Rjvmf 7 (5) 2017

Anul II / Vol. 2/ Nr. 7 (5) 2017

REVISTĂ EDITATĂ ÎN PARTENERIAT CU EDITURA

Editura Etna este înscrisă în Societatea Editorilor Români.

Acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS ) la poziția 241 şi de Colegiul Medicilor din România (CMR)

CREDITATĂ DE

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology www.rjvmf.innovationinhealth.ro

1E5DITE CR EMC

TULBURĂRI DE COMPORTAMENT & NUTRIȚIE TEMA EDIȚIEI

BUCURESTI, CALEA RAHOVEI 266-268, SECTOR 5, COD 050912 TEL: 021 404 21 81; FAX: 021 404 21 89; E-MAIL: RADU.IONESCU@ELECTROMAGNETICA.RO WWW.ELECTROMAGNETICA.RO

FURNIZARE ENERGIE ELECTRICĂ PENTRU CONSUMATORII ELIGIBILI S.C. ELECTROMAGNETICA S.A., societate de tradiție pe piața din România, cu o vechime în activitatea de furnizare energie electrică de 14 ani, vă poate asigura furnizarea de energie electrică în condiții avantajoase.

Oferta de furnizare, condițiile contractuale și persoanele de contact se află pe pagina de internet: http://www.electromagnetica.ro/led/furnizare. php?ik_sub=33&ik_comp=11&ik_tip=6

NUTRIȚIA – FACTOR DETERMINANT PENTRU SĂNĂTATEA ANIMALELOR nutriție adecvată îi poate asigura animalului o dezvoltare normală. În contrapondere, o nutriție incorectă îl poate îmbolnăvi sau, dacă are deja o afecțiune, îi poate agrava starea în care se află la un moment dat. În plus, specialiștii recomandă o anumită hrană atunci când un animal se află sub un anumit tratament.

Mai mult, o hrană incorectă îi poate afecta în mod negativ și creșterea.

Nu trebuie să uităm nici de faptul că eficiența economică în zootehnie depinde și de nutriția ce este asigurată acelor animale de rentă. Un animal ce a primit o hrană incorectă sau ce conține unele microorganisme se poate îmbolnăvi (mai grav sau mai puțin grav) și poate să și transmită o boală la “colegii lui” din adăpost. Mai bine să previi, decât să faci eforturi mari ca să vindeci unul sau mai multe animale bolnave. Și aceasta, dacă boala este vindecabilă. În plus, se poate ca afecțiunea să fie descoperită târziu și unul sau mai multe animale să moară. Astfel, calculele economice ale managementului exploatației zootehnice țin de: vizita unui veterinar, analize medicale, medicamente ori, poate, decesul unuia sau mai multor animale de rentă. Este clar că aceste calcule dau cu… minus.

Iar, dacă în vitrinele magazinelor ajung produse de origine animală ce sunt contaminate cu diverse specii de bacterii ce provoacă diferite boli, atunci sănătatea oamenilor ce le consumă este în periocol. Știți deja că Escherichia coli (E.coli), Shigella, Salmonella și nu numai provoacă infecții gastrointestinale la animalele de rentă, dar și la oameni. Se răspândesc prin unele alimente, apă contaminate, fecale și nu numai. Ca atare, și igiena adăposturilor/furajelor este deosebit de importantă. De aceea, rolul dumneavoastră – dragi cititori – este de a preveni apariția acestor boli în rândul animalelor ori, dacă infecția a apărut deja, trebuie să luați măsurile ce se impun în astfel de cazuri. Sigur, dacă lucrați cu animale de interes economic. Acești veterinari au în “fișa postului” chestiunile de mai sus. Și procedează în consecință. Astfel, consumatorii de produse de origine animală sunt feriți de bolile umane specifice ce țin de astfel de situații.

O

E D I T O R I A L

Dragoș Marius CHIRIAC, Redactor-șef

E D I T O R I A L

În cadrul cabinetelor veterinare ce trateaza animale de companie, pentru vindecarea unor pacienți, se folosește ca “armă” și o nutriție adecvată pentru tratarea unei afecțiuni sau a alteia. Mai mult decât atât, veterinarii din cabinete se confruntă cu reticența unor proprietari de a da animalelor respective hrană naturală. Astfel, animalele ingerează doar hrană industrială (uscată – granule; umedă – conserve). Posibil ca situațiile de acest gen să se întâlnească la proprietarii ce nu au mult timp la dispoziție ca să aibă mai multă grijă de acel suflețel. Din punct de vedere nutrițional, o hrană industrială (de obicei) îi oferă unui animal aproape tot ceea ce îi este necesar pentru creștere/ dezvoltare. Rețetele pentru mâncarea respectivă sunt create de experți în domeniul nutriției la animale, pe baza unor studii complexe ce au fost realizate pe mulți subiecți. Dar și hrana naturală (ce conține legume, carne, paste făinoase, orez etc.) ajută la o creștere/dezvoltare normală. Evident, discuțiile pe această temă continuă, dar poate/sigur că ambele variante sunt corecte. În plus, și supraalimentația trebuie evitată. În acest sens, se știe că unii proprietari dau animalelor lor hrană în exces. Mai ales cîinilor, care mai primesc ceva de la masa stăpânilor, în plus față de mesele lor obișnuite. Și, apoi, o vizită la veterinar este imperios necesară pentru că pot să apară multiple boli ale aparatului digestiv. Câți dintre proprietari au o educație corectă vis-a-vis de ceea ce am spus mai sus? Mai mult ca sigur că puțini. Câți dintre ei ascultă sfaturile competente ale unui veterinar? O mică parte. Și animalul suferă. Suferința lui nu este dată neapărat de propria-i lăcomie, ci mai ales de inconștiența stăpânului său.

Medicii veterinari și inginerii zootehniști nu trebuie să uite că tulburările de metabolism și cele de comportament pot avea drept una dintre cauze alimentația incorectă! De altfel, la facultățile de medicină veterinară și la cele de zootehnie există disciplinele “Nutriție” și “Etologie”. În acest număr, ne alăturăm cadrelor didactice universitare ce predau aceste discipline și publicăm, cu sprijinul unor experți în domeniu, articole științifice pe domeniile “Probleme de comportament. Nutriție”. Sperăm ca informațiile din articolele respective să vă folosească în activitatea dumneavoastră viitoare.

Lectură plăcută!... și, la final, vă readuc în memorie cuvintele omului de ștință francez Louis Pasteur: “Medicul uman salvează omul, pe când medicul veterinar salvează omenirea”.

Notă: Pe site-ul Autoritatății Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) există două capitole importante: “Sănătate, Bunăstare, Nutriție animală” – subcapitolul „Nutriție animală” și „Legislație” – subcapitolul „Nutriție animală”. Acolo puteti găsi multe informații legate de acest subiect. Site-ul este http://www. ansvsa.ro.

240

LA VACILE DE LAPTE

Dragoș Marius Chiriac

UP-TO-DATE

270

ORIGINAL ARTICLE

DIETA ÎN UROLITIAZA CU STRUVIŢI VERSUS UROLITIAZA CU OXALAŢI LA PISICĂ Violeta-Elena Simion, Adriana Amfim

252

EFECTUL SUPLIMENTĂRII TRIPTOFANULUI DIN RAȚIA CÂINILOR ASUPRA COMPORTAMENTULUI Ionela Hotea, I. Țibru

266

REVIEW

DERMATITELE PSIHOGENE ALE ANIMALELOR DE COMPANIE Ghe. Solcan

RELAȚII ÎNTRE PROTEINA ALIMENTARĂ ȘI FERTILITATEA

COORDONATOR REVISTĂ Dr. Gabriela GEORGESCU REDACTOR-ȘEF Dragoș Marius CHIRIAC COMITET EDITORIAL Șef lucr. Dr. Eusebiu Viorel ȘINDILAR Șef lucr. Dr. Alexandru VIȚĂLARU Asist univ. Dr. Florentina DARABAN-BOCĂNEȚI Asist. univ. Dr. Mariana GRECU Asist. univ. Dr. Răzvan Nicolae MĂLĂNCUS Asist. univ. Dr. Jelena SAVICI Dr. Timea Andrea KOCIS Dr. Dragoș Lucian BÎRȚOIU Dr. Ruxandra Otilia CRISTEA Dr. Anca CRISTEA Dr. Anda DIMA Dr. Dan Eugen GÎSCĂ Dr. Florin LECA Dr. Cristina PREDA Dr. Ana TUDOSE Dr. Andrei TUDOSE Dr. Iosif VASIU

”SĂPTĂMÂNA DE CONȘTIENTIZARE A REZISTENȚEI LA ANTIBIOTICE” - 13-19 NOIEMBRIE 2017

271

A.N.S.V.S.A. – PROIECT DE LEGE PENTRU PENTRU MODIFICAREA LEGII NR. 43/2014 PRIVIND PROTECŢIA ANIMALELOR UTILIZATE ÎN SCOPURI ŞTIINŢIFICE

274

2017: ÎN ROMÂNIA S-AU ÎNREGISTRAT 64 DE CAZURI LA OM DE MENINGITE/ MENINGO-ENCEFALITE DIN CAUZA VIRUSULUI WEST NILE

CLINICAL CASE

Kocis Timea Andrea , Mihaela Olimpia Colibar,

258

D.L. Bîrțoiu

NUTRIȚIA – FACTOR DETERMINANT PENTRU SĂNĂTATEA ANIMALELOR

S U M A R

237

EDITORIAL

HISTORY OF VETERINARY MEDICINE

282

MEDICINA VETERINARĂ SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ANTICHITATE (III)

Anul II / Vol. II / Nr. 7 (5/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

SENIOR EDITORI Prof. Univ. Dr. Viorel ANDRONIE Prof. Univ. Dr. Cornel IGNA Prof. Univ. Dr. Gheorghe SOLCAN Prof. Univ. Dr. Nicolae STARCIUC (REPUBLICA MOLDOVA) Prof. Univ. Dr. Alexandru ȘONEA Conf. Univ. Dr. Alexandru DIACONESCU Conf. Univ. Dr. Olimpia IACOB Conf. Univ. Dr. Narcisa Geanina MEDERLE Conf. Univ. Dr. Aurelian PAȘCA Conf. Univ. Dr. Violeta-Elena SIMION Șef lucr. Dr. Daniel Constantin LESCAI Șef lucr. Dr. Ciprian OBER ISSN: 2537 – 4095 ISSN-L: 2537 – 4095 ISSN (online): 2558 - 9318

ABONAMENTE ȘI PUBLICITATE MULTIMEDIA BUSINESS CORPORATION

E-mail: redactia@innovationinhealth.ro Web: www.innovationinhealth.ro

Copyright © 2017 Multimedia Business Corporation Drepturile de autor pentru articolele și fotografiile publicate aparţin exclusiv Multimedia Business Corporation. Reproducerea, totală sau parţială, și sub orice formă, tipărită sau electronică, sau distribuţia materialelor publicate se face numai cu acordul scris al MBC. Responsabilitatea asupra conţinutului original al materialelor aparţine în întregime autorilor.

Persoanele intervievate răspund de conţinutul declaraţiilor lor, iar utilizatorii spaţiului publicitar, de informaţiile incluse în machete.

www.rjvmf.innovationinhealth.ro

ORIGINAL ARTICLE

Diet in urolithiasis with stuvites versus urolithiasis with oxalates in the cat

DIETA ÎN UROLITIAZA CU STRUVIŢI VERSUS UROLITIAZA CU OXALAŢI LA PISICĂ DIET IN UROLITHIASIS WITH STUVITES VERSUS UROLITHIASIS WITH OXALATES IN THE CAT Conf. univ. dr. Simion Violeta-Elena, Lector univ. dr. Adriana Amfim Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti, România

OPEN ACCES JOURNAL Corresponding author: Conf. univ. dr. Simion Violeta-Elena simion.violeta.elena@gmail.com

Recieved: October 2017 Accepted: October 2017

REZUMAT

Cite this article: VioletaElena Simion, Adriana Amfim.

Diet in urolithiasis with stuvites versus urolithiasis with oxalates in the cat.

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 7 (5: 240-246.

Pisica este un animal carnivor, cu un tranzit digestiv rapid şi cu un comportament alimentar caracteristic. Un procent însemnat, de 10 – 15% din cazurile de afecţiuni ale tractului inferior la pisică, este datorat urolitiazelor, din care peste 80% sunt cauzate de formarea uroliţilor de tip struviţi şi oxalaţi. Urolitiaza este o afecţiune cu cauze multifactoriale – fiziologice, comportamentale, dietetice, patologice, însă factorul alimentar este printre cele mai importante în producerea acestei afecţiuni patologice. Cercetarea a urmărit formularea unei diete pentru pisicile cu urolitiază. Compoziţia a fost conformă cu parametrii nutritivi la această specie de animale. În structura reţetei au predominat carnea de vită şi organele (ficat, inimă, pulmon) la care s-a adăugat gălbenuşul de ou, iar ca produse de origine vegetală hrişca şi orezul. Toate ingredientele au fost preparate prin fierbere, cu excepţia gălbenuşului de ou, adăugat în compoziţie la sfârşitul preparării produsului. Ingredientele folosite în dietă trebuie să prevină formarea uroliţilor cu struviţi prin producerea de urină cu pH între 6.2 – 6.4, în timp ce pentru dizolvare pH-ul trebuie să fie între 5.9 – 6.1. În urolitiaza cu oxalat de calciu, dieta formulată are doar rol preventiv şi trebuie să menţină un pH între 6.6 – 6.8.

CUVINTE-CHEIE:

240

alimente, dietă, urolitiază, pisică

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Violeta-Elena Simion, Adriana Amfim Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

ABSTRACT The cat is a carnivorous animal with a fast digestive transit and a characteristic food behavior. A significant percentage, 10 to 15% of cases of lower cat tract disease are due to urolithiasis, of wich over 80% is caused by the formation of struvite and oxalate urolites. Urolithiasis is a disease with multifactorial causes – physiological, behavioral, dietary, pathological factor but food is among the most important in the production of this pathological condition. The research aimed at formulating a diet for cats with urolithiasis. The composition was in accordance with the nutritional parameters for this species. In the recipe structure predominated beef and organs (liver, heart, pulmon) to which egg yolk was added, and as products of vegetal origin, buckwheat and rice. All ingredients were prepared by cooking, except the egg yolk which was added to the composition at the end of the preparation of the diet. The ingredients used in diet must prevent the formation of struvite urolites by producing urine with pH between 6.2 – 6.4, while for dissolution, the pH should be bet ween 5.9 – 6.1. in calcium oxalate urolithiasis, the formulated diet only has a preventive role and should maintain a pH between 6.6 – 6.8.

KEYWORDS:

INTRODUCERE

food, diet, urolithiasis, cat

Afecţiunile la nivelul aparatului renal sunt tot mai des întâlnite în patologia pisicii, indiferent de vârstă. Una dintre bolile tractului urinar inferior la pisică este urolitiaza. Principala cale de eliminare a substanţelor nocive din organism, a produselor de metabolism proteic (uree, amoniac, creatinină), mineralelor, electroliţilor şi a apei o reprezintă urina. La pisică, aceasta se elimină în cantitate de 10-12 ml/kg/zi/GV (greutate vie) şi se caracterizează printr-un pH acid, specific animalelor carnivore, are o greutate specifică de 1.020 – 1.040, ceea ce relevă abilitatea rinichilor de a concentra urina şi se remarcă prin absenţa în compoziţia ei a unor substanţe precum proteine, glucoză, corpi cetonici, bilirubină sau sân ge . Rezid uuril e de materie coloidală şi cristalină trebuie să fie în cantitate redusă şi să se elimine constant prin urină, fără a permite formarea cristalelor minerale, de genul struviţilor sau oxalaţilor.

Pisica este un animal carnivor, cu un tranzit digestiv rapid şi cu un comportament alimentar caracteristic, greu de schimbat, adesea dezechilibrat. Un procent însemnat, de 10 – 15% din cazurile de afecţiuni ale tractului inferior la pisică, este datorat urolitiazelor, din care peste 80% sunt cauzate de formarea uroliţilor de tip struviţi şi oxalaţi. Urolitiaza este o boală obstructivă a căilor urinare, de la bazinet la uretră, caracterizată prin formarea unor compuşi minerali (uroliţi), alcătuiţi din minerale şi materie organică, având dimensiuni şi compoziţii chimice diferite. Infecţiile urinare au un rol major în producerea urolitiazei.

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Obstrucţionarea tractului urinar cu struviţi este favorizată de factori predispozanţi precum: excesul de Mg (magneziu) şi proteină în hrană, conţinutul în apă al hranei, excesul de Ca (calciu) în raţie care afectează raportul Ca:P, concentraţia urinei în săruri minerale, reacţia (pH-ul) acesteia precum şi alţi factori condiţionaţi de animal sau sezon (1).

Bacteriile ureazo-pozitive (Proteus sp., Stafilococcus sp. etc.) hidrolizează urea şi produc NH3 (amoniac) şi CO2 (dioxid de carbon) care cresc pH-ul urinei şi favorizează prezenţa ionilor de amoniu şi fosfat necesari formării struviţilor.

Oxalaţii de calciu monohidrat sau dihidrat sunt compuşi care stau la baza formării acestor tipuri de uroliţi, cu prevalenţă crescută în ultimul timp la pisică. Folosirea în mod neadecvat în hrana pisicilor a dietelor pentru urolitiaza cu struviţi a determinat o creştere a incidenţei urolitiazei cu oxalaţi (2), situaţie care impune intervenţia chirurgicală în scopul eliminării acestora, dieta având doar rol preventiv nu şi terapeutic.

ABORDAREA NUTRIŢIONALĂ ÎN UROLITIAZA CU OXALAŢI LA PISICĂ

O cantitate crescută de magneziu în hrană, ca şi administrarea unei diete care să determine producerea unui pH alcalin al urinei, contribuie la reducerea formării cristalelor de oxalat de calciu (3). Un aport crescut de sodiu în hrană determină o creştere a excreţiei renale de calciu (calciurie), în timp ce o ingestie redusă de fosfor determină activarea vitaminei D la nivel hepatic (cu formare de calcidiol) şi apoi la nivel renal (cu formare de calcitriol), ceea ce creşte

241

ORIGINAL ARTICLE

absorbţia calciului la nivel intestinal; totodată, fosfatul urinar este un inhibitor al formării oxalatului de calciu. Deşi mai puţin probabil datorită specificului de alimentaţie la pisică, o cantitate crescută de vitamina C în hrană poate fi favorizantă pentru formarea acestor tipuri de uroliţi, această vitamină fiind precursoare. Formarea uroliţilor de oxalat de calciu este mai frecventă la pisicile cu un pH urinar acid şi predominant la pisicile mai în vârstă (4). Recomandările nutriţionale vizează prevenirea formării acestor tipuri de uroliţi (în cazul identificării acestora fiind recomandată intervenţia chirurgicală, spre deosebire de struviţi la care se poate aborda şi dizolvarea acestora) prin administrarea unei diete echilibrate, în special în elementele mi-

Hrișcă

242

Diet in urolithiasis with stuvites versus urolithiasis with oxalates in the cat

nerale prezentate anterior; concomitent, se va asigura o sursă de apă proaspătă, permanentă, se va monitoriza consumului de apă sau se va administra hrană umedă şi nu uscată. După caz, administrarea unui supliment de citrat de potasiu (100 – 150 mg/kg/zi) poate fi de ajutor în alcalinizarea urinei (deşi studiile arată că variaţiile pH-ului urinar nu influenţează formarea oxalaţilor de calciu) (1).

ABORDAREA NUTRIŢIONALĂ ÎN UROLITIAZA CU STRUVIŢI LA PISICĂ

Structura raţiei alimentare este primul factor implicat în formarea cristalelor de struvit.

Minerale sau compuşi minerali, precum: magneziu (Mg), amoniu (NH4+) şi fosfatul (PO4-), sunt foarte solubile în urina alcalină, cu pH>7,0, astfel încât dizolvate pot agrega uşor şi forma struviţii. Este binecunoscut faptul că structura şi compoziţia hranei influenţează pH-ul urinei, între aceste elemente existând o strânsă corelaţie (5).

Un conţinut crescut sau dezechilibrat al raţiei în proteină, excesul de calciu, fosfor şi vitamina D, carenţa în vitamina A, aportul redus de apă, lipsa de mişcare, cauzele genetice şi de conformaţie ale aparatului genital la mascul şi sezonul sunt câteva dintre cauzele etiologice care stau la baza producerii urolitizelor cu struviţi. La acestea se adaugă o serie de afecţiuni precum: infecţiile urinare, hiperparatiroidismul, afecţiunile hepa-

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Violeta-Elena Simion, Adriana Amfim Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

tice, indigestiile care produc dezechilibre între cristaloizii (substanţe micromoleculare care traversează memebrana capilară) şi coloizii urinari (substanţe macromoleculare care nu traversează membrana capilară) şi favorizează precipitarea acestora, iar în final obstrucţia tractului urinar.

Cristalele sunt compuşi neutri derivaţi din interacţiunea dintre un cation, cum este calciul de exemplu, şi un anion, precum acidul oxalic (6).

Pisica este un animal carnivor, prin urmare urina conţine cantităţi crescute de fosfat şi amoniu.

Managementul nutriţional în această afecţiune trebuie să urmărească atât creşterea cantităţii de urină formată şi implicit a volumului de urină eliminată, cât şi o mărire a frecvenţei urinare, concomitent cu reducerea greutăţii specifice a urinei.

Pentru formularea unei raţii de hrană cu rol acidifiant al urinei şi menţinerea pH-ului la 6.0 – 6.5 este necesară, în primul rând, determinarea corectă a valorii pH-ului; în acest sens, analiza se face, la minim 4 ore la consumul hranei, pe proba de urină proaspăt recoltată (de preferat în cabinetul medical şi nu acasă). Se va acorda atenţie prezenţei unor eventuale infecţii cu germeni producători de urează (Proteus, Pseudomonas) care desfac urea în ioni de amoniu şi favorizează producerea unei urine alcaline.

MATERIALE ŞI METODE

Cercetarea a urmărit formularea unei diete pentru pisicile cu urolitiază. Compoziţia a avut la analiza chimică 73,34 %U (umiditate), 12,8 3%PB

(proteină brută), 0,18 %CenB. (cenuşă brută), 0,01%CB (celuloză brută), 0,15 %Ca (calciu), 0,13%P (fosfor) şi 0,06 %Mg (magneziu). Energia metabolizabilă a fost de 3440 kcal/kg, valoare conformă cu parametrii nutritivi la această specie (7) . În structura reţetei au predominat carnea de vită şi organele de carne (ficat, inimă, pulmon), la care s-a adăugat gălbenuşul de ou, iar ca şi produse de origine vegetală hrişca şi orezul.

Toate ingredientele au fost preparate prin fierbere, cu excepţia gălbenuşului de ou adăugat în compoziţie la sfârşitul preparării produsului.

Carnea şi subprodusele din carne din structura dietei au constituit sursa de bază pentru proteină şi au predominat, întrucât pisica este prin definiţie un animal carnivor; orezul este unul dintre produsele de origine vegetală cu digestibilitatea cea mai mare la carnivore, fiind adesea folosit în produsele destinate alimentaţiei pisicilor şi câinilor; hrişca este o cereală mai puţin folosită în alimentaţia animalelor, însă este specifică ţării noastre (ca zone de cultivare). Din punct de vedere botanic este singura cereală care nu aparţine monocotiledonatelor, fiind o dicotiledonată.

Compoziţia sa chimică se remarcă prin: 129g PB/ kg SU (substanţă uscată), 7,1g lizină/kg SU, 2,4g metionină/kg SU, 11,0g arginină/kg SU, 1,1g Ca/ kg SU şi 1,2g Mg/kg SU, ceea ce îi conferă calităţi nutritive remarcabile. O altă caracteristică nutritivă foarte importantă este conţinutul ridicat al acestei cereale în metionină, aminoacid cunoscut pentru efectul său preventiv şi curativ în afecţiunile patologice datorate struviţilor. Gălbenuşul de ou

Figura 1. Compoziţie de hrană în urolitiaza cu struviţi la pisică

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

243

ORIGINAL ARTICLE

Diet in urolithiasis with stuvites versus urolithiasis with oxalates in the cat

UROLIȚI LA PISICĂ

FOTOGRAFIILE CU UROLIȚI LA PISICĂ SUNT REALIZATE DE STUDENT ANUL II DRAGOȘ BURDUCEA

244

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Violeta-Elena Simion, Adriana Amfim Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

a fost folosit în compoziţie datorită valorii sale biologice ridicate şi a efectului acidifiant datorat predominanţei în compoziţie, a unei concentraţii superioare de anioni (clor, fosfor, sulf), comparativ cu cationii; de asemenea, conţinutul în metionină al gălbenuşului de ou este de 15,8g/kg SU, cantitate foarte mare comparativă cu a altor alimente folosite în alimentaţia animalelor.

REZULTATE

Administrând această dietă (Figura 1) la pisicile confirmate clinic cu urolitiaza datorată struviţilor (cauză alimentară confirmată clinic) pH-ul urinei a scăzut de la 7-8 (înainte de administrarea hranei) la 5,5, (începând cu a treia zi de monitorizare).

DISCUŢIE

Urolitiaza este o afecţiune cu cauze multifactoriale – fiziologice, comportamentale, dietetice, patologice - însă factorul alimentar este unul foarte important. Ingredientele dietei, digestibilitatea hranei, compoziţia chimică şi tipul de alimentaţie influenţează volumul, pH-ul şi greutatea specifică a urinei (8). În primul rând, abordarea nutriţională într-o astfel de dietă urmăreşte creşterea aportului şi respectiv a consumului de apă de către pacient. Este recomandată hrana umedă sau cea uscată, însă hidratată anterior şi administrată în 3 tainuri/zi, în acest fel crescând şi necesitatea animalului de a consuma apă suplimentar. În acest scop se mai pot folosi o serie de compuşi aromatizanţi care cresc apetitul pisicii pentru a consuma mai multă apă (bucăti mici de ficat, suc de peşte din conservă, de exemplu) sau adaosul de cuburi de gheaţă în apa de băut ori, dimpotrivă, folosirea apei calde peste hrana uscată, favorizând în acest fel intensificarea gustului şi a aromelor.

Hrana trebuie să aibă o densitate calorică moderată, o digestibilitate crescută şi un nivel al magneziului relativ scăzut, astfel încât pH-ul urinei să fie menţinut la valoarea de maxim 6.6.

Sursele de hrană de origine animală (cu excepţia peştelui şi a laptelui care conţin o cantitate mai mare de magneziu) cresc aciditatea urinei datorită compoziţiei în aminoacizi cu sulf; de asemenea, carnea de pasăre, organele, gălbenuşul de ou crud, uleiul de floarea-soarelui sunt alimente recomandate în această afecţiune.

Gălbenuşul de ou poate fi folosit în compoziţie datorită valorii sale biologice ridicate şi a efectului acidifiant datorat predominanţei în compoziţie, a unei concentraţii superioare de anioni (clor, fosfor, sulf) comparativ cu cationii; de asemenea, conţinutul în metionină al gălbe-

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

nuşului de ou este de 15,8g/kg SU, cantitate foarte mare comparativă cu a altor alimente folosite în alimentaţia animalelor. De asemenea, hrişca (o cereală mai puţin folosită în alimentaţia animalelor) se remarcă din punctul de vedere al compoziţiei chimice prin: 129g PB/kg SU (substanţă uscată), 7,1g lizină/kg SU, 2,4g metionină/kg SU, 11,0g arginină/kg SU, 1,1g Ca/kg SU şi 1,2g Mg/kg SU, ceea ce îi conferă calităţi nutritive remarcabile. O altă caracteristică nutritivă foarte importantă este conţinutul ridicat al acestei cereale în metionină, aminoacid cunoscut pentru efectul său preventiv şi curativ în afecţiunile patologice datorate struviţilor. De asemenea, glutenul este format din gliadină, asemănător celui din secară, orz, mei şi ovăz.

Trebuie precizat însă că o alimentaţie care reduce pH-ul urinar la valori mai mici de 6.29 creşte riscul formării de oxalaţi de calciu (8).

Pentru a preveni formarea uroliţilor cu struviţi, se recomandă ca alimentele să ducă la formarea de urină cu pH între 6.2 – 6.4, în timp ce, pentru dizolvare, pH-ul trebuie să fie între 5.9 – 6.1. În urolitiaza cu oxalat de calciu, dieta formulată are doar rol preventiv şi trebuie să menţină un pH între 6.6 – 6.8 (4).

CONCLUZII

Dieta preparată corect şi administrată în hrana pisicilor cu urolitiază poate fi o opţiune mai bună comparativ cu hrana comercială. Parametrii nutritivi energie şi proteină trebuie să fie asiguraţi conform normei. Pentru proteină, valoarea acesteia în raţie poate fi uşor sub norma recomandată, însă valoarea biologică a acesteia trebuie să fie ridicată (muşchi, ouă, produse lactate).

Atenţie şi la suplimentul de taurină, necesar la pisică şi recomandat pentru administrare şi în această patologie!

Aportul substanţelor minerale trebuie să fie monitorizat periodic. În ceea ce priveşte aportul de fosfor şi sodiu, acestea se recomandă a fi restricţionate în hrană, în funcţie de valorile serice analizate şi de valorile tensiunii arteriale.

Potasiul poate fi suplimentat dacă este cazul (60 mg/kg), iar acizii graşi esenţiali se pot administra suplimentar în hrană, cu respectarea proporţiei ω-6 : ω-3 = 5:1.

Apa trebuie să fie accesibilă în permanenţă şi se va monitoriza consumul acesteia.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

245

ORIGINAL ARTICLE

Diet in urolithiasis with stuvites versus urolithiasis with oxalates in the cat

Bibliografie 1. Osborne CA, Lulich JP, Thumchai R., Ulrich LK, Koehler LA, Bird KA, Bartges JW. Feline urolithiasis: etiology and pathophysiology, Vet Clin North Am Small Anim Pract. 1996 Mar, 26(2):217-32.

2. Osborne C, Feline calcium oxalate urolithiasis: perspectives from Minnesota Urolith Center. In Proceedings of the Petfood Forum, Chicago, 1997, Watts Publishing.

3. Baffington Cat. Nutritional diseases and nutritional therapy in the cat, ed. 2, New York, 1995. Churchill Livingstone.

4. Kruger JM, Allen TA. Feline lower urinary tract disease.In: HAND, M. S. et al. Small animal clinical nutrition. 4th ed. Missouri: Mark Morris Institute, 2000. chap. 46, p. 689-724.

5. Kienzle E, Wilms-Eilers S. Struvite diet in cats: effect of

CV

Conf. dr. SIMION Violeta-Elena FACULTATEA DE MEDICINA VETERINARA, UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCURESTI 1998 - prezent - Conferentiar, Sef lucrari, Asistent universitar, Preparator universitar Facultatea de Medicina Veterinara, Universitatea Spiru Haret Bucuresti, http://mvet.spiruharet.ro/ - Sustinerea lucrarilor practice si a cursului la disciplinele: Nutriţie animală şi agronomie; Micotoxicologie; Biologia plantelor 1996 - 2003 Director adjunct, Medic veterinar Bonsai Impex SRL, Innovet Impex SRL, Rosim’s Impex SRL - Deschiderea, conducerea si organizarea unor firme cu profil veterinar, firma proprie EDUCAŢIE ŞI FORMARE 2010 - 2011 Cercetator postdoctoral Academia Romana, INCE Costin Kiritescu, Bucuresti - Scoala postdoctorala pentru biodiversitate zootehnica si biotehnologii alimentare pe baza economiei si bioeconomiei necesare ecosanogenezei (Atestat Seria A Nr. 030 /27.02.2013) 2000 - 2008 Cercetator doctoral Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara, Bucuresti - Doctorat, Ordin MECT Nr.4887/25.07.2008, Domeniul fundamental Stiinte medicale, domeniul Medicina Veterinara

246

ammonium chloride and carbonates on acid base balance of cats, J. Nutr.1994 dec. 124 (12 suppl), 2652S-2659S. 6. Osborne, CA, Bartges JW, Lulich JP. Prevalence of cystine and urate uroliths in bulldogs and urate uroliths in dalmatians.

Journal of the American Veterinary Medical Association, Shaumburg, v. 204, n. 12 p. 19141918, June 2000.

7. Simion VE, Iordănescu M, Voican MA. The diet for cats with struvite urolithiasis, Buletinul USAMV-CN, 61/2004 ISSN 14542382, Cluj Napoca, pg.282.

8. Markwell PJ, Buffington CAT, Smith BHE. The effect of diet on lower urinary tract diseases in cats.The Journal of Nutrition, Philadelphia, v. 128, n. 12, p. 27532575, Dec. 1998.

1990 - 1996 DVM (doctor medic veterinar) Facultatea de Medicina Veterinara, Universitatea Spiru Haret Bucuresti - Diploma de licenta Nr. 12/04.04.1997 Ministerul Educatiei, Seria P, Nr. 0009912, USAMV Bucuresti Brevete Nr. 2 - Brevet de invenţie Nr. 122174 din 27.02.2009: Compoziţie de hrană pentru urolitiaza cu struviţi la pisică, unic autor, publicat în Buletin Oficial de Proprietate Industrială, Secţiunea Invenţii, Nr. 2/2009, pg.99. Brevet de inventie Nr. 128592 /2014: Procedeu de preparare a unui supliment bioactiv de hrană pentru animale, autor unic : Simion VioletaElena, publicat in Buletin Oficial de Proprietate Industriala, Sectiunea Inventii, Nr. 7/2013, pg.14 Carti Nr. 6 - Biodiversity of the farm animals and eco-bioeconomics significances in the food security context, - Coordinator Alexandru T. Bogdan-Second edition, Editura Academiei Române, 2012, Vol.2, ISBN 978-973-27-2261-9 (autor); Nutriţia şi alimentaţia animalelor de companie, Violeta-Elena Simion, unic autor, Editura ELISAVAROS (Cod CNCSIS 242), Bucureşti, 2009, 344 p, ISBN 978-973-8400-84-9; Nutriţia şi alimentaţia animalelor de fermă, Simion Violeta-Elena, unic autor, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti (Cod CNCSIS 171), 2009, 216 p., ISBN 978-973-163-461-6. Cercetări privind contaminarea cu fungi a furajelor şi efectele acesteia asupra producţiei şi stării de sănătate a vacilor de lapte din exploataţiile familiale (Teză de doctorat), Editura ELISAVAROS (Cod CNCSIS 242), Bucureşti, 2008, 194 p., ISBN 978973-8400-81-8. Nutriţia şi alimentaţia animalelor de fermă – lucrări aplicative, (Violeta-Elena Simion, Veronica Tănăsescu, Tănăsescu B.), prim-autor, Editura Fundaţiei România de Mâine (Cod CNCSIS 171), Bucureşti, 2004, 220 p, ISBN 973582-876-6. Nutriţia şi controlul sanitar-veterinar al furajelor, (Vişan I., Violeta-Elena Simion, Liliana Stoica), coautor, Editura Fundaţiei România de Mâine (Cod CNCSIS 171), Bucureşti, 2002, 224 p, ISBN 973-582-587-2. Broşură ,,Mâncând sănătos, trăim frumos. Biostrategii pentru ecosanogeneză’’, 2011.

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

CLINICAL CASE

The effect of tryptophan supplements on dogs behaviour

EFECTUL SUPLIMENTĂRII TRIPTOFANULUI DIN RAȚIA CÂINILOR ASUPRA COMPORTAMENTULUI THE EFFECT OF TRYPTOPHAN SUPPLEMENTS ON DOGS BEHAVIOUR *Drd. Kocis Timea Andrea, Prof. univ. dr. Colibar Mihaela Olimpia, Asist. univ. dr. Hotea Ionela, Prof. univ. dr. Țibru Ioan Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului ”Regele Mihai I al României” din Timișoara Recieved: November 2017 Accepted: November 2017

OPEN ACCES JOURNAL Corresponding author: Drd. Kocis Timea Andrea*, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului ”Regele Mihai I al României” din Timișoara Calea Aradului nr.119, 300645 Timişoara, jud.Timiş, România E-mail: dea16_tim@yahoo.com

REZUMAT Efectele compoziţiei alimentaţiei asupra comportamentului la câine reprezintă un subiect dezbătut în lumea ştiinţifică de foarte mulţi ani. Astfel, se încearcă realizarea unei conexiuni între conţinutul de proteină alimentară, metabolismul triptofanului, nivelul plasmatic al serotoninei şi comportamentul agresiv. Prezentul studiu a fost realizat pe trei indivizi agresivi. Lor li s-a administrat un supliment de triptofan și s-a determinat valoarea serotoninei înainte de experiment și la finalul acestuia. Valorile serotoninei nu au prezentat modificări consistente și nici la nivel comportamental nu s-au înregistrat îmbunătățiri.

CUVINTE-CHEIE: Cite this article: Kocis Timea Andrea, Mihaela Olimpia Colibar, Ionela Hotea, I. Țibru.

The effect of tryptophan supplements on dogs behaviour.

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 7 (5): 252-256.

triptofan, câine, serotonină, comportament

ABSTRACT The influence of diet composition on dog behaviour have been the subject of debate in the scientific world for many years; trying to establish a connection between protein content, tryptophan metabolism, serotonin plasma levels and aggressive behaviour. The present study was conducted on three aggressive dogs, to which a tryptophan supplement was administered and the plasmatic serotonin value was determined before the supplement administration and at the end of the experiment. Plasmatic serotonin values did not show significant changes and there have not been observed any behavioural improvements.

KEYWORDS:

252

tryptophan, dog, serotonin, behaviour

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Kocis Timea Andrea, Mihaela Olimpia Colibar, Ionela Hotea, I. Țibru Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

INTRODUCERE

Efectele compoziţiei alimentaţiei asupra comportamentului la mamifere reprezintă un subiect dezbătut în lumea ştiinţifică de foarte mulţi ani.

La câine, se încearcă realizarea unei conexiuni între conţinutul de proteină alimentară, metabolismul triptofanului şi comportamentul agresiv (4).

Suplimentarea cu triptofan a alimentaţiei atât hipo-, cât şi hiper-proteice la câinii care manifestă agresivitate dominantă şi teritorială conduce la o reducere a intensităţii cu care se manifestă acest comportament (2).

Dietele hipo-proteice care au un conţinut ridicat de carbohidraţi modifică concentraţia plasmatică a triptofanului, producând o creştere a acestuia faţă de nivelul altor aminoacizi neutri mari, cu care intră în competiţie la bariera hematoencefalică. Dietele cu conţinut ridicat de proteine sunt sărace în triptofan şi bogate în aminoacizi neutri mari, astfel că triptofanul nu va putea avea o concentraţie plasmatică suficient de mare pentru a putea sensibiliza cărăuşul şi să traverseze bariera hematoencefalică (3).

L-Triptofanul (triptofan), un acid aromatic indolpropionic (fig.1), a fost identificat în 1901, fiind unul din cei opt aminoacizi esenţiali. Deoarece concentraţia acestuia în organism este cea mai scăzută faţă de ceilalţi aminoacizi, poate juca rolul de limitare procentuală în ceea ce priveşte sinteza proteinelor (6).

Figura 1. Forma structurală a triptofanului (6)

În creierul mamiferelor, triptofanul este precursorul serotoninei (5-hidroxitriptamină), influenţând o serie de comportamente: agresivitatea, impulsivitatea, selectarea hranei, comportamentul sexual şi reacţia la durere. Serotonina este implicată şi în controlul dispoziţiei (5).

Serotonina se obţine, în organism, prin hidroxilarea şi decarboxilarea triptofanului, iar decarboxilarea directă a tritpofanului duce la triptamină (fig.2) (4).

Cantitativ, cea mai importantă cale în metabolizarea triptofanului, după sinteza proteinelor, este calea kynurenică, care este responsabilă de metabolizarea triptofanului în proporţie de peste 90%. Două enzime iniţiază această cale: triptofan-2,3-dioxigenaza, prezentă în ficat, şi

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Figura 2. Hidroxilarea triptofanului (4)

indeoleamina-2,3-dioxigenaza, ce este prezentă într-o varietate de ţesuturi (1). Triptofanul este singurul aminoacid legat de albumina plasmatică, doar o parte din triptofan fiind disponibilă pentru absorbţia în creier (6). În anumite circumstanţe, ca urmare a creşterii nivelului de triptofan plasmatic liber, aceşti factori duc la creşterea sintezei de serotonină din creier. Un alt factor, ce are un efect mai mare în ceea ce priveşte absorbţia de triptofan în creier, este nivelul plasmatic al celorlalţi aminoacizi neutri mari (large neutral amino acids- LNAA) (fenilalanină, tirozină, leucină, izoleucină, valină, histidină, metionină şi treonină) (4). Toţi aceşti aminoacizi neutri mari intră în competiţie pentru accesul la cărăuş în vederea ajungerii în creier.

Nivelul fiecărui aminoacid din creier va depinde nu numai de nivelul scestuia din plasmă, ci şi de nivelul plasmatic al celorlalţi aminoacizi cu care intră în competiţie la bariera hematoencefalică (7). În organul pineal, triptofanul este transformat în melatonină (hormon) printr-un proces care începe cu aceleaşi două reacţii enzimatice ce le găsim în producerea de serotonină din interiorul nervilor terminali (5-hidroxilare, urmată de decarboxilare) (1). În decursul zilei, o mare parte din această serotonină este depozitată într-o formă care o face inaccesibilă fie faţă de enzimele formatoare de melatonină (serotonină-N-acetiltranferaza şi acetilserotonină-O-metiltransferaza, hidroxiindol-o-metiltransferaza) sau faţă de monoamin oxidaza.

MATERIALE ȘI METODE

În acest studiu au fost incluşi trei câini care prezentau comportament agresiv: un mascul de talie medie, metis, și două femele de ciobănesc german. Cei trei câini aparţin aceluiaşi proprietar, trăiesc în acelaşi mediu şi primesc acelaşi tip de alimentaţie bazată pe hrană gătită combinată cu granule cu conţinut de 27% proteină.

S-a adăugat supliment de triptofan de puritate 90% în mâncarea câinilor, personalizat la fiecare individ. Recoltarea probelor de sânge s-a realizat înainte de începerea experimentului și după ce s-a finalizat administrarea suplimentului. Sângele

253

CLINICAL CASE

s-a recoltat din vena cefalică, în vacutainere de 6 ml, fără anticoagulant, determinarea serotoninei fiind realizată la Bioclinica, un laborator de analize, prin metoda HPLC.

The effect of tryptophan supplements on dogs behaviour

Ultimul câine, Tessa, este fiica celeilalte femele.

Este un câine dominat, fiind bătută în mod frecvent de mama sa. Ea a primit 60 mg/kg, adică s-au administrat 1,86g triptofan.

Pe durata experimentului, câinii au fost zilnic evaluaţi din punct de vedere comportamental.

REZULTATE

DIXI

Primul câine, Dixi, un individ anxios, ce manifestă agresivitate teritorială, a primit doza de 13mg/kg, adică s-au administrat 0,2g triptofan.

După perioada de suplimentare a rației, s-a determinat valoarea serotoninei din ser, înregistrându-se valori individuale diferite.

La primul câine, Dixi: de la 612,86 ng/ml, valoarea iniţială a serotoninei, s-a ajuns la o valoare a serotoninei de 848,84 ng/ml. Însă, comportamental, nu s-au observat diferenţe semnificative, fiind acum doar puţin mai tolerant faţă de persoanele străine (fig.3).

Câinele 2, Foxy: la momentul iniţial al experimentului a avut valoarea serotoninei de 397,69 ng/ml, dar aceasta a scăzut la 384,70 ng/ml.

Comportamental a devenit mai irascibilă, de atunci a ucis două pisici, una a familiei şi alta străină (fig. 3).

Câinele 3, Tessa: de la valoarea de inițială de 389,90 ng/mg, serotonina a scăzut la 306,40 ng/ml. Fiind un câine care este în permanenţă sub supravegherea mamei sale, din cauza fricii nu îşi exprimă stările emoţionale, drept urmare nu s-au putut nota eventualele modificări ale comportamentului (fig.3).

Valorile obţinute au fost trecute în tabelul 1.

Tabelul 1. Valorile serotoninei la câini luaţi în studiu

FOXY Câinele al doilea, Foxy, este o femelă de 7 ani care este agresivă faţă de alţi câini, dar şi faţă de pisici. Deşi a crescut împreună ce acestea, nu a ezitat să le ucidă atunci când a avut ocazia.

Aceasta a primit 40mg/kg, adică s-au administrat 1,24g triptofan.

Câine

20.02.2016 Valoarea serotoninei ng/ml

10.04.2016 Valoarea serotoninei ng/ml

1-Dixi

612,86

848,84

2-Foxy

397,69

384,70

3-Tessa

389,90

306,40

Comportamentul alimentar al câinilor a fost nemodificat. Pe durata experimentului, câinii au consumat cu plăcere atât hrana obişnuită, cât şi recompensa în care se afla suplimentul de triptofan.

DISCUȚII

TESSA

254

Cei trei câini prezintă valori ale serotoniei care se încadrează în rezultatele obţinute de alţi cercetători, în experimentul de faţă fiind vorba despre un studiu de caz și, având în vedere faptul că în acest domeniu sunt foarte puține cercetări la care să putem raporta rezultatele

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Kocis Timea Andrea, Mihaela Olimpia Colibar, Ionela Hotea, I. Țibru Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 3. Valorile serotoninei după suplimentarea rației cu triptofan noastre, vom face referire la câteva studii pe care le-am avut la dispoziție.

Leon Marta şi col., în 2012 (5), într-un studiu, au clasificat câinii în patru categorii, în funcţie de agresivitatea manifestată şi de valoarea serotoninei serice obţinute: - câini care manifestă agresivitate faţă de membrii familiei (SCA) - valoarea serotoninei a fost 277,7 ng/ml; - câini care manifestă agresivitate defensivă faţă de persoane străine (DA) - valoarea serotoninei a fost de 235,8 ng/ml; - câini care manifestă alte forme de agresivitate - valoarea serotoninei a fost de 345,1 ng/ml; - câini din grupul de control - valoarea serotoninei a fost de 387,4 ng/ml.

Concentraţia serică a serotoninei la grupul de control a fost de 387,4 ng/ml. Astfel, sunt rezultate similare cu datele publicate de Chen şi col., 1993, studiu unde valorile serotoninei au fost mai mici la câinii agresivi - 278,5 ng/ ml, ceea ce sugerează o corelaţie inversă între concentraţia serotoninei şi agresivitate la mai multe specii de animale, inclusiv la câini (3). Într-o altă cercetare, realizată de Cakiroglu şi col., 2007, câinii care manifestau agresivitate faţă de oameni ori faţă de alţi câini au avut valorile serotoninei de 12 ng/ml faţă de grupul de control, care avea serotonina de 32,5 ng/ml. Aceste diferenţe mari dintre cele două studii se explică prin medologia diferită după care s-a lucrat (2).

Având în vedere faptul că valorile cele mai mici ale serotoninei s-au obţinut la câinii care

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

manifestă agresivitate defensivă, se presupune că frica şi anxietatea stau la baza acestor comportamente. De Napoli şi col., 2000, au arătat că suplimentarea alimentaţiei cu triptofan (precursor al serotoninei) scade frecvenţa de manifestare a comportamentului agresiv dominant şi territorial (4).

CONCLUZII

Între concentraţia de serotonină şi cantitatea de triptofan administrată nu a putut fi demonstrată o relaţie directă, având în vedere faptul că sunt mulți factori care influențează transformarea triptofanului în serotonină, începând de la absorbția triptofanului până la trecerea acestuia de bariera hemato-encefalică la nivelul sistemului nervos și sinteza propriu-zisă a serotoninei.

Deşi s-au observat mici modificări ale comportamentului, ele nu pot fi atribuite cu certitudine suplimentului de triptofan. Pentru a se obține o evoluție pozitivă, în paralel cu suplimentarea cu triptofan este necesar și un program de terapie comportamentală, în care să se corecteze comportamentul nedorit. Un aspect foarte important de notat este calitatea relației dintre proprietar și câine. Un mod pozitiv de interacționare dintre cei doi influențează în mod benefic comportamentul câinelui.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

255

CLINICAL CASE

The effect of tryptophan supplements on dogs behaviour

Bibliografie 1. Bertrand P., Simultaneous measurement of serotonin and melatonin from the intestine of old mice: the effects of daily melatonin supplementation, 2010, J Pineal Res, 49(1), pg.

23–34.

2. Cakiroglu, D., Meral, Y., Sancak, A.A., Cifti, G., Relationship between the serum concentrations of serotonin and lipids and aggression in dogs, (2007), Vet. Rec. 161, pg. 59-61.

3. Chen, Y.K., Richter 3rd, H.M., Go, V.L., Tyce, G.M.,. Free and conjugated catecholamines and serotonin in canine thoracic duct lymph: effects of feeding (1993), Am. J. Physiol. 265, 84–89.

4. De Napoli Jean, Dodman Nicholas, Effect of dietary protein

CV

Dr. Drd. vet. TIMEA-ANDREA BOCHIȘ (KOCIS)

DISCIPLINA DE „ETOLOGIE”, FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ DIN CADRUL U.S.A.M.V. A BANATULUI ”REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI ” DIN TIMIȘOARA EDUCAŢIE ŞI FORMARE: 2012-prezent - student doctorand la Disciplina de “Etologie” din cadrul Facultății de Medicină Veterinară a U.S.A.M.V. a Banatului ”Regele Mihai I al României ” din Timișoara.

2011 - absolvire modul de pedagogie 2006–2012 - studentă la Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universităţii de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului (U.S.A.M.V.)”Regele Mihai I al României ” din Timișoara EXPERIENŢA PROFESIONALĂ: 2013-2014 - practică în cabinete veterinare din Timișoara 2012 – medic-farmacist la farmacia veterinară S.C.CIPIVET.S.R.L. judeţul Timiş

256

content and tryptophan supplementation on dominance aggression, territorial aggression, and hyperactivity in dogs, 2000, JAVMA, VOL 217, 4.

5. Leon Marta, Rosado Belen, Garcia Sylvia, Assessment of serotonin in serum, plasma and platelets of aggressive dogs, 2012, Journal of Veterinary Behavior 7, p. 348-352.

6. Sainio E., Pulkki K, L-Tryptophan: Biochemical, nutritional and pharmacological aspects, 1996, Amino Acids, 10:21-47.

7. Walz1 J. C., Stertz1 Laura, Fijtman Adam, Tryptophan diet reduces aggressive behavior in male mice, 2013, Psychology & Neuroscience, 6, 3, 397- 401.

ARTICOLE PUBLICATE 2012- prezent 10 lucrări BDI, 1 lucrare ISI Kocis Timea Andrea, Groszler Astrid-Simone, Zarcula Simona, Petruse Cristina, Brudiu Ileana, Cărpinișan Liliana, Ţibru Ioan, 2015 The impact of dog feeding on their aggressiveness Adv. Anim. Vet. Sct. 3 (9):XX XXX, ISSN online 2307-8316, ISSN print 2309-3331.

Timea Andrea Kocis, Ioan Țibru, Cristian Lăzărescu 2013, Evaluarea posturilor la câine, Scientific works, series C, vol LIX, (2), București, p. 268, ISSN Online 2067-3663, ISSN-L 2065-1295.

Timea Andrea Kocis, Ioan Țibru, Cristian Lăzărescu, 2013, Evaluarea câinilor din adăposturi, Lucrările celui de-al XV-Lea Simpozion Tinerii Și Cercetarea Multidisciplinară, 14-15 Noiembrie, Timișoara, România, ISSN 1843- 6609 Pg.131-133.

Kocis Timea Andrea, Lazarescu C, Ţibru I., 2013, Assessment canine aggression, Lucrări Ştiinţifice Medicină Veterinară Vol. XLVI (3), p.94-96, Timişoara.

Timea Andrea Kocis, C. Lăzărescu, I. Ţibru, 2014, The attachment, as a component of the social behaviour of dogs Lucrări Ştiinţifice Medicină Veterinară, Vol. XLVII (2), p. 71, ISSN-1221-5295.

Timea Andrea Kocis, Ioan Ţibru, 2014 Defensive aggression in shelter dogs BOOK ABSTRCT NO 1/2014, ISSN: 23926937, pp. 798.

Timea KOCIS, Ioan ȚIBRU 2015, Criteria For Adopting Dogs From Shelters Scientific Works. Series C. Veterinary Medicine.

Vol. LXI (2) ISSN 2065-1295; ISSN 2343-9394 (CD-ROM); ISSN 2067-3663 (Online); ISSN-L 2065-1295.

Timea Kocis, Lydia Tot, Groszler Astrid, I.Țibru, C. Lăzărescu, 2015, The assessment of serotonin in dogs, Lucrări Științifice - Universitatea de Știinte Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara, Medicină Veterinară 2015 Vol.48 No.1 pp.94-97 ref.5.trăim frumos. Biostrategii pentru ecosanogeneză’’, 2011.

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

NEXT ISSUE: VARIA

VARIA

NUMĂRUL URMĂTOR: VARIA

SUBMITTING ARTICLES!

For submitting scientific articles, please read & respect the instructions for authors.

The instructions for authors can be found at http://www.rjvmf.innovationinhealth.ro/instructions-for-authors/

THE DEADLINE FOR SUBMITTING THE ARTICLES FOR NUTRITION & BEHAVIOUR DISEASES ISSUE IS 15 DECEMBER 2017.

You can submit articles at http://www.rjvmf.innovationinhealth.ro/submmit-article/ or you can send your articles together with pictures, tables 257 Vol II - Nr. or7 (5/2017) graphics at redactia@innovationinhealth.ro.

REVIEW

Psychogenic dermatitis in pets

DERMATITELE PSIHOGENE ALE ANIMALELOR DE COMPANIE PSYCHOGENIC DERMATITIS IN PETS Prof. univ. dr. Gheorghe Solcan Facultatea de Medicină Veterinară - Universitatea de Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

Recieved: November 2017 Accepted: November 2017

OPEN ACCES JOURNAL Corresponding author: Prof. univ. dr. Gheorghe SOLCAN, E-mail: gsolcan@yahoo.com

REZUMAT Dermatitele psihogene ale animalelor de companie sunt adesea greu de recunoscut și tratat. Anxietatea și depresia determinate de schimbări bruște/brutale ale mediului de viață duc la manifestări substitutive: lins insistent sau chiar mușcare a membrelor, cozii și altor regiuni, cu instalarea unor leziuni dermatologice cronice, adesea dificil de diagnosticat. Şi aceasta, pentru că pot mima unele dermatite alergice suprainfectate bacterian.

Informațiile privind schimbările survenite în mediul de viață, corelate cu tulburările de comportament sunt foarte utile pentru diagnostic. Tratamentul se bazează pe antidepresive, anxiolitice, calmante și antiinflamatoare locale, dar trebuie asociat cu corectarea mediului de viață al animalului.

CUVINTE-CHEIE:

animale de companie, dermatite psihogene, anxietate, antidepresive

ABSTRACT

Cite this article: Ghe. Solcan.

Psychogenic dermatitis in pets.

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 7 (5): 258-264.

Psychogenic dermatitis are difficult to recognize and treat. Anxiety and depression caused by sudden or brutal changes of the environment are expressed by substitutive activities like persistent licking or even biting of paws, tail or other regions and consecutive chronic dermatitis, being difficult to establish the diagnosis because of their similarity wih bacterial superinfected allergic dermatitis. Informations about environment’ changes, correlated with behaviour diseases are very usefull for diagnostic. Treatment is based on anxyolitics, antidepressives, local analgesics and anti-inflammatory drugs, but must be associated with corrections of the environment.

KEYWORDS:

258

pets, psychogenic dermatitis, anxiety, antidepressants

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Ghe. Solcan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Psihozele sau afecțiunile “psihogene” ale animalelor de companie au fost mult timp controversate, însă cercetările moderne privind patologia comportamentului și analogiile cu unele afecțiuni din patologia umană au condus la dezvoltarea cunoștințelor în domeniu.

Neurotransmiţătorii implicaţi în activităţile comportamentale stereotipe şi substitutive sunt: dopamina, adrenalina şi noradrenalina, serotonina, acidul gama aminobutiric (GABA) şi peptidele opioide (endorfine şi encefaline).

S-au propus diverse teorii pentru a explica unele nevroze obsesive de la om şi dermatita de lins a câinelui. Sistemul serotoninic este implicat în declanşarea bolii la indivizii anxioşi. Acesta determină hiporeactivitatea dopaminei şi a noradrenalinei şi tulburãri de adaptare a animalului, traduse prin activităţi substitutive, precum linsul extremităţilor ş.a. Linsul intens determină elaborarea de serotonină, care reduce percepţia durerii.

Cu cât linsul este mai insistent, cu atât el va provoca eliberarea de endorfine, care perturbă sistemul serotoninic şi dopaminic.

Acest cerc vicios, întreţinut prin lins, muşcare (“ciugulire”) şi scărpinare, poate conduce la comportament stereotipic.

Factorii etiopatogenetici principali implicaţi în producerea afecțiunilor psihogene sunt: -predispoziţia de rasă; -modul de viaţă; -predispoziţia individuală;

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Rasele cele mai predispuse la stresul emoţional şi, implicit, la afecțiuni psihoge sunt pisicile Birmaneze, Siameze şi Abisiniene, dar am întâlnit cazuri şi la rasa comună europeană. Un rol foarte important în declanşarea afecțiunilor psihogene revine factorilor de stres, plictiselii, limitării posibilităţilor de mişcare, comportamentului necorespunzător al proprietarului (prea dominator, agresiv, lipsit de afectivitate etc.). Boala, de obicei, este declanşată de “nevroza de anxietate” provocată de modificări ale mediului de viaţă, care deranjează animalul: schimbarea proprietarului; plecarea temporară din localitate sau decesul unuia dintre membrii familiei, de care animalul este mai ataşat; schimbarea locuinței; introducerea unui nou animal în locuinţă (câine, de exemplu); apariţia unui copil în familie etc.

Singurătatea şi lipsa de preocupare acţionează favorizant.

Factorii predispozanţi individuali sunt: temperamentul nervos, hipersensibil, frica, timiditatea etc.

Anxietatea este o stare reacţională patologică, tradusă prin creşterea incidenţei răspunsurilor emoţionale, apropiate de frică, în urma modificărilor mediului extern sau intern. Are loc perturbarea autocontrolului şi pierderea adaptabilităţii.

La pisică, sunt descrise trei forme clinice: -paroxistică, tradusă prin atacuri scurte, cu semne predominant neurovegetative: tahicardie, tahipnee, ptialism, diaree, transpiraţie, evacuarea sacilor anali. Nu apar manifestări de agresivitate şi activităţi substitutive.

259

REVIEW

- intermitentă, caracterizată prin tulburări neurovegetative de durată, accentuarea comportamentului de marcare a teritoriului, agresivitate, hiperestezie dorso-lombară şi “sindromul rulării pielii”: mişcări rapide, în valuri, ale blănii din regiunea dorsală. Activităţile substitutive se traduc prin lins, grataj, muşcarea (atacul) anumitor regiuni corporale. Apar perturbări ale somnului.

Boala poate evolua către anxietate permanentă.

- permanentă - pierderea severă a capacităţii de adaptare, dominată de inhibiţie. Activităţile substitutive, prezente întotdeauna, sunt reprezentate de lins şi bulimie (Mege, 1999).

Depresia este definită la om ca o prăbuşire a dispoziţiei bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute, triste şi ameninţătoare (Tudose şi col., 1995).

La pisică, se caracterizează prin reducerea receptivităţii la stimuli şi inhibiţie spontană sau reversibilă. Poate apărea de sine-stătător, sau după anxietatea netratată (Mege, 1999).

Depresia acută se caracterizează prin somn excesiv, apetit redus şi activităţi substitutive.

Depresia cronică se caracterizează prin tulburări ale apetitului, ale comportamentului igenic, tulburări ale somnului şi activităţi substitutive. La adulte, se poate datora administrării prelungite de progestageni, pentru întreruperea ciclului sexual. Animalele prezintă crize de agitaţie, urinează în locuinţă - marcându-şi teritoriul miaună şi se ling insistent.

Depresia reacţională a adultelor apare la câteva zile după un şoc emoţional puternic. Se caracterizează prin letargie, anorexie, lipsa toaletării şi accese de lins frenetic după orice contact fizic.

Apar escoriaţii îndeosebi în regiunea cervicală.

Din cauza anorexiei, aceasta poate fi fatală.

Depresia involutivă este asociată îmbătrânirii, apărând după vârsta de 10 ani. Adesea are la origine cauze organice, precum tumorile intracraniene. Se manifestă prin lipsa comportamentului igenic, tulburările somnului (mieunat, deplasări nocturne fără scop precis) şi activităţi substitutive.

Distimia reprezintă modificarea patologică a dispoziţiei afective. La pisici, debutează imprevizibil, cu fluctuaţii ciclice, manifestându-se prin comportament impulsiv, steriotip, pierderea inhibiţiei sociale, agresivitate, tulburări ale somnului şi ale comportamentului alimentar.

Se manifestă prin accese necontrolate de agresivitate şi - uneori - automutilare, îndeosebi a cozii. Această situaţie poate impune eutanasia.

Dermatopatii psihogene Se consideră că rolul factorilor psihici în dermatologie este atât de important încât, dacă aceştia sunt neglijaţi, la peste 40% dintre pacienţii cu afecţiuni dermatologice nu se observă

260

Psychogenic dermatitis in pets

eficacitatea terapeutică scontată (Scott și col., 2005).

S-a stabilit o corelaţie între anxietate şi dermatita atopică, stresul agravând manifestările clinice. Pruritul de durată induce o stare de anxietate şi tulburări comportamentale: mişcări bruşte, alergare, muşcături, hiperestezie dorso-lombară şi intoleranţă la mângâiere.

Lipsa de preocupare şi de afectivitate determină perturbări comportamentale, traduse prin activităţi “substitutive”. În faza iniţială, preparatorie, perturbarea comportamentului poate debuta prin adulmecarea unei anumite regiuni corporale. Aceasta este urmată de o fază “activă”, tradusă prin lins, ciugulire sau grataj, fază care poate dura foarte mult. Urmează faza finală, “de saţietate”, în care autotraumatizarea este puțin probabil să reapară. Această succesiune de activităţi apare în afara unor situaţii conflictuale şi se întrerupe la un “semnal stop”. Activităţile substitutive eliberează tensiunea emoţională, dar împedică alte răspunsuri adaptative. O activitate substitutivă frecvent asociată cu linsul este bulimia: creşterea consumului de alimente, în lipsa unor tulburări organice precum diabetul

Figura 1. Depilație simetrică bilaterală pe fața anteromedială a antebrațelor, sugestivă pentru alopecia psihogenă, apărută la o lună după decesul proprietarului

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Ghe. Solcan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

sau parazitismul digestiv (Mege, 1999).

Clinic, se constată alopecie cauzată de linsul excesiv, localizată pe spate, coadă, coapse şi abdomen. Pe zona afectată, părul este rupt şi se smulge cu dificultate, spre deosebire de alopecia secundară dermatopatiilor inflamatorii sau degenerative, în care părul se smulge cu uşurinţă.

Grant (1993) arată că pisicile Siameze se ling cel mai adesea în zona centrală a spatelui. Părul care creşte ulterior pe zona afectată este de culoare mai închisă, din cauza influenţei enzimelor termolabile care convertesc precursorii melaninei în melanină. Culoarea părului revine la normal după năpârlire.

Alopecia poate fi completă sau părul este doar rărit, fiind rupt la diferite nivele. Alopecia focală se datorează linsului sau suptului limitat la anumite regiuni corporale: membre anterioare (Fig. 1), trunchi, regiunea interscapulară, coapse (fig. 2).

Figura 2. Același caz. Depilație simetrică pe fața posteromedială a coapselor. Mimează dermatita alergică la purici sau alimentară, eventual pe fond de atopie În aceste regiuni apar escoriaţii, ulceraţii şi piodermite. Linsul steriotip al nasului determină eroziuni trunghiulare ale planului nazal şi apa-

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

riţia progresivă a ulcerului eozinofilic pe buza superioară (Fig. 3).

Figura 3. Ulcer eozinofilic al buzei superioare (atribuit de obicei alergiei la purici) Gratajul şi muşcarea anumitor regiuni determină leziuni grave, de automutilare, escoriaţii, ulcere, necroze. Aceste leziuni sunt localizate pe faţă, gât, membre şi coadă.

Un simptom frecvent al perturbărilor psihice este roaderea unghilor. Acestea sunt rupte, prezintă fisuri, fără leziuni de paronichită. Se asociază adesea cu alte manifestări de alopecie psihogenă (Mege, 1999).

La câine, manifestarea cea mai frecventă este dermatita (granulomul) de lins. Cauzele determinante sunt stresul sau plictiseala. Poate fi şi secundară unor afecţiuni pruriginoase sau dureroase: piodermită profundă, alergii, osteopatii, artropatii. Noi am întâlnit-o mai frecvent la câinii Ciobănesc german din serviciul poliţiei sau al armatei, ca urmare a schimbării însoţitorului sau a îngrijitorului.

Clinic, boala debutează prin zone alopecice şi eritematoase, urmate de eroziuni şi chiar ulcere, localizate îndeosebi pe faţa antero-laterală a regiunii carpiene (Fig. 4). La început, este afectat un singur membru, dar adesea sunt lezate ambele, simetric. Cronicizarea duce la hiperpigmentare şi îngoşarea pielii. Am întâlnit şi localizarea la vârful cozii sau chiar automutilarea acesteia.

Totodată, am întâlnit dermatite de lins severe, automutilante, consecutive unor neuropatii periferice, ca reacții postvaccinale (fără legătură cu stresul psihic) (Fig. 5).

Diagnosticul se bazează pe datele anamnetice şi clinice. Pentru diagnosticul corect al dermatopatiilor psihogene, este necesară punerea în evidenţă a coexistenţei unor tulburări somatice

261

REVIEW

Psychogenic dermatitis in pets

Figura 4. Granulom de lins la câine (după 11)

Figura 5. Dermatită de lins severă, ca reacție la vaccinul antirabic şi comportamentale. Frecvent, se constată tahicardie, tahipnee, ptialism şi diaree. La unele cazuri se asociază cu bulimia şi obezitatea. Ca perturbări comportamentale se pot întâlni: anxietatea, depresia nervoasă şi distimia.

Trebuie luate informaţii cât mai minuţioase privind mediul de viaţă şi schimbările acestuia, precum și modificările survenite în comportamentul animalului.

Răspunsul terapeutic poate duce examinatorul pe o pistă falsă. Răspunsul favorabil la corticoizi şi progestageni poate sugera o afecţiune alergică, însă aceştia - în special megestrolul acetat - au acţiune neuroleptică. Răspunsul favorabil la unele medicamente psihotrope poate sugera o dermatită psihogenă, însă multe produse din acest grup au acţiune sedativă şi antihistaminică H1.

262

Diagnosticul etiologic este uneori dificil. Este greu de diferenţiat un animal stresat din cauza unei afecţiuni pruriginoase cronice, faţă de un animal anxios, care îşi linge insistent anumite regiuni corporale.

Manifestările clinice sugestive sunt: alopecia autotraumatică, suptul ghearelor sau mutilarea cozii, însă adesea leziunile cutanate sunt comune cu ale multor dermatopatii.

Diagnosticul diferenţial trebuie făcut, în primul rând, faţă de hipersensibilizarea la purici, care are aceleaşi localizări, dar alopecia este mai difuză, părul se smulge uşor (nu este rupt), iar pielea prezintă erupţii diverse: eritem, macule, papule, cruste etc. În alopecia psihogenă, în forma gravă, se pot constata eroziuni cutanate, urmate de inflamaţie, dar - de obicei - boala evoluează fără inflamaţie subiacentă.

Mai trebuie excluse, în cadrul diagnosticului diferenţial, alte dermatopatii pruriginoase, alergice sau parazitare: dermatofiţiile, alopecia simetrică a pisicii, alergia alimentară şi complexul granulomului eozinofilic.

Tratament. Terapia modernă a afecțiunilor psihogene constă în medicaţie psihotropă şi mijloace “ecologice” de corectare a statusului afectiv.

Anxioliticele sunt reperezentate, în principal, de benzodiazepine (diazepam, clordiazepoxid, medazepam, oxazepam), care acţionează prin potenţarea neurotransmiterii inhibitoare, mediate de acidul gama – aminobutiric (GABA).

Diazepamul se utilzează în doze de 1–2 mg de 2 ori pe zi. Mege (1999) recomandă trioxazina, 10 mg/kg de 2 ori pe/zi, care are o acţiune anxiolitică rapidă (în 3–5 zile) şi nu este sedativă,

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Ghe. Solcan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

dar produsul necesită precauţii la pacienţii cu antecedente de agresivitate, întrucât este puternic dezinhibitor.

Modulatorii sistemului noradrenalinic se pot utiliza în faza timpurie a anxietăţii, la pacienţii cu manifestări de hiperestezie, tahicardie şi tahipnee. Se recomandă propranolol, 5–10 mg/kg de 2 ori/zi, timp de 1–2 luni, (Mege, 1999), dar utilizarea acestuia necesită examinarea atentă a cordului, produsul având acţiune bradicardică şi hipotensivă.

Modulatorii sistemului dopaminic. Inhibitorii monoaminooxidazei B (MAOB) constituie tratamentul de elecţie în dermatopatiile psihogene.

Este recomandată selegilina clorhidrat, 1 mg/ kg, odată pe zi, dimineaţa pe stomacul gol. Este utilă în axietate, depresie, distimie şi manifestări comportamentale steriotipe. Nu are efecte adverse, putând fi utilizată o perioadă îndelungată.

Dintre neuroleptice, este recomandată sulpirida (stimulator al sistemului dopaminic), în doză de 200 mg/m2 odată pe zi, în stările de inhibiţie pronunţată a comportamentului. Alte neuroleptice, utilizate în anii anteriori (acepromazina, haloperidol), se pare că nu mai sunt de actualitate. Antagoniştii sistemului opioid (Naloxon, 1 mg/kg, s.c.) pot avea efect favorabil de durată, după o singură administrare.

Antidepresoare. Clomipramina are acţiune anxiolitică, sedativă şi anticolinergică. Se recomandă în axietate şi depresie însoţite de activităţi substitutive. Efectul se instalează după cca.

20 zile. Se admnistrează în doze de 0,3–0,8 mg/ kg/zi, 1–2 prize, timp de câteva luni. În caz de supradozare, apar semne ale acţiunii anticolinergice: uscăciunea mucoaselor, constipaţie,

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

retenţie urinară, tulburări cardiace. Fluoxetina (Prozac) este un foarte bun anxiolitic şi induce o reluare a comportamentului explorator. La începutul tratamentului se poate înregistra intensificarea linsului şi scăderea apetitului. Poate fi administrată timp de câteva luni, în doză de 1–2 mg/zi, cu perioade de întrerupere. Noi am utilizat cu rezultate bune preparatul doxepin, 2–4 mg/kg/zi, în 1–2 reprize. Produsul este antidepresiv, antianxios, dar şi anticolinergic (2, 8).

Medicaţia psihotropă trebuie asociată cu corectarea mediului de viaţă al animalului. Pentru pisicile care petrec mult timp singure în locuinţă, găsirea unei ocupaţii - prin lăsarea la îndemână a unor jucării, lăsarea radioului sau televizorului deschis - poate avea, de asemenea, efect favorabil. Se recomandă chiar introducerea unui nou companion în locuință. În forma gravă, însoţită de inflamaţie şi eventual de suprainfecţie, este necesar tratamentul dermatitei cu antiinflamatoare (corticoizi, acetat de megestrol). În dermatita de lins a câinelui se recomandă identificarea corectă a cauzei primare (excluderea dermatitelor alergice, bacteriene, parazitare, a durerilor osteoarticulare și neuropatiilor), tratamentcu antidepresive și simptomatic local.

Mijloacele fizice de impedicare a autotraumatizării (colier Elizabethan, bandaje) pot determina ameliorări tranzitorii ale leziunilor cutanate, dar - în acelaşi timp - pot agrava tulburările coportamentale. Sunt utile în asociere cu medicaţia psihotropă, în cazul autotraumelor severe.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

263

REVIEW

Psychogenic dermatitis in pets

Bibliografie 1. Ackerman L.- Atlas of Small Animal Dermatology. Ed. Inter Medica, Buenos Aires, 2008; 2. Falca C, Solcan G., Mot T., Morar D., Papuc I., Vulpe V., Pop C., Vlagioiu C., Giurgiu G., Mircean M., Braslasu C.M., 2011, Medicina interna a animalelor, vol. 2, Ed. Eurostampa, Timișoara; 3. Grant D.I., 1993 – Affections cutanées du chien et du chat.

Masson, Paris; 4. Guaguere E., Prelaud P. - A practical guide to feline dermatology, Ed. Merial, Paris, 1999; 5. Medleau L., Hnilica K. A., 2006, - Small Animal Dermatology - a Color Atlas and Therapeutic Guide, Saunders Elsevier, St Louis; 6. Mege C. - Skin condition associated with behavioural disorders, in Guaguere E., Prelaud P- A practical guide to feline

CV

Prof. univ. dr. Gheorghe SOLCAN FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ IAȘI ÎN PERIOADA 1981-1986; STUDII POSTUNIVERSITARE Doctorat în domeniul Medicină Veterinară, cu tema:”Contribuţii la studiul afecţiunilor cutanate ale carnivorelor domestice” susţinut în 1998. Conducător ştiinţific: Prof. Dr. H.C. PAUL Ioan FUNCŢIA ACTUALĂ Prodecan, Profesor univ. dr., titularul disciplinelor: Clinică medicală, Dermatologie veterinară, la Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad Iaşi FUNCŢII ÎNDEPLINITE ANTERIOR 1986-1988 - medic veterinar stagiar, apoi medic epizootolog la Întreprinderea Avicolă de Stat Babadag, judeţul Tulcea; - noiembrie 1988 – asistent univ., la Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi, 1994 şef lucrări, titular al disciplinei Toxicologie la Colegiul Universitar Agricol, specializarea Igienă şi Laborator Veterinar - martie 2001 conferenţiar la disciplinele: Patologie şi clinică medicală., Toxicologie şi toxicoze -din 2005 profesor univ. dr., iar din 2008 conducător de doctorat FUNCŢII DE CONDUCERE -2000 -2004, 2008-2012 secretar ştiinţific (cancelar) al Facultăţii de Medicină Veterinară Iaşi 2004- 2008, 2012-2016 prodecan SPECIALIZĂRI POSTUNIVERSITARE 1995 - stagiu de specializare (3 luni) în patologia carnivorelor, la Ecole Nationale Veterinaire d’Alfort, Franţa

264

dermatology, Ed. Merial, Paris, 1999; 7. Scott D.W., Miller W.H., Griffin C.E. – Muller and Kirk’s Small Animal Dermatology, 5th ed, WB Saunders Co, Philadelphia, 1995; 8. Solcan Gh., Solcan Carmen, Mitrea I.L, 2002 - Psychogenic dermatoses in cats and dogs. Case reports- Lucr St. FMV Timisoara, 35, 309-311; 9. Solcan Gh., Mitrea I.L., Miron L., Solcan Carmen Dermatopatologia animalelor de companie Ed. “Ion Ionescu de la Brad”, Iasi, 2003; 10. Tudose C., Tudose F., Gorgos C. – Afectivitatea şi tulburarile ei in Gorgos C. Vademecum în psihiatrie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1985; 11. http://pets.webmd.com/dogs/ss/slideshow-skin-problemsin-dogs

1998 stagiu de documentare şi specializare (3 luni) în epidemiologia bolilor netransmisibile, la Ecole Nationale Veterinaire de Toulouse, Franţa, finanţat prin bursă TEMPUS. 2004-2016 mobilitati Socrates-Erasmus la Facultăţile de Medicină Veterinară Liege, Liverpool, Gent, Istambul, vizita de lucru la Universitatea Purdue, SUA (2010), predare cursuri la Universitățile Elazig, Turcia (2011) și Airlanga, Indonezia (2010).

CONTRACTE DE CERCETARE- 33 (LISTĂ SELECTIVĂ) a. Director de proiect 1.POS-DRU ID 77222 - Perfectionarea si dezvoltarea resurselor umane pentru cercetare si inovare prin scoala doctorala 2.PN2 62-085/2008, Transplant autolog de tesut neural din mucoasa olfactiva si celule stem in tratamentul leziunilor maduvei spinarii la caine, acronim BIONEURO 3.PN2 51-004/2007-2010, Program integrat de supraveghere a sănătăţii şi creşterea calităţii producţiei în fermele de vaci pentru lapte, acronim SANVACMILK 4. CNCSIS, cod 599/ 2006-2008 Utilizarea examenului ecografic si paraclinic pentru optimizarea starii de sanatate si a productivitatii la rumegatoare 5.CNCSIS 187/2000 Studiul acţiunii agenţilor cancerigeni şi cocancerigeni asupra tubului digestiv la animalele de experienţă şi al terapiei anticanceroase Responsabil partener 1.PN2 52-161/2008-2011, Studii de epidemiologie moleculara in echinococoza/hidatioza la om si animale in sudul si nord vestul Romaniei;Program strategic si de management a bolii 2. CEEX Caracterizarea unor principii bioactive de origine vegetala si fungica, cu actiune citostatica, imunomodulatoare, metabolica si neurotropa si valorificarea lor in alimentatia functionala, 2005-2008 3. CEEX , Biotech, 252/2006, Obtinerea unor tulpini submerse de Claviceps purpurea cu preferentiala si inalta capacitate glucanosintetica si stabilirea domeniilor de valorificare biomedicala a unor preparate glucanice autohtone” ASPECTE INOVATIVE ALE REZULTATELOR CERCETĂRII - contribuții la diagnosticul ecografic al bolilor la animale - cercetări de electrofiziologie a sistemului nervos, aparatul Electroencefalograf-electromiograf–Neuropack S1 EMG/EP Measuring fiind unicul în medicina veterinară din România - demonstrarea efectului antimicotoxinic al unor antioxidanți naturali - contribuții originale în dermatologie veterinară, endocrinologie, fizioterapie

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Editura Etna este înscrisă în Societatea Editorilor Români.

Acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS) la poziția 241 şi de Colegiul Medicilor din România.

CONTACT EDITURA ETNA Str. Anton Pann nr 18A, ap 1, Sector 3, Cod 030796, București Tel: +40727317800 E-mail: tarabic_octavia@yahoo.com

www.etna.ro

REVIEW

Interactions between feed protein and fertility in dairy cows

RELAȚII ÎNTRE PROTEINA ALIMENTARĂ ȘI FERTILITATEA LA VACILE DE LAPTE INTERACTIONS BETWEEN FEED PROTEIN AND FERTILITY IN DAIRY COWS Dragoș Lucian Bîrțoiu Drd.Vet. Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (U.S.A.M.V.) București

OPEN ACCES JOURNAL

Recieved: November 2017 Accepted: November 2017

Corresponding author: Dragoș Lucian Bîrțoiu Drd.Vet., E-mail: dragos.birtoiu@yahoo.ro

REZUMAT Prezentul articol prezintă date din literatură legate de relațiile dintre proteină, în special proteina degradabilă la nivel rumenal, și rata de fertilitate la vacile de lapte. De asemenea, prezintă câteva aspecte importante pentru evaluarea ureei din lapte, aceasta fiind un parametru extrem de important în verificarea eficienței azotului la vaca de lapte.

CUVINTE-CHEIE:

azot, proteină, fertilitate, uree, vaca de lapte

ABSTRACT This review aims to prezent data from literature which highlight the relationship between high protein diet and fertility. It also sumarises some important aspect in evaluating milk urea which is of highly importance in evaluating the nitrogen efieciency in dairy cows.

KEYWORDS:

nitrogen, protein, fertility, urea, dairy cows

ASPECTE IMPORTANTE

Producția de lapte și ingesta sunt stimulate de creșterea proteinei în furaje, dar adesea se asociază cu o scădere a ratei de fertilitate.

Cite this Proteina degradabilă la nivel rumenal (RDP) și article: proteina nedegradabilă la nivel rumenal (RUP) D.L. Bîrțoiu. sunt adesea incriminate de scăderea fertilității Interactions la vacile de lapte (1). Proteina solubilă (SP), ca between feed și fracție a RDP-ului, are rata cea mai înaltă de protein and degradare la nivel rumenal. Rezultatul acestei fertility in dairy cows. degradări este amoniacul, care este folosit de microorganismele din rumen pentru a sintetiza Rom J Vet Med Pharm. proteina microbiană, aceasta asigurând 602017; 70% din necesarul de proteină al animalului.

Vol. II 7 (5): Amoniacul în cantități crescute nu mai poate fi 266-269 captat de către microorganismele ruminale și

266

este absorbit în sânge. Acest lucru conduce la o scădere a pH-ului sangvin. Organul sentinelă este ficatul, unde amoniacul este convertit la uree și, mai departe, secretat în sânge (BUN – Blood urea nitrogen) (2). Acest proces este foarte scump energetic, astfel că - la vacile fătate recent - un exces de RDP poate exacerba balanța energetică negativă, ceea ce duce și la o scădere a fertilității (3, 4). BUN este fie reciclată prin salivă, ceea ce este de preferat, deoarece - în acest mod - este refolosită de către microorganismele rumenale pentru a fi reîncorporată în proteina microbiană sau este excretată prin urină. Un parametru foarte folositor pentru a evalua eficiența azotului este urea din lapte (MUN – milk urea nitrogen).

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

D.L. Bîrțoiu Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 1. GrMike Hutjens. Advanced dairy nutrition. University of Wisconsin. Ciclul azotului Valorile MUN normale sunt cuprinse între 10 mg/dl și 16 mg/dl. Trebuie subliniat faptul că, la noi în țară, majoritatea laboratoarelor analizează urea din lapte (MU – milk urea). Aceasta are valori cuprinse între 21,73 mg/dl și 34,78 mg/ dl. Valorile se calculează avându-se în vedere că ureea reprezintă 46% azot, astfel că 21,73 x 0,46 = 9,99 și 34,78 x 0,46 = 15,99.

Valori ale MUN de 8 și 9 sunt acceptabile, deoarece aceasta este o indicație că animalele eficientizează azotul foarte bine. Valori sub 7 indică o carență în azot, valori peste 16 indică potențiale probleme de fertilitate, peste 20 conduc la grave probleme de fertilitate (5).

Atunci când valorile MUN sunt crescute, trebuie verificate proteina crudă (CP), RDP și SP în rație. Acestea, cel mai probabil, sunt crescute, dar trebuie evaluate și nivelul de amidon și cel de zaharuri. Dacă nivelul de amidon și cel de zaharuri sunt scăzute, atunci rația este deficitară în carbohidrați fermentescibili, ceea ce conduce la o activitate mai scăzută a microorganismelor rumenale (2, 5). Un aspect important îl reprezintă sincronizarea tipului de energie și al proteinei. În rații cu conținut mare de proteină solubilă trebuie să se completeze cu surse de energie rapidă. Grâul și orzul sunt surse de energie rapidă, iar porumbul și sorgul au rate de fermentație mai mici (5,6). Pentru valori normale ale MUN, în

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

general rația trebuie echilibrată având amidon 24-25%, zaharuri 4-6% , NDF 28-33%, CP 16.517.5 %, RUP 34-36% (din CP), RDP 64-66% (din CP), SP 30-33% (din CP) (5).

Mai multe studii arată că activitatea ovariană nu este perturbată în mod direct la vacile care primesc rații cu nivele crescute de proteină și RDP, ci doar atunci când acestea se află în balanță energetică negativă, cel mai adesea după fătare (3, 7).

Fiziologic, în estru pH-ul uterin scade de la ~7 la 6.7, iar în ziua 7 crește la 7.1, această creștere favorizând capacitarea și motilitatea spermatozoizilor, dar - la unele ferme unde vacile la care s-au administrat rații cu nivele crescute RDP ce au condus la o creștere a BUN - s-a observat o incapacitate de a reveni la pH-ul normal (8,9).

Aceste teste au concluzionat faptul că RDP și RUP intervin în scăderea fertilității prin alterarea microhabitatului uterin, ceea ce duce la o viabilitate mai mică a spermatozoizilor (9, 10).

Deși mulți cunosc faptul că pH-ul uterin este influențat de nivelul crescut de proteină, în special RDP, există și studii care demonstrează contrariul. Aceste studii relatează faptul că, la vacile la care s-au administrat rații cu 60 de zile înainte de colectarea probelor, nu s-au observat modificări ale pH-ului uterin (8,10), în timp ce - la cele la care s-au administrat cu 14 zile înain-

267

REVIEW

te - au apărut modificări (6). De asemenea, în foarte multe teste s-au administrat concentrate proteice, separat față de rația de bază, pentru a crește BUN. Însă - în anumite teste în care s-a administrat o rație în amestec unic (TMR – total mixed ration) - nu s-au înregistrat modificări.

Acestea sugerează faptul că este posibil ca, odată obișnuite vacile de lapte cu rațiile bogate proteic și constant administrate în TMR, să nu apară la acestea probleme de infertilitate.

CONCLUZII

Deoarece există foarte multe variabile în alimentația vacilor atât tehnologice, cât și nutriționale, este greu de stabilit exact când și cum

268

Interactions between feed protein and fertility in dairy cows

RDP-ul în cantităti crescute afectează fertilitatea.

Numeroasele experiențe din literatură relatează rezultate diferite. Ceea ce este cert, însă, este faptul că în fiecare fermă ar trebui săptămânal verificat MUN-ul. Și, dacă nu se poate săptămânal, cel puțin lunar. De asemenea, MUN-ul trebuie verificat pe loturi: lot de producție înaltă versus lot de producție medie, fresh (fătate recent) versus lactație medie versus sfârșitul lactației. Fiecare fermă trebuie să își creeze un “profil MUN” propriu și să ia în considerare faptul că variația normală este de +/- 3 unități MUN. This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

D.L. Bîrțoiu Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Bibliografie 1. Nousiainen, J., Shingfield, K. J., & Huhtanen, P. (2004).

Evaluation of milk urea nitrogen as a diagnostic of protein feeding. Journal of dairy science, 87(2), 386-398.

2. Orskov, E. R. (1982). Protein nutrition in ruminants.

Academic Press Inc.(London) Ltd. 3. Butler, W.R., Everett, R.W., Coppock, C.E. The relationship between energy balance, milk production and ovulation in postpartum Holstein cows. J. Anim. Sci. 1981;53:742.

4. Freetly, H.C., Knapp, J.R., Calvert, C.C., Baldwin, R.L., 1993.

Development of a mechanistic model of liver metabolism in the lactating cow. Agric. Syst. 41, 157–195 5. Mike H. ANSC 423: Advanced dairy nutrition. College of Agricultural, Consumer and Enviromental Sciences. University of Illinois at Urbana-Champaign.

6. Lean, I. J., Van Saun, R., & DeGaris, P. J. (2013). Energy and protein nutrition management of transition dairy cows.

CV

Veterinary Clinics: Food Animal Practice, 29(2), 337-366.

7. Dawuda, P. M., Scaramuzzi, R., & Wathes, D. C. (2016). Effect of Feeding Quickly Degradable Nitrogen on the Development of Ovarian Follicles in Lactating Dairy Cows. Iranian Journal of Applied Animal Science, 6(2), 255-261.

8. Amundson, O. L., Larimore, E. L., McNeel, A. K., Chase, C. C., Cushman, R. A., Freetly, H. C., & Perry, G. A. (2016). Uterine environment and pregnancy rate of heifers with elevated plasma urea nitrogen. Animal reproduction science, 173, 56-62.

9. Elrod, C.C., Butler, W.R., 1993. Reduction of fertility and alternation of uterine pH in heifers fed excess ruminally degradable protein. J. Anim. Sci. 71, 694–701.

10. Carroll, D.J., Barton, B.A., Anderson, G.W., Smith, R.D., 1988. Influence of protein intake and feeding strategy on reproductive performance of dairy cows. J. Dairy Sci. 71, 3470–3481.

2012 – Voluntar. Vier Pfoten România. Intervenție de salvare a leilor și tigrilor din grădini zoologice din România; 2012 - Voluntar. Proiect de vaccinare antirabică a câinilor și pisicilor din nordul Kenyei; 2012 - Vaccinare câini si pisici. Recoltare probe de sânge.

Deparazitare internă. Prezentări în școli- Importanța bolilor zoonotice pentru sănătatea animalelor și a omului. Facultatea de Medicină Veterinară, U.S.A.M.V. Cluj-Napoca;

DRD.VET. FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ, UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ (U.S.A.M.V.) BUCUREȘTI

EDUCAŢIE ŞI FORMARE: 2016-prezent – Doctorand. Facultatea de Medicină Veterinară, U.S.A.M.V. București; 2010-2016 – Student. Facultatea de Medicină Veterinară, U.S.A.M.V. Cluj-Napoca; 2006-2010 – Elev. Colegiul Național ”Mihai Eminescu” București.

EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ: 2016–prezent – Medic Veterinar-Consultant tehnic. S.C. Cargill Nutriție Animală S.R.L.; Ianuarie-Februarie 2016 – Voluntar. Proiect de vaccinare antirabică a câinilor și pisicilor din nordul Kenyei; 2014 - Voluntar EurNegVec. Facultatea de Medicină Veterinară, U.S.A.M.V. Cluj-Napoca; 2013 – Voluntar. Vier Pfoten România. Proiect de vaccinare a cailor sălbatici din Letea (județul Tulcea);

CURSURI: 2014 - Erasmus LLP - Equine clinic, University of Veterinary and Pharmaceutical Sciences Brno (Cehia); 2013 - Școala de vară organizată de Disciplina de Parazitologie U.S.A.M.V. Cluj Napoca și University of Veterinary and Pharmaceutical Sciences Brno (Cehia); 2012 - Școala de vară organizată de Disciplina de Parazitologie U.S.A.M.V. Cluj Napoca și University of Veterinary and Pharmaceutical Sciences Brno (Cehia).

Drd.Vet. Dragoș Lucian BÎRȚOIU

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

269

UP-TO-DATE

”SĂPTĂMÂNA DE CONȘTIENTIZARE A REZISTENȚEI LA ANTIBIOTICE” 13-19 NOIEMBRIE 2017 În perioada 13 – 19 noiembrie 2017 a fost stabilită, la nivel mondial (F.A.O., O.I.E., W.H.O.), ”Săptămâna de conștientizare a rezistenței la antibiotice” (”World Antibiotic Awareness Week”). Riscul reprezentat de rezistenţa la antimicrobiene (RAM) este unul care trebuie considerat o problemă de siguranță a sănătății publice, pentru care sunt necesare angajamente politice la nivel naţional şi internaţional. “În acest sens, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) a întreprins şi continuă să întreprindă acţiuni ferme pentru combaterea RAM”, se spune într-un comunicat de presă al Autorității.

Aceste eforturi sunt concretizate în: – elaborarea în iulie 2016 și derularea Strategiei A.N.S.V.S.A. privind combaterea RAM în medicina veterinară pentru perioada 2016 – 2018; – elaborarea și postarea pe site-ul A.N.S.V.S.A. a Ghidului privind utilizarea prudentă a antimicrobienelor în medicina veterinară; – derularea anuală a unui Plan Naţional de Control Reziduuri (inclusiv pentru antimicrobiene) aprobat de Comisia Europeană; – derularea anuală a programelor cofinanţate de monitorizare şi raportare a rezistenţei antimicrobiene a bacteriilor zoonotice şi comensale; – raportarea la E.F.S.A. a tendinţelor, a surselor zoonozelor şi a agenţilor zoonotici în furaje, alimente şi animale, raportare ce include şi informaţiile despre focarele de toxiinfecţii alimentare şi rezistenţa antimicrobiană a agenţilor zoonotici; – transmiterea la E.M.A. şi la O.I.E. a volumului de vânzări de produse medicinale veterinare antimicrobiene (începând cu anul 2014); – asigurarea instruirii medicilor veterinari oficiali pe tema combaterii RAM, conform unui program anual de instruiri; – colaborarea cu asociaţii şi patronate în scopul combaterii RAM, în special întâlnirile trimestriale

270

cu Uniunea Crescătorilor de Păsări din România și cu Societatea Medicilor Veterinari în Patologia Aviară și a Animalelor Mici.

“Cu această ocazie, reiterăm deschiderea noastră către o mai bună colaborare cu toate organizațiile care deţin responsabilităţi în lupta cu utilizarea inadecvată a antimicrobienelor şi prevenirea fenomenului de antibiorezistenţă, întrucât aceasta se poate obţine numai prin implicarea și cooperarea activă a tuturor factorilor implicați și interesați”, se mai spune în comunicatul A.N.S.V.S.A. Informații relevante privind măsurile necesare pentru diminuarea antibiorezistenței în medicina veterinară sunt disponibile pe site-ul www. ansvsa.ro, la secțiunea ”Utilizarea prudentă a antimicrobienelor”.

NOTE:

F.A.O. – “The Food and Agriculture Organization of the United Nations”/”Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite” O.I.E. – “The World Organisation for Animal Health”/”Organizația Mondială pentru Sănătate Animală” W.H.O. (O.M.S) – “The World Health Organization”/„Organizația Mondială a Sănătății” E.F.S.A. - “The European Food Safety Authority”/”Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor” E.M.A. - “The European Medicines Agency”/”Agenţia Europeană a Medicamentului”

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

A.N.S.V.S.A. – PROIECT DE LEGE PENTRU PENTRU MODIFICAREA LEGII NR. 43/2014 PRIVIND PROTECŢIA ANIMALELOR UTILIZATE ÎN SCOPURI ŞTIINŢIFICE

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) a publicat pe site-ul propriu un proiect de lege pentru pentru modificarea Legii nr. 43/2014 privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice. Legea nr. 43/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 06 mai 2014. Noua lege ar trebui să fie votată de Parlamentul României, promulgată de președintele țării și să apară în Monitorul Oficial al României în 2018.

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

271

UP-TO-DATE

Prezentăm, în continuare, câteva din modificările pe care ar trebui să le aducă viitorul act normativ Legii nr. 43/2014. Facem precizarea că, în timpul procesului legislativ (lucrul în comisiile parlamentare, votul în plen etc.), proiectul postat pe site-ul A.N.S.V.S.A. ar putea să sufere unele schimbări. Apoi, va urma și un alt normativ care va stabili normele de aplicare ale legii (probabil o Hotărîre de Guvern).

Chestiunile noi din viitoarea lege îi interesează nu numai pe cercetătorii veterinari din facultățile de Medicină Veterinară, ci și pe medicii practicieni din cabinetele unde se lucrează cu animale de rentă, dar și pe cei ce lucrează cu animale de companie.

MODIFICĂRILE FOARTE IMPORTANTE DIN VIITOAREA LEGE SUNT URMĂTOARELE:

Art. 1, alin (4) se modifică şi va avea următorul cuprins: „Eliminarea durerii, a suferinţei, a stresului sau a vătămărilor de durată prin utilizarea eficace a metodelor anestezice, analgezice ori a altor metode nu exclude utilizarea unui animal în proceduri din domeniul de aplicare a prezentei legi.”; Art. 3, alin (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: „Atunci când este posibil, se utilizează o metodă sau o strategie de testare satisfăcătoare din punct de vedere ştiinţific, care nu implică utilizarea animalelor vii.”; Art. 4, alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Procedurile pot fi desfăşurate numai în următoarele scopuri: (a) cercetare de bază; (b) cercetare transferabilă sau aplicată care urmărește oricare dintre următoarele scopuri: (i) prevenirea, profilaxia, diagnosticarea sau tratarea bolilor, a stărilor de sănătate precare sau a altor anomalii sau a efectelor acestora la oameni, animale sau plante; (ii) evaluarea, detectarea, controlul sau modificarea bolilor fiziologice la oameni, animale sau plante; sau (iii) bunăstarea animalelor și îmbunătățirea condițiilor de producție pentru animalele crescute în scopuri agricole; (c) pentru oricare dintre scopurile menționate la litera (b) în dezvoltarea, producerea și testarea calității, eficacității și siguranței medicamentelor, a produselor alimentare și a hranei pentru animale și a altor substanțe sau produse;

272

(d) protecția mediului natural în interesul sănătății sau al bunăstării oamenilor sau animalelor; (e) cercetare în scopul conservării speciilor; (f) învățământ superior sau pregătire profesională pentru dobândirea, menținerea sau îmbunătățirea competențelor profesionale; (g) investigații medico-legale.”; Art. 5, alin. (3), (4) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(3) În cazul unei aplicaţii practice în teren, animalul poate fi ucis de către persoana competentă în afara unei unităţi.

(4) În ceea ce priveşte animalele incluse în anexa nr. 4, se utilizează metoda de ucidere adecvată indicată în anexa respectivă.

(6) Prevederile alin. (2)-(4) nu se aplică în situaţia în care un animal trebuie ucis în cazuri de urgenţă, din motive de bunăstare animală, sănătate publică, siguranţă publică, sănătate animală sau de mediu.”; Art. 7, alin. (1), lit. a), punctele i) şi ii), se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(1) Exemplarele de primate neumane nu se utilizează în proceduri, cu excepţia cazului în care procedurile îndeplinesc următoarele condiţii: a) procedura are unul dintre scopurile menţionate la: i) art. 4 alin. (1) lit. b), pct. i sau art. 4 alin. (1) lit. c) şi se realizează în scopul evitării, prevenirii, diagnosticării şi tratării unor afecţiuni potenţial mortale ori invalidante care apar la om ii) art. 4 alin. (1) lit. a) sau lit. c).”; Art. 8, alin. (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: „Capturarea animalelor în sălbăticie se face de către persoane competente, şi prin metode care nu provoacă animalelor durere, suferinţă, stres sau vătămări de durată care pot fi evitate.”; Art. 8, alin. (5) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(5) În situaţia în care, după capturare sau în timpul acesteia, se constată că animalul este rănit ori într-o stare de sănătate precară, acesta este examinat de către un medic veterinar sau o altă persoană care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 24 şi se iau măsuri de reducere la minimum a suferinţei animalului sau, în cazul în care există o justificare ştiinţifică, autoritatea competentă poate acorda derogări de la cerinţa de a lua măsuri pentru a reduce la minimum suferinţa animalului.”;

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

privind bunăstarea animalelor şi tratamentul acestora.”; Art. 30, alin. (2) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(2) Fiecare câine, pisică şi primat neuman trebuie să aibă un dosar individual, care însoţeşte animalul, atât timp cât este ținut în condiţiile prezentei legi.

(5) În cazul relocării animalelor, informaţiile veterinare şi sociale relevante din dosarul individual menţionat la alin. (2) însoţesc animalul.”;

ANEXA NR. 7, SECŢIUNEA III, PCT. 3, LIT. E) ŞI F) SE MODIFICĂ ŞI VOR AVEA URMĂTORUL CUPRINS:

e) modele cu tumori induse sau cu tumori spontane, care se aşteaptă să cauzeze o îmbolnăvire progresiv letală asociată cu durere moderată, stres ori suferinţă de lungă durată.

De exemplu, tumorile care cauzează caşexie, tumorile invazive ale oaselor, tumorile cu răspândirea metastatică şi tumorile cu ulcerare;

Art. 10, alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: „Se interzice utilizarea în proceduri a animalelor rătăcite şi nedomesticite din specii domestice.”; Art. 17, alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: „Înfiinţarea de programe de utilizare în comun a organelor şi a ţesuturilor de la animalele ucise este facilitată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin înfiinţarea unei baze de date disponibile publicului care cuprinde informaţii despre unităţile utilizatoare autorizate sanitar veterinar pentru desfăşurarea de proiecte care implică folosirea animalelor în proceduri.”; Art. 24 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Fiecare unitate crescătoare, furnizoare şi utilizatoare de animale folosite în scopuri ştiinţifice sau educative trebuie să aibă un medic veterinar desemnat de către aceasta, cu experienţă în medicina animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice ori educative sau un expert cu o calificare corespunzătoare, acolo unde este necesar, însărcinat cu atribuţii de consiliere

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

f) intervenţiile chirurgicale şi de altă natură efectuate pe animale sub anestezie generală care se aşteaptă să producă durere, suferinţă sau stres postoperatoriu moderat persistent sau grav ori să afecteze de manieră severă şi persistentă starea generală a animalelor. Producerea de fracturi instabile, toracotomia fără utilizarea analgezicelor adecvate sau traume care induc insuficienţa mai multor organe; Evident, proiectul de lege este vast și spațiul alocat acestui subiect în revista noastră nu ne permite să îl prezentăm pe larg, mai ales că proiectul are și anexe.

Proiectul este postat pe site-ul autorității, la secțiunea „Proiecte de acte normative”, linkul fiind: http://www.ansvsa.ro/wp-content/ uploads/2017/11/Proiect-Lege-modif-Lege-43_2014-23.11.2017.pdf Alte proiecte de acte normative (de care ar putea fi interesații cititorii noștri), postate pe site-ul A.N.S.V.S.A., sunt următoarele: - Proiect de H.G. (Hotărîre de Guvern) privind modificarea H.G. nr. 55/2008 pentru aprobarea Programului strategic privind supravegherea, controlul şi eradicarea turbării la vulpe în România; - Modificare – Proiect de Ordin (al președintelui A.N.S.V.S.A.) pentru aprobarea Normelor metodologice de monitorizare a standardelor de microclimat, în vederea asigurării statusului minim de bunăstare a porcinelor din exploataţiile comerciale.

273

UP-TO-DATE

2017: ÎN ROMÂNIA S-AU ÎNREGISTRAT 64 DE CAZURI LA OM DE MENINGITE/ MENINGO-ENCEFALITE DIN CAUZA VIRUSULUI WEST NILE Conform datelor furnizate Ministerului Sănătăţii de către Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (C.N.S.C.B.T.), în sezonul 2017 (09.05.2017 – 25.10.2017) au fost confirmate 64 cazuri (la oameni) de meningite/meningo-encefalite din cauza virusului West Nile. 38 cazuri de sex masculin și 26 de sex feminin. Raportul masculin:feminin este de 1.5 (38 cazuri de sex masculin și 26 cazuri de sex feminin), iar pe medii de proveniență urban/rural este 1.2 (35 cazuri din mediul urban și 29 cazuri din mediul rural).

274

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

În funcție de judeţul de expunere, până la 25 octombrie 2017, situaţia infecţiilor cu virusul West Nile era următoarea: București - 16 cazuri, Buzău - 2 cazuri, Brăila - 5 cazuri, Bacău - 1 caz, Constanța - 3 cazuri, Galați - 1 caz, Giurgiu - 9 cazuri, Hunedoara - 1 caz, Ialomița - 1 caz, Ilfov - 5 cazuri, Olt - 2 cazuri, Prahova - 1caz, Sibiu 1 caz, Teleorman - 4 cazuri, Vrancea - 4 cazuri, Dâmbovița - 3 cazuri, Călărași - 1 caz, Iași - 1 caz, Mureș - 2 cazuri, Neamț - 1 caz. Cazuri pe grupe de vârstă: 15-19 ani: 0, 20-29 ani: 0, 30-39 ani: 0, 40-49 ani: 1, 50-59 ani: 3, 60-69 ani: 6, 70-79 ani: 6, >= 80 ani: 6. Dintre acestea, 13 persoane au decedat (București - 6, Buzău - 1, Brăila - 1, Olt - 1, Ialomița - 1, Dâmbovița - 1, Giurgiu - 1,

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Teleorman - 1). La acel moment, alte două cazuri erau sub investigare pentru a fi clasificate. În vară, specialiștii Ministerului Sănătății subliniau că toate aceste cazuri, depistate și înregistrate în România, erau cazuri sporadice și, în momentul de față, nu comportă riscul unei epidemii de amploare. De asemenea, recomandau autorităţilor locale să ia măsuri de dezinsecție în localităţi, cât mai curând posibil, pentru a preveni răspândirea bolii.

Pentru evitarea îmbolnăvirii oamenilor cu virusul West Nile, profilaxia este foarte importantă.

Ca atare, experții Ministerul Sănătăţii recomandă următoarele măsuri de protecţie: să se evite expunerea la ţânţari, purtând îmbrăcăminte

275

cu mâneci lungi şi pantaloni lungi; să se evite zonele cu multă vegetaţie şi umiditate ridicată (parcuri, păduri, ape stătătoare etc.); să utilizaţi substanţe chimice repelente (substanțe care, prin calitățile lor organoleptice - gust, miros îndepărtează rozătoarele, insectele etc. – nota redacției) de ţânţari; să fie împiedicată pătrunderea ţânţarilor în case/firme (montarea unor plase de protecție etc.); să fie desecate băltirile din jurul gospodăriilor/firmelor; să fie îndepărtate din zona locuibilă/a serviciului recipientele cu apă stătută și gunoiul menajer.

De asemenea, sunt importante acțiunile autorităților pentru diminuarea populațiilor de țânțari din primăvară (inclusiv) și până în toamnă (inclusiv).

SÂNGELE DONATORILOR ESTE TESTAT SUPLIMENTAR

Cu ceva timp în urmă, într-o intervenție telefonică la Realitatea TV, directorul directorul Centrului de Transfuzie Sanguină Bucureşti, dr. Doina Elena Goșa, a declarat că sângele donatorilor din București și al donatorilor ce ajung la alte centre de acst tip din țară este testat suplimentar din cauza înmulțirii cazurilor de îmbolnăvire cu West Nile. Conform medicului hematolog, la un moment dat, în Capitală erau confirmate cazuri în 4 sectoare din 6. “Am întărit măsurile de testare în cazul donatorilor de sânge. Viroza se transmite prin înţepătura de ţânţar, dar există risc de contaminare şi prin transfuzia de sânge”, a mai afirmat la Realitatea TV dr. Doina Goşa.

De altfel, “toate persoanele care au mai multe înțepături pe gât, față și brațe nu mai sunt lăsați să doneze sânge în aceste zile”.

CÂTEVA INFORMAȚII DESPRE VIRUSUL WEST NILE

Istoric (la om) în lume Se știe că virusul West Nile aparţine serocomplexului encefalitei japoneze, făcând parte din familia Flaviviridae, genul Flavivirus. A fost semnalat, pentru prima dată, în Republica Uganda (o țară în estul Africii), în regiunea West Nile, în 1937 la un pacient febril. În 1940 a fost identificat la mai mulți pacienți febrili. În anul 1950, în timpul unui focar epidemic în Egipt, a fost stabilită transmiterea virusului prin ţânţari. În S.U.A., a fost depistat în New York City, în anul 1999. Cazuri umane confirmate: 66 (cu 7 morți). În 2002, au fost raportate 480 cazuri (cu 24 decese). În 2003 au fost raportate foarte multe cazuri în circa 11 state americane continentale (Coasta de Est), înregistrându-se multiple decese.

Până în 1999, persoane infectate cu virusul West Nile fuseseră raportate în Africa, Asia Cen-

276

trală și de Sud, Orientul Mijlociu, Oceania și câteva în Europa. În 1997, în Republica Cehiă au fost 5 cazuri. Conform, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, alte persoane cu virusul West Nile au fost confirmate în Ungaria (2008), Italia (2008 - 2009), Algeria (1994), Republica Democrată Congo (1998) și Federația Rusă (1999). Unele zone din aceste state au fost considerate focare epidemic importante.

Conform unui document publicat în 2015 de C.N.S.C.B.T., “factorii favorizanți pentru apariția epidemiilor în Europa sunt modificările de ordin climatic (temperaturi ridicate, valurile de căldură ce urmează ploilor abundente) precum și intensificarea circulației de călători și mărfuri”.

Mai mult ca sigur că și în alte zone ale lumii factorii favorizanți să fie aceeași ca și în Europa.

Istoric (la om) în România În anul 1996, în România s-au înregistrat 352 de cazuri umane de neuroinfecție West Nile (cea mai mare epidemie din Europa): 44% au fost meningoencefalite, 40% meningite și 16% encefalite. 17 decese au fost în 1996. Și în 1997 s-au înregistrat cazuri. După anul 1996, a fost implementat în țara noastră sistemul de supraveghere al meningitelor/meningo-encefalitelor produse de virusul West Nile. Prin acest sistem, s-au identificat, aproape în fiecare an, diverse cazuri de meningită/meningo-encefalită. Multe cazuri au fost înregistrate în zona de sud a României, aceasta fiind cunoscută ca fiind endemică pentru virusul West Nile.

Din anul 2010 s-au raportat cazuri și în alte zone (Transilvania și Moldova). În acel an, în România au fost constatate 156 cazuri suspecte (46 cazuri au fost confirmate, 1 caz probabil și 96 cazuri infirmate). S-au înregistrat și 4 decese (Constanța - 2, Mehedinți - 1, București - 1). În 2015 au fost înregistrate 32 de cazuri (cu 1 deces). În 2016, din 01 mai și până în 03 noiembrie, au fost raportate 93 de cazuri: 42 cazuri de sex masculin și 51 de sex feminin. Au fost și 11 decese: Ialomița – 2, Bacău - 1, Brăila – 1, Iași – 1, Mureș - 1, Prahova - 1, Teleorman - 1, București – 3. Cazuri pe grupe de vârstă: 15-19 ani: 2, 2029 ani: 5, 30-39 ani: 6, 40-49 ani: 9, 50-59 ani: 10, 60-69 ani: 19, 70-79 ani: 28, >= 80 ani: 14. În România, cele mai afectate persoane sunt cele cuprinse în grupa de vârstă >= 65 de ani. În general, cazurile au avut debutul în luna august. !!! Important.

Conform unui document publicat în 2015 de C.N.S.C.B.T., boala (la om) este cuprinsă în Hotărârea de Guvern nr. 589/2007 (cu raportare telefonică la direcțiile de sănătate publică

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

județene și la cea a Municipiului București în termen de 24 de ore de la depistare). Boala este raportabilă la Uniunea Europeană (U.E.) în baza deciziei 2119, prin sistemul Tessy - și în cadrul Regulamentelor sanitare internaționale (R.S.I., 2005).

INFORMAȚII GENERALE DESPRE CAZURILE (OM/ANIMALE) CU VIRUSUL WEST NILE

La oameni, se transmite prin înțepăturile țânțarilor infestați (“vectori transmițători ai virusului”).

Provoacă afecțiuni deosebit de grave, ajungându-se chiar până la deces. Conform specialiștilor americani, vara și toamna sunt perioadele de creștere a cazurilor persoanelor cu virusul West Nile. Experții spun că simptomatologia generală la om este următoarea: febră (38˚ - 40˚C); dureri de cap, gât, muşchi şi articulaţii; lipsa poftei de mâncare, greaţă; conjuctivită; posibil diaree sau semne respiratorii. Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale unei gripei sezoniere. În anumite cazuri, boala poate evolua spre forme mai grave (encefalită, meningită, meningo-encefalită ori chiar poliomelită). În afară de om, poate fi întâlnit la păsări (domestic și sălbatice). Ca atare, păsările domestice și sălbatice se denumesc, de către specialiști, “vectori amplificatori ai virusului West Nile” sau “rezervoare naturale”. Experții spun că “păsările

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

sunt singurele animale în sângele cărora virusul se găseşte în cantităţi suficient de mari pentru ca ţânţarul să se infecteze”. Alte animale la care poate întâlnit virusul West Nile sunt: iepuri domestici, lilieci, sconcși, veverițe, cai (în special) și, mai rar, la câini ori pisici. Țânțarii se infectează după ce se hrănesc cu sânge de la o pasăre infectată. Virusul, în faza de început a bolii, se găsește în sistemul circulator. După ce a ajuns în sistemul digestive al țânțarului, acesta va fi multiplicat de celule și va ajunge, în final, în glandele salivare ale țânțarului respectiv. Odată infectat, țânțarul hematofag poartă în el toată viața virusul West Nile și-l transmite la orice vertebrat receptiv (sănătos) pe care îl mușcă/ înțeapă atunci când se hrănește. Gazdele finale sunt omul și calul plus alte mamifere. Primele două sunt denumite de experți “dead end hosts”. Și aceasta, deoarece nu se transmite virusul de la cal la om ori de la ei la alte animale sau la păsări (domestice, sălbatice). Sângele cailor/ oamenilor “este un mediu propice pentru multiplicarea agentului infecţios, însă cantitatea de virus circulantă nu este suficient de mare şi astfel, prin hrănire, ţânţarul nu se infectează”. Conform unui document publicat pe site-ul A.N.S.V.S.A., “Boala este menţinută în natură prin repetarea unui ciclu de contaminări reciproce între ţânţar şi diversele specii de păsări domestice şi sălbatice de pe teritoriul unei localităţi sau a unui judeţ.

277

Ocazional, când în ciclu intervin ţânţari care se pot hrăni atât pe păsări, cât şi pe mamifere, pot apărea şi cazuri de îmbolnăvire la oameni sau cai. Trebuie subliniat faptul că păsările migratoare au un rol determinant în introducerea bolii în teritorii unde nu a mai fost semnalată”.

La circa 10-15% din caii și oamenii infestați apar probleme neuroinvazive. Specialiștii spun că “virusul are afinitate pentru celulele nervoase din creier, măduva spinării, nervi etc.“. Chiar dacă transmiterea de la cabaline la oameni nu a fost demonstrată, cei mai mulți cercetători sunt de părere că infecţia cu virusul West Nile este zoonoză. Ca atare, sunt necesare măsuri ce trebuie să limiteze a riscul biologic pentru cei care lucrează în posibilele focare de infecţie, dar şi în laboratoare.

La ecvine, infecţia cu virusul West Nile a fost semnalată în Orientul Mijlociu, în special în Egipt (1956) și Israel, dar si în Franţa - în anii 1960 (29 cazuri) - şi apoi în Maroc, Italia, Portugalia. La cabalinele unde se raportează cele mai multe cazuri, boala evoluează, de obicei, asimptomatic. Infecţia cu virusul West Nile la ecvine este o boală neurologică cu gravitate diferită. Poate fi un sindrom meningo-encefalitic sever ori doar forme uşoare sau cabalina prezintă forme subclinice decelabile doar serologic. Cam 10-15% din animalele infectate (membre ale acestei familii) prezintă semnele clinice de alterare a sistemului nervos central (encefalul, măduva spinării). Și aceasta, din cauza localizării virusului la acest nivel. Manifestările encefalitei virotice West Nile sunt: alterarea capacității proprioceptive (pierderi de echilibru); ataxie (tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși) posterioară; pareze ori paralizii localizate, de obicei, la nivelul membrelor posterioare (rigiditate musculară); hiperexcitabilitate; convulsii; uneori agresivitate sau depresie; somnolență; hiperestezie (sensibilitate exagerată a unui organ de simț); decubit (poziție orizontală a corpului). Unele cabaline se pot vindeca după 10-15 zile. Totuși, la 40 60% din cazuri finalul este decesul animalului.

Unele specii de păsări nu au niciun semn caracteristic legat de infecția cu West Nile. Dar, de exemplu, simptomatologia la unele păsări sălbatice (în special la cele din familia Corvidae: corb, cioara negră și cea de semănătură, coțofana, stăncuța etc.) este: o slăbire accentuată, aripile sunt lăsate ori zbârlite, letargie, depresie, incoordonare în mișcări si incapacitatea de a zbura, ataxie, paralizii, diverse mișcari de pedalare, torticollis (gât înțepenit), opistotonus (un spasm prelungit al mușchilor spatelui, ce conduce la poziția de arc de cerc a acestuia).

La fel și la păsările de curte/fermă. Aproximativ

278

20 - 40% din păsările ce au virusul West Nile decedează după circa 24 ore de la debutul simptomatologiei de afectare nervoasă.

IMPORTANŢA ECONOMICĂ ŞI PENTRU SĂNĂTATEA PUBLICĂ

Conform experților A.N.S.V.S.A., “din punct de vedere economic, până în prezent, în România, infecţia cu virusul West Nile nu a avut un impact deosebit asupra efectivelor de animale. Ș aceasta, tocmai datorită rezistenţei naturale faţă de această infecţie a cailor şi a păsărilor din ordinul Anseriformes - un ordin de păsări înotătoare acvatice sau semiacvatice de dimensiuni mari (gâștele ori lebedele) și mijlocii (rațele sau ferestrașii); nota redacției – şi ordinul Galliformes (cum ar fi păsările de curte). Luând însă în considerare potenţialul pericol pe care îl reprezintă această boală pentru om, devine foarte importantă monitorizarea stării de sănătate a animalelor, activitate în care ar trebui implicate (alături de autorităţile veterinare) şi persoanele fizice sau juridice care au în proprietate cai sau păsări. În acest sens, în legislaţia sanitară veterinară referitoare la programele naţionale de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale se prevede responsabilitatea proprietarului de a anunţa medicul veterinar de circumscripţie sau medicul veterinar zonal atunci când animalele din proprietate (cai sau păsări) prezintă simptome care are putea sugera infecţia cu virusul West Nile. Este, de asemenea, important ca orice cetăţean care observă cadavre de păsări, păsări care se deplasează cu dificultate, nu pot zbura sau stau nemişcate pe sol, să informeze telefonic medicul veterinar de pe raza localităţii respective. Informaţiile primite de la populaţie ajută medicii veterinari şi umani în adoptarea rapidă a măsurilor necesare pentru reducerea posibilităţii de apariţie a unui eventual focar de boală”.

MIJLOACELE DE PREVENIRE A BOLII LA ANIMALE

Conform experților A.N.S.V.S.A., “având în vedere că boala se transmite prin înţepăturile de ţânţari, măsurile de prevenire a bolii la animale vor fi axate pe eliminarea condiţiilor propice de dezvoltare a vectorului: a) schimbarea regulată a apei folosită pentru adăpare; b) acoperirea adăpătorilor pe durata zilei (dacă animalele sunt folosite la muncă sau sunt la păşunat), dar şi pe timpul nopţii, după adăpare; c) îndepărtarea acumulărilor de apă temporare din interiorul sau din jurul fermei sau casei (rezultate în urma ploilor de vară ș.a.) etc.”. În ceea ce privește encefalita West Nile, trebuie realizate, cu scop profilactic, multiple su-

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Autori................................................................

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

PARTENERUL DUMNEAVOASTRĂ DE ÎNCREDERE

CORPURI DE ILUMINAT CU LED PENTRU CASNIC LEC Cu o carcasa din policarbonat, rezistenta mecanic si cu o durata de functionare mai mare decât cea a becurilor traditionale, gama Lec se remarca printr-o fiabilitate crescuta. Acest tip de lampa electrica de iluminare este un înlocuitor direct al becurilor cu filament si al celor fluorescente compacte

IGREGO

Originalitatea si inovatia, eleganta si simplitatea formei sunt caracteristicile care au stat la baza dezvoltarii Igrego. De la interioare cu influente minimaliste, la interioare cu influente industriale, Igrego se va încadra perfect în orice spatiu, fiind montat atât individual, cât si mai multe corpuri interconectate.

DOMINO Domino este un corp de iluminat care se integreaza perfect în at mosfera unui birou sau a unui centru comercial. Are un design simplu si elegant si asigura iluminatul într-un mod eficient si de durata.

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

www.electromagnetica.ro

279

pravegheri anatomopatologice și de laborator la speciile receptive. Astfel, în vederea protejării cabalinelor (utilizate pentru transport, muncă, agreement), păsărilor domestice (în special)/ sălbatice, a oamenilor și a altor animale, trebuie să se pună accent pe supravegherea serologică preventivă a infecției cu virusul West Nile la cai, păsări domestice/sălbatice și a altor animale. În acest mod se monitorizează răspândirea geografică a virusului West Nile, semnalându-se apariția lui în unele zone cu mult înainte de a se înregistra cazuri de oameni bolnavi. Apoi, se iau măsurile necesare de protecție. Progamele de supraveghere trebuie să se realizeze atât în zonele rurale, cât și în zonele urbane.

Se știe că zonele unde se regăsesc populațiile numeroase de țânțari ce pot provoca răspândirea virusului West Nile sunt: terenurile umede (lacuri, băltiri etc.); terenurile mlăștinoase; terenurile cu vegetație abundentă (păduri, pădurici unde solul este umed); apele curgătoare pe malurile cărora este multă vegetație; cimitirele; gospodării ori mici ferme cu plantații cu legume ce sunt irigate permanent; gropi de gunoi (organizate legal sau ad-hoc), Delta Dunării și zonele adiacente etc. Unele arii de reproducere a țânțarilor trebuie eliminate, iar în altele trebuie să se aplice substanțe chimice (“prietenoase față de mediu, om, păsări, animale”) ce reduc/ distrug populațiile de țânțari. De asemenea, pentru gospodăriile ce au curți, pentru fermele de păsări sau grajdurile de cai ar fi util de folosit, din primăvară și până în toamnă, un “decimator de populații de țânțari”, comercializat de o firmă din Ohio (S.U.A.).

O colaborare strânsă între autoritățile locale (primării, cabinete de circumscripție sanitar-veterinară etc.), autoritățile județene (prefecturi, direcții sanitar-veterinare, consilii județene ș.a.), autoritățile centrale (A.N.S.V.S.A., Executiv ș.a.m.d.), organizații neguvernamentale (de exemplu, Societatea Ornitologică Română), companii și nu numai poate reduce riscul infestării cu virusul West Nile la om, păsări și alte animale. În acest sens, accesarea de fonduri europene ar fi o soluție pentru profilaxia generală legată de virusul West Nile și pentru crearea de locuri de muncă.

SUPRAVEGHEREA INFECȚIEI CU VIRUSUL WEST NILE LA ANIMALE ȘI PĂSĂRI

Conform unui document publicat în 2015 de C.N.S.C.B.T., în mod normal informații privind infecția cu virusul West Nile la animale și păsări vor fi furnizate de specialiștii - din cadrul Autorității Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) - implicați

280

în desfășurarea activității de supraveghere a acestei infecții la C.N.S.C.B.T. Acesta va transmite imediat informațiile către direcțiile de sănătate publică județene și cea a Municipiului București.

Detectarea infecției acute la animal (decese la păsări, decese la cai din cauza virusului West Nile, cazuri de encefalomielită acută West Nile la cal, detectarea atc.IgM antiWest Nile la cai) se va raporta imediat de către A.N.S.V.S.A. către C.N.S.C.B.T. în vederea intensificării supravegherii la om, implementării măsurilor de supraveghere activă la om în zona respectivă și de combatere a populației de țânțari. Detectarea de atc.IgG anti West Nile la animale/păsări vor fi raportate lunar la C.N.S.C.B.T., care va informa cu aceeași ritmicitate direcția de sănătate publică județeană ori cea a Municipiului București. În plus, specialiștii direcțiilor de sănătate publică județene și cei ai Municipiului București vor îndeplini activități de “epidemic intelligence”, monitorizând informațiile provenite din alte surse decât instituțiile medicale (umane – nota redacției), pentru a cunoaște prezența infecției la alte verigi ale ciclului de transmitere a virusului West Nile la om (păsări domestice și sălbatice, alte animale). În cazul confirmării unui caz de infecție West Nile la om, se va încerca stabilirea de legături active.

WEST NILE LA CABALINELE DIN S.U.A.

În S.U.A., în 2000-2003, au fost raportate mii de decese la cabaline, cazuri unde s-a confirmat prezența virusului West Nile. În anul 2011, Serviciul de Control privind sănătatea animalelor al “The United States Department of Agriculture” (U.S.D.A.) a raportat 83 de cazuri de virus West Nile la cabaline în această țară. Există vaccinuri care previn apariția virusului West Nile (dar și a altor boli la ecvidee). Administrarea vaccinurilor se face, de obicei, în luna martie, înainte de apariția coloniilor de țânțari.

SPECII DE ȚÂNȚARI CE POT TRANSMITE VIRUSUL WEST NILE

Principala specie de țânțari transmițători este specia “Culex pipiens” (“The common house mosquito” sau “Northern house mosquito”; familia fiind Culicidae). Apoi, urmează speciile din genul “Anopheles” (“Anopheles coustani” “Țânțarii anofeli” și “Anopheles maculipennis”); speciile din genul “Aedes” (“Aedes cantans”, “Aedes caspius”, “Aedes excrucians”); două specii din genul “Culex” (“Culex pipiens f. molestus” – “The London Underground mosquito”), “Culex Univittatus” (țânțari din această specie existând în Bulgaria).

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

SISTEMUL DE CONTORIZARE INTELIGENTĂ A ENERGIEI ELECTRICE “ENERGSYS” Autori................................................................

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Sistemul ENERGSysTM, de măsurare inteligentă a energiei electrice, a fost dezvoltat de către Electromagnetica SA începând cu anul 2004, fiind un sistem de concepţie şi fabricaţie integral românească.

Peste 50.000 consumatori casnici şi mici agenţi economici

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Partenerul dumneavoastră de încredere 281

HISTORY OF VETERINARY MEDICINE

MEDICINA VETERINARĂ - SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ANTICHITATE (III)

HISTORY

S

pecialiştii în istorie spun că evreii reprezintă unul din puţinele popoare antice care şi-au păstrat neştirbită identitatea etnică. Conform istoricilor, populaţia originară din Chaldeea (regiune din Babilonia) a trecut peste ape, până în Ţara Sfântă – Palestina, într-un exod, poruncit de adevăratul Dumnezeu şi calăuziţi de profetul Moise. După unele interpretări istorice, acest exod s-ar fi declanşat în jurul anului 1230 înainte de Hristos (î.H.). După aşezarea definitivă a evreilor în Canaan-Kanaan (teritoriu situat în sud-estul Mării Mediterane) şi după consolidarea puterii de stat prin instituirea regalităţii, s-a trecut la construirea unui măreţ templu in Ierusalim. Templul respectiv a fost o dorinţă pioasă şi fierbinte a regelui-poet David (1013-973 î.Hr. ), dar realizarea în fapt a fost posibilă în timpul domniei fiului său, Solomon (973-933 î.Hr.). Templul era un ansamblu arhitectural de o frumuseţe rară. Templul lui Solomon a fost devastat şi ruinat în timpul cuceririlor babiloniene. Regele Nabucodonosor al II-lea a dus la Babilon o parte din vasele acestui templu, el fiind acela care a dispus incendierea templului şi a dărâmat zidurile Ierusalimului, din acesta rămânand doar “Zidul Plângerii”.

Spre deosebire de alte popoare antice, care au lăsat texte medicale scrise (basoreliefuri, papirusuri, tăbliţe de lut), evreii au transmis bogata lor experienţă doar pe cale indirectă (prin legende, tradiţii şi legi). O deosebită însemnătate au avut-o descoperirile făcute, în anul 1947, în peşterile de la Marea Moartă (în ebraică, Yam HaMelach). În manuscrisele aflate acolo au fost consemnate amănunte despre arta vindecării practicată de “esenieni” (terapeuţi) cu ajutorul plantelor şi al pietrelor preţioase şi semipreţioase. Ei nu au lăsat nici o carte de medicină, unicele surse de informare fiind explicaţiile din Biblie şi Talmud/Shas (un text central al iudaismului rabinic).

Scrierea Bibliei se făcea pe pergament, în oraşul fenician Gebal (în limba greacă fiind numit Byblos; acum este localitatea Jbail din Liban), vechi centru de scriere a cărţilor sfinte.

Biblia este un amplu codex ebraic şi creştin. Este, de fapt, o carte sacră ce este compusă din Vechiul Testament şi Noul Testament.

Ea conţine mituri, doctrină religioasă, coduri juridice, dar şi sfaturi medicale şi zootehnice.

Talmudul este o carte sacră pentru iudaism, în care sunt expuse tradiţiile rabinice şi interpretarea legilor lui Moise.

282

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

HISTORY

RELAŢIA OM–ANIMAL, MEDICINA OMULUI ŞI MEDICINA VETERINARĂ ÎN BIBLIE ŞI ÎN TALMUD Evreii monoteişti considerau că bolile sunt pedepse divine pentru fărădelegile comise. Ca atare, puteau fi pedepsite şi popoare întregi.

Când evreii se luptau cu filistenii, aceştia au capturat un obiect de cult al evreilor (chivotul Domnului), iar - drept pedeapsă - Dumnezeu le-ar fi trimis ciuma bubonică. În Vechiul Testament este descrisă şi ciuma din vremea regelui David. Conform informaţiilor descoperite de istorici, boala ar fi ucis peste 70.000 de oameni.

S-a mai descoperit că preoţii nu tratau propriu-zis bolnavii. Dar ei, cunoscănd semnele multor boli, puneau diagnosticul. În Vechiul Testament – Leviticul 13 – se arată că preoţii puneau diagnosticul de lepră şi susţineau posibilitatea transmiterii bolii prin haine. Tot, preoţii erau cei care decideau dacă bolnavul trebuie izolat ori dacă un convalescent este curat sau spurcat.

Experţii ce au studiat în amănunt Talmudul spun că acesta conţine sfaturi profilactice, cum ar fi: curăţenia corpului, protecţia comunităţii faţă de bolnavii molipsitori. În scrierile talmudice se descriu operaţii chirurgicale, amputaţii, dar şi operaţii pe abdomen. Plăgile erau tratate cu untdelemn şi vin şi, apoi, erau bandajate cu pansamente curate.

Au existat şi medici laici numiţi “rofe” . În anul 280 după Hristos (d.Hr.), a funcţionat în Persia, orasul Tigris, o şcoală medicală evreiască.

Specialiştii spun că nu există informaţii care să ateste existenţa unor practicieni veterinari la vechii evrei, ei urmînd perceptele din Biblie şi din Talmud. În paragraful 11 din Levitic (o carte sfântă), sunt indicate poporului evreu animalele care pot fi consumate, fiind considerate “curate” din punct de vedere religios, precum şi cele “necurate”. În acest paragraf se arată că pot fi consumate toate animalele care rumegă şi au copita despicată (ovine, taurine, caprine, căprioare). Nu pot fi consumate animalele care rumegă, dar nu au copita despicată (cămilele). Nu se consumă porcul şi iepurele. Se pot mânca doar păsările domestice, nu şi cele sălbatice de balta (barza, lebăda, bâtlanul). Se poate consuma orice peşte din lacuri sau râuri. Nu se consuma niciun animal care se târăşte (reptile ), nici rozătoare (şoareci ori şobolani). Nu se mănâncă insecte, cu excepţia lăcustelor. De la bovine se consumă doar carnea considerată curată (de la gât şi trenul anterior). În paragraful 22 din Levitic, Moise se adresează fiilor lui Israel afirmând că jertfa adusă Domnului trebuie să fie fără meteahnă, de parte bărbătească, din vitele mari sau oi ori capre. Nu trebuia să fie adusă ca jertfă “dobitoc orb, vătămat sau slut, ori bubos sau rapciugos sau râios”. De asemenea, “dobitocul care are părţile bărbăteşti strivite, sfărâmate, smulse sau tăiate să nu-l aducem Domnului”.

283

HISTORY OF VETERINARY MEDICINE

HISTORY

Acest paragraf arată că evreii practicau castrarea taurilor astfel: sub formă de ciocănire – măcinare; smulgere; tăiere. Taurii erau utilizati pentru reproducţie, iar cei castraţi (boii) pentru muncile agricole.

Viziunea Bibliei asupra bolii este o viziune religioasă, acordând bolii o origine supranaturală. în Exodum (a doua carte a lui Moise), în cadrul celor zece pedepse hotărâte de Dumnezeu egiptenilor deoarece nu-i eliberau pe evrei din robie, sunt cinci pedepse de natură veterinară: îmbolnăvirea vitelor – ciuma vitelor; îmbolnăvirea concomitentă a oamenilor şi vitelor (este vorba despre vărsatul negru); invazia broaştelor, a ţânţarilor şi a tăunilor; invazia lăcustelor; moartea întâi-născuţilor egipteni până la întâi-născuţii dobitoacelor.

Talmudul contine multe indicaţii despre bolile oamenilor şi animalelor. Dintre bolile oamenilor, recunoscute ca foarte periculoase, sunt: angina pectorală, meningita şi colecistita. Medicaţia indicată de Talmud se referă la întrebuinţarea de organe de animale (stomace, uter, carne crudă de vacă) indicate ca panaceu universal. Dintre bolile animalelor, turbarea câinelui este foarte binecunoscută. Dura deschisă cu scurgerea salivei, urechile atârnânde, coada lipită de corp, mers alergat pe drumuri lăturalnice, lipsa lătratului reprezentau semne clare care indicau turbare.

De asemenea, se ştia că muşcatura câinelui turbat este mortală, iar pericolul turbării era considerat atât de mare încât rabinii au permis violarea legii: câinele turbat putând fi omorât în ziua de Sabat (sâmbăta).

O altă boală foarte cunoscută era şi tuberculoza taurinelor, dar ei nu i s-a acordat o atenţie deosebită, carnea provenită de la aceste animale fiind declarată permisa consumului. Singura leziune care o făcea exclusă de la consum era ulceraţia de la nivelul pulmonului (care putea fi şi o cavernă, adică un stadiu avansat al tuberculozei). *** Istoria Indiei are rădăcini ce merg până în anul 6000 î.Hr. Popoarele migratoare au invadat India, venind din Asia Centrală, în valuri succesive.

Hinduismul reprezintă întregul sistem de religii indiene, avându-şi îşi are originea în două izvoare principale: Civilizatia Hindu-preariană cuprinde mileniul III î.Hr. şi prima jumătate a mileniului II î.Hr. Este vorba despre o populaţie de rasă intermediară între negri şi albi (dravidienii). De la aceştia au rămas vestigii artistice. Înainte de anul 2000-2500 î.Hr., India a fost locuită de o populaţie ce a construit bijuterii arhitecturale. Ei au fost cei care au împărtăşit credinţa care, se presupune, ar sta la temelia învăţăturii hinduse despre legea karmică (karma = fapta) şi despre transmigrare. Unele simboluri idolatre ale lor amintesc de cultul de mai târziu al zeului Shiva şi al Zeiţei Mame.

284

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

HISTORY

În anul 1928 au fost descoperite ruinele oraşului Mohenjo-Daro (Dealul Morţilor), ridicat în perioada 3000-2800 î.Hr. Locuitorii acestei localităţi cultivau grâu, orz, bumbac, mazăre. Ei creşteau vite, oi, capre, păsări şi elefanţi. Femeile foloseau parfumuri şi rujuri. Aici s-au descoperit numeroase băi publice, dar şi primele sisteme de canalizare...

Cercetătorii au mai găsit vase ce conţineau diverse leacuri empirice: oase de sepie pentru boli de ochi şi urechi, un praf de rocă de Himalaya pentru dispepsii şi boli de ficat.

Civilizatia ariană. La mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., triburi europene - autodefinindu-se arieni (nobili ori stăpâni) - îşi fac apariţia în nord-vestul Indiei. Aceste triburi sunt înrudite prin sânge şi limbă cu vechii greci, latini, celţi, germani şi slavi, precum şi cu indo- iranienii.

Literatura sacră Literatura religioasă hindusă se împarte în două mari grupe denumite shruti şi smrti. Limba în care au fost redactate a fost limba sanscrită.

Literatura religioasă hindusă a fost păstrată prin tradiţie orală. De aici provine şi denumirea de shruti = auz. Aşa s-au păstrat cele patru colecţii cunoscute sub numele de VEDE. De altfel, cuvântul veda înseamnă cunoaştere. Data compunerii acestora este incertă, se crede că ea datează de la anul 600 î.Hr. RIG-VEDA conţine 1.028 de imnuri religioase, liturgice, dedicate unor zeiţe diferite.

SAMA-VEDA conţine 1.810 versuri, cuprinzând cântece şi melodii folosite de preoţi în timpul cultului.

AYUR-VEDA are doua părţi distincte: veda albă şi veda neagră, care cuprinde instrucţiuni privind oficierea jertfelor.

ATHAR-VEDA este formata din 731 de imnuri cu caracter magic.

Dintre alte scrieri indiene, pot fi amintite şi: Brahmanas. Sunt texte sacerdotale care interpretează şi explica ritualurile folosite în cadrul unor anumite jertfe. Cel mai elaborat şi important sacrificiu era cel al calului, pentru săvârşirea căruia era nevoie de un an întreg. Acest sacrificiu era extrem de costisitor: ritualul începea prin sacrificarea a 609 animale.

Upanisadele. Sunt scrieri mistice, constituite din 108 poeme ce se ocupă cu căutarea sensului vieţii şi universului. În cele din urmă, sunt vestitele epopei indiene Ramayana şi Mahabharata.

Credinţa religioasă hindusa este dominată de două doctrine fundamentale: karma (destin, soartă) - care nu poate fi stăpânită, schimbată sau distrusă - şi samsara (reîncarnarea). Aceste doctrine spun că sufletele individuale există din veşnicie, fiind angrenate într-un veşnic ciclu de reveniri existenţiale: naştere-moarte-renaştere. Renaşterea nu este, deci, un fenomen limitat la oameni. Orice fiinţă sau lucru se supune acestei legi.

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

285

HISTORY

HISTORY OF VETERINARY MEDICINE

RAPORTUL OM-ANIMAL. MEDICINA ŞI MEDICINA VETERINARĂ Vedele reprezintă sursa principală despre medicina şi medicina veterinară hindusă. Rig-Veda şi Athar-Veda dau indicaţii medicale de anatomie, fiziologie, patologie. Athar-Veda conţine formule de exorcism şi rugăminţi adresate zeilor pentru însănătoşirea omului şi animalelor sale.

Conform concepţiilor Vedelor, omul şi vieţuitoarele au trupul perforat de orificii (nazale, orbitale, otice, bucală, anală). Prin aceste orificii pătrund nişte sufluri divine numite “prane”, care au drept corespondent cele cinci simţuri: vizual, auditiv, gustativ, olfactiv şi tactil. În inimă stă prana centrală. Din ea iradiază, spre periferia corpului, sufluri secundare. Aceste sufluri circulă prin nişte canale imaginare şi întreţin viaţa.

Conceptul privind starea de sănătate şi de boală este cuprins în colectia de texte Ayur-Veda. Debutul scrierii acestor texte a fost în secolul VII î.Hr., ele fiind completate mereu de alţi autori, cunoscuţi sau necunoscuţi. Ele se completează şi în prezent, reprezentând medicina indiană tradiţională.

Ayur-Veda conţine 8 cărţi: marea chirurgie; mica chirurgie (chirurgia a fost punctul forte al medicinei indiene vedice); tratamentul bolilor corpului; demonologia; medicina copiilor; toxicologia; lista elixirelor; lista de afrodiziace.

Principalii medici care ar fi scris texte ayur-vedice sunt: Charaka a fost medic la curtea regelui Kaniska. Textele scrise de el sunt cuprinse în 8 cărţi – Charakasamitha. El se ocupa de anatomie, fiziologie şi medicina internă, având şi o carte cu caracter exclusiv veterinar. Aceasta trata bolile cailor.

Susruta, renumit chirurg din secolul VI î.Hr., scrie texte – Susrutasamitha - ce cuprind observaţii şi practici chirurgicale. Aici se descriu zeci de instrumente chirurgicale modelate în chip de animale şi care se numeau: şacal, crocodil, vultur, leu... În vechea Indie, toţi medicii trebuiau să ştie să opereze.

Salihatra, din Kondohar, trata bolile cailor şi elefanţilor.

Regele Asoca a oficializat religia budista în India. În prima sa proclamaţie pentru popor afirma că “omul cu suflet bun care-l iubeşte pe Budda nu va omorî niciodată vreun animal”. În a doua proclamaţie anunţa înfiinţarea a două azile-spitale pentru oameni şi animale. Spitalele veterinare, care funcţionează din considerente religioase, există şi astăzi în India, la Bombay. Într-o veche cronică indiană, se spune că regele Dutha-Gamani a ordonat înfiinţarea unui post de medic la fiecare grup de zece sate, medicul acordând asistenţă atât omului, cât şi animalelor.

Biomedicina ayur-vedica priveşte organismele vii ca fiind alcătuite

286

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Vol II - Nr. 7 (5/2017)

HISTORY

dintr-o combinaţie de 5 elemente fizice cu corespondente organice: - pământ – ţesuturi solide; - apă –sucuri organice; - foc – bila; - spaţiu – topografia organelor.

Pe baza corespondenţei cosmos – mezocosmos – microcosmos rezultă că numărul zilelor din calendarul indian este de 360, altarul vedic trebuia făcut din 360 de cărămizi, iar în corpul fizic există 360 de oase.

Pentru a ajunge la aflarea numărului de 360, indienii disecau animale şi, uneori, oameni, ajungând la concluzia că exista 210 articulaţii şi 500 de muşchi. În acea perioadă se practica cezariana, amigdalectomia, extragerea fătului mort prin laparatomie, se reduceau luxaţiile, se practicau rinoplastii. Anestezia se obţinea cu fumigaţii de cânepă indiană.

Bolile interne se diagnosticau prin examen clinic, tratamentul se baza pe droguri vegetale (existau peste 700 de droguri vegetale), produse animale (tiroida), minerale (antimoniu, borax, sulfat de cupru). Se foloseau afrodiziacele şi antidoturi contra otravurilor şi muşcaturii de şarpe, arzând muşcatura cu fierul roşu. În cărţile ayur-vedice, lepra ocupa un loc însemnat, indienii tratând această boală cu fructele arborelui kalow. Malaria era şi ea cunoscută, pentru prevenirea ei recomandându-se insistent stârpirea ţânţarilor.

Holera era descrisă ca o epidemie gravă, luată din apa fluviilor. Variola era şi ea binecunoscută, practicându-se variolizarea. Într-un tratat vechi de medicină veterinar (secolul III î.Hr. ), scris pe foi de palmier, există o clasificare a bolilor specifice bovinelor, fiind descrise 60 de specii de plante medicinale şi diverse remedii de origine animală şi săruri minerale. În acea vreme se practicau venisecţiile şi vezicatorile, în special la cai. Experţii au putut recunoaşte următoarele boli: pesta bovină, antraxul, meningoencefalita, cenuroza la oaie, dizenteriile. În vechea religie, animalele sunt puse sub protecţia legilor, plecându-se de la principiul nevătămării lor. Vaca era, pentru hinduşi, un animal sacru, fiind considerată “mamă a lumii”. Fiecare parte a corpului vacii era locuită de o zeitate, iar părul ei era sacru. Urina vacii era considerată drept cea mai sfântă apă şi, la fel ca şi balega, ea are puterea de a curăţii de păcate şi de a sfinţi. Balega mai este folosită ca dezinfectant şi chiar ca medicament.

La fel ca şi codul lui Hammurabi la babilonieni, şi aici existau legi care reglementau practica medicală şi fixau pedepse în cazul iatropatiilor (erori medicale) dovedite, cunoscute ca “Legile lui Manu”. (va urma)

287

TALON DE ABONAMENT Doresc să mă abonez Varianta electronică:

q Abonament pentru 1 an (6 numere) - 200 RON (cu toate taxele incluse) q Abonament pentru 2 ani (12 numere) - 350 RON (cu toate taxele incluse)

Varianta print:

q Abonament pentru 1 an (6 numere) - 350 RON (cu toate taxele incluse) q Abonament pentru 2 ani (12 numere) - 500 RON (cu toate taxele incluse) * Studenții și pensionarii beneficiază de 50% reducere

REVISTĂ CREDITATĂ CU 15 PUNCTE ANUAL PENTRU ABONAMENTELE PLĂTITE Nume:................................................................................... Prenume: ...................................................................................................

Dna

Dl

Dra

Adresă domiciliu: ..................................................................................................................................................

Municipiu: ........................................................................ Sect.: ................ Judeţ:............................................................ Oraş:............ ..................................................... Comună: ...................................................................................................... Cod poştal: ...................

Telefon:............................................................................. Număr atestat de liberă practică.................................................................

Specialitate ........................................................................................

student

rezident

medic specialist

medic primar

Competenţă ............................................................................... Denumire instituţie: .......................................................

Domeniu de activitate:

Privat

Public

Secţie: ................................................................................................. Funcţie: ......................................................................

Specialitate: ................................................................. Adresă instituţie: ............................................................................ .................................................... Municipiu: ....................................................Sect.: ........... Judeţ:................................. Oraş:............ ..................................................... Comună: ...................................................................................................... Cod poştal: ................... ............................ Telefon: .......................................... Mobil: ......................................................

E-mail: ........................................................................ Web: ...................................................................................................

CUI instituţie: Plătitor de TVA:

da

nu

Factură - vă rugăm să completaţi cu coordonatele necesare emiterii facturii: Denumire persoană: ...................................................... Denumire instituţie: ..................................................................

Adresa pentru primirea revistelor:

Domiciliu

Instituţie Data:

/

/

Semnătură:…..………….….......…

După completare, vă rugăm să trimiteţi talonul însoţit de dovada efectuării plăţii scanate la adresa de email redactia@innovationinhealth.ro. Mulţumim!

Adeverinţa pentru abonarea la revistă se eliberează în maximum 5 zile lucrătoare de la exprimarea solicitării dvs., după efectuarea plății

!

Plata abonamentului se va efectua prin mandat poştal sau prin ordin de plată ori transfer bancar pe coordonatele: SC MULTIMEDIA BUSINESS CORPORATION SRL SEDIUL SOCIAL: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 273, SECTOR 6, BUCUREȘTI CUI: 36470399, J40/11437/2016 CONT IBAN RON: RO34BACX0000001342496001 BANCA: UNICREDIT BANK, SUCURSALA RAHOVA

PORTOFOLIU n R eviste știinţifice și de informare in domeniul sanitar și veterinar, ce oferă un conţinut editorial de actua­litate la cel mai înalt nivel, realizate în parteneriat cu profesori doctori renumiţi în domeniu, KOL, având girul societăţilor, asociaţiilor și instituţiilor importante din România Reviste științifice dedicate profesioniștilor din domeniul veterinar

Reviste științifice dedicate profesioniștilor din domeniul sanitar

n Organizare de evenimente științifice și de premiere dedicate profesioniștilor din sistemul sanitar și veterinar

n Realizare ghiduri medicale, proiecte speciale, cărți, broșuri, materiale și produse dedicate targetului dvs. n E-mailing - creare și trimitere de newslettere personalizate n Creaţie & DTP - servicii complete de grafică computerizată pentru realizarea de publicaţii, cărți, ghiduri, vizualuri, materiale promoționale, invitații, bannere, roll-up-uri, pliante, flyere etc. (project management, concept, layout, realizare grafică) n Realizare website-uri. n Realizare cursuri online dedicate specialistilor din domeniul sanitar și veterinar

www.innovationinhealth.ro

B.A. Vițălaru, D. Crînganu, Raluca Crînganu

4th 25 mai 2018, ora 19.00, București Dacă aveți proiecte, produse, servicii inovatoare și doriți să vă aflați printre nominalizații ediției din 2018 și, de ce nu, printre premianții Galei, vă invităm să ne trimiteți informațiile la adresa redactia@innovationinhealth.ro.

De asemenea, dacă doriți să vă aflați printre partenerii și susținătorii Galei 2018 și doriți să consultați oferta noastră de servicii de promovare, vă rugăm să ne scrieți la redactia@innovationinhealth.ro până la data de 31 ianuarie 2018.

88 www.innovationinhealth.ro.

ORGANIZATOR