GLUCIDELE

Glucidele (carbohidraţii) au un important rol energetic, un gram de glucide furnizând 4 kcal; ele sunt prezente în alimente sub formă de monozaharide, dizaharide şi polizaharide.

Conform tuturor recomandărilor, glucidele trebuie să reprezinte între 55 şi 65% din raţia calorică totală, cantitatea minimă de glucide ce asigură glucoza necesară pentru sistemul nervos al adultului fiind de 130 g/zi.

Sursele principale de glucide sunt cerealele şi produsele din cereale (făină, pâine, mălai, paste făinoase, griş, orez etc.), legumele, fructele, zahărul şi produsele zaharoase, cu menţiunea că ultimele două surse nu sunt obligatorii.

Monozaharidele sunt reprezentate de glucoză şi fructoză, care se găsesc în fructe, cereale, siropuri, miere. Glucoza se oxidează în celulă, fiind sursa principală de energie a acesteia, iar pe de altă parte se stochează în ficat şi muşchi sub formă de glicogen (energie de rezervă).

Dizaharidele sunt reprezentate de zaharoză (glucoză + fructoză); maltoză (glucoză + glucoză) şi lactoză (glucoză + galactoză).

Polizaharidele importante pentru nutriţie (amidonul şi glicogenul) sunt formate prin polimerizarea moleculelor de glucoză. Principalele surse de amidon sunt cerealele, produsele din cereale şi cartoful, în timp ce glicogenul se găseşte în unele organe (ficat, rinichi, muşchi).

Zahărul şi produsele zaharoase nu sunt indispensabile, după cum am menţionat, iar atunci când sunt consumate, cantitatea zilnică de zahăr nu trebuie să depăşească 10-20 g, deci aproximativ 4% din raţia calorică (maxim 10%, după OMS).

Pentru asigurarea unui aport suficient de vitamine, minerale şi fibre alimentare, o dietă echilibrată trebuie să conţină o cantitate zilnică de minimum 300-500 g de legume şi 200-300 g de fructe.

Indexul glicemic clasifică alimentele în funcţie de capacitatea lor de a creşte glicemia, constatându-se că aceeaşi cantitate de glucide, provenită din alimente diferite, are o putere hiperglicemiantă diferită. Indexul glicemic reprezintă raportul (exprimat în procente) dintre efectul hiperglicemiant al alimentului şi cel al unui aliment de referinţă (pâine sau glucoză, considerate a avea un index de 100).