1 minute read

Gabriela Ana Balan | Pod

alchemia No.1 - martie 2019

Gabriela Ana Balan

Pod

traversează podul până la linia imaginară 

șerpii o așteaptă în genunchi     

azi a uitat să le aducă mere           

își va dezveli un sân, va murmura un cântec     

hai, hai șarpele și iertarea sunt rupte din rai           

ca și buzele ei     

ca și pântecul ei           

numai podu-i trecător peste ape     

i se va supune     

dacă va desena munți     

va aprinde focuri     

va înghiți vântul           

bat clopote     

pes-te-timp     

pes-te-timp           

nu-și poate aminti unde-i tutungeria     

unde începe și se sfârșește podul     

îl ia acasă                                               

știe că e frumoasă mai știe     

că peste toate apele care au străbătut-o până azi     

din copilărie cel mai bine e să ia un pod în spinare     

să-l ducă peste izvorul întrebărilor chinuitoare           

găsește rochia de mireasă     

în mâneci a-ncolțit un sâmbure de măr     

a înflorit oglinda     

dansează umbra șerpilor pe masă   

Oriana are crengi de măr în păr