or să fie-n folosul celor năpăstuiţi.

– Chiar dacă vă rog să nu fiţi îngrijoraţi, ştiu că e-n zadar.

Timpul o să dovedească că temerile voastre-s fără acoperire. Eu şi prietenii mei o să fim un grup indestructibil.

– Voi o să fiţi Călăuzitorii.

– Da, papa, noi o să-i protejăm atît pe copii, cît şi pe adulţi.

Toată lumea ştie că neamul lui piază-rea e răspîndit pe tot globul.

29

DANIEL BRAŞOVEANU

După ce ne vom intra-n pîine, noi vom fi cei care i se va opune, punîndu-i beţe-n roate oriunde s-ar afla.

***

Sonya e o fetiţă minionă, de şaisprezece ani, cu ochii mig-

dalaţi, mai negri decît cărbunele, faţă ovală şi părul şaten ce-i atîrnă pîn’ la brîu. Chipu-i angelic e de-o frumuseţe tulburătoare.

Imediat, după citirea primului mail, s-a apucat să facă pregătiri intense. La ea, analiza, psihanaliza, inducţia şi deducţia creau, toate la un loc, ca o sclipire, ceea ce noi numim clarviziune.

Aparent, pare doar o calitate înnăscută, dar, în fapt, o mare parte e bazată pe multă ştiinţă. Imaginea de-o clipă a viitorului i se prezintă sub forma unui puzzle cu multe piese necunoscute, în care fiecare piesă e asociată c-o anumită situaţie şi cu o stare de lucruri, unele dintre ele coroborate cu oameni cunoscuţi sau nu, altele generatoare de informaţii actuale şi trecute. Împreună crează imagini cu cauzalitate între ele, care sunt descifrate şi interpretate, iar totul se finalizează în scenarii, în care fiecare e analizat şi catalogat.

La elaborarea concluziilor, care durează mai puţin timp decît i-ar fi necesar unui computer de mare putere s-o facă, apare, în mintea ei, soluţia. În baza datelor vede, cu un grad de proximitate de 40%, cam tot ceea ce va să fie, în ansamblu.

Numele de Sonya i se trage de la bunica ei, o rusoaică, care se căsătorise cu un japonez ce lucra, în calitate de consul, la Petrograd. Idila consumată-ntre ei a fost un amalgam de dragoste, politică şi spionaj, dar, mai presus de toate, de multă, multă afecţiune şi restricţii, atunci cînd bunica ei s-a stabilit în Japonia. În urmă cu cîteva săptămîni, Sonya a închiriat o vilă ele-