Rjvmf 3 (1) 2017

Anul II / Vol. 2/ Nr. 3 (1) 2017

REVISTĂ EDITATĂ ÎN PARTENERIAT CU EDITURA

Editura Etna este înscrisă în Societatea Editorilor Români.

Acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS ) la poziția 241 şi de Colegiul Medicilor din România (CMR)

ACREDITATĂ DE

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology www.rjvmf.innovationinhealth.ro

BOLI INFECȚIOASE

TEMA EDIȚIEI

1E5DITE CR EMC

E D I T O R I A L

Dragoș Marius CHIRIAC, Redactor-șef

ROLUL MEDICILOR VETERINARI ESENȚIAL ÎN PREVENȚIA ȘI COMBATEREA BOLILOR INFECȚIOASE

E

ste deja cunoscut faptul că bolile infecțioase afectează unele specii de animele, dar și omul.

Se transmit, prin diverse moduri, de la animal la animal și de la animal la om. De aceea, un medic veterinar are un rol hotărâtor în prevenția și tratarea acestor boli la animalele de rentă, de companie și la animalele sălbăticite (câini, pisici).

Se știe că unele boli infecțioase cum este rabia produc tulburări neurologice. Tulburările de comportament, hiperexcitabilitatea, tulburările neurovegetative, tulburările locomotorii și nu numai sunt simptome aproape clare ale acestor boli.

Decesul apare la 100% din cazurile raportate, dacă vorbim despre rabie, de exemplu. În ceea ce priveşte animalele de rentă, cazurile suspecte de boli infecţioase trebuie raportate de medicii veterinari factorilor decizionali. Experții din laboratoarele specializate, prin teste de screening, verifică informațiile obținute în teren de veterinari. Tot veterinarii trebuie să izoleze și să sacrifice animalele de fermă respective. Evident, atunci când este cazul.

Importanța economică a situațiilor de acest fel este deja cunoscută: cheltuieli mari în ceea ce privește eradicarea focarelor de boală; se aplică restricții privind exportul de animale din specia respectivă (din zona unde s-a descoperit

E D I T O R I A L

cazul/s-au descoperit cazurile), dar şi a produselor şi subproduselor de origine; sume investite în aplicarea măsurilor de protecție a sănătății publice ș.a.m.d.

Un sistem sigur de identificare a animalelor cu risc de boli infecțioase, un sistem de verificare preventivă (teste de screening) a animalelor din specii cu risc crescut în ceea ce privește apariția unor astfel de boli, o alimentație corectă, distrugerea animalelor bolnave și a produselor derivate din carne prin incinerare, un import selectiv de animale, de produse de origine animală și de embrioni, vaccinarea ș.a. scad riscul de îmbolnăvire al populațiilor animaliere. În ceea ce priveşte animalele de companie cu boli incurabile, este clar că (din punct de vedere emoţional) nu îi este uşor unui medic veterinar să euthanasieze un câine, o pisicuţă etc.

Din păcate, uneori este necesar să fie luată o astfel de decizie.

Acesta trebuie să înţeleagă prin ceea ce trece un proprietar de animale, dar – în acelaşi timp – trebuie să perceapă şi durerile fizice ale unui animăluţ aflat într-o astfel de situaţie şi să-i curme suferinţele. Într-o astfel de împrejurare lupta se duce (de multe ori) cu proprietarul, care este, evident, foarte ataşat de acel sufleţel.

Legat de ceea ce am scris mai sus, este clar că soarta noastră, a rasei humanoide, depinde de bunăstarea tuturor animalelor de pe Terra. Concluzia a fost deja formulată logic de savantul francez Louis Pasteur: “Medicul uman salvează omul. Medicul veterinar salvează omenirea”.

Ca atare, dumneavoastră dragi cititori ai revistei, aveți misiunea nobilă de a vindeca animale, dar și de a ne proteja sănătatea nouă, oamenilor.

ROLUL MEDICILOR VETERINARI - ESENȚIAL ÎN PREVENȚIA ȘI COMBATEREA BOLILOR INFECȚIOASE

36

Dragoș Marius Chiriac, Redactor-șef

6

20

RABIA LA VACĂ - CAZ CLINIC Cow’s rabia - Clinical case A. Tudose, D.E. Gîscă, Ana Tudose

ORIGINAL ARTICLE

TETANOSUL LA CABALINE ȘI SUINE Tetanus in suines and equines A. Tudose, D.E. Gîscă, Ana Tudose

12

CLINICAL CASE

40

INDICI MICROBIOLOGICI AI CARCASELOR DE BOVINE, OVINE ŞI PORCINE ÎN PERIOADA DE COMERCIALIZARE Microbiological indices of cattle, sheep and pigs carcasses during sale period

REVIEW

UPDATE ÎN PAPILOMATOZA CUTANATĂ BOVINĂ: NOUTĂȚI ȘI ABORDĂRI TERAPEUTICE Update in bovine cutaneous papillomatosis: news and therapeutically approach Florentina Daraban-Bocăneți, Oana Irina Tănase, Elena

N. Starciuc, R. Antoci

Velescu, C. Daraban

EPIDEMIOLOGIA MAMITELOR LA CĂŢELELE AFLATE ÎN LACTAŢIE Lactating bitches mastitis epidemiology

EVENTS CALENDAR

46

I. Vasiu, R.A. Pop, Ioana Adriana Matei, F.G. Brudașcă

CONGRESUL DE ENDOCRINOLOGIE VETERINARĂ 2017 2017 Veterinary Endocrinology Congress

Anul II / Vol. II / Nr. 3 (1/2017) COORDONATOR REVISTĂ Dr. Gabriela GEORGESCU REDACTOR-ȘEF Dragoș Marius CHIRIAC

S U M A R

3

EDITORIAL

ABONAMENTE ȘI PUBLICITATE MULTIMEDIA BUSINESS CORPORATION

E-mail: redactia@innovationinhealth.ro Web: www.innovationinhealth.ro Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

SENIOR EDITORI COMITET EDITORIAL Prof. Univ. Dr. Viorel ANDRONIE Șef lucr. Dr. Eusebiu Viorel ȘINDILAR Prof. Univ. Dr. Gheorghe SOLCAN Șef lucr. Dr. Alexandru VIȚĂLARU Prof. Univ. Dr. Nicolae STARCIUC Asist univ. Dr. Florentina (REPUBLICA MOLDOVA) DARABAN-BOCĂNEȚI Prof. Univ. Dr. Alexandru ȘONEA Asist. univ. Dr. Răzvan Conf. Univ. Dr. Alexandru DIACONESCU Nicolae MĂLĂNCUS Conf. Univ. Dr. Violeta-Elena SIMION Asist. univ. Dr. Mariana GRECU Conf. Dr. Aurelian PAȘCA Dr. Ruxandra Otilia CRISTEA Șef lucr. Dr. Ciprian OBER Dr. Dan Eugen GÎSCĂ Dr. Florin LECA ISSN: 2537 – 4095 Dr. Cristina PREDA ISSN-L: 2537 – 4095 Dr. Ana TUDOSE Dr. Andrei TUDOSE ISSN (online): = ISSN 2558 - 9318 Dr. Iosif VASIU www.rjvmf.innovationinhealth.ro

Copyright © 2017 Multimedia Business Corporation Drepturile de autor pentru articolele și fotografiile publicate aparţin exclusiv Multimedia Business Corporation. Reproducerea, totală sau parţială, și sub orice formă, tipărită sau electronică, sau distribuţia materialelor publicate se face numai cu acordul scris al MBC. Responsabilitatea asupra conţinutului original al materialelor aparţine în întregime autorilor.

Persoanele intervievate răspund de conţinutul declaraţiilor lor, iar utilizatorii spaţiului publicitar, de informaţiile incluse în machete.

ORIGINAL ARTICLE

Tetanus in suines and equines

TETANOSUL LA CABALINE ȘI SUINE TETANUS IN SUINES AND EQUINES OPEN ACCES JOURNAL Dr. Andrei Tudose , Dr. Dan Eugen Gîscă , Dr. Ana Tudose 1. Cabinet Medical Veterinar Individual, localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Galați, 2. Cabinet Medical Veterinar Individual, localitatea Vânători, județul Galați, 3. Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Galați 1

2

3

Corresponding author: Dr. Dan Eugen Gîscă Localitatea Vânători, județul Galați, Strada Bradului Nr 41, telefon 0723510751, E-mail: c_mv@windowslive.com

Recieved: March 2017 Accepted: April 2017

REZUMAT Tetanosul este o boală toxiinfecțioasă comună omului și mai multor specii de animale domestice și sălbatice, fiind caracterizată printr-o excitabilitate exagerată a centrilor nervoși motori, însoțită de contracții spasmodice, tonice ale întregii musculaturi striate.

Receptivitatea animalelor diferă în funcție de specie. Astfel, receptivitatea maximă o prezintă ecvinele, urmate de suine, ovine, taurine și carnasiere.

CUVINTE-CHEIE:

tetanos, cabaline, suine

ABSTRACT Tetanus is a toxi-infectious disease common both to people and several domestic and wild animal species. It is characterized by an exagerated excitability of motor nervous centers, accompanied by tonic, spasmodic contractions, of all striated muscle mass.

Animal receptivity differs according to species. Thus, maximum receptivity is shown by equines, followed by suines, ovines, cattle and preditories.

KEYWORDS: Cite this article: A. Tudose, D.E. Gîscă, Ana Tudose.

Tetanus in suines and equines.

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 3(1): 6-11.

INTRODUCERE

tetanus, equines, suines

Cabalinele și suinele sunt cele mai receptive animale la tetanos, motiv pentru care recomandarea este ca - la orice intervenție chirurgicală sau de potcovire - să se realizeze și seroprevenția cu ser antitetanic. Sunt zone geografice cunoscute ca zone tetanigene, motiv pentru care un rol important în prevenție îl are și informarea deținătorilor de animale.

Zona în care am diagnosticat cazurile clinice este o zonă cunoscută ca tetanigenă în ultimii

6

ani, acolo fiind diagnosticate 10 cazuri de tetanos la cal și 15 cazuri de tetanos la porc.

Agentul cauzal este toxina elaborată de Clostridium tetani, o bacterie sporulată, mobilă, anaerobă și Gram pozitivă. Bacteria este larg răspândită în natură și trăiește în tubul digestiv al omului și al animalelor, unde se înmulțește.

Fiind strict anaerobă, nu se înmulțește în mediul extern, unde se găsește numai sub formă de spori. Prin multiplicare, produce o exotoxină de natură proteică, solubilă în apă, care are

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

A. Tudose, D.E. Gisca, Ana Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 1.

Facies speriat

Figura 2.

Facies speriat

două componente: tetanospasmina (cu acțiune asupra sistemului nervos, responsabilă de contracția tonică a mușchilor striați) și tetanolizina, cu acțiune hemolitică.

MATERIALE ȘI METODE

Cabalinele care au fost potcovite recent și suinele supuse intervențiilor chirurgicale de castrare, fără a se face și seroprevenția specifică. Un mânz cu semne clinice de tetanos, contaminat prin plaga ombilicală. Examen clinic, anamneză.

Animalele examinate clinic prezentau semnele clinice specifice tetanosului: jenă progresivă a mișcărilor de masticație, deglutiție și probleme de locomoție (flexarea membrelor, a gâtului,

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

întoarcerea pe loc deveneau din ce in ce mai dificile, iar mersul înapoi era aproape imposibil).

Jena în masticație și deglutiție a fost prezentă la început numai pentru furajele grosiere, apoi și față de cele moi, pentru ca, spre sfârșit, deglutiția să devină imposibilă chiar și pentru apă.

De obicei, proprietarul anunță medcul veterinar când observă că animalul nu mai poate bea nici apă și când s-au instalat deja contracțiile musculare generalizate. Sunt situații în care putem surprinde în evoluție întreaga pleiadă a semnelor clinice în evoluție: facies speriat (Figura 1, 2); transpirație intensă, observată pe laturile gâtului (Figura 3); nări în trompetă, din cauza lipsei de oxigen (Figura 4); globii oculari

7

ORIGINAL ARTICLE

retractati in orbite, acoperiți de pleoapa a treia (Figura 5); contracții generalizate ale întregii musculaturi scheletice (Figura 6); mișcări de pedalare din poziția culcat (Figura 7).

Tetanus in suines and equines

La mânz am observat gâtul imobil, mușchii cervicali puternic contractați (Figura 8), în final contracția generalizată a întregii musculaturi a corpului (Figura 9).

Figura 3.

Transpirație intensă

Figura 4.

Nări în trompetă

Figura 5.

Globii oculari retractați în orbite, acoperiți de pleoapa a treia

8

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

A. Tudose, D.E. Gisca, Ana Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 6.

Contracții generalizate

Figura 7.

Mișcări de pedalare din poziția culcat

Figura 8. Mușchii cervicali puternic contractați

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

Figura 9. Contracția generalizată a întregii musculaturi a corpului

9

ORIGINAL ARTICLE

Tetanus in suines and equines

Figura 10.

Contracția membrelor

Figura 11.

Globii oculari retractați în orbită, facies speriat

Figura 12.

Coada rigidă

10

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

A. Tudose, D.E. Gisca, Ana Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

La suine se observă plaga de castrare, contracția membrelor (Figura 10), globii oculari retractați în orbită, facies speriat (Figura 11), coada rigidă (Figura 12).

Moartea se produce prin asfixie sau epuizare nervoasă.

CONCLUZII

Contaminarea cabalinelor s-a realizat, în majoritatea cazurilor, prin microleziunile

CV

DR. ANA TUDOSE

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

produse de potcovire, cu excepția mânzului la care porta de intrare a fost reprezentată de plaga ombilicală.

La suine, tetanosul a apărut după 7 zile de la efectuarea castrării, fără a se face seroprevenția specifică.

Obligatoriu, la cabaline și suine se recomandă seroprevenția specifică cu ser antitetanic, înainte de potcovire și castrare.

Absolventă a U.S.A.M.V. Iași - Facultatea de Medicină Veterinară, promoţia 2009 - în perioada 2009-2012 lucrează în cadrul C.S.V. SMÂRDAN, jud. Galati, - în perioada 2009-2011 este studentă în cadrul Universității „Vasile Alecsandri” –Facultatea de Inginerie, Bacău. A absolvit masterul: „Chimia și ingineria prelucrării și valorificării produselor naturale”.

- în perioada 2012 - 2014 lucrează în cadrul D.S.V.S.A. GalațiL.S.V.S.A. Galați.

- din 2015 și până în prezent lucrează în cadrul D.S.V.S.A. Galați.

- Domenii de interes: serologie și virusologie

11

ORIGINAL ARTICLE

Microbiological indices of cattle, sheep and pigs carcasses during sale period

INDICI MICROBIOLOGICI AI CARCASELOR DE BOVINE, OVINE ŞI PORCINE ÎN PERIOADA DE COMERCIALIZARE MICROBIOLOGICAL INDICES OF CATTLE, SHEEP AND PIGS CARCASSES DURING SALE PERIOD OPEN ACCES JOURNAL Nicolae Starciuc, Ruslan Antoci Disciplina Boli infecțioase, Catedra Clinici II, Universitatea Agrară de Stat din Moldova, Facultatea de Medicină Veterinară și Știința Animalelor Recieved: April 2017 Accepted: April 2017

Corresponding author: Dr. hab., prof. univ. Starciuc Nicolae Facultatea de Medicină Veterinară și Știința Animalelor Str. Mircești 50, Chișinău, E-mail: n.starciuc@uasm.md

REZUMAT Rezultatele cercetărilor au avut ca scop compararea gradului de contaminare cu microorganisme a carcaselor de bovine, ovine și porcine în perioada de comercializare în cadrul Întreprinderii Municipale „Piața agricolă centrală” din Chișinău. Prelevarea probelor pentru examinare s-a efectuat în diferite perioade ale anului corespunzatoare celor patru anotimpuri. În rezultatul investigațiilor s-a stabilit că cea mai mare încărcătură microbiană o au carcasele de ovine, urmate de carcasele de porcine și bovine. Acest fenomen se explică prin faptul că există un grad mic de respectare a normelor igienice în timpul sacrificării ovinelor și porcinelor în condiții casnice, dar și în timpul transportării acestora pentru comercializare.

CUVINTE-CHEIE:

carcase, microfloră, contaminare, frotiu, prelevare de probe

ABSTRACT The aim of researches was to compare the level of contamination with microorganisms of cattle, swine and sheep carcasses on trading period in the „Agricultural Central Market” of Chisinau. Sampling for examination was collected at different times of the year corresponding to the four seasons. As a result of investigations it was established that the highest microbial load was established of the sheep carcasses have followed the carcasses of pigs and cattle. This phenomen is explained by the fact that there is a low degree of compliance hygiene during the slaughter of sheep and pigs in home conditions, but also during their transportation for sale.

Cite this article: N. Starciuc, R. Antoci.

Microbiological indices of cattle, sheep and pigs carcasses during sale period.

Rom J Vet Med Pharm. 2017; Vol. II 3(1): 12-18.

KEYWORDS:

12

carcasses, microflora, contamination, smear, sampling

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

N. Starciuc, R. Antoci Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

INTRODUCERE

În industria cărnii, microorganismele au un rol deosebit în modificarea proprietăţilor organoleptice şi nutritive ale cărnii, care prin compoziţia ei chimică reprezintă un mediu foarte prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor [3, 6].

Pentru prevenirea efectului dăunător al microorganismelor, este necesară cunoaşterea tipurilor de microorganisme care se găsesc pe carne şi pe diversele produse din carne şi condiţiile în care acestea se dezvoltă şi provoacă alterarea.

Odată cu sacrificarea animalului, aportul de oxigen la nivelul musculaturii prin sânge încetează, ceea ce creează condiţii anaerobe în profunzimea maselor de carne, iar aciditatea acestora creşte. În straturile superficiale în care pătrunde oxigenul, carnea îşi păstrează culoarea roşie aprinsă şi aciditatea ei nu creşte [4,7]. Ca urmare, la suprafaţa cărnii se va dezvolta microfloră aerobă, iar în interiorul ei cea anaerobă sau facultativ anaerobă. Cum majoritatea microorganismelor nu se dezvoltă la temperaturi joase, reiese că - pentru prevenirea alterării profunde - carnea trebuie răcită cât mai repede după obţinere. Din acest considerent, este important de întreprins măsuri pentru a preveni multiplicarea microorganismelor ce contaminează carnea.

Cercetările făcute asupra diferitelor ţesuturi de carne, provenite de la animale sănătoase, tăiate cu respectarea regulilor de asepsie (neinfectate), au demonstrat în cele mai multe cazuri

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

lipsa microorganismelor în muşchi. În schimb, au fost găsite microorganisme în organe.

Calitatea igienică a cărnii depinde de o serie de factori, şi anume: factori dependenţi de animale și factori dependenţi de unitatea de sacrificare.

Germenii patogeni sunt foarte rar întâlniţi pe carnea obţinută şi procesată în condiţii igienice bune. În aceste situaţii, suprafaţa unor asemenea carcase este contaminată în mod obişnuit cu diferite specii saprofite de microorganisme, în special bacili sau cocobacili Gram negativi și micrococi.

Animalul viu prezintă două suprafeţe principale de expunere la contaminarea bacteriană din mediul înconjurător. Una constă din suprafaţa pielii, care poate fi acoperită cu diferite impurităţi etc., iar cea de-a doua o constituie tractul gastro-intestinal, cavităţile nazo-faringiene şi porţiunea externă a căilor urogenital (care conţine o floră bacteriană caracteristică, adaptată acestor condiţii de mediu).

Starea fiziologică a animalului ce urmează a fi sacrificat influenţează considerabil multiplicarea bacteriilor în carne. La animalele epuizate de călătorii lungi sau la cele bolnave, înainte de tăiere, vasele sanguine sunt invadate de flora microbiană intestinală. În plus, pH-ul ridicat al animalelor tăiate în stare de oboseală sau bolnave favorizează creşterea numărului bacteriilor şi influenţează negativ conservabilitatea cărnii [2,5].

13

ORIGINAL ARTICLE

Microbiological indices of cattle, sheep and pigs carcasses during sale period

Contaminarea suprafeţei carcasei are o importanţă considerabilă. Aceasta este demonstrată de faptul că bacteriile găsite în carne sunt, în general, identice cu cele de pe pielea animalului, fiind în majoritatea lor aceleaşi cu cele de pe sol şi păşune. Este important ca animalele să fie aduse la tăiere în condiţii căt mai igienice, menţinându-se curate atăt la fermă, cât şi în timpul transportului sau în baza de recepţie a abatorului [1,7].

Luând în considerare cele menționate, investigaţiile au avut ca scop stabilirea numărului de

14

microorganisme pe frotiurile amprentă realizate de pe suprafaţa carcaselor de bovine, ovine şi porcine, cât şi din profunzimea probelor în perioada de comercializare.

MATERIAL ȘI METODĂ

Cercetările au fost efectuate la catedra Epizootologie a Facultăţii de Medicină Veterinară și Știința Animalelor, Universitatea Agrară de Stat din Moldova (laboratorul de microbiologie); în laboratorul de expertiză sanitară veterinară din cadrul Întreprinderii Municipale „Piaţa agricolă

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

N. Starciuc, R. Antoci Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

centrală” din Chişinău; în laboratorul de microbiologie a Institutului Public ”Centrul Republican de Diagnostic Veterinar”.

Obiectul cercetărilor a fost compararea gradului de contaminare cu microorganisme a carcasele de bovine, ovine şi porcine livrate în Întreprinderea Municipală „Piaţa agricolă centrală” pentru comercializare, toate acestea provenind de la unităţile zootehnice pentru creşterea animalelor agricole din comunele municipiului Chişinău şi din diferite raioane ale republicii, cât şi de la crescătorii particulari de animale.

Frotiurile amprentă au fost prelevate de la carcase depozitate în hală pentru a fi comercializate şi peste 48 de ore de la sosire. După prelevarea în mod steril, frotiurile au fost colorate după metoda Gram şi examinate la microscopul biologic cu dimensiunea 10x 40 a câte trei câmpuri microscopice de pe fiecare frotiu, de pe suprafaţă şi din analogic din profunzime, cu stabilirea numărului de microorganisme din câmpul microscopic. De regulă, probele de la carcasele destinate cercetărilor au fost prelevate de la aducerea acestora în hală pentru a fi

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

comercializate şi la intervalele de 24 şi 48 ore după sosire. Pentru investigaţiile microbiologice, probele de carne au fost prelevate prin intermediul unui cuţit steril flambat cu care s-au taiat câteva bucăţi de carne de formă cubică, cu latura de 8-10 cm şi cu greutatea de 100-150 g, de la suprafaţa carcasei, cât şi din profunzimea sfertului anterior şi posterior al carcasei.

REZULTATE

Pe graficele 1 și 2 sunt prezentate rezultatele investigaţiilor referitor la numărul microorganismelor pe frotiurile amprentă de pe suprafaţa şi din profunzimea carcaselor de bovine, ovine şi porcine.

Studiul efectuat a demonstrat că, până la transportul carcaselor în hală pentru a fi comercializate (grafic 1), cel mai mare număr de microorganisme pe frotiurile amprentă de pe suprafața carcaselor a fost stabilit la carcasele de ovine, constituind în luna iulie valoarea 63 de microorganisme pe frotiurile de pe suprafaţa carcaselor şi valori de 9 microorganisme pe frotiurile din profunzimea probei. La carcasele de porcine, cel mai mare număr al microorga-

15

ORIGINAL ARTICLE

Microbiological indices of cattle, sheep and pigs carcasses during sale period

nismelor din frotiurile de pe suprafaţa carcaselor a fost stabilit în luna iulie (cu valoarea 46 de microorganisme) şi 8 microorganisme pe frotiurile preparate din profunzimea probelor. Iar la carcasele de bovine în luna iulie, cel mai mare număr de microorganisme pe frotiurile de pe suprafața carcaselor de bovine a fost de 39 și

7 microorganisme pe frotiurile din profunzime.

După mai mult de 48 de ore după plasarea carcaseleor în hală pentru a fi comercializate, cel mai inalt indice de conținut al microorganismelor a fost stabilit la carcasele de ovine, având indicele de 87 microorganisme pe frotiurile de pe suprafața carcaselor și respectiv 12 microor-

Graficul 1.

Numărul microorganismelor pe frotiuri amprentă până la plasarea în hală (carcase bovine, ovine, porcine)

16

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

N. Starciuc, R. Antoci Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Graficul 2.

Numărul microorganismelor pe frotiuri amprentă după 48 ore de comercializare (carcase bovine, ovine, porcine)

ganisme pe frotiurile din profunzimea probelor, iar cel mai mic indice a fost stabilit la carcasele de bovine, constituind 41 de microorganisme pe frotiurile de pe suprafața carcaselor și 7 microorganisme pe frotiurile din profunzimea probei.

CONCLUZII

1. Încărcătura microbiană a carcaselor de bovine, ovine şi porcine este în corelaţie cu gradul

respectării normelor sanitare veterinare igienice la sacrificare, ale halelor şi a obiectelor ce vin în contact cu carcasele.

2. Cel mai mare număr de microorganisme pe frotiurile amprentă prelevate de pe suprafața carcaselor a fost stabilit la carcasele de ovine, urmat de carcasele de porcine, fiind favorizat de condițiile de sacrificare a animalelor (condiții casnice) și de transportare a carcaselor.

Bibliografie 1. Abley M. J, Wittum T.E., Moeller S., Zerby H.N., Funk J.A. Quantification of campylobacter in swine before, during, and after the slaughter process. J. Food Prot. 2012, 75(1), p. 139 -143.

2. Berry E.D., Koohmaraie M. Effect of different levels of beef bacterial microflora on the growth and survival of Escherichia coli O157:H7 on beef carcass tissue. J. Food Prot. 2011, 64(8), p. 1138-1144.

3. Cetin O., Bingol E.B., Colak H., Hampikyan H. Effects of electrical stimulation on meat quality of lamb and goat meat. Scientific World Journal. 2012, p. 337-542.

4. Ercolini D. High-throughput sequencing and metagenomics: moving forward in the culture-

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

independent analysis of food microbial ecology. J. Appl.

Environ. Microbiolocy. 2013, p.3148–3155.

5. Gencay Y.E. Sheep as an important source of E. coli O157/O157:H7 in Turkey. J. Vet. Microbiol. 2014, 172(3-4), p. 590-595.

6. Hurd H.S., Yaeger M.J., Brudvig J.M., Taylor D.D., Wang B. Lesion severity at processing as a predictor of Salmonella contamination of swine carcasses. Am. J. Vet. Res. 2012, 73(1) p. 91-97.

7. Maluta R.P., Fairbrother J.M., Stella A.E. et al.

Assessment of the hygienic performances of an air-cooling process for lamb carcasses and a spray-cooling process for pig carcasses. J. Vet. Microbiol. 2014, 169(1-2), p.89-95.

17

ORIGINAL ARTICLE

Microbiological indices of cattle, sheep and pigs carcasses during sale period

CV

Prof. univ. dr. Nicolae STARCIUC DR. HABILITAT ÎN ȘTIINȚE-MEDICAL VETERINARE, PROFESOR UNIVERSITAR, TITULARUL DISCIPLINELOR ”EPIDEMIOLOGIE VETERINARĂ” ȘI ”BOLI INFECȚIOASE”, UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA, FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ ȘI ȘTIINȚA ANIMALELOR

18

COMPETENȚE ȘI DOMENII DE CERCETARE: Epidemiologie, Microbiologie, Virusologie, Imunologie, Boli infecțioase FORMARE PROFESIONALĂ - 2010 Postdoctorantura, UASM, Diplomă de Doctor habilitat în științe-medical veterinare - 1990-1993 Doctorantura,UASM, Diplomă de Doctor în științemedical veterinare - 1983-1988 Institutul Agricol, Facultatea de Medicină Veterinară, oraș Chisinău, Diplomă de Medic veterinar - 1979-1983 Colegiul de medicină veterinară, sat Carmanovo, raionul Grigoriopol, Diplomă de Felcer veterinar ALTE ACTIVITĂȚI: Preşedinte al Comisiei Republicane pentru înregistrarea preparatelor de uz veterinar „Medicamentul“ Membru al Comisiei Antiepidemice Republicane Preşedintele Seminarului Ştiinţific de Profil 431.03 - Microbiologie, virusologie, epizootologie, micologie şi imunologie veterinară.

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

NEXT ISSUE: ENDOCRINOLOGY & REPRODUCTION NUMĂRUL URMĂTOR: ENDOCRINOLOGIE & REPRODUCȚIE SUBMITTING ARTICLES!

For submitting scientific articles, please read & respect the instructions for authors.

The instructions for authors can be found at http://www.rjvmf.innovationinhealth.ro/instructions-for-authors/

THE DEADLINE FOR SUBMITTING THE ARTICLES FOR INFECTIOUS DISEASES ISSUE IS 24 APRIL 2017.

You can submit articles at http://www.rjvmf.innovationinhealth.ro/submmit-article/ or you can send your articles together with pictures, tables Vol II - Nr. or3 (1/2017) graphics at redactia@innovationinhealth.ro.19

ORIGINAL ARTICLE

Lactating bitches mastitis epidemiology

EPIDEMIOLOGIA MAMITELOR LA CĂŢELELE AFLATE ÎN LACTAŢIE LACTATING BITCHES MASTITIS EPIDEMIOLOGY Vasiu Iosif1* DVM PhD, Pop Raul Alexandru2 DVM PhD CONFERENŢIAR, Matei Ioana Adriana3 DVM PhD, Brudaşcă Florentin Gheorghe1 DVM PhD PROFESOR 1. Departamentul de Boli Infecţioase, Facultatea de Medicină Veterinară, Calea Mănăştur 3-5, Cluj-Napoca, România, 2. Departamentul de Reproducţie, Facultatea de Medicină Veterinară, Calea Mănăştur 3-5, Cluj-Napoca, România, 3. Departamentul de Parazitologie, Facultatea de Medicină Veterinară, Calea Mănăştur 3-5, Cluj-Napoca, România Recieved: March 2017 Accepted: April 2017

OPEN ACCES JOURNAL

Corresponding author: *Vasiu Iosif – Sibiu, Sibiu, Maşiniştilor nr. 64, 550233, iosif.vasiu@usamvcluj.ro – A efectuat efectiv cercetările şi analizele de laborator; Pop Raul Alexandru – A contribuit la construirea cazuisticii, cât şi la recoltarea probelor de lapte şi de sânge; Matei Ioana Adriana – A efectuat analiza statistică; Brudaşcă Florinel Gheorghe – A coordonat studiul de faţă

REZUMAT

Cite this article: I. Vasiu, R.A. Pop, Ioana Adriana Matei, F.G. Brudasca.

Lactating bitches mastitis epidemiology.

Rom J Vet Med Pharm. 2017; Vol. II 3(1): 20-35.

Mamitele la căţele afectează atât femela aflată în lactaţie, cât şi cuibul, prin potenţialul acestei afecţiuni de a se complica cu septicemie, gangrena mamelei şi mortinatalitate. Din această perspectivă, evaluarea epidemiologiei mamitelor la căţele primează pentru bunăstarea şi sănătatea cuibului luat ca un întreg. În acest studiu au fost incluse 100 de căţele aflate în lactaţie, inclusiv căţele cu lactaţie nervoasă, alături de femele din perioada periparturientă. Diagnosticul glandelor mamare a fost elaborat pe baza marilor metode semiologice, dublate de o evaluare paraclinică a sângelui şi a secreţiei mamare (citologie, pH, microbiologie, proteine de fază acută). Fiecare proprietar a completat un chestionar în care au fost incluse atat întrebări generale despre căţele, cât şi întrebări legate de istoric şi starea de sănătate. Datele statistice au fost prelucrate cu ajutorul unui program specializat. Studiul de faţă arată faptul că prezenţa mamitelor la căţele este puternic influenţată de diverşi factori care ţin atât de starea fiziologică (p ≤ 0.05) - precum talia, vârsta, numărul de fătări sau dimensiunea cuibului - cât şi de diverşi factori de mediu (p ≤ 0.05) - precum condiţiile de cazare sau tipul de hrană - alături de prezenţa altor afecţiuni concurente (p ≤ 0.05).

CUVINTE-CHEIE:

20

mamite, căţele, lactaţie, epidemiologie

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

I. Vasiu, R.A. Pop, Ioana Adriana Matei, F.G. Brudasca Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

ABSTRACT Mastitis in lactating bitches affects both female and litter due to its potential to complicate with septicaemia, Mastitis gangrenosa and mortinatality. Henceforth, bitch mastitis epidemiological evaluation exceeds whenever one looks upon the bitch and litter welfare. A total of 100 lactating dams were included in this study, including Lactatio sine graviditate bitches, alongside periparturient females. Mammary gland diagnostic was elaborated by clinical evaluation of females alongside paraclinic assays of both blood and milk (cytology, pH, microbiology, acute phase proteins). Each owner completed a questionare in which questions regarding the animal, animal health and history had to be answered. Statistical analysis was performed by using a specialized statistical program.

Here study shows that presence of mastitis is strongly influenced by various physiological factors (p ≤ 0.05) such as body size, age, number of whelpings or litter size and as well by various environmental factors (p ≤ 0.05) such as shelter and food alongside various concurrent pathologies (p ≤ 0.05).

KEYWORDS:

mastitis, bitches, lactation, epidemiology

INTRODUCERE

În literatura actuală (Aldridge şi O`Dwyer, 2013; Martins-Bessa şi colab., 2015), mamitele la căţele sunt considerate a fi veritabile urgenţe, afectând atât femela, cât şi cuibul întreg. Deşi de multe ori, în comparaţie cu rumegătoarele, mamitele la căţele sunt trecute cu vederea, diagnosticul paraclinic al inflamaţiilor mamare la această specie nu a fost întru totul omis (Vasiu şi colab., 2015). Cu toate acestea, sunt extrem de puţine date legate de prevalenţa şi incidenţa mamitelor la căţea (Tarafder şi Samad, 2010).

Pentru o înţelegere cât mai aprofundată a dinamicii inflamaţiilor mamare la căţele, acest studiu şi-a propus să evalueze influenţa diferiţilor factori de mediu precum condiţiile de adăpost, de furajare, cât şi prezenţa diferitelor afecţiuni ginecologice sau de altă natură, ori alte date legate de montă sau lactaţie, informaţii ce pot augumenta managementul mamitelor la această categorie de animale.

MATERIALE ŞI METODE

În acest studiu au fost incluse 100 de căţele (Canis lupus familiaris L.) din diferite rase pure, metişi şi corcituri. Vârsta animalelor a fost cuprinsă între 10 şi 168 luni (media 36 luni), 76% fiind adulte (între 2-10 ani), urmate de tineret în proporţie de 20% (cu vârste până în 2 ani) şi de femele geriatrice (peste 10 ani) cu un procent de 4%. Greutatea acestor căţele a variat între 3-65 kg, având o medie de 28,5 kg, 51% fiind de talie mare (între 30-65kg), 30% de talie medie (între 13-27kg), restul de 19% fiind reprezentate de către căţele cu talie mică (între 3-12 kg) (Vasiu, 2016).

Laptele a fost recoltat între ultima săptămână de gestaţie şi a 37-a zi de lactaţie. Căţelele au

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

fost adăpostite în curte (36%), canisă (33%), apartament (14%) şi casă (12%), fiind hrănite cu mâncare comercială (39%), mâncare gătită (9%) sau cu combinaţie de mâncare comercială cu mâncare gătită (35%) (Vasiu, 2016).

Dintre femelele incluse în studiu, 18% au prezentat în momentul consultului afecţiuni obstetricale (în afară de cele de la nivel mamar) şi mortinatalitate, 13% au prezentat doar mortinatalitate, pe când 12% au prezentat doar afecţiuni obstetricale (Vasiu, 2016).

Pentru a se putea evalua din punct de vedere paraclinic secreţiile mamare s-au recoltat 186 de probe de lapte, a căror cantitate a variat de la câteva picături la 4 ml/ probă individuală.

Probele de lapte au fost recoltate în funcţie de disponibilitatea laptelui din fiecare glandă mamară, urmărindu-se a se recolta probe mai ales din mamelele cu afecţiuni (Vasiu, 2016). De la 74 de căţele s-au recoltat şi probe de sânge (Vasiu şi colab., 2016).

Majoritatea probelor de lapte au fost recoltate primăvara (29%), urmate de perioada de vară (26%), toamnă (25%) şi iarnă (20%). Cele mai multe probe de lapte (79%) s-au recoltat postpartum, urmate de căţele cu lactaţie nervoasă (17%) şi din antepartum (4%) (Vasiu, 2016).

Pentru obţinerea unui diagnostic de mamită s-a ţinut cont de anamneză, datele clinice şi de examenele paraclinice constituite din evaluarea citologică, microbiologică şi a pH-ului din laptele recoltat (Vasiu, 2016). De asemena, s-au evaluat modificările hemoleucogramei, ale proteinogramei (Vasiu şi colab., 2016) şi ale proteinelor de fază acută precum Haptoglobina (Hp) serică (Vasiu, 2016) şi proteina C-reactivă (CRP), atât serică cât şi lactică (Vasiu şi colab., 2017).

21

ORIGINAL ARTICLE

Bazat pe aceste date, s-a evidenţiat faptul că, în perioada antepartală, 28.57% din glandele mamare testate au fost diagnosticate cu mamită acută, urmate de mamită de retenţie cu 14.29% din glande, restul de 57.14% fiind sănătoase. De la femelele postpartum s-a înregistrat un procentaj de 22.05% pentru mamite subclinice, de 13.39% pentru mamite acute, de 4.72% pentru mamite de retenţie, 3.94% pentru congestie mamară, diferenţa de 51.97% fiind reprezentată de mamelele sănătoase. Din categoria căţelelor cu lactaţie nervoasă, s-au înregistrat doar 8.70% glande mamare sănătoase, 4.35% au fost cu mamită subclinică, 13.04% cu mamită acută, pe când 65.22% au fost diagnosticate cu mamită de retenţie (Vasiu, 2016).

Frecvenţa, prevalenţa cât şi intervalele de confidenţă (95%) pentru diagnosticul de mamite s-au calculat folosindu-se programul EpiInfo 7 (CDC, USA). Diferenţele au fost considerate semnificative la obţinerea unui p ≤ 0.05. În vederea obţinerii acestor informaţii necesare interpretării prevalenţei mamitelor la căţele, cât şi a diverşilor factori care pot influenţa dinamica mamitelor la această categorie de animale, proprietarilor le-au fost solicitate informaţii generale (rasă, vârstă, greutate) despre căţele, precum şi informaţii legate de locul de cazare, condiţiile de adăpost, de hrănire, despre istoricul afecţiunilor curente cât şi cele apărute în trecut, tratamentele urmate în timpul desfăşurării cercetării, informaţii legate despre prezenţa afecţiunilor mamare curente şi trecute, mediul de provenienţă, data montei, vârsta lactaţiei, tipul gestaţiei sau prezenţa lactaţiei nervoase. Pentru obţinerea informaţiilor menţionate, aceste întrebări au fost incluse într-un model de chestionar original.

Lactating bitches mastitis epidemiology

REZULTATE

Din categoria căţelelor aflate în lactaţie în prima săptămână postpartum, 27.50% (22/80, IC 95% 18.10-38.62) din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită subclinică, urmate de 11.25% (9/80, IC 95% 5.28-20.28) cu mamită acută şi 5.00% (4/22, IC 95% 1.38-38.62) cu mamită de retenţie (Fig. 1). Din categoria căţelelor aflate în lactaţie în a 2-a săptămână, 57.14% au fost clinic sănătoase (12/21, IC 95% 34.0278.18), 19.05% (4/21, IC 95% 5.45-41.91) au fost diagnosticate cu mamită subclinică, 9.52% (2/21, IC 95% 1.17-30.38) au fost diagnosticate cu mamită de retenţie şi mamită acută fiecare şi doar 4.76% (1/21, IC 95% 0.12-23.82) cu congestie mamară (Fig. 2). În a 3-a săptămână de lactaţie, 57.14% (8/14, IC 95% 28.86-82.34) din glandele mamare testate au fost fără modificări.

Restul glandelor testate au fost diagnosticate în proporţie egală de 14.29% (2/14, IC 95% 1.7842.82) cu mamită subclinică, mamită acută şi congestie mamară fiecare (Fig. 3). Din categoria căţelelor aflate în lactaţie în a 5-a săptămână postpartum, toate glandele testate au fost clinic sănătoase (3/3, IC 95% 100) (p<0.05).

La căţelele de talie mică s-au înregistrat cu preponderenţă mamite de retenţie în proporţie de 34.78% (8/23, IC 95%, 16.38-57.27), urmat de congestie mamară şi mamită subclinică cu 8.70% (2/23, IC 95% 1.07-28.04) fiecare, cât şi mamită gangrenoasă şi mamită acută cu câte 4.35% (1/23, IC 95% 0.11-21.95%) fiecare, 39.13% (9/23, IC 95% 19.71-61.46) fiind mamele sănătoase (Fig. 4).

La categoria căţelelor de talie medie, 18.60% (8/43, IC 95% 8.39-33.40) din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită acută, urmate de mamită subclinică şi congestie mamară cu 9.30% (4/43, IC 95%2.59-22.14), respectiv 6.98% Figura 1. Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţele postpartale aflate în lactaţie în zilele 1-7 (original); CM – congestie mamară; I – Impropriu; MR – Mamită de retenție; MA – Mamită acută; MS – Mamită subclinică, CS – Clinic sănătos (Mastitis prevalence in postpartum 1-7 days of lactation bitches (original); MC – Mammary congestion; I – Improper; RM – Retention Mastitis; MA – Mastitis acuta; SM – Subclinical mastitis; H – Healthy)

22

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

I. Vasiu, R.A. Pop, Ioana Adriana Matei, F.G. Brudasca Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 2.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţele postpartale aflate în lactaţie în zilele 8-14 (original) Mastitis prevalence in postpartum 8-14 days of lactation bitches (original)

Figura 3.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţele postpartale aflate în lactaţie în zilele 15-21 (original) Mastitis prevalence in postpartum 15-21 days of lactation bitches (original)

Figura 4.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele de talie mică (original) MG – Mamită gangrenoasă Mammary gland affections prevalence in small size bitches (original) MG – Mastitis gangrenosa

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

23

ORIGINAL ARTICLE

Lactating bitches mastitis epidemiology

Figura 5.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele de talie mijlocie (original) Mammary gland affections prevalence in medium size bitches (original)

Figura 6.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele de talie mare (original) Mammary gland affections prevalence in large size bitches (original)

(3/43, IC 95% 1.46-19.06) şi 4.65% (2/43, IC 95% 0.57-15.81) diagnosticate cu mamită de retenţie.

La această categorie, cele mai multe glande mamare (55.81%) (24/43, IC 95%39.88-70.92) au fost sănătoase (Fig. 5).

S-a putut observa, de asemenea, faptul că la femelele de talie mare au predominat mamitele subclinice cu 26.37% (24/91, IC 95% 17.96-36.65) din glandele testate, urmate de glande cu mamită acută şi mamită de retenţie cu 14.29% (13/91, IC 95% 7.83-23.19) respectiv 12.09% (11/91, IC 95% 6.19-20.60), 42.86% (39/91, IC 95% 32.35-53.66) din glande fiind sănătoase (Fig. 6) (p<0.05).

La căţelele juvenile, 24.14% (7/29, IC 95% 10.3043.54) din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită de retenţie, 20.69% (6/29, IC 95% 7.9939.72) cu mamită subclinică şi 6.90% (2/29, IC 95% 0.85-22.77) cu mamită acută, pe când doar 3.45% (1/29, IC 95% 0.09-17.76) au fost diagnosticate cu mamită gangrenoasă, restul de 37.93% (11/29, IC 95% 20.69-57.74) fiind clinic sănătoase (Fig. 7).

24

La căţelele adulte, 19.51% (24/123, IC 95% 12.92-27.63) din glandele testate cu fost diagnosticate cu mamită subclinică, 13.01% (16/123, IC 95% 7.62-20.26) cu mamită acută şi 10.57% (13/123, IC 95% 5.75-17.40) cu mamită de retenţie, 4.07% (5/123, IC 95% 1.33-9.23) cu congestie mamară, restul de 49.59% (61/123, IC 95% 40.46-58.75) fiind glande sănătoase (Fig. 8).

Din categoria femelelor geriatrice, 80.0% (4/5, IC 95% 28.36-99.94) din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită acută şi restul de 20.0% (1/5, IC 95% 0.51-71.64) cu mamită de retenţie (Fig. 9) (p<0.05).

Din categoria căţelelor adăpostite în canise, 24.53% (12/51, IC 95% 12.79-37.49) au fost cu mamită subclinică, 7.84% (4/51, IC 95% 2.1818.88) cu mamită acută şi 5.88% (3/51, IC 95% 1.23-16.24) cu congestie mamară, restul de 62.75% (32/51, IC 95% 48.08-75.87) fiind reprezentate de către glande mamare sănătose (Fig. 10).

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

I. Vasiu, R.A. Pop, Ioana Adriana Matei, F.G. Brudasca Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 7.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele tinere (original) Mastitis prevalence in juvenile bitches (original)

Figura 8.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele adulte (original) Mastitis prevalence in adult bitches (original)

Figura 9.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele geriatrice (original) Mastitis prevalence in geriatric bitches (original)

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

25

ORIGINAL ARTICLE

Lactating bitches mastitis epidemiology

Figura 10.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele cazate în canisă (original) Mastitis prevalence in kennel dwelling bitches (original)

Figura 11.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele cazate în curte (original) Mastitis prevalence in backyard dwelling bitches (original)

Figura 12.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele comunitare (original) Mastitis prevalence in mongrel bitches (original)

26

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

I. Vasiu, R.A. Pop, Ioana Adriana Matei, F.G. Brudasca Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Dintre femelele adăpostite în curte, 27.12% (16/59, IC 95% 16.36-40.27) din glande au fost diagnosticate cu mamită subclinică, 15.25% (9/59, IC 95% 7.22-26.99) cu mamită de retenţie şi mamită acută fiecare, astfel că doar 35.59% (21, IC 95% 23.55-49.13) din glandele mamare testate au fost sănătoase, restul de 7% (4/59, IC 95% 1.88-16.46) din probe fiind improprii pentru interpretare (Fig. 11).

La căţelele comunitare, 50.0% (2/4, IC 95% 6.76-93.24) din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită acută (Fig. 12). Din categoria căţelelor cazate în apartament, 44.44% (8/18, IC 95% 21.53-69.24) din mamele au fost sănătoase, 16.67% (3/18, IC 95% 3.58-41.42) fiind diagnosticate cu mamită acută, 11.11% (2/18, IC 95% 1.38-34.71) cu mamită subclinică, mamită

de retenţie şi congestie mamară fiecare în parte, şi doar 5.56% (1/18, IC 95% 0.14-27.29) fiind diagnosticate cu mamită gangrenoasă (Fig.13).

Din categoria căţelelor adăposite atât în casă, cât şi în curte, 66.67% (4/6, IC 95% 22.28-95.67) din glande au fost diagnosticate cu mamită acută, restul de 33.33% (2/6, IC 95% 4.33-77.72) fiind sănătoase (Fig. 14). Din categoria femelelor adăpostite doar în casă, 52.63% (10/19, IC 95% 28.86-75.55) din glande au fost cu mamită de retenţie, restul de 47.37% (9/19, IC 95% 24.4571.14) fiind clinic sănătoase (Fig. 15) (p<0.05).

Din categoria căţelelor care sufereau şi de alte afecţiuni obstetricale, 28.00% (7/25, IC 95% 12.07-49.39) din glandele mamare testate au fost diagnosticate cu mamită subclinică şi mamită acută fiecare, 8.00% (2/25, IC 95% Figura 13.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele cazate în apartament (original) Mastitis prevalence in flat dwelling bitches (original)

Figura 14.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele cazate în casă şi curte (original) Mastitis prevalence in household and backyard dwelling bitches (original)

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

27

ORIGINAL ARTICLE

Lactating bitches mastitis epidemiology

Figura 15.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele cazate în casă (original) Mastitis prevalence in household dwelling bitches (original)

Figura 16.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţele în funcţie de prezenţa afecţiunilor obstetricale (original) Bitch mastitis prevalence according to the presence of obstetric pathology (original)

Figura 17.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţele fără afecţiuni concurente (original) Bitch mastitis prevalence in healthy females (original)

28

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

I. Vasiu, R.A. Pop, Ioana Adriana Matei, F.G. Brudasca Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

0.98-26.03) cu mamită de retenţie şi congestie mamară fiecare, restul de 24.00% (6/25, IC 95% 9.36-45.13) fiind considerate clinic sănătoase (Fig. 16).

La căţelele care nu sufereau şi de alte afecţiuni obstetricale, 53.13% (34/64, IC 95% 40.2365.72) din glandele mamare au fost clinic sănătoase, 14.06% (9/64, IC 95% 6.64-25.02) au fost cu mamită de retenţie, 12.50% (8/64, IC 95% 5.55-23.15) cu mamită acută, 6.25% (4/64, IC 95% 1.73-15.24) cu mamită subclinică şi 4.69% (3/64, IC 95% 0.98-13.09) cu congestie mamară (Fig. 17).

Din segmentul căţelelor care au prezentat afecţiuni de altă natură decât cea obstetricală, 66.67% (4/6, IC 95% 22.28-95.57) din glande au fost diagnosticate cu mamită de retenţie şi 16.67% (1/6, IC 95% 0.42-64.12)

cu mamită acută, restul de 16.67% (1/6, IC 95% 0.42-64.12) find sănătoase (Fig. 18). În categoria căţelelor la care s-a înregistrat mortinatalitate, 25.00% (6/24, IC 95% 9.7746.71) din glandele mamare testate au fost diagnosticate cu mamită subclinică şi 16.67% (4/24, IC 95% 4.74-37.38) cu mamită acută (Fig.19). În categoria căţelelor la care s-au înregistrat atât afecţiuni obstetricale, cât şi mortinatalitate, 46.43% (13/28, IC 95% 27.51-66.13) din glandele mamare testate au fost diagnosticate cu mamită subclinică şi 7.14% (2/28, IC 95% 0.8823.50) cu mamită de retenţie şi mamită acută fiecare, restul de 39.29% (11/28, IC 95% 21.5059.42) fiind sănătoase (Fig. 20). În categoria căţelelor care au avut cuiburi cu un număr redus de pui, 40.00% (4/10, IC 95% 12.16-73.76) din Figura 18.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţele în funcţie de prezenţa afecţiunilor de altă natură decât cea obstetricală (original) Bitch mastitis prevalence according to the presence of non-obstetric pathology (original)

Figura 19.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţele în funcţie de prezenţa mortinatalităţii (origial) Bitch mastitis prevalence according to the presence of mortinatality (original)

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

29

ORIGINAL ARTICLE

Lactating bitches mastitis epidemiology

Figura 20.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţele în funcţie de prezenţa mortinatalităţii şi a afecţiunilor obstetricale (original) Bitch mastitis prevalence according to the presence of mortinatality and obstetrical pathology (original)

Figura 21.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele care au prezentat cuiburi reduse numeric (original) Mastitis prevalence in bitches with small litters (original)

glandele testate au fost diagnosticate cu mamită de retenţie, restul de 60.00% (6/10, IC 95% 26.24-87.84) fiind sănătoase (Fig. 21) (p<0.05). În categoria căţelelor care au mai avut în trecut afecţiuni obstetricale, 50.00% (8/16, IC 95% 24.65-75.35) din glandele testate au înregistrat mamită subclinică şi 12.50% (2/16, IC 95% 1.5538.35) mamită acută, 31.25% (5/16, IC 95% 11.02-58.55) fiind glande mamare sănătoase (Fig. 22). În categoria căţelelor care au mai avut în trecut episoade de lactaţie nervoasă, 50.00% (4/8, IC 95% 15.70-84.30) din glandele testate au înregistrat mamită de retenţie, 25.00% (2/8, IC 95% 3.19-65.09) mamită subclinică şi 12.50% (1/8, IC 95% 0.32-52.65) mamită acută, restul de 12.50% (1/8, IC 95% 0.32-52.65) fiind glande sănătoase (Fig. 23).

30

În categoria căţelelor care au mai avut afecţiuni de altă natură decât cea obstectricală, 25.00% (1/4, IC 95% 0.63-80.59) din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită subclinică, restul de 75.00% (3/4, IC 95% 19.41-99.37) fiind sănătoase (Fig. 24). Dintre căţelele care au mai prezentat în trecut afecţiuni obstetricale cât şi de altă natură, 100% (2/2, IC 95% 100) din glandele testate au fost clinic sănătoase. În categoria căţelelor care au mai înregistrat în trecut mortinatalitate, 100% (2/2, IC 95% 100) din glandele testate au înregistrat mamită de retenţie. În categoria căţelelor care au înregistrat în trecut episoade de mamită acută şi lactaţie nervoasă, 100% (2/2, IC 95% 100) din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită acută (p<0.05).

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

I. Vasiu, R.A. Pop, Ioana Adriana Matei, F.G. Brudasca Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 22.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele care au mai prezentat în trecut afecţiuni obstetricale (original) Mastitis prevalence in bitches that suffered in the past of obstetrical pathology (original)

Figura 23.

Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţelele care au mai înregistrat lactatie nervoasă (original) Mastitis prevalence in bitches that had in the past overt signs of Lactatio sine graviditate (original)

Figura 24 Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţele în funcţie de prezenţa afecţiunilor de altă natură decât cea obstetricală semnalate în trecut (original) Bitch mastitis prevalence according to the presence of non-obstetric pathology signaled in the past (original)

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

31

ORIGINAL ARTICLE

În categoria căţelelor primipare, 15.79% (9/57, IC 95% 7.48-27.87) din glandele testate au fost daignosticate cu mamită acută, 14.04% (8/57, IC 95% 6.26-25.79) cu mamită subclinică, 7.02% (4/57, IC 95% 1.95-17.00) cu mamită de retenţie şi congestie mamară fiecare şi doar 1.75% (1/57, IC 95% 0.04-9.39) cu mamită gangrenoasă, restul de 52.63% (30/57, IC 95% 38.97-66.02) fiind sănătoase (Fig. 25).

Dintre femelele multipare, 28.00% (21/75, IC 95% 18.24-39.56) din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită subclinică, 12.00% (9/75, IC 95% 5.64-21.56) cu mamită acută, 4.00% (3/75, IC 95% 0.83-11.25) cu mamită de retenţie, 1.33% (1/75, IC 95% 0.03-7.21) cu congestie mamară şi 53.33% (40/75, IC 95% 41.4564.95) cu glande mamare sănătoase (Fig. 26).

Dintre căţelele intacte, 80.00% (12/15, IC

Lactating bitches mastitis epidemiology

95% 51.91-95.67) din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită de retenţie, 13.33% (2/15, IC 95% 1.66-40.46) cu mamită acută, pe când doar 6.67% (1/15, IC 95% 0.17-31.95) din glande au fost diagnosticate ca fiind sănătoase (Fig. 27) (p<0.05).

DISCUŢII

Din cunoştinţele autorilor, acesta este primul studiu de o asemenea anvergură care tratează pe larg aspecte de epidemiologie în cadrul mamitelor la căţele. Deşi mamita la căţea este considerată o veritabilă urgenţă (Aldridge şi O`Dwyer, 2013; Martins-Bessa şi colab., 2015), studiile pe acest segment de cercetare sunt destul de puţine. Literatura de specialitate s-a axat; totuşi; în ultimii ani; pe câteva studii microbiologice (Trasch şi Wehrend, 2008; Seweryn Figura 25 Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţele primipare (original) Mastitis prevalence in primiparous bitches (original)

Figura 26 Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţele multipare (original) Mastitis prevalence in multiparous bitches (original)

32

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

I. Vasiu, R.A. Pop, Ioana Adriana Matei, F.G. Brudasca Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 27 Prevalenţa afecţiunilor mamare la căţele care nu au fost gestante (original) Mastitis prevalence in non-gestational bitches (original)

şi Boryczko, 2009; Mártin şi colab., 2010), studii de caz (Araújo şi colab., 2011; Ditmyer şi Craig, 2011; Murai şi colab., 2013), cât şi pe un model experimental (Ververidis şi colab., 2007).

Datele existente în literatură (Tarafder şi Samad, 2010) subliniază o prevalenţă a mamitelor la căţele de 0.71% din totalul femelelor prezentate la consult, cu o incidenţă mai crescută în perioada de vară, iarnă, toamnă şi primăvară, afectând preponderant câinii de talie mare şi femelele de peste 36 luni (Tarafder şi Samad, 2010). În studiul de faţă, anotimpurile nu au influenţat din punct de vedere statistic prevalenţa mamitelor, însă s-a observat faptul că la femelele juvenile doar 39% din glandele mamare testate au fost sănătoase, astfel că sunt mult mai predispuse la apariţia mamitelor decât căţelele din celelalte două categorii de vârstă (Fig. 7-9).

Cercetările efectuate au scos în evidenţă şi faptul că femelele de talie mică au înregistrat mai multe cazuri de mamite clinice decât s-au înregistrat la cele de talie medie sau de talie mare (Fig. 4-6). Aceste date sunt în contradictoriu cu cele deja menţionate în literatură (Tarafder şi Samad, 2010).

Studiile existente arată faptul că mamitele de retenţie sunt întâlnite într-un procent foarte ridicat (65.22%) la femelele cu lactaţie nervoasă, pe când la cele din perioada postpartală au fost intâlnite la doar 4.35% din glandele testate. În schimb, pentru aceleaşi două categorii de căţele, mamita acută a fost întâlnită în proporţie de 13% fiecare, 28.57% din cazuri fiind întâlnite însă în perioada antepartală. Cele mai multe cazuri de mamită subclinică au fost înregistrate în proporţie de 22.05% pentru căţelele din perioada postpartală, pe când doar 4.35% din

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

glandele testate de la căţelele cu lactaţie nervoasă au înregistrat acest tip de mamită. Din această ultimă categorie s-a înregistrat cel mai mic procentaj (8.70%) pentru glandele mamare sănătoase (Vasiu, 2016).

Perioada antepartală nu a influenţat statistic variabilitatea diagnosticului glandelor mamare. În schimb însă, prezentând importanţă statistică, în perioada postpartală studiul de faţă arată că mamitele acute prezintă acelaşi procentaj în primele 2 săptămâni posptpartum (11.25% fiecare), ca în săptămâna a 3-a de la fătare procentul mamitelor acute să crească de la 11.25% la 14.29% (Fig. 3).

Alarmant este faptul că episoadele de mamită subclinică au înregistrat o prevalenţă de 27.50% în prima săptămână postpartum, ca să scadă uşor către săptămâna a 2-a şi a 3-a postpartum, de la 27.50% la 19.05% respectiv la 14.29%.

Cazurile de mamită de retenţie s-au înregistrat şi ele în primele 2 săptămâni postpartum, cu un trend crescător de la prima săptămână la a 2-a săptămână, de la 5.00% la 9.52%. Mamitele de retenţie cresc procentual pe măsură ce mamitele subclinice scad (Fig. 2-3). Prezenţa mortinatalităţii, cât şi a cuiburilor mici predispun la apariţia mamitelor de retenţie. Scăderea incidenţei mamitelor subclinice poate fi explicată prin drenarea glandelor mamare, evitând astfel trecerea din forma latentă în forma clinică a inflamaţiei.

Tipul de hrană cât şi modalităţile de cazare folosite pentru creşterea căţelelor nu au modelat statistic dinamica răspunsului inflamator.

Pe lângă toate acestea, s-a demonstrat de asemenea că inflamaţiile mamare sunt influenţate de tipul de cazare: Astfel, femelele cazate în canisă au prezentat cel mai ridicat procentaj

33

ORIGINAL ARTICLE

al glandelor mamare sănătoase (62.75%). La această categorie, dintre inflamaţiile mamare mamitele subclinice au fost cel mai des întâlnite (23.53%) (Fig. 10).

De la căţelele cazate în curte, 35.59% din glandele testate au fost sănătoase, 27.12% au fost diagnosticate cu mamită subclinică şi 15.25% cu mamită acută şi de retenţie, fiecare (Fig. 11).

De la femelele cazate în apartament, 16.67% din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită acută, 11.11% au fost diagnosticate atât cu mamită subclinică, cât şi cu mamită de retenţie, fiecare, 44.44% din glande fiind sănătoase.

De la căţelele cazate în casă şi curte, 66.67% din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită acută, restul de 33.33% fiind sănătoase, aceste procente reprezentând extremele din categoria modalităţilor de cazare. De la femelele adăpostite în casă, 52.63% din glande au fost diagnosticate cu mamită de retenţie, restul de 47.37% find clinic sănătoase.

Dinamica mamitelor la căţele a fost influenţată şi de prezenţa afecţiunilor concurente. Astfel, din categoria căţelelor cu afecţiuni obstetricale concurente, doar 24.00% din glandele testate au fost clinic sănătoase, 28.00% fiind diagnosticate cu mamită acută şi mamită subclinică fiecare, urmate de 8.00% din glande cu congestie mamară şi mamită de retenţie, fiecare. În schimb, din categoria căţelelor care nu au prezentat în timpul consultului şi alte afeţiuni, 53.13% din glande au fost sănătoase. Acest aspect ar trebui să atragă atenţia asupra influenţei afecţiunilor obstetricale concurente în geneza mamitelor secundare pe cale ascendentă.

De la căţelele care au prezentat afecţiuni de altă natură decât cea obstetricală, 66.67% din glande au fost diagnosticate cu mamită de retenţie (Fig. 18). Din categoria căţelelor la care s-a înregistrat şi mortinatalitate, 25.00% din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită subclinică şi 16.67% cu mamită acută (Fig. 19).

De la căţelele cu mortinatalitate şi alte afecţiuni obstetricale s-au înregistrat glande mamare cu suferinţă subclinică în proporţie de 46.43%, urmate de glande mamare cu mamită acută şi de retenţie în proporţie de 7.14%, fiecare (Fig. 20).

Femelele care au avut cuiburi mici au înregistrat un singur tip de inflamaţie mamară şi anume mamita de retenţie în proporţie de 40.0% (Fig. 21). Aceste date atrag atenţia asupra influenţei mamitelor în deznodământul infaust al nou-născuţilor, cauzate de infecţiile mamare clinice, dar mai ales subclinice.

Datele anamnestice legate de istoricul femelelor incluse în studiu au arătat faptul că ţesutul mamar al căţelelor care au mai suferit de alte afecţiuni decât cele de ordin obstetrical a fost

34

Lactating bitches mastitis epidemiology

diagnosticat în 25.0% din cazuri cu mamită subclinică. Cele care au înregistrat mortinatalitate au fost diagnosticate cu mamită de retenţie în 100% din cazuri, aspect care subliniază încă o dată legătura între prezenţa mamitelor, a cuiburilor mici şi a mortinatalităţii, creându-se astfel un cerc vicios între căţele şi puii sugari.

Prezenţa în trecut a afecţiunilor obstetricale s-a corelat cu diagnosticarea mamitelor subclinice şi acute în proporţie de 50.0% respectiv 13.25% din glandele testate, restul de 31.25% fiind sănătoase. Glandele mamare provenite de la căţele care au prezentat în trecut lactaţie nervoasă au fost diagnosticate cu mamită de retenţie, mamită subclinică cât şi mamită acută în proporţie de 50.0%, 25.00% respectiv 12.50% din glandele mamare testate. Aceste date reliefează legătura clară dintre staza laptelui în glanda mamară şi apariţia mamitelor clinice, mai ales la femelele cu lactaţie nervoasă.

Femelele care au prezentat în trecut atât mamită acută, cât şi lactaţie nervoasă, au fost diagnosticate cu mamită acută în propoţie de 100%, reiterând posibilitatea cronicizării inflamaţiilor mamare la căţea.

Tipul gestaţiei a influenţat, de asemenea, dinamica mamitelor la căţele. Astfel, de la femelele primipare glandele mamare testate au înregistrat mamite acute în proporţie de 15.79%, urmate de mamite subclinice în proporţie de 14.04% şi de mamită de retenţie în proporţie de 7.02%. De la femelele multipare s-au diagnosticat glande mamare cu mamite subclinice în proporţie de 28.00%, mamite acute în proporţie de 12.00% şi mamită de retenţie în proporţie de 4.00%. De la căţelele intacte, 80.00% din glandele testate au fost diagnosticate cu mamită de retenţie şi doar 13.33% cu mamită acută.

Prezenţa în proporţie atât de mare a mamitelor subclinice la femelele multipare poate fi explicată de cronicizarea episoadelor acute sau a celor subclinice de mamită. Prezenţa crescută a mamitelor de retenţie la femelele intacte sublinează încă o dată rolul important pe care îl joacă lipsa de drenaj a ţesutului mamar lactant în fiziopatologia inflamaţiilor glandei mamare la căţele.

CONCLUZII

În perioada postpartală, cele mai multe cazuri de mamită întâlnite sunt cele subclinice. Procentul mamitelor de retenţie din această perioadă creşte în a 2-a săptămână de lactaţie din cauza drenajului deficitar al mamelei, fie din cauza cuibului mic, fie din cauza mortinatalităţii.

Căţelele cu lactaţie nervoasă sunt predispuse să dezvolte mamite de retenţie din cauza stazei laptelui în cisternele mamare. Căţelele care au

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

I. Vasiu, R.A. Pop, Ioana Adriana Matei, F.G. Brudasca Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

mai trecut prin episoade de lactaţie nervoasă şi de mamită acută sunt predispuse să dezvolte mamită acută.

Prezenţa crescută de episoade de mamită de retenţie la femelele multipare este cel mai probabil reverberaţia în timp a unor episoade trecute de mamită acută sau de mamită subclinică. Prezenţa mamitelor secundare de la căţea

este condiţionată de infecţiile descendente provenite de la focare infecţioase genitale.

Căţelele juvenile şi geriatrice, de talie mică, cazate în casă, curte sau apartament, sunt mult mai predispuse la dezvoltarea mamitelor clinice sau subclinice. Din contră, căţelele adulte, de talie mijlocie, adăpostite în canise prezintă cel mai mare procentaj de glande mamare sănătoase.

Bibliografie 1. Aldridge P., O`Dwyer L. Practical emergency and critical care veterinary nursing, Oxford: Wiley-Blackwell; 2013.

2. Araújo RM, Preis SI, França AS, Paniago GJ, Costa CM, Oliveira SVJ, Ecco R. Mastitis accompanied by lymphadenitis in a dog caused by Staphylococcus hyicus. Braz J Vet Pathol.

2011; 4:52-7.

3. Ditmyer H, Craig L. Mycotic mastitis in three dogs due to Blastomyces dermatitidis. J Am Anim Hosp Assoc. 2011; 47(5):356-8.

4. Martín R, Olivares M, Pérez M, Xaus J, Torre C, Fernández L, Rodríguez J. Identification and evaluation of the probiotic potential of lactobacilli isolated from canine milk. Vet J. 2010; 185:193–8.

5. Martins-Bessa A, Cardoso L, Costa T, Mota R, Rocha A, Montenegro L. Reproductive emergencies in the bitch: a retrospective study. J Hellenic Vet Med Soc. 2015; 66(4):2310.

6. Seweryn T, Boryczko Z. Bakteryjne zapalenia gruczołu sutkowego u suk [Bacterial inflammation of mammary gland in the bitch]. Życie Weterynaryjne. 2009; 84(2):138-4.

7. Tarafder A., Samad M. A. Prevalence of clinical diseases of pet dogs and risk perception of zoonotic infection

CV

Dr. Iosif VASIU EXPERIENŢA PROFESIONALĂ: 06.06.2015–Prezent Medic Veterinar Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (Facultatea de Medicină Veterinară), Cluj-Napoca (România) (Urgenţe şi terapie intensivă la animale de companie) EDUCAŢIE ŞI FORMARE: 01.10.2012–15.12.2016 Doctor in Medicină Veterinară Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (Facultatea de Medicină Veterinară), Cluj-Napoca (România) (Diagnostic de laborator in mamite la căţelele aflate in lactaţie)

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

by dog owners in Bangladesh. Bangl J Vet Med. 2010; 8(2):163-4.

8. Trasch K, Wehrend A. Klinische, sonographische und mikrobiologische Untersuchungenbei Hündinnen mit acuter Mastitis [Clinical, ultrasonographical and microbiological investigations in inflamed canine mammary glands]. Tierärztl Prax. 2008; 36(k):191-9.

9. Vasiu I, 2016, Diagnostic de laborator în inflamaţiile mamare la căţele aflate în lactaţie, Teză de Doctorat. ClujNapoca: Risoprint; 2016.

10. Vasiu I, Dąbrowski R, Martinez-Subiela S, Cerón JJ, Wdowiak A, Pop AlR, Brudaşcă FGh, Pastor J, Tvarijonaviciute A. Milk C-reactive protein in canine mastitis. Vet Immunol Immunop. 2017; 186(C):41-4.

11. Vasiu I, Sarpataky O, Bedecean I, Pop AlR, Brudaşcă FGh. Haematologic and biochemical changes in bitches with clinical and subclinical mastitis. Bulletin UASVM Veterinary Medicine. 2016; 73(2):2-4.

12. Vasiu I, Spînu M, Niculae M, Pop AlR, Balaci I, Brudaşcă FGh. Laboratory methods used for early diagnosis in bitch mastitis. Bulletin UASVM Veterinary Medicine. 2015; 72(1):1-8.

01.11.2013–15.11.2014 Medic Veterinar Intern Internariat in Medicină Veterinară de Urgenţă şi Terapie Intensivă la animale de companie, ClujNapoca (România) (Medicină de urgenţă la animale de companie) 18.02.2010–19.05.2010 Student Erasmus Veterinarni a Farmaceuticka Univerzita, Brno (Republica Cehă) (Practică de specialitate in Clinicile de Cabaline, Rumegătoare, Animale de companie, Animale exotice, Suine şi Păsări) 01.10.2006–10.07.2012 Doctor Medic Veterinar Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (Facultatea de Medicină Veterinară), Cluj-Napoca (România) (Medicină Veterinară) DISTINCŢII: 2014 - Caştigător al locului 1 Romania, secţiunea „Graduate” Alltech Young Scientist Award; 2013 - Participare la concursul „Graduate” Alltech’s Young Scientist Award; 2012 - Caştigător al locului al 2-lea European, secţiune “Undergraduate” Alltech’s Young Scientist Award; 2011 - Caştigător al locului al 2-lea European, secţiune “Undergraduate” Alltech’s Young Scientist Award;

35

CLINICAL CASE

Cow’s rabia - clinical case

RABIA LA VACĂ - CAZ CLINIC COW’S RABIA - CLINICAL CASE Andrei Tudose1 , Dan Eugen Gîscă2, Ana Tudose3 1. Cabinet Medical Veterinar Individual, Localitatea Mihail Kogălniceanu, Județul Galați, telefon 0741.941.761, 2. Cabinet Medical Veterinar Individual, Localitatea Vânători, Județul Galați, 3. Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Galați, strada Cezar nr 8bis

OPEN ACCES JOURNAL

Corresponding author: Dan Eugen Gîscă Cabinet Medical Veterinar Individual, Localitatea Vânători, Județul Galați, strada Bradului nr 41, telefon 0723510751, e-mail: c_mv@ windowslive.com

Recieved: March 2017 Accepted: April 2017

REZUMAT Descrisă pentru prima dată în mileniul doi Î. Hr. în Mesopotamia. Cauza: Virusul de rabie (familia Rhabdoviridae, geniul Lyssavirus). Gazde afectate: Toate animalele cu sânge cald. Gazdele puternic susceptibile sunt: lupii, vulpile, coioții, șacalii, câinii, bovinele, ratonii, sconcșii, liliecii și mangustele. Gazde moderat susceptibile pot fi: pisicile, dihorii, primatele, oile, caprele și caii. Distribuția geografică: Rabia clasică (genotipul 1) se găsește în toată lumea, cu excepția Taiwanului, Australiei, Noii Zeelande, Islandei, Regatului Unit, Japoniei, majoritatea Europei de vest, Fiji, Hawai și Guam. Semne clinice majore: febră, letargie, modificări comportamentale, dilatația pupilelor, ataxie, pareză sau paralizie motor neuron (incluzând mușchii de masticație), semne vestibulare (incluzând o înclinare a capului), disfagie, afonie, tremur, convulsii, ptialism. Diagnostic diferențial: infecție virală răpciugă; infecție virală West Nile; infecție virală encefalită cabalină; meningoencefalită bacteriană, protozoară sau fungică; toxine, cum ar fi stricnina; traumă a sistemului nervos central; neoplazie spinală; meningoencefalită granulomatoasă.

Semnificația pentru sănătatea publică: Rabia este o zoonoză letală și câinii sunt un rezervor natural principal al virusului. În Statele Unite, majoritatea rabiei umane este asociată cu contactul cu lilieci. (1)

CUVINTE-CHEIE:

rabia, vacă, zoonoză

ABSTRACT

Cite this article: A. Tudose, D.E. Gisca, Ana Tudose.

Cow’s rabia clinical case.

Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 3(1):36-39.

First described: Circa the second millenium BC, Mesopotamia. Cause: Rabies virus (Family Rhabdoviridae, Genus Lyssavirus). Affected hosts: All warm-blooded animals. Highly susceptible hosts include wolves, foxes, coyotes, jackals, dogs, cattle, raccoons, skunks, bats and mongooses. Moderately susceptible hosts can include cats, ferrets, primates, sheep, goats and horses. Geographic distribution: Classic (genotype 1) rabies is found worldwide except for Taiwan, Australia, New Zealand, Iceland, the United Kingdom, Japan, most of western Europe, Fiji, Hawaii and Guam. Major Clinical Signs: Fever, lethargy, behavioral changes, pupillary dilatation, ataxia, lower motor neuron paresis or paralysis (including the muscles of mastication), vestibular signs (including a head tilt), dysphagia, dysphonia, tremors, seizures, ptyalism.

Differential Diagnoses: Distemper virus infection; West Nile virus infection; equine encephalitis virus infection; bacterial, protozoal or fungal meningoencephalitis; toxins such as strychnine; central nervous system trauma; spinal neoplasia; granulomatous memningoencephalitis. Public Health Significance: Rabies is a deadly zoonosis and dogs are a major natural reservoir of the virus. In the United States, most human rabies is associated with bat contact. (1)

KEYWORDS:

36

rabies, cow, zoonosis

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

A. Tudose, D.E. Gisca, Ana Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

INTRODUCERE

Rabia este o viroză cu tropism pentru sistemul nervos central, specifică tuturor carnasierelor sălbatice și domestice, transmisibilă la om, dar și la animalele domestice cu sânge cald . Când semnele clinice s-au instalat, boala conduce la mortalitate atât la animale, cât și la om. (3) Cel mai frecvent este întâlnită la câinii aflați în libertate sau semilibertate, dar și la pisici. La rumegătoare, boala este relativ frecventă și adesea evoluează sub formă de enzootii, mai ales în sezonul de pășunat, dar nu prezintă aceiași importanță din punct de vedere epidemiologic, sub raportul transmiterii la alte animale sau om.

Vulpile au un rol deosebit de important în epidemilogia infecției, deoarece ele se pot amesteca cu câinii turmelor , au aparența animalelor domestice, mușcă fără să fie agresive atât câini, cât și alte animale pe care le însoțesc, dar și pe om. (3) În perioada de rut a vulpilor se înregistrează un număr mai mare de cazuri, deoarece rutul înlesnește contaminarea din cauza luptelor între masculi, dar și pentru faptul că un contact sexual comportă mușcături contaminante între mascul și femelă. De asemenea, în ultimul trimestru al anului - când puii părăsesc vizuinile - au loc lupte pentru stabilirea teritoriului, favorizând contaminarea și apariția de noi focare de turbare.

Laptele animalelor turbate nu conține virus și nu sunt citate cazuri de boală transmisă prin lapte. În urină, virusul este prezent inconstant și în cantitate mică. (2)

Figura 2

Figura 3

MATERIALE ȘI METODE

Vacă de lapte . Examen clinic, anchetă epidemiologică, examen de laborator pentru confirmare.

Bovinele - după frecvența bolii la animalele domestice - ocupă locul al doilea după carnasiere, dar - de regulă - nu au posibilitatea să transmită boala și deci nu reprezintă o sursă importantă de infecție.

Din această cauză, turbarea la bovine nu prezintă importanță epidemiologică.

Bovina mușcată a făcut forma nervoasă, descrisă în literatură ca fiind forma cea mai frecventă la bovine,

Figura 1

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

Figura 4

Figura 5

37

CLINICAL CASE

Figura 6

Cowâ&#x20AC;&#x2122;s rabia - clinical case

Figura 7

Figura 8

Figura 9

38

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

A. Tudose, D.E. Gisca, Ana Tudose Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

manifestată clinic prin agresivitate: vaca se izbea cu capul de obiecte (Figura 1), mușca obiecte necomestibile (Figurile 2, 3, 4, 5, 6). În final, s-a produs paralizia și moartea animalului după 4 zile de la deput (Figura 7).

Confirmarea s-a făcut prin punerea în evidență a incluziilor Babeș-Negri prezente în citoplasmă și prelungirile neuronale, mai ales în celulele Purkinje din cerebel. Analiza s-a realizat în cadrul Laboratorului Sanitar-Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor Galați.

CONCLUZII

Pentru controlul zoonozei este extrem de importantă vaccinarea corespunzătoare a animalelor sălbăticite, prin campanii susținute; vaccinarea corespunzătoare a carnasierelor, cu o mai mare atenție a celor care deservesc turme de ovine, caprine și ovine (cazul de față fiind într-o astfel de exploatație, aflată în câmp deschis).

Bibliografie 1. Jane E. Sykes ,,Canine and feline infectious diseases” 2. Radu Moga Mânzat ,,Boli virotice și prionice ale animalelor”

CV

3. Vasile Tomescu, Ion Gavrilă, Dorina Gavrilă ,,Zoonoze”

ABSOLVENT AL U.S.A.M.V. IAȘI - FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ, PROMOŢIA 2007 - în perioada august 2007 – martie 2008 a lucrat în cadrul Biroului de igienă al D.S.V.S.A. GALAȚI. - din aprilie 2008 lucrează în cadrul C.S.V. SMÂRDAN, Jud. GALAŢI, ca medic veterinar concesionar.

Dr. Andrei TUDOSE

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

- în anul 2013 susţine public teza de doctorat intitulată: „Studii privind mamitele infecțioase bacteriene la ovine și caprine”, teză coordonată de Domnul Prof. Univ. Dr. Tudor Perianu.

DOMENII DE INTERES - clinica şi patologia animalelor de rentă.

39

REVIEW

Update in bovine cutaneous papillomatosis: news and therapeutically approach

UPDATE ÎN PAPILOMATOZA CUTANATĂ BOVINĂ: NOUTĂȚI ȘI ABORDĂRI TERAPEUTICE UPDATE IN BOVINE CUTANEOUS PAPILLOMATOSIS: NEWS AND THERAPEUTICALLY APPROACH Florentina Daraban-Bocăneți, Oana Irina Tănase, Elena Velescu, Constantin Daraban Departamentul Sănătate Animală Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad” Iași Aleea Mihail Sadoveanu nr. 8, 700489, România

OPEN ACCES JOURNAL

Corresponding author: Dr. Florentina Daraban-Bocăneți* Facultatea de Medicină Veterinară - USAMV Iași Aleea Mihail Sadoveanu nr. 8, Iaşi, 700489, România telefon: 0040 758926053 E-mail: florentinabocaneti@yahoo.com

Recieved: March 2017 Accepted: March 2017

*DVM, PhD, Asistent universitar, disciplina Boli infecțioase și medicină preventivă, Departamentul Sănătate Publică, Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad, Iași

REZUMAT Prezentul articol prezintă date din literatură cu privire la infecția cu papilomavirusuri la bovine, pornind de la importanța economică a bolii pentru efectivul de bovine, importanța pentru sănătatea publică și atingând abordările terapeutice eficiente existente și aplicabile la ora actuală. În plus, sunt descrise clinic cele mai relevante caracteristici ale bolii.

CUVINTE-CHEIE: Cite this article: Florentina DarabanBocaneti, Oana Irina Tănase, Elena Velescu, C. Daraban.

Update in bovine cutaneous papillomatosis: news and therapeutically approach. Rom J Vet Med Pharm.

2017; Vol. II 3(1):40-45.

papilomatoză, BPV, regresie, autovaccin

ABSTRACT This review aims to present the latest data regarding the bovine papillomavirus infection from the literature, beginning with the disease economic significance for the bovine livestock, its public heath significance and achieving the effective therapeutic approaches that are currently available and applicable. In addition, there are described the most relevant clinical features of the disease.

KEYWORDS:

40

papillomatosis, BPV, regression, autogenous vaccine

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

Florentina Daraban-Bocaneti, Oana Irina Tanase, Elena Velescu, C. Daraban Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Papilomatoza bovină este una dintre cele mai frecvente boli tumorale cu etiologie virală întâlnită la toate categoriile de bovine. Această boală, aparent fără importanță pentru sănătatea animalelor, a fost raportată din cele mai vechi timpuri. În ultima perioadă, tot mai mulți medici practicieni, dar și proprietari de bovine se confruntă cu această afecțiune, mai ales la animalele crescute în stabulație liberă sau pe pășune. Plecând de la acest considerent, ne propunem să punctăm cele mai relevante noutăți din literatură cu privire la această boală infecțioasă a bovinelor.Papilomatoza bovinelor se manifestă prin apariția unor formațiuni pediculate, sesile, aplatizate, conopidiforme, de diferite dimensiuni, singulare sau multiple, care popular poartă numele de negi. Boala se prezintă sub trei forme diferite: cutanată, în care papiloamele sau negii se găsesc răspândiți pe diferite regiuni corporale, în special în zonele predispuse la microtraumatisme, gastro-intestinală, în care leziunile se pot întâlni la nivelul mucoasei esofagului, rumenului sau rețelei și vezicală, asociată cu hematuria enzootică, unde la nivelul mucoasei vezicale, sub acțiunea sinergică a principiilor activi din ferigă apar leziuni care pot maligniza (hemangioame). Cel mai frecvent este diagnosticată forma cutanată care se caracterizează prin existența acelor leziuni tipice cu aspect conopidiform, în timp ce formațiunile tumorale de la nivel gastro-intestinal sunt identificate post-mortem, de cele mai multe ori ca o surpriză de abator (1).

Din punct de vedere economic, boala nu produce pierderi semnificative deoarece în cele mai multe cazuri formațiunile cutanate intră într-un proces de regresie și animalul se vindecă. Însă, atunci când boala evoluează trenant într-un efectiv, pierderile constau în deprecierea calității pieilor, excluderea animalelor de la reproducție, în special a celor cu tumori la nivelul aparatului genital, dificultăți la muls în cazul prezenței formațiunilor pe pielea mameloanelor, dar și excluderea din circuitul competițional al animalelor cu valoare biologică ridicată. În SUA, taurii care prezintă papiloame cutanate sunt înlăturați de la reproducție, nu pot participa la competiții din cauza contagiozității bolii, dar și din considerente estetice.

BIODIVERSITATE, EPIDEMIOLOGIE ȘI TRANSMISIBILITATE

Infecția cu papilomavirusuri este întâlnită la majoritatea speciilor de mamifere, inclusiv la om, însă nu și la reptile.

Papilomatoza bovinelor este produsă de virusuri încadrate în familia Papillomaviridae, genurile Delatapapillomavirus, Xipapillomavirus,

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

Epsilonpapillomavirus și Dyoxipapillomavirus, iar în cadrul celor patru genuri sunt cuprinse 14 tipuri de papilomavirusuri bovine ”bovine papillomavirus” (BPV 1-14), cu specificitate de specie (2). Aceste virusuri conțin ADN dublu catenar circular, genomul este constituit din aproximativ 8000 perechi de baze și este divizat în 5 sau 6 cadre de lectură timpurii sau ”early” (E1-5/6) și două cadre de lectură întârziate sau ”late” (L1-2) (1).

Genul Deltapapillomavirus cuprinde cele mai răspândite tipuri de papilomavirusuri și anume BPV-1, -2, -13 și mai nou tipul 14. Cu toate că acestor virusuri le este caracteristică specificitatea de specie, BPV sunt capabile să infecteze bovinele, dar în același timp să traverseze bariera de specie și să determine formațiuni cutanate tumorale la cai, măgari, bivoli, zebre, iaci, girafe sau antilope (3). Cu totul interesant este faptul că ADN-ul papilomavirusului bovin a fost izolat și de la pisică, ceea ce ar sugera o adaptabilitate crescută a acestui virus la specii noi (4).

Plecând de la acest argument, pentru mult timp, papilomatoza bovină a fost considerată și tratată ca o zoonoză, deoarece persoanele care, prin natura meseriei, intrau în contact direct cu produse de origine animală, așa cum sunt măcelarii, sau cei care au contact direct cu bovine suferind de papilomatoză, cum sunt personalul veterinar și mulgătorii, prezentau la rândul lor negi la nivelul pielii mâinilor. Pentru a elucida această coincidentă, numeroși cercetători au întreprins studii experimentale pentru a verifica gradul de transmisibilitate interspecifică a virusului. Astfel, primele încercări de a demonstra transmisibilitatea papilomavirusului bovin au fost realizate la începutul secolului XX de către Schultz (5), care sugerează transmiterea negilor de la bovine la oameni, însă ulterior această afirmație a fost negată de către Soule și McKinley (6), care demonstrează că acest lucru nu este posibil, așa cum a reieșit din încercările de inoculare a trei subiecți umani cu extract din negi recoltați de la bovine, unde transmiterea și reproducerea bolii a eșuat în toate cele trei încercări. Odată cu dezvoltarea tehnicilor de biologie moleculară, au fost realizare studii ample pe categorii ocupaționale supuse riscului de infecție cu BPV. Astfel, în anul 1981, Orth și colaboratorii (7), testează un număr de 60 probe reprezentate de negi recoltați de la nivelul mâinilor unor măcelari care lucrau în două abatoare diferite. Consecutiv testelor de hibridizare, analiza enzimelor de restricție și imunofluorescență a reieșit faptul că virusul izolat din acele leziuni este distinct antigenic față de BPV, fiind însă asemănător cu papilomavirusul uman tipul 7 (HPV-7). În anii următori numeroși autori au

41

REVIEW

Update in bovine cutaneous papillomatosis: news and therapeutically approach

Figura 1. Papilomatoză cutanată la vițel: formațiuni tumorale de diferite dimensiuni la nivelul pielii capului și gâtului realizat studii asemănătoare, realizate pe probe recoltate de la măcelari care manipulau cărnuri de diferite origini: de porc, de pui, de pește, de bovine sau de cal; rezultatele obținute au fost identice, toate studiile au condus la izolarea și caracterizarea a diferite tipuri de HPV, nu însă și a papilomavirsului bovin. Într-un studiu mai amplu, Melchers și colaboratorii (8), tot pe probe reprezentate de negi recoltați de la măcelari, urmăresc simultan izolarea prin PCR a tipurilor HPV-2, -4, -7 și BPV-1-4. Și de această dată, autorii nu reușesc identificarea ADN-ului papilomaviral provenit de la bovine. Pe baza rezultatelor acestor studii s-a concluzionat că papilomavirusul bovin nu se transmite la om, iar la apariția negilor la persoanele expuse contactului cu posibile surse de infecție stau alte cauze.

Referitor la modul de transmitere a virusului, se poate afirma existența mai multor căi. De cele mai multe ori, virusul pătrunde în organismul animal pe la nivel cutanat, favorizat de existența unor plăgi, microabraziuni sau mușcături de insecte. Un rol important în transmiterea virusului îl joacă insectele hematofage, în special pe timpul verii la pășune. În adăposturi, principalul vector în circulația virusului este musca domestică. Sursele indirecte, așa cum sunt cupele

42

de muls insuficient dezinfectate, personalul medical veterinar, locurile de scărpinat joacă și ele un rol important în răspândirea virusului (9). În transmiterea bolii intervin și animalele cu infecții latente, cu rol de rezervor, la care virusul se găsește cantonat în stare latentă la nivelul limfocitelor, sângelui, ovocitelor sau spermatozoizilor, dar în același timp poate fi eliminat prin lapte sau urină. Studii recente au demonstrat posibilitatea transmiterii virusului pe cale verticală, fiind izolat din placentă, lichid amniotic, uter, iar în același timp și din sângele progeniturii (10). În menținerea circulației virusului intervin și animalele sănătoase. Astfel, studii recente realizate pe mai multe specii de animale sănătoase au dovedit că în pielea acestora se găsește virusul în mod obișnuit, sugerând astfel prezența extensivă a acestui virus în populația de animale, implicit de bovine (11, 12). În cazul oamenilor, papilomavirusul a fost izolat de la nivelul pielii integre, sănătoase, de la oameni sănătoși, ceea ce sugerează existența unui raport de comensualism (13, 14).

Boala este răspândită pe toate continentele, mai ales în marile aglomerații de bovine, acolo unde nu sunt respectate normele de igienă a

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

Florentina Daraban-Bocaneti, Oana Irina Tanase, Elena Velescu, C. Daraban Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

A

adăposturilor, insectele hematofage sunt prezente din abundență, concomitent cu existenta cazurilor clinice. Categoriile de vârstă afectate sunt în principal tineretul mascul și femel, cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 2 ani (15), urmată de categoria de animale adulte. La tineretul bovin, din cauza imunității insuficient dezvoltate, formațiunile tumorale benigne apar pe diverse zone corporale: pleoape, nări, frunte, mandibulă, laturile gâtului (figura 1), greabăn, spete, zona dorsală, pe coapse, zona inghinală. Atunci când sunt de dimensiuni considerabile, mai ales cele de la nivelul pleoapelor pot determina scăderea acuității vizuale și jenă în clipire. În majoritatea cazurilor, după o perioadă variabilă, de ordinul lunilor până la doi ani, aceste leziuni regresează spontan, animalul se vindecă și rămâne imun pentru toată viața față de tipul/ tipurile care a/au determinat boala. Acest proces îndelungat de vindecare se datorează unor proprietăți unice deținute de papilomavirus: odată pătruns în organismul animal, virusul se sustrage acțiunii sistemului imun prin integrarea sub formă episomală în celula gazdă (1); în acest timp, virusul se integrează în genomul celulei gazde, unde perturbă procesul normal de multiplicare al celulelor, ducând la o multiplicare

B Figura 2. Papilomatoză cutanată la vaci: prezența negilor multipli, de mici dimensiuni (A) sau singulari, pediculați (B)

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

43

REVIEW

Update in bovine cutaneous papillomatosis: news and therapeutically approach

necontrolată a celulelor epiteliale.

La animalele adulte, în special la vacile aflate în lactație, boala se manifestă prin apariția formațiunilor tumorale la nivelul pielii glandei mamare, mameloanelor sau la nivelul ductului galactofor. Negii pot fi de mici dimensiuni, plați sau ușor elevați, cu baza largă de prindere (figura 2A) caz în care sunt numeroși, sau de mari dimensiuni, fiind de obicei singulari și pediculați (figura 2B). În toate aceste situații, negii sunt foarte bine vascularizați, traumatizarea sau ruperea accidentală este urmată de apariția unor hemoragii însemnate.

Prezența acestor formațiuni pe mameloanele vacilor aflate în lactație poate avea consecințe nefavorabile asupra producției de lapte: dificultăți în timpul mulsului, traumatizare, hemoragii, ulcerarea și apariția infecțiilor bacteriene sau a miazelor pe timpul verii, sau chiar a mamitelor din cauza evacuării incomplete a glandei mamare. Uneori, din cauza durerii, vacile pot refuza mulsul sau suptul vițelului.

ABORDĂRI TERAPEUTICE

În general, papilomatoza este o boală autolimitantă, ce regresează în mod spontan. În cazul existenței unor animale imunosupresate, cu un răspuns imun inadecvat, leziunile de la nivel cutanat se răspândesc, pot ajunge la dimensiuni considerabile, fără tendință de vindecare. În aceste situații se impune sacrificarea animalului și distrugerea pielii împreună cu formațiunile respective pentru a reduce riscul de răspândire a virusului.

Tratarea animalelor cu papilomatoză cutanată se poate realiză pe cale chirurgicală, atunci când formațiunile sunt abordabile, prin vaccinarea cu vaccinuri comerciale sau autovaccinuri, fie prin combinarea celor două. În SUA există un vaccin comercial ”Colorado Serum Company Wart Vaccine”. Acesta este un vaccin inactivat care conține papilomavirusul bovin tipurile 1-4. Vițeii se vaccinează inițial cu o doză de 10 ml subcutanat, în două locuri diferite le laturile gâtului, cu rapel după 3-5 săptămâni; nu se vaccinează animalele cu cel puțin două săptămâni înainte de sacrificare.

Animalele adulte se vaccinează cu o doză de 15 ml subcutanat, după aceeași posologie (16). Vaccinul este eficient doar în cazul în care boala este produsă de aceleași tipuri virale conținute de vaccin. Studiile clinice realizate în vederea testării eficienței acestui vaccin au relevat apariția anticorpilor specifici la un nivel protector după a treia administrare, menținându-se aproximativ 20 de săptămâni,

44

după care s-a observat scăderea bruscă a titrului. De aceea, pentru un răspuns serologic eficient este necesar administrarea vaccinului la intervale regulate (17). În ceea ce privește utilizarea autovaccinurilor, rezultatele obținute raportate de diferiți autori sunt asemănătoare: regresia papiloamelor se realizează în decurs de câteva săptămâni, animalele se vindecă complet, fără semne de recidivă (18).

O altă metodă de tratament eficientă este strivirea formațiunilor cutanate, astfel încât virusul să pătrundă în circulație și să intre în contact cu sistemul imun al gazdei, rezultând apariția anticorpilor specifici și grăbirea procesului de vindecare a animalului.

Totuși, în tratamentul acestei boli nu s-a ajuns la un consens. Unii autori recomandă administrarea unor medicamente sau substanțe chimice care să stimuleze răspunsul imun nespecific (19). Astfel, utilizarea ivermectinei în doză de 0,2 mg/kg administrată la interval de 15 zile timp de trei luni, a dus la dispariția papiloamelor cutanate într-un interval cuprins între 45 și 90 de zile, în timp ce în grupul martor, nu s-a observat regresia leziunilor (20). O altă metodă de tratament este autohematoterapia; utilizarea unui extract sanguin de 4 ori la un interval de 3 zile duce la regresia papiloamelor (21). De asemenea, utilizarea unei doze de levamisole de 2,5 mg/ kg repetată la 1, 3, 5, 7, 9 și 16 zile, a dus la vindecarea animalului în aproximativ 12 zile de la finalizarea tratamentului (22). Vindecarea în toate aceste cazuri se datorează cel mai probabil stimulării atât a imunității celulare, cât și a celei umorale (20). În tratamentul papilomatozei bovine s-a utilizat și veninul de Tarantula cubensis Theranekron 1:100/D2; Richter Pharma). Extractul pe bază de alcool din veninul acestei specii de tarantule este utilizat în special în demarcarea țesutului mamar tumoral de cel sănătos la cățele. Administrarea a cinci doze de 7,5 ml de Theranekron, 1mg/ml venin, la un interval de cinci zile, în cazul papilomatozei cutanate, este urmată de regresia leziunilor într-un interval diferit de timp (23).

CONCLUZII

Cu toate cu toate că papilomatoza cutanată bovină nu ridică probleme în ce privește viața animalelor, boala nu trebuie neglijată atunci când evoluează într-un efectiv. În cazul abordării terapeutice, recomandăm recoltarea formațiunilor cutanate, acolo unde posibil, și trimiterea acestora la un laborator sanitar veterinar, în vederea preparării unui autovaccin.

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

Florentina Daraban-Bocaneti, Oana Irina Tanase, Elena Velescu, C. Daraban Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Bibliografie 1. Campo MS. Papillomavirus research: from natural history to vaccines and beyond. Editura Caister Academic, Wymondham, 2006.

2. Rector A, Van Ranst M. Animal papillomaviruses. Virol. 2013; 445:213–223.

3. Bocaneti F, Altamura G, Corteggio A, Velescu E, Borzacchiello G. 2016. Bovine Papillomavirus: New Insights into an Old Disease. Transbound Emerg Dis. 2016; 63(1):14-23.

4. Gil da Costa RM, Peleteiro MC, Pires MA, DiMaio D. An Update on Canine, Feline and Bovine Papillomaviruses. Transbound Emerg Dis. 2016, doi: 10.1111/tbed.12555.

5. Schultz F. Experimentelle Uebertragung von Verrucae vulgares vom Rinde auf den Menschen mit ausserordentlich lauger Inkubation. Deut Med Wochschr. 1908; 34:423.

6. Soule MH and Mckinley EB. Experimental inoculation of man and guineapigs with virus of cattle warts. Proc Soc Exptl Biol Med. 1931; 28:1027-1028.

7. Orth G, Jablonska S, Favre M, Croissant O, Obalek S, JarzabekChorzelska M and Jibard N. Identification of papillomaviruses in butcher’s warts. J Invest Dermatol. 1981; 76:97-102.

8. Melchers W, De Mare S, Kuitert E, Galama J, Jan Walboomers and Van Den Brule AJC. Human Papillomavirus and cutaneous warts in meat handlers. J Clin Microbiol. 1993; 31(9): 25472549.

9. Finlay M, Yuan Z, Burden F, Trawford A, Morgan IM, Campo MS, Nasir L. The detection of Bovine Papillomavirus type 1 DNA in flies. Virus Res. 2009; 144(1-2): 315-7.

10. Roperto S, Borzacchiello G, Esposito I, Riccardi M, Urraro C, Lucà R, Corteggio A, Tatè R, Cermola M, Paciello O, Roperto F. Productive infection of bovine papillomavirus type 2 in the placenta of pregnant cows affected with urinary bladder tumors.

PLoS One. 2012; 7(3):e33569.

11. Antonsson A, Hansson BG. Healthy skin of many animal species harbors papillomaviruses which are closely related to their human counterparts. J Virol. 2002; 76:12537–12542.

12. Ogawa T, Tomita Y, Okada M, Shinozaki K, Kubonoya

CV

H, Kaiho I and Shirasawa H. Broad-spectrum detection of papillomaviruses in bovine teat papillomas and healthy teat skin. J Gen Virol. 2004; 85(8): 2191- 2197.

13. Astori G, Lavergne D, Benton C, Hockmayr B, Egawa K, Garbe C and de Villiers EM. Human papillomaviruses are commonly found in normal skin of immunocompetent hosts. J Investig Dermatol. 1998; 110:752-755.

14. Antonsson A, Forslund O, Ekberg H, Sterner G and Hansson BG. The ubiquity and impressive genomic diversity of human skin papillomaviruses suggest a commensalic nature of these viruses. J Virol. 2000; 74:11636-11641.

15. Bocaneti F. Incidența și diagnosticul infecțiilor cu papillomavirus la bovine. Teză de Doctorat. 2014. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

16. http://www.colorado-serum.com/csc/wart.html 17. Barthold SW, Olson C, Larson LL. Precipitin response of cattle to commercial wart vaccine. Am J Vet Res. 1976; 37(4):449-451.

18. Sreeparvathy M, Harish C and Anuraj KS. Autogenous vaccination as a treatment method for bovine papillomatosis. J Livestock Sci. 2011; 2:38-40.

19. Dinc DA. Papillomatozis. In: Evcil Hayvanlarda Memenin Deri Hastalıkları, Dolasim Bozukluklari ve Operasyonlari. Konya, Ulku Matbaası, 1995.

20. Borku MK, Atalay O, Kibar M, Cam Y, Atasever A. Ivermectin is an effective treatment for bovine cutaneous papillomatosis.

Res Vet Sci. 2007; 83: 360–363.

21. Biricik HS, Keskin O, Cimtay I, Baba ZF. Sıgır papillomatozisinin tedavisinde otology ası ve otohemoterapi uygulamalarının karsılastırılması. Turk J Vet Anim Sci. 2002; 27: 703–707.

22. Cihan M, Ozaydin I, Ozba B, Varan V. Clinical effects of levamisole in bovine papillomatosis. Indian Vet J. 2004; 81: 321–323.

23. Çam Y, Kibar M, Atasever A, Atalay Ö, Beyaz L. 2007. Efficacy of levamisole and Tarantula cubensis venom for the treatment of bovine cutaneous papillomatosis. Vet Rec. 2007; 160: 486-488.

DOMENII DE CERCETARE Analiza proteinelor virale și a mecanismelor etiopatogenetice în infecția naturală cu papillomavirusuri la bovine

ASISTENT UNIVERSITAR – DISCIPLINA DE BOLI INFECȚIOASE ȘI MEDICINĂ PREVENTIVĂ, FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ, USAMV IAȘI

EDUCAȚIE ȘI FORMARE 2004-2010 – Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea de Științe Agricole și Medicină veterinară “Ion Ionescu de la Brad”, Iași 2010-2010 – Master în Epidemiologie și Legislație Sanitar Veterinară, Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea de Științe Agricole și Medicină veterinară “Ion Ionescu de la Brad”, Iași 2010-2014 – Doctorat în științe medicale, specializarea Boli infecțioase; studii doctorale la Universitatea de Științe Agricole și Medicină veterinară “Ion Ionescu de la Brad”, Iași, 2011 oct - 2012 iunie – stagiu doctoral în cadrul departamentului de Anatomie Patologică, Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea Federico II, Napoli, Italia 2013 nov- 2014 mai – bursa Erasmus Mobility, în cadrul departamentului de Anatomie Patologică, Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea Federico II, Napoli, Italia.

DOMENII DE INTERES Biologie moleculară, identificare agenți virali și bacterieni Imunohistochimie și imunoflourescență Analiza proteinelor celulare prin tehnica Western Blot

EXPERIENȚĂ 2015 – prezent – Asistent universitar, disciplina Boli infecțioase și medicină preventivă, Departamentul Sănătate Publică, Facultatea de Medicină Veterinară

Dr. Florentina DARABAN (BOCĂNEȚI)

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

45

ORIGINAL ARTICLE

ORGANIZATOR

titlu articol.................................................................

PARTENER PE TERMEN LUNG

Cel de-al II-lea Congres de Endocrinologie Veterinara 2017 ”Having the end in mind” “Intent counts more than technique” 21-22 aprilie 2017, Hotel Crowne Plaza, Bucuresti Speakeri invitați: PROF. DR. FEDERICO FRACASSI (ITALIA) DR. ELKE RUDLOFF (SUA) DR. MELLORA SHARMAN (UK) ȘEF LUCR. DR. TEODORU SOARE (ROMÂNIA) DR. FLORIN GROSU (ROMÂNIA) DR. ȘERBAN ZAMFIRESCU (ROMÂNIA) Congresul este creditat conform normelor CMVRO cu 50 de puncte, conform Deciziei Biroului Executiv al CMVRO nr. 15/03.01.2017.

SPONSOR BRONZ

SPONSORI

SUPORTERI

PARTENERI ȘTIINȚIFICI

46

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

Autori................................................................

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Vol II - Nr. 3 (1/2017)

47

TALON DE ABONAMENT Doresc să mă abonez Varianta electronică:

q Abonament pentru 1 an (6 numere) - 200 RON (cu toate taxele incluse) q Abonament pentru 2 ani (12 numere) - 350 RON (cu toate taxele incluse)

Varianta print:

q Abonament pentru 1 an (6 numere) - 350 RON (cu toate taxele incluse) q Abonament pentru 2 ani (12 numere) - 500 RON (cu toate taxele incluse) * Studenții și pensionarii beneficiază de 50% reducere

REVISTĂ CREDITATĂ CU 15 PUNCTE ANUAL PENTRU ABONAMENTELE PLĂTITE Nume:................................................................................... Prenume: ...................................................................................................

Dna

Dl

Dra

Adresă domiciliu: ..................................................................................................................................................

Municipiu: ........................................................................ Sect.: ................ Judeţ:............................................................ Oraş:............ ..................................................... Comună: ...................................................................................................... Cod poştal: ...................

Telefon:............................................................................. Număr atestat de liberă practică.................................................................

Specialitate ........................................................................................

student

rezident

medic specialist

medic primar

Competenţă ............................................................................... Denumire instituţie: .......................................................

Domeniu de activitate:

Privat

Public

Secţie: ................................................................................................. Funcţie: ......................................................................

Specialitate: ................................................................. Adresă instituţie: ............................................................................ .................................................... Municipiu: ....................................................Sect.: ........... Judeţ:................................. Oraş:............ ..................................................... Comună: ...................................................................................................... Cod poştal: ................... ............................ Telefon: .......................................... Mobil: ......................................................

E-mail: ........................................................................ Web: ...................................................................................................

CUI instituţie: Plătitor de TVA:

da

nu

Factură - vă rugăm să completaţi cu coordonatele necesare emiterii facturii: Denumire persoană: ...................................................... Denumire instituţie: ..................................................................

Adresa pentru primirea revistelor:

Domiciliu

Instituţie Data:

Adeverinţa pentru abonarea la revistă se eliberează în maximum 5 zile lucrătoare de la exprimarea solicitării dvs., după efectuarea plății

/

/

Semnătură:…..………….….......…

După completare, vă rugăm să trimiteţi talonul însoţit de dovada efectuării plăţii scanate la adresa de email redactia@innovationinhealth.ro Mulţumim!

Plata abonamentului se va efectua prin mandat poştal sau prin ordin de plată ori transfer bancar pe coordonatele: SC MULTIMEDIA BUSINESS CORPORATION SRL SEDIUL SOCIAL: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 273, SECTOR 6, BUCUREȘTI CUI: 36470399, J40/11437/2016 CONT IBAN RON: RO34BACX0000001342496001 BANCA: UNICREDIT BANK, SUCURSALA RAHOVA

!

PORTOFOLIU n R eviste știinţifice și de informare in domeniul sanitar și veterinar, ce oferă un conţinut editorial de actua­litate la cel mai înalt nivel, realizate în parteneriat cu profesori doctori renumiţi în domeniu, KOL, având girul societăţilor, asociaţiilor și instituţiilor importante din România Reviste științifice dedicate profesioniștilor din domeniul veterinar

Reviste științifice dedicate profesioniștilor din domeniul sanitar

n Organizare de evenimente științifice și de premiere dedicate profesioniștilor din sistemul sanitar și veterinar

n Realizare ghiduri medicale, proiecte speciale, cărți, broșuri, materiale și produse dedicate targetului dvs. n E-mailing - creare și trimitere de newslettere personalizate n Creaţie & DTP - servicii complete de grafică computerizată pentru realizarea de publicaţii, cărți, ghiduri, vizualuri, materiale promoționale, invitații, bannere, roll-up-uri, pliante, flyere etc. (project management, concept, layout, realizare grafică) n Realizare website-uri. n Realizare cursuri online dedicate specialistilor din domeniul sanitar și veterinar

www.innovationinhealth.ro

PARTENERUL DUMNEAVOASTRĂ DE ÎNCREDERE

CORPURI DE ILUMINAT CU LED STRADALE ANTILIA

Permite dezvoltarea de aplicații cu iluminat stradal, inclusiv în clasele M1, M2 Oferă combinații flexibile de module cu LED-uri pentru puteri medii - 75 W și mari – 150 W Oferă opțiunea de dimming pentru a maximiza economiiile de energie și cost Asigură un grad de protecție IP66 Dispune de protecție la supratensiune de 10KV Se poate monta pe stâlp atât orizontal, cât și vertical

PALMIER

Construit special pentru iluminarea stradală, a aleilor și a parcurilor Are o structură durabilă și modernă, bazată pe ultimele tehnologii în domeniu Asigură un grad de protecție IP65 - IP66 Este disponibil în trei variante: 1 modul, 2 module și 3 module cu puteri între 40 și 130 W

SOLARIS 2M A Are un design unic și este destinat ti pentru ilumina iluminarea stradală, a parcurilor și aleilor Are o durată de funcționare mare, un consum redus de energie și o tempera temperatură de funcționare mare Există în 4 variante constructive constructi de 1, 2, 3 sau 4 module cu puteri între 33 și 137 W Temperatura T mperatura de culoare poate fi caldă, neutră neut sau rece

www.electromagnetica.ro