5. Nevoile copilului şi preocuparea pentru respectarea lor

Din perspectiva dimensiunii de gen, este indicat să nu descurajaţi prin opinii sau limbaj nonverbal orice iniţiativă parvenită de la fetiţe: deocamdată, societatea noastră dezaprobă manifestările de liderism din partea acestora şi nu credem că v-ar plăcea să ştiţi că sînteţi persoana care a împiedicat apariţia unei viitoare preşedintă de ţară! Ţineţi minte: fiecare copil are dreptul să îşi realizeze potenţialul!

5. Nevoile copilului şi preocuparea pentru respectarea lor

„obiectivul absolut este educarea copiilor în aşa fel încît să fie pregătiţi a duce o existenţă responsabilă, fericită şi plină de reuşite. asta înseamnă că veţi anticipa nişte situaţii precise pentru copiii voştri, avînd în vedere că ei nu o pot face singuri.” (Ross Campbell)

Concepte:

- nevoie – stare a persoanei care resimte o lipsă, acţionează ca un semnal de alarmă şi îl conduce pe individ la săvîrşirea unor acţiuni pentru a o satisface; - ataşament – „orice formă de comportament prin care persoana se plasează şi menţine proximitatea cu un anumit individ pe care îl vede ca fiind capabil a se confrunta cu dificultăţile vieţii” (Bowlby); ataşamentul copilului nu se realizează atît faţă de persoana care îl hrăneşte sau îl schimbă, cît faţă de persoana care interacţionează şi care comunică emoţional, empatic cu el; - figură de ataşament – persoană care îngrijeşte în mod constant copilul şi cu care acesta interacţionează mai des. Această persoană este percepută de copil ca un scut, care îl ajută să se angajeze în explorarea lumii sociale şi fizice. De cele mai dese ori, figura de ataşament al copiilor este mama.

Copilul de - ani

nevoile copilului Comportamente neadecvate ale adulţilor Consecinţele nerespectării nevoilor

• Nevoia de susţinere permanentă din partea adultului; • nevoia de valorizare din partea adultului pentru dobîndirea încrederii în sine şi în adult; • nevoia de stimulare a independenţei; • nevoia de a semăna cu părinţii ca personalitate; • învăţarea autocontrolului; • nevoia jocurilor zilnice, cu o diversitate de obiecte; • nevoia de situaţii în care să înveţe să se îngrijească singur. • Atitudinea nonpermisivă: este mic, nu ştie, nu înţelege; • desconsiderarea competenţelor copilului (nu îl lăsăm să mănînce singur pentru că este mic şi nu poate sau nu poate duce singur lingura la gură şi, în loc sa mănînce, face mizerie); • atitudine de supraprotejare; • lipsa stimulării copilului; • lipsa de reguli sau reguli excesive, neadecvate vîrstei şi puterii de înţelegere a copilului. • Copilul adoptă un comportament de revoltă sau de obedienţă exagerată, de neîncredere în propriile puteri (timiditate, refuzul de a sta singur în cameră, pavor nocturn sau enurezis nocturn); • nu are curaj pentru noi experienţe; • adoptă un model de relaţie ambivalentă cu adultul: de respingere a adultului, dar şi dependenţă de acesta.

Copilul de - ani

nevoile copilului Comportamente neadecvate ale adulţilor Consecinţele nerespectării nevoilor

• Nevoia de a vorbi despre ceea ce simte, de a împărtăşi experienţe şi sentimente cu adulţii şi copiii; • nevoia de a se simţi partener în dialog; • nevoia de a avea prieteni printre semeni; • nevoia de feedback, de apreciere din partea educatoarei; • nevoia de fabulaţie; • nevoia de cunoaştere în legătură cu viaţa sexuală şi diferenţele sexuale. • Atitudine critică; • atitudine nejustificată de control; • lipsa feedback-ului; • penalizare pentru fabulaţii, fiind considerate minciuni; • evitarea unor subiecte din sfera de curiozitate a copilului. • Comportamente de rezistenţă; • se simte judecat şi vinovat, motiv pentru care va avea un comportament de ascundere; • refuzul dialogului, stagnare în dezvoltarea limbajului şi la nivel psihosocial; • teamă crescută la lăsarea nopţii, enurezis şi stări de groază; • ascunderea adevărului de teama de a nu fi pedepsit, de a pierde dragostea adulţilor; • reacţii de ruşine, teamă, timiditate.

Copilul de - ani

nevoile copilului Comportamente neadecvate ale adulţilor Consecinţele nerespectării nevoilor

• Nevoie permanentă de susţinere şi valorizare; • nevoia de a depăşi perioada de trecere de la grădiniţă la şcoală, de la un model social la altul; • nevoia de a înţelege situaţiile conflictuale din mediul familial, cauzele şi efectele acestora. • Neînţelegerea complexităţii perioadei de trecere; • reacţii neadecvate la modificările emoţionale ale copilului; • suprasolicitarea copilului; • aşteptări ce depăşesc puterea de concentrare a copilului; • mediu relaţional instabil; • crearea iluziei de mediu familial sănătos (ascunderea unor situaţii/evenimente conflictuale). • Instabilitate emoţională crescută ce duce la vulnerabilitate, oboseală sau agitaţie, hiperactivitate; • stare de disconfort (oboseală excesivă, abandonul activităţilor agreate anterior, poftă crescută de mîncare sau lipsa poftei de mîncare etc. • perturbări relaţionale profunde (irascibilitate crescută, încălcarea permanentă a limitelor şi/sau eludarea autorităţii adultului, retragere în sine); • dezvoltă suspiciuni, se instalează un sentiment de vinovăţie greu de demontat (părinţii divorţează din cauza mea; eu sînt vinovat că m-au părăsit) şi cu repercusiuni asupra dezvoltării sale normale.