Page 1

Nr 1, Aprilie 2009

Ştefania Maftei- Asistent Social – A.S.I.S- Asociaţia ”Sprijinirea Integrării Sociale”

Social Club vs. Cantina de la Drept

STUDIAZA

IN STRAINATATE

Fight Club Meets Erving Goffman. Plus-valoare la deontologie

DE CE

ASISTENT SOCIAL?

Specificul meseriei de asistent social


Nr 1, Aprilie 2009

Pentru ca aparentele inseala


Nr 1, Aprilie 2009

Editorial

Oana Monica Nae, Sociologie, anul 3

Dragi cititori, dascăli şi studenţi, ne bucurăm să venim în faţa dumneavoastră cu un nou titlu al revistei noastre studenţeşti, însoţit şi de un nou format, mai agreabil şi mai modern. În calitate de redactor-şef, îmi cer scuze pentru modificările survenite aşa în pripă, şi pentru că ne-am tot schimbat rubricile de la un număr la altul. Însă suntem la început şi sperăm să ne mai păsuiţi măcar pentru o vreme micile derapaje. Pentru nouă revistă ne-am propus să depăşim barierele romantice din precedentele două numere. Ne vom axa mai mult pe informaţiile de interes public pentru studenţi, pe programele de burse din străinătate, precum şi pe cercetări făcute despre şi cu studenţi. Ca un prolog al acestui număr, vom căuta să aflăm ce înseamnă a fi asistent social, care sunt avantajele şi dezavantajele acestei meserii. Continuăm apoi să vorbim despre bursele Erasmus, o oportunitate pentru orice student de a experimenta studenţia într-un mod cât se poate de „european”. Pe urmă, facem o incursiune pe la Social Club şi pe la cantina Facultăţii de Drept, să vedem unde ne putem spori apetitul. Abordăm şi o temă de actualitate, deontologia în publicistica românească. Apoi vă prezentăm un interviu cu un asistent social, proaspăt absolvent al facultăţii noastre, pentru ca în final să vedem ce putem face cu timpul nostru liber. În speranţa că v-am suscitat interesul, vă dorim lectură plăcută!

3


Nr 1, Aprilie 2009

Cuprins 1.Editorial...........................................................................................................pg 3 2.De ce Asistent Social?......................................................................................pg 5 3.Eseu fotografic................................................................................................pg 6 4.Social Club vs Cantina de la drept..................................................................pg 7 5.FIght Club meets E. Goffman..........................................................................pg 8 6.Tefeonul mobil, cel mai bun... ...prieten al omului.........................................pg 10 7.PLus-valoare deontologie..............................................................................pg 11 8.Aparitii editoriale...........................................................................................pg 12 9.Sesiunea de Comunicari Stiintifice a Studentilor..........................................pg 14 10.Interviu.........................................................................................................pg 15 11.Oportunităţi de dezvoltare personală.........................................................pg 16 12. Abandon, contestare şi loialitate (Albert Hirschman)................................pg 17 13. Unde mergem luna aceasta?.......................................................................pg 18

4


Nr 1, Aprilie 2009

Specificul meseriei de asistent social DE CE

ASISTENT SOCIAL?

Zilnic, pe stradă vedem tot mai mulţi copii abandonaţi, înfometaţi şi prost îmbrăcaţi. Pentru aceştia, copilăria nu mai înseamnă nimic şi trec rapid la etapa de adult în care trebuie să se descurce singuri. Pe stradă, copiii îşi iau viaţa în propriile mâini. Ei învaţă să supravieţuiască în condiţii grele de frig, foame, sete, nu au unde să doarmă şi se refugiază prin scări de bloc şi prin canale. De asemenea, sunt predispuşi la multe pericole cum ar fi: violul, prostituţia, blolile cu transmitere sexuală, consumul de droguri. Pe lângă sentimentele de teamă, frică, lipsa de speranţă şi anxietate, depresii, indiferebţă, dereglări a unor funcţii psihice, copiii străzii prezintă şi tulburări comportamentale precum minciuna, furtul, comportamentul agresiv sau negativismul. Însă, „cu toate antecedentele nefavorabile, copiii străzii rămân persoane capabile să iubească, să viseze, să se sacrifice, să înveţe din greşelile altora, ei se pot adapta şi pot construi relaţii de cuplu cu o funcţionalitate superioară familiilor din care provin”. (Dana Sima Costin, Sorin Cace, Revista de Asistenţă Socială, nr. 2/2003, p. 42). În România, există măsuri de intervenţie pentru rezolvarea problematicii copiilor străzii, cum ar fi: „programele de prevenire care se realizează prin oferirea de sprijin familiilor cu mulţi copii şi celor cu dificultăţi financiare, precum şi prin sprijinirea copiilor din instituţiile de protecţie socială (centre de plasament, centre de primire pentru minori), programe de integrare în

5

familii sau în substitute ale acestora, iar când această soluţie nu este posibilă se propune reintegrarea în instituţii de ocrotire publice sau din sectorul neguvernamental, programe de sprijin focalizate pe copiii străzii” (ibidem) Printre factorii care au determinat fuga de acasă sunt violenţa din familie, sărăcia, neînţelegerile şi relaţia negativă părinte-copil. „Sărăcia nu este o cauză suficientă pentru părăsirea familiei, ci doar dacă este asociată cu lipsa de socializare şi solidaritate în interiorul familiei” (idem, p. 41) Majoritatea problemelor cu care se confruntă persoanele care cer sustinerea din partea unui asistent social sunt determinate de factorii economici. Sărăcia generează numeroase situaţii de criză. Din păcate, în România aceste probleme se accentuează cu trecerea anilor. „Acţiunea de asistent social trebuie să fie operativă şi de intensitate maximă” (Florin Paşa şi Mihaela Paşa, 2004, p. 127) pentru depăşirea unei probleme cu care se confruntă o persoană aflată în dificultate şi care cere sprijinul unui asistent social. Toate persoanele, indiferent de vârstă, sex, naţionalitate sau religie au dreptul de a primi suport social. Însă cea mai mediatizată categorie de persoane care primeşte suport social este cea formată din copiii cu dificultăţi. Mass-media prezintă pe zi ce trece tot mai multe cazuri despre copii care se confruntă cu varii probleme, asemenea abuzurilor sexuale, bolilor cronice, violenţei în familie.

În concluzie, specificul meseriei de asistent social este acela de a „pune în aplicare programe naţionale şi regionale în vederea susţinerii unor ajutoare, indemnizaţii, alocaţie şi servicii sociale destinate familiilor cu copii, vârstnicilor, copiilor şi adulţilor cu deficienţe şi altor persoane aflate în dificultate (idem, p. 51).

Bibliografie: ¤ Paşa, Florin, Paşa, Luminiţa Mihaela, Asistenţa socială în România, Iaşi, Editura Polirom, 2004. ¤ Revista de Asistenţă Socială, nr. 2 / 2003

Mirela Maria Gheorghe, Asistenţă Socială, anul 2


Nr 1, Aprilie 2009

GUMELE DE MESTECAT PESTE TOT… DAR NU ÎN COS! Fotografiile sunt realizate in oraşul Bucureşti, în luna ianuarie 2008, când am observat şi fotografiat diferite zone ale oraşului ale căror trotuare sunt “împânzite” de gumele de mestecat ale trecătorilor. Acest fenomen are cea mai mare amploare în zonele intens circulate şi am ales pentru a exemplifica diferite zone ale Bucureştiului: Staţia de metrou Piaţa Victoriei, Piaţa Romană, Bd-ul Regina Elizabeta, zona Universităţii. Am observat că locurile în care se găsesc gume de mestecat aruncate pe jos sunt foarte variate: de la instituţii publice, magazine sau chioşcuri de ziare pâna la gurile de metrou sau cabine telefonice.

Toate zonele observate se aseamană printr-un număr mare de gume de mestecat aflate mai ales pe trotuare, zone circulate de pietoni. Pe lângă faptul că produc un aspect inestetic, aceste gume de mestecat aruncate la voia întamplării sunt o sursă de nervi şi disconfort pentru trecătorii care au ghinionul de a călca în gumele de mestecat aruncate recent pe jos. Indiferent că sunt mai vechi (poza1) sau recente (poza 2) gumele de mestecat aruncate pe jos vor da întodeauna trotuarelor şi străzilor un aspect neplăcut, creând în permanenţă senzaţia de murdar.

Grădinaru Dana Anul 1, Seria 2, Grupa 2

6


Nr 1, Aprilie 2009

Social Club vs. Cantina de la Drept Când am ajuns prima dată în această facultate, după primele procese de socializare cu noii colegi, după multă muncă intelectuală depusă în timpul cursurilor şi seminariilor, am pus problema locului în care să luăm un prânz bun: cantina studenţească. Dar care? Social Club sau Cantina de la Drept? Până la Social Club fac un minut. Până la cantina de la Drept fac zece minute. Hmm...Ei bine, în Social Club am intrat încă din prima zi a facultăţii. E timpul să cunosc şi Cantina de la Drept! Ajung la locul cu pricina (nimeresc uşa corectă a doua oară). Primul lucru care mă şochează vine pe cale vizuală: o coadă interminabilă (am nimerit la o oră de vârf ). Al doilea lucru care mă şochează vine pe cale auditivă: gălăgia specifică unei săli pline. Dar nu orice sală, ci una imensa! Am mers printre studenţii de acolo, pe care am încercat să îi identific după vârstă pe care o arătau. I-am întrebat cât de des mănâncă acolo, iar răspunsul lor a fost: “foarte rar”, “acum este prima dată”, “ocazional”. Hmmm! Interesant! Am aruncat o privire în jur: oameni de toate vârstele. Poate că totuşi nu este o cantină atât de studenţească. Am ajuns într-un final să comand. Preţurile...cam la fel. Meniul, mult mai variat. Iau tava şi mă aşez la o masă. Să mănânci singur la cantina de la Drept e, cum ar spune mulţi, cam trist. Oamenii sunt veniţi acolo în

7

grupuri. O diferenţă majoră între Social Club şi cantina de la Drept este că la aceasta din urmă poţi lua prânzul fără a interacţiona deloc. Locul este atât de mare, oamenii sunt mulţi şi foarte diferiţi, motiv pentru care coeziunea între indivizi este redusă la minim. La Social Club este imposibil să nu găseşti un coleg la masă alăturată astfel încât să nu iei niciodată prânzul singur. Atmosfera e mult mai intimă şi caldă, datorită obiectelor decorative, iar muzica

întregeşte ambientul, lucru care lipseşte cu desăvârşire la cantina de la Drept. Şi bonus! La Social Club programul începe mult mai devreme! În final, tu eşti cel care face evaluarea finală. Dar, deşi Cantina de la Drept este mult mai populară între studenţi (şi nu numai), Social Club are clienţi fideli şi sociabili. Faima aşadar, nu este totul. :)

Liliana Dragomirescu Sociologie, anul i


Nr 1, Aprilie 2009

Fight Club Meets Erving Goffman.

Short essay on how what you see is not always what you get Erving Goffman is known for producing a dramaturgical analysis of society as we know it. His analogy establishes that people are actors and their lives are a stage, the impression we express being determined by whether we are acting on our ‘frontstage’ or ‘backstage’. The main idea is that our appearance, as well as our personality, changes daily in order to impress or fit in, as we act different depending oh who's near us. By changing our hair-do, clothes, hobbies and manners, we construct the ideal image, the ideal person we would like to be, or we'd like others to believe we are, although this process of doubt and fraudation can easily bring us to the point of forgetting our true nature. There are two major types of misleading. The first one refers to people who act in a certain way in order to achieve a goal or make others act like he/she desires, while the second type in not entirely conscious and may appear due to a certain psychological tendency or personal history. “Tyler Durden: Hey, you created me. I didn't create some loser alter-ego to make myself feel better. Take some responsibility!” The performer is highly involved in his act, sometimes even getting caught himself in the enactment. This is partly caused by the fact that the actor usually

tends to present the ultimate stereotype of his type of character, while at the same time trying to demonstrate how fit and well adapted he is for that certain position . Many individuals truly believe that only their representation of reality is true, and therefore should be adopted by all. Tyler Durden: People do it everyday, they talk to themselves... they see themselves as they'd like to be, they don't have the courage you have, to just run with it.” When a fraud is discovered, the actual information we get is that a certain person didn't have the right to occupy a specific place in our world. Goffman highlightes the paradox in this situation: our anger and feeling of threat is equivalent to the degree in which the actor was successful in fooling us. This is actually related to the fact that when we find out someone took a place he or she didn't naturally deserve, our mind questions the connection between the capacity of playing a certain role and the moral/legal “authorisation” to do so. Another big issue of role-playing is how to adapt to different places and expectations. This is

where the concept of `backstage` appears, determinating the personal area which is not meant to be shown to the public eye. The sets and decors hold the feeling given by a certain action done in their premises, so that, even when nothing happens there, a specific feeling is still evoked. Secrets are another component of a well-played act. They are usually strategic facts, meant to be known by as little people as possible and can seldom be fatal to the show. The individuals who betray the group and sell out the secrets are called deserters. They usually invoke principles and high morality, selling their team-mates for the higher good, suddenly realising their past mistakes. In this case we have a performer that refuses to assume his role, and we naturally expect for either the director or the public to express his disapprovement. This action also reduces the groups’ power to convince the audience. This is unwanted because, even without acts of betray or unveiled secrets, each and every singular performance

gives birth to multiple versions of the reality, all of these having the tendency to be incompatible with the other ones. When a major secret is potentially not-safe, the team leader prepares a plan, in order to be able to keep the schedule and reach the desired objective. While most would chose an exhaustive method of learning the procedure, some think that a more relaxed plan is better, relaing more on improvisation. While playing a role on the stage is not actually real, or produces actual consequences, a successful enactment uses real-life techniques in order to keep the reality factor and the audiences grip on the story, as we can observe in the movies. While watching “Fight Club” I could easily connect fragments of Goffmans’ book to sequences from the film. Besides from ilustrating actions and processes found in the book, the movie also brings about a less developed ideea in The Presentation of Self in Everyday life, the multiple personality problem, or the Dissociative Identity Disorder (DID). The

8


Nr 1, Aprilie 2009 movie centers on the narrators relationship with Tyler, an enigmatic soap-seller and fighting afficionado. Its greatest success is actually its capacity to both disturb us and provoke thoughts, as it questions reality as we know it. We delve into the narrators mind, and find out that he is just like anybody else, usually telling people what they want to hear, even if it`s not really the truth. His real name remains unknown, although some erroneously name him Jack. The movie shows that there is nothing important about him, his strenght coming more from his lack of identity. Our narrator is addicted to purchasing objects. He buys the newest Ikea coffee table, has a vast amount of clothes. He even questions himself about the type of khakis which would define him as a person. So much with the all-known “you are NOT what you wear”; this brings about something new about how we construct our image, showing that sometimes we try to trick ourselves that we are something else, someone better. “Narrator: I flipped through catalogs and wondered: What kind of dining set defines me as a person?”

9

The narrator finds release from his sleeping disorder by attending various illness groups, getting out his pent up emotions through crying. Unfortunately, his insomnia returns when he finds another impostor at said groups, Marla Singer. During a flight for a business trip, the narrator meets Tyler Durden. Both liking to relieve their inner tensions by hitting other people, they start an underground club. Their concept catches on, with underground "fight clubs" forming in every town. The interior of Tyler Durden's Paper Street home is meant to possess a sense of decay, reflecting the dark world of its characters. Under Tyler's leadership, the fight club becomes "Project Mayhem” and, in a short period of time, fight clubs all over the country become a network for Project Mayhem and its anti-capitalist actions. A member dies on a mission, Tyler disappears and the narrator attempts to shut down the project. When someone identifies him as Tyler Durden, he calls Marla, who confirms his identity. At this point he realizes that Tyler is nothing but an alter ego of his own split personality. This is when Tyler reappears and explains how he controls the narrator's body whenever he is asleep.

The narrator is then knocked unconscious, and taken to the upper floor of a building in order to witness the destruction of a large number of buildings. He is then able to achieve a balance between his two confusing selves. “Narrator: I know it seems like I have more than one side sometimes...” Held by Tyler at gunpoint, he realizes that in sharing the same body with him, he is actually the one who is holding the gun. He fires it into his mouth without killing himself and the illusion of Tyler dies. Shortly after, Marla appears, and, holding hands, the two watch how the entire financial city block is destroyed. I love it how the movie is somewhat obscured, shot in dim light, how Tyler`s house reflects his personality and dislike for material objects and modern technology. Hints of the splitpersonality appear all the time, just like when, at the airport, when the narrator says "Could you wake up as a different person?" the camera briefly follows Tyler. When Tyler and the narrator fight, not only no one intervenes, but everyone looks rather bewildered. During the fight scenes, the camera shows not only the fight, but also the reactions of the other fight club members. The director, David Fincher, doesn`t necessarily focus on the

costumes or settings, but rather on the characters actions. During our life, we try to evolve towards our 'ideal' self, which is a combination of different selves and in constant change. The many selves present within any of us at any given time depend on our values and have a huge influence upon our actions. Sometimes, our values are re-evaluated in order to let different contradictory selves coexist; this is the moment when the multiple personality problem appears, one specific self disappearing completely for a small period in order to make place for another. Some people do this, in a significantly smaller degree, automatically. This is what fuels my question on what makes a person create an alter-ego in the first place, and, more than this, what makes him hide it from himself. I think the major part in choosing this movie to ilustrate Goffman`s theory was the fact that, although basically any movie represents this very idea, it brings something new in the ilustration of the multiple personality sindrome dissorder. It shows that sometimes we act so much in front of others that we begin to act in front of the mirror, slowly forgetting who we are. It`s normal to act differently in different situations, but it`s always best to keep a balance and try to represent your own self as much as possible.

Dumitrescu Diana Alexandra


Nr 1, Aprilie 2009

Telefonul mobil, cel mai bun... ... prieten al omului !

Trăim într-o epocă în care tehnologia îşi spune cuvântul. Pe zi ce trece apar tot felul de ceea ce Creangă ar fi numit în basme: “micii şi marii ajutători”. Să luăm ca exemplu lucrurile nelipsite din viaţa noastră de zi cu zi, cum ar fi telefonul mobil. Dacă la începutul anilor ‘90 (cam atunci au apărut primele telefoane mobile la noi în ţară) deţinerea unui telefon mobil era considerată un lux, şi doar o anumită parte din populaţie îşi permitea să-şi cumpere unul, astăzi telefonul mobil este un rău necesar. De ce? Simplu de explicat: a cumpăra un telefon mobil a ajuns să fie la îndemana oricui, mai ales datorită ofertelor companiilor de telefonie mobilă şi a gamei largi de produse oferite. Pe principiul “am telefon, deci exist “, telefonul a reuşit sa fie o marcă a identităţii indivizilor. Design special, forme şi mărimi diferite, culori care mai de care, sunt doar câteva dintre elementele care definesc personalitatea individului. Mai mult decât atât, funcţiile pe care azi le îndeplineşte telefonul mobil au ajuns să îl transforme în ceva indispensabil. Nu numai că telefonul constituie un mijloc de comunicare ci, pe lângă asta, dacă este mai “dotat”, îl putem folosi şi pentru a naviga pe Internet, pentru a asculta muzică, pentru a face poze sau a filma, chiar şi pentru a viziona filme sau pentru jocuri. Cu alte cuvinte, dacă avem telefon mobil (ce-i drept puţin mai performant), nu mai avem nevoie de aparat foto, mp3 player, televizor, calculator etc. Sună bine, nu-i aşa? Şi la propriu... şi la figurat...

Alina Palade, Sociologie, anul 2

10


Nr 1, Aprilie 2009

Plus-valoare la deontologie

De ce cred unii oameni că maşinile sunt un accesoriu ce trebuie asortat cu ţinuta vestimentară? Şi de ce trebuie să ştim noi de existenţa acestor oameni? Desigur, răspunsul unui jurnalist monden ar fi că tabloidizarea excesivă aduce puncte importante de audienţă. Însă etica? Deontologia? S-au perimat? Am înţeles, legile şi regulamentele de la noi din ţară sunt stipulate doar la modul scriptic, neexistând nicio vagă intenţie de a le respecta în vreun fel. Dar totuşi… Mă gândesc că din toată pleiada de ziarişti autohtoni, trebuie să fie şi câţiva oripilaţi de nivelul mediocru al subiectelor promovate în tabloide. Chiar nu se sesizează nimeni? Ne spunea săptămâna trecută un profesor de la Facultatea de Jurnalism că există zeci de coduri de etică. ZECI. Pentru ce atâtea norme, când practic nu se respectă niciuna? Doar ca să avem ce le povesti studenţilor la cursuri, ca apoi după o scurtă perioadă de practică să uite ce au învăţat în şcoală? Extinzând un pic planul, lipsa de orice raţionamente morale întâlnită în cotidiane apare constant şi la televizor. Raitingul generos este un deziderat

11

pentru toţi realizatorii şi producătorii de show-uri de televiziune, dar încercările de a-l obţine diferă foarte mult de la o emisiune la alta. Promovarea excesivă a non-valorilor prinde atât de bine la o parte semnificativă a populaţiei României, astfel că de ce să nu afundăm în prostie cât putem de mult? Ar fi anacronic pentru spaţiul televizual autohton să inviţi un filosof sau un economist, de vreme ce sondajele de opinie dovedesc că ei nu sunt de bonton pentru publicul nostru. Cei care fac tiraje abracadabrante tabloidelor româneşti cu siguranţă nu sunt nici academicieni, nici oameni de cultură, nici somităţi într-ale ştiinţei. Iar dacă auditoriul de astăzi este format din adulţii de mâine, cu certitudine vom ajunge o ţară de superficiali în cautare de bârfe ieftine (nu că n-am fi deja, dar ne vom spori acest statut grotesc). Nu ştiu cât este dreptul nostru să le judecăm moravurile jurnalistice celor din media, mulţi dintre ei fiind diletanţi într-ale scrisului. Iar a fi puritan în exces nu este la îndemâna oricărei meserii. Cred însă că s-ar cuveni o minimă morală, atât pentru binele redactorilor, cât mai ales al cititorilor.

Oana Monica Nae, Sociologie, anul 3


Nr 1, Aprilie 2009

Apariţii Editoriale O istorie subiectivă în sociologie românească Autor: Cătălin Zamfir Editura: Polirom, 2009 An aparitie: 2009 Pret redus: 17,21 LEI Această carte poate fi considerată o testare a relaţiei dintre producţia sociologică şi contextul epistemologic şi cel social-personal. Am tratat viaţa mea sociologică asemenea unui fapt social-epistemologic, o istorie a universului meu ca sociolog. O istorie a sociologiei bazată pe propria mea experienţă. Deci o istorie subiectivă. O istorie a mea ca parte a sociologiei româneşti postbelice poate va ajuta la limpezirea imaginii de ansamblu.” (Cătălin Zamfir)

Cum să redactăm Autor: Septimiu Chelcea Editura: Comunicare.ro, 2007 Pret: 23 LEI “Cum să redactăm” este un instrument de lucru esenţial pentru toţi cei care pregătesc o lucrare academică. Volumul, aflat la cea de-a 3-a ediţie, revăzută şi adăugită, expune şi exemplifică normele de redactare a unei lucrări în stil ştiinţific, dar şi reperele pentru o prezentare eficientă şi corectă, modul de prezentare a conţinutului fiind la fel de important ca şi conţinutul însuşi al lucrării. Rigurozitatea metodelor, tehnicilor si procedeelor de obtinere si de prelucrare a datelor, coerenta demonstratiei si validitatea concluziei trebuie sa imbrace haina unui stil a carui exactitate stiintifica nu exclude eleganta si amprenta personala. O carte, aşadar, care nu trebuie să lipsească din biblioteca nici unui student sau doctorand.

Construcţia simbolică a câmpului electoral Autor: Ioan Dragan Preţ: 43,90 LEI Editura: Institutul European, 1998 Din cuprins: - Comunicarea electorala; - Retorica electorala in campania prezidentiala '96; - Tipuri de dezbatere electorala televizata; - Efectele comunicarii asupra comportamentului electoral; - Tipologii ale comportamentului electoral in Romania; Spectacolul sondajelor.

12


Nr 1, Aprilie 2009

Autor: Ioan Durnescu Editura:Polirom Preţ: 24,95 LEI Volumul prezintă profilul ocupaţional al asistentului social care îşi desfăşoară activitatea în spaţiul carceral şi principalele reglementări interne şi internaţionale privind activitatea în penitenciare. Sunt expuse principalele teorii care pot contribui la întelegerea comportamentului infractional si care fundamenteaza interventiile ce au ca scop schimbarea comportamentala. Sectiuni distincte analizeaza procedurile, metodele si tehnicile specifice asistentei sociale in penitenciar (planificarea executarii pedepsei, evaluarea initiala, lucrul la nivel individual si cu grupul) si particularitatile interventiilor in cazul detinutilor vulnerabili (minori, femei, detinuti cu deficiente mintale etc.). Lucrarea se adreseaza studentilor de la facultatile de asistenta sociala care se specializeaza in probatiune, asistentilor sociali care intentioneaza sa-si desfasoare activitatea in penitenciare, precum si celor ce reglementeaza activitatea acestora in spatiul carceral.

Tratat de manipulare Autor: R. V. Joule & J. L. Beauvois Editura: Antet Pret redus: 14,64 LEI Acesta este unul dintre cele mai mari best-seller-uri ale editurii noastre. Studiind manipularea in viata de zi cu zi, cei doi profesori de psihologie ofera retete si dau ca exemple experimente uluitoare de manipulare, arta de a-i determina pe ceilalti sa faca ceea ce ei nu doresc fara a apela la muschi. O carte utila atat manipulatorilor cat si noua... celorlalti.

Sisteme moderne de asistenţă socială Autor: Doru Buzducea Editura: Polirom, 2009 Preţ: 24.95 ron Structurile naţionale si internationale ale asistentei sociale sint active atit in Europa si America de Nord, cit si in Asia sau Africa, networkingul global indicind o noua reasezare a profesiei. Volumul prezinta tendintele de dezvoltare a asistentei sociale in contextul mai larg al procesului de globalizare si un set conceptual (etica, valori, proces de interventie, roluri profesionale) necesar in practica asistentei sociale. De asemenea, uint analizate comparativ sistemele existente la nivel international si este descris sistemul national de asistenta sociala, cu aspectele pozitive, dar si cu limitele sale. Structurata ca un curs, lucrarea se adreseaza studentilor de la facultatile de asistenta sociala si sociologie, dar si practicienilor din domeniu.

13


Nr 1, Aprilie 2009

14


Nr 1, Aprilie 2009

Ştefania Maftei- Asistent Social – A.S.I.S- Asociaţia ”Sprijinirea Integrării Sociale” M.G- Ne puteţi spune mai multe despre A.S.I.S? A.S - A.S.I.S are două programe – Centrul de Consiliere a Familiei Defavorizate şi Apartamente Sociale pentru băieţi şi fete ( unde stau tinerii între 18-25 de ani, care ies din Centrele de Plasament)- Aici aceşti tineri învaşă să trăiască, să-şi dezvolte deprinderi de viaţă independente, iar la finalul perioadei îşi caută gazdă, chirie, deoarece vor fi capabili să se descurce singuri. M.G – Cu ce categorie de beneficiari lucraţi? A.S - Lucrez aproximativ cu toate categoriile de beneficiari, de toate vârstele, copii, adulţi şi mai puţin vârstnici. Acestea se confruntă cu diferite probleme, au anumite dizabilităţi, sunt dependenţi de droguri, alcool. Sund adulţi sau copii care au trăit pe stradă sau provin din familiidezorganiozate şi sărace. M.G- Bun, dacă am aflat mai multe despre A.S.I.S, ai putea să ne spui mai multe despre tine ca asistent social? A.S- Da cu cea mai mare plăcere.

M.G – Ce calităţi crezi că ar trebui să aibă un asistent social pentru a profesa şi pe care le-ai pus în practică? A.S- În primul rînd trebuie să fie o persoană foarte deschisă, opendmind, şi să nu privească cu superiori-

15

tate beneficiarul. Trebuie să fie empatic, să aibă tăria de caracter pentru că se poate confrunta cu multe probleme. Să ştie să se adapteze fiecărui beneficiar şi fiecărei probleme cu care acesta se confruntă. Trebuie să de dovadă de raţionalitate ţi acceptare. M.G- Cum ai caracteriza profesia ta? A.S- O profesie care mi se potriveşte, şi de la care am multe de învăţat. Pentru că lucrez numai cu oameni, foarte diferiţi şi care se confruntă cu diverse probleme am învăţat multe de la ei, ce ma ajută să ma dezvolt, şi să înţeleg mai bine viaţa şi lumea ce ne inconjoară. M.G – Şi aum, ceva despre facultatea de Asistenţă Socială. Cum ai ales să dai la această facultate? A.S – Iniţial am vrut să dau la Filozofie, însă până la urmă am ales Facultatea de Asistenţă Socială, deoarece îmi plăcea cum sună şi mă atrăgea ca specializare. Însă facultatea am înţeles-o mai bine din anul 3, şi mi-am dat seama că am foarte multe de învăţat de la profesori şi de la practica pe care am facut-o,

intrănd în legătură cu diferite organizaţii. M.G- Pe final, ai putea să ne spui o amintire din studenţie, legată de Facultatea de Asistenţă Sociala? A.S – Ahhh! Am foarte multe, însă imi amintesc cu drag experienţa din timpul unui examen. Era un examen oral, însă cu o seară înainte am fost la un „party”, şi nu pot spune că arătam foarte odihnită. Îmi era frică că o să-şi dea seama domnul profesor, şi că nu o să pot vorbi, deşi mă pregătisem pentru examen. Am stat şi am aşteptat foarte mult până să intru în sală şi astfel oboseala se accentuase. Când am ajuns în faţa domnului profesor, îmi tremurau picioare şi în acelaşi timp îmi era ruşine şi am trecut prin cele mai intense emoţii dintre toate examenle pe care le-am susţinut la facultateM.G – Îţi mulţumesc frumos pentru interviu. A.S – Şi eu îţi mulţumesc şi aştept cu drag să citesc revista.

Maria Mirela Gheorghe (Asistenta Sociala, anul 2)


Nr 1, Aprilie 2009

Oportunităţi de dezvoltare personală Florin Slabu, Sociologie, anul 2

Bursele Erasmus În câmpul ştiinţelor umaniste, şi cu preponderenţă în sociologie, contactul cu alte societăţi este nu numai benefic, ci aproape imperativ. Şi cum cunoaşterea societală implică alocarea unei perioade destul de vaste acestei cauze, cea mai bună modalitate de a o face este de a pleca în străinătate ca student. În acest sens Universitatea Bucureşti oferă studenţilor / masteranzilor / doctoranzilor ei burse Erasmus prin programul european Socrates.

Ce este Erasmus ? Conform site-ului facultăţii, „ERASMUS este o componentă a Programului european SOCRATES, care îşi propune să ajute mobilităţile universitare atât ale studenţilor, cât şi ale profesorilor. Un alt obiectiv ERASMUS este încurajarea cooperării între universităţile din Europa”. Universitatea Bucureşti are acorduri de colaborare cu universităţi de prestigiu din Franţa, Italia, Germania, Suedia sau chiar Turcia, deci avem o paletă largă de opţiuni. Principalele criterii de selecţie sunt rezultatele academice din anul anterior, pregătirea unui CV şi a unei scrisori de intenţie, cunoaşterea unei limbi străine fiind o condiţie sine qua non. Selecţia pentru mobilităţi Erasmus va avea loc în luna aprilie însa calendarul va fi dat publicităţii la sfârşitul lunii martie, aşa că fiţi vigilenţi. Şi pentru a fi sigur că nu pierdeţi

această oportunitate puteţi contacta coordonatorul Erasmus al facultăţii noastre, prof. Poliana Ştefănescu. Un punct important îl reprezintă factorul financiar, drept dovadă, Universitatea Bucureşti solicită studenţilor ce au trecut de preselecţie o schiţă de buget privind cheltuielile ce vor surveni ulterior. Fiecărui student i se asigură un grant a cărui valoare s-a situat, anul trecut, la suma de 128 de Euro lunar, însă se aşteaptă ca

anual această sumă să scadă, datorită creşterii cererii. Nu fiţi descurajaţi, o asemenea experienţă merită orice sacrificiu! Pentru mai multe detalii privind bursele Erasmus vizitaţi site-ul facultăţii www.sas.unibuc.ro. Sunt sigur că nu doriţi să rataţi o astfel de oportunitate. Şi pentru a vă spori interesul pentru acest tip de mobilitate, în numărul următor al revistei veţi putea citi un articol al unui student „Erasmus” din îndepărtata Suedie.

16


Nr 1, Aprilie 2009

Abandon, contestare şi loialitate (Albert Hirschman)  Motto-ul cărţii: „În fiecare minut se naşte un leneş”.  Posibilitatea de abandon este asociată economiei, fiind carcateristică unei concurenţe normale.  O firmă poate să nu resimtă efectele opţiunii pentru abandon a clienţilor săi, dacă ea va câştiga noi clienţi pe măsură ce îi pierde pe cei vechi. Daca o firmă se confruntă cu o scădere a calităţii, va antrena în acest proces toate firmele din domeniul respectiv, iar fiecare firmă va pierde o parte din clienţi, dar îi va câştiga pe clienţii nemulţumiţi de la firmele concurente. Astfel, opţiunea pentru abandon este ineficientă, pentru că nu mai constituie un semnal de alarmă pentru managerii firmei. Soluţie dezirabilă  fuzionarea firmelor (monopolul va înlocui concurenţa într-un mod avantajos).  În condiţiile în care clienţii unei firme aleg contestarea în detrimentul abandonului, eficacitatea va creşte până la un moment dat direct proporţional cu volumul de contestare.  Pentru o bună funcţionare a democraţiei, este necesară din partea cetăţenilor o implicare maximă şi activă. Însă un amestec între cetăţenii activi şi cei pasivi poate să servească mai bine democraţia decât ar face-o un activism total sau o apatie totală.  Contestarea se manifestă cu precădere în ţările slab dezvoltate, pentru că acolo posibilitatea de a alege este limitată. De asemenea, opţiunea pentru contestare este mai frecvent întâlnită printre membrii unei organizaţii decât printre clienţii unei firme (numărul celor care deţin influenţa în cadrul unei organizaţii este mai mare decât numărul celor care au o influenţă considerabilă asupra politicii firmei de la care cumpără).  Prezenţa alternativei abandonului poate împiedica dezvoltarea artei contestării.  Există multe cazuri în care concurenţa nu împiedică extinderea monopolului, ci îl susţine, scăpându-l de clienţii care fac probleme  formă de monopol tiranic (caracterizată prin oprimarea celor slabi şi prin exploatarea săracilor).  În sistemele bipartite, abandonul poate interveni nu numai ca rezultat al deplasării unui membru sau a unui grup de membri de la un partid la altul, ci şi pentru că oricând se pot pune bazele unui al treilea partid.  Kierkagaard – „în comparaţie cu un act de pură credinţă, cea mai loială comportare presupune o doză de calcul raţional”.  Loialitatea, ca utilitate socială, poate duce la evitarea acumulării deteriorării (asemenea cazurilor în care nu există piedici în calea abandonului). Cea mai funcţională dintre loialităţi apare atunci când „pare mai iraţională”  denotă un ataşament puternic faţă de o organizaţie, imposibil de justificat printr-o explicaţie logică (ex: ataşamentul faţă de un partid politic sau o echipă de fotbal).  Atât contestarea, cât şi abandonul sunt mecanisme de recuperare supuse forţei declinului în timp.

17

Oana Monica Nae, Sociologie, anul 3


Nr 1, Aprilie 2009

Unde mergem luna aceasta? Mincinosul Bucuresti, miercuri, 29 Aprilie 2009, ora 19:30 Asociaţia Culturală de Teatru, "Dracula" cu o bogata experienta in domeniul teatral organizeaza spectacolul cu piesa de teatru MINCINOSUL, de Carlo GOLDONI. Preţ / bilet: Categoria 1: 70 RON Categoria 2 : 50 RON Maraton Horatiu Malaele-Mascariciul Duminică, 26 Aprilie 2009, ora 21:00 STUDIO UNESCO Bucuresti:Joi, 23 Aprilie 2009, ora 21:00Vineri, 24 Aprilie 2009, ora 21:00Sambata, 25 Aprilie 2009, ora 21:00Duminica, 26 Aprilie 2009, ora 21:00STUDIO UNESCO BucurestiO serie de spectaciole evniment in Stagiunea APRILIE 2009 la Studioul international UNESCO de teatru Andre Louis Perinetti – MARATON HORATIU MALAELE:¤ LECTIA, de Eugen Ionesco (Regia : Horatiu Malaele) – Joi, 23 Aprilie 2009, ora 21:00¤ CAFENEAUA, de de Sam Bobrik & Ron Clark (Regia : Horatiu Malaele) – Vineri, 24 Aprilie 2009, ora 21:00¤ SUNT UN ORB, Recital actoricesc cu Horatiu Malaele – Sambata, 25 Aprilie 2009, ora 21:00¤ MASCARICIUL, dupa A.P. Cehov (Regia : Horatiu Malaele) – Duminica, 26 Aprilie 2009, ora 21:00¤ STUDIO UNESCO – Bulevardul Magheru, nr. 27, etajul II (zona Piata Romana, in blocul Librariei Papirus de langa Cinema Studio) Info: 0745/173.298 (Radita Rosu) ; 0724/295.668 (Tudor Prodan) E-mail: studio.unesco@gmail.com Pret/bilet categoria all: 47 RON/ spectacol Concert Nazareth la Bucureşti Scoţienii de la Nazareth vor susţine un concert în România, pe data de 26 aprilie 2009, acesta urmând să aibă loc la Arenele Romane din Bucureşti. Concertul face parte din turneul aniversar de 40 de ani de existenţă ai trupei, Nazareth fiind înfiinţată în 1968, în oraşul Dunfermline, Scoţia. Biletele costa 80 de RON şi pot fi achiziţionate din reţeaua de magazine Diverta. Concertul va fi deschis de Trooper. Concert Mandinga Miercuri, 23 aprilie 2009, Mandinga va concerta la Bucuresti in Spice Club. Biletele se vor procura de la intrarea clubului. Club Spice, Calea Victoriei 21-23, Bucuresti, Concert Taxi Sambata, 25 aprilie 2009, ora 22:30, trupa Taxi va concerta in Hard Rock Cafe.

Biletele se pot procura la intrare. Pretul unui bilet este de 25 lei. Hard Rock Cafe:Kiseleff 32, Bucuresti Spitalul Amorului Luni, 27 Aprilie 2009, ora 21:00 STUDIO UNESCO Bucuresti ¤ NOCTURNELE TEATRULUI TANAR¤ SPITALUL AMORULUI. Buchet de romante si arii nationale 1848-1948Punerea in scena: Mihaela TIGANUSCu: Mezzosoprana Oana ANDRALa pian: Alexandru POPOVICIProducator: Promotion Company O rememorare a muzicii cantata in saloanele bucurestene din perioada de sfarsit a secolului al XIX-lea si inceput de secol XX, prin intermediul unei voci de rezonanta, mezzosoprana Oana Andra, solista a Operei Nationale din Bucuresti, acompaniata de pianistul Alexandru Petrovici. Pret/bilet: 25 lei Eu si Marley Data inceput: 24 Aprilie 2009 Data final: 30 Aprilie 2009 Locatie: Bucuresti - Movieplex Cinema Luni - Vineri: 15:30 Sambata - Duminica: 11:15, 15:30 Dinosaurs: Giants of Patagonia Data inceput: 24 Aprilie 2009 Data final: 30 Aprilie 2009 Locatie: Bucuresti - Movieplex Cinema Luni - Duminica: 15:00 Paul, mare poliţist la mall Data inceput: 24 Aprilie 2009 Data final: 30 Aprilie 2009 Locatie: Bucuresti - Movieplex Cinema Luni - Marti: 13:00 17:00 18:45 20:30 22:15Miercuri Vineri: 13:00 17:00 18:45 20:30Sambata - Duminica: 11:15 13:00 17:00 18:45 20:30 22:15

18


Nr 1, Aprilie 2009

Redactor-şef: Oana Monica Nae (Sociologie, anul 3) Redactori: Maria Mirela Gheorghe (Asistenţă Socială, anul 2) Alina Palade (Sociologie, anul 2) Liliana Dragomirescu (Sociologie, anul 1) Tehnoredactor: Dragos Ilie (Sociologie, anul 1)

19

Design: Dragos Ilie (Sociologie, anul 1)


Mâncatul chiar este singura ta plăcere!?

Acum eşti ajutat să te laşi de mâncat!!!

Social Times - Numarul 1  

Revista ASSAS-UB