RJVMF nr. 5 (3) 2017

Anul II / Vol. 2/ Nr. 5 (3) 2017

REVISTĂ EDITATĂ ÎN PARTENERIAT CU EDITURA

Editura Etna este înscrisă în Societatea Editorilor Români.

Acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS ) la poziția 241 şi de Colegiul Medicilor din România (CMR)

ACREDITATĂ DE

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology www.rjvmf.innovationinhealth.ro

TEMA EDIȚIEI

PARAZITOLOGIE & DERMATOLOGIE

1E5DITE CR EMC

SCĂ RP IN

EZ

IU N

I

PRU RIT IN

EC

F

ACŢIUNE RAPIDĂ ŞI EFICIENŢĂ DE DURATĂ

AT

oclacitinib

Ț II

L

Rupe cercul vicios al pruritului şi inflamaţiei

Distribuitor în România: Altius SRL, Bulevardul Timişoara 169-173, Sector 6, Bucureşti. office@altius.ro, www.altius.ro; Tel: 021 310.88.80/2, Fax: 021 310.88.86.

MEDICINA VETERINARĂ - SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ANTICHITATE

Î

ncepând cu acest editorial vă propunem să facem o incursiune în Antichitate, la începuturile civilizației, pentru a ne reaminti istoria și evoluția medicinei umane și veterinare. În acest număr vom merge în Mesopotamia, civilizație care a exercitat o puternică influență asupra întregii lumi antice a vechilor egipteni, evrei, perși, fenicieni, dar și asupra popoarelor europene din bazinul mediteranean - greci și romani.

Sumer a fost primul stat centralizat care s-a format în sudul Mesopotamiei, cu aproximativ 2.000 ani î.Hr. Mai la nord a apărut și statul Akkad, cu capitala la Babilon, care s-a extins și a înglobat și Sumerul. Cele două ramuri etnice (sumerienii și akkadienii) au fuzionat, rezultând o cultură unică, babiloniană. Astfel, Babilonul a devenit cel mai puternic oraș din Mesopotamia.

Cel de-al treilea centru de dominație a fost reprezentat de asirieni, cu capitala la Ninnive.

Sumerienilor le este atribuită scrierea cea mai veche din lume, cuneiformă, apărută pe tăblițe de argilă, cunoscute sub denumirea de “tăblițele de la Uruk”. Apogeul utilizării caracterelor cuneiforme este atins în secolul al II-lea, în timpul redactării celebrului cod al lui Hammurabi, rege babilonian (1728-1686 î.Hr.), iar inscripțiile cuprind: un prolog, un text cu 280 de articole de drepturi, proprietăți, recompense și un epilog.

Această inscripție se referă atât la medicina omului, cât și a animalelor, reprezentând primele legi scrise din istorie.

Iată câteva din prevederile codului lui Hammurabi în materie de animale: - pe lângă termenul general de “Munai-Su”, care înseamnă „medicul de animale”, există trecut și “medicul de boi”, precum și “medicul de asini”; - conform articolului 224, dacă medicul de boi sau de asini a tratat de o boală gravă un bou sau un asin și l-a vindecat, stăpânul boului sau asinului va da medicului drept salariu o șesime dintr-un siclu de argint; - articolul 225 impunea medicului de animale obligația conform căreia “dacă a tratat un bou sau un asin de o boală gravă și i-a produs moartea, să dea stăpânului un sfert din prețul boului sau al asinului”.

Criteriul de apreciere a activității medicale era doar rezultatul, fiind răsplătită numai vindecarea, nu și eforturile depuse de medic în cazurile grele.

Codul Hammurabi are meritul de a fi introdus prima legislație medicală din istorie și prin pedepsele aspre impuse, de a îi obliga pe practicieni să fie prudenți, exigenți și să nu comită greșeli.

Pe un sigiliu cilindru care se află azi la Muzeul Louvre din Paris, apar încrustați doi zei, diverse instrumente chirurgicale, din care unul folosit în obstetrica veterinară, precum și un text implorator: “O, zeu Edin Mungi, care le ajuți pe femele la fătare, Urlugaledina este slujitorul tău”. Edin Mungi este găsit în Panteonul sumerian ca zeu al animalelor de pășune, iar invocația este făcută în favoarea femelelor care nasc, concluzionându-se că Urlugaledina era obstetrician veterinar, primul nominalizat de istorie.

E D I T O R I A L

Dragoș Marius CHIRIAC, Redactor-șef

E D I T O R I A L

De asemenea, pe un vas sumerian este reprezentat șarpele ca simbol al medicinei. Acest simbol – șarpele – dovedește eternitatea demersului medical și regenerarea ciclică, respectiv înnoirea continuă a științei medicale.

Sumerenii practicau necropsia pe animale sacrificate, în special oi și iezi, pentru a examina suprafața ficatului, denumit kabittu.

Din tăblițele de lut cu inscripții cuneiforme, datând din jurul anului 2500 i. Hr., reiese că sumerienii aveau o bogată literatură medicală. Din texte rezultă că bolile erau clasificate după organul în care evoluau, ficatul fiind considerat centrul organismului, viața fiind asigurată de sânge, care se reînnoiește după consumarea alimentelor.

Arta vindecării în Mesopotamia apare ca fiind practicată diferențiat: - A-SU era medicul de oameni; - MUNAI-SU era medicul de animale.

Din această perioadă se constată diversificarea specialităților medicale: - medicina internă, cu o încărcătură total religioasă, era practicată exclusiv de preoți; - practica chirurgicală, bolile ochiului și medicina pe animale, erau practicate de meșteșugari laici, dar și aceștia invocau zeii în favoarea vindecării pacienților lor, iar terapeutica, constituită din apă și foc, se confunda cu practicile magice (purificarea prin îmbăiere în fluviile sfinte Tigru și Eufrat, ungerea cu untdelemn și aprinderea focului ritual).

La mesopotamieni, starea de sănătate sau de boală depindea de o serie de zei.

La sumerieni, principalii zei erau: Anu, Enki și Enlil cu fiul său Ninib, care era zeul sănătății.

La babilonieni, principalii zei erau: Ea – zeul apelor, fiul lui Marduk implorat în caz de boală și un nepot, Nabu, considerat patronul științei. Zeul medicinei era Ninazu.

Mesopotamienii au practicat: medicina magico–hieratică; medicina empirico–laică.

Medicina magico-hieratică era practicată de sacerdoți în mod diferențiat: Baru se ocupa de anamneză, diagnostic și prognostic; Asipu practica invocarea tip rugăciune și alungarea spiritului malefic; A-Su era terapeutul propriu-zis care împletea invocarea zeilor cu remediile de tip medicamentos.

Boala era considerată pedeapsa pentru fărădelegile comise de bolnavi sau de un popor, idee ce o regăsim și la vechii evrei, preluată apoi de creștinism. Conform acestei idei, boala era transmisă pe pământ de zei, ei servindu-se de spirite malefice care îi pedepseau pe muritori. Aceste spirite malefice atacau fiecare doar o anumită parte a corpului (caracteristică a medicinei sumero-asiro-babiloniană): Utukku - boli de gât; Rabisu - boli de piele; Ibasu - epilepsie; Negral - ciumă.

Diagnosticul magic consta în depistarea cu precizie a duhului rău care, singur sau asociat cu alte duhuri, au produs o anumită boală (idee primitivă a unui diagnostic etiologic diferențiat pe boli și regiuni).

Procedeele terapiei magice constau în: - implorarea zeului vindecător pentru alungarea demonilor; - purificarea prin îmbăiere în apele fluviilor sfinte Tigru și Eufrat; - transferul bolii într-un animal mic sacrificat și pus apoi pe trupul bolnavului; - ungerea bolnavului cu substanțe urât mirositoare pentru ca duhurile rele să fugă de la el.

Herodot spunea că babilonienii nu aveau medici, bolnavii erau scoși în piețe publice, tratându-se după sfaturile primite de la trecătorii care au suferit de aceleași boli.

Conform medicinei empirico-laice, A-Su, medicul laic pentru oameni și Munai-Su, medicul pentru animale, foloseau următoarele remedii: - vegetale: cedru, smochin, șofran, ceapă, măceș crescut pe mormânt; - produse animale: limbă de șoarece, oase de om, lapte de măgăriță; - minerale: gips, cretă, pucioasă, praf de drum, praf de casă, pulberi din morminte.

Aceste amestecuri se administrau per os, pe piele, fumigații, cataplasme.

După această scurtă incursiune în istoria medicinei veterinare și umane, vă invit să parcurgeți acest număr al revistei, ce conține informații științifice de actualitate din specialitățile “Parazitologie și Dermatologie”. În numărul viitor vom continua cu istoria antică a medicinei umane și veterinare practicate de egipteni, fenicieni și hitiți.

Lectură plăcută!

MEDICINA VETERINARĂ SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ANTICHITATE

142

Dragoș Marius Chiriac, Redactor-șef

116

ASPECTE CLINICE ȘI TERAPEUTICE ALE UNOR DERMATOPATII ALERGICE LA CABALINE Clinical and therapeutical aspects of some alergic dermatitis in horses

Ghe. Dărăbuș

150

CERCETĂRI ASUPRA PARAZITOZELOR INTESTINALE LA PĂSĂRI DE CURTE (GALLUS DOMESTICA) Research on intestinal parasites in poultry (Gallus domestica)

CLINICAL STUDY

INCIDENŢA GIARDIA DUODENALIS LA CÂINII ŞI PISICILE CE SE PREZINTĂ LA CONSULTAŢIE ÎN CABINETELE VETERINARE DIN BUCUREŞTI Giardia’s incidence in dogs and cats in veterinary clinics placed in Bucharest

158 159

138

ALERTĂ MAXIMĂ: PRIMUL FOCAR DE PESTĂ PORCINĂ AFRICANĂ ÎN ROMÂNIA

BABESIOZA LA CABALINE, CAZ CLINIC Equine babesiosis, clinical case

UP-TO-DATE

PRECIZĂRI ANSVSA REFERITOARE LA DEPISTAREA, ÎN UNELE ȚĂRI DIN UNIUNEA EUROPEANĂ, DE OUĂ CONTAMINATE CU FIPRONIL EMA: OPINIE ȘTIINȚIFICĂ CU PRIVIRE LA IMPACTUL UTILIZĂRII ANTIBIOTICELOR LA ANIMALE ASUPRA SĂNĂTĂȚII PUBLICE ȘI A ANIMALELOR D.M. Chiriac

D. Lescai, Cristina Topală

CLINICAL CASE

UP-TO-DATE

D.M. Chiriac

Olimpia Iacob, V.S. Prisecaru

134

SINDROMUL DISPARIŢIEI COLONIILOR DE ALBINE Colony collapse disorder (CCD) – a review Narcisa Mederle, A. Balint, S. Morariu,

ORIGINAL ARTICLE

Ghe. Solcan, Alina Anton, M. Bîrsan

124

REVIEW

162

S U M A R

113

EDITORIAL

EVENT

MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE VETERINARE SEPTEMBRIEOCTOMBRIE 2017

D.E. Gîscă

Anul II / Vol. II / Nr. 5(3/2017) COORDONATOR REVISTĂ Dr. Gabriela GEORGESCU REDACTOR-ȘEF Dragoș Marius CHIRIAC

ABONAMENTE ȘI PUBLICITATE MULTIMEDIA BUSINESS CORPORATION

E-mail: redactia@innovationinhealth.ro Web: www.innovationinhealth.ro Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

COMITET EDITORIAL SENIOR EDITORI Șef lucr. Dr. Daniel Constantin LESCAI Prof. Univ. Dr. Viorel ANDRONIE Șef lucr. Dr. Eusebiu Viorel ȘINDILAR Prof. Univ. Dr. Gheorghe SOLCAN Șef lucr. Dr. Alexandru VIȚĂLARU Prof. Univ. Dr. Nicolae STARCIUC Asist univ. Dr. Florentina (REPUBLICA MOLDOVA) DARABAN-BOCĂNEȚI Prof. Univ. Dr. Alexandru ȘONEA Asist. univ. Dr. Răzvan Conf. Univ. Dr. Alexandru DIACONESCU Nicolae MĂLĂNCUS Conf. Univ. Dr. Olimpia IACOB Asist. univ. Dr. Mariana GRECU Conf. Univ. Dr. Narcisa Geanina MEDERLE Asist. univ. Dr. Jelena SAVICI Conf. Dr. Aurelian PAȘCA Dr. Ruxandra Otilia CRISTEA Conf. Univ. Dr. Violeta-Elena SIMION Dr. Dan Eugen GÎSCĂ Șef lucr. Dr. Ciprian OBER Dr. Florin LECA ISSN: 2537 – 4095 Dr. Cristina PREDA ISSN-L: 2537 – 4095 Dr. Ana TUDOSE Dr. Andrei TUDOSE ISSN (online): = ISSN 2558 - 9318 Dr. Iosif VASIU www.rjvmf.innovationinhealth.ro

Copyright © 2017 Multimedia Business Corporation Drepturile de autor pentru articolele și fotografiile publicate aparţin exclusiv Multimedia Business Corporation. Reproducerea, totală sau parţială, și sub orice formă, tipărită sau electronică, sau distribuţia materialelor publicate se face numai cu acordul scris al MBC. Responsabilitatea asupra conţinutului original al materialelor aparţine în întregime autorilor.

Persoanele intervievate răspund de conţinutul declaraţiilor lor, iar utilizatorii spaţiului publicitar, de informaţiile incluse în machete.

ORIGINAL ARTICLE

Clinical and therapeutical aspects of some alergic dermatitis in horses

ASPECTE CLINICE ȘI TERAPEUTICE ALE UNOR DERMATOPATII ALERGICE LA CABALINE CLINICAL AND THERAPEUTICAL ASPECTS OF SOME ALERGIC DERMATITIS IN HORSES

OPEN ACCES JOURNAL

Prof. Univ. Dr.Gheorghe Solcan*, Asist. Univ. Dr. Alina Anton, dr. Marinel Bîrsan USAMV Iași, Facultatea de Medicină Veterinară Recieved: July 2017 Accepted: July 2017

Corresponding author: Prof. Univ. Dr.Gheorghe Solcan, Email: gsolcan@yahoo.com

REZUMAT Dermatitele alergice la cabaline pot fi consecințe ale unor reacții de hipersensibilizare sistemice sau localizate.

Urticaria se întâlneşte cel mai frecvent la cabaline, putând fi determinată de numeroşi alergeni: medicamente, furaje concentrate, infecţii, infestaţii parazitare, înţepături de insecte, boli interne, tumori maligne, polenuri, spori de mucegaiuri. Angiedemul poate fi asociat cu urticaria, în cazul acțiunii severe a alergenilor, mai ales în cazul administrării intravenoase. Forma cea mai severă de angiedem este anazarca, datorată sensibilizării la toxine bacteriene (Streptococcus equi). Dermatita de hipersensibilizare la înţepături de culicoizi este frecventă la cai, cu caracter sezonier (primăvara-vara) localizată pe zonele expuse înțepăturilor. Dacă animalele cu alergie la Culicoides spp. suferă mai frecvent de afecţiuni respiratorii, comparativ cu cele nealergice, se poate suspecta atopia (predispoziția genetică la alergii). Dermatita alergică de contact este determinată de: insecticide, mase plastice, materiale din cauciuc, săpunuri, şampoane, gudroane, unele plante şi diverse medicamente topice.

Tratamentul constă în evitarea contactului cu alergenii, administrarea de corticoizi, antihistaminice și desensibilizante nespecifice.

CUVINTE-CHEIE:

Cite this article: Ghe. Solcan, Alina Anton, M. Bîrsan.

Clinical and therapeutical aspects of some alergic dermatitis in horses.

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 5(3): 116-123.

cabaline, alergie, urticarie, edem angioneurotic, Culicoides spp.

ABSTRACT Allergic dermatitis in horses could be due to systemic or local hypersensitivity reactions. Urticaria is very much encountered in horses being induced by numerous allergens: drugs, concentrated feed, parasites, insects bites, infections, internal diseases (tumors), pollens and spores of fungus. Angioedema could be associated with urticarial, in case of more severe action of allergens, especially when they are inoculated intravenously. The most severe form of angioedema is anazarca due to hypersensitivity to Streptococcus equi toxins. Hypersensitivity to Culicoides is a very common seasonal allergic dermatitis in spring and summer season. If animals with Culicoides allergy are predisposed to respiratory diseases we may suspect an atopic status (genetically predisposition to allergy). Contact allergenic dermatitis is induced by: insecticides, plastic materials, rubber, shampoos, tar, some plants and topical drugs.

KEYWORDS:

116

horses, allergic dermatitis, urticaria, angioedema, Culicoides spp.

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Ghe. Solcan, Alina Anton, M. Bîrsan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Alergologia a cunoscut o dezvoltare deosebită în medicina omului, dar și a animalelor de companie, mai ales datorită utilizării acestora din urmă ca modele experimentale. Devine tot mai evident faptul că animalele mari, fie ele de fermă sau de companie/agrement, reacționează similar omului la stimulările antigenice.

Reacțiile alergice sau de hipersensibilizare sunt cel mai adesea sistemice, iar uneori localizate.

MANIFESTĂRI ALERGICE SISTEMICE

Urticaria este o dermatopatie caracterizată prin erupţie papuloasă pruriginoasă, iniţial circumscrisă, apoi cu tendinţă la invadarea zonelor învecinate. Poate evolua de sine stătător sau concomitent cu edemul angioneurotic (angiedemul, edemul lui Quincke), diferenţa între cele două manifestări constând în localizarea dermo-epidermică a infiltratului în urticarie şi hipodermică în edemul angioneurotic (3, 6). Urticaria se întâlneşte cel mai frecvent la cabaline.

Mecanismul etiopatogenetic este complex. Cel mai adesea, urticaria şi edemul angioneurotic apar ca urmare a reacţiilor de hipersensibilizare de tip I şi/sau III faţă de factori sensibilizanţi extrem de numeroşi: medicamente, furaje, infecţii, infestaţii parazitare, înţepături de insecte, boli interne (în special ale ţesutului conjunctiv), tumori maligne, agenţi inhalaţi: polenuri, spori de mucegaiuri etc. (8, 10).

Ca alergeni medicamentoşi intervin: unele antibiotice (peniciline, tetracicline etc.), antiparazitare interne, sulfamide. Antibioticele mai sunt utilizate pentru a asigura sterilitatea unor produse medicamentoase: produse biologice şi hormonale, soluţii de electroliţi ș.a., putând determina alergii şi pe această cale. Cele mai întâlnite în practică sunt reacţiile alergice la penicilină şi streptomicină, mai rar cele faţă de tetracicline şi eritromicină.

Vaccinurile şi serurile heteroloage pot provoca reacţii alergice din cauza proteinelor străine pe care le conţin, cât şi din cauza antibioticelor şi adjuvanţilor din compoziţia lor. În industria medicamentelor se utilizează o serie de adjuvanţi, conservanţi, emulgatori ș.a.m.d. care pot provoca, de asemenea, reacţii alergice sau anafilactoide. Din această categorie, un loc important ocupă carboximetilceluloza, ingredient inclus frecvent în antibiotice, corticosteroizi şi alte produse medicamentoase. Parahidroxibenzoaţii utilizaţi drept conservanţi au potenţial alergenic. Totuși, pe de altă parte, din cauza înrudirii chimice cu anestezicele locale (procaina, benzocaina), pot determina şi reacţii alergice încrucişate faţă de acestea.

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Mai pot fi implicate antiinflamatoarele (acidul acetil-salicilic şi derivații lui), chiar unii corticoizi de sinteză sau unele preparate vitaminice (1, 6, 8, 12). Noi am întâlnit edemul angioneurotic după administrarea de vitamina D3 sau K hidrosolubile.

Ca alergeni alimentari intervin anumite furaje cu un ridicat potenţial histaminogen: leguminoasele, Brasicaceele (rapița, varza), secara, porumbul (planta verde, boabele nematurate, silozul), orzul, grâul, furajele concentrate mucegăite etc. Disfuncţiile hepatice şi gastrointestinale acționează predispozant, determinând pătrunderea în circulaţie a unor metaboliţi anormali (peptone) care se comportă ca haptene, cuplându-se cu proteine normale din circulaţie, acestea fiind astfel recunoscute ca antigeni.

Pe lângă factorii chimici - sensibilizanţi sau nu - în etiologia urticariei şi a edemului angioneurotic mai intervin factori fizici (presiunea mecanică, frigul sau căldura excesivă, radiaţiile solare, vibraţiile, apa), factori psihici şi genetici.

Atopia este definită ca o reacţie de hipersensibilizare de tip I provocată de predispoziţia genetică a unor indivizi de a produce excesiv IgE şi/sau IgGd specifice faţă de diverşi aeroalergeni banali inhalaţi şi/sau absorbiţi transcutanat sau pe cale digestivă. Alergenii principali implicaţi în producerea dermatitei atopice sunt pneumoalergenii. Rolul cel mai important revine polenurilor (de graminee) și sporilor de mucegaiuri (Alternaria spp, Cladosporium spp etc). Această predispoziție este implicată la cai și în etiologia bolii obstructive respiratorii cronice, finalizată adesea prin emfizem pulmonar. O importanţă deosebită prezintă în atopie fenomenul de prag şi principiul sumaţiei efectelor: cumularea progresivă a mai multor alergeni şi însumarea efectelor diverşilor factori prurigeni.

Reacţiile apărute la primul contact cu unele substanţe exogene, fără participarea Ig, se numesc reacţii anafilactoidesau idiosincrazice (6) şi se traduc cel mai frecvent prin urticarie sau edem angioneurotic. Atât în cazul reacţiilor de hipersensibilizare, cât şi în cazul reacţiilor anafilactoide, structurile “de şoc” sunt reprezentate de receptorii vasculari ai tegumentului.

Sub influenţa histaminei şi a altor mediatori eliberaţi din mastocitele degranulate, se produce vasodilataţie capilară şi hiperpermeabilizare, traduse clinic prin eritem, prurit, edem dermo-epidermic şi/sau hipodermic (10).

Diferenţierea clinică a reacţiilor anafilactoide faţă de anafilaxie este practic imposibilă, doar o anamneză atentă putând stabili dacă

117

ORIGINAL ARTICLE

Clinical and therapeutical aspects of some alergic dermatitis in horses

Figura 1. Urticarie. Papule și piloerecție pe laturile toracelui și crupă animalul mai avut contact anterior cu substanţa responsabilă de producerea reacţiei.

Clinic, semnele de urticarie apar la scurt timp după recontactul cu alergenul (câteva minute, până la câteva ore). Se caracterizează prin erupţii papuloase circumscrise, reliefate, cu diametrul variind de la câţiva milimetri la câţiva centimetri, chiar la acelaşi animal. Papulele sunt însoţite de horipilaţie localizată (Fig. 1). Uneori, la suprafaţa pielii exprimă o serozitate clară care aglutinează firele de păr şi, ulterior, dă naştere la cruste.

Erupţiile cutanate sunt însoţite de prurit, de intensitate variabilă. Localizările de predilecţie ale urticariei la cal sunt: faţa, laturile gâtului şi ale trunchiului, feţele mediale ale coapselor (3, 6), însă pot fi afectate şi prepuţul, tegumentul perianal şi

perivulvar. Starea generală este nemodificată sau puţin modificată, apărând subfebrilitate sau febră moderată. Apariţia, uneori, a tulburărilor digestive - colici, diaree - poate sugera natura alimentară a urticariei. În cazul în care este determinată de furaje concentrate,se mai asociază cu laminita acută (furbura).

Angiedemul poate fi asociat cu urticaria, în cazul acțiunii severe a alergenilor, mai ales în cazul administrării intravenoase, fiind localizat mai frecvent pe față și gât, dar uneori și pe piept și fața ventrală a abdomenului (Fig. 2). Edemul situat în regiunea abdominală ventrală şi substernală pune problema diferenţierii de insuficienţa cardiacă, renală sau hepatică.

Figura 2. Angiedem (edemul Quincke) în regiunea abdominală ventrală. Același animal ca și în figura 1

118

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Ghe. Solcan, Alina Anton, M. Bîrsan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 3.

Anazarcă.

Edem invadant al capului, gâtului şi a regiunii guturale

La cal, forma cea mai severă de angiedem este anazarca. Aceasta apare mai frecvent din cauza sensibilizării la toxine bacteriene: Streptococcus equi şi germeni implicaţi în producerea flegmonului grebănului sau a altor infecţii de focar. Se caracterizează prin edem invadant al capului, gâtului şi a regiunii guturale (Fig. 3), disfagie şi dispnee severă, tradusă prin cornaj laringian. Apar peteşii pe mucoasele regiunii capului şi chiar pe piele, consecutiv afectării mecanismelor coagulării sanguine (diateză hemoragică coagulopatică). Edemul se poate continua prepectoral, subabdominal şi chiar pe membre.

Diagnosticul clinic este facil, bazându-se pe caracterul efemer al erupţiilor papuloase.

Mai dificil este diagnosticul etiologic. Testele intradermice, larg utilizate în diagnosticul bolilor alergice, sunt controversate.

Evoluţia urticariei este supraacută sau acută, rar depăşind 24 ore. Doar anazarca are o evoluţie mai îndelungată, dacă nu se produce moartea prin asfixie. Rareori se produce moartea prin şoc anafilactic.

Prognosticul este favorabil în urticarie şi rezervat în angiedem.

Tratamentul profilactic constă în evitarea contactului cu alergenii declanşatori, ceea ce este dificil de realizat practic. La subiecţii cu antecedente de urticarie se recomandă testarea prealabilă a medicamentelor sau serurilor heteroloage, prin inoculare intradermică a unei cantităţi de 0,1 ml soluţie.

Tratamentul curativ nu este necesar în formele efemere, uşoare, care retrocedează spontan. În celelalte cazuri se impune, în primul rând, suspendarea contactului cu alergenul. În cazul pătrunderii alergenului pe cale digestivă, se

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

recomandă dieta, administrarea de purgative uleioase sau saline.

Rezultate foarte bune se obţin prin utilizarea glucocorticoizilor, în special a hemisuccinatului de hidrocortizon, 1-5 mg/kg sau chiar mai mult în şocul anafilactic. Se pot utiliza și corticoizi retard (dexametazon, Dexafort). Se mai recomandă antihistaminicele de sinteză: Romergan, Feniramin, Clorfeniramin, Clemastin etc. în dozele uzuale.

Cu rol adjuvant, se recomandă terapia desensibilizantă nespecifică: hiposulfit de sodiu 10-20-% i.v., 0,05 g/kg, gluconat sau clorură de calciu i.v., 0,1 g/kg, vitamina C. Pentru calmarea pruritului, pe zonele cu erupţii se pot aplica fricţiuni cu apă sărată (o lingură de sare la 0,5 l apă), apă oţetită (1-3 linguri oţet la 0,5 l apă) sau comprese reci, fricţiuni alcoolice, mentolate sau camforate, pomezi cu analgezice etc. În angiedem, tratamentul urmăreşte aceleaşi obiective ca şi în urticarie, cu excepţia cazurilor severe, cu edem laringian şi iminenţă de asfixie, când este necesară traheotomia de urgenţă şi oxigenoterapia.

Dermatita de hipersensibilizare la înţepături de culicoizi se consideră că este cea mai comună dermatită alergică la cabaline. Există peste 2.000 de specii de Culicoides răspândite în întreaga lume (13). Boala este, de asemenea, cunoscută în toată lumea, incidenţa ei în cadrul populaţiei de cabaline variind între 2,8% în Marea Britanie, 3% în Elveţia şi 32% în Australia. Boala a cunoscut numeroase denumiri: eczema de vară, dermatita recidivantă estivală etc. (8, 10, 11). Studii sistematice asupra bolii au demonstrat intervenţia reacţiilor de hipersensibilizare de tip I şi IV faţă de alergeni din

119

ORIGINAL ARTICLE

Clinical and therapeutical aspects of some alergic dermatitis in horses

Figura 4.

Dermatită alergică cronică determinată de culicoizi.

saliva dipterelor din genul Culicoides. Speciile cele mai frecvent implicate sunt: C. brevitarsus (C. robertsi) în Australia, C. pulicaris, C. punctatus şi C. nubeculosus în Marea Britanie, C. spinosus, C. stellifer şi C. variipenis în S.U.A. Boala are caracter sezonier, legat de activitatea culicoizilor şi se întâlneşte obişnuit după vârsta de 2-3 ani.

Clinic, alergia la înţepăturile de Culicoides spp. se caracterizează printr-o dermatită pruriginoasă sezonieră. Boala apare primăvara, odată cu îmulţirea insectelor, şi dispare iarna.

Pe zonele expuse atacului culicoizilor apar ca leziuni primare, plăci eritematoase şi edematoase (urticariene), însoţite de piloerecţie (aspect de ”împroşcat cu alice”). Pruritul intens determină autotraume locale şi leziuni secundare: alopecie, eroziuni, ulcere, scuame, cruste şi chiar lichenificaţie în forma cronică.

Zonele cele mai afectate sunt: faţa dorsală a gâtului, incluzând regiunea coamei, faţa, capul, urechile, spetele şi crupa (Fig. 4), leziunile putându-se extinde şi pe torace, coadă şi regiunea perineală. Unele specii de Culicoides se hrănesc pe feţele ventrale ale corpului, dar - în mod obişnuit - dermatita din aceste zone se datorează înţepăturilor de tăuni.

La examenul hematologic se poate constata eozinofilie, dar aceasta prezintă variaţii diurne legate de perioada când are loc atacul, fiind maximă de obicei în crepuscul.

Dacă animalele cu alergie la Culicoides spp. suferă mai frecvent de afecţiuni respiratorii, comparativ cu cele nealergice, se poate suspecta atopia (predispoziția genetică la alergii).

Diagnosticul se bazează pe tabloul morfoclinic şi evoluţia sezonieră. Intradermoreacţia

120

cu extracte de Culicoides spp. se poate utiliza, dar cu rezerve.

Tratamentul constă în prevenirea atacului insectelor prin utilizarea insecticidelor de contact şi medicație simptomatică. În combaterea pruritului se afirmă că antihistaminicele au eficacitate redusă, în schimb sunt foarte eficienţi corticoizii retard pe cale parenterală: dexametazon 0,1 mg/kg., o singură injecţie (6) . Piodermitele secundare se tratează cu antiinfecţioase, local sau general.

Majoritatea ectoparaziţilor induc reacţii imunitare din partea gazdei, cu rol foarte important în patogeneza dermatitelor. Sarcoptes scabiaei induce reacţii de hipersensibilitate de tip imediat. Infestaţiile repetate cu Hypoderma spp. determină apariţia de anticorpi circulanţi specifici, printre care s-au identificat reagine. Aceastea ar putea fi la originea reacţiilor anafilactice întâlnite uneori după tratamentul antiparazitar.

DERMATITA ALERGICĂ DE CONTACT

Contactul cu diferite substanţe exogene poate determina două tipuri de dermatită: alergică şi iritativă, ambele putând evolua concomitent. Reacţia alergică este de tip IV. Boala se datorează contactului cu diferite substanţe exogene, naturale sau de sinteză, care în mod obişnuit nu sunt nocive. Sunt implicate în producerea bolii: insecticidele de contact, masele plastice din componenţa vaselor utilizate pentru hrănire, materiale din cauciuc, săpunurile, şampoanele, gudroanele, unele plante şi diverse medicamente topice.

Reacţiile alergice pot fi provocate atât de principii activi din componenţa medicamentelor

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Ghe. Solcan, Alina Anton, M. Bîrsan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 5.

Dermatită alergică de contact la șleauri căptușite cu cauciuc.

Erupție crustoasă, pruriginoasă

Figura 6.

Rosături de ham.

Pseudotundere, nepruriginoasă

topice (antibiotice, corticoizi, antiinflamatoare nesteroide ca salicilaţii şi indometacinul), cât şi de către diverşi coloranţi sau conservanţi din componenţa acestora: sulfiţii utilizaţi ca antioxidanţi, parahidroxibenzoaţii (conservanţi înrudiţi chimic cu anestezicele locale şi care pot da reacţii încrucişate cu acestea), clorocrezolul, acidul sorbic etc. Lanolina din unguente este o cauză frecventă a alergiilor de contact.

Nichelul din componenţa unor componente metalice ale harnașamentului şi cromaţii utilizaţi în industria pielăriei sunt cauze frecvente ale dermatitei de contact alergice.

Pielea bolnavă este mult mai susceptibilă la agenţii sensibilizanţi şi astfel de reacţii pot fi o cauză a rezistenţei la tratament sau chiar a agravării unor dermatite.

Majoritatea substanţelor implicate în producerea dermatitei alergice de contact nu

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

au structură antigenică. În general, substanţa chimică iniţiatoare a procesului alergic se comportă ca haptenă. Ea se leagă de o proteină purtătoare din epiderm sau, probabil, de la suprafaţa celulei lui Langerhans, combinaţia haptenă-proteină purtătoare fiind recunoscută ca antigen. Un rol important în producerea dermatitei alergice de contact revine predispoziţiei individuale (atopiei).

Clinic, la locul de contact cu substanţa responsabilă se constată eritem, papule, uneori vezicule şi exoseroză. Pruritul este semnul predominant. Din cauza autotraumatizării se produc piodermite. În forma cronică apar cruste, scuame, lichenificare, alopecie şi hiperpigmentare.

Cel mai frecvent leziunile sunt limitate la suprafețele de contact cu unele piese de harnașament. Noi am întâlnit astfel de manifestări

121

ORIGINAL ARTICLE

Clinical and therapeutical aspects of some alergic dermatitis in horses

Figura 7. Dermatită de contact iritativă după stropire abuzivă cu o substanță caustică. Leziuni erozive şi ulcerative pe faţă.

Blefaro-conjunctivită. ca urmare a căptușirii șleaurilor cu cauciuc, pentru evitarea rosăturilor (Fig 5). Trebuie făcută diferențierea față de rosăturile de ham, care evoluează progresiv, cu pseudotundere, fără erupții pruriginoase (Fig 6).

Diagnosticul diferenţial trebuie făcut, de asemenea, faţă de dermatita de contact iritativă, provocată de diverse substanțe iritante sau caustice, care pot fi aplicate în scop terapeutic sau din rea voință (Fig. 7). Din păcate, destul de frecvent, dermatita de contact alergică evoluează împreună cu cea iritativă.

Tratamentul necesită, în primul rând, suspendarea contactului cu alergenul. Corticoterapia sistemică cu dexametazon sau Dexafort este eficace. Terapia locală se face cu rezerve, ţinând cont de implicaţiile posibile ale medicaţiei topice în producerea bolii. Dermatita de contact iritativă presupune îndepărtarea/ neutralizarea urgentă a substanței iritante.

122

Determinarea PH-ului local se poate face rapid și permite luarea măsurii terapeutice adecvate. Soluția criminală cea mai ieftină este soda caustică (PH alcalin) și se neutralizează prin spălare cu apă oțetită. În cazul PH-ului acid, se face spălarea cu soluție de bicarbonat de sodiu. Leziunile erozive-ulcerative se tratează în mod adecvat, cu creme protectoare, antiinflamatoare și antiinfecțioase.

Atragem atenția asupra faptului că toate leziunile cutanate neprotejate de păr sau pigment se agravează în cazul expunerii la soare.

Recomandăm evitarea expunerii la soare a cailor cu depilații patologice și leziuni erozive sau aplicarea unei creme fotoprotectoare de uz uman.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Ghe. Solcan, Alina Anton, M. Bîrsan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Bibliografie 1. Ackerman L., 2008, - Atlas of Small Animal Dermatology. Ed. Inter Medica, Buenos Aires.

2. Affolter V.K., Tscharner, C.Von, 1992 - Cutaneous Drug Reactions: Retrospective Study of Histopathologycal Changes andtheir Correlation with the Clinical Disease. Veterinary Dermatology, 3, 157-163.

3. Bârză H., May I., Ghergariu S., Hagiu N., 1991 - Patologie şi clinică medicală veterinară. Ed. Știința, Chișinău.

4. Buttin P., Sergheraert R., 1993 - Ecologie du gros intestin ches le chien. Intolerances digestives et dermatites alimentaires. Rec.Med. Vet., 169 (11/12), 885-893.

5. Evans A.G., Paradis M.R., O’callaghan M., 1992 - Intradermal testing of horses with chronic obstructive pulmonary disease and recurrent urticaria, Amer J., Vet. Res., 53, 2, 203-208.

6. Ghergariu S., 1984 – Bolile alergice şi autoimunopatiile la animale. Ed. Ceres, Bucureşti.

7. Jean-Blain C., 1987 - L’allergie d’origine alimentaire chez les

CV

Prof. univ. dr. Gheorghe SOLCAN FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ IAȘI ÎN PERIOADA 1981-1986; STUDII POSTUNIVERSITARE Doctorat în domeniul Medicină Veterinară, cu tema:”Contribuţii la studiul afecţiunilor cutanate ale carnivorelor domestice” susţinut în 1998. Conducător ştiinţific: Prof. Dr. H.C. PAUL Ioan FUNCŢIA ACTUALĂ Prodecan, Profesor univ. dr., titularul disciplinelor: Clinică medicală, Dermatologie veterinară, la Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad Iaşi FUNCŢII ÎNDEPLINITE ANTERIOR 1986-1988 - medic veterinar stagiar, apoi medic epizootolog la Întreprinderea Avicolă de Stat Babadag, judeţul Tulcea; - noiembrie 1988 – asistent univ., la Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi, 1994 şef lucrări, titular al disciplinei Toxicologie la Colegiul Universitar Agricol, specializarea Igienă şi Laborator Veterinar - martie 2001 conferenţiar la disciplinele: Patologie şi clinică medicală., Toxicologie şi toxicoze -din 2005 profesor univ. dr., iar din 2008 conducător de doctorat FUNCŢII DE CONDUCERE -2000 -2004, 2008-2012 secretar ştiinţific (cancelar) al Facultăţii de Medicină Veterinară Iaşi 2004- 2008, 2012-2016 prodecan SPECIALIZĂRI POSTUNIVERSITARE 1995 - stagiu de specializare (3 luni) în patologia carnivorelor, la Ecole Nationale Veterinaire d’Alfort, Franţa

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

carnivores domestiques. Sci. Vet. Comp., 89, 257-265.

8. Mitrea I.L., Solcan Gh., Daneş Doina, Ioniţă Mariana, Solcan Carmen, 2006-Dermatopatologia animalelor de fermă Ed. Medicală Veterinară, Bucureşti.

9. Scott D.W., Miller W.H., Griffin C.E., 1995 –Muller and Kirk’s Small Animal Dermatology, 5thed, WB Saunders Co, Philadelphia.

10. Scott D.W., 2007 – Color Atlas of Farm Animal Dermatology, Blackwell Pub., Oxford.

11. Solcan Gh., I.L. Mitrea, 1996 - Dermatita estivală recidivantă a ecvinelor (hipersensibilizarea la înțepături de insecte). Zootehnie și Medicină Veterinară, 1, p.30-32.

12. Solcan Gh., V. Vulpe, 2011, Dermatologie, în Medicina internă a animalelor (C. Falcă, coord), vol 2, Ed. Eurostampa, Timişoara, pag., 351-526.

13. Yager J.A., Scott D.W., 1993 - The Skin and Appendages în Patology of Domestic Animals.4th ed., vol.I., 531-738, ed. by Jubb K.V.F., Kennedy P.C., Palmer N., Academic Press Inc, New York.

1998 stagiu de documentare şi specializare (3 luni) în epidemiologia bolilor netransmisibile, la Ecole Nationale Veterinaire de Toulouse, Franţa, finanţat prin bursă TEMPUS. 2004-2016 mobilitati Socrates-Erasmus la Facultăţile de Medicină Veterinară Liege, Liverpool, Gent, Istambul, vizita de lucru la Universitatea Purdue, SUA (2010), predare cursuri la Universitățile Elazig, Turcia (2011) și Airlanga, Indonezia (2010).

CONTRACTE DE CERCETARE- 33 (LISTĂ SELECTIVĂ) a. Director de proiect 1.POS-DRU ID 77222 - Perfectionarea si dezvoltarea resurselor umane pentru cercetare si inovare prin scoala doctorala 2.PN2 62-085/2008, Transplant autolog de tesut neural din mucoasa olfactiva si celule stem in tratamentul leziunilor maduvei spinarii la caine, acronim BIONEURO 3.PN2 51-004/2007-2010, Program integrat de supraveghere a sănătăţii şi creşterea calităţii producţiei în fermele de vaci pentru lapte, acronim SANVACMILK 4. CNCSIS, cod 599/ 2006-2008 Utilizarea examenului ecografic si paraclinic pentru optimizarea starii de sanatate si a productivitatii la rumegatoare 5.CNCSIS 187/2000 Studiul acţiunii agenţilor cancerigeni şi cocancerigeni asupra tubului digestiv la animalele de experienţă şi al terapiei anticanceroase Responsabil partener 1.PN2 52-161/2008-2011, Studii de epidemiologie moleculara in echinococoza/hidatioza la om si animale in sudul si nord vestul Romaniei;Program strategic si de management a bolii 2. CEEX Caracterizarea unor principii bioactive de origine vegetala si fungica, cu actiune citostatica, imunomodulatoare, metabolica si neurotropa si valorificarea lor in alimentatia functionala, 2005-2008 3. CEEX , Biotech, 252/2006, Obtinerea unor tulpini submerse de Claviceps purpurea cu preferentiala si inalta capacitate glucanosintetica si stabilirea domeniilor de valorificare biomedicala a unor preparate glucanice autohtone” ASPECTE INOVATIVE ALE REZULTATELOR CERCETĂRII - contribuții la diagnosticul ecografic al bolilor la animale - cercetări de electrofiziologie a sistemului nervos, aparatul Electroencefalograf-electromiograf–Neuropack S1 EMG/EP Measuring fiind unicul în medicina veterinară din România - demonstrarea efectului antimicotoxinic al unor antioxidanți naturali - contribuții originale în dermatologie veterinară, endocrinologie, fizioterapie

123

ORIGINAL ARTICLE

Research on intestinal parasites in poultry (Gallus domestica)

CERCETĂRI ASUPRA PARAZITOZELOR INTESTINALE LA PĂSĂRI DE CURTE (GALLUS DOMESTICA) RESEARCH ON INTESTINAL PARASITES IN POULTRY (GALLUS DOMESTICA) OPEN ACCES JOURNAL Olimpia Iacob1, Vicențiu–Ștefănel Prisecaru2 1 Conf. univ. dr. la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad” din Iași, Departamentul Clinici, Disciplina Parazitologie și Boli parazitare; 2 Dr. medic veterinar (DVM) în cadrul Circumscripției Sanitare Veterinare din Localitatea Negrești (județul Vaslui)

Recieved: July 2017 Accepted: July 2017

Corresponding author: Olimpia C. IACOB ”Ion Ionescu de la Brad” University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Faculty of Veterinary Medicine, Department of Parasitology and Parasitic Diseases, 8 M. Sadoveanu Alley, 700489, Iasi, Romania Phone: +40232.407317; Mobile: +40740754194; Fax: +40232.219113 E-mail iacobolimpia@yahoo.com; oiacob@uaiasi.ro

REZUMAT

Cite this article: Olimpia Iacob, V.S. Prisecaru.

Research on intestinal parasites in poultry (Gallus domestica).

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 5(3): 124-133.

Cercetările s-au desfășurat asupra unui efectiv de 406 păsări (Gallus domestica), în zece gospodării din localitatea Negrești (județulVaslui), cu scopul de a studia parazitozele digestive la păsările adulte, implicațiile epidemiologice în declanșarea episoadelor clinice la pui și consecințele economice. Efectivul de păsări a fost investigat, timp de un an, epidemiologic, clinic, paraclinic, morfopatologic, parazitologic și terapeutic.

S-au prelevat, în condiții sterile, 200 probe medii de fecale, care s-au prelucrat coproparazitologic în Clinica de Parazitologie și Boli parazitare a Facultății de Medicină Veterinară Iași. Morfopatologic, s-au examinat intestinele provenite de la păsări tăiate în gospodării, iar exemplare de paraziții prelevate s-au conservat în recipienți cu alcool de 70º. Examinarea și microfotografierea s-au făcut la microscopul Motic, oc. 10 x ob.

10, 20, 40. Rezultatele obținute au relevat infestații digestive concomitente cu speciile: Eimeria necatrix, E. maxima, E. tenella, Raillietina tetragona, Ascaridia galli, Capillaria annulata, C. contorta, Heterakis gallinae. Infestația digestivă a păsărilor a fost maximă vara (Eimeria, OPG: 7500; Ascaridia, OPG: 4900) și minimă iarna (OPG: 0-50). Terapia s-a făcut cu Rombendazol (Albendazol), 10 mg/kg greutate corporală, comprimate administrate individual pe cale orală, cu eficacitate foarte bună (95-100%). Păsările infestate subclinic constituie sursa principală de poluare parazitară a spațiilor comune, perpetuarea paraziților și perenizarea parazitozelor în sistemul traditional de creștere. Aplicarea profilaxiei sistează calitatea de sursă de paraziți a păsărilor adulte.

CUVINTE-CHEIE:

124

Gallus domestica, sistem tradițional, parasitism intestinal

multiplu, poluare parazitară, perenizare, Albendazol

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Olimpia Iacob, V.Ș. Prisecaru Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

ABSTRACT The research was carried out on 406 birds (Gallus domestica) in ten households in Negresti (Vaslui area), in order to study the digestive parasites in adult birds, the epidemiological implications of clinical episodes in chickens and the economic consequences. The poultry has been epidemiologically, clinically, paraclinically, morphopathologically, parasitologically and therapeutically investigated for one year. A total of 200 medium faecal samples were collected, in sterile conditions, from the shelters, then were coproparasitologically analyzed in the Parasitology and Parasitic Clinic of the Faculty of Veterinary Medicine Iasi. Intestines from ten birds sacrificed in households were morphopathologically examined; of the intestinal contents, parasites were taken and conserved in 70° alcohol containers. Examination and microphotography were performed using Motic microscope, oc. 10 x ob. 10, 20, 40. The obtained results revealed concomitant digestive infestations with certain parasite species: Eimeria necatrix, E. maxima, E. tenella, tetraliona tetragona, Ascaridia galli, Capillaria annulata, C. contorta, Heterakis gallinae. Bird’s digestive infestation was maximal in summer (Eimeria, OPG: 7500; Ascaridia, OPG: 4900) and minimum in winter (OPG: 0-50). For therapy, Rombendazole (Albendazole), 10 mg / kg body weight was used, orally administered tablets for each individual, with very good efficacy (95-100%). Adult subclinically infected birds represent the main source of parasitic pollution of common areas, the perpetuation of parasites, and the persistence of parasitosis in the traditional breeding system. Use of medical prophylaxis stops the adult birds from being a source of parasites.

KEYWORDS:

INTRODUCERE

Gallus domestica, traditional system, multiple intestinal

parasitism, parasitic pollution, persistence, Albendazole

Păsările de curte, găinile (Gallus domestica) crescute în sistem tradițional gospodăresc, asigură consumul de carne și ouă, cu investiții minime privind adăpostul, consumul de furaje și apă sau folosirea spațiilor libere din gospodărie (curtea, țarcul, grădina, suprafețele de pășune). În libertate, păsările se hrănesc și cu nevertebrate (insecte, gasteropode, coleoptere, anelide, acarieni, furnici etc.), gazde intermediare pentru helminți cu localizare digestivă (1).

Cele mai frecvente parazitoze digestive ale păsărilor de curte sunt: eimerioza, ascaridioza, capilarioza, heterakidoza prostogonimoza și cestodoza, care afectează tubul digestiv de la ingluvie până la cecumuri și cloacă (2). Evoluția acestor parazitoze este, în general, insidioasă, subclinică, cu pierderi trenante prin spoliere progresivă, care se repercutează asupra cantității și calității cărnii și ouălor, asociată cu morbiditate și mortalitate în colectivitățile de păsări (3, 4).

Aceste aspecte au suscitat cercetările prezente, pentru a evidenţia intensivitatea infestaţiile parazitare digestive la păsările adulte (Gallus domestica), speciile de paraziți intestinali, rolul epidemiologic al păsărilor în diseminarea elementelor parazitare în spațiile comune de creștere și calitatea de sursă constantă de paraziți, extinderea și perenizarea parazitozelor intestinale în colectivitățile de păsări, cu pierderi în gospodărie.

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

MATERIAL ŞI METODĂ

Cercetările s-au desfășurat asupra unui efectiv de 406 păsări adulte (Gallus domestica) provenite din zece gospodării situate în localitatea Negreşti (județul Vaslui) și în Clinica de Parazitologie și Boli parazitare a Facultății de Medicină Veterinară Iași.

Efectivul de păsări a fost examinat epidemiologic, clinic, paraclinic, anatomopatologic, parazitologic și terapeutic timp de un an. Ancheta epidemiologică a fost efectuată asupra efectivului de păsări din fiecare gospodărie luată în studiu, analizându-se condițiile de creștere, adăpostire, hrănire, adăpare, conviețuirea cu alte specii, condițiile și sursa infestării cu elemente parazitare, depistarea unor boli cu etiologie diferită etc. Examenul clinic s-a făcut prin inspecția generală a păsărilor din fiecare gospodărie și examinarea individuală, decelându-se afecțiuni digestive caracteristice. Examenele paraclinice coproscopice s-au efectuat prin metoda calitativă Willis (prin care s-au identificat elementele parazitare) și metoda cantitativă Mc. Master (prin care s-a apreciat intensivitatea infestației, respectiv numărul de ouă/gramul de fecale OPG). Probele de fecale s-au prelevat sezonier, ca probe medii, câte 5 probe din fiecare colectivitate luată în studiu, reprezentând câte 50 de probe pe serie sau anotimp, însumând 200 de probe medii. Probele s-au recoltat din puncte diferite ale adăpostului sau țarcului şi depuse în

125

ORIGINAL ARTICLE

Research on intestinal parasites in poultry (Gallus domestica)

coprocultoare sterile, fiecare conţinând câte 10 grame de fecale. Morfopatologic, s-au examinat zece păsări provenite din colectivitățile investigate, vizând segmentele intestinale, conținutul și mucoasa intestinală. Parazitologic, s-au examinat exemplarele de paraziți prelevați din conținutul intestinal, iar încadrarea taxonomică s-a făcut pe baza caracterelor morfologice, comparativ cu literatura de specialitate. Terapia infestațiilor s-a făcut cu Rombendazol (Albendazol) în doză de 10 mg/kg greutate corporală, administrat individual, pe cale orală, sub formă de comprimate. Aprecierea eficacității s-a făcut la șapte zile post-terapeutic, prin repetarea examenului coproscopic.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Rezultate epidemiologice Păsările din gospodăriile luate în observație au fost metişi rezultați prin încrucişările raselor de găini uşoare, grele şi mixte. Producţia de ouă a fost medie, iar sporul în greutate relativ mic. Efectivului de păsări analizat este cuprins în tabelul 1. Dinamica sezonieră este redată în fig. 1.

Dinamica sezonieră a efectivul de păsări evidențiază numărul minim, de 283 păsări, înregistrat în luna martie și efectivul maxim, de 406 păsări, înregistrat în luna iulie. Primăvara, păsările intră în perioada de clocit și asigură mărirea efectivelor prin seriile noi de pui eclozionați. Puii sunt obţinuţi prin incubaţie tradiţională și prin achiziţionare din centre avicole cu un spor de creştere mai ridicat. În sistemul traditional, păsările sunt crescute în adăposturi improvizate, folosind aceleași țarcuri, împreună cu alte păsări din gospodărie (curci, rațe, gâște etc). În sezonul

cald, păsările stau afară, uneori și pe timpul nopții, adăposturile fiind puțin folosite. Dar, în sezonul rece, acestea nu asigură confortul biologic necesar, favorizând – din cauza temperaturilor scăzute - diminuarea producţiei de ouă și apriția unor maladii.

Hrana păsărilor a fost constituită din boabe de porumb, grâu, orz, mei şi seminţe de floarea soarelui, administrate direct pe sol sau în hrănitori improvizate, la care s-au adăugat vegetaţia pigulită și nevertebratele de pe pășune (melci, râme, coleoptere, muște, furnici etc.). Apa s-a băut din vase de plastic, metal sau ceramică.

Modul traditional de hrănire şi consumul apei au favorizat infestarea păsărilor pe cale digestivă, prin ingestia elementelor parazitare odată cu furajele şi apa, diseminate de către păsările bolnave clinic și subclinic, purtătoare şi eliminatoare de paraziți. În acest caz, obţinerea unor beneficii în gospodărie este condiționată de asigurarea condițiilor corespunzătoare de adăpostire, hrănire, igienă și microclimate. Și aceasta, pentru a avea un efectiv de păsări, sănătos.

REZULTATE CLINICE

Examenul clinic al colectivităților de păsări din gospodăriile investigate a permis identificarea exemplarelor bolnave, asociate cu diminuarea producţiei de ouă și creștere întârziată la pui.

Păsările bolnave se izolează în locuri retrase, cu apetitul diminuat sau absent, ingluvia fără furaje, stare de slăbire accentuată, musculatura pectorală atrofiată și carena sternală bine evidenţiată, apatie, abatere, deplasare dificilă, penajul mat și fără luciu, horiplumație, aripile lăsate, creasta și bărbiţele palide (fig. 2a).

Tabelul 1. Efectivul de păsări luat în studiu în localitatea Negrești (județul Vaslui) Efectivul de păsări luat în studiu/ gospodărie Luna

Ianuarie

Martie

Iulie

Octombrie

Curtea 1

30

29

40

32

Curtea 2

43

39

50

47

Curtea 3

41

34

48

45

Curtea 4

31

23

37

32

Curtea 5

27

22

31

30

Curtea 6

34

33

27

27

Curtea 7

10

8

30

28

Curtea 8

37

37

42

40

Curtea 9

30

30

51

44

Curtea 10

42

38

50

48

Total păsări

325

283

406

373

126

Figura 1. Dinamica sezonieră a efectivului de păsări luate în studiu în localitatea Negrești (județul Vaslui)

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Olimpia Iacob, V.Ș. Prisecaru Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

A

B

Figura 2. Pasăre parazitată cu Ascaridia galli: stare de abatere, apatie, aripi lăsate, izolată de grupul de păsări (a). Fecale diareice de pasăre răspândite pe pardoseala adăpostului (b).

La unele păsări, penajul din jurul orificiului cloacal a fost aglutinat, murdărit de fecale albicioase, apoase, iar pe pardoseala adăposturilor s-au observat fecale diareice de culoare galben-verzuie (fig. 2b). Simptomele descrise au fost observate la aceste păsări: a) mai frecvent în lunile de vară ori toamnă; b) mai rar, în lunile de iarnă sau primăvară.

REZULTATE PARACLINICE

E. necatrix (fig. 3a, b), E. maxima (fig. 3c), E. tenella (fig. 3d).

De asemenea, s-au identificat ouă de nematode aparținând genului Ascaridia, specia Ascaridia galli (fig.4, a, b); ouă de nematode aparținând genului Capillaria, speciile C. annulata (fig.5 a,), Capillaria contorta (fig. 5b); ouă de nematode aparținând genului Heterakis, specia Heterakis gallinae (fig.6 a, b).

Rezultatele coproscopice au evidențiat oochisturi de sporozoare din genul Eimeria, speciile

A

B

A

B

Figura 4. a,b. Ascaridia galli:ou nesegmentat și segmentat cu 2 celule x 400

C

D

Figura 3. a) Eimeria necatrix: oochist imatur (stanga); b) E. necatrix: oochist cu început de diviziune c) Eimeria maxima: oochist imatur (centru); d) Eimeria tenella: oochist imatur (dreapta) x400

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Elementele parazitare au fost identificate pe baza caracterelor morfologice, comparativ cu cu literatura de specialitate (5).

Intensivitatea elementelor parazitare digestive (OPG), analizată iarna la păsările de curte, este cuprinsă în tabelul 2; dinamica oscilațiilor valorice ale OPG, în funcție de colectivitatea de păsări și genul de paraziți este redată în figura 7.

127

ORIGINAL ARTICLE

Research on intestinal parasites in poultry (Gallus domestica)

A

A

B

Figura 5. a) Capillaria annulata: ou x400 (stanga); b) Capillaria contorta: ou x400 (dreapta)

B

Figura 6. a, b.) Heterakis gallinae: ou nesegmentat și segmentat cu 4 celule x 400

Tabelul 2. Intensivitatea elementelor parazitare (OPG), în luna ianuarie, la păsările de curte din Negrești (județul Vaslui) Nr. curte

Genul

Eimeria

Cestode

Ascaridia

Capillaria

Heterakis

Fecale/g

OPG

OPG

OPG

OPG

OPG

C. 1

50

300

0

200

0

0

C. 2

50

300

0

200

150

0

C. 3

50

250

0

250

50

0

C. 4

50

150

0

300

100

0

C. 5

50

500

0

500

50

0

C. 6

50

200

0

500

100

0

C.7

50

350

0

450

50

0

C.8

50

100

0

250

50

0

C.9

50

250

0

350

100

0

C. 10

50

300

0

300

50

0

Val medie

50

270

0

325

70

0

Identificarea elementelor parazitare din genurilor Eimeria și Ascaridia, în lunile de iarnă, evidențiază supraviețuirea acestor elemente condițiilor din sezonul rece. Intensivitatea redusă a elementelor parazitare (OPG: 50-500) la păsări sugerează păstrarea calității de purtătoare și eliminatoare de paraziți și în timpul iernii. Prezența paraziților în toate efectivele de păsări la un nivel minim asigură supraviețuirea și perpetuarea speciilor și în condiții de iarnă, pregătind dezvoltarea noilor populații de paraziți, odată cu apariția primăverii și îmbunătățirea factorilor de climă.

Numărul maxim al elementelor invazionale din genurile Eimeria şi Ascaridia, cu OPG=500, s-a constatat la păsările din curtea a 5-a și numărul minim al elementelor parazitare din genul Capillaria, cu OPG=50, la păsările din curţile 3, 5, 7, 8 şi 10. Analiza intensivității elementelor parazitare digestive (OPG) la păsările de curte, în lunile de primăvară, este cuprinsă în tabelul 3; dinamica valorii OPG este redată în figura 8.

128

Figura 7. Dinamica valorii OPG, în luna ianuarie, la păsările de curte din Negrești (județul Vaslui) Tabelul 3. Intensivitatea elementelor parazitare (OPG), în luna martie, la păsările de curte din Negrești (județul Vaslui) Nr. curte

Genul

Eimeria

Cestode

Ascaridia

Capillaria

Heterakis

Fecale/g

OPG

OPG

OPG

OPG

OPG

C. 1

50

500

0

150

200

0

C. 2

50

1200

0

300

200

0

C. 3

50

200

0

350

200

0

C. 4

50

350

0

250

250

0

C. 5

50

1000

0

150

0

0

C. 6

50

800

0

650

0

0

C. 7

50

150

0

300

50

0

C. 8

50

150

0

150

50

0

C. 9

50

300

0

50

200

0

C. 10

50

250

0

300

50

0

Val medie

50

490

0

255

110

0

În luna martie, dinamica OPG-ului la păsări evidențiază valori diferite de la o colectivitate la alta.

Genurile Eimeria și Ascaridia sunt prezente în toate colectivitățile de păsări, cu creșteri remarcabile în

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Olimpia Iacob, V.Ș. Prisecaru Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 8. Dinamica valorii OPG, în luna martie, la păsările de curte din Negrești (județul Vaslui).

Tabelul 4. Intensivitatea elementelor parazitare digestive (OPG), în luna iulie, la păsările de curte din Negrești (județul Vaslui) Nr. curte

Genul

Eimeria

Cestode

Ascaridia

Capillaria

Heterakis

Fecale/g

OPG

OPG

OPG

OPG

OPG

C.1

50

4100

150

0

200

0

C. 2

50

2400

0

1350

250

400

C.3

50

1800

300

2500

850

250

C. 4

50

1200

100

2750

650

150

C.5

50

7500

250

4800

0

0

C.6

50

3500

50

2550

150

350

C.7

50

1800

100

3150

200

150

C. 8

50

1200

400

3000

150

0

C.9

50

500

150

3100

250

500

C. 10

50

1500

50

2400

50

100

Val. medie

50

2550

155

2560

275

190

În luna iulie, se observă valorile cele mai mari ale OPG-ului la toate elemente parazitare digestive. Genul Eimeria cunoaște o dinamică variată a OPG, cu valoarea cea mai ridicată în curtea 5 (OPG= 7500) și valoarea cea mai mica în curtea 9 (OPG=500); genul Ascaridia: OPG=4800 în curtea 5 și OPG=0 în curtea 1; genul Heterakis: OPG= 500 în curtea 9 și OPG=0 în curțile 1, 5, 8. În sezonul cald, la majoritatea păsărilor din gospodării s-au găsit elemente parazitare aparţinând cestodelor, cu OPG=400 în curtea 8 și OPG=0 în curtea 2, relevând, în general, valori reduse. Vara sunt create condiții favorabile pentru dezvoltarea elementelor parazitare eliminate de către păsările infestate atât în adăposturi, cât și în țarcuri.

Menținerea păsărilor în țarcuri contribuie la poluarea parazitară a spațiilor și infestarea noilor serii de pui. Se creează condiții optime pentru sporularea oochisturilor de Eimeria care, prin ingestie, generează episoade clinice la pui.

De asemenea, genul Ascaridia cunoaște o creștere importantă a valorii OPG, infestația exprimându-se la pui și tineret. Rezistența ouălor de Ascaridia la temperaturi ridicate este remarcabilă (6). Se remarcă apariția elementelor parazitare aparținând genului Capillaria la 90% din efective și a genului Heterakis la 70% din efectiv, contribuind la complicarea stărilor morbide și la diminuarea capacității de asimilare a hranei.

Intensivitatea elementelor parazitare digestive (OPG) la păsările de curte, în lunile de toamnă, este cuprinsă în tabelul 5; dinamica valorică a OPG este redată în figura 10.

trei colectivități, din care două sunt învecinate. Nu este exclus ca unele păsări să treacă dintr-o curte în alta, contaminându-și reciproc spațiile. Și în luna martie, ouăle de cestode lipsesc din probe, ceea ce sugerează că aceste gazde intermediare rămân adăpostite în structurile solului, fără să fie ingerate de către păsări. Intensivitatea elementelor parazitare digestive (OPG) la păsările de curte, în lunile de vară, este cuprinsă în tabelul 4; dinamica valorii OPG este redată în figura 9.

Figura 10. Dinamica OPG, în luna octombrie, la păsările de curte din Negrești (județul Vaslui)

Figura 9. Dinamica OPG, în luna iulie, la păsările de curte din Negrești (județul Vaslui)

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

În luna octombrie se observă menținerea valorii crescute a elementelor invazionale din genul Eimeria (OPG=5200) în curtea 2, iar un minim a elementelor invazionale din genul Capillaria (OPG=0) în curţile 1, 3, 5. În acest sezon nu s-au

129

ORIGINAL ARTICLE

Research on intestinal parasites in poultry (Gallus domestica)

Tabelul 5. Intensivitatea elementelor parazitare (OPG), în luna octombrie, la păsările de curte din Negrești (județul Vaslui) Nr. curte

Genul

Eimeria

Cestode

Ascaridia

Capillaria

Heterakis

Fecale/g

OPG

OPG

OPG

OPG

OPG

C.1

50

1550

0

1850

0

0

C.2

50

5200

0

0

800

0

C. 3

50

400

0

1150

0

0

C. 4

50

1000

0

4600

600

C. 5

50

4750

0

4200

C. 6

50

1000

0

3800

C.7

50

600

0

C. 8

50

700

C. 9

50

C.10 Val medie

Tabelul 6. Intensivitatea elementelor invazionale digestive (OPG) la găini, în funcţie de genul de paraziți și sezon, în Negrești (județul Vaslui) Genul de parazit

OPG mediu, sezonier Iarna

Primavara

Vara

Toamna

Eimeria

270

490

2550

1560

0

Cestode

0

0

155

0

100

0

Ascaridia

325

255

2560

2379

0

0

3100

250

0

Capillaria

70

110

275

220

0

3100

150

0

Heterakis

0

0

190

0

300

0

1300

150

0

50

450

0

700

150

0

50

1560

0

2379

220

0

găsit elemente invazionale din clasa Cestoda şi genul Heterakis, însă elementele parazitare din genurile Eimeria (OPG 300-5200) și Ascaridia (OPG=700-4600) rămân la un nivel constant în fiecare gospoădărie. Ouăle de Ascaridia galli sunt foarte rezistente la factorii de mediu și la substanțele decontaminante (7, 8). În sistemul traditional gospodăresc puii au un ritm de creștere natural, mai lent și o viață economică mai mare. Nu toate păsările sunt tăiate la o anumită dată, astfel că într-o colectivitate sunt păsări de vârste diferite și, prin urmare, populația de paraziți se înnoiește mereu pe baza puilor și tineretului obținut anual.

Păsările adulte infestate subclicnic asigură fenomenul de portaj, iar puii și tineretul contribuie la înnoirea populației de paraziți, prin evoluția clinică a infestațiilor.

Infestațiile digestive cu caracter subclinic sunt foarte importante întrucât trec neobservate, dar au efect direct asupra creșterii și dezvoltării puilor și tineretului de înlocuire într-o colectivitate restrânsă de păsări. Intensivitatea sezonieră și anuală a elementelor invazionale (OPG) la păsările de curte luate în studiu, analizată în funcție de specia de parazit, este redată în tabelul 6.

Pe parcursul anului, valorile cele mai ridicate ale OPG-ului s-au înregistrat în sezonul de vară la toate elemente parazitare digestive identificate. Numărul elementelor parazitare din genul Eimeria are o creştere continuă din sezonul de iarnă până în vară, unde atinge valoarea maximă (OPG=2550). Numărul elementelor parazitare din genul Ascaridia scade uşor până în sezonul de primăvară și înregistrează o creştere maximă în sezonul de vară (OPG=2560), care se memține și toamna (OPG=2379), aspecte comparabile cu lteratura de specialitate (9). Elemente parazita-

130

re aparținând genurilor Capillaria și Heterakis prezintă valori minime (OPG= 0-275) pe parcusul celor patru sezoane. Dinamica sezonieră și anuală a elementelor parazitare digestive (OPG mediu) la păsările de curte este redată în fig. 11.

Figura 11. Dinamica anuală a OPG mediu, în funcţie de genul de paraziți și anotimp, la păsările de curte din localitatea Negrești (județul Vaslui) În dinamica sezonieră se observă că genul Eimeria a fost dominant în populația de paraziți intestinali, cu o maximă în perioada verii și o minima către toamnă, urmat de genul Ascaridia care cunoaște o creștere ascendentă din timpul primăverii pînă toamna. Capiallaria și Heterakis se mențin la un nivel bazal, pe toată perioada, iar cestodele apar numai vara. Rezultatele obținute sunt în concordanță cu literatura de specialitate (1).

REZULTATELE EXAMENULUI ANATOMOPATOLOGIC

Examenul morfopatologic al maselor intestinale (provenite de la păsările cu cea mai mare valoare a OPG, privind genul Ascaridia) a evidențiat, în unele cazuri, distensia anselor intestinale cu conţinut apos şi gazos (fig. 12. a, b).

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Olimpia Iacob, V.Ș. Prisecaru Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

A

Figura 12. a, b.

Distensia anselor intestinale (a); intestin subţire deschis cu conținut modificat, în care se găsesc nematode adulte din specia Ascaridia galli

B

La deschiderea intestinului subțire s-au observat modificări ale conținutului intestinal, leziuni de enterită catarală, caracterizate prin congestia şi infiltraţia mucoasei și exemplare de ascarizi, aspecte similare celor descrise în literatura de specialitate (3, 10, 11). În unele cazuri, au fost descrise localizări ale ascarizilor și în proventricul la pui, cu inducerea leziunilor ulcerative (12).

Ascaridia galli are corpul cilindric, de culoarea albicioasă, efilat la extremități (fig. 13.). Mascululul măsoară 3,0-8,0 cm x 0,8 mm; femela măsoară 8,0-12 cm x 1,5 mm, este ovipară. Sunt geohelminți chimivori.

A

B

C

Figura 14. Ascaridia galli a) extremitatea anterioară; b) mascul, extremitatea caudală; c) femelă, extremitatea caudală x 100

Figura 13. Ascaridia galli: exemplare prelevate din conținutul intestinal de la găini adulte din zona Negrești (județul Vaslui) Extremitatea anterioară, comună ambelor sexe, este prevăzută cu orificiul bucal, delimitat de trei buze trilobate (fig. 14a.). La mascul, extremitatea caudală este trunchiată oblic, mărginită de două aripi cuticulare, susţinute de 10 papile scurte şi groase, o papilă mare dispusă precloacal și doi spiculi (fig. 14b). Femela are orificiul genital în treimea anterioară a corpului, iar extremitatea caudală este dreaptă, conică, prevăzută cu orificiul anal (fig. 14c.).

La un caz, în intestin au fost identificate cestode, specia Raillietina tetragona (fig. 15 a, b.).

Railletina tetragona măsoară 25 cm x 1-4 mm.

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Scolexul este mic tetragonal, ventuzele sunt mari, prevăzute cu 8-10 rânduri de spini și rostrumul este prevăzut cu croşete. Gâtul este lung şi subţire (fig. 15 a.). Primele proglote sunt trapezoidale (fig.

15 b) iar ultimele proglote sunt mai mult lungi decât late. Porii genitali sunt unilaterali. Proglotele ovigere conţin capsule ovifere care includ câte 6-12 ouă. Parazitează în jumătatea posterioară a jejunului la galinacee și este transmisă de furnici şi muște, gazde intermediare (1).

A

B

Figura 15. a, b. Raillietina tetragona: a) scolex și gât (stânga); b) proglote immature

131

ORIGINAL ARTICLE

Infestația cu Ascaridia galli a fost cea mai importantă la păsările adulte, iar infestația cu Eimeria a afectat, mai ales, puii și tineretul. Atât infestația cu Capillaria, cât și cea cu Heterakis au evoluat subclinic. Păsările din efectivul studiat au fost infestate digestiv simultan cu specii de paraziţi aparţinând genurilor Eimeria, Ascaridia, Capilaria, Heterakis şi, în mai mică măsură, cestodelor, specia Raillietina tetragona. Astfel, pe baza rezultatelor obținute, s-a impus diagnosticul de “infestație digestivă multiplă”, cu evoluție subclinică.

Debarasarea păsărilor de helminți și sistarea parazitării subclinice s-au făcut cu Rombendazol (Albendazol), în doză de 10 mg/kg corp, comprimate, administrate individual la păsările din fiecare gospodărie în care au fost identificate specii de helminți, fiind recomandate și alte produse medicamentoase (13) sau extracte naturale (14) . Eficacitatea tratamentului s-a apreciat prin repetarea examenului coproscopic la 7 zile post terapeutic, cu negativarea probelor în proporție de 95-100%.

CONCLUZII

Investigațiile epidemiologice, clinice, paraclinice, necropsice şi parazitologice efectuate pe parcursul unui an asupra unui efectiv de 406 păsări distribuite în zece gospodării individuale din zona Negrești ( județul Vaslui) au sugerat că sistemul traditional de creştere favorizează infestarea păsărilor, pe cale digestivă, cu elemente parazitare din mediul înconjurător, efectivul fiind parazitat simultan de specii aparţinând genurilor: Eimeria,

132

Research on intestinal parasites in poultry (Gallus domestica)

Ascaridia, Capilaria, Heterakis, Raillietina. În cadrul populaţiei de paraziţi, genul Eimeria a avut extensivitatea maximă (E%) de 100%, urmat de genul Ascaridia cu 90% și genul Capillaria cu 70%. Genul Heterakis (70%) și cestodele din genul Raillietina (90%), au fost prezente numai în sezonul de vară.

Dinamica sezonieră a elementelor invazionale la păsări a relevat intensivitatea maximă (OPG mediu: 190-2560) în luna iulie la toate genurile de paraziţi digestivi identificați.

Păsările au prezentat, sporadic, simptome generale nespecifice, caracterizate prin slăbire, abatere, adinamie, inapetenţă, reducerea ouatului şi emisiuni diareice; iar anatomopatologic distensia gazoasă a jejunului, leziuni de enterită catarală caracterizate prin congestia şi infiltraţia mucoasei, conţinut fluid, în care au fost prezente speciile Ascaridia galli și Raillietina tetragona.

Investigaţiile întreprinse evidenţiază parazitismul digestiv subclinic, la păsările de curte, stare care contribuie la reducerea calitativă şi cantitativă a produselor obţinute, perpetuarea speciilor de paraziţi şi perenizarea infestaţiilor în colectivitățile de păsări.

Aplicarea măsurilor de profilaxie sanitară ș i m e d i c a l ă î n c o l e c t i v i t ăț i l e d e p ă s ă r i d e t e r m i n ă menținerea stării de sănătate și obținerea în gospodărie a produselor de calitate superioară.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Olimpia Iacob, V.Ș. Prisecaru Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Bibliografie 1. Șuteu, I., Cozma, V. Parazitologie clinică veterinară, vol II, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2012.

2. Iacob, C. Olimpia. Parazitologie şi clinica bolilor parazitare la animale, Helmintoze. ed. a III-a. Ed. ”Ion Ionescu de la Brad” Iași, 2016.

3. Paul I. Etiomorfopatologie veterinară, vol. III, Ed. “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, 2001.

4. Dărăbuș Gh. 2014. Ascarididoze, în: Nicolae C. și col. Tratat de Medicină Veterinară vol VI. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca; 2014.

5. Mircean Viorica, Cozma V., Gyorke Adriana. Diagnostic coproscopic în bolile pararitare la animale Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2011.

6. Tarbiata, B., Janssonb, D.S., Höglunda, J. Environmental tolerance of free-living stages of the poultry roundworm Ascaridia galli. Vet Parasitol. 2015; 209: 101–107.

7. Onyirioha, J.N.N. 2011 Effects of Varying Temperatures on the Ex-uterine Development and Incubation Period of Eggs of Ascaridia Galli New York Sci. J. 2011; 4(1): 61-63]. (ISSN: 1554-0200).

8. Katakam, K.K., Mejer, H., Dalsgaard, A., Kyvsgaard, N.C., Thamsborg, S.M. Survival of Ascaris suum and Ascaridia galli eggs in liquid manure at different ammonia concentrations and temperatures. Vet Parasitol. 2014; 204: 249–257.

9. Ferdushy T, Luna-Olivares LA, Nejsum P, Roepstorff A, Thamsborg SM, Kyvsgaard NC. Population dynamics of

CV

Ascaridia galli following single infection in young chickens.

Parasitol. 2013; 140: 1078–1084.

10. Schwarz, A., Gauly, M. Abel, H., Daș¸ G., Humburg, J., Rohn, K., Breves, G., Rautenschlein, S. Immunopathogenesis of Ascaridia galli infection in layer chicken. Develop and Comp Immun. 2011; 35: 774–784.

11. Luna-Olivares, L.A., Kyvsgaard, N.C., Ferdushy, T., Nejsum, P., Thamsborg, S.M., Roepstorff, A., Iburg, T.M. The jejunal cellular responses in chickens infected with a single dose of Ascaridia galli eggs. Parasitol Res. 2015; 114: 2507–2515.

DOI 10.1007/s00436-015-4450-y.

12. Brar, S.R., Kumar, R., Leishangthem, D.G., Banga, S.H., Singh, D.N., Singh, H. Ascaridia galli induced ulcerative proventriculitis in a poultry bird. J Parasit Dis. 2014; DOI 10.1007/s12639-014-0509-4.

13. Ibarra-Velarde, F., Cristina Guerrero-Molina, Yolanda Vera-Montenegro, Yazmín Alcalá-Canto, Evangelina Romero-Callejas 2011 Comparison of the Anthelmintic Efficacy of Three Commercial Products against Ascarids and Capillaria SPP. in Fighting Cocks. Pharmacology & Pharmacy, 2011; (2): 146-150. Doi: 10.4236/ pp.2011.23020.

14. Velkers, F.C., Dieho, K., Pecher, F.W.M., Vernooij, J.C.M., Eck van, J.H.H., Landman, W.J.M. Efficacy of allicin from garlic against Ascaridia galli infection in chickens. Poultry Sci. 2011, PMID 21248333.

parazitară, Helmintologie, Boli parazitare, Diagnosticul bolilor parazitare, Terapia și controlul bolilor parazitare.

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI, FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ, DISCIPLINA PARAZITOLOGIE ȘI BOLI PARAZITARE

FORMARE PROFESIONALĂ 2003: Certificat de liberă practică, nr. 103/16 07. 2003 în Asistență Medicală Veterinară; Ministerul Agriculturii, al Pădurilor, Apelor și Mediului, Agenția Națională Veterinară, București, România; 2000-1999: Cursul Internațional de Epidemiologie Veterinară și Legislație Europeană; “Epi-Ro-Vet” SJEP-12425/1997; Iaşi – Alfort, Franţa; 2000-1992: Teza de doctorat, U.S.A.M.V. București; Doctor în Științe Medicale, specializarea, Boli parazitare; 1984-1979: Facultatea de Medicină Veterinară Iași; Doctor Medic Veterinar (DVM); 1979-1975: Liceul Agroindustrial ”Ion Ionescu de la Brad”, Horia-Roman, profilul veterinar.

COMPETENȚE ȘI DOMENII DE CERCETARE Parazitologie, Ecologie parazitară, Epidemiologie

ALTE ACTIVITĂȚI Reviewer la jurnale internaționale și naționale.

Conf. univ. dr. Olimpia C. IACOB

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

133

CLINICAL STUDY

Giardia’s incidence in dogs and cats in veterinary clinics placed in Bucharest

INCIDENŢA GIARDIA DUODENALIS LA CÂINII ŞI PISICILE CE SE PREZINTĂ LA CONSULTAŢIE ÎN CABINETELE VETERINARE DIN BUCUREŞTI GIARDIA’S INCIDENCE IN DOGS AND CATS IN VETERINARY CLINICS PLACED IN BUCHAREST Șef lucrări Dr. Daniel Lescai, Dr. Cristina Topală Daisy-Vet Bucureşti Recieved: February 2017 Accepted: March 2017

OPEN ACCES JOURNAL Corresponding author: Șef lucrări Dr. Daniel Lescai (Facultatea de Medicină Veterinară – Universitatea “Spiru Haret”).

Email: lescaicd@yahoo.com

REZUMAT

Cite this article: D. Lescai, Cristina Topală.

Giardia’s incidence in dogs and cats in veterinary clinics placed in Bucharest.

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 5(3): 134-137.

Infestația cu Giardia este comună la câine și pisică. Acest studiu are ca scop evidențierea prezenței acestui parazit la animalele din zona urbană care prezintă sau nu semne clinice. Grupul de cercetare cuprinde 55 de subiecți, câini și pisici, din Sectorul 1, București, aduși la vizitele regulate la medicul veterinar specialist în cele două clinici veterinare. Diagnosticul se bazează pe utilizarea unor teste rapide care au o sensibilitate de 96% și o specificitate de 97.22% la un timp de citire de 8 minute. Principalul motiv al studiului este că animalele de companie se află în contact strâns cu oamenii. Rezultatele relevă un procent mai ridicat de teste pozitive la pisici și mai scăzut la câine, respectiv 73% dintre pisici fiind pozitive și 9.3% dintre câini. Având în vedere că perioada în care s-a defașurat studiul este în sezonul de iarnă există o probabilitate redusă ca animalele să își petreacă timpul afară, ceea ce înseamnă că subiecții pozitivi sunt în strâns contact cu oamenii, adulți sau copii. Considerăm că parazitismul animalelor de companie cu Giardia duodenalis reprezintă o problemă de siguranță publică și susținem că este necesară stabilirea unui protocol de prevenție și tratament a giardiozei la animalele de companie.

CUVINTE-CHEIE:

134

Giardia duodenalis, câini, pisici, siguranță publică

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

D. Lescai, Cristina Topală Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

ABSTRACT Giardia infection in dogs and cats is a common one. This research aims to find out if dogs and cats from a specific urban area are positive for this parasite, with or without clinical signs. As a result, the research group was of 55 dogs and cats from sector 1, Bucharest, brought in for regular veterinary visit in two veterinary clinics. Diagnostic is based on in house fast commercial tests with claimed 96% sensibility and 97.22% specificity and a reading period of 8 minutes. One of the reasons of this study is that dogs and cats were in close contact with owners. Results revealed a significant positive tests percentage for cats and a small one for dogs. 73% of cats were positive for Giardia duodenalis. Only 9.3% of dogs were positive, by contrast, for Giardia duodenalis. Giving that the research took place during winter time, there are less opportunities for cats and dogs to spend more outside time. This means that positive dogs and cats were in close contact with owners, adults and children. We believe that raising awareness for this parasite infection in pets could be beneficial for public safety. In the same time we suggest an improved protocol for prevention and treatment of Giardia infections in dogs and cats.

KEYWORDS:

ISTORIC

Giardia duodenalis, dogs, cats, public safety

Giardia spp. este un protozoar flagelat ce poate parazita intestinul subțire al oamenilor și al animalelor domestice. Speciile cunoscute la mamifere sunt G. intestinalis și G. lamblia.

Este încă necunoscută amploarea și posibilitatea transmiterii infecțiilor de la animal la om.

Infecția poate duce la moarte în cazul unora dintre păsările de colivie.

Infecția poate fi asimptomatică sau poate fi asociată cu diaree tranzitorie sau cronică.

Cățeii tineri sunt cu un risc mai mare față de infecțiile cu Giardia. Diagnosticul este bazat pe demonstrarea prezenței chisturilor, ce sunt mici, de aproximativ 10 microni și pot fi eliminate intermitent prin fecale. Este recomandat ca testul flotației să se facă din probe colectate

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

în trei zile consecutive. Alte tehnici de diagnostic includ ELISA și PCR. Tratamentul poate fi realizat cu doze repetate de benzimidazoli sau cu metronidazol. Curățenia și eliminarea fecalelor cu chiști din mediu reprezintă o cale majoră de prevenire a reinfecțiilor și pentru a controla episoadele în masă de giardioză.

INTRODUCERE

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada de iarnă, atunci când creşte probabilitatea coabitării strânse între animalele de companie şi proprietari. Obiectivul studiului este de a contribui la o imagine mai bună a prezenţei acestui parazit la animalele de companie, pentru care nu există o acţiune concertată de depistare şi tratare. Un obiectiv derivat

135

CLINICAL STUDY

Giardia’s incidence in dogs and cats in veterinary clinics placed in Bucharest

tarilor. Testările au fost realizate în prima zi a prezentării pentru consultaţie a fiecărui animal în parte. În cazul câinilor, cei mai mulți realizau plimbări frecvente în afara domiciliului, iar unii dintre ei stăteau în majoritatea timpului în mediul extern. În cazul pisicilor, acestea erau în majoritate deţinute în interiorul căminului, dar unele îl puteau părăsi inconstant.

Au fost folosite teste rapide de diagnostic.

Aceste teste depistează Giardia duodenalis direct din tubul digestiv al subiecţilor. Procedura de testare presupune introducerea rectală a unui tampon şi impregnarea acestuia cu fecale. Se amestecă apoi cu reagentul şi se depun trei picături din acest amestec într-un godeu. Rezultatul poate fi citit după opt minute. Testul depistează antigenele de Giardia duodenalis. Testele rapide sunt prezentate de producător ca având sensibilitate de 96% şi specificitate de 97,22%. În timpul testărilor nu s-a ţinut cont de starea clinică a animalelor ori de prezenţa unui program de deparazitare, fiind o testare nediscriminatorie.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Au fost testate 55 de animale: câini şi pisici.

Au fost introduşi în testare 32 de câini şi 23 de pisici. Din totalul de 32 de câini, 3 au fost depistaţi pozitiv pentru Giardia duodenalis. este reprezentat de conştientizarea riscului la care se expun proprietarii şi familiile lor în momentul deţinerii de animale de companie (câine şi pisică) şi nu se realizează supraveghere, depistare şi tratament specific. Cadrul cercetărilor este asigurat de două cabinete veterinare din sectorul 1, Bucureşti. Relevanţa studiului este dată de testarea unei cohorte heterogene de pacienţi ce au proprietar şi având în vedere sezonul friguros - au o mai mare şansă de a petrece mai mult timp în interiorul domiciliului proprietarilor, crescând astfel posibilitatea transmiterii prin proximitate a Giardia duodenalis.

MATERIALE ŞI METODE

Cercetarea s-a desfăşurat, în perioada 01.12.2016-01.02.2017, în cabinetele veterinare Daisy-Vet din sectorul 1, Bucureşti. Au fost testate animale de companie, câini şi pisici, cu proprietar. Nu s-a ţinut cont de exprimarea unei simptomatologii specifice. Au fost testate atât animale ce se aflau într-un program de deparazitare internă, cât şi animale a căror medicaţie profilactică era deficitară. Ca atare, testarea s-a desfăşurat nediscriminatoriu şi după obţinerea aprobării din partea proprie-

136

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

D. Lescai, Cristina Topală Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Rezultatele obţinute în testarea pentru Giardia duodenalis total subiecţi

rezultate pozitive

procent %

câini

32

3

9,3

pisici

23

17

73

câini şi pisici

55

20

36

Se obţine astfel un procent de 9,3%. Din 23 de pisici testate, 17 au fost depistate pozitiv pentru Giardia duodenalis. Este obţinut astfel un procent de 73%. Din totalul de 55 de animale de companie, sunt obţinute 20 de rezultate pozitive.

CONCLUZII

Rezultatul de 73% pisici pozitive pentru Giardia duodenalis indică necesitatea instituirii unui program de depistare şi tratament a acestui parazit. În acelaşi timp, acest procent crescut indică un risc pentru oameni şi sunt necesare modalităţi de prevenire şi conştientizare. În cazul câinilor, procentul de animale pozitive este relativ scăzut (3%).

Studiul reclamă necesitatea unei testări cumulate, pe viitor, şi a oamenilor ce trăiesc în proximitatea acestor animale.

CV

Șef Lucr. Dr. Daniel Constantin LESCAI EDUCAȚIE ȘI FORMARE: 10.2007-10.2011. Doctor în Medicina Veterinară. Calificare: Medicină veterinară, Patologie chirurgicală. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”, Facultatea de Medicină Veterinară, Iași, România.

EXPERIENȚĂ PROFESIONALĂ: 01.10.2016 – prezent. Șef lucrări doctor la Universitatea Spiru

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Rezultatele obţinute oferă o imagine de ansamblu asupra prezenţei la animalele de companie, câini şi pisici, a parazitului Giardia duodenalis, pentru care nu există, în mod curent, o procedură, utilizată în practica de cabinet veterinar, de depistare şi combatere în mod coerent. Acest lucru trebuie îmbunătăţit.

MENŢIUNE

Cercetarea a fost realizată cu sprijinul financiar şi logistic exclusiv al S.C. Daisy-Vet si S.C. Daisy-Pet. La cercetare au participat activ urmatorii: Dr. Niţescu Nicoleta, Dr. Ilie Ana, Dr. Foianu Dana, Dr. Rusu Florin, Dr. Deaconu Anca, student Stamate Bogdan, student Ungureanu Adelina, student Trâmbaciu Vlad.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Haret - Facultatea de Medicină Veterinar. Specialitățile predate: Anesteziologie și propedeutică chirurgicală; 01.04.2016-prezent. Șef clinică la Daisy-Vet, București. Organizarea activității medical-veterinare, recrutare, managementul performanței, traininguri de personal, Mentoring; 20.10.2014-12.2015. Expert formator în medicina veterinară la Salvavet Comimpex SVS, București. Activități de predare în medicina veterinară (teorie și practică) pentru asistenții veterinari – program educațional al Uniunii Europene (cod project – POSTDRU/164/2.3/S/138337). 75 studenți.

COMPETENȚE DE COMUNICARE: - Mai 2014. Certificat de Formator în activități de predare acordat de Ministerul Educației Naționale și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (România); - Septembrie 2011 – Februarie 2012. Curs de Practitioner de Programare Neurolingvistică (București, România); - 13.05.2004. Certificat de Psihopedagogie eliberat de Universitatea de Știinte Agronomice și Medicină Veterinară (București, România); - Lector pentru diverse congrese veterinare, seminarii, întâlniri științifice.

137

CLINICAL CASE

Equine babesiosis, clinical case

BABESIOZA LA CABALINE, CAZ CLINIC EQUINE BABESIOSIS, CLINICAL CASE OPEN ACCES JOURNAL Dan Eugen Gîscă, DVM, PhD Cabinet Medical Veterinar dr. Gîscă Dan, localitatea Vânători, Județul Galați, strada Bradului nr 41 Recieved: May 2017 Accepted: July 2017

Corresponding author: Dr. Dan Gîscă.

Email: c_mv@windowslive.com

REZUMAT Babesioza este o piroplazmoza transmisă prin căpușe, produsă de Babesia sp. Este o afecțiune gravă la animalele domestice, manifestată clinic prin febră mare, hemoglobinurie, icter, anemie și deces.

CUVINTE-CHEIE:

febră, hemoglobinurie, icter, anemie

ABSTRACT Babesiosis, a hemoprotozoan a tick borne infection, caused by Babesia Sp. Is a serious disease reported amongst domestic animals with clinical signs such as high fever, haemolytic crisis, hemoglobinuria, jaundice, anemia, and death.

KEYWORDS:

DISCUȚII

fever, hemoglobinuria, jaundice, anemia

Parazitul prezintă mai multe specii, în funcție de mamiferul afectat: de exemplu, Babesia caballi, Nuttallia equi – specii parazite pentru cai, Babesia canis, Babesia vogeli, Babesia gibsoni – paraziti ai câinelui, sau la om - BaCite this besia gibsoni, Babesia bovis, Babesia hodaini. article: Mai receptive la aceasta boală sunt animaD.E. Gîscă. lele tinere, cele malnutrite și bolnave, dar și Equine cele cu imunitate slabă (imunosupresie). După babesiosis, clinical case. cum am menționat mai sus, agenții etiologici Rom J Vet sunt babesiile, paraziți unicelulari, ce paraziMed Pharm. tează globulele roșii (hematiile).

2017; Contaminarea animalelor se realizează tranVol. II 5(3): scutanat, în timpul hrănirii căpușelor infestate, 138-141. care - odată cu saliva - inoculeaza paraziții.

138

Paraziții inoculați trec din plasmă pe suprafața eritrocitelor, apoi în interiorul acestora unde se hrănesc, se multiplică și le distrug, trecând apoi la alte hematii.

Ca urmare a proceselor de nutriție și multiplicare a babesiilor, rezultă hematii distruse, toxine metabolice și paraziți morți, astfel instalându-se anemia și o stare toxică gravă.

Din cauza acestor fenomene, întreaga funcționare a organismului este perturbată, apărând tulburări hepatice și renale grave, tulburări nervoase, tulburări respiratorii și cardiace ș.a.m.d.

Focarele de infecție în cazul acestei boli sunt animalele infectate sau cele nediagnosticate, care prezintă infecții latente, și căpușele

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

D.E. Gîscă Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 1.

Figura 2. ixodidae, care sunt considerate, de fapt, rezervorul acestui parazit. Contaminarea și trecerea parazitului de la căpușă la animal se produc în momentul hrănirii căpușelor infectate, prin saliva inoculată transcutanat.

Hematiile infectate sunt atacate de sistemul imunitar, deoarece sunt considerate agenți patogeni din cauza prezenței paraziților.

Astfel, se produce o dublă distrugere a hematiilor: auto-imun și produsă de Babesia, fenomen care conduce la anemie masivă.

Cazul de față, este un pony (ponei) de la circ, pentru care s-a solicitat o consultație.

Calul prezenta mucoasele icterice (Figura

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

1, 2), stare de abatere profundă (Figura 3), febră 40°C. S-a recoltat sânge în eprubetă cu antiguagulant și la microscop au fost puse în evidență babezii (Figura 4).

Tratamentul a constat din imizol 2 ml s.c. Și, în 24 de ore de la administrare, semnele clinice au fost vizibil ameliorate, animalul a început să mănânce, icterul a inceput să dispară (Figura 5).

Alte tratamente au fost cele de susținere a funcțiilor renale și hepatice: cardiotonice, soluţii de electroliţi, vitamine, aminoacizi și glucoză.

139

CLINICAL CASE

Equine babesiosis, clinical case

Figura 3.

Figura 4.

CONCLUZII

Un rol extrem de important în diagnosticarea rapidă l-a avut anamneza completă; Extrem de importantă este prevenția, prin deparazitări profilactice periodice, mai ales în perioadele de infestații masive; Pe lângă tratamentul specific, un rol important

140

îl are și terapia de susținere, mai ales la animalele în vârstă cu afecțiuni renale și/ sau hepatice.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

D.E. Gîscă Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 5.

Bibliografie 1. Abdullah A.S., Sheikh-Omar A.R., Baggot J.D., Zamri M., 1984 – Adverse effects of imidocarb dipropionate (Imizol®) in a dog. Veterinary Research Communications 8(1):55-9 2. A.BULING, A.CRIADO-FORNELIO, G.ASENZO, D. BENITEZ, 2007 - A quantitative PCR assay for the detection and quantification of Babesia bovis and B. bigemina, Veterinary Parasitology 147, 16-25.

3. W.REUBEN KAUFMAN, 2010-Ticks: Psysiological aspects

CV

Dr.Dan Eugen GÎSCĂ - absolvent al U.S.A.M.V. - Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti, promoţia 1998; - În perioada Iunie 1999- Decembrie 1999 a lucrat la o fermă de vaci de lapte, unde a pus la punct un program de reducere a incidenţei mamitelor subclinice;

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

with implications for pathogen transmission, Tick and Tickborne Diseases 1, 11-22.

4. K.P.HUNFELD, A.HILDEBRANDT, J.S.GRAY, 2008 Babesiosis: Recent insights into an ancient disease, International Journal for Parasitology 38, 1219-1237.

5. FILIPE DANTAS-TORRES, LUCIANA AGUIAR FIGUEREDO, 2006 - Canine babesiosis: A Brazilian perspective, Veterinary Parasitology 141, 197-203.

- Din anul 2000 și până în prezent lucrează în cadrul Cabinetului Medical Veterinar Individual din localitatea Vânători, judeţul Galaţi; - În anul 2012 primește, în cadrul Congresului A.M.V.A.C., diploma de excelență pentru contribuția avută la apariția primei ediții a Ghidului de chirurgie a aparatului genital la mamiferele domestice; - În anul 2013 a făcut parte din echipa care a operat în premieră o leoaică de la Grădina zoologică Galați (un Hamartom ce cântărea 6 kg); - În anul 2014 susţine public teza de doctorat intitulată : „Studiul comparativ al afecțiunilor podale produse de unele bacterii Gram negative nesporogene la bovinele crescute în mari colectivități și ferme mici”, teză coordonată de Domnul Prof.

Univ. Dr. Iulian Țogoe; - Domenii de interes: chirurgia animalelor de rentă, chirurgia țesuturilor moi.

141

REVIEW

Colony collapse disorder (CCD) – a review

SINDROMUL DISPARIŢIEI COLONIILOR DE ALBINE COLONY COLLAPSE DISORDER (CCD) – A REVIEW OPEN ACCES JOURNAL Conf. Univ. Dr. Narcisa Mederle, Dr. Adrian Balint, Prof. Univ. Dr. Sorin Morariu, Prof. Univ. Dr. Gheorghe Dărăbuș Banat’s University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine ”King Michael I of Romania” from Timișoara, Faculty of Veterinary Medicine, Timișoara – 300645, Str. Calea Aradului, nr.119, România Recieved: July 2017 Accepted: July 2017

Corresponding author: Narcisa Mederle, strada Palmierilor, 20, Timișoara, România; E-mail: narcisa.mederle@yahoo.com

REZUMAT Endoparazitoză digestivă, nosemoza afectează colonia de albine producând pierderi importante prin scăderea producţiilor, depopulare şi mortalitate. Boala este produsă de două specii de microsporidii, paraziţi unicelulari, care există sub două forme: sporulată (formă de rezistenţă) şi vegetativă: Nosema apis și Nosema ceranae. Noua specie Nosema cerana, mult mai patogenă decât N. apis, este puternic implicată în sindromul depopulării coloniilor de albine. Albinele infestate mor departe de stup, lucru ce determină apariția unui declin impresionant și progresiv în familiile afectate, remarcabile fiind atât scăderea numărului de albine, cât și diminuarea severă a producțiilor. Scopul acestei lucrări a fost acela de a descrie tabloul epidemiologic complex al acestei parazitoze, de a actualiza informațiile privitoare la Sindromul dispariţiei coloniilor de albine (CCD) și de a identifica factorii favorizanți implicați în declanșarea și transmiterea bolii.

CUVINTE-CHEIE:

Cite this article: Narcisa Mederle, A. Balint, S. Morariu, Ghe. Dărăbuș.

Colony collapse disorder (CCD) – a review.

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 5(3): 142-149.

albine melifere, sindromul depopulării coloniilor

ABSTRACT Digestive endoparasitosis, nosemosis affects the colony of bees, causing significant losses through decreased production, depopulation and mortality. The disease is produced by two microsporids species, unicellular parasites, which exist in two forms: sporulated (form of resistance) and vegetative: Nosema apis and Nosema ceranae. The new Nosema cerana, much more pathogenic than N. apis, is heavily involved in Colony Collapse Disorder syndrom (CCD). Infected bees die far from the hive. The result is an impressive and progressive decline in affected families. Remarkable are both the decrease in the number of bees and the severe decrease in production. The purpose of this paper was to describe the complex epidemiological aspects of this parasitosis, to update information on Colony Collapse Disorder syndrome (CCD) and to identify the contributing factors involved in the onset and transmission of the disease.

KEYWORDS:

142

honey bees, Colony Collapse Disorder

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Narcisa Mederle, A. Balint, S. Morariu, Ghe. Dărăbuș Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Nosemoza albinelor este o endoparazitoză digestivă, specifică albinelor adulte, care afectează toate cele trei caste ale coloniei.

Boala evoluează în toată lumea şi produce pierderi importante prin scăderea producţiilor, depopulare şi mortalitate în rândul coloniilor de albine (5) .

ETIOLOGIE, CICLUL BIOLOGIC

Parazitoza este determinată de două specii ale familiei Nosematidae, încadrate sistematic astfel: Încrengătura Fungi, Subîncrengătura Zygomycota, Clasa Microsporidia, Ordinul Dissociodihaplophasida, Familia Nosematidae, Genul Nosema cu speciile: Nosema apis și Nosema ceranae.

Nosema spp. sunt paraziţi de dimensiuni microscopice, unicelulari, care există sub două forme: sporulată (formă de rezistenţă) şi vegetativă. Dimensiunile sporilor sunt cuprinse între 4,5 - 6,4 µm lungime şi 2,53,0 µm lăţime la Nosema apis şi de 3,9 – 5,3 µm (4,4 ± 0,41µm) lungimea şi lăţimea de 2,0 – 2,5 µm (2,2 ± 0,09 µm) la N. Ceranae (10, 15, 33) (Fig.1).

Ciclul biologic al Nosemei spp. începe cu sporii care pătrund în albină odată cu hrana.

Din proventricul, unde sunt reţinute particulele solide, cea mai mare parte din spori

trec în ventricul și germinează sub influenţa sucului intestinal. Locul iniţial de infestaţie este întâlnit mai des în partea posterioară a ventriculului şi infestaţia se răspândeşte din partea posterioară spre partea anterioară a intestinului. O explicaţie simplă pentru observarea infecţiei iniţiale în partea posterioară a ventriculului poate fi modificarea dimensiunii fizice şi a diametrului ventriculului. Diametrul ventriculului este redus în apropierea joncţiunii cu proctodeumul şi creşte probabilitatea germinării sporilor şi penetrării celulelor epiteliale. Această ipoteză este susţinută de strânsa corelaţie dintre locul primei infestaţii şi distanţa fizică a sporilor care trec prin ventricul şi distanţa faţă de epiteliul ventricular (42) . În intestinul albinei, sporii vegetând, se transformă într-o formă ameboidă (planont) care pătrunde în celulele intestinale epiteliale, ventriculare. După pătrunderea în celulele ventriculare, parazitul creşte în dimensiuni, sporoplasma se maturează, formând o celulă mamă, un meront cu dimensiuni cuprinse între 3,3 și 7,5 µm (15, 42) . Diviziunea nucleară în meront, urmată de diviziune, apare în 24 ore de la infestare. În această fază, patogenitatea parazitului este maximă. Merontul se multiplică prin diviziune binară sau prin

Figura 1. Spori de Nosema spp. evidențiați prin examen microscopic (orig.)

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

143

REVIEW

diviziune întârziată în câţiva merozoiţi; în această fază, nucleii meronţilor apar cu mai mulţi nucleoli dispuşi sub formă de lanţuri, din cauza decalajului dintre diviziunea nucleilor şi cea a celulelor. După un număr de diviziuni, merozoiţii maturi din interiorul sporonţilor se disting de meronţi sau de merozoiţi cu ajutorul microscopului electronic prin prezenţa pe membrana plasmatică a unor depozite dense. Sporonţii se divid o singură dată, rezultând doi sporoblaşti care, prin maturare, vor evolua spre spori, ultimul stadiu de dezvoltare. În condiţii optime, de la ingestia sporilor la producerea de noi spori trec doar 48 – 60 ore (16, 17, 19, 26) .

SCURT ISTORIC

Nosema apis a fost descrisă pentru prima dată, în 1909, de către cercetătorul german Enoch Zander, dar s-a ştiut cu mult timp înainte că sporii sunt cauza îmbolnăvirii albinelor adulte. În etiologia „Bolii Insulei Wight”, a fost incriminată infestaţia cu N. apis, până când Rennie, citat de Balint (5) a arătat că acarianul Acarapis woodi poate fi cauza acestei boli. N. apis se întâlneşte în toată lumea, iar în zonele temperate nosemoza trebuie considerată o boală gravă a coloniilor de albine. În zonele cu un climat temperat, la coloniile infestate cu N. apis scade capacitatea de producţie şi este afectată iernarea albinelor. Infestaţia reginelor se adaugă daunelor economice cauzate de acest parazit. Matheson, în 1995, raportează larga răspândire a Nosemei apis în natură ca agent patogen al albinei A. mellifera şi datele despre secvenţele ADN susţin punctul de vedere că această microsporidie a fost într-adevăr agentul cauzal al nosemozei albinelor vestice înainte de anii 1990 (30) . În regiunea Beijing (China) este descrisă o nouă microsporidie, Nosema ceranae, ce infectează albinele adulte Apis cerana. Diferenţele dintre cele două microsporidii, N. apis şi N. ceranae, se regăsesc în ultrastructură şi în subunitatea mică (16S) a secvenţei de gene al ARNr. (18, 27, 31). Prin infecţiile încrucişate experimentale s-a demonstrat că N. ceranae infectează albinele vestice, dar s-au realizat puţine cercetări până la detectarea N. ceranae la A. mellifera în Taiwan în primăvara anului 2005, în domeniul natural al albinei A. ceranae (19) . În vara anului 2005, a fost înregistrat primul caz de infecţie cu N. ceranae a lui A. mellifera în arealul natural al albinelor vestice, în Spania, în afara arealului natural al A. ceranae, dată ce corespunde şi primei identificări a speciei în afara Asiei (21, 22, 23, 24).

144

Colony collapse disorder (CCD) – a review

Prezenţa ei a fost confirmată pe patru continente. Williams şi col., 2007 (45) identifică pentru prima dată pe N. ceranae în Canada şi SUA. În Uruguai, Nosema ceranae a fost identificată în probele de albine recoltate în perioada 2007-2008, fără a fi asociată cu creşterea mortalităţii şi pierderea coloniilor de albine (9, 11, 12, 13, 20, 27) . Distribuţia curentă a lui N. ceranae, stabilită pe baza analizele izolatelor de Nosema de pe mai multe continente, consultarea băncii de gene şi publicaţiile bazate pe date despre secvenţele ARNr indică faptul că răspândirea Nosemei ceranae începe cu anul 2003, parazitul fiind prezent în Europa, America de Nord şi de Sud, dar şi Asia. Ulterior, a fost identificată în Canada şi SUA şi s-a confirmat în America Centrală, Australia şi Africa de Nord (23, 25, 27, 28) . În anul 2010, s-a confirmat molecular prezenţa microsporidiei N. ceranae în Turcia, Bosnia şi Herzegovina (38, 44). În Thailanda, a fost identificată specia N. ceranae la coloniile de albine de A. mellifera, A. florea şi A. ceranae (39) . N. ceranae este prezentă la aproximativ 70% din coloniile de albine din Virginia, iar N. apis este rar întâlnită în coinfecţii cu nivel redus, fără a face corelaţii semnificative între nivelul de infecţie şi puterea coloniilor de albine (6, 7) .

N. ceranae a fost asociată cu acele colonii de albine bolnave şi muribunde de când a cunoscut o emergenţă ca parazit nou. Studiile asupra coloniilor de albine A. mellifera afectate de Sindromul dispariţiei coloniilor de albine (CCD), întreprinse în S.U.A., incriminează pe N. ceranae ca pe un potenţial agent causal, dar statisticile nu o încadrează între agenţii cauzali primari. Din 30 de colonii afectate de CCD, toate au fost pozitive pentru N. ceranae. 10 din 21 (47%) colonii neafectate de CCD au fost, de asemenea, pozitive pentru N. ceranae (13) .

S-a raportat că, la N. ceranae, prevalenţa într-o colonie creşte treptat în 18 luni înainte de a produce colapsul coloniei. Din cauza naturii dinamice a acestor agenţi, dar şi a altor agenţi infecţioşi, gravitatea bolii nu poate fi stabilită printr-un studiu individual realizat la un moment dat. Există studii care lansează posibilitatea ca N. ceranae, singură sau în combinaţie cu alţi factori, să cauzeze CCD (13, 14, 22) .

Datele din Europa sunt mai convingătoare.

Există publicaţii care susțin că N. ceranae a cauzat colapsul în 18 luni la coloniile de albine din Spania. Dacă N. ceranae este atât de virulentă astfel încât să omoare colonia de albine în 18 luni, atunci este surprinzător

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Narcisa Mederle, A. Balint, S. Morariu, Ghe. Dărăbuș Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

că asemenea pierderi de colonii să nu fie raportate și în afara Europei. Albinele spaniole pot să fie mai susceptibile la N. ceranae decât alte rase de albine sau varianta lui N. ceranae din Spania poate fi mai virulentă (20, 21, 22, 23, 24, 36) .

Experimentele de laborator relevă că N. ceranae este un organism cu un înalt potenţial patogen şi pare să fie mai virulentă decât N. apis, în aceleaşi condiţii de mediu (21) . În plus, Nosema ceranae produce un stres nutriţional la albine, care poate duce la creşterea mortalităţii albinelor lucrătoare în afara stupului. Acest efect al Nosemei ceranae asupra stresului nutriţional poate fi amplificat de lipsa culesului de nectar şi polen (31) .

Nosema ceranae este, evident, un nou şi emergent patogen la A. mellifera cu un efect potenţial foarte serios asupra albinei ca individ şi asupra coloniei de albine. Rămâne încă o provocare pentru cercetători dacă produce CCD singură sau în combinaţie cu alţi factori care acţionează sinergic (lipsa culesului, condiţiile de întreţinere).

Sub efectele încălzirii globale şi a schimbării climatice, N. ceranae poate exercita o creştere a patogenităţii (37, 41) . Cercetările în acest domeniu sunt absolut necesare în scopul descoperii markerilor genetici pentru N. ceranae, pentru a diferenţia suşele şi pentru a demonstra experimental o legătură cauzală dintre N. ceranae şi CCD (8, 40) . În țara noastră, cercetările din ultimii ani demonstrează creșterea prevalenței nosemozei, prezența parazitului și la albinele asimptomatice, implicarea speciei N. ceranae în episoadele diareice sau de dispariție a coloniilor (5, 32, 33) .

Microsporidiile patogene pentru alte specii de albine sunt puţin cunoscute. Nosema bombi este un patogen răspândit la mai multe specii de bondari, producând reducerea productivităţii. Antonospora scoticae infectează albina comună Andrena scotica (43).

Cercetările realizate în Thailanda, folosind tehnica PCR multiplex, au relevat că, din 80 de probe de A. mellifera, 62 (77,5 %) au fost pozitive pentru N. ceranae. Dintre 46 colonii de albine asiatice (A. cerana, A. florea şi A. dorsata) examinate pentru infecţia cu Nosema, a fost identificată doar N. ceranae (39) .

Faptul că N. ceranae a fost identificată la specii de bondari reprezintă un aspect epidemiologic important, toate recoltele culturilor agricole dependente de polenizatori nu au scăzut în ultimii 45 ani, iar dependenţa de aceste culturi a crescut pe parcursul

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

aceleiaşi perioade. Suntem mai dependenţi ca oricând de serviciul polenizatorilor în ecosistem în situaţia în care polenizatorii majori ai Angiospermelor, albinele, nu au mai fost supuşi unui asemenea pericol din cauza bolilor invazive emergente (EID) (2) .

TRANSMITEREA NOSEMOZEI. FACTORI FAVORIZANȚI IMPLICAȚI ÎN TRANSMITERE

Practicile apicole contribuie la transmiterea bolii prin produsele apicole contaminate şi prin instrumentar. Transferarea coloniilor, în prima parte a verii, pe faguri contaminaţi cu spori de Nosema poate să fie o practică ce poate duce la declanşarea nosemozei în primăvara viitoare. Sporii rezistă mai mult de un an în stare de latentă, în depozitele de fecale, pe fagurii murdăriţi dintr-o colonie, trecând astfel dintr-un sezon în următorul.

Fagurii murdăriţi cu fecale reprezintă sursa principală de infestaţie. Cu toate că iernarea albinelor pe faguri contaminaţi creşte mult riscul declanşării nosemozei în primăvară, totuși nu se declanşează întotdeauna simptomatologia specifică nosemozei. Astfel, în colonia de albine nu este suficientă doar prezenţa sporilor pentru declanşarea unei boli cu evoluţie epizootică (1, 3, 4) .

Pătrunderea albinelor bolnave în alte colonii sau sursele de apă contaminate cu spori - acolo unde albinele au posibilitatea sa defece - contribuie la transmiterea bolii.

Furtişagul de la albinele slabe reprezintă un factor în răspândirea bolii, rezervele de hrană ale coloniilor slabe conţinând cantităţi mari de spori. Trântorii au un rol important în transmiterea nosemozei în stupină şi între stupini. La aceştia, a fost identificată specia N. ceranae atât la formele immature, cât şi la adulţi (6) .

Alţi factori care contribuie la răspândirea sporilor de N. apis în interiorul coloniei de albine includ toate manoperele prin care albinele sunt strivite. Lichidul eliberat în urma strivirii este rapid ingerat de alte albine. Echipamentul folosit pentru hrănirile de iarnă - care permite albinelor să intre şi să se înece în sirop - poate, de asemenea, să răspândească sporii în interiorul coloniilor.

Moliile de ceară (Galleria melanella, Achroea grisella) contribuie la răspândirea sporilor.

Mai mult, au fost raportate infestaţii cu N. apis şi la alte gazde (19) .

Nosemoza apare regulat după o toamnă rece şi ploioasă, aceasta favorizând contactul prelungit între albinele bătrâne infestate şi generaţia tânără care urmează să ierneze (5, 29, 37).

145

REVIEW

Colony collapse disorder (CCD) – a review

Figura 2. Albine moarte în oglinda stupului (original)

Figura 3. Colonie de albine cu diaree asociată cu depopulări masive (original) Nosemoza evoluează frecvent sub o formă latentă (cronică), dar se poate acutiza şi poate provoca depopularea coloniilor de albine când acestea sunt întreţinute precar sau când iernarea a decurs necorespunzător. Evoluţia latentă se întâlneşte în timpul verii, când

146

prolificitatea mătcii contracarează pierderile.

De asemenea, temperatura ridicată din stup în timpul verii este nefavorabilă dezvoltării.

Asemănător, în prima parte a iernii, evoluţia este latentă din cauza temperaturii improprii pentru paraziţi.

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Narcisa Mederle, A. Balint, S. Morariu, Ghe. Dărăbuș Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Evoluţia acută se întâlneşte spre sfârşitul iernii, când albinele devin mai active, se hrănesc şi se pot infecta. Condiţiile climatice deosebite (perioadele reci şi ploioase din timpul verii) împiedică eliminarea excrementelor din stup și pot genera infectarea în masă a albinelor lucrătoare şi acutizarea bolii (5, 29) (fig. 2, 3).

Majoritatea factorilor favorizanţi îşi manifestă influenţa spre sfârşitul perioadei de iernare şi la începutul primăverii, ceea ce explică apariţia frecventă a nosemozei în această perioadă. În cele mai multe stupine, N. apis este prezentă fără a produce daune importante. Exceptând agentul cauzal, factorii de mediu decid dacă infecţia evoluează într-o boală cu evoluţie epizootică. Iernile lungi, fără posibilitatea realizării zborului de curăţire, creează condiţii care cresc riscul unei evoluţii epizootice a bolii în stup, din cauza creşterii probabilităţii ca albinele infestate să defece în interiorul stupului.

Manipularea coloniilor, în special primăvara devreme, aglomerarea coloniilor pe un spaţiu redus şi lipsa mătcii în timpul iernii sau prezenţa în acest timp a unei mătci neîmperecheate contribuie la apariţia nosemozei (34) .

Lotmar, citat de Balint (5) , face legătura dintre nivelul bolii dintr-un an cu vremea din anul precedent. O toamnă rece şi umedă, cu posibilităţi reduse de zbor, poate creşte riscul evoluţiei nosemozei în următorul an.

Creşterea puietului primăvara devreme, înaintea perioadelor în care condiţiile de zbor sunt frecvente, măreşte riscul declanşării nosemozei. O explicație o reprezintă acțiunea de curăţare a fagurilor contaminaţi de către albinele tinere în timpul pregătirii lor pentru depunerea ouălor de către matcă. În plus, creşterea puietului duce la creşterea temperaturii în cuib, susţinând dezvoltarea parazitului în albinele infestate.

Disponibilitatea proteinelor şi statutul proteic al albinelor influenţează impactul nosemozei. Adaosul de proteină susţine dezvoltarea lui N. apis. De aceea, hrănirea suplimentară cu proteină, în primăvară, trebuie să se realizeze cu precauţie, cu toate că adaosul de proteină este benefic pentru prevenirea carenţei. Hrănirea suplimentară cu proteină sau mutarea în zone în care există surse de polen în natură reduc nivelul de infestaţie în coloniile infestate, probabil datorită creşterii puterii coloniilor în urma efectului stimulator al acestor hrăniri suplimentare.

Experimente realizate în Australia arată că variaţiile în cantităţile de proteină brută a coloniilor de albine influenţează capacitatea

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

lor de producţie, la fel şi nivelul infestaţiei cu Nosema. Aceste colonii, plasate în zone care oferă surse bogate de polen de bună calitate, au şanse reduse să dezvolte boala la un nivel îngrijorător. Infecţiile secundare pot modifica dezvoltarea bolii într-o colonie şi la albine luate ca individ. Nu s-a identificat o rezistenţă completă a albinelor la N. apis, deşi au fost identificaţi indivizi toleranţi la infectia cu Nosema şi parţial rezistenţi asociaţi cu variaţii ale nivelelor enzimelor digestive (46) .

Diferitele afecţiuni digestive pot interveni, de asemenea, ca factori favorizanţi: manifestările diareice, provocate de diverse cauze, între care cele mai diverse sunt bolile infecţioase; intoxicaţiile (cu nectar sau polen toxic); iernarea pe mană sau pe miere de mană sau pe miere necăpăcită şi fermentată (provenită din hrăniri de completare efectuate toamna târziu).

Activitățile realizate de apicultori pot reprezenta factori favorizanți apariției nosemozei: păstrarea în stupină a coloniilor slabe cu rol de rezervor de infecţie; intervenţii frecvente, uneori nejustificate, în cuibul coloniei de albine; formarea exagerată de roi artificiali, mai ales în a doua jumătate a anului; întărirea coloniilor slabe pe seama celor de putere medie (15, 29, 32, 35) .

CONCLUZII

Nosemoza este o boală polifactorială a cărei evoluţie clinică depinde de factorii favorizanţi asociaţi: condiţiile climatice nefavorabile, reprezentate prin ierni lungi şi umede, prin perioade lungi de timp rece în cursul primăverii; prin lipsa culesului; diferitele afecţiuni digestive (bolile infecţioase, intoxicaţiile, iernarea pe mană); activitățile realizate de apicultori (păstrarea în stupină a coloniilor slabe, intervenţii frecvente, nejustificate, în cuibul coloniei de albine, formarea exagerată de roi artificiali).

Infecţia cu N. apis rareori duce la moartea coloniei de albine, evoluând subclinic; de cele mai multe ori; N. ceranae este foarte patogenă pentru A. mellifera, fiind asociată cu sindromul depopulării graduale, cu mortalităţile din toamnă sau din iarnă şi cu producţii slabe de miere.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

147

REVIEW

Colony collapse disorder (CCD) – a review

Bibliografie 1. Alaux C, Folschweiller M, McDonnel C, Beslay D, Cousin Marianne, Dussaubat Claudia, Brunet J, Le Conte I. Pathological effects of the microsporidium Nosema ceranae on honey bee queen physiology (Apis mellifera).

J. Inv. Pathol. 2011; 106:380-385.

2. Arbulo N, Antúnez K, Salvarrey S, Santos E, Branchiccela B, Martín-Hernández R, Higes M, Invernizzi C. High prevalence and infection levels of Nosema ceranae in bumblebees Bombus atratus and Bombus bellicosus from Uruguay. J Invertebr Pathol. 2015; 9,130:165-8.

3. Bailey L, Ball BV. Honey bee pathology. Academic Press London; 1991.

4. Bailey L, The measurement and interrelationships of infections with Nosema apis and Malpighamoeba mellificae of honey-bee populations. J. Invert. Path. 2004; 16-21.

5. Balint A. Teză de doctorat, USAMVBT, Facultatea de Medicină Veterinară Timișoara; 2012.

6. Brenna ET, Fell RD. Nosema ceranae in drone honey bees (Apis mellifera). J. Invert. Pathol., 2011; 107(3):234-236.

7. Brenna E. T., Fell R. D. Prevalence and Infection Intensity of Nosema in Honey Bee (Apis mellifera L.) Colonies in Virginia. J. Inv. Pathol. 2011; 9:11.

8. Carletto J, Blanchard P, Gauthier A, Schurr F, Chauzat MP, Ribière M. Improving molecular discrimination of Nosema apis and Nosema ceranae. J Invertebr Pathol.

2013; 113(1):52-5.

9. Chauzat MP, Higes M, Martín-Hernández R, Meana A, Cougoule N, Faucon JP, Presence of Nosema ceranae in French honeybee colonies. J. Apic. Res., 2007; 46: 27–128.

10. Chen YP, Evans JD, Murphy C, Gutell R, Zuker M, Gundensen-Rindal D, Pettis JS. Morphological, molecular, and phylogenetic characterization of Nosema ceranae, a microsporidian parasite isolated from the European honey bee, Apis mellifera. J. Eukaryot Microbiol. 2009; 56(2):142-147.

11. Chen Y, Evans D, Zhou L, Boncristiani H, Kimura K, Xiao T, Litkowski AM, Pettis JS. Asymmetrical Coexistence of Nosema ceranae and N. apis in Honey Bees. J. Invert.

Pathol. 2009; 1-25.

12. Chen Y., Evans J. D., Smith I. B., Pettis J. S. Nosema ceranae is a long-present and wide-spread microsporidian infection of the European honey bee (Apis mellifera) in the United States. J. Invertebr. Pathol. 2008; 97:186–188.

13. Cox-Foster DL, Conlan S, Holmes E, Palacios G, Evans JD, Moran NA. A metagenomic survey of microbes in honey bee colony collapse disorder. Science, 2007; 318: 283–287.

14. Csáki T, Heltai M, Markolt F, Kovács B, Békési L, Ladányi M, Péntek-Zakar E, Meana A, Botías C, Martín-Hernández R, Higes M. Permanent prevalence of Nosema ceranae in honey bees (Apis mellifera) in Hungary. Acta Vet Hung. 2015; 63(3):358-69.

15. Dărăbuş G, Oprescu I, Morariu S, Mederle N. Parazitologie şi boli parazitare, Ed. Mirton, Timişoara; 2006.

16. Fries I. Nosema apis - a parasite in the honey bee colony. Bee World. 1993, 74:5-19.

17. Fries I, Martin R, Meana A, Palencia PG, Higes M. Natural infections of Nosema ceranae in European honey bees. J. Apic. Res. 2006; 45(3):230-233.

18. Fries I. Nosema ceranae has infected Apis mellifera Europe in at least 1998 and may be more virulent than Nosema apis. Apidologie. 2007, 38:558-565.

19. Fries I, Feng F. Crossinfectivity of Nosema apis in Apis

148

mellifera and Apis cerana. In Proceedings of the 34th International Apicultural Congress. Apimondia, Bucharest, Romania. 1995; 151–155.

20. Hernández MR, Meana R, Prieto A, Martínez SL, Garrido-Bailón A, Higes A. Outcome of colonization of Apis mellifera by Nosema ceranae. Appl. Environ. Microbiol.

2007; 73:6331–6338.

21. Higes M, Garcia-Palencia P, Martin-Hernandez R, Meana A. Experimental infection of Apis mellifera honeybees with Nosema ceranae (Microsporidia). J. Invertebr. Pathol.

2007; 94:211–217.

22. Higes M, Hernández RM, Botías C, Bailón EG, GonzálezPorto AV, Barrios LM, Bernal JL, Jiménez J, Palencia PG, Meana A. How natural infection by Nosema ceranae causes honeybee colony collapse. Env. Microb. 2008; 14:3-11.

23. Higes M, Martín-Hernández R, Meana A. Nosema ceranae in Europe: an emergent type C nosemosis.

Apidologie. 2010: 41(3):375–392.

24. Higes M, Martin R, Sanz A. Chronic nosemosis in Apis mellifera: an increasing problem. 2004:637–638.

25. Invernizzi C, Abud C, Tomasco IH, Harriet J, Ramallo G, Campa J, Katz H, Gardiol G, Mendoza Y. Presence of Nosema ceranae in honeybees (Apis mellifera) in Uruguay.

J. Inver. Pat. 2009; 583:1-4.

26. Iwano H, Ishihara R. Dimorphism of Nosema spp. in cultured cells. J. Invert. Pathol. 1991; 57:211-219.

27. Klee J, Besana AM, Genersch E, Gisder S, Nanetti A, Tam DQ, Chinh TX, Puerta F, Ruz JM, Kryger P, Dejair M, Hatjina F, Korpela S, Fries I, Paxton RJ. Widespread dispersal of the Microsporidian Nosema ceranae, an emergent pathogen of the western honey bee, Apis mellifera, J. Invertebr. Pathol.

2007; 96:1–10.

28. Liu TP. The release of Nosema apis spores from the epithelium of the honey bee midgut. J. Apic. Res. 1990; 29:221-229.

29. Manualul apicultorului, Asociaţia crescătorilor de albine din România, ediţia a IV-a, Bucureşti; 1986.

30. Matheson A. World bee health update. Bee World, 1995; 76:31-39.

31. Mayack C, Naug D. Energetic stress in the honeybee Apis mellifera from Nosema ceranae infection. J. Invert.

Pathol. 2009; 100:185–188.

32. Mederle Narcisa, Balint A, Morariu S, et al. Research on the prevalence of honey bees’ nosemosis in Arad County, J.of Biotechnology. 2015; 208: S27.

33. Mederle Narcisa, Balint A, Morariu S, Hora F, Darabus G. Morphometric study of Nosema spores isolated from honey bee from Western Romania. Lucr. Știint. Universitatea de Științe Agricole a Banatului Timișoara, Medicină Veterinară. 2015; 48, 3103-108.

34. Moeller FE. Effects of emerging bees and of winter flights on Nosema disease in honeybee colonies. J. Apic.

Res. 1972; 11(2):117-120.

35. OIE Terrestrial Manual. Nosemosis of honey bees, 2008; 2.2.4.

36. Paxton RJ, Klee J, Korpela S, Fries I. Nosema ceranae has infected Apis mellifera in Europe since at least 1998 and may be more virulent than Nosema apis, Apidologie, 2007; 38: 558-565.

37. Ritter W. Bolile albinelor. Ed. M.A.S.T. Bucureşti; 2000.

38. Santrac Violeta, Granato Anna, Mutinelli F. First detection of, Nosema ceranae in Apis mellifera from Bosnia and Herzegovina. J. Apic. Res. 2010; 49(1):100-101.

39. Suwannapon G, Yemor T, Boonpakdee C, Benbow ME. Nosema ceranae, a new parasite in Thai honeybees. J. Inv.

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Narcisa Mederle, A. Balint, S. Morariu, Ghe. Dărăbuș Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Bibliografie Pathol. 2011; 106:236-241.

40. Tay WT, O’Mahony EM, Paxton RJ. Complete rRNA gene sequence reveals that the microsporidium Nosema bombi infects diverse bumble bee (Bombus spp.) hosts yet contains multiple polymorphic sites. J. Eukaryot.

Microbiol. 2005; 52:505–513.

41. Vanengelsdorp D, Evans JD, Saegerman C, Mullin C, Haubruge E, Nguyen BK, Frazier M, Frazier J, Cox-Foster D, Chen Y, Underwood R, Tarpy DR, Pettis JS. Colony collapse disorder: a descriptive study. PLoS One. 2009; 3;4(8):6481.

42. Weidner E, Byrd W, Scarborough A, Pleshinger J, Sibley D. Microsporidan spore discarge and the transfer of polaroplast organelle membrane into plasma membrane.

Journal of Protozoology. 1984; 31:195-198.

-

CV

43. Weiss LM, Vossbrinck CR. Molecular biology, molecular phylogeny and molecular diagnostic approaches to the microsporidia. In M. Witner and L. M. Weiss (ed.), The microsporidia and microsporidiosis. American Society for Microbiology, Washington, DC; 1999.

44. Whitaker J, Szalanski AL, Kence M. Molecular detection of Nosema ceranae and N. apis from Turkish honey bee.

Apidologie, 2010; 6:24.

45. Williams GR, Shafer BA, Richard ELR, Shutler D, Stewart DT. First detection of Nosema ceranae, a microsporidian parasite of European honey bees (Apis mellifera), in Canada and central USA. J. Invert. Pathol. 2007; 97:189– 192.

46. Zherebkin MV. Resistance of the honeybee to Nosema in relation to chimozin. Apiacta. 1976; 11:5-9.

de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului ”Regele Mihai I al României” din Timişoara, Facultatea de Medicină Veterinară; 1997 – 2004: Doctor în medicină veterinară, diploma seria C, nr.

0009116. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului ”Regele Mihai I al României” din Timişoara, F.acultatea de Medicină Veterinară.

DOMENII DE CERCETARE: Protozoologie, Helmintologie, Arahno-entomologie, Micologie.

Conf. Univ. Dr. Narcisa Geanina MEDERLE EXPERIENȚA PROFESIONALĂ: Conferențiar: 2012-prezent: Parazitologie şi boli parazitare, Biologie animală și Ecologie, Boli micotice; Şef lucrări (lector): 2006-2012: Parazitologie şi boli parazitare, Biologie animală și Ecologie, Boli micotice, Zoonoze Parazitare; Asistent universitar: 1990-2006: Parazitologie şi boli parazitare, Biologie animală și Ecologie, Boli micotice; Preparator: 1996-1999: Parazitologie şi boli parazitare, Biologie animală și Ecologie.

FUNCȚII: 2011 – 2016: Director Clinicile Veterinare Universitare; 2016 – prezent: Prodecan la Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului ”Regele Mihai I al României” din Timişoara.

ACTIVITĂȚI ȘI RESPONSABILITĂȚI PRINCIPALE: Titulara cursului de Parazitologie si Boli Parazitare (V MV); Titulara cursului de Boli micotice (IV MV) – opţional; Responsabilă cu activitatea clinică la Parazitologie şi boli parazitare (V MV); Responsabilă cu activitatea clinică la Boli micotice (IV MV); Responsabilă cu activitatea de laborator şi seminarii la Parazitologie şi boli parazitare (IV MV).

EDUCAȚIE ȘI FORMARE: 1990-1996: Doctor medic-veterinar (DVM), diploma seria P, nr.

O051148, Parazitologie/Ştiinţe medicale veterinare. Universitatea

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

PREMII: 2016 – Premii obținute cu produsul ”Gel pentru tratamentul leziunilor uscate din demodicoza canină” - cerere de brevet nr. A/00075 din 1.02.2016: - Medalia de aur cu mențiune specială – Salonul Internațional al Cercetării, Inovării și Inventicii PROINVENT, Cluj Napoca; - Diplomă de Excelență - Salonul Internațional al Cercetării, Inovării și Inventicii PROINVENT, Cluj Napoca; - Medalia de aur – Expoziția Europeană a Creativității și Inovării EUROINVENT, Iași; - Premiu Special - Expoziția Europeană a Creativității și Inovării EUROINVENT, Iași; - Medalia de aur – Salonul Internațional de Invenții și Inovații ”Traian Vuia” Timișoara; - Medalia de aur – Salonul Internațional de Invenții - The world exhibition on Inventions, Research and new Technologies EUREKA, Bruxelles; - Premiu special – Outstanding Innovation Award from Bioactive Resources for Innovative Clinical Application Excellent Center THAILAND, EUREKA, Bruxelles 2017; - Medalia de aur – Salonul Internațional de Invenții, Geneva; Premiu Special – Taiwan Invention Association, Salonul Internațional de Invenții, Geneva; - Mențiune Specială – China Delegation, Salonul Internațional de Invenții, Geneva; - Medalia de aur – Salonul Internațional de Invenții, Barcelona; Premiu Special – Spania Delegation, Salonul Internațional de Invenții, Barcelona; - Ordinul de Comandor – Comisia Europeana a Inventatorilor;

149

UP-TO-DATE

Alertă maximă: primul focar de pestă porcină africană în România

ALERTĂ MAXIMĂ: PRIMUL FOCAR DE PESTĂ PORCINĂ AFRICANĂ ÎN ROMÂNIA Conform Autorității Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), în data de 31 iulie 2017 Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală (I.D.S.A.) a confirmat primul focar de Pestă Porcină Africană (P.P.A.), la porci domestici dintr-o gopodărie localizată la periferia municipiului Satu–Mare, din județul cu același nume.

Investigația epidemiologică a relevat existența unui focar primar și a unui focar secundar.

ÎN JUDEȚUL SATU–MARE, COD ROȘU DE P.P.A.

Specialiștii Centrului Local de Combatere a Bolilor Satu–Mare împreună cu cei ai Direcției Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (D.S.V.S.A.) a județului Satu–Mare au intervenit prompt. În conformitate cu prevederile legislației comunitare și naționale au fost întreprinse

150

următoarele acțiuni: au fost recoltate probe pentru examene de laborator; au fost impuse restricții de mișcare pentru animalele din exploatațiile infectate; au fost ucise animalele din focar și cele 7 cadavre au fost distruse prin incinerare; s-a efectuat dezinfecţia în cele două gospodării a spaţiilor de cazare a porcilor, a aleilor, a perimetrelor, a ustensilelor şi a obiectelor potenţial contaminate, a utilajului care a fost folosit pentru săparea

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

locului de îngropare, dar şi a locului de îngropare propriu-zis; a fost efectuat recensământul exploataţiilor cu suine din proximitatea gospodăriilor afectate; au fost stabilite zona de protecție și de supraveghere în jurul focarului, precum și planul de măsuri pentru instituirea măsurilor specifice de control a bolii; a fost convocat Centrul Local de Combatere a Bolilor în vederea stabilirii planului de măsuri specifice pentru controlul bolii.

A.N.S.V.S.A., imediat după primirea buletinului din partea I.D.S.A., a notificat toate structurile abilitate de la nivel național și structurile omoloage din Uniunea Europeană, precum şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii Animalelor (O.I.E.), despre confirmarea acestui focar de pestă porcină africană pe teritoriul României.

Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență va adopta o Hotărâre privind stabilirea atribuțiilor pentru ministerele cu responsabilități în controlul bolii, conform Hotărârii de Guvern 830/2016,care stabilește Programul Național de Control și Planul de Contingență pentru pesta porcină africană. În urma confirmării prezenței virusului pestei porcine africane în țara noastră, Comisia Europeană va adopta o decizie privind zona aflată sub restricții, măsurile care trebuie respectate de România și perioada pentru care acestea vor fi aplicate. În această zonă, va fi interzisă mișcarea suinelor domestice și sălbatice, a produselor și subproduselor, a materialului seminal, ovulelor și embrionilor provenite de la acestea.

Din primele investigații întreprinse la fața locului, de către echipa de inspectori ai D.S.V.S.A. Satu-Mare, a reieșit suspiciunea că virusul bolii a fost introdus în țară prin intermediul unor produse de origine animală contaminate, provenite din Ucraina. Ancheta epidemiologică este în desfășurare.

Totodată, și alte instituții competente ale statului întreprind verificări în acest sens.

Informațiile obținute urmează a fi coroborate, pentru stabilirea cu exactitate a modului în care a apărut boala în țara noastră. A.N.S.V.S.A., prin structurile teritoriale de la nivel județean, monitorizează permanent situația epidemiologică din România, în contextul pestei porcine africane, pentru limitarea extinderii și pentru eradicarea bolii. A.N.S.V.S.A. va actualiza informațiile despre focarul de pestă porcină africană, constant, în funcție de evoluția bolii.

AUTORITĂȚILE CENTRALE ȘI LOCALE AU TRECUT LA ACȚIUNE

Președintele A.N.S.V.S.A., dr. Geronimo Brănescu, alături de o echipă de specialiști din cadrul instituției, s-a deplasat în data de 03 august în municipiul Satu–Mare pentru asigurarea imple-

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

mentării eficiente a măsurilor pentru controlul pestei porcine africane. În acest sens, a fost organizată o întâlnire, la care au participat, alături de reprezentanții A.N.S.V.S.A. de la nivel central și județean, prefectul judeţului Satu Mare (Darius Filip), primarii și viceprimarii sau secretarii unităţilor administrativ-teritoriale de pe raza judeţului Satu-Mare.

Președintele A.N.S.V.S.A. a adus la cunoștința celor prezenți la întâlnire măsurile care s-au luat în cazul focarului de pestă porcină confirmat pe raza municipiului Satu Mare, precum și obligațiile care le revin pentru a preveni extinderea acestui focar.

Măsurile care trebuie implementate, de către primarii localităților incluse în această zonă, sunt următoarele: să acorde sprijin medicilor veterinari, în vederea efectuării unui recensământ al exploatațiilor cu suine de pe raza de activitate; interzicerea circulației animalelor domestice; interdicția de a ieși cu animalele la pășune; interzicerea organizării de târguri de animale, expoziții de animale sau orice alt eveniment care implică mișcarea animalelor, indiferent de specie; să actualizeze lista cu personalul nominalizat pentru intervenția în teren în caz de boli majore; să se verifice şi să se refacă stocurile de materiale, echipamente și utilaje necesare intervenției în teren în caz de boli majore; în cazul oricărei situații de îmbolnăvire sau mortalitate va fi anunțat imediat medicul de Circumscripție Sanitar-Veterinară (C.S.V.) și specialiștii veterinari de la D.S.V.S.A. Satu-Mare, dar și din alte județe (dacă este cazul). În intervenția sa, prefectul Darius Filip a solicitat reprezentanţilor celor 20 de unităţi administrativteritoriale, cuprinse în zona de supraveghere, să respecte măsurile transmise de serviciile veterinare şi să anunţe de îndată orice modificări survenite în zona lor de competenţă.

CĂPUȘELE DIN GENUL ORNITHODOROS POT TRANSMITE PESTA PORCINĂ AFRICANĂ

P.P.A. este o boală pentru care nu există tratament sau vaccin în ceea ce privește porcii infectați.

Afectează speciile domestice și sălbatice (mistreții) de porcine. Boala a ajuns în estul Europei în 2007.

Niște deșeuri alimentare (infectate) - provenite dintr-un cargou venit din Africa de sud-est - au fost folosite pentru hrănirea unor porci din Georgia. Apoi, boala s-a răspândit foarte repede în zona Caucazului și în Federația Rusă, ajungând în 2014 în zona Comunității Europene. În Republica Moldova, în 2016, au fost confirmate două focare.

Atunci, autoritățile constănțene (și nu numai) au intrat în alertă, fiind transmise avertizări populației, primăriilor, conducerilor punctelor de trecere a frontierei, exploataților de porcine, medicilor veterinari de C.S.V.-uri etc.

151

UP-TO-DATE

P.P.A. a fost descoperită în Republica Kenya (Africa, centru-est). Boala este prezentă în mai multe țări africane (chiar și în Madagascar). În 1957, a fost depistată pentru prima dată în Europa, mai precis la Lisabona (Portugalia). Atunci, mai multe deșeurile alimentare din avioane au constituit hrana unor porci din zona aeroportului. Au fost raportate multiple cazuri în Peninsula Iberică (Portugalia și Spania), Franța, Olanda. Prin anii 1990, a fost aproape eradicată din Europa (mai există în insula italiană Sardinia).

P.P.A. are o perioadă de incubație de 3-15 zile (în mod normal) ori de 3-4 zile (în formă acută).

Este o boală infecțioasă ce afectează porcinele indiferent de vârsă și sex. O problemă majoră legată de depistarea bolii este că nu există semne specifice care să indice prezența bolii, aceasta putând fi confundată cu alte boli ale suinelor.

Astfel, chiar și o mortalitate ridicată a animalelor din această specie reprezintă doar un indiciu că este pestă porcină (clasică ori africană). Mai multe boli (cum ar fi: pesta porcina clasică, sindromul respirator și de reproducție la porcine, infecțiile cu streptococi, salmonella ori leptospiroza etc.) pot produce simptome similare P.P.A. De aceea, dacă se suspicionează apariția P.P.A. la porcine, trebuie să se efectueze un control amănunțit la un laborator național de referință. Atunci când este clar că este P.P.A, boala poate avea diferite forme: preacută, acută, subacută și cronică. Astfel, simptomele formelor preacută și acută sunt următoarele: moartea subită a animalelor cu indicii aproape inexistente privind cauza morții; febra este ridicată (40,5-42 0C); pielea se înroșește în special la vârful urechilor, la coadă, la extremitățile distale, pe piept, dar și în zona abdomenului, fenomenul fiind vizibil numai la speciile de porcine cu o piele palidă; apetitul scade, apatie, cianoză și lipsă de coordonare motorică cu 24-48 de ore înaintea decesului; vomă, diaree (uneori și cu sânge), scurgeri din ochi; moartea survine în cel mult 20 de zile; avort. În cazul porcinelor domestice, rata mortalității în urma apariției bolii este de 100%.

Virusul P.P.A. se transmite prin contact direct între animale sănătoase cu cele bolnave sau indirect: prin hrănirea acestora cu lături care conțin carne sau produse secundare ce provin de la animale infectate; căpușe (genul Ornithodoros), care s-au hrănit din animale infectate; prin ustensile, haine, furaje contaminate, vehicule de transport, adăposturi; prin sănge, secreții, țesuturi, fecale ale animalelor bolnave/decedate etc. Virusul P.P.A. supraviețuiește timp de 6-10 zile în materialele fecale ale animalelor infectate, până la 3-6 luni în produsele din carne de porc netratate termic și mai mulți ani în carnea de porc congelată.

Singurele metode de prevenție eficiente sunt:

152

Alertă maximă: primul focar de pestă porcină africană în România

menținerea unui nivel înalt de biosecuritate la ferme; igiena strictă a alimentelor și a fermelor, controlul posibilelor focare de infecție; raportarea cazurilor posibile de porci infectați, o carantină strictă, eradicarea animalelor susceptibile că sunt infectate cu P.P.A.

PESTĂ PORCINĂ AFRICANĂ ȘI ÎN CEHIA

La sfârșitul lunii iunie 2017, autoritățile din Cehia (țară membră a Uniunii Europene) au transmis un raport Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor. Astfel, potrivit raportului, cehii au identificat două noi focare de pestă porcină africană în Zelechovice nad Drevnici și în Luzkovice, ambele localități fiind în provincia Zlín. Este vorba despre doi mistreți care au fost găsiți morți în pădure.

De asemenea, alte țări afectate sunt Polonia, Estonia, Lituania, Letonia (membre ale Uniunii Europene), dar și în Armenia, Azerbaijan, Belarus, Republica Moldova, Ucraina etc.

Autoritățile de specialitate spun că focarele se înmulțesc (mai ales la mistreți), iar tulpina virală este foarte agresivă, cu mult mai agresivă decât cele cunoscute până în acest moment.

MEMBRII A.C.E.B.O.P., ÎN ALERTĂ

Conducerea Asociației Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine (A.C.E.B.O.P.) a atras deja atenția membrilor asupra măsurilor sporite de biosecuritate care trebuie luate de fermierii români. Și aceasta, nu numai în Transilvania și Banat-Crișana. În plus, conducerea asociației recomandă ca fermierii să fie vigilenți, să urmărească întocmai planul de contingență și manualul operațional pentru intervenția în focarele de pestă porcină africană de pe site-ul A.N.S.V.S.A. (publicat în 2016), să anunțe medicul veterinar oficial în caz de suspiciune de P.P.A., să comunice între ei dacă există vreo suspiciune de P.P.A. etc.

Pentru fermele zootehnice ce cresc porci, dar și pentru fermele de subzistență unde există porcine, pierderile legate de combaterea P.P.A. sunt foarte ridicate. Vorbim despre costuri cu eradicarea, dar și despre restricţiile impuse comerţului cu porci vii şi produse şi subproduse provenite de la porci domestici.

MĂSURI DE PREVENIRE A APARIȚIEI P.P.A. ÎN BIHOR

Județul Bihor se învecinează cu județeul Satu-Mare, acolo unde s-au descoperit cele două cazuri de P.P.A. Ca atare, specialiștii din acest județ spun că trebuie identificați și raportați porcii bolnavi sau decedați din ferme și gospodării, Pericolul cel mare este reprezentat de porcii crescuți în fermele de subzistență. Acolo porcii se îngrașă cu resturi alimentare ce pot fi infectate. În plus,

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

trebuie raportate și cazurile de mistreți bolnavi sau morți ce sunt găsiți în păduri de turiști sau de pădurari, salvamontiști etc.

Medicul Veterinar Remus Ovidiu Moţoc, directorul D.S.V.S.A. Bihor. a activat Centrul Local de Combatere a Bolilor și a a dispus implementarea unui program de măsuri concentrate, preventive și de control, prin colaborarea tuturor factorilor de decizie la nivel județean. Astfel, vor fi distribuite materiale informative populației. Acestea vor fi afișate la punctele de intrare în țară (rutiere și aeriene), la sediile primăriilor, dar și în alte puncte de interes social și turistic. Vor fi realizate controale în trafic vizând, mai ales, târgurile de animale, transporturile interne și internaționale de animale și alimente, rutele de tranzit și zonele turistice.

Vor fi realizate instruiri cu diverse organizații ce activează în toate domeniile de risc (operatorii economici din sectorul zootehnic și alimentar,

fondurile de vânătoare, administratorii unor zone de interes turistic ș.a.md.). Scopul principal este conștientizarea existenței pericolului epidemiologic și social/economic indus de pesta porcină africană. Un alt scop este popularizarea măsurilor de prevenire și diagnosticare precoce a P.P.A. Este obligatorie asigurarea condițiilor de biosecuritate în toate exploatațiile de porcine (mici gospodării și ferme zootehnice). Se interzice accesul la animalele cu statut neconoscut. Animalele vor sta doar în adăposturi (nu vor fi scoase la pășunat).

Hrănirea animalelor se va realiza numai cu furaje sigure, specifice speciei, cu origine cunoscută.

Este strict interzisă hranirea porcilor cu resturi alimentare rezultate din gospodăria țărănească ori provenite de la unitățile de alimentație publică (restaurante, cantine ș.a.). Și în alte județe au fost decise măsuri asemănătoare.

BIOSECURITATE MAXIMĂ ÎN EXPLOATAȚIILE DE PORCINE

Pentru toți crescătorii să-și protejeze porcii de această boală, specialiștii recomand respectarea următoarelor sfaturi: a. nu intraţi în adăposturile unde creşteţi porcii cu încălţămintea şi hainele cu care aţi umblat pe stradă! Este recomandat chiar ca, pentru dezinfecţia la intrarea în adăpost, să puneţi o tăviţă cu paie îmbibate cu o soluţie slabă de sodă caustică; b. creşteţi porcii doar în spaţii îngradite, fără posibilitatea de a veni în contact cu porci străini de curtea dvs., cu porci mistreţi sau cu proprietari străini care deţin porci domestici!; c. nu hrăniţi animalele cu resturi alimentare/ lături/spălătură provenite de la carnea de porc gătită în familie! Dacă există vânători în famile care aduc carne de mistreţ, sub nicio formă nu

Experții A.N.S.V.S.A. au redactat în luna mai 2017, un “Material informativ cu privire la Pesta Porcină Africană (P.P.A.), destinat crescătorilor de porcine din exploataţiile non-profesionale, în vederea introducerii de măsuri de biosecuritate pentru animalele pe care le deţin”. Vă prezentăm, mai jos, informațiile: P.P.A. este o boală a porcinelor domestice şi sălbatice, mortală pentru porcii care se îmbolnăvesc. Pentru această boală nu există vaccin, singura cale de a feri animalele fiind respectarea unor măsuri de protecţie la venirea în contact cu animalele sănătoase.

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

153

UP-TO-DATE

Alertă maximă: primul focar de pestă porcină africană în România

daţi porcilor apa provenită de la spălarea cărnii sau resturi de carne!; d. nu scoateţi scroafele/vierii din exploataţie în scopul montei cu animale din altă exploataţie!; e. nu cumpăraţi purcei din locuri necunoscute, fără a fi identificaţi (cu crotalie) şi fără certificat sanitar veterinar de sănătate eliberat de medicul veterinar de liberă practică împuternicit!; f. nu folosiţi în hrana animalelor iarbă culeasă de pe câmp, pentru că ea ar fi putut să vină în contact cu porci mistreţi bolnavi!

rapidă, intervenită într-un timp extrem de scurt; b) temperatură foarte ridicată (40,5 – 42oC) şi stare febrilă; c) roşeaţă sau învineţire a pielii, a marginilor urechilor, a vârfului picioarelor, a abdomenului şi pieptului; d) lipsa poftei de mâncare, apatie şi împleticire în mers; e) vomitări, diaree (uneori cu sânge) şi urdori la ochi.

CUM ARATĂ UN PORC BOLNAV DE PESTĂ PORCINĂ AFRICANĂ

Toţi porcii vor fi ucişi, iar proprietarii vor primi despăgubiri pentru pierderile suferite.

De reţinut: Este mai bine să raportaţi orice suspiciune de boală, chiar dacă ea nu se va confirma, decât să nu raportaţi deloc!

Nu există semne clare care să indice boala, semnele pot fi atribuite şi altor boli. Dar se pot observa la porcii bolnavi semne ca: a) moarte

CE VOR FACE SERVICIILE VETERINARE ÎN CAZUL APARIŢIEI UNUI FOCAR DE PESTĂ PORCINĂ AFRICANĂ

EMBARGO RUSESC LA PORC ȘI PRODUSE DERIVATE PROVENITE DIN ROMÂNIA Rosselkhoznadzor (Autoritatea Federală Sanitară Veterinară din Federația Rusă) a introdus mai multe restricții temporare privind importurile de porci vii, precum și de produse pe bază de carne de porc din țara noastră, după descoperirea focarului de pestă porcină africană în județul Satu-Mare. Toate transporturile de porci vii și toate produsele derivate ce vor ajunge la punctele de trecere a frontierei cu Federația Rusă după 2 august 2017 vor fi oprite și întoarse din drum, indiferent de data înscrisă pe documente.

Totuși, potrivit “Ziare.com”, care citează dintr-o informare a Institutului Național de Statistică (I.N.S.), în ultimii trei ani nu au existat vânzări de porci vii sau produse derivate în Federația Rusă. „În primele patru luni din 2017, datele provizorii furnizate de I.N.S. arată că cele mai importante destinații de export pentru porcii vii au fost Albania, unde am vândut 1.913 de bucați, în valoare de peste 227.000 de euro, Ungaria (360 de porci în valoare de aproximativ 47.000 de euro) și R.Moldova (117 de porci în valoare de 42.000 de euro), mai spune site-ul “Ziare.com”.

154

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

UN NOU ACT NORMATIV PRIVIND PESTA PORCINĂ AFRICANĂ (P.P.A.)

Guvernul României a aprobat, în ședința din 09 august 2017, o nouă Hotărâre pentru modificarea şi completarea Programului naţional de supraveghere, prevenire şi control al P.P.A. Actul normativ modifică și completează “Hotărârea Guvernului nr.

830/2016 pentru aprobarea Programului naţional de supraveghere, prevenire şi control al pestei porcine africane, precum şi pentru completarea unor acte normative”. Într-un comunicat de presă guvernamental se precizează că fâşia de teren aflată la frontiera de stat cu Ucraina şi cu Republica Moldova, pe o distanţă de 20 km de la frontieră spre interiorul ţării, se stabileşte drept zonă de mare risc și va fi supusă unei supravegheri intensive, a porcilor domestici şi a porcilor mistreţi existenți aici. În contextul epidemiologic actual, al apariției primului focar de P.P.A. pe teritoriul ţării noastre și al evoluției acestei boli pe teritoriul Ucrainei și al Republicii Moldova, a fost necesară modificarea corespunzătoare a strategiei actuale şi

implementarea în cel mai scurt timp a măsurilor pentru controlul și eradicarea acestei boli.

Alte modificări cuprinse în actul normativ vizează: a) atingerea unei densități mai reduse a porcilor mistreți, până la un nivel acceptabil, sub 0,5 mistreţi pe kmp, pentru a se împiedica răspândirea bolii; b) achiziționarea de către A.N.S.V.S.A, prin D.S.V.S.A.-urile județene, a unui număr de opt incineratoare mobile pentru incinerarea cadavrelor rezultate în urma aplicării măsurilor de ucidere, pentru controlul și eradicarea bolii; c) implicarea Ministerul Mediului, prin autorităţile competente pentru protecţia mediului din subordinea acestuia, la identificarea și stabilirea metodelor alternative de ecarisare.

Fondurile necesare pentru realizarea Programului se asigură prin bugetele instituţiilor implicate în punerea în aplicare a acestuia, în limita bugetelor aprobate, conform legilor bugetare anuale, precum şi din fondurile aprobate cu această destinaţie prin deciziile anuale ale Comisiei Europene privind aprobarea programelor naţionale de eradicare şi control al bolilor animalelor şi a finanţării acestora.

MATERIAL INFORMATIV CU PRIVIRE LA PESTA PORCINĂ AFRICANĂ DESTINAT MEDICILOR VETERINARI DE LIBERĂ PRACTICĂ CONCESIONARI Medicul veterinar Maria Mihăiţă, consilier superior la Direcția Sănătatea Animalelor din cadrul Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A), a redactat, în luna mai 2017 (cu aproximativ două luni înainte de confirmarea cazurilor din județul Satu-Mare), o informare cu privire la Pesta Porcină Africană (P.P.A.). Vă prezentăm, în continuare, informațiile.

observării unor suspiciuni de boală la porcii domestici sau sălbatici, pentru a lua măsurile necesare.

Până în prezent, boala nu a fost niciodată confirmată în România, dar, începând cu anul 2007, ea evoluează în statele estice din Caucaz, mai ales în Rusia, Ucraina şi Belarus. Pe continentul european, ea a mai evoluat, în trecut, în Spania, Portugalia, Franţa, Olanda şi Italia (în cea din urmă fiind şi în prezent cantonată în insula Sardinia de unde, din cauza particularităţilor geogra-

Evenimentele epidemiologice din ultimii doi ani, referitoare la confirmarea unor cazuri de pestă porcină africană la porcii domestici şi porcii mistreţi din state membre ale Uniunii Europene (Lituania, Letonia, Estonia şi Polonia), precum şi evoluţia îngrijorătoare a bolii în statul vecin Ucraina, la maximum 200 km de graniţa cu România, fac necesară avertizarea şi conştientizarea medicilor veterinari de liberă practică veterinară, a fermierilor crescători de suine, a gestionarilor fondurilor de vânătoare, a vânătorilor, a publicului larg cu privire la faptul că P.P.A. constituie o ameninţare reală şi pentru ţara noastră.

Prin prezenta informare, A.N.S.V.S.A doreşte să atragă atenţia medicilor veterinari de liberă practică asupra celor mai importante semne privind această boală şi să îndemne la o reacţie rapidă a acestora, constând în anunţarea rapidă a autorităţilor veterinare în cazul

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

155

UP-TO-DATE

Alertă maximă: primul focar de pestă porcină africană în România

fice, boala nu a difuzat pe continent în ultimii treizeci de ani). Începând cu luna ianuarie 2014, mai multe mii de cazuri la porcii mistreţi şi câteva zeci de focare au fost notificate de state membre al Uniunii Europene: Lituania, Letonia, Polonia şi Estonia.

P.P.A. este o boală cauzată de un virus foarte rezistent în mediu şi alimente, afectând toţi porcii domestici şi sălbatici. Această rezistenţă ieşită din comun şi particularităţile biologice ale virusului au făcut imposibilă producerea unui vaccin eficient, până în prezent.

Mecanismele modului de răspândire a acestui virus sunt încă neclare, dar se pare că răspândirea rapidă a bolii are loc, excluzând căile clasice de infecţie, mai ales prin neglijenţa umană, în ceea ce priveşte proasta manipulare a carcaselor şi produselor provenite de la porcii infectaţi şi manopera veterinară.

REZISTENŢA VIRUSULUI PPA

Virusul PPA este foarte rezistent la acţiunea factorilor fizici, chimici şi biologici: 6-10 zile în fecalele de porc; 10 săptămâni în cadavre; 3-6 luni în carnea sărată şi afumată; 6-12 luni în corpul căpuşelor din genul Ornithodoros şi Rhipicephalus; 18 luni în sâge la temperatura de 4ºC; 6 ani în sângele congelat; mai mulţi ani în carnea congelată.

SENSIBILITATEA VIRUSULUI P.P.A.

Virusul este inactivat: în 60 minute la 56ºC; în 30 minute la 60ºC; prin sodă caustică 2%, hidroxid de sodiu 2%, hipoclorit de sodiu (2-3% clor disponibil), compuşi de iod etc.

Boala nu se transmite de la animale la om, prin urmare nu afectează omul. Produce însă un procent de morbiditate şi mortalitate foarte ridicat, iar pierderile rezultate în urma combaterii ei sunt deosebit de ridicate atât prin costurile cu eradicarea, cât şi prin restricţiile impuse comerţului cu porci vii şi produse şi subproduse provenite de la porci. În teritoriile unde a evoluat până acum, eradicarea şi recăpătarea stării de indemnitate la boală au durat lungi perioade de timp.

SURSELE DE INFECŢIE

Virusul se poate transmite prin contactul animalelor bolnave cu cele sănătoase, în mod direct, dar se poate transmite şi indirect prin: secreţiile şi excreţiile animalelor infectate (virusul se elimină prin salivă, lacrimi, secreţiile nazale, urină, fecale, secreţiile din tractul genital), sângele, ţesuturile etc. animalelor bolnave sau moarte; porcii sălbatici; animalele trcute prin boală; căpuşe din genul Ornithodoros şi Rhipicephalus infectate cu virus; în România, nu s-a demonstrat, până în prezent, existenţa unor astfel de căpuşe; adăposturile, aşternutul, materialele de îngrijire, furajele, echipamentele etc. contaminate; vehiculele şi persoanele care circulă între efectivele contaminate şi cele sănătoase; furajele (lături) care conţin carne/produse din carne/subproduse, provenite de la porcii infectaţi.

156

PERIOADA DE INCUBAŢIE

Oscilează între 3 şi 15 zile. Tulpinile foarte virulente produc forme supraacute şi acute care duc la apariţia bolii de obicei în 3-4 zile.Tulpinile mai puţin virulente produc forme mai uşoare, perioada de incubaţie fiind mai mare.

CARE SUNT SEMNELE CLINICE CE POT APĂREA ÎN PPA

Clinic, boala poate evolua supraacut, acut, subacut şi cronic; M oartea este subită, cu puţine semne clinice (în forma supraacută moartea poate să apară înainte de apariţia semnelor clinice); Febră mare: 40,5 – 42º C, care se menţine 3-4 zile; Abatere, inapetenţă, anorexie, pulsul accelerat şi aritmic, dispnee, tuse, jetaj seros, seromucos sau sero-hemoragic, conjunctivită purulentă şi hemoragică; Polidipsie, vomitări, constipaţie urmată de

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

sunt de natură să determine practicianul veterinar la alertarea serviciilor veterinare. M ortalitatea ridicată, la porcii din toate categoriile de vâstă şi sex, trebuie să ducă şi la o suspiciune de P.P.A., deşi simptome similare pot apare şi în cazul Pestei Porcine Clasice (P.P.C.) sau alte boli (rujet, pasteureloză, salmoneloză etc.)

Singura posibilitate de diagnostic diferenţial între P.P.A. şi P.P.C. este identificarea virusului. Se impune recoltarea de probe pt. diagnosticul de laborator.

La cadavrele porcilor morţi din cauza P.P.A. se pot întâlni următoarele modificări anatomopatologice: Echimoze, sufuziuni şi hematoame la nivelul pielii, pe mucoase, pe seroase şi în parenchimul diferitelor organe; În cavităţi se găseşte un exudat citrin sau sanguinolent; Peretele cecumului este edemaţiat, cu hemoragii pe mucoasă, pliurile mult îngroşate; Ficatul poate fi congestionat sau degenerat; Vezica biliară mărită cu edem gelatinos al peretelui, continuat uneori şi în ţesutul hepatic din jur formâd un “manşon perivezicular”; Pe pericard, epicard, miocard şi subendocard apar sufuziuni sau hematoame; Nodurile limfatice mult mărite în volum, cu aspect hemoragic, conferindu-le aspect de hematoame; Rinichii şi mucoasa vezicii urinare prezintă ocazional peteşii; Splina este mărită de 2-4 ori de culoare roşie – închisă sau negricioasă, pe secţiune consistenţa scăzută, rar se constată infarcte marginale; La nivelul pulmonului se constată edem pronunţat, hemoragii subpleurale, rareori bronhopneumonie; Mucoasa tubului digestiv este inflamată, congestionată şi cu hemoragii de dimensiuni variabile, uneori cu necroze şi ulcere.

Se pot vaccina animalele împotriva P.P.A.? Nu există vacin disponibil.

Există tratament pentru P.P.A.? Nu diaree (uneori hemoragică); Pielea urechilor cianotică, uneori pot apărea hematoame; La nivelul părţii inferioare a abdomenului, extremităţilor membrelor şi cozii, pe fondul cianotic apar pete hemoragice; Cu 24-48 ore înainte de moarte, la un număr mare de animale, apar semne de meningoencefalită: agitaţie continuă, dromomanie, mers în manej, retropulsie, pareze şi paralizii; Scroafele gestante avortează; M oartea apare în 5-13 zile, uneori 20 zile; Rata de morbiditate (la porcii domesticii) se apropie de 100%; Rata de mortalitate depinde de virulenţa virusului şi poate varia de la 20 la 100%.Tulpinile foarte virulente pot provoca mortalitate de până la 100% la porcii de toate Vârstele; Tulpinile mai puţin virulente pot provoca mortalitate de 70-80% la porcii tineri şi de până la 20% la porcii adulţi.

MODIFICĂRI ANATOMOPATOLOGICE

Aceste semne nu sunt neapărat caracteristice, ele putând fi observate şi în alte boli ale porcilor, dar ele

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Prevenirea (măsurile de biosecuritate şi igienă) şi combaterea rapidă a potenţialelor focare sunt foarte importante.

Toate animalele suspecte trebuie ucise şi distruse, conform legislaţiei în vigoare, iar proprietarii vor fi despăgubiţi de către stat la preţul de piaţă al animalelor. În vederea unei intervenţii rapide şi eficiente a serviciilor veterinare specializate, cetăţenii au fost informaţi prin media, de către D.S.V.S.A.-urile judeţene, să contribuie la depistarea şi anunţarea timpurie a cazurilor de boală şi să comunice oricărui medic veterinar de liberă practică împuternicit, medicului veterinar oficial sau D.S.V.S.A.-urilor judeţene orice caz suspectat la porcinele domestice şi sălbatice care prezintă semnele de boală sus-menţionate sau creşterea îmbolnăvirilor sau a cazurilor de moarte.

Sursa: Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A)

157

PHARMACOLOGY

PRECIZĂRI ANSVSA REFERITOARE LA DEPISTAREA, ÎN UNELE ȚĂRI DIN UNIUNEA EUROPEANĂ, DE OUĂ CONTAMINATE CU FIPRONIL

Ca urmare a semnalărilor apărute în mass-media despre faptul că, în unele țări din Uniunea Europeană, au fost depistate reziduuri de Fipronil în ouă, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) face câteva precizări: Prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje nu a fost transmisă nicio notificare oficială în acest sens și nu există nicio informație care să arate că produsele afectate au intrat pe piața din România.

Din datele pe care le deține A.N.S.V.S.A., în România au fost autorizate de către Ministerul Sănătății, instituția competentă pentru autorizarea produselor biocide (prin Comisia Națională pentru Produse Biocide), un număr de 7 produse biocide pe bază de Fipronil (substanța activă).

Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar (I.C.B.M.V.), aflat în subordinea A.N.S.V.S.A., a fost implicat în evaluarea unui singur produs biocid care conține Fipronil. Conform competențelor specific, evaluarea s-a făcut din punctul de vedere al efectelor toxicologice ale produselor biocide asupra animalelor.

Acest produs se utilizează ca insecticid în: locuinţe (in-

158

clusiv bucătării), restaurante, depozite alimentare, clădiri publice (hoteluri, spitale, școli,închisori, teatre etc.), clădiri industriale şi comerciale (fabrici, magazine, cabine de avion, vehicule, trenuri şi vapoare).

Utilizarea Fipronilului nu este interzisă, dar trebuie respectate strict instrucțiunile de folosire și domeniul pentru care este destinat.

Fipronil mai este utilizat și în fabricarea produselor medicinale veterinare destinate animalelor de companie, ca și produs antiparazitar.

A.N.S.V.S.A. monitorizează atent această situație și, dacă se constată că produsele implicate (ouă) au fost distribuite în țara noastră, va lua măsurile care se impun, în funcție de situație.

Fipronil-ul este un insecticid pentru uz larg, ce apartine familiei chimice fenilpirazol. Acesta este folosit pentru a combate furnicile, gândacii, puricii, căpușele, termitele, coropișnitele, gărgărițele și alte insecte.

Nu este permisă utilizarea lui ca și substanță antiparazitară pentru animalele destinate consumului uman. (sursa: ANSVSA)

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

EMA: OPINIE ȘTIINȚIFICĂ CU PRIVIRE LA IMPACTUL UTILIZĂRII ANTIBIOTICELOR LA ANIMALE ASUPRA SĂNĂTĂȚII PUBLICE ȘI A ANIMALELOR Comisia Europeană a trimis în aprilie 2013 Agenției Europene a Medicamentului ( EMA) o solicitare pentru o opinie științifică privind utilizarea antibioticelor “vechi” sau a noilor antibiotice din clasa celor “vechi” care au fost re-introduse sau au căpătat o nouă utilizare pentru eliminarea bacteriilor cu rezistență multiplă la oameni, în particular asupra colistinului și tygeciclinei.

Aceasta reprezintă parte din Planul de acțiune al Uniunii Europene împotriva riscului tratării cu antimicrobiene.

S-AU AVUT ÎN VEDERE URMĂTOARELE ASPECTE: Posibile legături între utilizarea acestor substanțe și rezistența bacteriilor cu origine animală; Impactul acestor substanțe și al altor antibiotice derivate la animale asupra sănătății omului și a animalelor, precum și impactul pe care îl au asupra dezvoltării rezistenței la bacteriile ce cauzează infecții la oameni, indiferent dacă utilizarea lor ca și medicamente de uz veterinar este restricționată sau nu.

Punctele A si B sunt detaliate ca opinie separată pentru Tygecilcine si Colistin.

SCOPUL SOLICITĂRII Au fost vizate bacteriile Gram-negative, în special Enterobacteriacee (Escherichia coli și Klebsiella pneumoniae) și bacterii non-fermentative (Pseudomonas aeruginosa și Acinetobacter baumannii). Acestea se

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

regăsesc în spectrul de acțiune atât al Tygeciclinei, cât și al Colistinului.

TYGECICLINA Tygeciclina nu este aprobată pentru utilizarea în domeniul veterinar și nu există o cuantificare a utilizării sale off-label, deși există cazuri de utilizare la câini și pisici. Nu există nici o dovadă privind o legătură între utilizarea Tygeciclinei la animale și rezistența la aceasta. Rezistența la Ttygeciclină apare rapid ca o consecință a utilizării sale la oameni și scenariul se poate repeta ca urmare a folosirii sale la animale. Rezistența la Tygeciclină este produsă de utilizarea sa. În plus, această rezistență poate fi influențată de utilizarea altor antimicrobiene, cum ar fi fluoroquinolonele, dar această influență nu este cunoscută în cazul utilizării acestora la animale.

Tygeciclina este utilizată limitat (și în afara etichetei) doar la câini și pisici ca tratament alternativ al infecțiilor cauzate de bacterii cu rezistență multiplă la diverse alte medicamente. Nu există LMR-uri stabilite și ca atare nu există nici o posibilitate legală de utilizare la animale de interes economic.

Se recomandă să se restricționeze utilizarea acestui tip de substanțe (Glycylcycline) la animale. În cazul unei solicitări de autorizare a unui produs cu un astfel de component, aceasta se va putea realiza numai în baza unui detaliat raport risc/beneficiu, care, având în vedere implicațiile, este puțin probabil să fie pozitiv.

159

PHARMACOLOGY

COLISTIN A.Deși colistinul este intens utilizat de mai bine de 50 de ani, din informațiile actuale nu există indicii privind transmiterea rezistenței pe cale orizontală (genetic).

Cu toate acestea, se remarcă o extindere a rezistenței față de Enterobacteriacee, ca urmare a utilizării acestuia pe cale orală la oameni. Se impune astfel necesitatea implementării unui sistem robust de supraveghere a rezistenței pentru detectarea oricărui potențial de creștere a rezistenței la colistin a bacteriilor.

B.Nivelul de rezistență la colistin este insuficient raportat prin programle de supraveghere și monitorizare (AMR) și nu a fost demonstrată transmiterea rezistenței pe cale genetică între bacterii sau de la animale la oameni.

Se recomandă ca utilizarea colistinului la animale să se mențină, dar cu restricționarea indicațiilor privind terapia sau metafilaxia, precum și îndepărtarea tuturor indicațiilor în scop profilactic, pentru minimalizarea oricărui risc potential asociat cu o utilizare pe scară largă.

De asemenea, trebuie implementate măsuri pentru monitorizarea utilizării în afara etichetei. Propunerile privind managementul riscului, inclusiv restricțiile privind utilizarea colistinului, sunt următoarele: 1. Revizuirea SPC - Colistinul trebuie utilizat numai pentru tratamentul bolilor (terapie sau în scop metafilactic) și NU în scop profilactic; - SPC-urile produselor ce conțin colistin trebuie revizuite în privința considerațiilor legate de utilizare (indicații, precauții etc.); - In cazul produselor ce conțin colistin în combinație cu un alt antimicrobian este necesară o justificare științifică bine fundamentată în privința necesității acestei combinații fixe.

160

- Art. 35 din Directiva 2001/82/EC cu completări consideră administrarea colistinului în apa de băut benefică pentru infecții gastro-intestinale cauzate de E.coli tulpini non-invasive sensibile, dar care nu este benefică pentru tratamentul celor produse de Salmonella spp. la viței, miei, porci și păsări.

2. Supravegherea utilizării Sistemul de monitorizare trebuie îmbunătățit, astfel încât să ofere informații privind utilizarea pe specii, categorie de producție, respectiv de greutate a animalelor tratate cu produse care conțin colistin.

3. Supravegherea rezistenței În prezent există un standard de monitorizare în cadrul Comisiei Europene (programele AMR), dar acesta este bazat (încă) pe raportarea voluntară de către unele state membre; această monitorizare trebuie însă să devină obligatorie pentru toate statele membre. Ca urmare a opiniei științifice, această evaluare se bazează pe datele existente în prezent. În cazul în care sistemele de supraveghere vor detecta o creștere substanțială a rezistenței, balanța risc/ beneficiu în cazul colistinului trebuie reanalizată.

Răspunsurile au fost pregătite de experți ai: AMEG (Grupul ad-hoc de experți pentru recomandări pentru antimicrobiene), EMA (Agenția Europeană a Medicamentului), CVMP (Comitetul pentru produse medicinale veterinare), CHMP (Comitetul pentru produse medicinale umane), EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară), ECDC (Centrul European pentru prevenirea și controlul bolilor).

După perioada de dezbatere publică și în urma comentariilor primite de la deținători, s-a întocmit un document în care sunt prezentate opiniile oficiale referitoare la riscurile utilizării antimicrobienelor și care poate fi accesat la: http://www.ema.europa.eu/docs/en_GB/document_library/Other/2014/07/WC50 0170253.pdf

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

NEXT ISSUE: SOFT TISSUE SURGERY & ANESTHESIA

CHIRURGIE MOI & ANEȚESUTURI STEZIE

NUMĂRUL URMĂTOR: CHIRURGIE ȚESUTURI MOI & ANESTEZIE

SUBMITTING ARTICLES!

For submitting scientific articles, please read & respect the instructions for authors.

The instructions for authors can be found at http://www.rjvmf.innovationinhealth.ro/instructions-for-authors/

THE DEADLINE FOR SUBMITTING THE ARTICLES FOR SOFT TISSUE SURGERY & ANESTHESIA ISSUE IS 15 SEPTEMBER 2017.

You can submit articles at http://www.rjvmf.innovationinhealth.ro/submmit-article/ or you can send your articles together with pictures, tables 161 Vol II - Nr. or5 (3/2017) graphics at redactia@innovationinhealth.ro.

EVENTS

Manifestări științifice veterinare septembrie-octombrie 2017

MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE VETERINARE SEPTEMBRIE-OCTOMBRIE 2017

SEPTEMBRIE PRIMUL CONGRES NAȚIONAL DE CARDIOLOGIE VETERINARĂ

Perioada: 07.09.2017 - 08.09.2017. Locul: U.S.A.M.V.-F.M.V. Cluj-Napoca, Calea Mănăștur nr. 3-5, Cluj-Napoca, județul Cluj.

Congresul se va încheia cu o zi de:

WORKSHOP DE CARDIOLOGIE “THE PERFECT VETERINARY CARDIAC SCREENING FROM A TO Z” Data este 09.09.2017, orele 10:00-18:30.

AL XII-LEA CONGRES NAȚIONAL DE MEDICINĂ VETERINARĂ

Perioada: 20.09.2017 - 23.09.2017. Locul: U.S.A.M.V.-F.M.V. Cluj-Napoca, Calea Mănăștur nr. 3-5, Cluj-Napoca, județul Cluj. Este organizat de Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România (A.G.M.V.R.).

WORKSHOP: DIAGNOSTICUL AFECȚIUNILOR DERMATOLOGICE CU ETIOLOGIE LOCALĂ LA CÂINI ȘI PISICI

Perioada: 29.09.2017. Orele: 09:00 - 20:00.

Locul: U.S.A.M.V.-F.M.V. Cluj-Napoca, Calea Mănăștur nr. 3-5, Cluj-Napoca, județul Cluj.

CONFERINȚĂ: NEUROLOGIE; MEDICINĂ TRANSFUZIONALĂ & LABORATOR CLINIC ÎN PRACTICA CURENTĂ

WORKSHOP: MANOPERE CHIRURGICALE ÎN URGENȚELE APARATULUI URINAR LA ANIMALELE DE COMPANIE

Perioada: 30.09.2017 - 01.10.2017. Locul: Cluj-Napoca, județul Cluj.

OCTOMBRIE SIMPOZION: ANESTEZIE & TERAPIE INTENSIVĂ PENTRU PACIENȚII ONCOLOGICI

Data: 06.10.2017. Orele: 16:00 - 20:00. Locul: Laborator SynevoVet, Strada Industriilor nr. 25, Chiajna, județul Ilfov.

WORKSHOP: MANOPERE CHIRURGICALE ÎN URGENȚELE APARATULUI URINAR LA ANIMALELE DE COMPANIE

Perioada: 07.10.2017 - 08.10.2017. Locul: Iași, județul Iași.

WORKSHOP: MANOPERE CHIRURGICALE ÎN URGENȚELE APARATULUI URINAR LA ANIMALELE DE COMPANIE

Perioada: 14.10.2017 - 15.10.2017. Locul: Constanța, județul Constanța.

EERVC – EASTERN EUROPEAN REGIONAL VETERINARY Data: 30.09.2017. Locul: U.S.A.M.V.-F.M.V. Bucu- CONFERENCE

rești, Aula „Prof. univ. dr. Aurel Popoviciu”, Splaiul Independenței nr. 105, București.

162

Perioada: 19-21 octombrie 2017. Locul: București, Rin Grand Hotel.

Vol II - Nr. 5 (3/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

A 2-a Conferință Veterinară Regională Est-Europeană 19-21 Octombrie 2017, RIN Grand Hotel București

Inregistrare inainte de 17 iulie 2017 Inregistrare dupa 18 iulie 2017

Delegat

100 €

120 €

Student

50 €

70 €

Insotitor

50 €

70 €

PLEASE NOTE: Legal entities who are taxpayers in Serbia will be taxed at the rate of 20% on above mentioned rates, in accordance with the Article 12 of the Serbian VAT Law. EERVC Secretariat: CONGREXPO d.o.o. Svetozara Markovica 81/5 11000 Belgrade, Serbia T: +381-11-2686024 F: +381-11-2644312 E: enquiries@eervc.vet.

www.eervc.vet www.amvac.ro Vol II - Nr. 5 (3/2017)

163

TALON DE ABONAMENT Doresc să mă abonez Varianta electronică:

q Abonament pentru 1 an (6 numere) - 200 RON (cu toate taxele incluse) q Abonament pentru 2 ani (12 numere) - 350 RON (cu toate taxele incluse)

Varianta print:

q Abonament pentru 1 an (6 numere) - 350 RON (cu toate taxele incluse) q Abonament pentru 2 ani (12 numere) - 500 RON (cu toate taxele incluse) * Studenții și pensionarii beneficiază de 50% reducere

REVISTĂ CREDITATĂ CU 15 PUNCTE ANUAL PENTRU ABONAMENTELE PLĂTITE Nume:................................................................................... Prenume: ...................................................................................................

Dna

Dl

Dra

Adresă domiciliu: ..................................................................................................................................................

Municipiu: ........................................................................ Sect.: ................ Judeţ:............................................................ Oraş:............ ..................................................... Comună: ...................................................................................................... Cod poştal: ...................

Telefon:............................................................................. Număr atestat de liberă practică.................................................................

Specialitate ........................................................................................

student

rezident

medic specialist

medic primar

Competenţă ............................................................................... Denumire instituţie: .......................................................

Domeniu de activitate:

Privat

Public

Secţie: ................................................................................................. Funcţie: ......................................................................

Specialitate: ................................................................. Adresă instituţie: ............................................................................ .................................................... Municipiu: ....................................................Sect.: ........... Judeţ:................................. Oraş:............ ..................................................... Comună: ...................................................................................................... Cod poştal: ................... ............................ Telefon: .......................................... Mobil: ......................................................

E-mail: ........................................................................ Web: ...................................................................................................

CUI instituţie: Plătitor de TVA:

da

nu

Factură - vă rugăm să completaţi cu coordonatele necesare emiterii facturii: Denumire persoană: ...................................................... Denumire instituţie: ..................................................................

Adresa pentru primirea revistelor:

Domiciliu

Instituţie Data:

/

/

Semnătură:…..………….….......…

După completare, vă rugăm să trimiteţi talonul însoţit de dovada efectuării plăţii scanate la adresa de email redactia@innovationinhealth.ro. Mulţumim!

Adeverinţa pentru abonarea la revistă se eliberează în maximum 5 zile lucrătoare de la exprimarea solicitării dvs., după efectuarea plății

!

Plata abonamentului se va efectua prin mandat poştal sau prin ordin de plată ori transfer bancar pe coordonatele: SC MULTIMEDIA BUSINESS CORPORATION SRL SEDIUL SOCIAL: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 273, SECTOR 6, BUCUREȘTI CUI: 36470399, J40/11437/2016 CONT IBAN RON: RO34BACX0000001342496001 BANCA: UNICREDIT BANK, SUCURSALA RAHOVA

Editura Hermann VET: un sprijin pentru autorii din domeniul științelor umaniste.

A

publica reprezintă astăzi o necesitate, în contextul în care postul pe care specialistul îl ocupă, impune o astfel de reprezentare a activității profesionale. Discutăm despre cartea științifică, dar și despre literatură în general: poezie, teatru, roman și alte genuri. Care este rostul transformării muncii de cercetare, în forma unei cărți – destinată prietenilor, colegilor, familiei, cunoscuților? De ce este necesar să publicăm o carte, atâta timp cât articolele există în revistele științifice?

Misiunea specialistului este și aceea de a se asigura că rezultatele sale cu aplicabilitate sunt cunoscute de către colegii practicieni – aflați în prima linie a scopului pentru care există o profesie, o meserie superioară. A extrage doza de utilitate maximă din munca ta, a pune totul într-o carte, a transmite un mesaj colegilor practicanți, a enunța principii, a indica nivelul mondial al domeniului abordat – toate acestea reprezintă un act de educație. Vreau să evidențiez în calitate de editor, faptul că întotdeauna o carte o putem face cadou. Compactă, cu un titlu atractiv, cu detalii în coperțile interioare și o sinteză pe coperta patru, cu o fotografie – ea capătă un loc într-o ierarhie în care autorul prin conținutul lucrării sale, participă activ la evoluția profesiei sale! Înainte de a încheia acest articol vă invit să contactați editura sibiană cu manuscrise care pot conține și beletristică – poezie, teatru, roman, satiră, dar și memorii, istorie, analiză în socialul profesiei, biografii, cercetare de arhivă și multe alte

46

genuri asemănătoare; amintesc și despre pictură, grafică, fotografie sau muzică. Editura Hermann VET [Virtute, Eleganță, Tenacitate – www.editurahermannvet.com] există într-un mediu publicistic foarte bine selectat – în burgul medieval sibian, acest fapt fiind o primă garanție a respectării unui standard ridicat de publicare. Aici combinăm nevoia de prestigiu – în interesul autorilor – cu accesibilitatea – și ne dăruim experiența în a consilia scriitorii spre cea mai bună formă de editare, potrivită scopului lor – la fel precum respectăm individualitatea – editura fiind un loc deschis lansării tuturor ideilor, realizându-se astfel un mod de expresie publicistic facil tuturor generațiilor care împărțesc astăzi un loc în ecuația extrem de diversă a scrierii.

Dr. Cristian Valentin IOSIF, Sibiu, 28 iunie 2017.

Dr. Cristian Valentin Iosif este medic veterinar clinician, scriitor şi analist în socialul profesiei.

Este fondatorul editurii Hermann VET şi adeptul conceptului „One Health”.

Este membru în Rotary Club Sibiu.

MEDICI ȘI FARMACIȘTI DIN SIBIU ȘI ALBA ∙ SEMESTRUL II 2017

BUCURESTI, CALEA RAHOVEI 266-268, SECTOR 5, COD 050912 TEL: 021 404 21 81; FAX: 021 404 21 89; E-MAIL: RADU.IONESCU@ELECTROMAGNETICA.RO WWW.ELECTROMAGNETICA.RO

FURNIZARE ENERGIE ELECTRICĂ PENTRU CONSUMATORII ELIGIBILI S.C. ELECTROMAGNETICA S.A., societate de tradiție pe piața din România, cu o vechime în activitatea de furnizare energie electrică de 14 ani, vă poate asigura furnizarea de energie electrică în condiții avantajoase.

Oferta de furnizare, condițiile contractuale și persoanele de contact se află pe pagina de internet: http://www.electromagnetica.ro/led/furnizare. php?ik_sub=33&ik_comp=11&ik_tip=6