Rjvmf nr 4 (2) 2017

Anul II / Vol. 2/ Nr. 4 (2) 2017

REVISTĂ EDITATĂ ÎN PARTENERIAT CU EDITURA

Editura Etna este înscrisă în Societatea Editorilor Români.

Acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS ) la poziția 241 şi de Colegiul Medicilor din România (CMR)

ACREDITATĂ DE

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology www.rjvmf.innovationinhealth.ro

IȚIEI

TEMA ED

1E5DITE CR EMC

ENDOCRINOLOGIE & REPRODUCȚIE

In Memoriam...

PROF. UNIV. DR. ALIN BÎRȚOIU

Soluţia Virbac pentru managementul reproducţiei la câinii masculi

Suprelorin®

Alternativa reversibilă la castrarea chirurgicală

Pentru mai multe informaţii, adresaţi-vă reprezentantului local Altius.

Shaping the future of animal health

DEPISTAREA DIN TIMP A BOLILOR ENDOCRINE ȘI DE REPRODUCȚIE ROL DETERMINANT ÎN SĂNĂTATEA ANIMALELOR

S

porirea efectivelor animalelor de rentă este strâns legată de sănătatea organelor reproductive atât la femele, cât și la masculi. Într-o fermă, mai ales, aceste chestiuni pot stabili viitoarea dezvoltare economică a companiei respective. La fel, bolile endocrinologice (tulburările metabolice și hormonale) pot să afecteze sănătatea acestor animale. Din păcate, unii proprietari de exploatații agricole zootehnice ignoră problemele de sănătate ale acestora. Și aceasta, chiar și în condițiile în care veterinarul angajat la acea firmă ori colaborator avertizează managerul atunci când apar astfel de situații. Evident, aceste boli pot să apară și la animalele din gospodăriile agricole de subzistență. Și la animalele de companie, bolile endocrine și ale aparatului reproducător – nedepistate la timp – pot conduce la decesul acestora. Proprietarul, atașat de animăluțul lui, va fi afectat de pierderea suferită. În plus, crescătorii de animale de companie din diverse rase de câini, pisici ș.a.m.d. se pot

E D I T O R I A L

Dragoș Marius CHIRIAC, Redactor-șef

E D I T O R I A L

confrunta cu pierderi de efective (bani investiți ce nu mai pot fi recuperați).

Ca atare, depistarea timpurie (mai ales prin analize de laborator) a bolilor endocrine și de reproducție are un rol determinant în sănătatea animalelor.

Evident, dacă vorbim de endocrinologie, un tratament corect și administrat din timp conduce la rezolvarea problemelor de sănătate ale animalului (hipotiroidismul, hiperadrenocorticismul, tulburările de creștere, hipertiroidismul, diabetul). Se știe deja că sistemul endocrin are o influență mare în cee ce privește bătăile inimii, bolile de piele, dezvoltarea țesuturilor, creșterea oaselor, capacitatea de a procreea, dezvoltarea unui diabet zaharat, apariția diverselor boli tiroidiene, tulburările de comportament etc.

Indicele de natalitate la animalele de rentă și de companie poate crește dacă sunt descoperite din timp toate tulburările de reproducție și dacă se aplică un tratament corespunzător bolii respective. Oricum, dacă vorbim de partea de ginecologie, chiar și în cazul unei banale cezariene, subiectul analgezie poate fi unul sensibil. Și animalele percep durerea. Și suferă. Așa că, de exemplu, în cazul unei operații cezariene, trebuie introdusă în corp o substanță analgezică în conformitate cu starea generală a animalului respectiv.

DEPISTAREA DIN TIMP A BOLILOR ENDOCRINE ȘI DE REPRODUCȚIE ROL DETERMINANT ÎN SĂNĂTATEA ANIMALELOR Dragoș Marius Chiriac, Redactor-șef

56 IN MEMORIAM...

New diagnostic tests and monitoring hyperadrenocorticism (including pre- and post-surgery) F. Fracassi

80

PROF. UNIV. DR. ALIN BÎRȚOIU

58

84

STERILIZAREA CHIRURGICALĂ PREPUBERTARĂ LA CANIDE: AVANTAJE, RISCURI, EFECTE SECUNDARE Early surgical neutering in canines: advantges, risks, side effects

88

EFECTELE CROMULUI HEXAVALENT ASUPRA HISTOLOGIEI TESTICULARE LA ŞOBOLANI (STUDIU PE TREI GENERAŢII) Hexavalent chromium impact on testicular histology in rats (three generation study) Jelena Savici, Alexandra Trif, Diana Brezovan

74

CRIZA HIPOGLICEMICĂ Hypoglycemic Crisis Elke Rudloff

CLINICAL CASE

CEZARIANA LA OAIE ȘI CAPRĂ Caesarian section of sheep and goat A. Diaconescu, D.E. Gîscă, Manuela Pascal, A. Tudose

A. Diaconescu

66

MONITORIZAREA DIABETUL ZAHARAT ȘI NOI TESTE DIAGNOSTICE New diagnostic tests and monitoring diabetes mellitus F. Fracassi

ORIGINAL ARTICLE

96

104

MONITORIZAREA HIPERADRENOCORTICISMULUI ȘI NOI TESTE DIAGNOSTICE (INCLUSIV PRE- ȘI POST-CHIRURGIE)

CEZARIANA LA VACĂ Cow caesarian A. Diaconescu, D.E. Gîscă, Manuela Pascal, A. Tudose

EVENT

AL II-LEA CONGRES DE ENDOCRINOLOGIE VETERINARĂ 2017 21-22 aprilie 2017, București Organizat de Asociația Română de Endocrinologie Veterinară

Anul II / Vol. II / Nr. 4(2/2017) COORDONATOR REVISTĂ Dr. Gabriela GEORGESCU REDACTOR-ȘEF Dragoș Marius CHIRIAC

S U M A R

53

EDITORIAL

ABONAMENTE ȘI PUBLICITATE MULTIMEDIA BUSINESS CORPORATION

E-mail: redactia@innovationinhealth.ro Web: www.innovationinhealth.ro Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

SENIOR EDITORI COMITET EDITORIAL Prof. Univ. Dr. Viorel ANDRONIE Șef lucr. Dr. Eusebiu Viorel ȘINDILAR Prof. Univ. Dr. Gheorghe SOLCAN Șef lucr. Dr. Alexandru VIȚĂLARU Prof. Univ. Dr. Nicolae STARCIUC Asist univ. Dr. Florentina (REPUBLICA MOLDOVA) DARABAN-BOCĂNEȚI Prof. Univ. Dr. Alexandru ȘONEA Asist. univ. Dr. Răzvan Conf. Univ. Dr. Alexandru DIACONESCU Nicolae MĂLĂNCUS Conf. Univ. Dr. Violeta-Elena SIMION Asist. univ. Dr. Mariana GRECU Conf. Dr. Aurelian PAȘCA Asist. univ. Dr. Jelena SAVICI Șef lucr. Dr. Ciprian OBER Dr. Ruxandra Otilia CRISTEA Dr. Dan Eugen GÎSCĂ ISSN: 2537 – 4095 Dr. Florin LECA ISSN-L: 2537 – 4095 Dr. Cristina PREDA Dr. Ana TUDOSE ISSN (online): = ISSN 2558 - 9318 Dr. Andrei TUDOSE www.rjvmf.innovationinhealth.ro Dr. Iosif VASIU

Copyright © 2017 Multimedia Business Corporation Drepturile de autor pentru articolele și fotografiile publicate aparţin exclusiv Multimedia Business Corporation. Reproducerea, totală sau parţială, și sub orice formă, tipărită sau electronică, sau distribuţia materialelor publicate se face numai cu acordul scris al MBC. Responsabilitatea asupra conţinutului original al materialelor aparţine în întregime autorilor.

Persoanele intervievate răspund de conţinutul declaraţiilor lor, iar utilizatorii spaţiului publicitar, de informaţiile incluse în machete.

I n M e m o r i a m ...

Pe data de 10 iulie 2017 medicina vete- ale mai multor reviste științifice veterinare rinară din România a pierdut, mult prea precum și Președinte al Asociației Române devreme, un MARE OM, UN PROFESIONIST de Endocrinologie Veterinară.

DE VALOARE, UN LIDER DE OPINIE ȘI UN PROFESOR DE EXCELENȚĂ!

Doctor în ştiinţe medicale veterinare din anul 1999, a fost (din 2010) membru asociat Este vorba despre Prof. Univ. Dr. Ion Alin al Academiei de Științe Agricole și Silvice Bîrțoiu - Prorector al Universităţii de Şti- “Gheorghe Ionescu-Șișești”, din partea căreinţe Agronomice şi Medicină Veterinară ia a primit Premiul „Ion Ionescu de la Brad”.

(U.S.A.M.V.) din Bucureşti Născut în data de 07 septembrie 1963, a fost vicepreședinte al Colegiului NaţioProf. Univ. Dr. Ion Alin Bîrțoiu a fost un nal al Medicilor Veterinari din România, medic veterinar de excepție, cu o largă ex- vicepreședinte al Comisiei de Deontologie pertiză domeniile: Obstetrică, Patologia şi Litigii a Colegiului Medicilor Veterinari reproducţiei, Însămânţări artificiale şi Eco- din Bucureşti. grafie etc.

Iar anul acesta, in luna mai, am fost onorați Profesorul Alin Bîrțoiu a pregătit să ne fie alături în calitate de INVITAT SPECIAL multe generații de studenți la Cea de-a III-a ediție a Galei Innovation in la Facultatea de Medicină Health, in cadrul căreia noi, organizatorii, Veterinară a U.S.A.M.V. impreuna cu membrii Juriului, in prezența București. a peste 200 de personalități din domeniul sanitar si veterinar, i-am acordat PREMIUL A publicat pentru aceș- DE EXCELENTA “Innovation in Health” 2017 tia (și nu numai) mai pentru activitatile didactice și de cercetare multe cărți de speciali- desfasurate la cel mai înalt nivel în cadrul tate, fiind și membru în Facultății de Medicină Veterinară din cadrul colectivele de redacție U.S.A.M.V. București.

Rămas bun, domnule profesor!

Dumnezeu să vă aibă în pază!

Echipa revistei „Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology”

I n M e m o r i a m ...

PROF. UNIV. DR. ALIN BÎRȚOIU PREȘEDINTELE ASOCIAȚIEI ROMÂNE DE ENDOCRINOLOGIE VETERINARĂ (1963-2017)

ORIGINAL ARTICLE

Early surgical neutering in canines: advantages, risks, side effects

STERILIZAREA CHIRURGICALĂ PREPUBERTARĂ LA CANIDE: AVANTAJE, RISCURI, EFECTE SECUNDARE EARLY SURGICAL NEUTERING IN CANINES: ADVANTAGES, RISKS, SIDE EFFECTS OPEN ACCES JOURNAL

Conf. Univ. Dr. Alexandru Diaconescu U.S.A.M.V. - Facultatea de Medicină Veterinară București, Departamentul Științe Clinice Clinica de Ginecologie, Obstetrică și Andrologie

Recieved: June 2017 Accepted: June 2017

Corresponding author: Alexandru Diaconescu, DVM, PhD, Senior Lecturer U.S.A.M.V. - Faculty of Veterinary Medicine Bucharest Clinical Sciences Department Clinic of Gynaecology, Obstetrics and Andrology E-mail: diaconescu_vet@yahoo.fr

REZUMAT Vârsta optimă pentru sterilizarea chirurgicală a canidelor a fost și rămâne un subiect de polemică între diferiți autori. Articolul de față își propune, pe baza studiilor efectuate, atât în Europa, cât și în SUA, de diferiți cercetători, precum și a experienței proprii a autorului, să pună în balanță atât avantajele, cât și dezavantajele sterilizării prepubertare la canide, mai ales în cazul raselor de talie mare și gigante.

Concluzia ar fi că nu există situații standard, fiecare caz trebuind să fie evaluat individual, în funcție de factorii de risc specifici rasei respective.

CUVINTE-CHEIE:

sterilizare, hemangiosarcom, osteosarcom, disfuncție cognitivă senilă

ABSTRACT Cite this article: A. Diaconescu.

Early surgical neutering in canines: advantages, risks, side effects.

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 4(2): 58-65.

The optimal age for the surgical neutering of canines has always been and will forever be a greatly debated subject amongst different authors. The goal of this article is to discuss the advantages and disadvantages of prepubescent sterilisation in large and giant breeds. In order to achieve this, it will analyse a series of USA and Europe based studies, as well as the author’s own experience. The conclusion drawn will be that there are no standard situations, every case being unique to the characteristics of the individual and the risks associated with each separate breed.

KEYWORDS:

58

neutering, hemangiosarcoma, osteosarcoma, age-related cognitive impairment

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

A. Diaconescu Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

INTRODUCERE

Alegerea momentului optim pentru practicarea sterilizării chirurgicale la canide a reprezentat dintotdeauna un deziderat atât pentru medicul veterinar clinician, cât și pentru crescătorul sau proprietarul animalului în cauză.

Până prin anii ’80 era vehiculată ideea că femela trebuie sterilizată numai după ce a fătat minimum o dată, considerând că gestația reprezintă o perioadă eutrofică, în care organismul matern se dezvoltă foarte bine atât din punct de vedere somatic, cât și endocrin.

De asemenea, se considera că o gestație și o lactație vor diminua riscul apariției formațiunilor tumorale mamare.

Spre sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90 se impune modelul american, respectiv sterilizarea prepubertară sau, mai nou, sterilizarea “pediatrică” începând cu vârsta de 6 săptămâni. Motivația acestei scăderi a pragului vârstei sterilizării canidelor este, în opinia adepților metodei, legată de efectuarea unor incizii cutanate mult mai mici, de recuperarea postoperatorie mai rapidă și, mai ales, de evitarea influențelor hormonale asupra aparatului genital și glandei mamare. În România, mai ales în marile aglomerări urbane, numărul mare de câini comunitari a generat o “presiune”, în sensul adoptării sterilizării precoce, ca modalitate umană de control a populației canine stradale.

Precizăm de la bun început faptul că articolul de față nu-și propune discutarea sterilizării precoce ca modalitate de diminuare a numărului de câini comunitari, nici ca modaliate de tratament al agresivității la mascul. Scopul său este numai acela de a atrage atenția asupra faptului că această metodă, cu avantaje certe, după cum se va observa în continuare, prezintă și anumite riscuri, în special în cazul raselor de talie mare și gigante.

Figura 1. Ecografia Doppler a unei tumori mamare

Figura 2. Imaginea ecografică a unei HGCE

AVANTAJELE CASTRĂRII PREPUBERTARE LA CÂINE

- Elimină riscul apariției cancerului testicular (frecvența acestui tip de cancer în cadrul speciei canine este de 7,8%); - Reduce semnificativ riscul apariției afecțiunilor ce determină sindromul prostatic, cu excepția cancerului de prostată (Sorenmo K.U. et all., 2003); - Reduce semnificativ riscul apariției tumorilor glandelor circumanale (așa-numitele circumanaloame), cât și a fistulelor perianale; - Este posibil să reducă riscul apariției diabetului zaharat, conform unor date deocamdată contradictorii.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

Figura 3. Imaginea ecografică a unui carcinom tranzițional

59

ORIGINAL ARTICLE

Early surgical neutering in canines: advantages, risks, side effects

DEZAVANTAJELE CASTRĂRII PREPUBERTARE LA CÂINE

Figura 4. Imaginea ecografică a unui hemangiosarcom splenic

- Crește semnificativ riscul apariției osteosarcomului, în special în cazul raselor de talie mare și gigante; - Crește de 1,6 ori riscul apariției hemangiosarcomului cardiac; - Triplează riscul apariției hipotiroidismului, cu toată patologia asociată (obezitate etc.); - Crește riscul apariției Disfuncției Cognitive Senile; - Crește de 4 ori riscul apariției cancerului de prostată, spre deosebire de situația similară de la om; - Dublează riscul apariției carcinomului tranzițional la nivelul vezicii urinare; - Crește riscul apariției afecțiunilor ortopedice (displazia de cot, displazia coxo-femurală etc.); - Crește semnificativ riscul apariției reacțiilor adverse post-vaccinale!!!

AVANTAJELE STERILIZĂRII PREPUBERTARE LA CĂȚEA

- Reduce foarte mult riscul apariției tumorilor glandei mamare, cel mai frecvent tip de cancer la canide; - Elimină riscul apariției piometrului, patologie ce afectează cca 23% dintre femelele nesterilizate; - Elimină riscul apariției chisturilor ovariene, al cancerului ovarian, uterin, cervical; - Reduce riscul apariției fistulelor perianale.

DEZAVANTAJELE STERILIZĂRII PREPUBERTARE LA CĂȚEA Figura 5. Imaginea ecografică a unui piometru moniliform

Figura 6. Imaginea ecografică a unui testicul tumorizat

60

- Crește semnificativ riscul apariției osteosarcomului, în special la femelele aparținând raselor de talie mare și gigante; - Crește de 2,2 ori riscul de hemangiosarcom splenic și de peste 5 ori riscul de hemangiosarcom cardiac; - Triplează riscul apariției hipotiroidismului, cu toată patologia asociată (obezitate etc.); - Multiplică de 1,6 – 2 ori riscul de apariție a obezității; - Predispune la incontinență urinară un procent cuprins între 4% și 20% din cățelele sterilizate; - Crește de 3-4 ori riscul apariției infecțiilor recurente ale tractului urinar inferior; - Dublează riscul apariției carcinomului tranzițional al vezicii urinare; - Crește riscul apariției dermatitei perivulvare și a infecțiilor vulvo-vestibulo-vaginale nespecifice; - Crește riscul apariției afecțiunilor ortopedice (displazia de cot, displazia coxo-femurală etc.); (!!! Foarte important) Crește semnificativ riscul apariției reacțiilor adverse post-vaccinale.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

A. Diaconescu Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

CANCERUL DE PROSTATĂ

Se cunoaște faptul că adenocarcinomul de prostată la om este androgenodependent.

La câine, se pare că lucrurile stau exact invers.

Două studii, unul european (Teske et all., 2002), altul nordamerican (Sorenmo K.U. et all., 2003), subliniază un risc de 4 ori mai ridicat de apariție a cancerului de prostată la câinele castrat, comparativ cu cel intact. „Castrarea nu inițiază dezvoltarea carcinomului de prostată la câine, dar favorizează progresia tumorii ... studiul nostru atestă că majoritatea cancerelor de prostată la câine sunt de origine ductală/urotelială, iar hormonii androgeni par să aibă efecte protectoare directe sau indirecte față de acest tip de cancer.”

CANCERUL TESTICULAR

Incidența acestui tip de cancer în populația canină este, conform unui studiu efectuat de Cohen (1974), de 7,8%, rata de metastazare fiind extrem de scăzută. Pe de altă parte, neoplasmul testicular este curabil prin orhidectomie în proporție de 91% (Glickmann et all., 1998). Aceste două aspecte coroborate nu justifică orhidectomia profilactică pentru cancerul testicular.

Există, evident, și o excepție de la regulă: testiculul criptorhid. Într-adevăr, testiculul ectopic abdominal este supus unui risc de 13,6 ori mai mare de a se maligniza, comparativ cu testiculul poziționat normal, în scrot. În plus, din cauza topografiei abdominale, modificările tumorale sunt, de cele mai multe ori, depistate tardiv.

monare (Ferguson H.R., 1985). De asemenea, este recunoscut faptul că, la cățea, spre deosebire de pisică, hormonodependența cancerului mamar este de tip estrogenic (MacEwen E.G., 1982).

Sterilizarea prepubertară reduce foarte mult riscul de apariție a acestui tip de cancer, așa cum rezultă din tabelul 1.

Tabelul 1. Riscul relativ de apariție a cancerului mamar la cățea, în funcție de momentul sterilizării Nr. de cicluri înainte de sterilizare

Risc relativ (Odds ratio)

Niciunul

0,005

Unul

0,08

Două sau mai multe

0,26

Femelă intactă

1,00

OSTEOSARCOMUL

Un studiu multirasial efectuat în 1998 de Ru G. et all., demonstrează că osteosarcomul are o incidență dublă la câinii castrați, comparativ cu cei nesterilizați.

Cooley D.M. et all., în 2002, efectuează un alt studiu, de data aceasta pe Rottweileri, a cărui concluzie este că masculii castrați prezintă un risc de 3,8 ori mai mare, iar femelele sterilizate un risc de 3,1 ori mai mare de a dezvolta osteosarcom, față de masculii, respectiv femelele intacte.

Se pare că riscul de apariție a osteosarcomului crește direct proporțional cu talia câinelui și invers proporțional cu vârsta la care este practicată sterilizarea chirurgicală.

Figura 7. Piometru - aspect macroscopic

TUMORILE GLANDEI MAMARE

Tumorile de glandă mamară reprezintă cel mai frecvent tip de tumoră la canide (53% din totalul tumorilor la această specie, conform unui studiu efectuat de Moe L., 2007).

Aproximativ 50-60% din aceste tumori sunt maligne, majoritatea producând metastaze pul-

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

Figura 8. Tumora la nivelul corpului uterin

61

ORIGINAL ARTICLE

Figura 9. Tumoră mamară pe M5

Early surgical neutering in canines: advantages, risks, side effects

Se pare că există și predispoziție rasială în ceea ce privește incidența tumorilor mamare.

Astfel, în ordinea descrescătoare a frecvenței, rasele cele mai predispuse sunt următoarele: Golden Retriever, Boxer, Cocker Spaniel, Teckel.

Conform unui studiu efectuat de Glickman L.T. în 1998, pe femele de rasă Golden Retriever sterilizate la vârsta medie de 3 ani și 4 luni, cancerul mamar a fost a 5-a cauză de mortalitate la această rasă.

De asemenea, într-o populație de femele Boxer nesterilizate, riscul de neoplasm mamar a fost de 40%, la grupa de vârstă 6-12 ani (Moe L., 2007). În concluzie, se poate afirma că sterilizarea chirugicală, cu cât este efectuată mai precoce, cu atât este mai eficientă în prevenirea tumorilor mamare la canide.

TUMORILE OVARIENE, UTERINE ȘI CERVICALE

Un studiu efectuat în anul 2005 de Brodey R.S. atestă faptul că incidența tumorilor utero-cervicale în populația canină este de numai 0,3%, în timp ce cancerul ovarian are o frecvență de 0,5% (Hayes A., 1999). În aceste condiții, ovariohisterectomia profilactică este dificil de justificat în cazul acestor tipuri de tumori.

TUMORILE TRACTULUI URINAR INFERIOR Figura 10. Tumoră testiculară

Ca și în cazul tumorilor mamare, și tumorile tractului urinar inferior par să aibă o incidență diferită în funcție de rasă. Astfel, cele mai predispuse rase către acest tip de neoplasm sunt: Airedale Terrier, Beagle și ScottishTerrier, în timp ce Ciobănescul German este mai rezistent.

Un studiu al lui Norris A.M., efectuat în 1992 în S.U.A., demonstrează o incidență dublă a carcinomului tranzițional al vezicii urinare, precum și a cancerului uretral, la indivizii sterilizați chirurgical, comparativ cu cei nesterilizați, indiferent de sex.

HEMANGIOSARCOMUL

Figura 11. Tumori ovariene gigant

62

O serie de studii, efectuate atât în Europa, cât și în S.U.A., demonstrează existența unei corelații între incidența hemangiosarcomului la canide și sterilizarea chirurgicală.

Astfel, femelele sterilizate prezintă un risc de 2,2 ori mai mare de a dezvolta hemangiosarcom splenic, comparativ cu cele intacte (Prymac C., 1988) și un risc de peste 5 ori mai ridicat în privința hemangiosarcomului cardiac (Ware W.A., 1999). Aceste date sunt în concordanță și cu experiența autorului, care a constatat că majoritatea splenectomiilor cu diagnostic

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

A. Diaconescu Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

histopatologic de hemangiosacrcom au fost efectuate pe femele sterilizate prepubertar.

Conform acelorași studii, pentru masculii castrați, riscul a crescut de numai 1,6 ori.

Rasele predispuse la hemangiosarcom sunt, în ordine descrescătoare a frecvenței, următoarele: Bulldog Francez, Golden Retriever, Boxer, Ogar Afgan, Setter Englez, Scottish Terrrier, Bulldog Englez, Ciobănesc German. La aceste rase, decizia de sterilizare chirurgicală ar trebui bine cântărită, punând în balanță riscurile și beneficiile intervenției pe termen lung.

HIPOTIROIDISMUL ȘI OBEZITATEA

Un studiu efectuat în anul 1994 de Panciera D.L. atestă faptul că sterilizarea chirurgicală crește de 3 ori riscul apariției hipotiroidismului. „... asocierea dintre sterilizare și hipotiroidism poate fi determinată de efectul hormonilor tiroidieni asupra sistemului imunitar. Castrarea agravează tiroidita autoimună la șoareci.”

Hipotiroidismul la câine cauzează obezitate, letargie, căderea părului, precum și tulburări ale funcției de reproducere (Panciera D.L., 1990).

Conform unui studiu efectuat de McGreevy et all. în 2005, riscul apariției obezității după sterilizare este de 2 ori mai mare la femele și de 3 ori mai mare la masculi. Câinii obezi sunt mai predispuși la hipotiroidism, hiperadrenocorticism, diabet zaharat, pancreatită, ruptură de ligament cruciat anterior și diferite tipuri de neoplazii (Lund E.M. et all., 2006).

REACȚIILE ADVERSE POST-VACCINALE

Moore G.E. et all. au efectuat în anul 2005 un studiu epic referitor la reacțiile postvaccinale la câine (reacții alergice, șoc anafilactic, șoc cardiogen, stop cardiac). Concluzia șocantă a studiului a fost că probabilitatea reacțiilor adverse a fost cu 30% mai mare la femelele sterilizate și cu 27% mai mare la câinii castrați, comparativ cu animalele intacte. „Se pare că este implicat rolul hormonilor sexuali în abilitatea organismului de a oferi un răspuns imunologic adecvat.”

Animalele de rasă pură par să fie mai predispuse la acest gen de reacții, comparativ cu câinii de rasă comună sau metiși. În cazul acestora din urmă, o posibilă explicație a rezistenței crescute ar putea fi fenomenul de heterozis.

DIVERSE PROBLEME URO-GENITALE

Este de notorietate faptul că incontinența urinară post-sterilizare este destul frecventă.

Incidența acestei patologii la femelele intacte este de ordinul a 0,3%, în timp ce la cățelele sterilizate afecțiunea atinge procente cuprinse între 4% și 20%, conform diferiților autori

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

(Thrusfield M.V. et all., 1998; Stocklin-Gautschi et all., 2001; Arnold S et all., 2007). În ceea ce privește incidența infecțiilor tractului urinar inferior (ITU), aceasta este de 3-4 ori mai ridicată în cazul femelelor sterilizate, comparativ cu cele intacte, conform unui studiu efectuat de Seguin M.A. et all. în 1999.

Un alt studiu pe aceeași temă, efectuat de Spain C.V. et all (2004), relevă faptul că infecțiile tractului urinar inferior apar de 2,76 ori mai frecvent la cățelele sterilizate chirurgical înaintea vârstei de 5,5 luni, comparativ cu cele sterilizate după această vârstă.

Verstegen J. et all. (2006) demonstrează, în cadrul studiului efectuat, că dermatita perivulvară, strictura vulvară și vestibulo-vaginitele nespecifice apar cu frecvență mai mare la cățelele sterilizate prepubertar. Aceste observații concordă întru totul cu cele ale autorului.

COMPLEXUL HIPERPLAZIE GLANDULO-CHISTICĂ ENDOMETRIALĂ - PIOMETRU

Această afecțiune, cu determinism complex atât hormonal, cât și infecțios, apare la un procent de circa 23% dintre femelele nesterilizate, iar un procent de 4% dintre acestea vor muri din cauza afecțiunii propriu-zise sau complicațiilor acesteia, așa cum atestă cercetările lui Hagman R. din 2004.

Printre rasele cu risc crescut de a dezvolta acest gen de patologie se numără: Rottweiler, Golden Retriever, Collie, Cavalier King Charles.

Este limpede că sterilizarea chirurgicală previne apariția afecțiunii. Trebuie avut în vedere faptul că,efectuarea unei ovariohisterectomii subtotale în caz de piometru predispune femela la apariția așa-numitului „piometru de bont” (stump pyometra).

FISTULELE PERIANALE ȘI CIRCUMANALOMUL

Sunt patologii cu determinism parțial hormonal, parțial autoimun, ce afectează preponderent, dar nu exclusiv, masculii. Rasele la care evoluția acestor afecțiuni este mai severă sunt Ciobănescul German și Setterul Irlandez.

Conform unui studiu, efectuat în anul 1988 de către Killingsworth et all., frecvența circumanalomului și a fistulelor perianale este de 2 ori mai mare la masculi, comparativ cu femelele, iar castrarea acestora diminuează semnificativ riscul apariției acestei patologii, constituind totodată și o metodă terapeutică complementară.

HIPERTROFIA (HIPERPLAZIA) BENIGNĂ DE PROSTATĂ – HBP

Afecțiune extrem de frecventă în patologia canină, ca și în patologia umană, HBP apare la

63

ORIGINAL ARTICLE

un procent 80% din câinii necastrați, în vârstă de peste 5 ani, conform unui studiu efectuat de Johnston S.D. et all. în 2008.

HBP în sine nu este o afecțiune gravă sau periculoasă, dar se poate complica frecvent cu: prostatite, abcese prostatice, chisturi intra-sau paraprostatice, ce pot agrava evoluția și, implicit, prognosticul.

Sterilizarea chirurgicală a masculului poate fi utilizată atât profilactic, cât și curativ.

PROBLEMELE ORTOPEDICE

Conform unui studiu efectuat în anul 2005 de van Hagen M.A. et all., sterilizarea prepubertară întârzie osificarea cartilajelor de creștere, favorizând astfel apariția displaziei coxo-femurale.

De asemenea, riscul apariției rupturii de ligament cruciat anterior crește de 2 ori la rasele de talie mare și gigante, în cazul sterilizării prepubertare (Whitehair J.G. et all., 1993). În cazul raselor de talie mică, sterilizarea prepubertară mărește de 3,1 ori riscul apariției luxației patellare (Vidoni I., 2005).

DISFUNCȚIA COGNITIVĂ SENILĂ – DCS

Această afecțiune a câinelui bătrân, ce prezintă evidente similitudini cu maladia Alzheimer de la om, include dezorientare afară și în casă, schimbări în interrelaționarea cu membrii familiei, urinare și defecare necontrolată, precum și schimbări în ciclul somn-veghe.

Early surgical neutering in canines: advantages, risks, side effects

Atât masculii, cât și femelele sterilizate prezintă un risc crescut de progresie a DCS, prin comparație cu indivizii intacți (Hart B.L., 2001). „Aceste date confirmă studiile umane privind rolul protector al estrogenilor și androgenilor la nivel celular, de prevenție a maladiei Alzheimer la femeie. Se poate presupune că estrogenii au un rol similar, protector, și la cățea.”

CONCLUZII

Sterilizarea chirurgicală prepubertară la canide este asociată atât cu efecte benefice, cât și negative; Studiile sugerează faptul că există încă multe necunoscute legate de acest subiect, aparent banal; La mascul, castrarea prepubertară pare să fie asociată mai mult cu efecte secundare negative, mai ales la rasele de talie mare și gigante, motiv pentru care ea nu ar trebui recomandată sistematic; La femelă, situația este mai complexă, în multe cazuri (dar nu în toate) beneficiile fiind mai mari decât riscurile, în final totul depinzând de vârsta sterilizării, precum și de particularitățile rasei respective.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Bibliografie 1. Arnold S. et all. – Urinary incontinence in spayed bitches: prevalence and breed predisposition. EJCAP, 131, 259-263.

2. Brodey R.S. – Canine and feline neoplasia. Adv.Vet.Sci.Comp.Med. 14:309-354.

3. Burrow R. et all. – Complications observed during and after ovariohysterectomy of 142 bitches at a veterinary teaching hospital.

Vet.Rec., 2005, 157(26):829-833.

4. Chastain C.B. et all. – Associations between age, parity, hormonal therapy and breed, and pyometra in Finnish dogs. Sm.Anim.

Endocrinol., 1999, 9:8.

5. Cohen D. et all. – Epidemiological analysis of the most prevalent sites and types of canine neoplasia observed in a veterinary hospital. Cancer Res., 1974, 34:2859-2868.

6. Cooley D.M. et all. – Endogenous gonadal hormone exposure and bone sarcoma risk. Cancer Epidemiol.Biomarkers Prev., 2002, 11(11):1434-1440.

7. Dannuccia G.A. et all. – Ovariectomy and trabecular bone remodeling in the dog. Calcif.Tissue Int., 1986, 40: 194-199.

8. Dorn C.R., Schneider R. – Inbreeding and canine mammary cancer. A retrospective study. J.Natl.Cancer Inst., 1976, 57:545-548.

9. Edney A.T., Smith P.M. – Study of obesity in dogs visiting veterinary practices in the United Kingdom. Vet.Rec., 1986, 118(14):391-396.

10. Feinleib M. – Breast cancer and artificial menopause: a cohort study.

J.Nat. Cancer Inst., 41:315-329.

11. Ferguson H.R. – Veterinary Clinics of Nord America. Sm.Animal

64

Practice, vol.15, no.3, mai 1985.

12. Glickman L.T. et all. – The Golden Retriever Club of America National Health Survey 1998-1999. http://www.vet.purdue.edu//epi/golden_ retriever_final22.pdf 13. Glickman L.T. et all. – The Akita Club of America National Health Survey 2000-2001. http://www.vet.purdue.edu/epi/akita_final_2.pdf 14. Glickman L.T. et all. – Final Report to the Hayward Foundation and the Great Dane Foundation of a Study Titled Vaccinosis in Great Danes, 2004. http://www.vet.purdue.edu/epi/great_dane_vaccinosis_ fullreport_jan04.pdf 15. Glickman L.T. – Airedale Terrier Club Of America, Airedale Terrier Health Survey 2000-2001. http://www.vet.purdue.edu/epi/Airedale/ final/report_revised.pdf 16. Hayes H.M. Jr, Pendergrass T.W. – Canine testiculat tumors: epidemiologic features of 410 dogs. Int.J.Cancer, 1976, 18(4):482-487.

17. Hayes A., Harvey H.J. – Treatment of metastatic granulosa cell tumor in a dog. JAVMA, 1979, 174:1304-1306.

18. Hagman R. – New aspects of canine pyometra. Doctoral thesis.

Swedish University of Agricultural Sciences, Uppsala, 2004.

19. Hart B.L. – Effect of gonadectomy on subsequent development of age-related cognitive impairment in dogs. JAVMA, 2001, 219(1):51-56.

20. Holt P.E. – Urinary incontinence in dogs and cats. Vet.Rec., 1990, 127:347-350.

21. Johnston S.D. et all. – Prostatic disorders in the dog. Anim.Reprod.

Sci.Jul. 2, 60-61:405-415.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

A. Diaconescu Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Bibliografie 22. Killingsworth C.R. et all. – Bacterial population and histologic changes in dogs with perianal fistula. Am.J.Vet.Res., 1988, Vol.49, No.10.

23. Lund E.M. et all. – Prevalence and risk factors for obesity in adult dogs from private US veterinary practices. Intern.J.Appl.Res.Vet.Med., 2006, Vol.4, No.2.

24. MacEwen E.G. et all. – Estrogen receptors in canine mammary tumors.

Cancer Res., 1982, 42: 2255-2259.

25. Marmor M. et all. – Epizootologic patterns of diabetes mellitus in dogs. Am.J.Vet.Res., 1982, 43(3): 465-470.

26. Martin R.B. et all. – Effects of ovariectomy in beagle dogs. Bone, 1987, 8:23-31.

27. McGreevy P.D. et all. – Prevalence of obesity in dogs examined by Australian veterinary practices and the risk factors involved. Vet.Rec., 2005, 156(22):695-702.

28. Moe L. – Population-based incidence of mammary tumors in some dog breeds. J.of Reprod. and Fertility Suppl. 57, 439-443.

29. Moore G.E. et all. – Adverse events diagnosed within three days of vaccine administration in dogs. JAVMA, 2005, Vol.227, No.7.

30. Norris A.M. et all. – Complications of canine ovariohysterectomy. J. of the American Animal Hospital Assoc., 1992, 13, 720-724.

31. Panciera D.L. – Hypothyroidism in dogs: 66 cases (1987-1992).

JAVMA, 1994, 204(5):761-767.

32. Panciera D.L. – Canine hypothyroidism. Part I. Clinical findings and control of thyroid hormone secretion and metabolism. Compend. Contin.

Pract.Vet., 1990, 12:689-701.

33. Pollari F.L. et all. – Postoperative complications of elective surgeries in dogs and cats determined by examining electronic and medical records.

JAVMA, 1996, 208, 1882-1886.

34. Pollari F.L., Bonnett B.N. – Evaluation of postoperative complications following elective surgeries of dogs and cats at private practices using computer records. Can.Vet.J., 1996, 37(11):672-678.

35. Prymak C. et all. – Epidemiologic, clinical, pathologic and prognostic characteristics of splenic hemangiosarcoma and splenic hematoma in dogs: 217 cases. JAVMA, 1988, 193(6):706-712.

36. Richter K.P., Ling V. – Clinical response and urethral pressure profile changes after phenylpropanolamine in dogs with primary sphincter incompetence. JAVMA, 1985, 187: 605-611.

37. Ru G. et all. – Host-related risk factors for canine osteosarcoma. Vet.J., 1998, 156(1): 31-39.

38. Salmeri K.R. et all. – Gonadectomy in immature dogs: effects on skeletal, physical and behavioral development. JAVMA, 1991, Vol.198, No.7.

CV

CONF. UNIV. DR. ALEXANDRU DIACONESCU Absolvent al Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti, promoţia 1988;

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

39. Schneider R. et all. – Factors influencing canine mammary cancer development and postsurgical survival. J.Natl.Cancer Institute, 1989, Vol.43, No.6.

40. Seguin M.A. et all. – Persistent urinary tract infections and reinfections in 100 dogs (1989-1999). J. of Veterinary Internal Medicine, 2003, Vol.17, No.5, 622-631.

41. Sorenmo K.U. et all. – Immunohistochemical characterization of canine prostatic carcinoma and correlation with castration status and castration time. Vet. Comparative Oncology, 2003, 1(1):48.

42. Spain C.V. et all. – Long-term risks and benefits of early-age gonadectomy in dogs. JAVMA, 2004, 224:380-387.

43. Stocklin-Gautschi N.M. et all. – The relationship of urinary incontinence to early spaying in bitches. J.Reprod.Fertil.Suppl., 2001, 57:233-236.

44. Teske E. et all. – Canine prostate carcinoma: epidemiological evidence of an increased risk in castrated dogs. Mol.Cell.Endocrinol, 2002, 29:197(1-2):251-255.

45. Theilen G.H., Madewell B.R. – Tumors of the genital system. Part II. In: Theilen G.H., Madewell B.R. eds., Veterinary Cancer Medicine, 2nd ed., Lea and Febinger, 1987, 583-600.

46. Thrusfield M.V. et all. – Acquired urinary incontinence in bitches: its incidence and relationship to neutering practices. J.Small Anim.Pract., 1998, 39(12):559-566.

47. Thrusfield M.V. – Association between urinary incontinence and spaying in bitches. Vet.Rec., 1985, 116:695.

48. Van Hagen M.A. et all. – Incidence, risk factors and heritability estimates of hind limb lameness caused by hip dysplasia in a birth cohort of boxers. Am.J.Vet.Res., 2005, 66(2):307-312.

49. Vidoni, B.I. et all. – Diagnostic and genetic aspects of patellar luxation in small and miniature breed dogs in Austria, Wien. Tierarztl.Mschr., 2005, 92:170-181.

50. Verstegen-Onclin K., Verstegen J. – Non-reproductive effects of spaying and neutering: effects on the urogenital system. Proceedings of the Third International Symposium on Non-Surgical Contraceptive Methods for Pet Population Control.

51. http://www.acc-d.org/2006%20Symposium%20Docs/Session%20l. pdf 52. bWare W.A., Hopper D.L. – Cardiac tumors in dogs: 1982-1995.J.Vet. Intern.Med., 1999, 13:95-103.

53. Weaver, A.D. – Fifteen cases of prostatic carcinoma in the dog. Vet. Rec., 1981, 109:71-75.

54. Whitehair J.G. et all. – Epidemiology of cranial cruciate ligament rupture in dogs. JAVMA, 1993, 203(7):1016-1029.

octombrie 1988 – septembrie 1990 a lucrat ca medic veterinar stagiar la I.A.S. Crevedia, Ferma nr. 6 vaci lapte; octombrie 1990 – până în prezent activează în cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti (U.S.A.M.V.), Clinica de Ginecologie, Obstetrică şi Andrologie, unde parcurge ierarhia universitară ajungând până la gradul de conferenţiar; În 1999 susţine public teza de doctorat intitulată : „Cercetări privind utilizarea hormonilor în biotehnicile de reproducţie la bovine”, teză coordonată de Domnul Prof. Univ. Dr. H.c.

Florian Seiciu; Din anul 2000 este medic primar veterinar; Domenii de interes : reproducţia normală şi patologică la animalele de companie, ultrasonografia clinică şi intervenţională.

65

ORIGINAL ARTICLE

Hexavalent chromium impact on testicular histology in rats (three generation study)

EFECTELE CROMULUI HEXAVALENT ASUPRA HISTOLOGIEI TESTICULARE LA ŞOBOLANI (STUDIU PE TREI GENERAŢII) HEXAVALENT CHROMIUM IMPACT ON TESTICULAR HISTOLOGY IN RATS (THREE GENERATION STUDY) OPEN ACCES JOURNAL Asist. univ. dr. Jelena Savici, Prof. univ. dr. h.c. Alexandra Trif, Şef lucr. dr. Diana Brezovan U.S.A.M.V - Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara, România Recieved: June 2017 Accepted: June 2017

Corresponding author: Jelena Savici, Doctor în Ştiinţe Medical Veterinare U.S.A.M.V-Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara, România jelenarankov@yahoo.com, 0766.752.862

REZUMAT Afectarea tot mai frecventă a sănătăţii reproducerii la animale şi om; precaritatea cercetărilor şi controversele dintre opinii referitor la impactul cromului asupra aparatului reproducător mascul; existenţa în România a industriei poluatoare cu crom şi posibilitatea extrapolării rezultatelor la om în evaluarea şi profilaxia stării de sănătate a reproducerii au fost motivele realizării acestui studiu. Cromul VI este un oxidant puternic a cărui prezenţă în mediu se datorează activităţii omului. Toxicitatea cromului VI asupra aparatului reproducător a fost studiată în condiţiile administrării dozelor mari şi nu s-a luat în considerare expunerea la dozele mici (LOAEL) şi în timp (3 generaţii), dozele la care pot fi expuşi atât oamenii, cât şi animalele situate în apropierea industriilor producătoare de Cr VI. Acest studiu a arătat că, într-adevăr, cromul hexavalent se acumulează în testicule şi produce modificări structurale ale acestuia, ducând la perturbarea atât a producţiei hormonale, cât şi a spermatogenezei.

CUVINTE-CHEIE: Cite this article: Jelena Savici, Alexandra Trif, Diana Brezovan.

Hexavalent chromium impact on testicular histology in rats (three generation study).

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 4(2): 66-72.

crom, testicule, histologie, şobolani

ABSTRACT Reproductive health in animals and humans being more and more affected; the precarious research and the controversy between opinions regarding the impact of chromium on the male reproductive system; the existence in Romania of the polluting chromium industry and the possibility of extrapolating the results in humans in the evaluation and prophylaxis of the reproductive health status were the reasons for this study. Chromium VI is a strong oxidant which is present in the environment due to human activity.

Chromium VI toxicity on the reproductive system was studied only using the high doses, and it wasn’t taken into account exposure in time (three generations) and exposure to low doses (LOAEL), the doses that both people and animals living nearby Cr VI producing industries may be exposed. This study showed that, indeed, hexavalent chromium accumulates in the testis and cause structural changes leading to disruption of hormone production and spermatogenesis.

KEYWORDS:

66

chromium VI, testes, histology, rats

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

Jelena Savici, Alexandra Trif, Diana Brezovan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

INTRODUCERE

Cromul este un metal ubicvitar în formă trivalentă (Cr III), în timp ce cromul hexavalent (Cr VI) este un oxidant puternic, cu apariție scăzută în mediu, prezenţa lui datorându-se activității omului. Aproximativ 70% din totalul cromului existent în mediu provine din emisiile industriilor precum: industria metalurgică, chimică, refractară, fabricile de ciment, de porțelan și ceramică, industria textilă, fabricile de geamuri, antigelul, procesul de sudură etc. (1). Cr VI intră rapid în celule unde este redus la Cr III, prin formarea stadiilor intermediare de Cr V și Cr IV, dar și a speciilor reactive de oxigen (SRO) (2).

Prin inducerea stresului oxidativ Cr VI provoacă lezarea ADN-ului, induce semnalele cu acțiune toxică și cancerigenă (3, 4).

Cercetările efectuate au demonstrat că expunerea acută şi cronică la compuşii cromului hexavalent induce dermotoxicitate, neurotoxicitate, genotoxicitate, imunotoxicitate (5), nefrotoxicitate şi hepatotoxicitate (6) şi toxicitate reproductivă (7; 8,9,10, 11, 12; 13, 14, 15, 16) .

Scopul acestui studiu a fost înţelegerea efectului expunerii continue (trei generaţii) la diferite concentraţii ale cromului asupra structurii şi funcţiei testiculare. Deoarece cel mai utilizat animal pentru cercetările privind fiziologia reproductivă, dar mai ales toxicitatea reproducerii, este şobolanul de laborator, în studiu s-au folosit şobolanii albi Wistar. Administrarea cromului hexavalent s-a realizat prin apă de băut, având în vedere că aerul, solul şi apa reprezintă principala cale de expunere. În studiile existente legate de efectele cromului hexavalent asupra morfologiei testiculare, dozele folosite au fost foarte mari, iar dorinţa a fost să evidenţiem dacă dozele, care au fost stabilite de către EPA (Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA) a fi LOAEL – cel mai mic nivel la care se observă efecte adverse – (şi 2 x LOAEL, 3 x LOAEL), administrate pe perioadă mai lungă de timp (trei generaţii) vor produce modificări structural-funcţionale.

METODE

Studiul s-a realizat pe trei generaţii de şobolani albi Wistar. Masculii şi femelele din generaţia parentală F0 au fost grupaţi în câte trei loturi experimentale (E) și unul martor (M) şi expuși la bicromat de potasiu timp de trei luni prin apa de băut, după cum urmează: lotul E1: 25 ppm Cr VI (LOAEL); lotul E2: 50 ppm Cr VI (2 x LOAEL); lotul E3: 75 ppm Cr VI (3 x LOAEL); lotul M: a primit apă de la rețea, care nu conținea crom. Apoi, câte doi indivizi masculi din fiecare lot au fost împerecheați cu femele din loturile corespondente pentru a se obține generația F1. După împerechere, masculii din generația

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

F0 au fost eutanasiați (conform protocoalelor și legislației în vigoare) şi probele au fost recoltate. Pe parcursul gestației, femelele au fost expuse, în continuare, la nivelurile menționate de bicromat de potasiu. Puii din generația F1 au fost expuși la bicromat de potasiu, în continuare, prin laptele matern până la înțărcare şi încă trei luni după aceea. Masculii din fiecare lot din generația F1 au fost împerecheați cu femele (dar nu surori) expuse timp de trei luni la aceleași niveluri de bicromat pentru a se obține generația F2. Pe parcursul gestației, femelele au fost expuse, în continuare, la nivelurile menționate de bicromat de potasiu. După împerechere, masculii din generația F1 au fost eutanasiați conform protocoalelor și legislației în vigoare și s-au prelevat probe, iar puii din generaţia F2 au fost expuşi până la maturitate sexuală când au fost sacrificaţi.

Animalele au avut acces liber la apă și hrană.

Adăpostirea, îngrijirea și manipularea animalelor au fost făcute în conformitate cu legislația națională și internațională în vigoare referitoare la bunăstarea și protecția animalelor folosite în scopuri științifice sau în alte scopuri experimentale: Legea 471/2002, Legea 205/2004, Legea 206/2004, Legea 9/2008, Ordin 143/400, Directiva UE 86/609, Directiva UE 63/2010.

Pentru examenul histologic, testiculele au fost fixate în fixatorul Bouin’s – Hollande, incluse în parafină şi secționate la 5 microni folosind microtomul Cut 4062 Slee Mainz, Germany.

Secţiunile au fost colorate prin metoda standard Hematoxilină – Eozină șiexaminate la microscopul Olimpus CX 41, folosind softul de analiză QuickPHOTO Micro 2.2.

REZULTATE

Testicululele provenite de la lotul martor prezintă o structură normală a tubiilor seminiferi, cu membrana bazală integră pe care se sprijină celulele Sertoli şi celulele liniei seminale. În schimb, la toate loturile experimentale secţiunile histologice au evidenţiat alterarea morfologiei testiculare. Intensitatea leziunilor a fost direct corelată cu doza bicromatului de potasiu, respectiv nivelul de 75 ppm Cr VI a indus cele mai severe modificări structurale. Imaginile microscopice ale testiculelor provenite de la indivizii dingeneraţia F0 au arătat edem interstițial, atrofia epiteliului tubilor seminiferi, necroza membranei bazale și a epiteliului tubilor seminiferi, necroza celulelor Leydig, necroza celulelor Sertoli (Fig. 1, 2). În cazul generaţiei F1, secţiunile histologice au evidenţiat leziuni precum: edem interstițial, descuamarea epiteliului, necroza celulelor germinale și Sertoli şi necroza celulelor Leydig (Fig. 3). La generaţia F2 s-au descris aceleaşi

67

ORIGINAL ARTICLE

Hexavalent chromium impact on testicular histology in rats (three generation study)

Figura 1

Figura 2

68

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

Jelena Savici, Alexandra Trif, Diana Brezovan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 3

Figura 4

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

69

ORIGINAL ARTICLE

Hexavalent chromium impact on testicular histology in rats (three generation study)

Figura 5 leziuni testiculare, dar cu incidenţa mult mai mare comaprativ cu generaţia F0 şi F1, şi anume: edem interstițial, leziuni degenerativ-necrotice ale membranei bazale și epiteliului, necroza celulelor Leydig, vacuolizarea celulelor Sertoli și germinale (Fig. 4, 5).

DISCUŢII

Leziunile structurale apărute consecutiv expunerii la bicromat de potasiu au fost corelate direct cu nivelul şi durata expunerii, cele mai afectate fiind loturile expuse din generația F2, ordinea crescătoare a afectării fiind: generaţia F0, generația F1 şi generația F2.

Permeabilizarea barierei testiculare și acumularea cromului în testicule ar putea explica alterările structurale apărute în testicule (8) . Acumularea cromului în organele genitale consecutiv expunerii este posibilă și pentru că acestea reprezintă organele țintă (17, 18). Ca urmare a acumulării cromului apar și leziuni congestivo-necrotice în organele genitale și glandele sexuale accesorii. Responsabilitatea cromului hexavalent pentru apariția modificărilor structurale în testiculele șobolanilor adulți a fost susținută de unii cercetători (7, 8, 19, 20, 21).

Cromul hexavalent este producător de SRO, care lezează membrana celulară prin modificarea fluidității și permeabilității componentei

70

lipidice a acesteia (22), cu alterarea integrității structurale a plasmalemei (23), acestea putând sta la baza modificărilor histologice.

La maimuțele adulte expuse la crom hexavalent s-a observat scăderea diametrului tubilor seminiferi și anomalii ale celulelor germinale (17).

Jana și col. (24) au observat că testosteronul este responsabil și pentru aranjamentul celulelor din epiteliului tubilor seminiferi, care – din cauza expunerii la crom hexavalent - se perturbă (7).

Apariția modificărilor histologice consecutiv expunerii la bicromat de potasiu a fost menționată și de alți autori: (7,8, 17, 18, 19, 20, 21, 25, 27).

Scăderea numărului, precum și degenerarea celulelor Leydig consecutiv expunerii la crom hexavalent, este susținută și de alți cercetători (7,19) . Scăderea diametrului, dar și hiperplazia celulelor Leydig a fost, de asemenea, observată (17, 19, 21) .

Leziunile degenerative în testicule cu dezintegrarea spermatocitelor, atrofia și necroza tubilor seminiferi cu scăderea diametrului acestora, desprinderea celulelor germinale din epiteliul tubular leziuni prezente la indivizii din loturile experimentale, coincid cu relatările altor autori (7, 17, 19,21, 27) . Alții, însă, au observat că în urma expunerii se produce hiperplazia tubilor seminiferi (25) .Edemul țesutului interstițial în testicule (26), precum și afectarea epiteliului tubilor seminiferi,

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

Jelena Savici, Alexandra Trif, Diana Brezovan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

asociată cu scăderea spermatogenezei (20) au fost întâlnite și în prezentul studiu. Însă, Oliveira și col. (27) nu au observat modificări histologice în testicule și epididim consecutiv administrării a10 mg cromat de potasiu/kg greutate corporală.

Având în vedere rezultatele prezentului studiu, se poate concluziona că bicromatul de potasiu, un compus al cromului hexavalent, se acumulează în testiculele şi produce alterări structurale direct proporţionale cu numărul generaţiei, şi care - prin afectarea secreţiei hormonale - duc la

perturbarea funcţiei de reproducere (10-16). Deşi dozele administrate sunt semnificativ mai reduse comparativ cu cele folosite de alţi cercetători, structura histologică a testiculelor a fost afectată.

Mai mult,durata de expunere lungă (3 generaţii) a contribuit la agravarea leziunilor.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Bibliografie 1. Stoecker B. Chromium in Elements and their compounds in the environment 2nd edition, vol. 2, Weinheim, Germany: Ed. Wiley – VCN Verlag GmbH & Co. KgaA; 2004; 709-729 2. Bagchi D, Hassoun A, Bagchi M, Stohs J. Chromium induced excretion of urinary lipid metabolites, DNA damage, nitric oxide production, and generation of reactive oxygen species in Sprague-Dawley rats. Comp.

Biochem. Physiol. 1995; 110C (2):177-187 3. Jomova K, Valko M. Advances in metal-induced oxidative stress and human disease. Toxicol. 2011; 283:65-87 4. Liu KJ, Shi X. In vivo reduction of chromium (VI) and its related free radical generation. Molecular and Cellular Biochemistry. 2001; 222:4147 5. Von Burg R, Liu D. Chromium and hexavalent chromium. J App Toxicol. 1993; 13:225-230 6. Agency for Toxic Substance and Disease Registry (ATSDR).

Toxicological profile for chromium. Atlanta. GA: Public Health Service, U.S. Department of Health and Human Services. September 2000 7. Chandra AK, Chatterjee A, Ghosh R, Sarkar M. Vitamin E-supplimentation protect chromium (VI) – induced spermatogenic and steroidogenic disorders in testicular tissues of rats. Food Chem Toxicol.

2010; 48(3):972-979 8. Chandra AK, Chatterjee A, Ghosh R, Sarkar M, Chaube SK. Chromium induced testicular impairment in relation to adrenocortical activities in adult albino rats, Repro Toxicol. 2007; 24(3):388-396 9. Marouani N, Tebourbi O, Mahjoub S, Yacoubi MT, Sakly M, Benkhalifa M, Rhouma KB. Effects of hexavalent chromium on reproductive functions of male adult rats. Prod Biol. 2012; 12(2):119-33 10. Rankov J, Igna V, Trif A. Potassium dichromate chronic exposure impact on rat sperm quality. Scientific Works C Series. 2009; LV(3):221226.

11. Rankov J, Trif A. Consequences of six months potassium dichromate intake on seric testosterone and LH level in male rats. Scientific Works C Series. 2010a; LVI(1):150-154.

12. Rankov J, Trif A. The consequences of hexavalent chromium compound six months exposure on some morphological biomarkers in male rats. Lucr şt. Med. Vet. 2010b; 53(12)3:504-508.

13. Rankov J, Trif A, Brezovan D. Six months exposure to potassium dichromate outcomes on histoarchitecture of genital organs and sexual accessory glands in male rats. Lucr şt MedVet. 2010c; 53(12).3:509512.

14. Rankov J, Trif A, Brezovan D, Muselin F. Potassium dichromate impact on male reproductive integrity biomarker in rat. Two generation study. JAnim Sci Biotechnol. 2010d; 43(1):224-229.

15. Rankov J, Trif A, Steliac (marr. Munteanu) S. Testosterone and LH seric level dynamics in male rats after potassium dichromate intake (two generation study). J Anim Sci Biotechnol. 2010e; 43(1):230-233.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

16. Trif A, Rankov J. Dynamics of biochemical biomarkers for testicular function consecutive rat exposure to potassium dichromate (three generation experiment). Works C Series. LVI. 2010; (3-4):434-441.

17. Aruldhas MM, Subramanian S, Sekar P, Vengatesh G, Chandrahasan G, Govindarajulu P, Akbarsha MA. Chronic chromium exposure-induced changes in testicular histoarchitecture are associated with oxidative stress: study in a non-human primate (Macaca radiate Geoffroy). Human Reprod. 2005; 20(10):28012813 18. Aruldhas MM, Subramanian S, Sekhar P, Hasan GC, Govindarajulu P, Akbarsha MA. Microcanalization in the epididymis to overcome ductal obstruction caused by chronic exposure to chromium – a study in the mature bonnet monkey (Macaca radiata Geoffroy), Reprod. 2004; 128(1):127-137 19. Chowdhury AR, Mitra C. Spermatogenic and steroidogenic impairment after chromium treatment in rats, Indian J Exp Biol.

1995; 33(7):480-484 20. Li H, Chen Q, Li S, Xu Y, Yao W, Chen C. Studies on male reproductive toxicity caused by hexavalent chromium, Chinese Journal of Preventive Medicine. 1999; 33(6):351-353 21. Afonne OJ, Orisakwe OE, Ekanem IA, Akumka DD. Zinc protects chromium-induced testicular injury in mice, Indian Journal of Pharmacology. 2002; 34:26-31 22. Dobrestov GF, Brochevskaya TA, Valdimirov YA. The increase in phospholipid bilayer rigidity after lipid peroxidation, FEBS Letter.

1977; 84:125-128 23. Gutteridge JM, Halliwell B. Free radicals and antioxidants in the year 2000: a historical look to the future, Annals of the New York Academy of Sciences. 2000; 899:136-147 24. Jana K, Jana S, Samanta PK. Effects of chronic exposure of sodium arsenite on hypothalamo-pituitary-testicular activities in adult rats: possible an estrogenic mode of action, Reproductive Biology and Endocrinology. 2006; 4:9-21 25. Kumar V, Majumdar C, Roy P. Effects of endocrine disrupting chemicals from leather industry effluents on male reproductive system, Journal of Steroid Biochemistry and Molecular Biology.

2008; 111:208-216 26. Behari J, Chandra SV, Tandon SK. (1978) Comparative toxicity of trivalent and hexavalent chromium to rabbits. III. Biochemical and histological changes in testicular tissue. Acta Biologica et Medica Germanica. 1978; 37(3):463-468 27. Oliveira H, Spano M, Guevara MA, Santos TM, Santos C., Pereira ML. Evaluation of in vivo reproductive toxicity of potassium chromate in male mice, Experimental and Toxicologic Pathology.

2010; 62:391-404

71

ORIGINAL ARTICLE

Hexavalent chromium impact on testicular histology in rats (three generation study)

CV

ASIST. UNIV. DR. JELENA SAVICI

EXPERIENŢA PROFESIONALĂ: 2012 – prezent Asistent universitar Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului “Regele Mihai I al României” din Timişoara - Susţinerea lucrărilor practice la disciplina de Histologie – Embriologie; 2011 – 2012 Cadru didactic asociat al disciplinei de Histologie – Embriologie

72

Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului “Regele Mihai I al României” din Timişoara.

EDUCAŢIE ŞI FORMARE 2007 – 2011 Cercetător doctoral Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului “Regele Mihai I al României” din Timişoara; 2001 – 2007 DVM (doctor medic veterinar) Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului “Regele Mihai I al României” din Timişoara.

Cărţi publicate: Biologie celulară şi embriologie veterinară - Caiet de lucrări practice - Diana Brezovan şi Jelena Savici, Ed. Eurostampa Timişoara, 2014; Introducere în histologie şi embriologie veterinară – celulele – Caiet de lucrări practice, Ed. Eurostampa Timişoara, 2016’ Veterinary cell biology and embriology - A practical guide, Diana Brezovan şi Jelena Savici, Ed. Agroprint Timişoara, 2014; Veterinary Histology and Embryology – the cells – A practical guide, Diana Brezovan şi Jelena Savici, Ed. Agroprint Timişoara, 2016.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

NEXT ISSUE: PARAZITOLOGY & DERMATOLOGY

DERMATO PARAZITO LOGIE & LOGIE

NUMĂRUL URMĂTOR: DERMATOLOGIE & PARAZITOLOGIE SUBMITTING ARTICLES!

For submitting scientific articles, please read & respect the instructions for authors.

The instructions for authors can be found at http://www.rjvmf.innovationinhealth.ro/instructions-for-authors/

THE DEADLINE FOR SUBMITTING THE ARTICLES FOR INFECTIOUS DISEASES ISSUE IS 24 JULY 2017.

You can submit articles at http://www.rjvmf.innovationinhealth.ro/submmit-article/ or you can send your articles together with pictures, tables Vol II - Nr. or4 (2/2017) graphics at redactia@innovationinhealth.ro.73

ORIGINAL ARTICLE

New diagnostic tests and monitoring hyperadrenocorticism (including pre- and post-surgery)

MONITORIZAREA HIPERADRENOCORTICISMULUI ȘI NOI TESTE DIAGNOSTICE (INCLUSIV PRE- ȘI POST-CHIRURGIE) NEW DIAGNOSTIC TESTS AND MONITORING HYPERADRENOCORTICISM (INCLUDING PRE- AND POST-SURGERY) Prof. Federico Fracassi DVM, PhD, Dipl. ECVIM-CA, Italy

OPEN ACCES JOURNAL

Recieved: April 2017 Accepted: July 2017

ABSTRACT

Cite this article: F. Fracassi.

New diagnostic tests and monitoring hyperadrenocorticism (including pre- and post-surgery).

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 4(2):74-79.

Cushing’s Syndrome/Disease (spontaneous form) is represented by the clinical and laboratory alterations resulting from a chronic and pathological hypercortisolemic state. It is very important to underline that there is no syndrome without clinical signs and asymptomatic dogs should not be tested. Before performing an endocrine test, it is very important to do complete haematology, urinalysis and serum biochemistry. The evaluation of the clinic and pathologic abnormalities is very important to support the diagnosis and exclude relevant concurrent disorders (e.g. kidney disease, infections) that could influence the diagnostic tests.

KEYWORDS:

Cushing’s Syndrome, abnormalities, kidney disease, infections

SPECIFIC ENDOCRINE TESTS

The specific endocrine tests for diagnosing hypercortisolism are based on the demonstration of the presence of excess blood glucocorticoid levels, as in the case of the urine cortisol-creatinine ratio (UCCR), on the demonstration of an excessive response following stimulation, on an abnormal activity of the pituitary-adrenal axis

74

with the ACTH stimulation test, or by proving the loss of the negative feedback that circulating cortisol rates normally exercise on the pituitary gland in regard to the secretion of ACTH through the low dose (LDDST) or high dose (HDDST) dexamethasone suppression test in the blood or in the urine. These tests are subdivided into screening tests and differentiation tests. Once

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

F. Fracassi Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

the diagnosis of Cushing’s Syndrome has been reached, it is essential to be able to differentiate ACTH-dependent hypercortisolism, usually of pituitary origin, from ACTH-independent hypercortisolism, of adrenal origin, in order to set up a suitable treatment. The screening tests used are the urine cortisol/creatinine ratio (UCCR), the ACTH stimulation test and the low dose dexamethasone suppression test (LDDST).

The adrenocorticotropic hormone (ACTH) stimulation test is the most commonly used test (but not necessarily the best) to confirm the diagnosis of hypercortisolism in dogs. It is a simple test that is relativelyinexpensive and quick. By evaluating the response of the adrenal glands to the administration of exogenous ACTH, it is possible to support the diagnosis of hypercortisolism. In addition, this test makes it possible to identify subjects with iatrogenic hypercortisolism. The test is performed as follows: - Blood sampling (serum or EDTA plasma) for measurement of the basal blood cortisol level; - Intravenous or intramuscular administration of 5 μg/kg of synthetic ACTH (tetracosactide hexacetate).

After 60 minutes, a second blood sample is taken for the assay of the post-stimulation blood cortisol level; The two samples are sent to the laboratory; since cortisol is a quite stable hormone, it is sufficient to send the samples chilled and not necessarily frozen.

A normal subject has basal blood cortisol values between 0.5 and 6.0 μg/dl. Post-stimulation values are typically between 6 and 17 μg/dl.

Post-stimulation values between 17 and 22 μg/ dl are considered equivocal and non-diagnostic, while post-stimulation values higher than 22 μg/ dl are indicative of hypercortisolism. Subjects with iatrogenic hypercortisolism have low or normal basal blood cortisol values; however, these values do not differ following the administration of exogenous ACTH. This test makes it possible to confirm hypercortisolism in 80-85% of dogs with pituitary-dependent hyperadrenocorticism and in 50-60% of dogs with adrenal-dependent hyperadrenocorticism (ADH). The high percentages of false negative test results associated with ADH derive from the lack of sensitivity to ACTH that sometimes occurs in the course of adrenal neoplasms.

Measurement of the urinary cortisol/creatinine ratio (UCCR) is based on the principle that if renal function is normal, the excretion of urinary creatinine remains fairly constant. Therefore, the cortisol/creatinine ratio eliminates the bias that the urine volume would have if the amount of

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

cortisol in the urine were to be considered as an absolute value. In addition, regardless of the urine concentration or dilution, the ratio reflects the blood cortisol levels in the 8 hours prior to collection without the rapid fluctuations that typically occur in the blood due to the pulsatile release of this hormone. To confirm the presence of high cortisol levels in the blood, two urine samples taken in the morning must be analysed for two consecutive days. The urine sample must be collected from the stream of urine and in the absence of stress. For this reason the urine sample must be collected by the pet’s owner at home. The sensitivity of the test varies from 75% to 100%. The difference between these values is mainly due to the different methods used to measure urinary cortisol and creatinine, to the urine sampling technique and to the time of sampling. The UCCR in a healthy dog is normally between 0.4-4.8x10-6, however the upper cut-off limit, which is set at 10x10-6, can vary from one laboratory to another. The specificity of the test differs widely, depending on the studies used, and values from 20-25% to 77% and 85% have been reported. The UCCR is considered a good screening test in view of its high sensitivity, the short time required to perform it and its ease of execution.

Urinary cortisol/creatinine ratio and urinary high-dose dexamethasone: Should an additional dynamic test be considered necessary, on day 2, after collecting the urine sample, dexamethasone should be administered orally by the owner at a dose of 0.1 mg/kg every 8 hours. On the morning of day 3 an additional urine sample is taken. This is the high-dose dexamethasone suppression test (urinary HDDST), which can detect changes in cortisol concentrations in the urine rather than in the blood. Dexamethasone is a potent synthetic corticosteroid, used in this test because it does not cross-react with the methodology used for the measurement of blood cortisol. This part of the test enables ACTH-dependent hypercortisolism to be distinguished from the ACTH-independent form.

If the value of the UCCR of the third sample is less than 50% of the mean values of the two samples taken in the two previous days, the animal either suffers from pituitary-dependent hyperadrenocorticism or is not suffering from hypercortisolism; in this latter case the high concentrations of urinary cortisol may be related to stress or other diseases. In contrast, if the third value is not suppressed by more than 50% of the average of the previous two values, the result is indicative of non-suppressible high blood cortisol levels, with a 50% chance of the animal having pituitary-dependent hyperadre-

75

ORIGINAL ARTICLE

New diagnostic tests and monitoring hyperadrenocorticism (including pre- and post-surgery)

nocorticism and a 50% chance of it having a cortisol-secreting adrenal tumour.

Low-dose dexamethasone suppression test (LDDS test): The low-dose dexamethasone suppression test (LDDS test), considered by many endocrinologists to be decidedly better than the adrenocorticotropic (ACTH) stimulation test, is both diagnostic and discriminating, making it possible to differentiate forms of pituitary-dependent hyperadrenocorticism (PDH) from forms of adrenal-dependent hyperadrenocorticism (ADH) by taking advantage of the negative feedback mechanism of cortisol on the release of ACTH. Indeed, in a healthy dog, the administration of exogenous corticosteroids blocks the release of ACTH by the pituitary gland and thus cortisol is not produced by the adrenal glands. The reduction in blood cortisol levels is detected as early as 2-3 hours after the intravenous administration of dexamethasone and can last for 8-48 hours. The test protocol involves measuring the blood cortisol levels at baseline and 4 and 8 hours after the intravenous administration of 0.01 mg/kg of dexamethasone.

The blood cortisol level at 8 hours enables a suspected diagnosis of hypercortisolism to be confirmed: the test is considered negative if the blood cortisol level at 8 hours is below 1 μg/dl.

Values between 1 μg/dl and 1.4 μg/dl indicate an equivocal response to the test; values higher than 1.4 μg/dl confirm the diagnosis of hypercortisolism. In the majority of cases, blood cortisol levels measured 4 hours after the administration of dexamethasone make it possible to differentiate subjects with PDH from those with ADH. In a healthy subject, blood cortisol levels decrease to below 1.4 μg/dl as early as 4 hours after the administration of dexamethasone and remain low even after 8 hours. Subjects with PDH may exhibit different types of responses at 4 hours after the administration of dexamethasone: - 20% of subjects show no suppression of blood cortisol, thus resembling subjects with ADH. - an additional 20% of subjects have slight suppression.

- 30-40% of subjects have a cortisol level at 4 hours that is more than 50% lower than the basal value, but not below 1.4 μg/dl.

- in the remaining 25% of subjects, the blood cortisol level at 4 hours is below 1.4 μg/dl.

In the first two cases it is impossible to distinguish PDH from ADH; the test simply gives the diagnostic confirmation of hypercortisolism.

Consequently, a clear response to the suppression test is obtained in only 60% of subjects with PDH. On the other hand, in subjects with ADH, the adrenal glands do not suppress cortisol

76

production. However, the test may be equivocal when there is an apparent suppression of blood cortisol at 4 hours after the administration of dexamethasone, which is probably actually a slight, random and temporary fluctuation in the blood cortisol level occurring at the time the blood sample is taken. It is important to note that a false positive result can be caused by the animal’s stress level. In this regard, in order to limit possible false positive test results, it is a good idea not to perform other diagnostic procedures, such as ultrasound scans and anaesthesia, on the day the LDDS test is performed.

Furthermore, the LDDS test should preferably not be performed on the same day as the ACTH stimulation test.

After having diagnosed hyperadrenocorticism, (hypercortisolism, Cushing’s syndrome), an assay of the plasma level of adrenocorticotropic hormone (ACTH) is very useful for differentiating between the ACTH-dependent and ACTH-independent forms of the syndrome. The blood sample must be treated with particular care because ACTH is extremely sensitive to high temperatures and degrades quickly. Furthermore, it seems to adhere to glass test-tubes, unless these are silicon-coated. Generally, previously cooled, silicon-coated test-tubes containing EDTA are used to collect the blood sample and then kept on ice until processing. Samples sent to an external laboratory for processing must arrive at the laboratory frozen. In the case of pituitary-dependent hypercortisolism (Cushing’s disease) and ectopic secretion of ACTH, the levels of the endogenous corticotropin are higher than physiological levels. These high levels occur in 85-90% of pituitary tumours, while 10-15% of subjects have levels that are not significant from a diagnostic point of view. In contrast, in case of adrenal tumours or iatrogenic hypercortisolism, the concentration of ACTH in the blood is less than 10 pg/ml and frequently below the lower limit of detection of the test.

Other new potential diagnostic tests such as salivary cortisol determination, hair cortisol measurement or evaluation of cortisol in the nails have been evaluated but nees further studies to be routinely recommended.

In order to obtain diagnostic confirmation in a subject with suspected hypercortisolism, it is appropriate to have confirmation from at least two specific endocrine tests. The tests and the other differential type diagnostic methods include LDDST, HDDST on urine, HDDST on blood, endogenous ACTH measurement, abdominal ultrasound and advanced diagnostic imaging techniques like computed tomography and nuclear magnetic resonance.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

F. Fracassi Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

The main treatment options for hyperadrenocorticism are medication (trilostane and mitotane) and surgery (adrenalectomy, hypophysectomy). Trilostane and mitotane are both effective for the pituitary form of the disease and for the adrenal form of the disease. The first treatment opinion for the adrenal form is surgery (adrenalectomy).

TREATMENT AND MONITORING TRILOSTANE

The drug should be administered at a set time, SID or BID (BID may be better), with food, at a starting dose about 0.5 and 1 mg/kg. The first ACTH stimulation test should be performed 7-14 days after the beginning of treatment, 2-3 hours after the morning tablet (N.B. treatment should be made also on the day of the sampling). On this occasion, besides the clinical history and physical examination, it is recommended to perform some haemato-chemical-urine tests (control of kalaemia and of renal and hepatic parameters is especially important).

If the clinical signs have regressed and the post-ACTH blood cortisol levels are between 1.5 and 5.4 mcg/dl (40-150 nmol/l), the treatment is defined as optimal and maintained until the next controls.

If the clinical signs have regressed, but the blood cortisol levels are below 1.5 mcg/dl in both samples, the recommendation is to discontinue

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

treatment for 5-7 days and to then resume it at a lower dosage. In most cases these patients do not show signs of hypoadrenocorticism, since blood cortisol levels tend to increase rapidly.

If post-ACTH blood cortisol levels are above 5.4 mcg/dl and the dog does not show clinical improvement, the dosage is increased. No precise indications are available to date with regard to an optimal increase in the dosage for dogs that fall within this category; however, the following scheme proposed by Galac et al.

(2008) may be used: from 10 to 20 mg, from 20 to 30 mg, from 30 to 40 mg, from 40 to 60 mg, from 60 to 90 mg, from 90 to 120 mg, etc.

If the patient presents blood cortisol levels as in point a) but not clinical improvement is present, based on the severity of the symptoms decide on whether to increase the dose, change to administration every 12 hours or re-evaluate after 4 weeks continuing with the same dose.

If the clinical signs have regressed but post-ACTH blood cortisol levels are between 5.4 and 9.0 mcg/dl (150-250 nmol/l), continue with the same dose and check again after 4 weeks.

If the dog is in an obvious pathological state: discontinue treatment, identify the cause of the disease (perform ACTH stimulation test and haemato-chemical-urine tests) and treat symptomatically.

77

ORIGINAL ARTICLE

New diagnostic tests and monitoring hyperadrenocorticism (including pre- and post-surgery)

Physical, haematological and biochemical signs are to be monitored and the ACTH stimulation test is to be repeated 4 and 12 weeks after the beginning of treatment, then every 3 months and 10 days after every dosage variation. The procedures listed in point 1 are also applicable for medium-long term monitoring.

NEW POSSIBLE MONITORING OF DOGS TREATED WITH TRILOSTANE

A proposed method for monitoring dogs being treated with trilostane without the use of ACTH stimulation test results includes the use of the serum cortisol concentration measured just before giving the morning dose of trilostane. The “pre-pill cortisol” has been found to be in better agreement with an owner-based scoring scheme than the post-ACTH cortisol in one study based on 70 measurements made on 53 dogs, most treated once daily but some being treated twice daily, when monitored after 1 month on a consistent dose of trilostane.

Good clinical control tends to be associated with pre-pill cortisol concentrations in the range of 40-120 nmol/L (1.4-4.3 mcg/dL) and can be regarded as the approximate target range. Since the cortisol concentration fluctuates, ideally the pre-pill pill value should be obtained from the mean of 2 measurements of cortisol obtained 1 h distant from each other, before trilostane administration.

TREATMENT AND MONITORING MITOTANE

Mitotane must be administered together with food as this increases its absorption. To obtain a selective action on the fascicular and reticular zones, treatment with o,p’-DDD involves a loading phase with a dose of 25-50 mg/kg subdivided into two administrations for 5-9 days. It is not necessary to administer glucocorticoids, but it is advisable to keep them on hand in case of emergency. It is appropriate to discontinue treatment whenever the patient shows a drop in appetite, when water consumption decreases below 60 ml/kg/day, in case of vomiting, diarrhoea or if the animal appears tired and lethargic. An ACTH stimulation test is performed after the first phase; if the response is normal or excessive, the treatment is continued with 3-7 day cycles. This is followed by the maintenance phase, in which the initial daily dose is administered within the space of one week (in 2-3 administrations). Treatment monitoring continues with the ACTH stimulation test. It is recommended to perform the ACTH stimulation test after the induction phase, one month after the beginning of the maintenance period, then

78

every 3-6 months, unless problems occur, such as the reappearance of the signs and symptoms ascribable to Cushing’s Syndrome or symptoms of hypocortisolism or other side effects. For complete lysis of the adrenal cortex, the drug has to be administered for 25 continuous days at a dose of 50-75 mg/kg (100 mg/kg in small dogs) subdivided into three or four doses, always given with food, to reduce the gastrointestinal tract problems that may occur. The drug should be administered daily for the first 5 days and then every other day. The replacement therapy with cortisone acetate (2 mg/kg/day) (in alternative prednisolone) and fludrocortisone acetate (0.0125 mg/kg/day), both divided preferably into two daily administrations, begins on the third day. A follow-up visit is performed after the 25th day and the cortisone acetate/prednisolone dose may be reduced to 0.5-1.0 mg/ kg per day. The subject must then be treated as an Addisonian for the rest of its life.

SURGERY FOR ADRENAL TUMOR (ADH) (MEDICAL CONSIDERATIONS)

ADH can be treated surgically, performing an adrenalectomy of the gland affected by the neoplasm. However, before the operation it is essential to evaluate whether or not the subject is a good candidate for the surgery. It is important to evaluate blood pressure; indeed, hypercortisolism causes hypertension in over 50% of subjects and the urinary protein/creatinine ratio is often increased. A marked increase in these parameters could indicate a high risk of thromboembolism. For the same reason it is advisable to make sure that the antithrombin III concentration in the serum is not below the norm. Some authors believe that a pre-treatment with trilostane to control the clinical signs is recommended. During the operation and in the first six hours after surgery, it is important to administer 0.05-0.1 mg/kg i.v. of dexamethasone to the subject. The same dosage should be repeated 2 or more times during the day of the operation. On the following days the same dosage should be administered subcutaneously BID or TID until the animal is able to take it orally without risk of vomiting. Hydrocortisone, with both glucocorticoid and mineralocorticoid activity, can replace dexamethasone. During surgery, hydrocortisone can be given IV (4 to 5 mg/kg) and thereafter 1 mg/kg, IV, every 6 hours until oral medication is tolerated. An ACTH stimulation test, completed the morning after surgery and about 8 hours after the last dose of dexamethasone, helps to determine whether the tumour was completely excised (low serum cortisol concentrations before and after ACTH)

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

F. Fracassi Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

and to determine the need for continuing glucocorticoid supplementation. Intensive postoperative monitoring is essential for preventing or responding to complications. Hyperkalemia and/or hyponatremia should be treated with mineralocorticoid: oral fludrocortisone (0.01 to 0.02 mg/kg q 12 h) or IM desoxycorticosterone pivalate (DOCP; 2.2 mg/kg SC every 2125 days). Electrolyte abnormalities may reflect mineralocorticoid deficiencies and are usually, but not always, transient, only lasting for a few days. Antibiotics, analgesia, and heparin (75 units/kg SC q 8 h) may be recommended. Oral prednisone should be considered for all dogs whose post-surgical ACTH stimulation test results were below normal. An initial dosage of 0.5 mg/kg PO q 12 h for 3 days is then tapered to 0.2 mg/kg/day over 2-4 weeks. Results of an ACTH stimulation test performed then, and months later, should be used to determine need for continuing glucocorticoid supplementation.

SURGERY FOR PITUITARY TUMOURS (PDH) (MEDICAL CONSIDERATIONS)

Trans sphenoidal surgical removal of the pituitary tumour causing PDH is the treatment of choice for humans, while complete surgical hypophysectomy has been used for dogs with PDH. After hypophysectomy in PDH dogs, the 1-year estimated relapse-free fraction was

CV

FEDERICO FRACASSI, DVM, PhD, Dipl. ECVIM-CA (internal medicine) (ITALY) Federico Fracassi graduated in Veterinary Medicine (DVM) “cum laude” State University of Bologna.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

90%. The 1, 2, 3, and 4-year estimated survival rates (86, 83, 80, 79%, respectively) compare favourably to results seen in dogs treated with either mitotane or trilostane. This kind of surgery is performed only in few centers and only by few surgeons. A good intensive care unit is very important to manage the post-operative period. Postoperative intensive care includes close monitoring of vital functions, plasma electrolytes (sodium and potassium), plasma osmolality, and central venous pressure. Oral water intake is encouraged as soon as possible.

Postoperative medication includes antibiotics and analgesics. Hormone replacement consists of hydrocortisone (1 mg/kg IV every 6 hours) and desmopressin, a vasopressin analogue (4 µg administered as a drop into the conjunctival sac every 8 hours for 2 weeks). When the dog has resumed eating and drinking, oral replacement therapy is started: cortisone acetate (1 mg/kg every 12 hours) and thyroxine (15 µg/kg every 12 hours). Over a period of 4 weeks the dose of cortisone acetate is gradually tapered to 0.25 mg/kg every 12 hours. Desmopressin (0.01%) is administered for 2 weeks, 1 drop into the conjunctival sac every 8 hours.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

At the same Faculty he followed an internship and in 2005 he defended his PhD thesis.

After the PhD he become Assistant Professor (2006-now) at the Department of Veterinary Medical Sciences - University of Bologna.

He started a residency program at the Faculty of Veterinary Medicine - University of Zurich, Switzerland and in 2012 he obtained the title of Diplomate at the European College of Veterinary Internal Medicine-companion animals (ECVIMCA), speciality Internal Medicine.

He is the president of the Italian Society of Veterinary Internal Medicine (SIMIV), board member of the European Society of Veterinary Endocrinology (ESVE) and Editor in Chief of the Italian scientific Journal “Veterinaria”.

Duties include patient care, education (to students, post graduate training and training of interns and residents) and research in internal medicine of companion animals, with special emphasis on endocrinology.

79

ORIGINAL ARTICLE

New diagnostic tests and monitoring diabetes mellitus

MONITORIZAREA DIABETUL ZAHARAT ȘI NOI TESTE DIAGNOSTICE NEW DIAGNOSTIC TESTS AND MONITORING DIABETES MELLITUS

Prof. Federico Fracassi DVM, PhD, Dipl. ECVIM-CA, Italy

OPEN ACCES JOURNAL

Recieved: April 2017 Accepted: July 2017

ABSTRACT

Cite this article: F. Fracassi.

New diagnostic tests and monitoring diabetes mellitus.

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 4(2): 80-83.

An early and accurate diagnosis of diabetes mellitus (DM) is essential to prevent complications, delay progress of the disease, and establish a suitable and effective therapeutic strategy. The presence of typical clinical signs, along with persistent fasting hyperglycaemia and glycosuria, point to a diagnosis of DM. To date, however, and unlike the situation in human medicine, a distinct glycaemic value has not been established above which a state of DM can be clearly defined.

KEYWORDS:

diabetes mellitus, clinical signs, glycaemic value

The detection of ketone bodies in urine (acetoacetate) or plasma (3-βeta-hydroxybutyrate or 3-HB) using test strips or ketometers enable the diagnosis of diabetic ketosis; if the ketosis is associated with metabolic acidosis, this is referred to as diabetic ketoacidosis (DKA). Another useful parameter for diagnosis measuring serum fructosamine levels; these are glycosylated proteins formed by an irreversible, non-enzymatic, non-insulin dependent bond between glucose and plasma proteins. The degree of glycosylation is directly related to the animal’s glycaemia;

80

the fructosamine value will reflect the average glycaemia concentration over the previous 2-3 weeks, and will usually be high in diabetic subjects, except with recent-onset DM where levels may be within the normal reference range. It is not essential to determine fructosamine concentrations to diagnose canine DM, but it may be useful to know the baseline value during therapeutic monitoring. In cats, the so called stress-hyperglycaemia is common and for this reason the measurement of serum fructoasmine (or at least the evaluation of glycosuria) is very

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

F. Fracassi Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

important to establish the diagnosis. When DM is diagnosed, it is essential to perform blood and urine biochemistry tests to investigate potential concomitant illnesses, and a culture should be done to exclude urinary tract infection. Ultrasound examination of the abdomen and thoracic radiography may be indicated to highlight pathologies that could have triggered DM (e.g., pancreatitis, Cushing’s disease, malignancies) or initiated insulin resistance.

The primary goal of treatment is to eliminate the clinical signs of diabetes (e.g., polyuria, polydipsia, polyphagia, weight loss), to prevent complications (e.g., hypoglycaemia, DKA), and to increase the chance of diabetic remission (in cats). Another goal is to minimize the potential negative impact of the animal’s disease on the owner and thereby avoid cessation of therapy or euthanasia. The factors with the most negative impact on quality of life are boarding difficulties, owners wanting more control on diabetes, difficulties leaving the diabetic pet with friends or family, general worry about diabetes, worry

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

about hypoglycaemia, adapting social life, diabetes-related costs, and adapting work life.

The veterinarian should make amendments to the protocol accordingly (e.g., simplification of treatment if social life, work life or costs are the major problems; access to home monitoring of blood glucose (HM) if owner wants more control; and avoidance of tight glucose regulation if owner is worried about hypoglycaemia).The crucial points for DM therapy are: administration of insulin, appropriate diet, physical exercise and close therapeutic monitoring.

Glycemic curves: Serial glycaemic curves are essential for both short- and long-term monitoring, and enable rational adjustment of the insulin dose as necessary. A wide range of portable glucose meters are available. The accuracy of commercially available hand-held portable blood glucose meter (PBGM) devices designed for humans varies considerably when used in diabetic dogs and cats, compared with the results obtained using standard reference methods. Some PBGM devices designed for

81

ORIGINAL ARTICLE

humans are sufficiently accurate and precise to monitor blood glucose concentrations in diabetic animals. However most of them give lower results than laboratory reference method.

This bias may result in an incorrect diagnosis of hypoglycaemia or the misconception that the animal’s glycaemic control is better than it actually is. The AlphaTRAK blood glucose meter (Abbott Animal Health) is specifically designed for dogs and cats. It gives more accurate and precise blood glucose measurements for dogs than the PBGMs designed for humans.

Additional advantages of the AlphaTrak are the very small sample volume needed (0.3Âľl) and the extended measurement range (20 to 750 mg/dL). Conversely, AlphaTRAK tends to overestimate blood glucose values and can potentially miss hypoglycaemia in insulin treated patients. One study showed that AlphaTRAK is less accurate in dogs with haematocrit <30%. If there is any doubt on the accuracy of a blood concentration result, the measurement should be repeated with the same meter and, ideally, with the laboratory reference method. Blood glucose curves (BGC) can be produced in the clinic or at home (HM) by the owner. The test requires glucose levels to be monitored every 2 hours, starting immediately before a meal and insulin administration and continuing for about 8-10 hours throughout the day. The trend of the glycaemic curve is used to verify insulin effectiveness, identify the glycaemic nadir (ideally between 90-150 mg/dL or 5- 8 mmol/L), and determine the time necessary to reach peak glycaemia, as well as the degree of fluctuation in glycaemia levels. Home monitoring (blood glucose curves at home) is strongly encouraged, as it provides more reliable information than blood glucose measured in the hospital.

The majority of owners are able to learn to do HM and appreciate to have more control over the disease. Home monitoring is particularly helpful to identify hypoglycaemia, which occurs quite frequently in cats experiencing diabetic remission. Owners should be introduced to HM as fast as possible after initiating therapy (e.g., during the first or second revaluation).

The BGC is considered optimal when most of the glycaemic values fall between 90-250 mg/ dL or 5-14 mmol/L. If poor glycaemic control is noted during a clinical exam, it is essential that the cause be identified and rectified as soon as possible. Various possible scenarios can lead to poor glycaemic control; the more frequent reasons include owner error, such as using a 100IU/mL syringe with 40IU/mL insulin, or vice versa, poor injection technique, or inadequate storage and handling of the insulin.

82

New diagnostic tests and monitoring diabetes mellitus

Urine glucose monitoring: urine monitoring for glycosuria or ketonuria by the owner can be useful in diabetic dogs and cats with recurrent hypoglycaemia or ketonuria. Persistent absence of glycosuria may be indicative of insulin over dosage, and the presence of ketonuria suggests inadequate control of the diabetic state and the need for a complete evaluation of diabetic control. The owner should be warned against adjusting the insulin dose on the basis of morning urinary glucose, as this commonly causes insulin-induced hyperglycaemia (Somogyi response). An exception is represented by the reduction of the insulin dose in dogs with recurrent hypoglycaemia and no evidence of glycosuria.

Continuous glucose monitoring: More recently, continuous glucose-monitoring systems (CGMS) have been introduced which enable glycaemic trends to be evaluated without the need for serial blood samples. These systems actually monitor interstitial glucose concentrations, which reflect serum glucose concentrations. The most frequently used one (Guardian REAL-time) measures interstitial glucose with a small, flexible sensor inserted through the skin into the subcutaneous space and secured to the skin with tape. The sensor is connected to a transmitter that is also fixed to the patient with tape and sends data in a wireless fashion over a maximal distance of 3m to a pager-sized monitor. Data are collected every 10 seconds, and a mean glucose value is computed every 5 minutes. The data can be downloaded to a computer for analysis. Currently, CGMS devices present some shortfalls. They need to be calibrated two- three times a day, which requires blood sampling, and the sensor is quite expensive and can be used only for few days. Furthermore, the monitor displays glucose concentrations from 40 to 400 mg/dL; concentrations outside this range are correctly recorded but need to be downloaded to be visualized. A new CGMS (Freestyle Libre (Abbott) produced for humans has very small sensors, does not require calibration, is rather inexpensive and the sensor can be used for as many as 14 days. Preliminary results from the author have shown that Freestyle Libre is clinically accurate in dogs with hyperglycaemia and euglycaemia, but is slightly less accurate if blood glucose concentrations are <100 mg/dL. CGMS provide much greater insight into glucose levels throughout the day and help identify fluctuations, episodes of hypoglycaemia and trends that may otherwise go unnoticed.

Serum fructosamine concentrations Because fructosamines are the product of an irreversible non-enzymatic reaction between glucose

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

F. Fracassi Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

and the amino groups of plasma proteins, it is assumed that their concentrations reflect the mean blood glucose levels of the previous 2-3 weeks. Fructosamine concentrations increase when glycaemic control worsens, and decrease when glycaemic control improves. A reduction in serum fructosamine has been observed with hypoproteinaemia and hypoalbuminemia, with hyperlipidaemia, azotaemia and haemolysis. An increase in serum fructosamine concentrations above the reference range has been observed in dogs with hypothyroidism and in two dogs with hyperglobulinemia caused by multiple myeloma. Each laboratory should provide its own reference range for serum fructosamine although they usually range approximately between 200 and 360 µmol/L. Normoglycaemia is not the therapeutic target in the treatment of diabetes in veterinary medicine. Even better controlled diabetic dogs remain moderately hyperglycaemic throughout the day. Thus, the finding of serum fructosamine within normal ranges (especially in the lower half of the normal range) may be related to episodes of prolonged hypoglycaemia due to insulin overdose.

Serum fructosamine concentrations between 360 and 450 µmol/L suggest good glycaemic control. Concentrations between 450 and 550 µmol/L suggest moderate control of the diabetic state, and concentrations >550 µmol/L are suggestive of poor control of the disease.

CV

FEDERICO FRACASSI, DVM, PhD, Dipl. ECVIM-CA (internal medicine) (ITALY) Federico Fracassi graduated in Veterinary Medicine (DVM) “cum laude” State University of Bologna.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

In the latter case, fructosamine concentrations do not help identify the reason for poor control and thus all the possible causes must be considered: insulin under dosage, short duration of the insulin effect, errors in the preparation and administration of insulin by the owner, any disease known to cause insulin resistance and the Somogyi response. Serum fructosamine concentration should never be used as a single indicator of glycaemic control and should always be interpreted in conjunction with clinical signs, stability of body weight and blood glucose concentrations. Discrepancy between fructosamine concentrations on the one hand and the clinical picture and blood glucose concentrations on the other hand are sometimes observed. Although high fructosamine concentrations suggest poor control, the lack of clinical signs and glucose levels within the desired ranges point to good control. The discrepancy between fructosamine concentrations and the clinical picture remains ambiguous in most cases, but there may be individual differences with regard to the extent of protein glycation. In those cases, the assessment should be mainly based on the clinical signs and stability of body weight rather than on fructosamine levels.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

At the same Faculty he followed an internship and in 2005 he defended his PhD thesis.

After the PhD he become Assistant Professor (2006-now) at the Department of Veterinary Medical Sciences - University of Bologna.

He started a residency program at the Faculty of Veterinary Medicine - University of Zurich, Switzerland and in 2012 he obtained the title of Diplomate at the European College of Veterinary Internal Medicine-companion animals (ECVIMCA), speciality Internal Medicine.

He is the president of the Italian Society of Veterinary Internal Medicine (SIMIV), board member of the European Society of Veterinary Endocrinology (ESVE) and Editor in Chief of the Italian scientific Journal “Veterinaria”.

Duties include patient care, education (to students, post graduate training and training of interns and residents) and research in internal medicine of companion animals, with special emphasis on endocrinology.

83

ORIGINAL ARTICLE

Hypoglycemic crisis

CRIZA HIPOGLICEMICÄ&#x201A; HYPOGLYCEMIC CRISIS Elke Rudloff, DVM, DACVECC (SUA) Lakeshore Veterinary Specialists

OPEN ACCES JOURNAL

Recieved: April 2017 Accepted: July 2017

ABSTRACT Glucose is the main molecular source of adenosine triphosphate (ATP) production that all cells in every organ require to exist. The brain, almost exclusively, uses glucose for energy (it uses 25% of all glucose in the body), but cannot synthesize or store it. It has 3 times the metabolic rate than other tissues, is the most susceptible to hypoglycemia. Glucosensing neurons in the ventromedial hypothalamus trigger a sympathoadrenal response to hypoglycemia. The release of epinephrine, glucocorticoid, and glucagon suppresses endogenous insulin secretion, antagonizes insulin, and this process, along with the release of growth hormone, increases the production and release of glucose. This increases circulating glucose levels and maintains a glucose supply for neuronal cells, which do not require insulin for glucose uptake.

KEYWORDS:

Cite this article: Elke Rudloff, Hypoglycemic Crisis.

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 4(2): 84-86.

glucose, ventromedial hypothalamus trigger, neuronal cells

Hypoglycemia is a life-threatening condition that, untreated, can result in neurologic injury, cardiovascular collapse, and death. The neuroendocrine response to hypoglycemia can manifest in clinical signs, such as nervousness, tremors, and weakness. These clinical signs are reported to occur in normal animals when plasma glucose levels approach 64.8â&#x20AC;&#x201C;68.4 mg/dL. Untreated hypoglycemia will result in neuroglycopenia, a syndrome in which hypoglycemia results in neurologic signs. When protracted or severe, hypoglycemia exhausts counterregulatory mechanisms, and excitotoxin (e.g. glutamate, aspartate) release, apoptosis, and pseudolaminar necrosis can occur in the brain.

In addition, cardiac and respiratory arrest can occur. The rapidity and degree of hypoglycemia determine the severity of clinical signs.

TREATMENT AND TESTING

The most reliable criteria for diagnosing clinically significant hypoglycemia are: (1) clinical signs of hypoglycemia, (2) blood glucose

84

<60 mg/dL, and (3) relief of signs after glucose supplementation. When neurological signs are apparent and hypoglycemia a consideration, it is ideal to document the blood glucose level.

Handheld glucometers allow easy and quick determination of blood glucose levels using minimal blood. However, very low blood glucose levels can fail to generate a reading, and falsely low readings can occur when serum is hemoconcentrated, testing is delayed, or serum is not separated from glucose-consuming blood cells. Dry chemistry analyzers provide more consistent results when serum or plasma has been separated from red cells and the sample is immediately evaluated.

A comprehensive evaluation into the cause of hypoglycemia may include a complete blood count, serum biochemical profile, urinalysis, urine culture and susceptibility, thoracic radiography, abdominal ultrasonography, blood insulin:glucose ratio, ACTH stimulation, and preand post-prandial bile acids. If IV access is not readily available, a dextrose gel, Insta-Glucose

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

Elke Rudloff Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Table 1. Causes and definitive therapy for hypoglycemia Cause

Definitive Therapy

Artifact (pseudohypoglycemia) Seizure

Seizure control

Counterregulatory hormone deficiency

Hormone supplementation

Decreased hepatic glycogen stores Hypocortisolism

Nutritional therapy Glucocorticoid supplementation

Infection Sepsis Virulent babesiosis Neoplasia Insulinoma (pancreatic beta-islet cell tumor) Others Hepatic failure Toxicity Bread Dough Xylitol Insulin Sulfonylurea Beta-blockers Strenuous exercise

Antimicrobial therapy, organ support

(Valeant Pharmaceuticals, Aliso Viejo, CA), can be rubbed on the oral mucous membranes, where it is directly absorbed and immediately available. Corn syrup contains fructose and can also be rubbed on the gums for absorption, but it requires hepatic metabolism to dextrose.

Owners of pets at risk for hypoglycemia should keep these products available for immediate administration.

When IV access exists, a bolus of 1 mL/kg of 25% dextrose in normal saline (or 0.5 mL/kg of 50% dextrose diluted 1:1 in normal saline) is administered. Continuous dextrose supplementation is recommended until the cause of the hypoglycemia has been corrected or eliminated using a constantrate infusion of 1.25%â&#x20AC;&#x201C;10% dextrose in a replacement or maintenance solution.

When the fluid rate is increased to replenish extracellular volume depletion, then 1.25% dextrose may be used. The blood glucose should be periodically monitored (within 30-60 minutes after any adjustment) until an accurate assessment can be made of the response to treatment.

It is preferred to prevent over-supplementation since this can cause osmotic fluid shifts, diuresis and fluid loss. In the patient with a suspected insulinoma, over-supplementation can stimulate release of endogenous insulin and drive the glucose level down further. Ultimately the desired glucose level is one that eliminates clinical signs, and is > 60 mg/dL. When dextrose solutions

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

Cancer treatment; glucocorticoids Nutritional therapy, symptomatic treatment Symptomatic treatment

Supplementation

of 7% or greater are needed for prolonged periods, infusion via a central line reduces the risk of phlebitis.

Glucagon (50 ng/kg/min IV or IM followed by then 5â&#x20AC;&#x201C;40 ng/kg/min IV continuous infusion) is useful for hypoglycemic patients with adequate glycogen stores (e.g., insulin overdose, insulinoma) that have difficulties maintaining glucose levels with dextrose supplementation. Once clinical signs of hypoglycemia have abated and measures for glucose control have been instituted, the rate can be reduced and discontinued. Owners of diabetic pets can store and administer IM glucagon injections at home for emergency use before transport.

Glucocorticoids can be used as a stop gap to increase blood glucose while definitive treatment of certain neoplastic disorders, such as insulinoma are in progress. Glucocorticoids increase hepatic gluconeogenesis and decrease glucose uptake by peripheral tissues by inhibiting insulin binding to their receptors. This increases glucose availability for neuronal tissue.

Glucocorticoids are part of the definitive treatment for cortisol deficiency (naturally occurring or iatrogenic hypocortisolism). Glucocorticoid treatment can reduce diagnostic yield of certain steroid-responsive diseases, therefore obtaining samples for diagnostic evaluation prior to their initiation is ideal (e.g. blood samples for insulin levels, cytological/histopathological samples for

85

ORIGINAL ARTICLE

Figure 1. Neurohormonal response to hypoglycemia. Glycogenolysis also occurs within the astrocyte. VMH, ventromedial hypothalamus; SNS, sympathetic nervous system; CBF, cerebral blood flow; GLUT, glucose transporters. (From Loose N, Rudloff E, Kirby R. Hypoglycemia and its effects on the brain. J Vet Emerg Crit Care 2008 18(3) 223-224.)

Hypoglycemic crisis

neoplasia). The dose of prednisone can range from a physiologic dose to an anti-inflammatory dose (0.25–1 mg/kg IV or PO q12h). Initial treatment with dexamethasone (0.5–1 mg/kg IV or PO q 12h) is preferred if testing for hypocortisolism is anticipated or in progress to reduce false positive results which can occur with prednisone administration.

If refractory seizures and altered mentation related to cerebral edema and neuronal injury persist despite normalization of blood glucose, mannitol (500–1000 mg/kg IV as a slow bolus over 20 minutes) may improve cerebral blood flow.

If positive results are seen, the dose is repeated 2–3 times every 2 hours. Contraindications to mannitol infusion include fluid-intolerant states (e.g., heart disease, oliguric or anuric renal failure), hyperosmolar states (e.g., hypernatremia), and severe dehydration.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Recommended Reading 1. Feldman EC, Nelson RW. Beta cell neoplasia. Canine and Feline Endocrinology and Reproduction. 3rd Edition. (eds, Feldman EC, Nelson RW) Philadelphia: WB Saunders, 2004. pp 616-644.

2. Todd JM, Powell LL. Xylitol intoxication associated with fulminate hepatic failure in a dog. J Vet Emerg Crit Care. 17(3):286-289, 2007.

3. McMichael M, Dhupa N. Pediatric Critical Care Medicine: Specific

CV

Elke Rudloff, DVM, DACVECC (USA)

86

Syndromes. Comp Cont Edu. 22 (4): 2000.

4. Loose N, Rudloff E, Kirby R. Hypoglycemia and its effects on the brain.

J Vet Emerg Crit Care 2008 18(3) 223-224.

5. Koenig A. Hypoglycemia. Small Animal Critical Care Medicine, ed Silverstein D, Hopper K. 2009 Saunders Elsevier, St. Louis, MS. p295299.

Diplomate, American College of Veterinary Emergency & Critical Care Residency and Intern Supervisor, Clinical Specialist Elke Rudloff, DVM, DACVECC Elke Rudloff is a Diplomate of the American College of Veterinary Emergency and Critical Care. She has trained 25 ACVECC Diplomates and is currently a clinical instructor at the Lakeshore Veterinary Specialists in Wisconsin. She serves as the IVECCS Program Coordinator. She is the 2008 recipient of the Ira Zaslow Award for distinguished service in the field of veterinary emergency and critical care and is an internationally recognized educator in the field of veterinary emergency and critical care. Her special interests include fluid resuscitation, emergency surgery, and trauma management, topics on which she has published in peer-reviewed journals and book chapters.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

A 2-a Conferință Veterinară Regională Est-Europeană 19-21 Octombrie 2017, RIN Grand Hotel București

Inregistrare inainte de 17 iulie 2017 Inregistrare dupa 18 iulie 2017

Delegat

100 €

120 €

Student

50 €

70 €

Insotitor

50 €

70 €

PLEASE NOTE: Legal entities who are taxpayers in Serbia will be taxed at the rate of 20% on above mentioned rates, in accordance with the Article 12 of the Serbian VAT Law. EERVC Secretariat: CONGREXPO d.o.o. Svetozara Markovica 81/5 11000 Belgrade, Serbia T: +381-11-2686024 F: +381-11-2644312 E: enquiries@eervc.vet.

www.eervc.vet www.amvac.ro Vol II - Nr. 4 (2/2017)

87

CLINICAL CASE

Caesarian section of sheep and goat

CEZARIANA LA OAIE ȘI CAPRĂ CAESARIAN SECTION OF SHEEP AND GOAT OPEN ACCES JOURNAL Alexandru Diaconescu1, Dan Eugen Gîscă2, Manuela Pascal3, Andrei Tudose4 1. U.S.A.M.V. - Facultatea de Medicină Veterinară București, 2. Cabinet Medical Veterinar Individual, 3. Rezident al Colegiului European de Anestezie și Terapie Intensivă, 4. Cabinet Medical Veterinar Individual Corresponding author: Conf. Univ. Dr. Alexandru Diaconescu, U.S.A.M.V. Facultatea de Medicină Veterinară București.

Email: diaconescu_vet@yahoo.fr

Recieved: April 2017 Accepted: May 2017

REZUMAT Indicaţiile principale pentru operaţia cezariană la oaie şi capră sunt: non-dilataţia cervixului; prolapsul vaginal ireductibil sau sever traumatizat (fig. 15), disproporţia feto-pelvină, în special la animalele primipare cu un singur fetus; emfizemul fetal.

Indicaţii mai puţin frecvente sunt: torsiunea uterină, strictura vulvovestibulară, dispoziţia fetală greşită (care nu poate fi corectată dain cauza imaturităţii maternale sau contracţiilor uterine). Prolapsul ar trebui tratat iniţial conservativ prin repoziţionare şi inserţia suturilor vulvare de retenţie, în speranţa că va continua gestaţia până la termen, dar multe cazuri trec prin travaliu timpuriu cu o dilatare incompletă a cervixului.

Din nefericire, mieii din astfel de animale mor frecvent prematur, după ce prezintă mişcări convulsive ale membrelor şi tulburări respiratorii.

CUVINTE-CHEIE:

cezariană, oaie, capră

ABSTRACT Cite this article: A. Diaconescu, D.E. Gîscă, Manuela Pascal, A.Tudose.

Caesarian section of sheep and goat. Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 4(2): 88-95.

The most common indications for caesarean section in sheep and goats are: non-dilated cervix; irreducible vaginal prolapse or severe trauma, feto-maternal disproportion, especially in primiparous animals with a single fetus; fetal emphysema.

Less common indications are uterine torsion, vaginal stricture or in cases of fetal maldisposition when it cannot be corrected due to immaturity and maternal uterine contractions. Prolapse should be initially treated conservatively by repositioning of the prolapse and insertion of vulvar retention sutures, but many cases go through early labor with incomplete dilation of the cervix.

Unfortunately, the lambs of such animals often die prematurely after the convulsive movements of the limbs and from respiratory disorders.

KEYWORDS:

88

caesarean, sheep, goats

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

A. Diaconescu, D.E. Gîscă, Manuela Pascal, A.Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

INTRODUCERE

Anestezia la rumegătoare este asociată cu anumiți factori de risc care pot conduce la complicații severe sau chiar la mortalitate: - Risc major de regurgitare a conținutului rumenal și aspirare a materialului regurgitat sau a salivei, ajungând la pneumonie de aspirație; - Timpanism rumenal; - Hipoventilație datorată presiunii exercitate de către conținutul abdominal asupra diafragmei; - Posibil să apară tulburări elecrolitice din cauza pierderii de bicarbonat și fosfat prin salivă.

Pentru a reduce aceste riscuri se recomandă: - Restricție alimentară 6 - 12 ore anteoperator - reduce riscul de fermentare și apariție a timpanismului. În schimb, înfometarea prelungită (24 ore), modifică pH-ul conținutului rumenal (devine alcalin), ceea ce va conduce la modificarea necesarului metabolic al pacientului. Totodată, restricția alimentară prelungită crește fluiditatea conținutului rumenal și, deci, riscul de regurgitare. Decubitul poate agrava fenomenul de timpanism prin poziționarea orificiului cardia sub nivelul conținutului fluid rumenal. Decubitul lateral stâng permite menținerea cardiei deasupra conținutului lichid rumenal, dar blochează accesul către flancul stâng pentru realizarea trocarizării rumenului în caz de timpanism sever sau a altor intervenții chirurgicale cu abord la acest nivel.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

Spre deosebire de alte specii, se recomandă și restricția apei 4 – 12 ore anteoperator, pentru a reduce volumul conținutului rumenal și rata de fermentație.

Se vor folosi tuburi endotraheale cu balon care trebuie umflat corespunzător pentru a asigura „sigilarea” corectă a traheei și reducerea riscului de aspirație. Dacă intubarea orotraheală nu este posibilă, se va încerca menținerea capului ridicat astfel încât epiglota să fie deasupra nivelului salivei sau al materialului regurgitat.

Pentru realizarea intubației oro-traheale, un laringoscop cu lamă lungă va fi util pentru a vizualiza glota și laringele, dar aceasta se poate realiza și „în orb” prin identificarea pasajului laringian cu ajutorul unui deget. De cele mai multe ori, este necesar să se utilizeze și un stilet pentru a putea realiza pasajul tubului endotraheal. La rumegătoarele mici, laringele este mai sensibil la acțiunea stimulilor și poate fi necesară administrarea topică de lidocaină pentru a putea realiza intubarea. Întotdeauna folosiți un dispozitiv pentru a menține gura deschisă și pentru a evita mușcarea mâinii operatorului sau a tubului endotraheal!

La sfârșitul anesteziei, curățați cavitatea bucală, în special faringele, de resturile alimentare prezente!

Există o percepție greșită că rumegătoarele, din cauza temperamentului, nu au nevoie de analgezie la fel de mult ca celelalte specii.

Este ilegal și imoral să continuăm pe această cale. Capra este un animal extrem de sensibil la durere.

89

CLINICAL CASE DISCUȚII

Tehnica operatorie Se pregătește câmpul operator prin tunderea şi raderea lânii/părului din regiune (Fig 1, 16).

Se dezinfectează câmpul operator cu tinctură de iod (Fig 2). Se realizează o incizie oblică în regiunea sublombară dreaptă la oaie, iar la capră se face o incizie de 10-15 cm deasupra glandei mamare spre pliul iei (Fig 3, 17). Se realizează

Caesarian section of sheep and goat

dilacerarea musculaturii și incizia peritoneului (Fig 4, 18). Se aduce uterul gestant în plaga operatorie (Fig 5, 19). Uterul este adus în plagă abordând o extremitate osoasă a mielului/iedului, pentru a evita ruperea uterului. Se incizează uterul pe suportul unei raze osoase a fătului (Fig. 6, 20), se extrage mielul/iedul (Fig. 7, 21).

Se verifică cu atenție cavitatea uterină pentru a stabili dacă mai există şi alţi produşi de con-

Figura 1

Figura 2

Figura 3

Figura 4

cepţie (Fig.8, 22). Se introduc pesarii cu oxitetraciclină în cavitatea uterină (Fig. 9, 23), după care se refac structurile antomice incizate. Se realizează sutura uterului cu fir resorbabil biplan: afrontare (Fig. 10, 24 ), sutura de înfundare a uterului (Fig 11, 25), administarea intramurală a ocitocinei (Fig. 26), introducerea uterului în cavitatea abdominală sutura peritoneului și a musculaturii (Fig 12, 27, 28), sutura pielii în

90

puncte separate cu aţă chirurgicală (Fig. 13, 29), aspersiune cu tinctură de iod, sau aspersiune cu spray cu oxid de aluminiu.

După 10-14 zile se recomandă scoaterea firelor de la nivelul tegumentului (Fig. 14, 30). Îngrijirile postoperatorii sunt: aseptizarea zilnică a plăgii, antibioterapie pe cale generală, stimularea involuţiei uterine cu substanţe cu efect ocitocic.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

A. Diaconescu, D.E. GĂŽscÄ&#x192;, Manuela Pascal, A.Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 5

Figura 6

Figura 7

Figura 8

Figura 9

Figura 10

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

91

CLINICAL CASE

Caesarian section of sheep and goat

Figura 11

Figura 12

Figura 13

Figura 14

Figura 15

Figura 16

92

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

A. Diaconescu, D.E. GĂŽscÄ&#x192;, Manuela Pascal, A.Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 17

Figura 18

Figura 19

Figura 20

Figura 21

Figura 22

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

93

CLINICAL CASE

Caesarian section of sheep and goat

Figura 23

Figura 24

Figura 25

Figura 26

Figura 27

Figura 28

94

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

A. Diaconescu, D.E. Gîscă, Manuela Pascal, A.Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 29

Figura 30

CONCLUZII

Orice distocie care nu poate fi remediată prin metode nesângerose se poate rezolva prin operație cezariană.

Non-dilatația cervicală reprezintă o indicație absolută pentru intervenția prin cezariană. Intervenția chirurgicală este dureroasă și trebuie

să asigurăm o analgezie corectă pe toată durata operației.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Bibliografie 1. Alexandru Diaconescu, Dan Eugen Gîscă, Andrei Tudose ,,Ghid practic de chirurgie a aparatului genital la mamiferele domestice/ Practical guide of genital surgery in domestic mammals” Editura Curtea Veche 2012.

2. de Oliveira FA, Luna SP, do Amaral JB, Rodrigues KA, Sant’Anna AC, Daolio M, Brondani JT (2014) Validation of the UNESP-Botucatu

CV

CONF. UNIV. DR. ALEXANDRU DIACONESCU Absolvent al Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti, promoţia 1988;

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

unidimensional composite pain scale for assessing postoperative pain in cattle. BMC veterinary research 10:200.

3. Stănescu (Pascal), Manuela, Diaconescu, A. – Comparative study of some physiological parameters in isoflurane anaesthesia vs.

Butorphanol-Lidocaine-Ketamine anaestesia (BLK). Scientific Works USAMVB, C Series, Vol. LVI (2), 2010, 173 -1.

octombrie 1988 – septembrie 1990 a lucrat ca medic veterinar stagiar la I.A.S. Crevedia, Ferma nr. 6 vaci lapte; octombrie 1990 – până în prezent activează în cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti (U.S.A.M.V.), Clinica de Ginecologie, Obstetrică şi Andrologie, unde parcurge ierarhia universitară ajungând până la gradul de conferenţiar; În 1999 susţine public teza de doctorat intitulată : „Cercetări privind utilizarea hormonilor în biotehnicile de reproducţie la bovine”, teză coordonată de Domnul Prof. Univ. Dr. H.c.

Florian Seiciu; Din anul 2000 este medic primar veterinar; Domenii de interes : reproducţia normală şi patologică la animalele de companie, ultrasonografia clinică şi intervenţională.

95

CLINICAL CASE

Cow caesarian

CEZARIANA LA VACĂ COW CAESARIAN OPEN ACCES JOURNAL Alexandru Diaconescu1, Dan Eugen Gîscă2, Manuela Pascal3, Andrei Tudose4 1. U.S.A.M.V. - Facultatea de Medicină Veterinară București, 2. Cabinet Medical Veterinar Individual, 3. Rezident al Colegiului European de Anestezie și Terapie Intensivă, 4. Cabinet Medical Veterinar Individual Corresponding author: Dan Eugen Gîscă - Cabinet Medical Veterinar Individual, Localitatea Vânători, Județul Galați, strada Bradului nr 41, Telefon 0723.510.751, E-mail: c_mv@windowslive.com

Recieved: April 2017 Accepted: May 2017

REZUMAT Operaţia cezariană la vacă a încetat de mult să fie o raritate, la ora actuală fiind considerată o intervenţie chirurgical-obstetricală de rutină. Această schimbare de atitudine se datorează, pe de-o parte progreselor realizate în materie de asepsie-antisepsie, combaterea durerii şi antibioterapie, iar pe de altă parte dezvoltării fără precedent a raselor de bovine de carne, la care disproporţia feto-pelvină este practic o regulă.

Cele trei obiective majore urmărite într-o cezariană sunt: obţinerea unui viţel viu, supravieţuirea femelei şi păstrarea fertilităţii ulterioare a acesteia. În general, atingerea primelor două obiective este mai facilă decât a ultimului. În orice caz, prognosticul vital, dar şi cel pentru reproducţie, trebuie modulat în funcţie de anumiţi factori fundamentali sau conjuncturali, cum ar fi : fetus viu sau mort, abilitatea medicului veterinar, posibilitatea realizării unei cât mai bune asepsii, starea de sănătate şi de întreţinere a vacii, prezenţa a cel puţin unui ajutor calificat (alt medic, asistent, tehnician, etc.).

CUVINTE-CHEIE:

cezariană, vacă

ABSTRACT Cow caesarian has long stopped to be something very rare, as presently it is considered a routine surgical-obstetrical intervention. This change of attitude is due, on one hand, to progress accomplished in what’s concerning asepsis-antisepsis, pain control and antibiotherapy, and on the other hand, is due to unprecedented development of meat bovine races, where the fetopelvic disproportion is practically a rule.

The three major objectives pursued in a caesarian are: obtaining a live calf, the survival of the cow and preserving its subsequent fertility. Generally speaking, achieving the first two objectives is easier than the last one. In any case, the vital prognosis, and also the one for reproduction, needs to be shaped according to certain fundamental factors or terms such as: alive or dead fetus, the ability of the veterinarian, the possibility to accomplish a better asepsis, the health condition and sustenance of the cow, the presence of at least one other qualified helper (another doctor, assistant, technician, etc.).

Cite this article: A. Diaconescu, D.E. Gîscă, Manuela Pascal, A.Tudose.

Cow caesarian.

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 4(2): 96-103.

KEYWORDS:

96

caesarean, cow

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

A. Diaconescu, D.E. Gîscă, Manuela Pascal, A. Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

INTRODUCERE

Practic, toate distociile ce nu pot fi remediate prin metode nesângeroase îşi găsesc rezolvarea prin cezariană. Majoritatea autorilor sunt de părere că, la vacă, cezariana este mai puţin obositoare şi mai puţin riscantă decât fetotomia.

Aceeaşi autori, făcând un studiu al principalelor cauze care au dus la efectuarea unei operaţii cezariene în cazul speciei bovine, au ajuns la concluzia că practic există şase indicaţii chirurgicale majore, şi anume: disproporţia feto-maternală (feto-pelvină) absolută sau relativă, sindromul de nondilataţie cervicală (atât spasmul cervical, cât şi induraţia colului), torsiunea uterină ireductibilă prin metodele clasice, fătul emfizematos, majoritatea monstruozităţilor fetale, precum şi toate distociile prin aşezare, prezentare sau poziţie ce nu au putut fi remediate nesângeros într-un interval de timp rezonabil (20-30 de minute de manipulare).

Evident că, în cele din urmă, alegerea între cezariană şi fetotomie rămâne şi o chestiune de preferinţă personală, îm funcţie de dotarea tehnică şi de experienţă, dar unele distocii, cum ar fi nondilataţia colului sau torsiunea uterină ireductibilă, rămân indicaţii absolute ale histerotomiei [2, 14].

DISCUȚII

Animalul este culcat pe partea dreaptă cu ajutorul unor frânghii, utilizând metodele clasice de trântire pentru bovine (Rueff, Cinotti, etc.).

Apoi, un ajutor va contenţiona capul vacii pe toată durata intervenţiei, iar membrele vor fi legate în biped anterior şi posterior, în uşoară extensie.

Spaţiul în care se va desfăşura intervenţia chirurgicală trebuie să fie bine luminat, curat (o boxă de fătare liberă este ideală), iar podeaua,

Figura 1

nealunecoasă, trebuie acoperită cu paie curate, stropite cu apă sau cu o soluţie antiseptică pentru se evita ridicarea prafului în timpul manoperelor pregătitoare. În cazul în care iluminarea este deficitară, medicul veterinar poate utiliza o lanternă frontală.

Pentru a efectua o cezariană în condiţii bune, este necesară prezenţa a minimum două ajutoare: unul care să se ocupe de viţel, odată ce a fost exteriorizat din cavitatea uterină; cel de-al doilea fiind „mâna a doua” în operaţie.

Locul de elecţie trebuie pregătit prin tundere cu maşina de tuns electrică sau radere cu lama (Figura 1), apoi urmează spălarea cu soluţii antiseptice (povidonă iodată, clorhexidină, etc.)

(Figura 2).

ANESTEZIA

Anestezia generală la rumegătoare este asociată cu anumiți factori de risc care pot conduce la complicații severe sau chiar la mortalitate: Risc major de regurgitare a conținutului rumenal și aspirare a materialului regurgitat sau a salivei, ajungând la pneumonie de aspirație.

Timpanism rumenal.

Hipoventilație datorată presiunii exercitate de către conținutul abdominal asupra diafragmei.

Posibil să apară tulburări elecrolitice dain cauza pierderii de bicarbonat și fosfat prin salivă.

Pentru a reduce aceste riscuri se recomandă: Restricție alimentară 6 - 12 ore anteoperator - reduce riscul de fermentare și apariție a timpanismului. În schimb, înfometarea prelungită (24 ore), modifică pH-ul conținutului rumenal (devine alcalin), ceea ce va conduce la modificarea necesarului metabolic al pacientului.

Totodată, restricția alimentară prelungită crește fluiditatea conținutului rumenal și, deci, riscul de regurgitare. Decubitul poate agrava fenomenul

Figura 2

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

97

CLINICAL CASE

de timpanism prin poziționarea orificiului cardia sub nivelul conținutului fluid rumenal. Decubitul lateral stâng permite menținerea cardiei deasupra conținutului lichid rumenal, dar blochează accesul către flancul stâng pentru realizarea trocarizării rumenului în caz de timpanism sever sau a altor intervenții chirurgicale cu abord la acest nivel.

Spre deosebire de alte specii, se recomandă și restricția apei 4 – 12 ore anteoperator pentru a reduce volumul conținutului rumenal și rata de fermentație.

Se vor folosi tuburi endotraheale cu balon care trebuie umflat corespunzător pentru a asigura „sigilarea” corectă a traheei și reducerea riscului de aspirație. Dacă intubarea orotraheală nu este posibilă, se va încerca menținerea capului ridicat, astfel încât epiglota să fie deasupra nivelului salivei sau al materialului regurgitat.

Pentru realizarea intubației oro-traheale, un laringoscop cu lamă lungă va fi util pentru a vizualiza glota și laringele, dar aceasta se poate realiza și „în orb”, prin identificarea pasajului laringian cu ajutorul unui deget. De cele mai multe ori, este necesar să se utilizeze și un stilet pentru a putea realiza pasajul tubului endotraheal. La rumegătoarele mici, laringele este mai sensibil la acțiunea stimulilor și poate fi necesară administrarea topică de lidocaină pentru a putea realiza intubarea. Întotdeauna folosiți un dispozitiv pentru a menține gura deschisă și să evitați mușcarea mâinii operatorului sau a tubului endotraheal!

98

Cow caesarian

La sfârșitul anesteziei, curățați cavitatea bucală, în special faringele, de resturile alimentare prezente!

Din fericire, majoritatea intervențiilor chirurgicale la bovine, dar și la rumegătoarele mici, se pot efectua doar sub acțiunea blocurilor loco-regionale, cu sau fără sedare, ideal cu menținerea animalului în poziție patrupodală.

Suplimentar, se folosesc diferite tehnici fizice de contenție (folosind frânghii și noduri cu eliberare rapidă).

Temperamentul rumegătoarelor a condus la percepția greșită că ele nu au nevoie de analgezie la fel de mult ca celelalte specii. Este ilegal și imoral să continuăm pe această cale.

La ora actuală există scală validată de evaluare a durerii acute la bovine [29] și posibilitatea de asigurare a analgeziei prin tehnici loco-regionale, administrarea de opioide, antiinflamatorii nesteroidiene și anestezice disociative.

TEHNICA OPERATORIE – CEZARIANA VENTRO-LATERALĂ STÂNGĂ (METODA GÖTZE)[2, 13]

Această metodă se pretează foarte bine pentru cazurile de distocii cu fetus emfizematos, precum şi pentru acelea în care femela este prea epuizată pentru a-şi menţine staţiunea patrupodală pe parcursul intervenţiei chirurgicale.

Principalul avantaj al acestei tehnici este accesul facil la uterul gestant şi minimizarea riscului de contaminare a peritoneului cu lichidele perifetale septice.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

A. Diaconescu, D.E. Gîscă, Manuela Pascal, A. Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 3

Figura 4

Figura 5

Figura 6 Femela trebuie culcată în decubit lateral drept, cu membrele legate în biped anterior şi posterior.

Incizia cutanată se execută pe o lungime de circa 40 cm, la un lat de palmă deasupra venei mamare externe şi paralel cu aceasta, sau uşor oblic, până sub pliul iei (fig. 3) [2, 13].

Straturile anatomice incizate sunt: pielea, pielosul, tunica abdominală, dreptul abdominal, fascia transversă şi peritoneul parietal (fig. 4, 5). Odată incizat peritoneul, de cele mai multe ori dedesubt se află uterul gestant acoperit de epiplon. Se aduce epiplonul la comisura anterioară a plăgii, unde este menţinut cu ajutorul unui câmp operator. Orice manipulare a cornului uterin trebuie efectuată numai prin intermediul unei extremităţi fetale ce se apucă prin traversul peretelui acestuia, altfel existând riscul producerii unei rupturi a acestui organ, însoţită de hemoragie mai mult sau mai puţin gravă. În principiu, ideal este ca uterul să fie exteriorizat

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

parţial în plagă,(fig. 6) lucru din păcate imposibil de cele mai multe ori, din cauza greutăţii acestuia. Incizia cornului uterin gestant se execută pe axul longitudinal al acestuia, între şirurile de carunculi, pe o lungime de aproximativ 30 cm (fig. 7). Dacă în mod accidental se secţionează carunculi, aceştia trebuie ligaturaţi la bază, pentru a minimaliza hemoragia. Membranele fetale se rup cu mâna sau se secţionează cu foarfeca, apoi se identifică extremităţile fătului, care se fixează cu ajutorul a două frâghiuţe obstetricale sterilizate. În caz de făt emfizematos, trebuie să aveți grijă ca lichidele perifetale să nu se scurgă în cavitatea abdominală! Acest lucru se poate realiza printr-o bună izolare a uterului cu ajutorul câmpurilor operatorii sterile.

Tracţiunea asupra fătului se execută asemănător celei efectuate în timpul asistării unei parturiţii normale, pe cale vaginală (fig.8). După ce produsul de concepţie a fost exteriorizat şi preluat de un asistent care-i va acorda îngrijirile

99

CLINICAL CASE

Cow caesarian

Figura 7

Figura 8

Figura 9

Figura 10 neonatale specifice, se verifică manual cavitatea uterină pentru a decela o eventuală gestaţie gemelară sau o ruptură uterină. Dacă fătul a fost viu, învelitorile sunt foarte aderente de carunculii uterini, astfel că detaşarea lor ar necesita mult timp şi ar genera hemoragii importante, motiv pentru care nu o recomandăm.

Sutura uterină se poate realiza mono- sau biplan, utilizând materiale de sutură resorbabile de calibru mare (3-4). Pot fi folosite cu bune rezultate catgutul simplu şi cel cromat, poliglactina sau polidioxanona. În cazul efectuării unei suturi monoplane, se poate executa direct metoda Cushing, Blendinger sau Lembert, iar dacă se optează pentru varianta biplană, mai etanşă, se realizează întâi un surjet simplu de afrontare (fig. 9), urmat de înfundare printr-una din metodele enumerate mai sus (fig. 10, 11).În cazul unui făt viu se recomandă ca sutura să fie făcută monoplan. Suturile trebuie începute întotdeauna de la capătul posterior al plăgii uterine

100

deoarece, în cazul unei involuţii uterine rapide, este posibil ca retracţia rapidă a organului în cavitatea abdominală să facă dificil de abordat această regiune. Ultimele studii demonstrează importanţa îngropării nodurilor suturilor uterine, întrucât la nivelul acestora apar cel mai adesea aderenţe histero-viscerale sau histero-parietale [14].

Dacă se constată subinvoluţie uterină, se poate inocula intramural ocitocină, 50 UI în mai multe puncte. (fig. 12).

Uterul suturat se repune în cavitatea abdominală, după ce s-a efectuat un lavaj cu soluţie salină călduţă, în scopul îndepărtării coagulilor de sânge (fig.13).

Sutura peretelui abdominal se execută trietajat, şi anume: peritoneul împreună cu fascia transversă şi cu dreptul abdominal în surjet simplu sau întretăiat (fig. 14) sau în puncte separate, cu poliglactină sau polipropilenă nr.

4-5, tunica abdominală cu acelaşi tip de fir şi după aceeaşi tehnică (fig. 15, 16), iar la final

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

A. Diaconescu, D.E. GĂŽscÄ&#x192;, Manuela Pascal, A. Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 12

Figura 11

Figura 14

Figura 13

Figura 15

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

101

CLINICAL CASE

Figura 16

Cow caesarian

Figura 17

CONCLUZII

Dacă vițelul este viu și vaca se găsește în stare bună, vaca nu este epuizată din cauza travaliului; dacă avem stand de contenție care să prevină culcarea animalului în timpul intervenției este recomandat ca operația cezariană să fie efectuată în poziție patrupodală sub anestezie locală.

Dacă vițelul este mort, vaca este epuizată din cauza travaliului; se recomandă efectuarea intervenției sub anestezie generală după tehnica prezentată în articolul de față.

Orice distocie care nu poate fi remediată prin metode nesângeroase își găsește rezolvarea prin operația cezariană.

Figura 18 pielea, în puncte separate simple sau în U, cu fir neresorbabil (fig 17, 18). Uneori, pentru a preîntâmpina formarea seroamelor postoperatorii, este utilă suturarea separată a ţesutului conjunctiv subcutanat şi a muşchiului pielos, în surjet, cu fir sintetic resorbabil.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Bibliografie 1. Alexandru Diaconescu, Dan Eugen Gîscă, Andrei Tudose ,,Ghid practic de chirurgie a aparatului genital la mamiferele domestice/ Practical guide of genital surgery in domestic mammals” Editura Curtea Veche 2012 2. de Oliveira FA, Luna SP, do Amaral JB, Rodrigues KA, Sant’Anna AC, Daolio M, Brondani JT (2014) Validation of the UNESP-Botucatu

102

unidimensional composite pain scale for assessing postoperative pain in cattle. BMC veterinary research 10:200 3. Stănescu (Pascal), Manuela, Diaconescu, A. – Comparative study of some physiological parameters in isoflurane anaesthesia vs.

Butorphanol-Lidocaine-Ketamine anaestesia (BLK). Scientific Works USAMVB, C Series, Vol. LVI (2), 2010, 173 -1.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

A. Diaconescu, D.E. Gîscă, Manuela Pascal, A. Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

CV

DR DAN EUGEN GÎSCĂ - absolvent al U.S.A.M.V. - Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti, promoţia 1998; - În perioada Iunie 1999- Decembrie 1999 a lucrat la o fermă de vaci de lapte, unde a pus la punct un program de reducere a incidenţei mamitelor subclinice;

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

- Din anul 2000 și până în prezent lucrează în cadrul Cabinetului Medical Veterinar Individual din localitatea Vânători, judeţul Galaţi; - În anul 2012 primește, în cadrul Congresului A.M.V.A.C., diploma de excelență pentru contribuția avută la apariția primei ediții a Ghidului de chirurgie a aparatului genital la mamiferele domestice; - În anul 2013 a făcut parte din echipa care a operat în premieră o leoaică de la Grădina zoologică Galați (un Hamartom ce cântărea 6 kg); - În anul 2014 susţine public teza de doctorat intitulată : „Studiul comparativ al afecțiunilor podale produse de unele bacterii Gram negative nesporogene la bovinele crescute în mari colectivități și ferme mici”, teză coordonată de Domnul Prof.

Univ. Dr. Iulian Țogoe; - Domenii de interes: chirurgia animalelor de rentă, chirurgia țesuturilor moi.

103

EVENT

Al II-lea Congres de endocrinologie veterinară 2017

AL II-LEA CONGRES DE ENDOCRINOLOGIE VETERINARĂ 2017 ORGANIZATOR

Cel de-al II-lea Congres de Endocrinologie Veterinară s-a desfășurat sub deviza “Having the end in mind - Intent counts more than technique” in perioada 21-22 aprilie 2017, la București. Evenimentul a avut loc la Hotelul Crowne Plaza, în sala Ballroom, unde ne-am bucurat de prezența a peste 180 de participanți.

Anul acesta am ridicat congresul la nivelul urmator, prin organizarea unui workshop pre-congres in cadrul Facultatii de Medicină Veterinară din București cu tema “Treatment of secreting tumours”, pe data de 20 aprilie 2017, care a starnit interes in randul colegilor medici clinicieni. Congresul a avut ca invitati trei spea-

104

keri internationali: PROF. DR. FEDERICO FRACASSI (ITALIA), DR. ELKE RUDLOFF (SUA), DR. MELLORA SHARMAN (UK).

Subiectele abordate in cadrul Congresului au fost de larg interes din urgente, chirurgie, oncologie si boli interne. Congresul a fost creditat cu 50 puncte EMC de catre Colegiul Medicilor Veterinari din Romania.

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

21-22 aprilie 2017, București Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

SPEAKERII INVITAȚI AU FOST: PROF. DR. FEDERICO FRACASSI (ITALIA) Prof. Dr. Federico Fracassi, Vicepresedinte al Societatii Europene de Endocrinologie Veterinara (ESVE), Presedinte al Societatii Italiene de Medicina Interna Veterinara (SIMIV), Asist. Profesor la Universitatea din Bologna, Diplomat al Colegiului European de Medicina Interna, titlu obtinut la Universitatea din Zurich, sub coordonarea doamnei Prof. Dr. Claudia Reusch (Diplomat ECVIM-CA, membru fondator si fost presedinte al ESVE). Dr. Federico Fracassi este editor al jurnalului “Veterinaria”, autor al numeroase publicatii interne si internationale, membru marcant si organizator al evenimentelor SCIVAC. Cei care au participat la prezentarile de endocrinologie din cadrul AMVAC 2015 il cunosc deja.

DR. ELKE RUDLOFF (SUA) Dr. Elke RUDLOFF, DVM, DIP. ACVECC, unul dintre reprezentanții de elită ai specialiștilor acestui domeniu, Instructor Clinic și Director de Educație la unul din cele mai mari centre de urgențe veterinare din lume, The Animal Emergency Center, Glendale, Wisconsin, SUA. Elke Rudloff este Diplomat al Colegiului American de Urgente Veterinare si Terapie Intensiva. Ea a instruit 25 de diplomati ACVECC si este in prezent instructor clinic la Lakeshore Veterinary Specialists din Winsconsin si este de asemenea coordonator al programului IVECCS. A primit in anul 2009 premiul Ira Zaslow Award pentru servicii deosebite in domeniul medicinei veterinare de urgenta si terapie intensiva si este un lector recunoscut pe plan international in aceasta specializare.

Domeniile ei de interes special sunt tehnicile de resuscitare prin terapia cu fluide, chirurgia de urgenta si managementul urgentelor traumatice, subiecte despre care a publicat articole peer-review si capitole de carti.

DR. MELLORA SHARMAN (UK) BVSc MVM PGradCert (Vet Ed) PhD FANZCVS DECVIM-CA MRCVS Clinician Senior în Medicina Interna pentru animale mici, Specialist Medicina Interna pentru animale mici la Royal College Dr. Mellora Sharman, BVSc MVM PGradCert (Vet Ed) PhD FANZCVS DECVIM-CA MRCVS, a absolvit Universitatea din Queensland, Australia în 2003. Ea a inceput pregatirea in formarea clinica in medicina pentru animale mici în 2007, la Universitatea Murdoch din Perth și a devenit Membru al Colegiului Oamenii de Stiinta Veterinari din Australia si Noua Zeelanda si Diplomat al Colegiului Veterinar European de Medicina Interna în 2012. Dr.Mellora Sharman este interesata de cariera universitara,cat și de consolidarea experienței didactice obținute în practica academică pe parcursul mai multor ani, avand inca din 2014 un certificat postuniversitar în educație veterinara de la RVC. Din octombrie 2014 a lucrat in Marea Britanie, in primele sase luni la Universitatea din Glasgow, înainte de a adera la Animal Health Trust, ocupand pozitia de clinician senior in medicin interna pentru animale mici in mai 2015.Dr. Mellora Sharman are un master in cercetare in medicina veterinara la Universitatea Murdoch pentru activitatea dedicata aspergilozei naso-sinusale, iar în 2015 a primit doctoratul pentru investigarea aplicațiilor noi tehnicii endoscopice gastro-intestinale: endomicroscopia confocala. Dr. Mellora Sharman este medic specialist in medicina interna, dar domeniul ei de interes special este gastroenterologia.

DR. TEODORU SOARE (ROMANIA) Doctor in Stiinte Medicale, Lector universitar Anatomopatologie Veterinara – Facultatea de Medicina Veterinara Bucuresti Anatomopatologie/Histopatologie/ Diagnostic oncologic Ambasador al Colegiului Veterinar de Patologie Veterinara, Lector a numeroase cursuri, simpozioane, workshop-uri de specialitate, Autor a numeroase lucrari stiintifice pe domeniul patologie

DR. FLORIN GROSU (ROMANIA) Medic Veterinar, Doctor in Stiinte Medicale – Doctor in Stiinte Medicale Veterinare, specialitatea Imagistica – Aplicatii Clinice ale Tehnicii de Rezonanta Magnetica in Patologia Cerebro-spinala la Caine.

Examen si interpretare Radiologi/CT/RMN/Imagistica, Membru in Asociatiile profesionale: IVRA – International Veterinary Radiology Association, EAVDI – European Association of Veterinary Diagnostic Imaging, ARVO – Asociatia Romana Veterinara de Ortopedie, Lector si organizator a numeroase cursuri, simpozioane, workshop-uri de specialitate, Membru fondator Radiologie4vet – activitate specializata pe imagistica veterinara

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

105

EVENT

Al II-lea Congres de endocrinologie veterinară 2017

CONGRESUL ȘI WORKSHOP-UL, ÎN IMAGINI

106

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

21-22 aprilie 2017, București Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Mai multe detalii și fotografii, puteți găsi pe site-ul www.arevro.ro

Vol II - Nr. 4 (2/2017)

107

TALON DE ABONAMENT Doresc să mă abonez Varianta electronică:

q Abonament pentru 1 an (6 numere) - 200 RON (cu toate taxele incluse) q Abonament pentru 2 ani (12 numere) - 350 RON (cu toate taxele incluse)

Varianta print:

q Abonament pentru 1 an (6 numere) - 350 RON (cu toate taxele incluse) q Abonament pentru 2 ani (12 numere) - 500 RON (cu toate taxele incluse) * Studenții și pensionarii beneficiază de 50% reducere

REVISTĂ CREDITATĂ CU 15 PUNCTE ANUAL PENTRU ABONAMENTELE PLĂTITE Nume:................................................................................... Prenume: ...................................................................................................

Dna

Dl

Dra

Adresă domiciliu: ..................................................................................................................................................

Municipiu: ........................................................................ Sect.: ................ Judeţ:............................................................ Oraş:............ ..................................................... Comună: ...................................................................................................... Cod poştal: ...................

Telefon:............................................................................. Număr atestat de liberă practică.................................................................

Specialitate ........................................................................................

student

rezident

medic specialist

medic primar

Competenţă ............................................................................... Denumire instituţie: .......................................................

Domeniu de activitate:

Privat

Public

Secţie: ................................................................................................. Funcţie: ......................................................................

Specialitate: ................................................................. Adresă instituţie: ............................................................................ .................................................... Municipiu: ....................................................Sect.: ........... Judeţ:................................. Oraş:............ ..................................................... Comună: ...................................................................................................... Cod poştal: ................... ............................ Telefon: .......................................... Mobil: ......................................................

E-mail: ........................................................................ Web: ...................................................................................................

CUI instituţie: Plătitor de TVA:

da

nu

Factură - vă rugăm să completaţi cu coordonatele necesare emiterii facturii: Denumire persoană: ...................................................... Denumire instituţie: ..................................................................

Adresa pentru primirea revistelor:

Domiciliu

Instituţie Data:

/

/

Semnătură:…..………….….......…

După completare, vă rugăm să trimiteţi talonul însoţit de dovada efectuării plăţii scanate la adresa de email redactia@innovationinhealth.ro. Mulţumim!

Adeverinţa pentru abonarea la revistă se eliberează în maximum 5 zile lucrătoare de la exprimarea solicitării dvs., după efectuarea plății

!

Plata abonamentului se va efectua prin mandat poştal sau prin ordin de plată ori transfer bancar pe coordonatele: SC MULTIMEDIA BUSINESS CORPORATION SRL SEDIUL SOCIAL: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 273, SECTOR 6, BUCUREȘTI CUI: 36470399, J40/11437/2016 CONT IBAN RON: RO34BACX0000001342496001 BANCA: UNICREDIT BANK, SUCURSALA RAHOVA

Editura Hermann VET: un sprijin pentru autorii din domeniul științelor umaniste.

A

publica reprezintă astăzi o necesitate, în contextul în care postul pe care specialistul îl ocupă, impune o astfel de reprezentare a activității profesionale. Discutăm despre cartea științifică, dar și despre literatură în general: poezie, teatru, roman și alte genuri. Care este rostul transformării muncii de cercetare, în forma unei cărți – destinată prietenilor, colegilor, familiei, cunoscuților? De ce este necesar să publicăm o carte, atâta timp cât articolele există în revistele științifice?

Misiunea specialistului este și aceea de a se asigura că rezultatele sale cu aplicabilitate sunt cunoscute de către colegii practicieni – aflați în prima linie a scopului pentru care există o profesie, o meserie superioară. A extrage doza de utilitate maximă din munca ta, a pune totul într-o carte, a transmite un mesaj colegilor practicanți, a enunța principii, a indica nivelul mondial al domeniului abordat – toate acestea reprezintă un act de educație. Vreau să evidențiez în calitate de editor, faptul că întotdeauna o carte o putem face cadou. Compactă, cu un titlu atractiv, cu detalii în coperțile interioare și o sinteză pe coperta patru, cu o fotografie – ea capătă un loc într-o ierarhie în care autorul prin conținutul lucrării sale, participă activ la evoluția profesiei sale! Înainte de a încheia acest articol vă invit să contactați editura sibiană cu manuscrise care pot conține și beletristică – poezie, teatru, roman, satiră, dar și memorii, istorie, analiză în socialul profesiei, biografii, cercetare de arhivă și multe alte

46

genuri asemănătoare; amintesc și despre pictură, grafică, fotografie sau muzică. Editura Hermann VET [Virtute, Eleganță, Tenacitate – www.editurahermannvet.com] există într-un mediu publicistic foarte bine selectat – în burgul medieval sibian, acest fapt fiind o primă garanție a respectării unui standard ridicat de publicare. Aici combinăm nevoia de prestigiu – în interesul autorilor – cu accesibilitatea – și ne dăruim experiența în a consilia scriitorii spre cea mai bună formă de editare, potrivită scopului lor – la fel precum respectăm individualitatea – editura fiind un loc deschis lansării tuturor ideilor, realizându-se astfel un mod de expresie publicistic facil tuturor generațiilor care împărțesc astăzi un loc în ecuația extrem de diversă a scrierii.

Dr. Cristian Valentin IOSIF, Sibiu, 28 iunie 2017.

Dr. Cristian Valentin Iosif este medic veterinar clinician, scriitor şi analist în socialul profesiei.

Este fondatorul editurii Hermann VET şi adeptul conceptului „One Health”.

Este membru în Rotary Club Sibiu.

MEDICI ȘI FARMACIȘTI DIN SIBIU ȘI ALBA ∙ SEMESTRUL II 2017

PARTENERUL DUMNEAVOASTRĂ DE ÎNCREDERE

CORPURI DE ILUMINAT CU LED PENTRU CASNIC LEC Cu o carcasa din policarbonat, rezistenta mecanic si cu o durata de functionare mai mare decât cea a becurilor traditionale, gama Lec se remarca printr-o fiabilitate crescuta. Acest tip de lampa electrica de iluminare este un înlocuitor direct al becurilor cu filament si al celor fluorescente compacte

IGREGO

Originalitatea si inovatia, eleganta si simplitatea formei sunt caracteristicile care au stat la baza dezvoltarii Igrego. De la interioare cu influente minimaliste, la interioare cu influente industriale, Igrego se va încadra perfect în orice spatiu, fiind montat atât individual, cât si mai multe corpuri interconectate.

DOMINO Domino este un corp de iluminat care se integreaza perfect în at mosfera unui birou sau a unui centru comercial. Are un design simplu si elegant si asigura iluminatul într-un mod eficient si de durata.

www.electromagnetica.ro