Relevee si spatii acoperite din lemn la popesti, vl

RELEVEE SI PROPUNERI DE SPATII ACOPERITE DIN LEMN REALIZATE DE STUDENTII ANULUI i

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM ION MINCU BUCURESTI

GRUPA 16B AN UNIVERSITAR 2015-2016

1

Popeștii

2

din

LUNCĂVĂȚ

3

BE A C

Relevee: A. Casa preotului B. Casa lui Matei C. Casa cu struguri D. Casa Preda E. Casa din deal

11

10

01

01 08

09

12

03

D 02

05 07

4

04

Planșe personale: a. tehnica olăritului b. pădurea de troițe c. interpretarea motivelor tradiționale d. (di) soluție e. porți oltenești f. din trecut g. istoria casei și a locului h. o zi și un țăran i. sobe tradiționale j. port național vâlcean k. natura cucerește arhitectura... l. casa părintească m. stejarul - arborele adevărului n. porți și uși vâlcene o. ferestrele p. decorațiuni tradiționale q. ritmul satului r. cele patru anotimpuri ale vieții s. ceramică horezu t. texturile casei u. la marginea casei 5

RELEVEu

Primul exerciţiu al anului 1 este releveul unei construcţii situate în Muzeul Satului din Bucureşti. Înainte de experienţa teoretică, relativ abstractă, a proiectului de arhitectură, releveul are rolul de a permite un prim contact, empiric, cu obiectul arhitectural.

Releveul nu trebuie să fie doar un exerciţiu de desen, o reproducere mecanică a obiectului arhitectural, ci și un instrument permiţând înţelegerea acestuia.

Prin definiție releveul este o reprezentare, obţinută prin măsurarea şi desenarea la scară, în plan, secţiuni şi vederi, a unui ansamblu de clădiri, a unei clădiri şi/sau a unui subansamblu al acesteia (elemente de construcţie, decoraţie, mobilier fix, echipamente tehnice).

Scopul unui releveu este realizarea unei documentaţii tehnice cât mai precise şi complete atât asupra clădirilor pentru care nu există date (planuri, secţiuni, faţade, detalii), cât şi pentru cele al

6

căror proiect iniţial există dar care, din diferite motive (erori de execuţie, transformări, degradări), nu mai corespunde situaţiei reale.

Releveul este o piesă esenţială în elaborarea proiectelor de intervenţie asupra unor clădiri: consolidări, refaceri, restaurări, amenajări, transformări.

Dincolo de acest scop practic, releveul poate fi şi un instrument de cercetare, punând în evidenţă elemente cu semnificaţie arhitecturală: tipologia planului, compoziţia faţadelor, decoraţia, sistemul şi detaliile constructive etc.

Obiective didactice ale acestui proiect constau în aprofundarea tehnicilor de reprezentare prin învăţarea tehnicii relevării (schiţe, măsurători, desen la scară), învăţarea convenţiilor desenului de arhitectură (reprezentarea în plan, secţiune, vedere), învăţarea principiilor graficii de arhitectură (claritatea şi

coerenţa desenului, paginare, scriere).

De asemenea, se urmărește înţelegerea funcţiunii, a construcţiei şi a formei unui obiect de arhitectură.

Pentru a veni în întâmpinarea studenților s-a propus alegerea unor case dintr-o situație reală, respectiv comuna Popești din județul Vâlcea. Studenții au avut ocazia să interacționeze cu locuitorii zonei și să afle informații despre istoria caselor alese.

Tema le-a permis să aleagă atât construcţii cât şi ansambluri (locuinţa, anexele gospodăreşti, împrejmuirea/poarta), studenții fiind grupați în echipe de câte patru persoane.

structurală, sistem de încălzire/ iluminare, elemente decorative etc.

Criteriile de evaluare s-au axat pe dovada înţelegerii obiectului studiat dar și pe exactitatea şi calitatea reprezentării grafice.

Proiectul s-a desfășurat pe parcursul a cinci săptămâni.

Proiectul a fost predat într-o mapă format 50 x 70cm, în care au fost incluse următoarele planşe, redactate în tuş negru, pe hârtie albă, format 50 x 70cm: - planurile cotate ale tuturor nivelelor diferite - scara 1:50 - plan mobilat - scara 1:50 - plan de acoperiş, cu reprezentarea învelitorii şi a şarpantei scara 1:50 - două secţiuni, cu indicarea cotelor de nivel principale - scara 1:50 - două elevaţii, cu indicarea cotelor de nivel principale - scara 1:5 - scara 1:50 - plan de situaţie - scara 1:200 În limitele prezentării alb-negru, au fost admise şi tehnici mixte (tuş/creion sau tuş/laviu), în măsura în care ele au contribuit la o mai bună vizualizare a obiectului.

Studenții au trebuit să completeze o fișă tip la fiecare proiect, în care au trebuit să surprindă complexitatea obiectului arhitectural printr-o descriere analitică a datelor de identificare: denumire, proprietar, datare, componentele ansamblului, descriere

7

A. casa PREOTULUI Nicolae Dorian BLEGU Alexandra GOLOGAN-CALMUC Emanuel Marian MIREA Alexandra-Corina ȘERBAN

DENUMIRE LOCALĂ: Casa părintelui Lăstun DEŢINĂTOR: Lăstun Nusa ADRESA: sat: Popești, comuna: Popești, judeţ: Vâlcea DATARE (RELATARE): ~1890 • Casă lăsată drept moștenire din generație în generație.

COMPONENTELE ANSAMBLULUI: • Casă: 4 camere, 2 holuri + prispă • Bucătărie de vară: 2 încăperi • Magazie (făcuta din resturile de cărămidă de la casă)

8

DESCRIERE: • Fundație: adâncime 150 cm, piatră de râu, ciment și nisip • Soclu: înălțime 50 cm, piatră de râu, pietriș și nisip • Pereţii construcției: lemn de brad • Acoperiş: în 4 ape cu structură de lemn și învelitoare țiglă ÎNĂLȚIME: 660 cm SISTEMUL DE ÎNCĂLZIRE ȘI PREPARAREA HRANEI: • Tip sobă și plită, poziționare în colțurile camerelor, material teracotă SISTEMUL DE EVACUARE A FUMULUI: hornuri SISTEMUL DE ILUMINARE: • Artificial: lămpi • Natural: geamuri ELEMENTE DECORATIVE: • Amplasare: Foișor intrare, brâu în partea superioară • Motive: Geometrice

9

fațadă principală

fațadă laterală stânga

fațadă spate

10

fațadă laterală dreapta

11

12

13

B. casa LUI MATEI Andrei-Mihai BOSNYAK Ioana-Simona CIOBANU Iulia-Elena FRANGU Silviu Constantin MOTEA

DENUMIRE LOCALĂ: Fosta cârcimă DEŢINĂTOR: Domnul Matei ADRESA: sat: Popești, comuna: Popești, judeţ: Vâlcea DATARE (RELATARE): ~1890 COMPONENTELE ANSAMBLULUI: • Casă: 3 camere + prispă • Hambar

16

DESCRIERE: • Fundație: adâncime 145 cm, piatră de râu, ciment și nisip • Soclu: înălțime 20 cm, piatră de râu, pietriș și nisip • Pereţii construcției: cărămidă • Acoperiş: în mai multe ape cu structură de lemn și învelitoare țiglă ÎNĂLȚIME: 515 cm SISTEMUL DE ÎNCĂLZIRE ȘI PREPARAREA HRANEI: • Tip sobă și plită, poziționare în colțurile camerelor, material teracotă SISTEMUL DE EVACUARE A FUMULUI: hornuri SISTEMUL DE ILUMINARE: •Natural: geamuri ELEMENTE DECORATIVE: • Amplasare: Brâu în partea superioară, tiranți de lemn prispă • Motive: Geometrice, florale

17

fațadă principală

fațadă laterală stânga

fațadă spate

18

fațadă laterală dreapta

19

20

21

secțiune A - A’

22 secțiune B - B’

23

C. casa CU STRUGURI Ana Georgiana BUDULAN Andreea GURIȚĂ Alexandra Maria SEREGI Ana MANOLAChE

DENUMIRE LOCALĂ: Casa Vladu DEŢINĂTOR: „Doamna Vladu”; proprietar anterior: „Domnul Dinu” (1900-1960) ADRESA: sat: Popești, comuna: Popești, judeţ: Vâlcea DATARE : ~1900 • Casă mutată pe perioada colectivizării din satul Urși și reconstruită ~1960.

COMPONENTELE ANSAMBLULUI: • Casă: 2 camere, la care s-au adăugat ulterior încă două • Puț, construit cu pietre de râu

24

DESCRIERE: • Fundație: adâncime 40 cm, piatră de râu • Soclu: înălțime 20 cm, piatră de râu + lemn • Pardoseală: pământ • Pereţii construcției: lemn de brad • Acoperiş: în 4 ape cu structură de lemn și învelitoare șiță; extindere: acoperiș într-o apă învelitoare tablă ÎNĂLȚIME: 420 cm SISTEMUL DE ÎNCĂLZIRE ȘI PREPARAREA HRANEI: • Tip sobă cu plită, din cărămidă tencuită SISTEMUL DE EVACUARE A FUMULUI: horn SISTEMUL DE ILUMINARE: • Natural: geamuri ELEMENTE DECORATIVE: • Amplasare: Zidărie, grinzi, stâlpi de susținere prispă • Motive: Florale, geometrice

25

fațadă principală

fațadă laterală stânga

fațadă spate

26

fațadă laterală dreapta

27

28

29

D. casa PREDA Lavinia-Sorina CONSTANTIN Bucur-Mihai CRISTIEV Teodor DAVID Alina Andreea MULLER Dana-Ștefania SMARANDA

DENUMIRE LOCALĂ: La han DEŢINĂTOR: Gheorghe Preda ADRESA: sat: Meieni, comuna: Popești, judeţ: Vâlcea DATARE (RELATARE): nu se știe • Reconstituire ~1930 COMPONENTELE ANSAMBLULUI: • Casă: 2 camere + prispă

32

DESCRIERE: • Fundație: adâncime 60 cm, piatră de râu, ciment și nisip • Soclu: înălțime 60 cm, piatră de râu, pietriș și nisip, lemn • Pereţii construcției: structură lemn, umplutură din cărămidă, tencuială pe bază de var pe nuiele • Acoperiş: în 4 ape cu structură de lemn și învelitoare tablă ÎNĂLȚIME: 510 cm SISTEMUL DE ÎNCĂLZIRE ȘI PREPARAREA HRANEI: • Tip sobă și plită, poziționare în colțurile camerelor SISTEMUL DE EVACUARE A FUMULUI: hornuri SISTEMUL DE ILUMINARE: • Natural: geamuri ELEMENTE DECORATIVE: • Amplasare: Tencuială, capete de grinzi și căpriori, stâlpi de susținere și parapet prispă, fronton prispă • Motive: Florale, geometrice

33

fațadă principală

fațadă laterală stânga

fațadă spate

34

fațadă laterală dreapta

35

secțiune A - A’

38 secțiune B - B’

39

E. casa DIN DEAL Costin-Mădălin CLANȚON-ANGHEL Irina Maria IVANCU Irina Paula ȘERBĂNIUC Ioana-Monica ȚÎȚU

DENUMIRE LOCALĂ: Casa din deal DEŢINĂTOR: Ștefan Bârlan - fiul; proprietar anterior: Ștefan Bârlan (1930-1980) - tatăl ADRESA: sat: Urși, comuna: Popești, judeţ: Vâlcea DATARE (RELATARE): ~1930 • În 1950 casa s-a extins cu două camere. În 1980 s-au adus modificări la nivelul scării de acces în locuință (structura de pietre+beton). Au mai existat două construcții sub formă de anexe din care se păstrează doar fundația, respectiv doi pereți de delimitare.

COMPONENTELE ANSAMBLULUI: • Casă: parter: depozitare; etaj: 2 camere, hol + prispă

40

DESCRIERE: • Fundație: adâncime 90 cm, piatră de râu, cărămidă • Parter semi-îngropat; pereți piatră de râu • Etaj: planșeu structură din lemn, pereți structură de lemn cu umplutură de cărămidă + tencuială • Acoperiş: în 4 ape cu structură de lemn și învelitoare țiglă ÎNĂLȚIME: 430 cm SISTEMUL DE ÎNCĂLZIRE ȘI PREPARAREA HRANEI: • Tip sobă SISTEMUL DE EVACUARE A FUMULUI: nu prezintă horn SISTEMUL DE ILUMINARE: • Natural: geamuri ELEMENTE DECORATIVE: • Amplasare: Tencuială brâu casă în partea superioară, parapet ferestre • Motive: Geometrice

41

fațadă principală

fațadă laterală stânga

fațadă spate

42

fațadă laterală dreapta

43

secțiune A - A’

46 secțiune B - B’

47

tehnica olăritului NICOLAE DORIAN BLEGU

D

intre toate meșteșugurile, olăritul este unul dintre cele mai vechi și interesante. În planșa mea personală am vrut să scot în evidență metoda de prelucrare a unui vas de lut. Pe mine m-a captivat această formă de artă, nu doar prin simplul fapt că poți transforma o bucată de argilă într-o operă de artă, ci și prin măiestria de care trebuie să dea dovadă meșterul în momentul în care își pune priceperea la încercare pentru a scoate ceva inedit. ***

50

51

pădurea de troițe ANDREI-MIHAI bOSNYAK

T

roiţele sunt cruci mari de lemn ce sunt amplasate la o răscruce de drumuri şi au rolul de a-i proteja pe călători. În această lucrare am vrut să arăt religia, obiceiurile şi superstiţiile, ce sunt atât de bine înrădăcinate în cultura oamenilor. ***

52

53

interpretarea motivelor tradiționale ANA GEORGIANA BUDULAN

i

nterpretarea motivelor tradiționale românești sunt influențate de elementele naturale. ***

54

55

(di) soluție IOANA-SIMONA CIOBANU

M

ediul construit este, în general, privit ca fiind opusul celui natural. Adesea trecem cu vederea faptul că o clădire este de multe ori inspirată din natură, că materialele din care este făcută provin din natură. După ce o casă şi-a îndeplinit menirea, rămânând părăsită și lipsită de intervenţia omului, aceasta este revendicată treptat de natura din care a provenit. Aceste fapte sunt cel mai evidente în arhitectura vernaculară.

Prin planşa mea am încercat să ilustrez aceste idei, cele două sensuri de “citire” arătând compunerea, respectiv descompunerea casei la al cărei releveu am lucrat. ***

56

57

porți oltenești COSTIN-MADALIN CLANTON-ANGHEL

I

n cadrul excursiei în Vâlcea am vizitat Muzeul Satului vâlcean. În incinta acestui muzeu am fost impresionat de porțile ogrăzilor, acestea reprezentând o primă imagine pe care mi-am format-o despre familia ce locuia în casa respectivă . În lucrarea mea am reprezentat diferite tipuri de porți, acestea reflectând diversele statuturi sociale ale sătenilor, surprinzând cea mai detaliată poartă, dar și pe cea mai rudimentară, realizată din paie. ***

58

59

din trecut LAVINIA-SORINA CONSTANTIN

E

lementele ce mi-au atras atenția în mod deosebit la Casa lui Preda au fost ancadramentele de la ferestre. Am folosit aceste detalii tipice zonei și arhitecturii tradiționale, combinându-le cu simbolul ferestrei și privirea către trecut. De aceea am ales sa schițez varianta mea a Casei Preda, așa cum mi-am imaginat ca a fost inițial, știind că locuința a suferit modificări, adăugiri în timp. ***

60

61

istoria casei și a locului BUCUR-MIHAI CRISTIEV

P

e măsură ce studiam casa, apăreau tot mai multe întrebări. Nimic nu se lega până când am început cer localnicilor detalii. În final am ajuns la concluzia că istoria locului este scrisă în casă, ea nu reflectă doar povestea familiei, ci şi tradiţia pierdută a satului. În planşa personală am ilustrat toate simbolurile care fac referinţă fie la un anumit moment, fie la un detaliu. Iniţial planşa avea un simplu rol în prezentarea evenimentelor, dar am ajuns la concluzia că fără vizualizarea acesteia, aş fi uitat detalii. În fond,detaliile au dat sens proiectului. ***

62

63

o zi și un țăran TEODOR DAVID

R

econstituirea activităților țăranului român în timpul unei zile a fost o provocare deoarece acesta dă dovadă de o activitate mult mai mare față de omul care trăiește la oraș. Desenul propune un drum imaginativ în mediul rural alături de eroul principal, reprezentat de țăranul român dar și o înțelegere a stilului sau de viață simplu. ***

64

65

sobe tradiționale IULIA-ELENA FRANGU

E

ste un sentiment aparte să intri într-o casă tradițională, unde atmosfera caldă, primitoare, desprinsă parcă din poveștile bunicilor te cuprinde din prima secundă. Deși mobilate modest, cu minimul necesar, camerele sunt decorate inedit . Sobele sunt părți componente nelipsite din orice casă tradițională. Acestea reprezintă un element vertical, masiv, ce completează compoziția camerei și totodată ele fac diferența între camerele principale și cele care au ca scop principal depozitarea și nu necesită încălzirea de care beneficiază bucătăria sau dormitoarele. ***

66

67

port național vâlcean ALEXANDRA GOLOGAN-CALMUC

P

ortul popular oltenesc, prin varietatea pieselor ce-l compun, al tehnicilor şi materialelor folosite, a organizării decorurilor, pe suprafaţa pieselor şi motivelor decorative utilizate reprezintă unul din cele mai complexe domenii ale artei populare. Oltenia, zonă etnografică cu o individualitate artistică de mare expresivitate, cunoaşte o mare diversitate de tipuri de costume.

Specificul este dat de dispunerea şi tratarea motivelor sau de importanţa mai mare acordată unei anumite piese din ansamblul costumului. Portul popular din Vâlcea se remarcă prin coloritul catrinţelor, vâlnicelor şi cămăşilor în albastru şi roşu aprins. ***

68

69

natura cucereşte arhitectura tradiţională aflată în degradare ANDREEA GURITA

D

in punct de vedere simbolic, pământul reprezintă un element primordial, al belşugului şi al fertilităţii. Acest fapt se confirmă chiar şi atunci când materialul se găseşte în alcătuirea unor locuinţe din comunităţi tradiţionale. În universul în care predomină o arhitectură vernaculară, “casa cu struguri”, aflată într-un stadiu avansat de degradare, surprinde vița de vie ce pătrunde prin pereţi şi prin tavan la interior, transformând spațiul interior într-un loc roditor. Comuniunea cu natură este remarcabilă, aşadar , în urmă degradării în timp a spaţiului construit, vegetaţia cucereşte arhitectura tradiţională contopinduse cu această. ***

70

71

casa părintească IRINA MARIA IVANCU

C

asa părintească este o casă care a luat naștere din munca unui cuplu proaspăt căsătorit. Aceștia au construit un cămin conform așteptărilor lor, din materiale locale. În această lucrare se observă cum trecerea timpului afectează nu numai viața umană, dar și viața locuinței în sine, care îmbătrânește odată cu familia. Am hotărât astfel să transmit povestea multor construcții din țara noastră.

Acestea sunt lăsate să dispară, la fel ca și tradițiile și obiceiurile țării noastre. Odată cu dispariția omului dintr-un cămin, totul este lăsat pradă degradării. Această idee este transmisă și de poemul ,,Casa părintească” de Dumitru Matcovschi. ***

72

73

stejarul - arborele adevărului ANA MANOLACHE

I

n secolul în care trăim, din cauza vitezei tehnologiei şi în general a vieții, uităm să apreciem lucrurile mărunte din imaginea de ansamblu. În trecut, omul petrecea mai mult timp analizând împrejurimile, în special frumusețea naturii, fapt vizibil şi prin detaliile minuțioase ale mobilierului și obiectelor care acum sunt demne de expunere în muzee. În planșa personală am ales un obiect simplu - clanța, ignorat de majoritatea dar folosit zilnic, ce este înfrumusețat cu măiestrie şi capătă o valoare simbolică prin utilizarea frunzei de stejar ca formă de bază. ***

74

75

porți și uși vâlcene MARIAN-EMANUEL MIREA

A

ceastă planșă reprezintă tipologiile vâlcene de porți și uși, elemente pe care le întâlnim inevitabil, cu o semnificație puternică. Ușă nu este doar un instrument de decor sau un material de construcție oarecare, ci un element care poartă în sine semnificații culturale ce fac înconjurul lumii. O ușă deschisă este în același timp o oportunitate de intrare sau de ieșire, o ușă închisă reprezintă o încătușare iar trecerea pragului înseamnă tranziția dintre două lumi, două mentalități, două culturi, etc. ***

76

77

ferestrele SILVIU CONSTANTIN MOTEA

f

erestrele au fost inventate încă din perioada Egiptului Antic și a Asiriei, însă, inițial, nu erau protejate de sticlă, folosindu-se materiale precum: lemnul, piatra, metalul. Exista dovezi că sticla a început să fie folosită din perioada Romei Imperiale. Puțini cunosc conotația psihologică pe care fereastra a căpătat-o de-a lungul timpului, reprezentând simbolul receptivității și al deschiderii către lume. Fereastra constituie de fapt, interferența dintre exterior și interior concretizată atât prin ventilație și lumină naturală, cât și prin “avalanșa de informații care se concentrează în câmpul vizual aferent. ***

78

79

decorațiuni tradiționale ALINA ANDREEA MULLER

I

n opinia mea, la realizare unui proiect trebuie pus accentul pe relația dintre clădire și amenajarea spațiilor interioare. Tema aleasă pentru planșa personală a fost inspirată de această relație, piesele de mobilier fiind obiectele de bază pentru amenajarea unui spațiu.

Deoarece casa studiată la releveu a avut în trecut funcțiunea de cârciumă, obiectele pe care le-am reprezentat sunt realizate din lemn masiv, simple și solide, acestea fiind calități necesare pentru un astfel de spațiu.

Atât mobilierul cât și decorațiunile transformă radical un spațiu dându-i personalitate și făcându-l unic prin poziționarea lor și prin relația dintre ele. ***

80

81

ritmul satului ALEXANDRA-CORINA SERBAN

R

eleveu, deal, vale, suiș, coborâș, drum, lemn, credințe, cadențe, atmosferă, fân, lână , o mână, un pas de om, sunet de clopot, pas oprit, stai, respiră, cadențe… În valea Luncavățului e multa liniște… liniște care te îndeamnă să privești și să gândești felul în care satul se mișcă, ordinea în care activitățile omenești se prind, se leagă și se conturează pe un fond niciodată static. Formele de relief comparate cu volumul și expresia estetica a locuințelor trăiesc aceiași intensitate și vibrație cu gesturile și activitățile locale. Acest fenomen l-am înțeles ca fiind ritmul satului. ***

82

83

cele patru anotimpuri ale vieții ALEXANDRA MARIA SEREGI

P

lanșa surprinde etapele vieții, viața oricărei entități.

Episoadele principale de la nașterea din pământ, până la reîntoarcerea în acesta. Casa cu struguri ia viață din țărână, la marginea lanului de porumb, crește și trăiește. În timp vremea își pune amprenta, îmbătrânește, și se întoarce ca în momentul nașterii, în țărână. ***

84

85

ceramica horezu DANA STEFANIA SMARANDA

I

n planșa personală am studiat ceramica de Horezu, mai exact modele folosite în aceasta.

Ceramica de Horezul este cunoscută prin unicitatea ornamentelor și prin utilizarea lutului roșu. Modelul copacului înflorit simbolizează efemeritatea și stabilitatea familiei oltenești. Vasele create în această zonă sunt mai mult folosite în zilele noastre ca obiecte decorative, fiind asortate cu șervetele brodate manual cu specific românesc. ***

86

87

texturile casei IRINA PAULA SERBANIUC

A

jungând din oraș în liniștea satelor vâlcene, am luat o pauză de la agitația urbană dintre clădirile de beton și sticlă și am redescoperit cu plăcere texturile mediului rural, altfel simțind căldura acestor materiale tradiționale. Astfel, am ales să reprezint cinci texturi, raportându-mă la secțiunea unei case tradiționale: acoperișul făcut din șiță sau șindrilă, atins de natură prin prezența mușchiului; pânza perdelelor lucrate manual care protejează căminul de privirile străinilor; lemnul sculptat al porticului casei, spațiul de tranziție din exterior în interior; și nu în ultimul rând, cărămida și piatra de râu care alcătuiesc fundația statornică. ***

88

89

la marginea casei IOANA-MONICA TÎTU

I

ntre spațiul construit al căminului, în care se formează viața intimă a familiei, și curte sau spațiul public se află un intermediar.

Acesta are rolul de întâmpinare, de conturare a accesului propriu-zis în inima adăpostului. Ca o metaforă, acest spațiu de tranziție este o îmbrățișare care aduce individul aproape. Totodată, el formează și o zonă de relaxare, de odihnă. „Paraschiv... întinsese pe prispă o haină veche și se culcase peste ea gemând.” (Morometii) Această poartă a vernacularului românesc creează o ambiguitate între două lumi. ***

90

91

SPATIU ACOPERIT

condiţia de a fi justificate funcţional şi integrate ansamblului.

Terenul dat a propus la o continuare a studiului realizat la exercițiul anterior de releveu. Am realizat în cadrul atelierului noi vizite în comuna Popești din județul Vâlcea.

Propunerea trebuia să aibă structura din lemn şi să ilustreze principiul constructiv al scheletului. Tipul şi geometria structurii urmăreau un sens în raport cu funcţiunea dată şi cu organizarea spaţială.

Structura verticală s-a realizat în sistem punctual (stâlp), liniar (zid) sau mixt.

Structura orizontală trebuia să fie gândită numai din elemente de lemn cu secţiune simplă, fără grinzi cu zăbrele sau structuri spaţiale.

În limitele unui program simplu şi ale unui sistem constructiv elementar, exerciţiul pune bazele înţelegerii formei arhitecturale ca mediator între funcţiune şi construcţie. În subsidiar, exerciţiul este şi o deschidere către una din direcţiile majore ale concepţiei arhitecturale moderne: construcţia ca sursă a expresiei arhitecturale. Înţelegem prin construcţie ansamblul elementelor constructive, portante şi neportante, în toate determinările lor - geometrie, material, tehnologie. Cazul particular este acela al formei structurale, al structurii încărcată cu o dublă semnificaţie, tehnică şi arhitecturală.

Obiective didactice ale acestui exercițiu au urmărit aprofundarea noțiunii de funcţiune și a legăturii dintre aceasta cu programul de arhitectură și cu organizarea spaţială. S-a dorit înţelegerea construcţiei prin componentele sale: element

94

portant / element neportant; structură verticală / structură orizontală; structură / material/ geometrie; soclu / corp / acoperiş. Și nu în ultimul rând, înţelegerea formei ca definiţie şi orientare spaţială, prin construcţie – expresie.

Obiectul exerciţiului l-a constituit un mic edificiu cu un singur nivel, situat într-un context ales din comuna Popești, județul Vâlcea, cu o funcţiune adecvata locului, materializată într-un program simplu: terasă de lectură într-un parc, belvedere, adăpost pentru biciclete etc.

O construcţie al cărui spaţiu este acoperit dar deschis, cu posibile delimitări parţiale, realizate cu elemente verticale portante şi/sau neportante. Acestui spaţiu major, deschis, i s-a putut adăuga şi un spaţiu închis, de suprafaţă redusă, cu acces din exterior (cabină vânzare, depozit de cărţi etc.)

Alte elemente (banchete, platforme etc.) au fost permise, cu

Alte materiale, precum beton, piatră, cărămidă au putut interveni doar la nivelul soclului (solului) şi, eventual, la elementele portante verticale. Metalul nu s-a regăsit structural, ci doar la nivel de detaliu (piese de prindere, ancoraje, rame etc.)

Utilizarea formelor geometrice simple a fost obligatorie.

Edificiul a trebuit să fie gândit în relaţie cu accesele şi cu vecinătăţile, tratarea spaţiului exterior constituind parte integrantă a proiectului.

- 2 secţiuni, scara 1:50 (sau 1:20,1:25) - detalii arhitectural-constructive caracteristice, scara 1:20 (1:10) Planşele au fost redactate în tuş şi alte tehnici, alb-negru, pe hârtie albă, format 70x50 cm paginat orizontal. Suplimentar s-a cerut realizarea unei machete, ca instrument de studiu, cât şi de reprezentare finală, punând în evidenţă materialitatea, geometria şi alcătuirea constructivă a obiectului, la scara 1:50.

Au fost realizate studii fotografice după machetă, din diferite unghiuri și având scenarii diferite de iluminare.

Criteriile de evaluare au urmărit simplitatea sistemului constructiv şi adecvarea sa funcţională, corelarea între forma tehnică şi cea arhitecturală, claritatea raporturilor între diferitele componente ale clădirii, comunicarea corectă şi sugestivă a intenţiilor arhitecturale.

Proiectul s-a desfășurat pe parcursul a cinci săptămâni.

Studenții s-au grupat în echipe de câte doi iar conţinutul proiectului predat a constat în următoarele planşe: - plan de situaţie, cu indicarea contextului şi a amenajărilor exterioare (alei acces, platforme etc.), scara 1:100 - plan, scara 1:50 (sau 1:20,1:25) - 4 vederi, scara 1:50 (sau 1:20,1:25)

95

Locul sitului nostru este gara din satul Meieni din comuna Popești, judeţul Vâlcea. Gara este un punct de interes mare având în vedere beneficiile pe care aceasta le aduce economiei comunei vâlcene. Zona gării poate fi accesată printr-un drum adiacent celui principal al comunei Popești. Gara fiind situată la marginea satului, un mod util și totodată sănătos de deplasare pentru muncitorii care utilizează gara este acela de a folosi bicicletele. Aici am găsit un spațiu potrivit pentru proiectul nostru - având ca scop parcarea acoperită a bicicletelor.

Am ales ca ideea proiectului nostru să fie realizarea unui spațiu acoperit pentru biciclete. Amplasarea se face lângă sat, unde principala modalitate de deplasare este bicicleta. Având în vedere numărul mare de muncitori care folosesc gara, am decis că existența unui astfel de loc de parcare a mijlocelelor de transport este necesară. Scopul proiectului nostru este acela de a crea un spațiu cât mai ușor de reperat și cu o capacitate cat mai mare având în vedere numărul mare de muncitori care utilizează gara. Parcare dispune pe ambele părți de locuri unde bicicletele pot fi depozitate în diferite moduri, sub o acoperire de tip pergolă.

Obiectul propus este format din 100 de module care îi dau formă, precum relieful învecinat zonei, având o lungime de 10 m și o înălțime și lățime maximă de 3 m, respectiv de 4 m. Prima parte a parcării este formată din module care cresc ascendent, două câte două, în dimensiuni până la înălțimea de 3 m și lățimea de 4 m. A doua parte este formată din 20 de module de aceleași dimensiuni, urmând ca în a treia parte a parcării modulele să descrească în dimensiuni, de data aceasta descreșterea pe diagonală a fiecărui modul fiind de 5cm. Dulapii care formează modulele sunt din lemn de stejar ce conferă o durabilitate buna; modulele sunt susținute la nivelul solului de niște plăci metalice care împiedică intrarea lemnului în două medii diferite.

Dulapii care formează modulele sunt îmbinați prin intermediul unor chertări prinse în cuie bătute pe diagonală pentru ca structura să fie cât mai rigidă.

98

99

Răspunsul nostru la tema propusă este amplasat într-un spațiu larg deschis, pe cursul apei Luncavăț, în vecinătatea drumului ce trece podul peste râu și urcă dealul spre satul Firijba, drum perpendicular pe legătura dintre Meieni și Dăești. Fiind izolat de cele trei sate, spațiul târgului întregește priveliștea panoramică surprinsă urcând dealul asupra celor două așezări vecine, Meieni și Dăești. Poziționarea privilegiată la intersecția mai multor concentrări rurale este conferită de necesitatea unui nucleu economic al comunei, unde oamenii să desfășoare activități comerciale. În sensul acesta, pe situl ales există deja o construcție cu această inițiativă, însă a fost abandonată.

De aceea, noi ne propunem sa reînviem această ramură a tradiției – târgul, prin propunerea unui nou spațiu acoperit în locul celui abandonat. Acesta se compune din 8+1 module, cel de-al 9-lea fiind izolat și având dublă funcționalitate, administrativă cât și simbolică, de semnal pentru târgul ce se desfășoară în imediata apropiere. Acoperirea propriu-zisă a pieței este formată din cele 8 module a căror volumetrie amintește de acoperișul caselor tradiționale, și care împreună reinterpretează silueta satului, integrându-se astfel în perspectiva ce se ivește la vale. De asemenea, spațiul interior este unul deschis, fiind delimitată doar zona vânzătorilor, creându-se astfel un traseu circular, în jurul tarabelor.

Din punct de vedere constructiv, cele 8 module având înălțimi diferite, sunt formate din dulapi suprapuși pe un schelet de lemn cu secțiunea dreptunghiulară, iar acest ansamblu este așezat pe o structură de grinzi și stâlpi într-un plan de 8 pătrate, printre care sunt amplasate tarabele. Lumina ce pătrunde din lateral este completată de lumina provenită din golurile din acoperiș pentru o atmosferă mai prietenoasă.

102

103

Proiectul propune construirea pe un sit existent în comuna Popeşti Luncavăț a unui ansamblu de construcții din lemn cu funcțiunea de stână. Acesta va fi amplasat în zona ce desparte comuna Popeşti de satul vecin – Firijba. În imediata apropiere a sitului se afla râul Luncavăț, iar pe cealaltă parte a râului găsim târgul săptămânal. Relativa izolare a amplasamentului de datele învecinate constituie un mediu potrivit pentru creșterea oilor iar distanța scurtă dintre stână şi târg le permite ciobanilor să își vândă produsele cu ușurință.

Ansamblul este format din trei spații îngrădite, un loc acoperit pentru mulsul oilor și un altul pentru a adăposti bucătăria deschisă și locul de odihnă închis al ciobanilor.

Conceptul locuinței ciobanilor pornește de la abstractizarea arhetipului casei tradiționale cu acoperiș în două ape. Contextul, orientarea şi clima au determinat însă modificări ale formei. Structura este realizată din lemn de brad și este așezată pe o fundație de piatră.

Acoperirea este făcută prin şipci de lemn bătute pe căpriori și acoperită cu şiță care continuă şi pe fațada nordică cu scopul protejării împotriva vântului. De la același concept pornește şi locul destinat mulsului oilor. Acesta este realizat dintr-o structură de lemn prinsă în cleşti și acoperită cu șiță.

106

107

Proiectul nostru constă în construcția unei afumătoare de fructe. Am decis amplasarea acesteia în mijlocul unei livezi, considerând necesară proximitatea față de materia primă. Astfel, avem la îndemână pomii fructiferi ce ne vor oferi o varietate de fructe, în funcție de sezon și de momentul oportun culegerii.

Livada în care se găsește afumătoarea ăn vecinătatea satului, pentru un acces rapid. De asemenea, am hotărât amplasarea în zona cea mai apropiată a livezii de târgul din sat, pentru a putea transporta cât mai repede produsele în timpul sezonului de vânzări.

Fiind așezată într-o zonă mai înaltă, construcția se poate observa din toate punctele de interes, de la zona cu târgul, până la podul de peste râu. Afumătoarea este așezată astfel încât să se poată evita vânturile puternice din zilele furtunoase, cu intrarea apărată de coaja circulară din lemn.

Afumătoarea de fructe reprezintă un reper important în viața economică a satului Popești. Având nenumărați pomi fructiferi așezați într-o livadă apropiată, oamenii satului pot profită de acest fapt, și pot vinde diferite produse obținute din fructele culese. Un produs ce poate fi vândut de-a lungul întregului an, deoarece rezistă timp de perioade îndelungate, este reprezentat de fructele uscate prin procesul de afumare.

Spațiul are forma unui melc, cu proporția bazată pe șirul lui Fibonacci. Unghiul format de drum cu livada ne-a oferit oportunitatea perfectă pentru a așeza afumătoarea în așa fel încât să ofere o invitație trecătorilor, cu brațele larg deschise. Cu toate acestea, interiorul zonei de lucru nu se vede, fapt ce incită curiozitatea vizitatorilor.

Construcția afumătoarei de fructe este o construcție simplă, bazată pe stivuirea unor bârne de lemn cu lungimi variabile. Acestea vor fi prinse între ele cu ajutorul unor elemente cilindrice de metal ce vor străpunge mai multe piese de lemn. Între aceste elemente de lemn vor fi lăsate spații goale ce vor permite intrarea luminii, dar nu și trecerea apei de ploaie, datorită unghiului la care sunt așezate. În mijlocul construcției se poate vedea cuptorul de lemn, așezat pe piatră, unde sunt așezate sertarele cu fructele. Se poate circula de jur împrejurul acestui cuptor, spațiul liber rămas având raza de aproximativ 2,25m.

110

111

Proiectul nostru se află chiar în centrul de interes al satului Meieni, pe drumul principal, lângă biserică şi magazinul satului, în curtea ce aparţinea cândva familiei Preda. Această zonă ascunde povestea satului prin cele două dintre ultimele case tradiţionale (casa lui Preda şi casa lui Iacob), pristolul ce simbolizează altarul bisericii vechi din lemn şi bătrânul nuc din curtea familiei Preda.

Din 1940 casa Preda a funcţionat ca o cârciumă (până când a fost desființată la colectivizare), în fața căreia exista o tradiţie – hora la nuc. Casa şi nucul rămân simboluri ale zonei deoarece în trecut au participat la povestea nescrisă a satului. Acum curtea este părăsită și accesul este liber.

Prin proiectul nostru ne propune să reclădim unitatea satului şi să readucem la viaţă locul, printr-un spaţiu acoperit, cu scopul de a găzdui întrunirile sătenilor.

Situat în spatele nucului (pentru a nu ocupa și desfiinţa locul horei vechi), spaţiul nostru are forma unui sector de cerc (cu centru în nuc), pentru a reaminti de tradiţie. Funcţiunea nu este strictă, astfel încât să le ofere libertatea sătenilor da a o alege în funcţie de necesitatea lor (simplu loc de odihnă sau de aşteptare, cadru pentru desfăşurarea orelor de şcoală în aer liber, cenaclu, concert, adunare pentru luarea unei decizii cu privire la comunitate, predica preotului, etc.).

Forma spaţiului nu concurează cu siluetele casei şi alte bisericii, ci formează un ansamblu cu acestea. Deşi forma este modernă, aceasta nu afectează cadrul deoarece materialul folosit este lemnul, material tradiţional.

Unul dintre avantajele formei este auto-portanţa.

Structura este alcătuită din dulapi cu secțiune de 16 x 5cm ce se îmbină în cleşte sau prin intermediul unor elemente metalice. Sarcina acoperirii este preluată de către două elemente, unul vertical şi unul oblic, şi descărcată în fundaţia de beton îngropată în pământ.

Acoperirea este cu şiţă şi protejează şapte banchete a câte două locuri. Panta este de 40% pentru a nu păstra zăpadă şi a nu afecta rezistenţa. Dacă este necesar pentru comunitate, se pot adauga alte segmente pe lângă cele şapte existente pentru a suplimenta numărul de locuri.

114

115

Situl obiectului propus, se situează în comuna Popești.

Teritoriul acestei comune este așezat în partea centralvestică a județului Vâlcea. Atenția noastră se îndreaptă spre o poiană, situată în apropierea Fântânii lui Cuza, la marginea comunei. Propunerea constă în valorificarea simbolurilor locului, cu o intervenție minimă asupra contextului. În spațiul ales găsim un pârâu peste care trece un pod de lemn, o cumpănă și o intersecție de poteci, cu troițe. Locul fiecărui modul este condiționat de poziția elementelor cu simbolistica puternică din situl ales. De exemplu primul modul surprinde trecerea/ legătura între două lumi contingente, un component al drumului simbolic și totodată obstacol în calea drumețului. Asemănător este și modulul direcționat spre apa curgătoare, spre troițe, spre natura vie sau cumpăna.

Funcțiunea obiectului propune ghidarea atenției individului care intră în modul, spre un anumit simbol din teren, spre transpunerea individului în “martor” al locului.

Fiecare modul fiind poziționat în așa fel încât câmpul vizual să fie îndreptat spre un element, creând o “ramă”, un “ecran” pentru privitor, ca o analogie cu o cameră de fotografiat – concept preluat în forma obiectului. Forma acestuia tinde “să absoarbă”, “să adune”, fapt care conferă modulului o energie aparte. Atmosfera interioară este în schimb una care “deschide”, îndrumând privitorul să înainteze pentru a descoperi mai mult; înaintare stopată de linia imaginară a cadranului de deschidere maximă. Modulul este curat și menține o continuitate a peisajului, datorită ritmului verticalelor.

Forma în plan a modulului este de trapez, accesul făcânduse de pe latura scurtă, “privirea” parcurgând spațiul până la deschiderea maximă. Structura de lemn este una simplă: baza orizontală din bârne de 15cm diagonala, așezată pe bolovani înalți, peste care s-au propus dulapi verticali de 15x 5cm, prinși simplu la 90 de grade cu un cablu metalic care-i străpunge pentru susținere. Înălțimea liberă minimă este de 2m, iar cea maximă de 4m, înălțime care crește treptat. Forma trapezoidală are în plan dimensiuni care variază de la 3m lățime (latura de pe care se face accesul) până la 5m (deschiderea maximă). Jocul dulapilor pe verticală conferă spațiului un anumit grad de intimitate și o oarecare senzație de protecție.

118

119

Amplasarea atelierului este în comuna Popești, județul Vâlcea, într-un spațiu emblematic al comunei.

Spiritualitatea, credințele și obiceiurile se regăsesc în acest loc, unde crâșma, hora și biserica se întrepătrund și se contopesc cu firescul traiului rural. Atelierul va fi așezat între biserica “Sfântul Mihail și Gavril” și vechea crâșmă, pe un teren care în prezent nu este valorificat și revendicat decât de vegetația spontană și abundentă.

Propunerea noastră pentru spațiu acoperit este crearea unui atelier de olărit cu scopul revitalizării meșteșugului în condițiile în care în comuna Popești tradiția olăritului trăiește doar printr-un singur om. Spațiu este compus din două corpuri: cuptor și atelierul propriu-zis.

Acest loc este destinat în special tineretului care va fi îndrumat să se apropie, să cunoască și să experimenteze arta prelucrării lutului și să stimuleze dorința lor pentru practicarea acestui meșteșug. Se dorește crearea unui impuls de revenire la valorile rurale, arhaice, prin adoptarea unor forme și spații care răspund la necesitățile comunității. De asemenea, amplasarea atelierului în vecinătatea bisericii și a crâșmei va crea un punct de interes, o vatră a satului.

Structura obiectului este caracterizată prin claritate și funcționalism, iar rigiditatea aparentă este încălzită de folosirea iluminatului natural și a lemnului. Aceasta este din dulapi acoperiți cu scândură. Volumul atelierului a prins formă în mare parte datorită funcțiunii acestuia.

Existența cuptorului a impus prezența unui acoperiș deschis, tip horn, întreg acoperișul cuptorului devenind o suprapunere dintr-o prismă cu baza pătrată de latura 3m și un trunchi de piramidă, suprapunere care înalță structura până la cota de 6,9 m. Legat de cuptor printr-o pergolă și realizat în aceiași manieră volumetrică se află atelierul propriu-zis a cărui siluetă aduce aminte de arhitectura tradițională.

122

123

Spațiul propus reprezintă rezultatul unei intervenții asupra unei case tradiționale situată în satul Popești, comuna Popești, din județul Vâlcea. Locuința este denumită de către membrii comunității după numele proprietarei – casa Vladu. Amplasată inițial în satul Urși al comunei Popești, casa datează încă din anul 1900; pe vremea colectivizării urmează să fie mutată, în Popești, de către Vasiloaica, pentru a nu-și pierde lotul de pământ. Astfel, casa dobândește statutul de manifest al locului prin care acesta își declară statornicia.

Construită conform tipologiei caselor tradiționale românești, casa este compusă din două încăperi alăturate, de-a lungul cărora se întinde înălțată deasupra terenului o prispă pardosită cu lut. Construcția este alcătuită din materiale specifice zonei, lemn, lut si piatră (acoperiș din șiță, pereți din lut, piatră în compunerea fundației). Prima imagine a casei, pe care am cunoscut-o în primul proiect din acest an, releveul, înfățișa un loc care, cu timpul, avea sa dispară din cauza șubrezirii acoperișului care lasă loc ploii sa distrugă pereții din lut și ulterior a întregului. În acest scenariu tânguitor, natura își face loc și demonstrează că locul este încă roditor, prin pătrunderea viței-de-vie (plantă cunoscută în creștinism planta vieții, planta lui Iisus Hristos) la nivelul acoperișului și apoi a tavanului.

Considerând istoria casei și ipostaza în care am întâmpinat-o, similară în general arhitecturii tradiționale tot mai des aflată în pragul degradării, acest proiect are ca scop să creeze un spațiu simbol, cu funcțiunea de punct de informare cu precădere la arhitectura locului și a valorilor comunei, o declarație hotărâtă a existenței încă vie a acestei așezări, comuna Popești. Am propus atât refacerea acoperișului integral, a prispei, crearea unui acces care generează o nouă circulație, cât și a unor medii de transparență diferite, prin refacerea pereților încăperii orientate spre stradă, aflați într-un grad foarte avansat de degradare. În încercarea de a nu îndepărta imaginea noului spațiu de cea originală, am propus elemente în concordanță cu detaliile inițiale. Spațiul este semnalat de noul acces, realizat direct din strada, care urmărește pătrunderea în interior pe un podeț-ghid. Traseul conduce spre prima încăpere care este mai degrabă un spațiu deschis, de întâmpinare, urmat de spațiul închis destinat adăpostirii obiectelor, materialelor, documentelor cu caracter informativ. Traseul se încheie cu ieșirea pe prispă și apoi în curte.

126

127

Acest proiect îşi propune să ilustreze o scenă din lemn, în aer liber, pentru a răspunde necesităților unei şcoli cu clasele I-VIII din Satul Popeşti. Structura de lemn a scenei este special concepută pentru elevii din clasele generale ale şcolii, fiind perfect integrată în context.

Vecinătatea este locuită, cuprinde un magazin mixt şi respectiv două gospodării, în apropiere putând fi remarcată şi biserica satului. Amplasamentul este în permanență supravegheat de cadrele didactice, fiind destinat în special pentru susţinerea spectacolelor de teatru, serbări, premieri şi diverse activităţi şcolare. De asemenea, scena serveşte atât activităților susţinute în cadrul şcolii, cât şi evenimentelor speciale din sat.

Accesul în scenă se face prin spatele acesteia, prin cele două spaţii create din module verticale. Acestea vor fi folosite că spaţii de trecere din culise spre scena propriu-zisă. Obiectul propus este amplasat în partea din spate a şcolii, fiind aliniat la una din laturile ei pentru a crea senzaţia de continuitate și pentru a fi uşor de observat din partea dreapta a şcolii. Funcţionalitatea îşi propune să dezvolte interacțiunile umane, să aprofundeze imaginaţia şi să sporească comunicarea dintre copii. Astfel, aceştia îşi vor petrece mai mult timp în aer liber, desfăşurând împreună diverse activităţi îndrumaţi fiind de profesorii coordonatori. Scopul scenei este de a crea o comuniune atât între oameni, cât şi între oameni şi natură, îndrumându-i pe cei mici spre activităţi ce presupun mişcare în aer liber, sport, dans.

Construcţia propriu-zisă are o formă paralelipipedică cu latura mare de 8,9 m şi latura mică de 6,4 m, având o amprentă la sol de 56,9 mp, cu o suprafaţă utilă la vederea publicului de 30,7 mp și 20mp în culise.

Structura este alcătuită din dulapi de 8 x 25 cm pe un soclu din beton. Astfel structura din lemn se prinde cu bride metalice încastrate în beton şi este alcătuită pe principiul pop - cleşte, din 7 registre verticale.

134

135

Situl ales pentru amplasarea acestei construcții se află în comuna Popești, județul Vâlcea, în apropierea râului Luncavăț. Aceasta este localizată în Subcarpații Vâlcei într-un mediu de deal, altitudinea scăzând de la nord spre sud. Intrarea în gospodărie se face din drumul principal (pe latura sud-vestică) dar și din drumul secundar care este paralel cu latura nordvestică. În partea sud-estică se învecinează cu o altă gospodărie pe când în partea nord-estică cu o zonă de vegetație și apoi cu teren arabil. În partea de nord a gospodăriei, tangentă la limita nord-vestică se află o fundație cu dimensiunile de 7,25 m x 4,65 m pe care se afla o anexă gospodărească cu funcțiunea de fânar.

Pentru acest proiect propunem reconstruirea acestei anexe gospodărești cu mai multe funcțiuni: fânar, grajd și adăpost pentru căruță.

Spațiul este împărțit în două părți inegale, una fiind închisă în partea inferioară și deschisă în partea superioară (cea mare cu funcțiunea de grajd și fânar) iar cealaltă fiind doar acoperită (pentru căruță). Accesul în grajd se poate face din stradă sau din curte. Fânarul este situat deasupra acestuia, accesul realizându-se cu ajutorul unei scări, fiind deschis pentru aerisirea fânului. În lateral se află spațiul destinat adăpostirii căruței fiind o poartă pe latura care are ieșire la stradă, pentru a evita trecerea prin curte.

Propunerea este realizată complet din lemn masiv, fiind folosite îmbinări caracteristice dar și elemente metalice. Legătura dintre stâlpi și fundație se realizează cu ajutorul unor elemente metalice, precum și a celei dintre grinzi și stâlpi. Pentru închidere si compartimentare sunt folosite scânduri de diferite dimensiuni. Grajdul are două compartimentări, una pentru cal și o zonă de depozitarea a harnașamentului și a uneltelor necesare în gospodărie. În partea superioară este realizat un parapet deschis pentru a ajuta la depozitarea fânului și a ventilării spațiului în care se depozitează fânul. Zona destinată căruței este doar acoperită pentru a o feri de ploaie. Șarpanta este realizată din lemn, în două ape, fiind acoperită cu șiță.

138

139

150

151

152

153

154

155

156

157

158

159

160

161

162

163

164

165

166

167

168

169

170

171

172

173

174

175

176

177

178

179

departamentul: INTRODUCERE ÎN PROIECTAREA DE ARHITECTURĂ GRUPA 16b UAUIM, 2015-2016 exercițiul 1: RELEVEU exercițiul 1: SPAȚIU ACOPERIT DIN LEMN

*** Îndrumători: Marius Voica, Elena Cristina Mândrescu, Ioana Cătălina Vărzaru. *** text: Elena Cristina Mândrescu foto: Marius Voica grafică/ DTP: Ioana Cătălina Vărzaru *** București, septembrie, 2016 ***

180

181