un tânăr al zilelor noastre – Richard Vitan

RELIGIE. SPIRITUALITATE

Sfințenia este posibilă: Carlo Acutis, un tânăr al zilelor noastre

Dintotdeauna oamenii au avut nevoie de modele de la care să învețe, după care să se ghideze, pe care să le privească și eventual să le imite. Astăzi, „modelele” propuse de societate nu sunt mereu cele pozitive. În mare parte, propunerile se rezumă la bani, faimă și putere. Din fericire, mai există și modele, oameni de la care avem ce învăța.

Un astfel de model este Carlo Acutis, iar ceea ce vrea să ne învețe este că sfințenia este posibilă. Pentru a fi sfânt nu trebuie decât să facem bine și cu umilință ceea ce viața ne oferă în fiecare zi.

Carlo Acutis s-a născut la 3 mai 1991, la Londra, unde părinții săi lucrau. La doar câteva luni, părinții săi, Andrea Acutis și Antonia Salzano, s-au mutat la Milano. În adolescență, Carlo a fost diagnosticat cu leucemie. El și-a oferit suferințele pentru Papa Benedict al XVI-lea și pentru Biserică, spunând: „Ofer toată suferința pe care va trebui să o sufăr pentru Domnul, pentru Papa și Biserică”. El a murit pe 12 octombrie 2006 și a fost înmormântat la Assisi, la cererea sa, întrucât îl iubea și îl admira foarte mult pe sfântul Francisc de Assisi. Cauza sa de canonizare a început în anul 2013. El a fost declarat „Venerabil” în 2018 și „Fericit” la 10 octombrie 2020.

Încă de la o vârstă fragedă, Carlo părea să aibă o dragoste specială pentru Dumnezeu, chiar dacă părinții săi nu erau prea devotați. Mama lui a spus că, înainte să fie Carlo, a mers la biserică doar când a primit Prima Sfântă Împărtășanie, Mirul și Căsătoria.

În copilărie, lui Carlo îi plăcea să se roage rozariul. Din ziua în care a primit Prima Împărtășanie, la vârsta de 7 ani, nu a ratat niciodată întâlnirea cu Sfânta Liturghie zilnică, primindu-l pe Isus în Sfânta Euharistie. Maica Domnului a fost marele său con fident și nu a omis niciodată să o cinstească recitând Sfântul Rozariu în fiecare zi. Modalitățile moderne și actualizate ale lui Carlo s-au împletit perfect cu viața lui euharistică profundă și devotamentul marian, care l-au ajutat să fie acel băiat foarte special pe care toată lumea îl admiră și îl iubește.

Dorința pentru cer a lui Carlo se poate observa din propriile sale cuvinte: „Scopul nostru trebuie să fie infinitul și nu finitul. Infinitul este patria noastră. Sun tem întotdeauna așteptați în Rai”. O altă frază a sa este aceasta: „Toți oamenii se nasc ca originali, dar mulți mor ca fotocopii”. Pentru a ne îndrepta spre acest scop și a nu „muri ca fotocopii”, Carlo a spus că busola noastră trebuie să fie Cuvântul lui Dum nezeu, că trebuie să ne confruntăm mereu cu acest Cuvânt. Dar pentru a atinge un astfel de scop înalt

sunt necesare practicarea sacramentelor și a rugăciunii. Carlo a pus Taina Euharistiei în centrul vieții sale și a numit-o „drumul meu spre cer”. El le-a cerut părinților să-l ducă în pelerinaje, în locurile sfinților și în locurile minunilor euharistice.

Mărturia sa de credință a dus la o transfor mare profundă a mamei sale, deoarece, potrivit preotului care promovează cauza sa pentru sfințenie, el „a reușit să-și ducă părinții, rudele, în fie care zi la Sfânta Liturghie. Nu era invers; nu părinții lui l-au adus pe el la Sfânta Liturghie, ci el s-a dus și a reușit să-i convingă pe alții să primească Împărtășania zilnic”.

Carlo era foarte înzestrat cu tot ceea ce ține de lumea computerelor, astfel încât, atât prietenii săi, cât și adulții cu studii superioare în inginerie informatică îl considerau un geniu. Toată lumea a fost uimită de capacitatea sa de a înțelege secretele computerelor, care sunt, în mod normal, accesibile doar celor care au studii universitare specializate. Interesele lui Carlo au implicat programarea pe computer, editarea de filme, crearea de site-uri web, editarea și distribuirea de publicații mici, pentru a-i ajuta pe cei mai nevoiași, în special pe copii și vârstnici. A promovat minunile euharistice, mai ales printr-un site web unde le-a prezentat. Aici, el le-a spus oamenilor: „Cu cât primim mai des Euharistia, cu atât vom deveni mai mult ca Isus, astfel încât pe acest pământ vom avea o prefigurare a cerului”.

Acest tânăr credincios al Arhidiecezei de Milano a fost un mister, care, înainte de a muri, a putut să-și ofere suferința pentru Papa și Biserică. „Să fiu mereu unit cu Isus, acesta este planul meu de viață”. Aceste câteva cuvinte subliniază trăsătura distinctă a scurtei sale vieți: a trăi cu Isus, pentru Isus, în Isus (...). „Sunt fericit să mor pentru că mi-am trăit viața fără să pierd nici măcar un minut din ea cu ceva neplăcut lui Dum nezeu”. Și Carlo ne cere același lucru: ne cere să răspândim Evanghelia prin viețile noastre, astfel încât fiecare dintre noi să poată fi un far pentru a lumina călătoria altora.

Richard Vitan

clasa a XII-a A