Elaborarea chestionarului şi fişei-cadru utilizate pentru identificarea aşezărilor informale şi descrierea caracteristicilor acestora

Locuinţa inadecvată constituie o problemă centrală pentru aşezările informale şi este esenţială pentru elaborarea şi implementarea unor politici de locuire, respectiv locuinţe durabile. O abordare tehnică a politicilor de locuire nu poate soluţiona complexitatea aspectelor caracteristice locuinţelor informale. La nivel subregional, Declaraţia de la Viena privind Programele de Politici Regionale şi Naţionale privind Aşezările informale în Sud-Estul Europei identifică problematica drept prioritate, obiectivul acesteia susţinând ideea ca politicile din domeniu să vizeze legalizarea şi îmbunătăţirea aşezărilor informale într-un mod durabil. Conform Declaraţiei, managementul urban durabil impune ca aşezările informale să fie integrate în reţeaua socială şi economică, spaţială/fizică şi legală, la nivel particular sau local. Succesul eforturilor de legalizare contribuie la creşterea economică pe termen lung, precum şi la echitate socială, coeziune şi stabilitate. Reprezentanţii naţionali şi regionali din Europa de SudEst au stabilit ca obiective:

 Crearea unui cadru legal şi instituţional adecvat, care să permită funcţionarea construcţiei locuinţelor, a pieţei imobiliare şi a pieţelor funciare prin: (a) formularea şi implementarea politicilor de reglementare corespunzătoare în contextul politicilor publice de locuire, (b) adoptarea unor programe specifice şi bine direcţionate, (c), stabilirea clară a responsabilităţilor autorităţilor naţionale şi locale în conformitate cu principiul subsidiarităţii (descentralizarea) şi (d), promovarea managementului urban durabil;  Soluţionarea completă la nivel regional a aşezărilor informale până în anul 2015, cu ţinte naţionale stabilite până în 2005;  Începerea regularizării in-situ şi modernizarea la limite maxime (dar numai în cazurile care nu pun în pericol dezvoltarea urbană corespunzătoare, de exemplu, încălcarea dreptului de acces, protecţiei mediului, protecţiei patrimoniului cultural etc.);  Împiedicarea dezvoltării viitoare a informalităţii prin: • Revizuirea şi modificarea, după caz, a cadrului legal şi de reglementare şi aplicarea acestuia;

• Schimbarea proceselor de planificare, acolo unde este cazul, pentru a oferi locuinţe adecvate şi/sau terenuri dotate cu utilităţi, pentru toate grupurile sociale indiferent de venit, care să permită participarea publicului larg la procesul de planificare; • Pregătirea unei campanii de sensibilizare, de creştere a încrederii şi de explicare a faptului că aceste construcţii ilegale nu numai că sunt în afara legii, dar vor afecta grav dezvoltarea economică;